MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 533         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 23 iunie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, ale art. 5 si ale art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum si ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

522. – Hotărâre privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse din hârtie absorbantă

 

530. – Hotărâre privind stabilirea unor măsuri pentru organizarea si functionarea Centrului National al Dansului Bucuresti

 

531. – Hotărâre privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru activităti specifice ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

25. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei privind reglementarea achizitiei energiei electrice aferente consumului propriu tehnologic în retelele de transport si distributie

 

27. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru modificarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 40/2004 privind aprobarea Contractului-cadru pentru prestarea serviciului de transport, a serviciilor de sistem si de administrare a pietei angro de energie electrică dintre Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. si [Client]

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 232

din 21 aprilie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, ale art. 5 si ale art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum si ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Claudia Margareta Nită – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, ale art. 5 si ale art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum si ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicată de Marian Ionescu în Dosarul nr. 7.695/2004 al Judecătoriei Pitesti.

La apelul nominal răspunde partea Societatea Comercială “Electrica“ – S.A. – Societatea Comercială Filiala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica Oltenia“ – S.A. – Sucursala Pitesti, prin consilier juridic Emil Gigoi, cu delegatie depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul părtii Societatea Comercială “Electrica“ – S.A. – Societatea Comercială Filiala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica Oltenia“ – S.A. – Sucursala Pitesti solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât apreciază că textele de lege criticate nu contravin normelor constitutionale invocate. În acest sens prezintă aspecte de fapt specifice cauzei deduse solutionării în fata instantei de judecată si în final face referiri cu privire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, care urmează a fi retinută. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece consideră că dispozitiile legale criticate nu încalcă regimul protectiei proprietătii private, consacrat de art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie. În ceea ce priveste dispozitiile art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, se arată că acestea au mai fost supuse controlului de constitutionalitate în repetate rânduri, Curtea Constitutională constatând că ele nu contravin normelor si principiilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 7.695/2004, Judecătoria Pitesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, ale art. 5 si ale art. 38 alin. (3) [art. 43 alin. (3)] din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum si ale art. 34 pct. 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003.

Exceptia a fost ridicată de Marian Ionescu într-o cauză civilă având ca obiect pretentii contractuale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textele legale criticate sunt neconstitutionale, invocându-se în acest sens dispozitiile art. 44 alin. (2) si (3) din Legea fundamentală, referitoare la garantarea si ocrotirea proprietătii private în mod egal de lege, indiferent de titular, precum si la interzicerea exproprierii, cu exceptia cauzei de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire. În plus, se mai sustine că “în cauză nu ne aflăm în fata unei legi de expropriere pentru a putea discuta de utilitate publică“.

Judecătoria Pitesti, ca urmare a unei solicitări a Curtii Constitutionale în sensul completării încheierii de sesizare cu opinia instantei, a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin art. 44 si 136 din Constitutie. În legătură cu dispozitiile “art. 2, art. 5, art. 38 alin. 3 si art. 43 alin. 3“ din Legea nr. 18/1991, se arată că acestea “se referă în general la categoriile de terenuri, în functie de destinatie, la terenurile ce au ca destinatie transportul energiei electrice, apartenenta la domeniul public si, respectiv, terenurile din zona montană, constituirea dreptului de proprietate si atribuirea de teren de până la 10 ha familiilor din zona montană, că atribuirea se face din domeniul privat, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor“. Referitor la dispozitiile îart. 34 pct. 4 din Legea nr. 318/2003 a energiei electrice“, se mentionează că “acestea reglementează operatiunile de transport energie electrică si sisteme retele electrice“.

În concluzie, se apreciază că textele legale mentionate sunt în “strânsă concordantă“ cu normele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind încălcate, eventualele probleme care s-ar putea ridica în legătură cu aceste prevederi depinzând de o îbună aplicare, care nu se poate face contrar dispozitiilor sau principiilor Constitutiei“. În acest context se mai precizează că “instanta nu îsi poate exprima opinia dacă o lege este bună sau nu sau dacă este eficientă sau nu“, ci numai Parlamentul poate hotărî, în limitele Constitutiei, asupra continutului si oportunitătii reglementărilor legale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă. În acest sens se arată că autorul, în motivarea sa, se limitează doar la indicarea textelor constitutionale pretins încălcate, fără a formula nici un motiv prin care să sustină neconstitutionalitatea textelor de lege criticate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curtii Constitutionale “trebuie făcute în formă scrisă si motivate“. Dată fiind lipsa îndeplinirii acestei din urmă conditii, urmează a se face aplicarea art. 29 din aceeasi lege, exceptia fiind respinsă ca inadmisibilă. În sensul acestei practici este invocată si jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 212 din 7 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2001.

Avocatul Poporului consideră că sesizarea instantei de contencios constitutional nu este legală, deoarece încheierea prin care Curtea Constitutională a fost învestită cu solutionarea exceptiei nu cuprinde opinia instantei de judecată cu privire la această exceptie. Or, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de către instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o încheiere ce va cuprinde opinia instantei asupra exceptiei si punctele de vedere ale părtilor însotite de dovezile depuse de acestea.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a instantei de judecată, dispozitiile art. 2, 5 si ale art. 38 alin. (3) [art. 43 alin. (3)] din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum si cele ale art. 34 pct. 4 din Legea energiei electrice nr. 318/2003. Analizând însă motivarea formulată si textele de lege criticate, Curtea constată că instanta de judecată a retinut în mod gresit obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, care, în realitate, potrivit sustinerilor autorului exceptiei, priveste dispozitiile art. 2, 5 si ale art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările si completările ulterioare, precum si cele ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003. Textele de lege mentionate au următorul cuprins:

Art. 2, 5 si art. 42 alin. (3) din Legea nr. 18/1991:

– Art. 2: “În functie de destinatie, terenurile sunt:

a) terenuri cu destinatie agricolă, si anume: terenurile agricole productive – arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantatiile de hamei si duzi, păsunile, fânetele, serele, solariile, răsadnitele si altele asemenea –, cele cu vegetatie forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, păsunile împădurite, cele ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajările piscicole si de  îmbunătătiri funciare, drumurile tehnologice si de exploatare agricolă, platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole si terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricolă;

b) terenuri cu destinatie forestieră, si anume: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, productie ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor si cele neproductive – stâncării, abrupturi, bolovănisuri, râpe, ravene, torenti –, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice;

c) terenuri aflate permanent sub ape, si anume: albiile minore ale cursurilor de apă, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie, fundul apelor maritime interioare si al mării teritoriale;

d) terenuri din intravilan, aferente localitătilor urbane si rurale, pe care sunt amplasate constructiile, alte amenajări ale localitătilor, inclusiv terenurile agricole si forestiere;

e) terenuri cu destinatii speciale, cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale si aeriene, cu constructiile si instalatiile aferente, constructii si instalatii hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice si gazelor naturale, de telecomunicatii, pentru exploatările miniere si petroliere, cariere si halde de orice fel, pentru nevoile de apărare, plajele, rezervatiile, monumentele naturii, ansamblurile si siturile arheologice si istorice si altele asemenea.“;

– Art. 5: “(1) Apartin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public, piete, căi de comunicatii, retele stradale si parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu destinatie forestieră, albiile râurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare si al mării teritoriale, tărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele, ansamblurile si siturile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.

(2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.“;

– Art. 42 alin. (3): “Nu pot fi atribuite suprafetele de teren pe care s-au efectuat investitii, altele decât îmbunătătiri funciare.“

Art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003: “Terenurile pe care se situează retelele electrice de distributie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt si rămân în proprietatea publică a statului.“

În motivarea exceptiei ridicate autorul invocă încălcarea dispozitiilor art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie, care au următorul continut:

– Art. 44 alin. (2) si (3): “(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.“

Examinând textele de lege criticate, raportate la normele constitutionale invocate, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată si urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Critica de neconstitutionalitate a autorului exceptiei constă în aceea că dispozitiile de lege atacate instituie exercitarea drepturilor de uz si servitute, cu titlu gratuit, de către titularii licentelor privind desfăsurarea activitătilor în domeniul energiei electrice asupra terenului, proprietate a sa pe care se află retele electrice de distributie. Precizând că textele legale atacate sunt adoptate anterior modificării Constitutiei, se sustine că efectul aplicării acestora echivalează cu o expropriere, fără a fi însă întemeiată pe o cauză de utilitate publică. În consecintă, sunt încălcate garantiile constitutionale ale dreptului de proprietate privată instituite de art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie, asa cum sunt acestea definite ca urmare a modificărilor aduse Legii fundamentale.

Analizând textele de lege atacate ca fiind neconstitutionale, Curtea retine următoarele: art. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 stabileste categoriile de terenuri, în functie de destinatia lor, astfel: terenuri cu destinatie agricolă [lit. a)], terenuri cu destinatie forestieră [lit. b)], terenuri aflate permanent sub ape [lit. c)], terenuri din intravilan [lit. d)] si terenuri cu destinatii speciale [lit. e)]. În această ultimă categorie sunt enumerate, printre altele, constructiile de transport al energiei electrice. Analizând actele aflate la dosarul cauzei, se constată că doar această clasificare, reglementată la lit. e) a art. 2 din Legea nr. 18/1991, prezintă interes pentru autorul exceptiei, acesta fiind proprietarul unui teren pe care se situează retele electrice de distributie a energiei electrice; art. 5 din aceeasi lege stabileste categoriile de terenuri apartinând domeniului public, terenuri printre care sunt enumerate si cele “pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public“; art. 42 alin. (3) prevede că înu pot fi atribuite suprafetele de teren pe care s-au efectuat investitii, altele decât îmbunătătiri funciare“.

Coroborând textele criticate din Legea fondului funciar nr. 18/1991 rezultă că apartin domeniului public constructiile de transport al energiei electrice, întrucât acestea sunt amplasate pe terenuri cu destinatii speciale, folosite în uz sau interes public. În consecintă, aceste terenuri sunt, conform legii, inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, atât timp cât apartin domeniului public al statului.

Aceeasi concluzie se desprinde si din economia dispozitiilor art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, potrivit cărora terenurile pe care se situează retelele electrice de distributie existente la data intrării în vigoare a legii sunt si rămân în proprietatea publică a statului.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate fată de prevederile art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie, se constată că dispozitiile de lege atacate nu contravin exigentelor principiului garantării si ocrotirii proprietătii private. Încadrarea prin lege organică a terenurilor pe care se situează retelele energetice de distributie în categoria terenurilor cu destinatie specială, precum si reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifică prin caracterul de bun public de interes national al fondului energetic si corespund pe deplin regimului constitutional de protectie a proprietătii. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar prevederile art. 44 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora “continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege“, precum si cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietătii private îîn conditiile legii organice“, au în vedere tocmai circumstantieri ale exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public. Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principală conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin textele de lege criticate, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele si potrivit competentei sale.

În ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei referitoare la efectul de expropriere gratuită a terenului său, proprietate privată, ca urmare a aplicării dispozitiilor legale criticate, se observă că acestea nu relevă nici o contradictie fată de dispozitiile art. 44 alin. (3) din Constitutie. Exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietătilor afectate de capacitătile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existentei acestora, desi are ca efect lipsirea celor interesati de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală si nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine principiului garantării si ocrotirii proprietătii private.

De altfel, dispozitiile art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea constatând, de exemplu în Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, că acestea nu contravin art. 44 din Constitutie. În această decizie, ale cărei considerente îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, s-a arătat că în spete asemănătoare, referitoare la reglementarea folosirii bunurilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că atât timp cât autoritătile nu au trecut la exproprierea imobilelor petitionarilor, acestia pot să-si folosească bunurile, să le vândă, să le lase mostenire, să le doneze sau să le ipotecheze (cauzele Mellacher si altii contra Austriei, 1989, si Sporrong si Lönnroth contra Suediei, 1982). Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate asimila situatia cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacă dreptul de proprietate a pierdut în substanta sa, el nu a dispărut, titularul dreptului dispunând încă de celelalte atribute ale dreptului de proprietate.

Cu privire la punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului, în sensul că lipsa opiniei instantei de judecată cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată conduce la nelegalitatea sesizării, Curtea precizează că această lipsă nu constituie o conditie de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, Curtea Constitutională a statuat, de exemplu în Decizia nr. 47 din 5 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, că “lipsa opiniei instantei judecătoresti din încheierile de sesizare nu poate opri Curtea să judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece încălcarea de către instantă a obligatiei de a-si exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constitutie autorilor exceptiei de a o invoca si, în mod corelativ, de a primi solutia rezultată din controlul legii de către Curtea Constitutională. De principiu, exercitiul unui drept constitutional nu poate fi împiedicat de neîndeplinirea unei obligatii în sarcina unei autorităti publice, chiar dacă aceasta este o instantă judecătorească“.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, ale art. 5 si ale art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum si ale art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicată de Marian

Ionescu în Dosarul nr. 7.695/2004 al Judecătoriei Pitesti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 aprilie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Nită

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse din hârtie absorbantă

 

Având în vedere art. 4 lit. f2) din Legea nr. 137/1995 privind protectia mediului, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 8 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 189/2002 privind stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Prezenta hotărâre stabileste criteriile de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse din hârtie absorbantă.

Art. 2. – Prevederile prezentei hotărâri se aplică grupei de produse care cuprinde coli sau suluri de hârtie utilizabile pentru igiena personală, absorbtia lichidelor si/sau curătarea suprafetelor murdare. Produsul din acest material constă în mod normal din hârtie creponată sau gofrată în una ori mai multe pliuri. Continutul fibros al produsului este de minimum 90%.

Art. 3. – Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică produselor din material laminat si produselor pentru stergere umedă.

Art. 4. – Performanta de mediu a produselor prevăzute la art. 2 si compatibilitatea utilizării acestora cu cerintele de mediu se evaluează pe baza criteriilor de acordare a etichetei ecologice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 5. – (1) Cerintele specifice de evaluare, verificare si încercare sunt indicate pentru fiecare criteriu de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse din hârtie absorbantă. Metodele de evaluare, verificare si încercare, altele decât cele indicate pentru fiecare criteriu de performantă, se utilizează dacă echivalenta acestora este acceptată de către autoritatea competentă pentru acordarea etichetei ecologice – Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor, denumită în continuare autoritate competentă.

(2) În cazul în care sunt prevăzute încercări sau acestea sunt mentionate a fi utilizate pentru verificare ori monitorizare, agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice trebuie să furnizeze documentatii si/sau declaratii specifice care să demonstreze conformitatea produsului cu cerintele de acordare a etichetei ecologice. Acestea trebuie să provină de la solicitant si/sau din verificări independente, după caz.

(3) În situatii justificate, autoritatea competentă poate cere agentului economic care solicită acordarea etichetei ecologice să furnizeze documente suplimentare care să demonstreze conformitatea produsului cu cerintele criteriilor din anexă sau poate cere verificări independente.

(4) La evaluarea solicitărilor pentru acordarea etichetei ecologice si monitorizarea conformării cu cerintele criteriilor din anexă, autoritatea competentă ia în considerare certificarea, la agentul economic care solicită acordarea etichetei ecologice si/sau la furnizorul/furnizorii acestuia, a sistemului de management de mediu, conform standardului SR EN ISO 14001:1997, sau Schemei de management de mediu si audit (EMAS), stabilită prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor si mediului nr. 50/2004 privind stabilirea procedurii de organizare si coordonare a schemelor de management de mediu si audit (EMAS), în vederea participării voluntare a organizatiilor la aceste scheme. Implementarea si certificarea unui astfel de sistem sau schemă de management de mediu nu sunt obligatorii.

Art. 6. – Numărul de cod atribuit grupului de produse din hârtie absorbantă în scopuri administrative este “004“.

Art. 7. – (1) Prezenta hotărâre se aplică până la data de 4 mai 2006.

(2) Criteriile de acordare a etichetei ecologice pentru grupul de produse din hârtie absorbantă se modifică în functie de progresul tehnic si se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 8. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prezenta hotărâre transpune Decizia Comisiei Europene 2001/405/CE privind stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea etichetei ecologice comunitare hârtiei absorbante, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 237/2000.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Ministrul integrării europene,

Ene Dinga

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

Presedintele Autoritătii Nationale

pentru Protectia Consumatorului,

Cătălin Florin Teodorescu

 

Bucuresti, 9 iunie 2005.

Nr. 522.

 

ANEXĂ*)

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind stabilirea unor măsuri pentru organizarea si functionarea Centrului National al Dansului Bucuresti

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 28 din Legea nr. 504/2004 privind institutiile publice de spectacole si concerte,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Centrul National al Dansului Bucuresti, denumit în continuare Centrul, se organizează si functionează ca institutie publică natională de spectacole, în subordinea Ministerului Culturii si Cultelor.

(2) Centrul poate functiona atât ca institutie de proiecte, cât si ca institutie gazdă de spectacole în domeniul dansului contemporan.

Art. 2. – (1) Centrul are următoarele obiective principale:

a) sustinerea, dezvoltarea si promovarea dansului contemporan românesc în tară si în străinătate;

b) sustinerea cercetării în toate domeniile artei si teoriei coregrafice;

c) sustinerea de programe si proiecte de informare si educative, destinate specialistilor si publicului larg;

d) dezvoltarea de proiecte coregrafice nationale si internationale în parteneriat cu artisti, cu centre coregrafice, organizatii neguvernamentale, institutii de spectacole, cu alte institutii de cultură si structuri de profil din tară si din străinătate;

e) sensibilizarea publicului pentru arta coregrafică.

(2) Pentru realizarea obiectivelor sale Centrul asigură accesul artistilor profesionisti si al altor persoane fizice si juridice cu activitate în domeniul dansului contemporan la informatii, sprijin logistic si finantare, în limita bugetului propriu aprobat, pentru derularea de programe si proiecte coregrafice.

Art. 3. – În vederea atingerii obiectivelor sale Centrul urmăreste:

1. crearea de noi productii artistice, promovarea si prezentarea celor existente si difuzarea dansului contemporan românesc pe plan national si international, prin:

a) organizarea anuală a două selectii pentru programele si proiectele coregrafice care vor fi produse sau coproduse de Centru, conform normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului culturii si cultelor, la propunerea Centrului;

b) organizarea anuală a unei stagiuni de dans contemporan;

c) organizarea de turnee cu spectacolele proprii sau coproduse de dans contemporan în municipiul Bucuresti si în alte localităti din România si din străinătate;

d) organizarea de festivaluri internationale de specialitate;

2. sustinerea cercetării coregrafice, a informării si dezvoltării profesionale a dansatorilor si coregrafilor, prin:

a) organizarea de cursuri de dans, de ateliere si laboratoare coregrafice, cu profesori si coregrafi din tară si din străinătate;

b) crearea unei baze de resurse specifice si punct de acces al publicului la informatii, cărti, reviste, casete video si la alte materiale de informare din domeniu;

c) publicarea de cărti, albume, reviste de specialitate si a altor materiale de informare;

3. colaborarea cu centre coregrafice similare si cu alte organizatii din străinătate pentru dezvoltarea si sustinerea de programe si proiecte coregrafice în comun;

4. informarea si sensibilizarea publicului prin:

a) cursuri, ateliere si spectacole destinate publicului;

b) prezentări si repetitii deschise publicului;

c) accesul liber sau pe bază de abonament la baza de resurse specifice a Centrului;

d) organizarea de seminarii, simpozioane si conferinte pe teme de dans;

e) editarea de materiale de promovare a activitătii Centrului.

Art. 4. – Centrul are deplină autonomie în stabilirea si realizarea proiectelor si programelor cultural-artistice proprii.

Art. 5. – (1) Din imobilul situat în municipiul Bucuresti, bd. Nicolae Bălcescu nr. 2, sectorul 1, aflat în proprietatea publică a statului (nr. M.F.P. 38.657), se transmit în administrarea Centrului următoarele spatii, în care acesta îsi va desfăsura activitatea:

a) sala nr. 4, în suprafată de 386 m2, si sala nr. 5, în suprafată de 420 m2, situate la etajul III al imobilului, aflate în administrarea Muzeului National de Artă Contemporană al României, si spatiile anexe: depozit, hol si scări de acces, în suprafată de 278 m2;

b) sala nr. 3, în suprafată de 305 m2, sala nr. 4, în suprafată de 120 m2, sala nr. 5, în suprafată de 216 m2, si sala Rondă, în suprafată de 441 m2, situate la etajul IV al imobilului, aflate în administrarea Muzeului National de Artă Contemporană al României, si spatiile anexe: depozit, hol si scări de acces, în suprafată de 490 m2.

(2) Predarea-preluarea spatiilor transmise în administrarea Centrului potrivit alin. (1) se efectuează pe bază de protocol încheiat între institutiile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 6. – În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Centrul va elabora si va supune aprobării, prin ordin al ministrului culturii si cultelor, normele metodologice de selectie a programelor si proiectelor coregrafice care vor fi produse sau coproduse de Centru.

Art. 7. – Alineatul (2) al articolului 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.123/2004 privind înfiintarea Centrului National al Dansului Bucuresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 28 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

“(2) Numărul maxim de posturi al Centrului este de 13, cu încadrare în numărul maxim de posturi prevăzut în nota de la cap. II din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor.“

Art. 8. – Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă alin. (3) si (4) ale art. 1 si art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.123/2004, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemează:

p. Ministrul culturii si cultelor,

Ioan Onisei,

secretar de stat

p. Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Maria Muga,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 iunie 2005.

Nr. 530.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru activităti specifice ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 7 alin. (11) din Ordonanta Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritătile administratiei publice si institutiile publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Nivelul cheltuielilor privind convorbirile telefonice, necesare pentru organizarea si desfăsurarea activitătilor specifice ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale, stabilit potrivit dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritătile administratiei publice si institutiile publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările si completările ulterioare, se majorează cu 40%, cu obligatia încadrării în cheltuielile bugetare aprobate.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale,

Petru Pană

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 iunie 2005.

Nr. 531.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind reglementarea achizitiei energiei electrice aferente consumului propriu tehnologic în retelele de transport si distributie

 

În temeiul art. 9 alin. (6) si (7), al art. 11 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si i), al art. 34 alin. (1), (2) si (3), al art. 37 alin. (2) si al art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea energiei electrice nr. 318/2003,

având în vedere referatul de aprobare întocmit de Departamentul functionare si dezvoltare piată de energie,

în conformitate cu prevederile Procesului-verbal al sedintei Comitetului de reglementare al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei din data de 14 iunie 2005,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. – Începând cu data de 1 iulie 2005, se reglementează achizitia energiei electrice aferente consumului propriu tehnologic în retelele de transport si distributie.

Art. 2. – Producătorii care furnizează energie electrică pentru acoperirea consumului propriu tehnologic în retele electrice, cantitătile si tarifele corespunzătoare se stabilesc prin decizie a presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei.

Art. 3. – (1) Profilarea orară a energiei electrice aferente consumului propriu tehnologic în retelele de transport si distributie se realizează de Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei pe baza datelor transmise de Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. si, respectiv, de societătile titulare de licentă de distributie si contracte de concesiune.

(2) Preturile utilizate în contractele de achizitie a energiei electrice aferente consumului propriu tehnologic în retelele de transport si distributie sunt cele utilizate la achizitia energiei electrice destinate consumatorilor finali captivi.

Art. 4. – (1) Agentii economici din sectorul energiei electrice vor asigura respectarea prevederilor prezentului ordin.

(2) Departamentele de specialitate din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 5. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la data de 1 iulie 2005.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Nicolae Opris

 

Bucuresti, 14 iunie 2005.

Nr. 25.

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 40/2004 privind aprobarea Contractului-cadru pentru prestarea serviciului de transport, a serviciilor de sistem si de administrare a pietei angro de energie electrică dintre Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. si [Client]

 

În temeiul art. 9 alin. (6) si (7), al art. 11 alin. (2) lif. f), al art. 28 si al art. 32–34 din Legea energiei electrice nr. 318/2003,

având în vedere referatul de aprobare prezentat de Departamentul infrastructură si autorizare,

în conformitate cu prevederile Procesului-verbal al sedintei Comitetului de reglementare al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei din data de 14 iunie 2005,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. I. – Literele a) si g) ale articolului 2 din Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 40/2004 privind aprobarea Contractului-cadru pentru prestarea serviciului de transport, a serviciilor de sistem si de administrare a pietei angro de energie electrică dintre Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. si [Client], publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.271 din 29 decembrie 2004, se modifică si vor avea următorul continut:

“a) producători, pentru energia electrică livrată din centralele cu capacitatea instalată mai mare de 10 MW, racordate la reteaua de transport si la reteaua de distributie, pentru serviciul de transport – componenta de introducere a energiei electrice în reteaua de transport;

............................................................................................

g) consumatori eligibili care la data publicării prezentului ordin au semnate contracte de transport al energiei electrice – componenta de introducere si/sau de preluare a energiei electrice din reteaua de transport, după caz, serviciile de sistem si de administrare a pietei angro de energie electrică.“

Art. II. – În anexa nr. 2 punctele A (1) si A (2) din Contractul-cadru pentru prestarea serviciului de transport, a serviciilor de sistem si de administrare a pietei angro de energie electrică dintre Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. si [Client] se modifică definitiile Qlivrat si Qm livrat , care vor avea următorul continut:

Qlivrat este energia electrică livrată în retelele de transport si distributie, în anul anterior de derulare a contractului, de clientii cu care Compania Natională de Transport al Energiei Electrice «Transelectrica» – S.A. a avut încheiate contracte de transport. În cazul producătorilor se consideră doar energia electrică livrată din centralele cu capacitatea instalată mai mare de 10 MW.

Qm livrat este energia electrică livrată în retelele de transport si distributie, în luna m de derulare a contractului, de clientii cu care Compania Natonală de Transport al Energiei Electrice «Transelectrica» – S.A. are încheiate contracte de transport. În cazul producătorilor se consideră doar energia electrică livrată din centralele cu capacitatea instalată mai mare de 10 MW.“

Art. III. – Începând cu data de 1 iulie 2005, contractele de transport al energiei electrice existente se vor modifica sau vor înceta, după caz, astfel încât să fie respectate prevederile prezentului ordin.

Art. IV – Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. si participantii la piata de energie electrică vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. V. – Departamentele de specialitate din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări respectarea prevederilor prezentului ordin de către entitătile implicate.

Art. VI. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Nicolae Opris

 

Bucuresti, 14 iunie 2005.

Nr. 27.