MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 538         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 24 iunie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 254 din 10 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950–1961

 

Decizia nr. 258 din 12 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 15/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

684. – Ordin al ministrului administratiei si internelor pentru aprobarea Normelor metodologice privind planificarea, pregătirea si interventia în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 254

din 10 mai 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950–1961

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950–1961, exceptie ridicată de Toader Trifan în Dosarul nr. 1.575/2004 al Curtii de Apel Ploiesti – Sectia comercială si de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 21 aprilie 2005 si au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la 10 mai 2005.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 martie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 1.575/2004, Curtea de Apel Ploiesti – Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950–1961, exceptie ridicată de Toader Trifan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că prin textul de lege criticat legiuitorul a creat o vădită discriminare între cetătenii care au efectuat stagiul militar în detasamente de muncă în perioada 1950–1961. În acest sens apreciază că discriminarea constă în faptul că au fost exclusi de la beneficiile legii cetătenii români care, în perioada arătată, au efectuat stagiul militar în detasamente de muncă care nu au apartinut Directiei Generale a Serviciului Muncii, în spetă, autorul exceptiei efectuând stagiul militar în cadrul detasamentelor Directiei Economice a fostului Minister al Fortelor Armate. Sub acest aspect arată că sfera de cuprindere a dispozitiilor cu caracter reparatoriu ar trebui să tină seama de conditiile concrete de muncă din perioada stagiului militar, iar nu de criterii formale, precum modul de organizare administrativă a fostelor detasamente de muncă.

Curtea de Apel Ploiesti – Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat se referă, în mod expres, la subiecte speciale, respectiv numai la cei care au satisfăcut stagiul militar în anumite conditii nefavorabile, si anume detasamentele Directiei Generale a Serviciului Muncii, si nu la cei care au efectuat anumite activităti productive sau munci ocazionale/sezoniere în cadrul unitătilor militare ca soldat, ca o practică adiacentă pregătirii militare si de luptă a soldatului din acea perioadă, cum este cazul autorului exceptiei. Ca atare, instanta consideră că, prin adoptarea acestei reglementări, nu se creează nici un privilegiu sau nici o discriminare, fiind vorba despre un act reparatoriu material si moral fată de cei care au fost obligati la muncă fortată si nu la satisfacerea stagiului militar, prin pregătire pentru apărarea patriei. Totodată, instanta retine că argumentele invocate de autorul exceptiei reprezintă, de fapt, o propunere legislativă, de lege ferenda.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii, în exclusivitate acelei categorii de persoane care, în perioada 1950–1961, a efectuat stagiul militar prin munca prestată în cadrul detasamentelor de muncă ale Directiei Generale a Serviciului Muncii. Asa fiind, având în vedere principiile proprii de organizare a Directiei Generale a Serviciului Muncii, criteriile de selectare si conditiile în care s-a efectuat stagiul militar în cadrul respectivei institutii, legiuitorul a considerat că doar aceste persoane sunt îndreptătite să beneficieze de prevederile Legii nr. 309/2002, ceea ce nu contravine însă prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1). În sustinerea punctului său de vedere, Guvernul invocă si jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 160/2004.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, respectiv Decizia nr. 213/2004, arată că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 fată de art. 16 alin. (1) Constitutie. De altfel, stabilirea categoriei de persoane care beneficiază de prevederile legale, precum si a drepturilor acordate acestora nu reprezintă o problemă de constitutionalitate, ci o optiune a legiuitorului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950–1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 6 iunie 2002, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii care au următorul continut:

“Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetătean român, care a efectuat stagiul militar în detasamentele de muncă din cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950–1961.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestui text de lege autorul exceptiei invocă prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie vizează egalitatea în drepturi între cetăteni în ceea ce priveste recunoasterea în favoarea acestora a unor drepturi si libertăti fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic, indiferent de situatiile diferite în care se găsesc subiectii de drept.

Asa fiind si întrucât situatia juridică a persoanelor, cetăteni români, care au efectuat stagiul militar în detasamentele de muncă din cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950–1961, a fost esential diferită de aceea a altor categorii de persoane care au prestat muncă fortată în cadrul altor structuri organizate, în aceeasi perioadă, recunoasterea unor drepturi doar pentru cei din prima categorie, cu titlu reparatoriu, nu constituie o discriminare, ci un tratament juridic diferentiat impus si justificat obiectiv de situatiile diferite în care s-au aflat beneficiarii.

De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor de lege criticate. Astfel, prin Decizia nr. 213 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 9 iunie 2004, a statuat că, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie nu este întemeiată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950–1961, exceptie ridicată de Toader Trifan în Dosarul nr. 1.575/2004 al Curtii de Apel Ploiesti – Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 mai 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 258

din 12 mai 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 15/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Irina Loredana Lăpădat – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 15/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ogip“ – S.A. Bucuresti în Dosarul nr. 1.423/2004 al Tribunalului Prahova – Sectia comercială. La apelul nominal răspunde autoarea exceptiei de neconstitutionalitate, prin avocat Marius Mărăsescu si consilier juridic Benko Edwin, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate, prin avocat, arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 15/2004 este neconstitutională, deoarece acordă unei societăti comerciale cu capital de stat scutiri de la plata obligatiilor fiscale către bugetul de stat si creează o discriminare fată de alte societăti comerciale cu acelasi obiect de activitate. Se consideră că în acest fel sunt încălcate dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 56 si ale art. 135 alin. (1) si (2) din Constitutie.

De asemenea, reprezentantul autoarei exceptiei, consilier juridic Benko Edwin, sustine neconstitutionalitatea actului normativ criticat, arătând, în esentă, că acesta contravine dispozitiilor art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi, art. 56 alin. (2), referitoare la asezarea justă a sarcinilor fiscale, precum si principiului constitutional al protectiei concurentei loiale.

Reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile legale criticate nu au nici o legătură cu solutionarea cauzei de către instanta de judecată, astfel încât, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 1.423/2004, Tribunalul Prahova – Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 15/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ogip“ – S.A. Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2), art. 56 alin. (2) si art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) din Constitutie. În esentă, se arată că, prin scutirea Societătii Nationale a Petrolului “Petrom“ – S.A. Bucuresti de la plata obligatiilor fiscale restante reprezentând impozite, taxe, contributii si alte venituri datorate si neachitate bugetului general consolidat, este încălcat principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, întrucât îstatul favorizează o societate comercială în detrimentul alteia“. De asemenea, se mai sustine că scutirea unei anumite societăti comerciale de plata dobânzilor si a penalitătilor datorate statului încalcă dispozitiile art. 56 alin. (2) din Constitutie, referitoare la asezarea justă a sarcinilor fiscale, precum si dispozitiile art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), deoarece statul nu îsi îndeplineste obligatia constitutională de a asigura protectia concurentei loiale, în conditiile unei economii de piată bazate pe libera initiativă si concurentă.

Tribunalul Prahova – Sectia comercială consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că prin adoptarea actului normativ criticat se încalcă dispozitiile constitutionale invocate, prin aceea că Societătii Nationale a Petrolului “Petrom“ – S.A. Bucuresti “i s-a creat o situatie mai bună fată de alte societăti comerciale, fiind scutită de plata obligatiilor fiscale restante (...), precum si a dobânzilor si penalitătilor către stat, încasând în schimb de la terti astfel de sume“.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece actul normativ criticat nu are legătură cu solutionarea cauzei. În acest sens, arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 15/2004 îvizează raporturile de drept fiscal dintre societatea comercială debitoare si creditorul fiscal, si nu cele comerciale dintre aceasta si debitorii săi“.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată că actul normativ criticat nu contravine dispozitiilor art. 56 alin. (2) din Constitutie, deoarece “stabilirea, prin lege, a unor scutiri de plată a obligatiilor fiscale restante, pentru anumite categorii de contribuabili, nu generează nerespectarea obligatiei statului de a asigura o asezare justă a sarcinilor fiscale prin sistemul legal de impuneri“. Dimpotrivă, scopul prevederilor legale criticate este “de a stabili măsuri pentru crearea unui climat de atractivitate pentru investitori, în vederea privatizării societătilor comerciale cu capital integral sau partial de stat“. În ceea ce priveste raportarea criticii de neconstitutionalitate la dispozitiile art. 135 alin. (1) si (2) din Constitutie, se apreciază că textele de lege criticate asigură întocmai obligatiile statului prevăzute de dispozitia constitutională invocată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 15/2004 a fost adoptată în vederea îmbunătătirii situatiei financiare a Societătii Nationale a Petrolului “Petrom“ – S.A. Bucuresti, asa cum rezultă din expunerea situatiei de urgentă din cuprinsul acesteia, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutie:

“Având în vedere etapele derulării procesului de privatizare a Societătii Nationale a Petrolului “Petrom“ – S.A. Bucuresti, conform cărora la începutul lunii aprilie 2004 urmează a fi depuse ofertele finale angajante, si pentru asigurarea unui climat de atractivitate pentru investitori, se impune luarea unor măsuri imediate, extraordinare, în vederea îmbunătătirii situatiei financiare a acestei societăti.“

În legătură cu obiectul exceptiei, din motivarea acesteia se constată că sunt criticate pentru motive de neconstitutionalitate prevederile art. 1 din Ordonantă, potrivit cărora:

– Art. 1: “(1) Se aprobă scutirea de plată a obligatiilor fiscale restante reprezentând impozite, taxe, contributii si alte venituri datorate si neachitate bugetului general consolidat de către Societatea Natională a Petrolului “Petrom“ – S.A. Bucuresti la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.

(2) Se aprobă scutirea de plată a dobânzilor si penalitătilor de orice fel aferente obligatiilor datorate bugetului general consolidat si neachitate de către Societatea Natională a Petrolului “Petrom“ – S.A. Bucuresti la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.

(3) Se aprobă scutirea de plată a majorărilor calculate în baza prevederilor art. 83 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea cerintelor bugetare, aprobată si modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările si completările ulterioare, datorate de Societatea Natională a Petrolului “Petrom“ – S.A. Bucuresti la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă.“

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 15/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 8 aprilie 2004, si a fost aprobată prin Legea nr. 241/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 22 iunie 2004.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2), art. 56 alin. (2) si art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie, al căror continut este următorul:

– Art. 16 alin. (1) si (2): “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai persus de lege.“;

– Art. 56 alin. (2): “Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure asezarea justă a sarcinilor fiscale.“;

– Art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a): “(1) Economia României este economie de piată, bazată pe libera initiativă si concurentă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;“.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constitutională retine următoarele:

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 15/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare dispune cu privire la adoptarea unor măsuri în vederea îmbunătătirii situatiei financiare a Societătii Nationale a Petrolului “Petrom“ – S.A. Bucuresti. Exceptia de neconstitutionalitate ce face obiectul prezentului dosar a fost ridicată într-o cauză în care Societatea Natională a Petrolului “Petrom“ – S.A. Bucuresti a solicitat Tribunalului Prahova – Sectia comercială, prin actiunea formulată, obligarea Societătii Comerciale “Ogip“ – S.A. Bucuresti la îndeplinirea obligatiilor contractuale rezultate în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare de produse petroliere, respectiv la plata pretului si a penalitătilor de întârziere aferente. Or, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor (...) privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei (...)“. Asa fiind, prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 15/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare nu au legătură cu solutionarea litigiului aflat pe rolul instantei de judecată, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 15/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ogip“ – S.A. Bucuresti în Dosarul nr. 1.423/2004 al Tribunalului Prahova – Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice privind planificarea, pregătirea si interventia în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică

 

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 481/2004 privind protectia civilă, în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările ulterioare,

ministrul administratiei si internelor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Normele metodologice privind planificarea, pregătirea si interventia în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor va monitoriza îndeplinirea prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării. Începând cu aceeasi dată se abrogă orice alte reglementări contrare.

 

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

 

Bucuresti, 7 iunie 2005.

Nr. 684.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

privind planificarea, pregătirea si interventia în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – Prezentele norme metodologice se aplică pentru planificarea, pregătirea si interventia în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică, precum si pentru elaborarea planurilor de protectie si interventie în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică, în următoarele situatii:

a) incidente industriale, medicale, rutiere sau incendii în care sunt implicate surse radioactive, eliberări accidentale, pierderea de surse sau traficul ilicit de surse radioactive;

b) accidente la instalatii nucleare aflate în afara granitelor, cu efecte transfrontaliere, inclusiv nave maritime cu propulsie nucleară;

c) reintrarea în atmosferă a satelitilor cu generatoare nucleare sau cu alte surse de radiatii la bord;

d) accidente în care sunt implicate arme nucleare;

e) amenintări sau atacuri teroriste cu dispozitive nucleare sau radioactive;

f) accidente la instalatii nucleare de pe teritoriul tării, altele decât reactoarele nucleare.

Art. 2. – (1) Scopul elaborării prezentelor norme metodologice constă în stabilirea unei conceptii unitare de întocmire a planurilor de urgentă la nivelul autoritătilor publice centrale si locale, precum si a utilizatorilor, care au responsabilităti de actiune în astfel de situatii.

(2) Prezentele norme metodologice asigură cadrul juridic, organizatoric si functional în vederea planificării si executării măsurilor specifice, pentru activitătile care prezintă pericole de urgente nucleare sau radiologice la obiectivele identificate de autoritătile competente.

Art. 3. – Termenii utilizati în prezentele norme metodologice sunt definiti în anexa nr. 1.

Art. 4. – Planurile de protectie si interventie în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică care se întocmesc sunt următoarele:

a) planul national – include sinteza planurilor autoritătilor publice centrale si judetene, este elaborat de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă si aprobat de Comitetul National pentru Situatii de Urgentă;

b. planul judetean – include sinteza planurilor autoritătilor administratiei publice judetene, precum si cele ale utilizatorilor, este elaborat de inspectoratele judetene pentru situatii de urgentă, este avizat de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă si este aprobat de comitetul judetean pentru situatii de urgentă;

c) planul de protectie si interventie al utilizatorului – se elaborează de către agentul economic sursă de risc nuclear sau radiologic, se avizează de inspectoratele judetene pentru situatii de urgentă si se aprobă de autoritatea natională pentru controlul activitătilor nucleare.

Art. 5. – (1) Situatii de urgentă nucleară sau radiologică se pot produce în:

a) institutii medicale;

b) unităti nucleare;

c) institutii de cercetare si învătământ;

d) timpul transportului (rutier, maritim, fluvial);

e) ciclul combustibilului nuclear;

f) aplicatii cu surse radioactive;

g) alte locuri, ca urmare a activitătilor teroriste,

traficului ilicit, depozitării de materiale refolosibile.

(2) Situatiile de urgentă nucleară sau radiologică sunt definite în anexa nr. 2.

Art. 6. – Planurile de protectie si interventie în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică, denumite în continuare planuri, asigură identificarea si monitorizarea surselor potentiale generatoare de accidente nucleare sau urgente radiologice, evaluarea informatiilor si analiza situatiei initiale, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor optime pentru reducerea efectelor produse de radiatiile ionizante si stabilesc conceptia de alarmare a institutiilor si serviciilor publice descentralizate în scopul minimizării impactului asupra populatiei si a mediului.

Art. 7. – Pentru stabilirea variantelor optime de actiune si aplicarea măsurilor de protectie si interventie se va lua în consideratie timpul de emisie radioactivă, în functie de tipul accidentului si de sursele implicate.

Art. 8. – Planificarea activitătilor de interventie are la bază cunoasterea amplasării surselor sau a materialelor radioactive existente la nivel judetean si local, conditiile geografice si geoclimatice în momentul producerii accidentului/incidentului, distributia populatiei pe categorii de vârstă si a obiectivelor de risc aflate în zona incidentului.

Art. 9. – Planificarea activitătilor de protectie a populatiei si a personalului de interventie trebuie să fie realizată tinându-se cont de următoarele căi de expunere:

a) expunerea externă datorită surselor de radiatii neecranate sau intrării în zona contaminată radioactiv;

b) expunerea internă prin inhalare si prin ingestia de apă sau de alimente contaminate;

c) contaminarea radioactivă externă a personalului de interventie.

Art. 10. – Planurile trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele conditii:

a) să fie corelate cu celelalte măsuri si planuri de protectie si interventie în caz de dezastre de pe teritoriul judetului;

b) să se bazeze pe posibilitătile reale de asigurare a actiunilor de protectie si interventie;

c) să fie precise, clare, expresive si permanent actualizate;

d) să poată fi aplicate în timp scurt, partial sau total.

Art. 11. – Structura-cadru a planului este prezentată în anexa nr. 3.

Art. 12. – (1) Planurile stabilesc responsabilitătile ce revin fiecărei autorităti publice centrale si locale, institutiilor sau agentilor economici implicati în răspunsul în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică, schema minimă de personal pentru răspunsul initial la urgentă, mijloacele suplimentare pentru mărirea capacitătii de răspuns si fluxul informational-decizional între utilizator si exterior.

(2) Responsabilitătile ce revin autoritătilor publice centrale si locale, precum si institutiilor cu responsabilităti în răspunsul în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică sunt prezentate în anexa nr. 4.

Art. 13. – Procedurile pentru notificarea organizatiilor si a personalului implicat, continutul mesajelor initiale adresate organizatiilor si institutiilor implicate, precum si populatiei vor fi elaborate de autoritătile competente împreună cu Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă.

Art. 14. – (1) Autoritătile administratiei publice centrale si locale, institutiile sau agentii economici implicati în răspunsul în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică vor asigura măsurile si mijloacele necesare activării imediate a personalului propriu, în functie de notificarea initială primită.

(2) Schema de principiu privind organizarea răspunsului initial în situatia notificării unui accident nuclear sau unei urgente radiologice este prevăzută în anexa nr. 5.

 

CAPITOLUL II

Planul de protectie si interventie al utilizatorului

 

Art. 15. – (1) Planul de protectie si interventie al utilizatorului se elaborează în scopul planificării măsurilor specifice pentru reducerea riscului asupra sănătătii angajatilor, calitătii factorilor de mediu si integritătii bunurilor materiale, în caz de urgentă nucleară sau radiologică.

(2) Acesta are la bază identificarea riscurilor potentiale specifice, precum si procedurile de răspuns în vederea asigurării:

a) informării oportune a titularilor de activităti, angajatilor, populatiei si autoritătilor publice locale;

b) pregătirii personalului cu functii de decizie, a angajatilor si a fortelor de interventie;

c) interventiei de urgentă, în mod organizat si într-o conceptie unitară, pentru prevenirea, limitarea si înlăturarea consecintelor;

d) refacerii si reabilitării factorilor de mediu;

e) reluării în conditii normale a activitătilor de productie.

Art. 16. – (1) Elaborarea planului de protectie si interventie al utilizatorului se Ontocmeste de compartimentul de specialitate al agentului economic sau institutiei publice sursă de risc nuclear ori radiologic si se avizează de compartimentele de specialitate din cadrul obiectivului si de autoritatea teritorială pentru situatii de urgentă.

(2) Organul tehnic care coordonează elaborarea planului de urgentă internă este compartimentul de protectie civilă.

(3) Avizul de specialitate al autoritătilor teritoriale pentru situatii de urgentă se acordă de către personalul atestat, numit prin ordin de zi pe unitate, potrivit atributiilor de serviciu.

Art. 17. – (1) Planul de protectie si interventie al utilizatorului se Ontocmeste în 3 exemplare, dintre care un exemplar se păstrează la dispecerat (ofiterul de serviciu), un exemplar la inspectorul de protectie civilă al obiectivului, iar celălalt exemplar la autoritatea teritorială pentru situatii de urgentă.

(2) Procesul de elaborare a planului se bazează pe informatiile continute în raportul de securitate al obiectivului sau în politica de prevenire a accidentelor majore, fiind necesară consultarea compartimentelor de specialitate si a angajatilor.

(3) Termenele de elaborare a planurilor de protectie si interventie ale utilizatorului sunt:

a) pentru obiectivele noi si pentru obiectivele existente care suferă modificări importante, înainte de începerea functionării acestora în noile conditii;

b) pentru obiectivele existente, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice.

Art. 18. – (1) Planul de protectie si interventie al utilizatorului se va distribui după cum urmează:

a) două exemplare originale se vor păstra la titularul de activitate;

b) un exemplar la autoritatea teritorială pentru situatii de urgentă.

(2) Extrase din planul de protectie si interventie al utilizatorului se vor distribui autoritătilor publice si compartimentelor de specialitate care l-au avizat, fortelor de interventie interne si externe care au misiuni de actiune pe amplasament, precum si vecinilor ce pot fi afectati în cazul producerii unui accident.

(3) Responsabilitatea distribuirii planului de protectie si interventie al utilizatorului revine inspectorului de protectie civilă.

(4) Planurile vor cuprinde o listă de distributie a exemplarelor originale, copiilor si extraselor.

Art. 19. – (1) Responsabilitatea actualizării planurilor de protectie si interventie ale utilizatorului revine inspectorului de protectie civilă al obiectivului, această activitate realizându-se, anual sau ori de câte ori apar modificări, astfel:

a) schimbarea unor persoane cu responsabilităti în schema generală de răspuns la urgente;

b) schimbarea adreselor/numerelor de telefon, fax, telex etc;

c) modificări în situatiile cu necesarul de resurse umane si materiale;

d) modificări în programul de instruire-pregătire.

(2) Revizuirea planului de protectie si interventie al utilizatorului se realizează la intervale de cel mult 3 ani sau la solicitarea autoritătilor teritoriale pentru situatii de urgentă, pe baza modificărilor produse în:

a) caracteristicile surselor de risc;

b) structura economică a obiectivului;

c) realizarea cooperării;

d) conceptia aplicării planului.

(3) După fiecare actualizare si revizuire, modificările sunt transmise prin grija inspectorului de protectie civilă tuturor celor cărora li s-a distribuit planul.

Art. 20. – (1) Planul de protectie si interventie al utilizatorului se va exersa, testa si evalua prin exercitii organizate de către titularul activitătii.

(2) Înainte de executarea exercitiilor se asigură actualizarea sau, după caz, revizuirea planurilor de urgentă internă, precum si antrenamente partiale cu personalul de decizie si cu fortele de interventie.

(3) Pregătirea exercitiilor si antrenamentelor se execută pe baza unui grafic întocmit de inspectorul de protectie civilă, avizat de compartimentele de specialitate ale obiectivului, de autoritatea teritorială pentru situatii de urgentă si aprobat de titularul activitătii.

(4) Se va executa în mod obligatoriu cel putin câte un exercitiu pe an pentru fiecare tip de eveniment în care sunt implicate surse radioactive (incendiu, explozie, avarie).

(5) Exercitiile de urgentă cu scenarii care presupun efecte în afara amplasamentului se vor organiza si se vor desfăsura cel putin o dată la 3 ani.

(6) Evaluarea planului de protectie si interventie al utilizatorului se realizează după executarea exercitiilor, pe baza concluziilor si rapoartelor prezentate de personal special angrenat în acest scop, câte un exemplar din raportul de evaluare fiind transmis autoritătilor teritoriale pentru situatii de urgentă.

 

CAPITOLUL III

Planul national si planul judetean

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune

 

Art. 21. – Planul national si planul judetean se întocmesc sub formă de text si anexe, care include totalitatea măsurilor de protectie, procedurile si fortele de interventie care sunt implicate în răspunsul la un accident nuclear sau urgentă radiologică pe teritoriul national/judetean ori în exteriorul acestuia, cu consecinte semnificative asupra tării/judetului, si trebuie să cuprindă următoarele:

a) denumirea instalatiei si/sau zona la care se aplică;

b) scopul, conceptia realizării si modalitătile de activare a planului;

c) strategiile si posibilitătile de evaluare a situatiei de urgentă;

d) atributiile fiecărui organism implicat în gestionarea situatiei de urgentă pe timpul activitătilor de interventie;

e) datele de identificare a autoritătilor, precizarea responsabilitătilor pentru coordonarea răspunsului si situatiile de urgentă care necesită punerea în aplicare a planului;

f) punctele de contact ale fiecărui organism sau institutii implicate în răspunsul la urgentă;

g) schemele de alarmare, notificare si activare a persoanelor, organizatiilor locale, judetene, nationale, agentilor economici si a echipelor de interventie, notificarea si aplicarea procedurilor pentru echipele de interventie;

h) metodele, procedurile si mijloacele de alarmare a publicului;

i) măsurile de protectie pentru personalul de interventie si populatie;

j) conducerea actiunii de protectie si interventie, la nivel national, judetean si local;

k) criteriile de definire a încetării stării de accident nuclear sau urgentă radiologică;

l) punctele sau raioanele de evacuare recunoscute ori amenajate, itinerariile de evacuare, de bază si de rezervă;

m) raioanele pentru decontaminarea personalului, tehnicii sau echipamentului, recunoscute ori amenajate;

n) managementul informatiei, comunicate pentru massmedia si public;

o) managementul medical al victimelor si al persoanelor supraexpuse;

p) actiunile de prevenire si contramăsurile;

q) măsurile de pază, ordine publică si îndrumarea circulatiei, prevenirea panicii si producerii altor evenimente;

r) controlul expunerii la radiatii;

s) măsurile si mijloacele medico-legale;

t) controlul intrărilor/iesirilor în/din zona contaminată;

u) echipamentele, mijloacele de comunicatii si alte dotări necesare îndeplinirii îndatoririlor si functiilor stabilite prin plan;

v) mijloacele prevăzute si pregătite pentru interventie în caz de urgente radiologice;

w) metodele si mijloacele pentru prezentarea situatiei,

alte informatii necesare pentru sprijinul deciziei, actualizarea tuturor elementelor din cadrul organizatiilor de răspuns;

x) aspectele psihologice (echipe de urgentă, public), participarea populatiei în luarea deciziilor de refacere a zonelor afectate;

y) intervalele de desfăsurare a exercitiilor si antrenamentelor;

z) modalitatea de verificare si actualizare periodică a planurilor.

 

SECTIUNEA a 2-a

Planul judetean

 

Art. 22. – (1) Inspectoratele judetene pentru situatii de urgentă elaborează planul judetean care se aprobă de presedintele comitetului judetean pentru situatii de urgentă.

(2) Planul reprezintă o componentă a Planului de analiză si acoperire a riscurilor ce se elaborează pentru toate situatiile potentiale de risc specifice judetului.

(3) Planul se elaborează în 3 exemplare, dintre care unul se va păstra la secretariatul tehnic permanent al comitetului judetean pentru situatii de urgentă, al doilea la inspectoratul judetean pentru situatii de urgentă, iar exemplarul al treilea la Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă.

(4) Extrase din plan se vor distribui tuturor autoritătilor publice locale de specialitate cu sarcini de interventie, precum si autoritătilor administratiei publice locale dispuse în zonele de planificare la urgentă, cu respectarea prevederilor legale.

(5) Planul va cuprinde o listă de distributie a exemplarelor originale, copiilor si extraselor.

(6) Termenul de elaborare a planurilor este de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice.

Art. 23. – Planul se transmite Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă în vederea obtinerii avizului de specialitate.

Art. 24. – (1) Planul se actualizează prin grija autoritătii centrale si teritoriale pentru situatii de urgentă, anual sau ori de câte ori apar modificări în ceea ce priveste: componenta schemei de organizare la urgentă, adresele, numerele de telefon, fax etc., modificările în situatiile cu necesarul de resurse umane si materiale, modificările în programul de instruire-pregătire.

(2) Revizuirea planului se realizează la intervale de cel mult 3 ani, pe baza modificărilor produse în: caracteristicile surselor de risc, realizarea cooperării, conceptia aplicării planului, structura asezărilor umane din zonele de risc.

(3) După fiecare actualizare si revizuire, modificările sunt transmise, prin grija autoritătii teritoriale pentru situatii de urgentă, tuturor celor care sunt trecuti pe lista de distributie a planului.

Art. 25. – (1) Antrenamentele, exercitiile si aplicatiile de specialitate sunt organizate si desfăsurate în scopul pregătirii autoritătilor administratiei publice locale si a fortelor de interventie, îmbunătătirii cooperării, verificării viabilitătii prevederilor planurilor, evaluării stadiului de operativitate si stabilirii măsurilor ce se impun.

(2) Acestea se vor organiza de inspectoratele judetene pentru situatii de urgentă pe baza unei planificări aprobate de prefectul judetului.

(3) Înainte de executarea exercitiilor se asigură actualizarea sau, după caz, revizuirea planurilor, precum si desfăsurarea de antrenamente partiale cu personalul de decizie si cu fortele de interventie.

(4) Pentru asigurarea unei pregătiri adecvate a personalului cu atributii de decizie si de interventie vor fi organizate si desfăsurate periodic mai multe tipuri de activităti, astfel:

a) exercitii de simulare în centrul operational pentru situatii de urgentă;

b) exercitii cu scenarii de urgentă pe amplasament;

c) exercitii cu scenarii de urgentă în afara amplasamentului;

d) antrenamente de specialitate la sală si în teren;

e) aplicatii de specialitate.

(5) Exercitiile cu scenarii care presupun efecte în afara amplasamentului se vor organiza si se vor desfăsura cel putin o dată la 3 ani si vor fi, de regulă, corelate cu exercitiile organizate de titularul activitătii.

(6) Evaluarea planului se realizează după executarea exercitiilor si aplicatiilor, pe baza concluziilor si rapoartelor prezentate de personal special angrenat în acest scop, un exemplar din raportul de evaluare fiind transmis la autoritatea centrală pentru situatii de urgentă.

Art. 26. – Planul va contine un capitol cu măsuri generale pentru reabilitarea economico-socială a zonelor afectate. Acesta va stabili măsuri concrete prin care să se realizeze:

a) decontaminarea;

b) gospodărirea deseurilor;

c) demobilizarea personalului de interventie;

d) ancheta medicală;

e) informarea populatiei si mass-mediei;

f) refacerea factorilor de mediu;

g) ancheta penală;

h) evaluarea accidentului, concluziile rezultate, evaluarea privind costurile interventiei, clasificarea si importanta evenimentului;

i) propunerile de modificare a planurilor, de îmbunătătire a activitătilor de pregătire si a procedurilor (acolo unde sunt necesare aceste măsuri);

j) modalitătile de despăgubire a persoanelor, institutiilor sau agentilor economici afectati;

k) raportul ulterior accidentului.

 

SECTIUNEA a 3-a

Planul national

 

Art. 27. – (1) Planul national este elaborat de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă si este aprobat de presedintele Comitetului National pentru Situatii de Urgentă.

(2) Planul national se Ontocmeste în termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice.

(3) Planul national reprezintă o componentă a Planului national de asigurare cu resurse umane, materiale si financiare pentru situatii de urgentă.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

 

Art. 28. – Procedurile operationale privind organizarea si conducerea activitătilor de prevenire si combatere a consecintelor, evaluarea, testarea, exersarea, actualizarea si revizuirea planurilor vor fi elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice.

Art. 29. – (1) Planurile se pun în aplicare imediat atunci când situatia o impune, de către autoritătile teritoriale pentru situatii de urgentă, în următoarele situatii:

a) când survine un accident major;

b) când survine un eveniment necontrolat care, prin natura sa, poate provoca un accident major.

(2) Planurile de protectie si interventie sunt puse în aplicare de autoritătile care le-au elaborat, pe baza procedurilor concrete prevăzute în continutul acestora.

Art. 30. – În vederea participării publicului la dezbaterea continutului planurilor, se vor organiza informări prin intermediul mass-mediei, expuneri, conferinte, dezbateri publice, pagini de web etc.

Art. 31. – Pentru întocmirea planurilor pot fi angajate persoane fizice sau juridice atestate.

Art. 32. – Anexele nr. 1–5 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

 

ANEXA Nr. 1

la normele metodologice

 

GLOSAR DE TERMENI

 

Accident nuclear – eveniment nuclear care afectează instalatia si provoacă iradierea sau contaminarea populatiei ori a mediului peste nivelurile permise de reglementările în vigoare

Antidot – substantă folosită pentru neutralizarea unui agent toxic pătruns în organism sau a efectelor nocive ale acestuia

Autoritate – Comisia Natională pentru Controlul Activitătilor Nucleare, care, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătii nucleare, republicată, cu modificările ulterioare, reprezintă autoritatea natională competentă în domeniul nuclear si exercită atributiile de reglementare, autorizare si control prevăzute de lege

Autoritatea centrală pentru protectia mediului – Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor

Autoritatea centrală pentru protectie civilă – Inspectoratul General pentru Situatii de Urgentă

Autoritatea publică locală responsabilă cu planificarea teritorială – consiliul local, respectiv consiliul judetean si Consiliul General al Municipiului Bucuresti

Autoritatea publică teritorială pentru protectia mediului – agentiile teritoriale de protectie a mediului si Administratia Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării“ (ARBDD)

Combustibil nuclear – material sau ansamblu mecanic care contine materie primă ori material fisionabil, special destinat folosirii într-un reactor nuclear, în scopul producerii energiei nucleare

Contaminare radioactivă – contaminarea oricărui material, oricărei suprafete sau a mediului ori a unei persoane cu substante radioactive. În cazul particular al corpului uman, contaminarea radioactivă include atât contaminarea externă a pielii, cât si contaminarea internă.

Debitul dozei – rata expunerii la radiatii ionizante în termeni de doză absorbită sau de doză echivalentă si exprimată în unitătile Gy/h, respectiv Sv/h

Decontaminare – îndepărtarea contaminării radioactive

Depozitare – prezenta unei cantităti de substante periculoase în scopul stocării si/sau păstrării în conditii de sigurantă

Deseu radioactiv – materiale rezultate din activitătile nucleare, pentru care nu s-a prevăzut nici o întrebuintare si care contin sau sunt contaminate cu radionuclizi

Doză – cantitatea de energie absorbită de tesut

Dozimetre – instrumente de măsurare a dozei ambientale sau a dozei individuale

Ecranare – materialele, de regulă betonul, apa sau plumbul, amplasate în jurul substantelor radioactive pentru a proteja personalul împotriva radiatiilor

Expert acreditat – persoană având cunostintele si pregătirea necesare pentru a efectua testele fizice, tehnice sau radiochimice care permit evaluarea dozelor si/sau pentru a oferi consultantă în vederea realizării unei protectii efective a persoanelor si utilizării corecte a echipamentelor de protectie si a cărei capacitate de a actiona ca expert în acest sens este recunoscută de Comisia Natională pentru Controlul Activitătilor Nucleare (CNCAN). Recunoasterea constă în eliberarea unui permis de exercitare, potrivit reglementărilor specifice emise de CNCAN.

Expunere – procesul de a fi iradiat sau expus la radiatii, cu consecinta potentială a unei doze absorbite

Evacuare – mutarea rapidă, temporară, a persoanelor dintr-o anumită zonă pentru a se evita sau a se reduce expunerea la radiatii pe termen scurt în caz de urgentă

Ingestie – pătrunderea substantelor radioactive în organismul uman pe cale digestivă

Inhalare – pătrunderea substantelor radioactive în organismul uman pe cale respiratorie

Interventie – orice actiune care evită sau micsorează expunerea ori probabilitatea expunerii la surse care nu sunt în obiectul unei practici aflate sub control sau la surse care sunt scăpate de sub control ca urmare a unui accident

Încorporare – pătrunderea substantelor radioactive în organismul uman prin ingestie, inhalare sau prin penetrarea pielii ori a rănilor

Hazard – proprietatea intrinsecă a unei substante, unui agent, a unei surse de energie sau situatii de a avea un potential de producere a unor consecinte nedorite

Management pentru modernizare – adoptarea si implementarea procedurilor pentru modificările planificate asupra instalatiilor existente sau a proiectării de noi instalatii, procese ori unităti de stocare

Material radioactiv – orice material în orice stare de agregare, care prezintă fenomenul de radioactivitate, inclusiv deseurile radioactive

Monitorizare – măsurarea periodică sau continuă a nivelului de radiatii dintr-o anumită zonă

Nivel de interventie – o valoare a echivalentului de doză evitabilă, a dozei efective evitabile sau a unei mărimi derivate, la care ar trebui avută în vedere aplicarea măsurilor de interventie; valoarea dozei evitabile sau a mărimii derivate este numai cea asociată cu calea de expunere pentru care măsura de interventie este aplicabilă.

Obiectiv nuclear – uzine pentru fabricarea combustibilului nuclear, reactoare nucleare, inclusiv ansamblurile critice si subcritice, reactoare de cercetare, centrale nuclearo-electrice, instalatii de stocare a combustibilului iradiat, unităti de îmbogătire sau instalatii de retratare

Produs radioactiv – orice material radioactiv obtinut în cursul procesului de producere ori de utilizare a unui combustibil nuclear sau orice material care a devenit radioactiv prin expunere la radiatii, cu exceptia radioizotopilor care au atins stadiul final de preparare si sunt susceptibili de a fi utilizati în scopuri stiintifice, medicale, speciale, sociale, comerciale ori industriale

Radiatie – particule sau unde rezultate din procese atomice ori nucleare

Radiatie ionizantă – transferul energiei în spatiu sub forma undelor electromagnetice sau al particulelor cu o cantitate de energie mai mare de 12,4 eV corespunzătoare unei lungimi de undă de 100 nanometri. O astfel de radiatie este capabilă să formeze ioni la trecerea prin tesuturile din organism sau prin alte substante.

Radiatie nucleară – radiatie emisă de nucleele atomice, de exemplu pe timpul dezintegrării radioactive sau pe timpul fisiunii acestora

Radioactivitate – proprietatea anumitor radionuclizi de a emite radiatii prin transformarea spontană a nucleelor acestora

Sursă de radiatii – o cantitate de substante radioactive utilizată ca sursă de radiatii ionizante

Securitate radiologică – asigurarea protectiei fiintelor umane împotriva expunerii la radiatii si a securitătii instalatiilor nucleare si a surselor radioactive, inclusiv asigurarea mijloacelor de realizare a acestei protectii si securitătii si a mijloacelor de prevenire a accidentelor si de diminuare a consecintelor acestora

Sursă de radiatii – orice emitător de radiatii ionizante, inclusiv orice material radioactiv si orice dispozitiv generator de radiatii ionizante

Timp de înjumătătire – timpul necesar pentru ca o substantă radioactivă să îsi piardă, datorită dezintegrării, jumătate din activitatea acesteia

Urgentă radiologică – o situatie de urgentă în urma unui accident care implică radiatii ionizante, care determină autoritătile responsabile să decidă întreprinderea măsurilor de remediere în scopul protejării muncitorilor si a populatiei Pericol – proprietatea intrinsecă a unei substante sau unui preparat chimic ori a unei stări fizice, cu potential de a induce efecte negative asupra sănătătii populatiei si/sau asupra mediului

Risc – probabilitatea ca un anumit efect negativ să se producă într-o anumită perioadă de timp si/sau în anumite circumstante

Titularul activitătii – orice persoană fizică sau juridică care exploatează ori detine controlul instalatiei sau care este delegată cu o putere economică decisivă în ceea ce priveste functionarea acesteia

Unitate de stocare – orice spatiu în care sunt depozitate substante periculoase

 

ANEXA Nr. 2*)

la normele metodologice

 

DEFINIREA

situatiilor de urgentă nucleară sau radiologică

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

 

ANEXA Nr. 3

la normele metodologice

 

STRUCTURA-CADRU

a planului de protectie si interventie în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică

 

1. Coperta

2. Pagină identică cu coperta

3. Aprobarea, avizarea, actualizarea si revizuirea planului

4. Cadrul general

5. Organizarea centrului de coordonare a interventiei (CCI):

a) schema de organizare

b) tabel cu încadrarea functiilor din cadrul CCI

6. Identificarea si clasificarea evenimentelor

7. Clasificarea urgentelor

8. Notificarea, informarea si alarmarea

9. Declararea si introducerea stării de urgentă

10. Responsabilitătile structurilor si ale personalului

11. Tabele cu fortele si mijloacele de sprijin, locatia si modul de contact

12. Organizarea si conducerea actiunilor de interventie:

a) proceduri specifice pentru fiecare fortă (formatiune de interventie)

b) tabel-sinteză al fortelor de interventie

c) actiuni pe termen lung

13. Comunicatiile

14. Logistica

15. Monitorizarea factorilor de mediu

16. Încetarea stării de urgentă

17. Comunicarea cu mass-media si informarea publică

18. Exersarea planului

19. Anexele planului.

 

ANEXA Nr. 4

la normele metodologice

 

RESPONSABILITĂTILE

ce revin autoritătilor publice centrale si locale, precum si institutiilor cu responsabilităti în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică

 

La nivel national, ministrul administratiei si internelor, ca presedinte al comitetului ministerial pentru situatii de urgentă, coordonează activitatea pentru aplicarea tuturor măsurilor în scopul limitării efectelor asupra populatiei si factorilor de mediu în cazul accidentelor nucleare sau al urgentelor radiologice care depăsesc capacitatea de interventie la nivel judetean ori în situatia accidentelor transfrontaliere. Secretariatul tehnic permanent al Sectiunii urgentă nucleară din cadrul comitetului ministerial pentru situatii de urgentă, prin Centrul national pentru coordonarea interventiei în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică, functionează ca structură tehnică de specialitate consultativă pentru managementul urgentelor nucleare.

La nivel judetean, prefectul, ca presedinte al comitetului judetean pentru situatii de urgentă, coordonează activitatea pentru protectia populatiei si a factorilor de mediu, precum si pentru realizarea măsurilor ce se impun în caz de accident nuclear ori urgentă radiologică pe teritoriul judetului.

La nivel local, primarul, ca presedinte al comitetului local pentru situatii de urgentă (CLSU), coordonează activitatea pentru aplicarea imediată a măsurilor de protectie a populatiei ce se impun în caz de accident nuclear sau urgentă radiologică.

Autoritătile publice locale au următoarele obligatii:

a) asigurarea protectiei populatiei, factorilor de mediu, animalelor si a bunurilor materiale;

b) participarea, împreună cu reprezentantii Inspectoratului General pentru Situatii de Urgentă si inspectoratelor judetene pentru situatii de urgentă, la întocmirea si actualizarea planurilor de protectie si interventie;

c) organizarea notificării agentilor economici din zona lor de competentă, precum si alarmarea populatiei;

d) organizarea si asigurarea functionării raioanelor de adunare, îmbarcare si primire din zona lor de responsabilitate;

e) organizarea si asigurarea transportului populatiei, bunurilor materiale si obiectelor de patrimoniu;

f) asigurarea asistentei medicale în raioanele de evacuare si pe timpul transportului;

g) luarea în evidentă a populatiei care este evacuată;

h) asigurarea informării populatiei si evacuarea acesteia în caz de necesitate;

i) retinerea si stocarea produselor agricole si a altor alimente contaminate, care sunt periculoase pentru populatie, si aplicarea interdictiei de consum al unor produse;

j) acordarea compensatiilor persoanelor afectate de instituirea stării de urgentă;

k) rechizitionarea bunurilor sau obligativitatea executării anumitor servicii;

l) oprirea activitătilor economice publice sau private din zona/zonele afectată/afectate.

 

ANEXA Nr. 5*)

la normele metodologice