MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 546         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 28 iunie 2005

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

15. – Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 64/2004 privind aprobarea componentei numerice si nominale a comisiilor permanente ale Senatului

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR

 

19. – Hotărâre privind modificarea Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 42/2004 pentru aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 276 din 26 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

569. – Hotărâre pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 880/2004 privind finantarea si functionarea componentei române a Comisiei româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relatiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României, depus la Moscova în timpul primului război mondial

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

29. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei pentru aprobarea Contractului-cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice produse în configuratii calificate pentru productie prioritară necontrolabilă

 

DECIZII ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

33. – Decizie privind propusa concentrare economică realizată de Societatea Comercială SAGEM – S.A. Franta prin dobândirea controlului unic direct asupra Societătii Comerciale SNECMA – S.A. Franta

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

3.115. – Ordin al presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru aprobarea Normelor privind Fondul de garantare

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 64/2004 privind aprobarea componentei numerice si nominale a comisiilor permanente ale Senatului

 

În temeiul art. 41 alin. (3) si al art. 57 alin. (1) din Regulamentul Senatului, republicat, cu modificările si completările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Hotărârea Senatului nr. 64/2004 privind aprobarea componentei numerice si nominale a comisiilor permanente ale Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.254 din 27 decembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La anexa nr. II – Comisia economică – domnul senator Tănăsescu Claudiu, Grupul parlamentar al P.R.M., se include în componenta comisiei în locul domnului senator Petrescu Ilie, Grupul parlamentar al P.R.M.

2. La anexa nr. VII – Comisia pentru apărare, ordine publică si securitate natională – domnul senator Petrescu Ilie, Grupul parlamentar al P.R.M., se include în componenta comisiei în locul domnului senator Ilascu Ilie, Grupul parlamentar al P.R.M.

3. La anexa nr. XIV – Comisia pentru sănătate, ecologie si sport – domnul senator Ilascu Ilie, Grupul parlamentar al P.R.M., se include în componenta comisiei în locul domnului senator Tănăsescu Claudiu, Grupul parlamentar al P.R.M.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 23 iunie 2005, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 23 iunie 2005.

Nr. 15.

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 42/2004 pentru aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor

 

În temeiul art. 38, 41 si 59 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, cu modificările ulterioare, Camera Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. – Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 42/2004 pentru aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

– doamna deputat Daciana Octavia Sârbu, apartinând Grupului parlamentar al P.S.D., trece de la Comisia pentru învătământ, stiintă, tineret si sport, în calitate de membru, la Comisia pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor;

– domnul deputat Obuf Cătălin Ovidiu Buhăianu, apartinând Grupului parlamentar al P.S.D., trece de la Comisia pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor, în calitate de membru, la Comisia pentru învătământ, stiintă, tineret si sport.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 23 iunie 2005, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

Dan Radu Rusanu

 

Bucuresti, 23 iunie 2005.

Nr. 19.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 276

din 26 mai 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Claudia Margareta Nită – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de cetăteanul chinez Wu Liping în Dosarul nr. 4.994/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât dispozitiile legale criticate sunt în concordantă cu normele constitutionale si conventionale invocate. Astfel, se arată că luarea în custodie publică nu este o măsură privativă de libertate a persoanei, ci reprezintă o măsură administrativă de restrângere a exercitiului dreptului de circulatie al străinilor depistati cu sedere ilegală pe teritoriul tării si care s-ar putea sustrage măsurilor de returnare dispuse de autoritătile române împotriva lor. Prin urmare, finalitatea reglementării acestor măsuri urmăreste apărarea securitătii nationale si a ordinii publice, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor referitoare la dreptul la libertate si la sigurantă al persoanei, consacrat de art. 23 alin. (1) din Constitutie si de art. 5 paragraful (1) lit. f) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate referitoare la lipsa de precizie si claritate a dispozitiilor atacate, se arată că acestea prevăd în mod expres atât conditiile în care se acordă prelungirea duratei de luare în custodie publică, cât si perioada maximă pentru care instanta de judecată poate dispune aplicarea acestei măsuri, astfel că nu se poate sustine nici încălcarea principiului proportionalitătii dintre măsura dispusă si situatia care a determinat-o.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 4.994/2004, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, modificată prin Legea nr. 357/2003. Exceptia a fost ridicată de cetăteanul chinez Wu Liping într-o cauză având ca obiect solutionarea actiunii în contencios administrativ formulate de Autoritatea pentru străini privind solicitarea acesteia de prelungire a duratei de luare în custodie publică a cetăteanului chinez.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 93 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 357/2003, contravin prevederilor art. 23 alin. (1) din Constitutie, interpretate, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală, în concordantă cu dispozitiile “art. 5 paragraful (1) lit. f) din Conventia europeană a drepturilor omului“ si cu practica jurisprudentială a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, se sustine că garantiile instituite la nivelul Constitutiei României si al Conventiei europene a drepturilor omului în ceea ce priveste dreptul la libertate si la sigurantă al persoanei sunt încălcate pentru următoarele argumente: textele de lege criticate, “dată fiind lipsa de precizie si claritate a acestora, nu îndeplinesc criteriile de calitate, asa cum au fost definite de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, pentru a asigura suficiente garantii că măsurile privative de libertate «sunt prevăzute de lege si sunt executate în conformitate cu legea» si «corespund scopului articolului 5, care este de a proteja persoana de măsurile arbitrare» (cauza Wassink contra Olandei, Hotărârea din 27 septembrie 1990, cauza Benham contra Marii Britanii, Hotărârea din 10 iunie 1996»“; “legea care reglementează cu privire la străinii retinuti în vederea returnării lor în tara de origine trebuie să asigure suficiente garantii că măsurile privative de libertate sunt luate cu bună-credintă, adică exclusiv în scopul declarat, si nu pentru alte scopuri mascate si că procedurile de returnare sunt făcute cu diligenta necesară, în caz contrar detentia încetând a mai fi legală în sensul art. 5 alin. (1) lit. f) din Conventia europeană a Drepturilor Omului” (cauza Quinn contra Frantei, Hotărârea din 22 mai 1995, cauza Chahal contra Marii Britanii, Hotărârea din 6 martie 2001); durata perioadei de detentie prevăzută în vederea returnării străinilor în tara de origine nu trebuie să fie excesivă, ci, respectându-se principiul proportionalitătii între măsura privativă de libertate si scopul urmărit, aceasta trebuie raportată si la persoana afectată, textele de lege criticate nefăcând însă nici o diferentiere în acest sens.

Se precizează că prin prezenta exceptie de neconstitutionalitate nu se vizează modificarea sau completarea de către Curtea Constitutională a dispozitiilor legale criticate si nici interpretarea modului de aplicare a legii de către instanta de judecată, ci se solicită numai o interpretare în ceea ce priveste sensul contrar al textelor de lege criticate fată de prevederile art. 23 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, nu se neagă competenta legiuitorului care, în temeiul art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, este îndreptătit a adopta asemenea reglementări, justificate prin finalitatea urmărită, respectiv împiedicarea străinilor depistati cu sedere ilegală de a se sustrage măsurilor de returnare dispuse de autoritătile române, însă se apreciază că “acesta este tinut să o facă în asa fel încât exigentele astfel instituite să asigure suficiente garantii împotriva privării arbitrare de libertate“.

În opinia Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, textele de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, se arată că legiuitorul are competenta de a adopta norme cu privire la regimul străinilor în România, scopul urmărit prin cele două texte de lege invocate de autorul exceptiei fiind acela “de a-i împiedica pe străinii depistati cu sedere ilegală pe teritoriul tării de a se sustrage măsurilor de returnare dispuse de autoritătile române împotriva lor“. Pe de altă parte, se apreciază că dispozitiile de lege criticate “îndeplinesc criteriile de legalitate si claritate, în cuprinsul acestora fiind prevăzută expres situatia în care se poate dispune de către instantă prin hotărâre motivată prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinului si perioada maximă pentru care aceasta poate fi luată, respectiv 6 luni“.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Presedintele Camerei Deputatilor a transmis punctul său de vedere prin care consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se apreciază că luarea în custodie publică a străinilor este o măsură de restrângere a libertătii de miscare, dispusă de magistrat împotriva străinului care nu a putut fi returnat în termenul prevăzut de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, care a fost declarat indezirabil sau cu privire la care instanta a dispus expulzarea, iar această măsură este, ca si celelalte reglementări ale ordonantei mentionate, în conformitate cu obligatiile asumate de România prin documente internationale la care este parte. “Respectându-se art. 23 alin. (1) din Constitutie, (...) legiuitorul, în virtutea competentelor sale, a adoptat norme cu privire la regimul străinilor în România, scopul prevederilor legale fiind de a-i împiedica pe străinii depistati cu sedere ilegală pe teritoriul tării de a se sustrage măsurilor de returnare dispuse de autoritătile române împotriva lor“. Se precizează, de asemenea, că textele de lege criticate reglementează expres atât situatia în care se poate dispune prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor, cât si perioada maximă de instituire a acestei măsuri, astfel că nu se poate sustine nesocotirea criteriilor de legalitate si claritate.

Cu privire la invocarea art. 5 paragraful 1 lit. f) din Conventia europeană a drepturilor omului, se apreciază că aceste prevederi, care se referă la lipsirea de libertate, nu sunt incidente în cauză, întrucât “luarea în custodie publică a unui străin“, reglementată la art. 93 din ordonanta criticată, reprezintă o măsură temporară de restrângere a libertătii de circulatie, iar nu o măsură privativă de libertate.

Guvernul a transmis punctul său de vedere prin care consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată, în esentă, că luarea în custodie publică a străinilor este o măsură legală împotriva celor a căror sedere în România a devenit ilegală si care se impune pentru apărarea securitătii nationale si a ordinii publice; această măsură, specifică pentru controlul emigratiei, este conformă cu obligatiile asumate de România prin tratatele si conventiile la care este parte si reprezintă o măsură administrativă de restrângere temporară a libertătii de circulatie a străinilor declarati indezirabili si care nu au putut fi returnati în tara de origine, fiind dispusă de magistrat proportional cu situatia care a creat-o si aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în situatii identice. De asemenea, se apreciază că textele de lege îndeplinesc criteriile de legalitate si claritate, în cuprinsul acestora fiind prevăzute atât situatia în care se poate dispune prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor, cât si perioada maximă de instituire a acestei măsuri, respectiv 6 luni.

În ceea ce priveste invocarea art. 5 paragraful 1 lit. f) din Conventia europeană a drepturilor omului, se constată că acest text nu poate servi ca argument în sustinerea exceptiei, întrucât se referă la lipsirea de libertate, or în cauză nu este vorba de o măsură privativă de libertate, ci doar de o măsură temporară de restrângere a libertătii de circulatie.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că dispozitiile art. 93 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin garantiilor privind libertatea individuală, consacrate de art. 23 alin. (1) din Constitutie, precum si de art. 5 paragraful 1 lit. f) din Conventia europeană a drepturilor omului. “Luarea în custodie publică a străinilor nu reprezintă o sanctiune privativă de libertate, ci este o măsură specifică de control al imigratiei, stabilită în conformitate cu obligatiile asumate de România prin documentele internationale la care este parte.“ În plus, se mai arată că “luarea în custodie publică reprezintă o restrângere a exercitiului dreptului la liberă circulatie, în deplină concordantă cu art. 53 din Constitutie.“ În sensul celor sustinute se aminteste jurispudenta Curtii Constitutionale în materie, si anume deciziile nr. 182/2004 si nr. 419/2004.

Presedintele Senatului nu a comunicat, până la data întocmirii raportului, punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 93 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, cu modificările si completările ulterioare. Aceste prevederi au următorul continut:

– Art. 93 alin. (5) si (6): “(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuti la alin. (2) si (4), care nu au putut fi îndepărtati de pe teritoriul României în termen de 30 de zile, se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competentă teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Autoritătii pentru străini.

(6) Perioada maximă de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării nu poate depăsi 6 luni.“

În motivarea exceptiei ridicate, autorul invocă încălcarea art. 23 alin. (1) din Constitutie, precum si a art. 5 paragraful 1 lit. f) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care au următorul continut:

– Art. 23 alin. (1) din Constitutie: “Libertatea individuală si siguranta persoanei sunt inviolabile.“

– Art. 5 paragraful 1 lit. f) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale: “Orice persoană are dreptul la libertate si la sigurantă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia următoarelor cazuri si potrivit căilor legale: (...)

f) dacă este vorba despre arestarea sau detentia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.“

Examinând textele de lege criticate, raportate la normele constitutionale si la cele din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate, Curtea Constitutională constată că exceptia de neconstitu tionalitate este neîntemeiată si urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Critica de neconstitutionalitate a autorului exceptiei are în vedere, în esentă, nerespectarea, prin textele de lege criticate, a principiilor de legalitate si claritate. Legalitatea implică, în opinia sa, nu numai existenta legii, ci si “calitatea“ acesteia, tradusă prin suficienta accesibilitate si precizie, încât orice risc de arbitrariu să fie înlăturat. Se sustine că dispozitiile de lege atacate nu sunt clare si precise, astfel încât să asigure suficiente garantii pentru ca măsurile privative de libertate, prevăzute si executate în conformitate cu acestea, să fie luate cu bună-credintă si exclusiv în scopul declarat, iar procedurile de returnare să fie făcute cu diligenta necesară, astfel încât persoana supusă unei astfel de detentii să fie protejată de măsuri arbitrare de privare a libertătii sale, contrare scopului art. 5 din Conventia europeană a drepturilor omului. Se afirmă necesitatea respectării principiului proportionalitătii dintre măsura privativă de libertate si scopul urmărit, arătându-se că textele de lege criticate nu fac nici o diferentiere în acest sens.

Dispozitiile alin. (5) al art. 93 din ordonanta criticată prevăd posibilitatea prelungirii duratei de luare în custodie publică a străinilor declarati indezirabili sau a celor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării si care nu au putut fi îndepărtati de pe teritoriul României în termen de 30 de zile. Măsura prelungirii este dispusă de către curtea de apel în a cărei rază teritorială se află locul de cazare si la solicitarea motivată a Autoritătii pentru străini, iar perioada maximă de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării nu poate depăsi, potrivit alin. (6) al aceluiasi articol, 6 luni.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la lipsa de claritate si precizie a textelor de lege atacate, se constată că, într-adevăr, una dintre exigentele notiunii de “lege“ este “previzibilitatea“ acesteia. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudenta sa că “Nu poate fi considerată «lege» decât o normă enuntată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-si regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecintele ce pot decurge dintr-un act determinat“ (cauza Reckvényi contra Ungariei, 1999).

Totodată, în aceeasi spetă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut că “Asemenea consecinte nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine (absolută), oricât de dorită ar fi, este imposibil de realizat si, mai mult, poate da nastere la o rigiditate excesivă a reglementării”.

În lumina acestor considerente, se observă că textele de lege criticate contin suficiente elemente pentru a întruni exigentele principiului legalitătii si al previzibilitătii legii, astfel încât critica nu poate fi retinută. Asadar, dispozitiile de lege atacate prevăd în mod expres conditiile în care se aplică măsura luării în custodie publică, persoanele supuse acestei măsuri, instanta competentă, precum si perioada maximă de timp pentru care se poate institui respectiva măsură. Precizarea limitei maxime pentru care se poate dispune măsura luării în custodie publică permite instantei evaluarea situatiei specifice fiecărui caz, având drept consecintă individualizarea si diferentierea acestei măsuri, din punct de vedere al duratei în timp, fără a depăsi însă 6 luni. Ca atare, nu se poate sustine nici încălcarea principiului proportionalitătii măsurii instituite cu scopul urmărit, asa cum pretinde autorul exceptiei. Aplicarea concretă a fiecărei măsuri de către o instantă de judecată sau alta este o chestiune ce depăseste însă cadrul controlului de constitutionalitate.

În legătură cu invocarea art. 5 paragraful 1 lit. f) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea Constitutională constată că această normă consacră dreptul la libertate si la sigurantă al oricărei persoane aflate în stare de arest sau detentie legală, precum si exceptiile de la acest principiu fundamental. Luarea în custodie publică nu reprezintă însă o măsură privativă de libertate, ci este o măsură administrativă de restrângere temporară a dreptului de circulatie a persoanelor aflate în ipoteza normelor criticate, măsură justificată prin prisma art. 53 din Constitutie, având în vedere că scopul acestor norme este de a-i împiedica pe străinii depistati cu sedere ilegală pe teritoriul tării de a se sustrage măsurilor de returnare dispuse de autoritătile române împotriva lor.

De altfel, Curtea Constitutională a mai examinat constitutionalitatea art. 93 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Prin Decizia nr. 419 din 14 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, Curtea a retinut că textele de lege criticate si în prezenta cauză nu contravin prevederilor art. 23 din Constitutie si nici art. 5 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, astfel că argumentele si solutia acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în cazul de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Wu Liping în Dosarul nr. 4.994/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 mai 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Nită

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 880/2004 privind finantarea si functionarea componentei române a Comisiei româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relatiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României, depus la Moscova în timpul primului război mondial

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. – Hotărârea Guvernului nr. 880/2004 privind finantarea si functionarea componentei române a Comisiei româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relatiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României, depus la Moscova în timpul primului război mondial, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 23 iunie 2004, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Alineatul (2) al articolului 1 va avea următorul cuprins:

“(2) Cheltuielile suportate din bugetul aprobat anual al Ministerului Afacerilor Externe pentru functionarea Comisiei se aprobă în limita a 2 miliarde lei, potrivit devizului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.“

2. După articolul 4 se introduce un nou articol, articolul 5, cu următorul cuprins:

“Art. 5. – Pentru membrii componentei ruse a Comisiei si expertii rusi care participă la reuniunile Comisiei desfăsurate la Bucuresti, cheltuielile de cazare si de masă, în limitele prevăzute de lege, se asigură din fondurile prevăzute la art. 1 alin. (2).“

Art. II. – Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 880/2004 privind finantarea si functionarea componentei române a Comisiei româno-ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relatiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României, depus la Moscova în timpul primului război mondial, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 23 iunie 2004, se modifică si se înlocuieste cu anexa*) la prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor externe,

Mihai Răzvan Ungureanu

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

 

Bucuresti, 15 iunie 2005.

Nr. 569.


*) Anexa se comunică Ministerului Afacerilor Externe.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Contractului-cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice produse în configuratii calificate pentru productie prioritară necontrolabilă

 

În temeiul art. 9 alin. (2), (6) si (7), al art. 11 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si i) din Legea energiei electrice nr. 318/2003,

tinând seama de referatul de aprobare redactat de Departamentul functionarea si dezvoltarea pietei de energie si în conformitate cu prevederile procesului-verbal al sedintei Comitetului de reglementare al Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei din data de 22 iunie 2005,

presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Contractul-cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice produse în configuratii calificate pentru productie prioritară necontrolabilă, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – (1) Producătorii de energie electrică ce detin configuratii calificate pentru productie prioritară necontrolabilă si operatorii de distributie/furnizorii consumatorilor captivi încheie contracte pe baza contractului-cadru prevăzut la art. 1 si duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

(2) Contractele de vânzare-cumpărare energie electrică, încheiate între participantii la piata angro de energie electrică nominalizati la alin. (1) înainte de data intrării în vigoare a prezentului ordin, se vor derula până la data de 30 iunie 2005.

Art. 3. – Departamentele de specialitate din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Nicolae Opris

 

Bucuresti, 22 iunie 2005.

Nr. 29.


*) Anexa se publică pe pagina web a Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei: www.anre.ro.

 

DECIZII ALE CONSILIULUI CONCURENTEI

 

CONSILIUL CONCURENTEI

 

DECIZIE

privind propusa concentrare economică realizată de Societatea Comercială SAGEM – S.A. Franta prin dobândirea controlului unic direct asupra Societătii Comerciale SNECMA – S.A. Franta

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

în baza:

1. Decretului nr. 57 din 17 februarie 2004 pentru numirea membrilor Plenului Consiliului Concurentei;

2. Legii concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare;

3. Regulamentului de organizare, functionare si procedură al Consiliului Concurentei, cu modificările ulterioare;

4. Regulamentului privind autorizarea concentrărilor economice, cu modificările ulterioare;

5. Instructiunilor cu privire la definirea pietei relevante, în scopul stabilirii părtii substantiale de piată;

6. Instructiunilor date în aplicarea art. 33 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice;

7. Notificării concentrării economice înregistrate cu nr. RS-238 din 6 decembrie 2004 la Consiliul Concurentei;

8. actelor si lucrărilor din Dosarul cauzei nr. RS-238 din 6 decembrie 2004;

9. Notei Directiei industrie si energie cu privire la concentrarea economică notificată GM/339 din 24 februarie 2005, luând în considerare următoarele:

1. concentrarea economică urmează a se realiza prin dobândirea de către Societatea Comercială SAGEM – S.A. Franta a controlului unic direct asupra Societătii Comerciale SNECMA – S.A. Franta, în conformitate cu prevederile protocolului încheiat la data de 2 noiembrie 2004 între SAGEM si SNECMA, în două etape interconectate:

a) În prima etapă SAGEM va depune o ofertă publică pentru toate actiunile SNECMA. Această ofertă va include în principal o ofertă de schimb a 13 actiuni SNECMA pentru 3 actiuni SAGEM, împreună cu o ofertă publică auxiliară de actiuni la pretul de 20 euro per actiune SNECMA, respectiva ofertă auxiliară atingând plafonul total de 1,25 miliarde euro. În plus, un dividend provizoriu de 0,5 euro per actiune va fi plătit de către SAGEM la data tranzactiei livrării atât pentru actiunile deja existente, cât si pentru actiunile oferite în scopul realizării ofertei de schimb;

b) În a doua etapă cele două grupuri vor finaliza fuziunea imediat după aprobarea declaratiilor financiare pentru anul 2004 ale ambelor societăti;

2. notificarea operatiunii de concentrare economică a devenit efectivă la data de 28 ianuarie 2005;

3. SNECMA este în prezent un grup integrat activ în domeniul aerospatial, care produce motoare si echipamente pentru 3 piete majore: aviatia civilă, militară si spatială, iar pe teritoriul României este prezent pe piata motoarelor de avioane, piata motoarelor de elicoptere, piata rotilor si a sistemelor de frânare si pe piata conectorilor;

4. Grupul SAGEM activează în principal în sectorul telecomunicatiilor, aeronauticii, apărării si securitătii, iar pe teritoriul României a obtinut cifra de afaceri din vânzări în sectorul telecomunicatiilor;

5. pietele relevante aferente operatiunii de concentrare economică analizate au fost definite ca fiind: piata motoarelor de avioane, piata motoarelor de elicoptere, piata rotilor si a sistemelor de frânare si piata  conectorilor din România;

6. segmentele de piată detinute de Societatea Comercială SNECMA – S.A. Franta în România pe pietele relevante au fost în anul 2003:

– 90,33% pe piata motoarelor de avioane;

– 39,31% pe piata motoarelor de elicoptere;

– 2,54% pe piata rotilor si sistemelor de frânare;

– 87,58% pe piata conectorilor, iar în anul 2004 acestea s-au redus foarte mult, ajungând la:

– 1,62% pe piata motoarelor de avioane;

– 3,55% pe piata motoarelor de elicoptere.

În România, pe piata rotilor si sistemelor de frânare si pe piata conectorilor, Societatea Comercială SNECMA – S.A. Franta nu a mai fost prezentă în anul 2004;

7. Societatea Comercială SAGEM – S.A. Franta nu este prezentă pe nici una dintre pietele relevante definite;

8. prin concentrarea economică propusă, segmentele de piată detinute de Societatea Comercială SNECMA – S.A. Franta pe pietele relevante definite nu se modifică, deoarece, până la momentul realizării acestei concentrări economice, Societatea Comercială SAGEM – S.A. Franta si nici o societate a Grupului SAGEM nu sunt prezente pe aceste piete;

9. pe pietele relevante, oferta este reprezentată de producătorii de motoare de avioane si de motoare de elicoptere din străinătate. Industria natională nu realizează astfel de produse, ele fiind în totalitate importate;

10. cererea pe pietele relevante este reprezentată de producătorii de structuri de avioane si de cumpărători finali, companii de zbor si societăti de leasing de pe teritoriul României;

11. operatiunea de concentrare economică ce urmează a se realiza prin dobândirea controlului unic de către Societatea Comercială SAGEM – S.A. Franta asupra Societătii Comerciale SNECMA – S.A. Franta nu are ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei în România pe pietele relevante definite;

12. analizând această intentie de realizare a concentrării economice, se constată că nu se întrevăd posibile efecte cu caracter anticoncurential pe piată,

DECIDE:

Art. 1. – În conformitate cu dispozitiile art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, si ale pct. 138 lit. b) din cap. II al părtii a II-a din Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice, se emite o decizie de neobiectiune, constatându-se că, desi operatiunea notificată cade sub incidenta legii, nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal.

Art. 2. – Taxa de autorizare prevăzută la art. 33 din Legea nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, este de 17.848.350 lei si se va plăti cu ordin de plată tip trezorerie la bugetul de stat, în contul IBAN RO57TREZ70120210120XXXXX, deschis la Banca Natională a României – Sucursala Sectorului 1, beneficiar Trezoreria Sectorului 1, cu mentiunea “Taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare“.

Taxa de autorizare se va plăti în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei decizii. O copie a ordinului de plată va fi transmisă neîntârziat Consiliului Concurentei.

Art. 3. – Prezenta decizie devine aplicabilă de la data comunicării acesteia către părti.

Art. 4. – Decizia Consiliului Concurentei poate fi atacată, conform dispozitiilor art. 52 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia contencios administrativ.

Art. 5. – În conformitate cu prevederile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, cu modificările si completările ulterioare, prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Societătii Comerciale SAGEM – S.A. Franta.

Art. 6. – Directia industrie si energie si Secretariatul general vor urmări ducerea la îndeplinire a prezentei decizii.

Art. 7. – Prezenta decizie se comunică de către Secretariatul general al Consiliului Concurentei către:

Societatea Comercială SAGEM – S.A. Franta

Sediul: Le Ponant de Paris 27, rue Leblanc, 75512

Paris Cedex, Franta

Prin împuternicit,

Doamna avocat Ilinca Popovici,

Cabinetul de avocatură Nestor Nestor Dinculescu

Kingston Petersen

Sediul: Calea Dorobantilor nr. 237B, etaj 9–12, sectorul 1,

Bucuresti

Telefon: 201.12.00

Fax: 201.12.10.

 

Presedintele Consiliului Concurentei,

Mihai Berinde

 

Bucuresti, 25 februarie 2005.

Nr. 33.

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind Fondul de garantare

 

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) si (27) din Legea nr. 32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 8 iunie 2005, prin care s-au adoptat Normele privind Fondul de garantare,

presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Normele privind Fondul de garantare, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin îsi încetează aplicabilitatea Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.104/2005 pentru aprobarea Normelor privind constituirea, administrarea si utilizarea Fondului de garantare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 15 aprilie 2005.

Art. 3. – Departamentul Fond de garantare din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor va lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

p. Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Gheorghe Cismaru

 

Bucuresti, 20 iunie 2005.

Nr. 3.115.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind Fondul de garantare

 

CAPITOLUL I

Constituirea, destinatia si reprezentarea Fondului de garantare

 

Art. 1. – Prezentele norme reglementează procedurile de constituire, de administrare si de utilizare a Fondului de garantare prevăzut la art. 60 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, cu modificările si completările ulterioare, precum si procedurile specifice de plată a sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, conform dispozitiilor Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară si falimentul societătilor de asigurare.

Art. 2. – Fondul de garantare, denumit în continuare Fond, se constituie din următoarele surse financiare:

a) sume plătite de asigurători cu titlu de contributii la constituirea Fondului, datorate distinct pentru cele două categorii de asigurări, asigurări generale si, respectiv, asigurări de viată, conform art. 60 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare;

b) sume plătite de asigurători cu titlu de dobânzi si penalităti de întârziere pentru neachitarea la termen a contributiei legale, conform art. 62 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare;

c) sume rezultate din fructificarea disponibilitătilor Fondului, conform art. 60 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare;

d) sume provenite din alte surse, potrivit legii.

Art. 3. – (1) Calculul sumelor datorate cu titlu de contributie la constituirea Fondului se efectuează de către asigurători, separat pentru asigurările generale si, respectiv, pentru asigurările de viată, pe baza evidentelor contabile lunare ale acestora, după cum urmează: la suma totală a primelor brute încasate din activitatea de asigurare directă si din coasigurare se aplică o cotă procentuală, stabilită conform art. 60 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, obtinându-se suma datorată Fondului.

(2) Primele brute de asigurare încasate se determină astfel: la rulajul creditor al contului 401 “Decontări privind primele de asigurare“ se adaugă rulajul creditor al contului 405 “Decontări privind operatiunile de coasigurare“, diminuate cu rulajul debitor al contului 402 “Prime anulate si de restituit“. Asigurătorii care au evidentiat în contabilitate sumele încasate în creditul contului 474 “Venituri înregistrate în avans“, iar la intrarea în vigoare a contractului de asigurare au debitat direct contul 474 “Venituri înregistrate în avans“ prin contul 701 “Venituri din prime brute subscrise privind asigurările de viată directe“ si/sau prin contul 702 “Venituri din prime brute subscrise privind asigurările generale directe“, vor adăuga la baza de calcul a contributiei datorate Fondului si rulajul debitor al contului 474, aferent acestor sume.

(3) În contabilitatea asigurătorilor, constituirea Fondului se reflectă în debitul contului 643 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate“, respectiv 6431 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate privind asigurările de viată“ si 6432 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate privind asigurările generale“, prin creditul contului 443 “Fonduri speciale privind activitatea de asigurări“, respectiv 4431 “Fonduri speciale privind activitatea de asigurări de viată“ si 4432 “Fonduri speciale privind activitatea de asigurări generale“.

(4) Cota procentuală prevăzută la alin. (1) se stabileste prin hotărâre a Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la propunerea departamentului specializat din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, distinct pentru categoria de asigurări generale si, respectiv, pentru categoria de asigurări de viată. Cota procentuală se aprobă prin ordin al presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 4. – (1) Contributia datorată de asigurători pentru constituirea Fondului se virează lunar, în moneda natională – leu, până la data de 25 inclusiv a lunii curente pentru luna expirată, în următoarele conturi deschise la Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publică a Municipiului Bucuresti, pe seama Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor: – RO42TREZ700502501X000285 “Disponibil din venituri proprii aferente Fondului de garantare pentru asigurările de viată“;

– RO06TREZ700502502X000949 “Disponibil din venituri proprii aferente Fondului de garantare pentru asigurările generale“.

(2) În cazul în care termenul scadent prevăzut la alin. (1) se împlineste într-o zi nelucrătoare, obligatia de plată a contributiei datorate Fondului se îndeplineste în următoarea zi lucrătoare.

(3) Pentru neachitarea la termen a contributiilor datorate Fondului, asigurătorii sunt obligati să plătească dobânzi si/sau penalităti de întârziere, conform art. 62 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare.

Dobânzile si penalitătile de întârziere se evidentiază separat pe ordinul de plată prin care se achită contributia si se virează în contul Fondului prevăzut la alin. (1).

Art. 5. – (1) Asigurătorii sunt obligati să întocmească si să transmită lunar Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, până la data de 25 inclusiv a lunii curente pentru luna expirată, raportările privind modul de constituire si de virare a contributiei datorate Fondului, distinct pentru categoria de asigurări generale si, respectiv, pentru asigurări de viată, potrivit art. 20 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, conform anexei nr. 1 la prezentele norme. Prevederile art. 4 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(2) Datele si/sau informatiile continute în raportările lunare se stabilesc potrivit prevederilor art. 3. Odată cu transmiterea raportărilor, asigurătorii anexează în mod obligatoriu si o declaratie pe propria răspundere, dată sub semnătura reprezentantului legal al acestora, sub sanctiunile prevăzute de Codul penal pentru infractiunile de înselăciune si/sau de fals în declaratii, prin care se atestă că datele si/sau informatiile transmise sunt reale, corecte si complete.

Art. 6. – Asigurătorii pot efectua operatiuni de regularizare si/sau de compensare a sumelor virate la Fond, pe baza documentelor justificative, cu aprobarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 7. – (1) Fondul are ca destinatie plata indemnizatiilor/despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii încheiate, în conditiile legii, cu societatea de asigurare fată de care s-a constatat starea de insolvabilitate, în limita disponibilitătilor existente în conturile Fondului la momentul plătii.

(2) În cazul contractelor de asigurare, altele decât cele de asigurare de viată, plata indemnizatiilor/despăgubirilor de la Fond se poate face numai în conditiile producerii riscurilor asigurate cuprinse în contractele de asigurare respective.

Art. 8. – Reprezentarea Fondului în fata autoritătilor publice, a instantelor judecătoresti, a organelor judiciare si/sau a oricăror alte persoane fizice si/sau juridice, după caz, se face de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin departamentul specializat constituit în cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prevăzut la art. 9 alin. (1).

 

CAPITOLUL II

Administrarea si structura bugetului de venituri si cheltuieli al Fondului

 

Art. 9. – (1) Administrarea, gestionarea si utilizarea Fondului se efectuează de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în calitate de administrator al Fondului, printr-un departament specializat constituit în cadrul acesteia. Structura si regulamentul de organizare si functionare ale departamentului specializat si limitele de salarizare ale personalului angajat din cadrul acestuia sunt aprobate prin hotărâre a Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si fac parte din Regulamentul de organizare si functionare al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum si din regulamentul de salarizare al acesteia. Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor poate desemna unul sau mai multi dintre membrii săi, în vederea coordonării activitătii departamentului si a exercitării unor atributii specifice privind administrarea, gestionarea si utilizarea Fondului. În limitele cheltuielilor de personal prevăzute în bugetul de venituri si cheltuieli al Fondului, precum si în limita structurii de personal aprobate de către Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, coordonatorul desemnat organizează recrutarea, angajarea, promovarea, perfectionarea profesională, salarizarea si evidenta personalului necesar, luând orice măsură administrativă legală pentru buna functionare a departamentului.

(2) Departamentul specializat prevăzut la alin. (1) are ca principale atributii verificarea dosarelor de daună si a creantelor de asigurări înregistrate în evidentele administratorului Fondului, precum si plata de la Fond, în conditiile legii, a creantelor de asigurări aprobate de comisia specială prevăzută la art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, conform listelor creditorilor de asigurări îndreptătiti la primirea sumelor cuvenite din disponibilitătile Fondului.

(3) Departamentul specializat prevăzut la alin. (1) îsi desfăsoară activitatea la sediul reprezentantei din Bucuresti a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Reprezentanta se înfiintează în municipiul Bucuresti, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, ca sediu secundar al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, fără personalitate juridică.

Art. 10. – Bugetul de venituri si cheltuieli al Fondului cuprinde:

a) la partea de venituri: veniturile pe sursele de finantare conform art. 2;

b) la partea de cheltuieli:

– cheltuielile privind plata indemnizatiilor/despăgubirilor cuvenite creditorilor de asigurări de viată;

– cheltuielile privind plata indemnizatiilor/despăgubirilor cuvenite creditorilor de asigurări generale;

– cheltuielile de constituire, administrare si utilizare a disponibilitătilor Fondului, pe structura clasificatiei bugetare.

În cadrul cheltuielilor de constituire, administrare si utilizare a Fondului se includ, în conditiile legii, cheltuielile ocazionate de achizitionarea/dobândirea/utilizarea unor sedii de lucru ale acestuia, a unor bunuri, a unor spatii de depozitare a arhivelor preluate de administratorul Fondului de la societatea de asigurare debitoare ori, după caz, de la lichidatorii judiciari. Categoriile de cheltuieli privind constituirea, administrarea si utilizarea Fondului se suportă din fiecare buget de venituri si cheltuieli al acestui fond, constituit pentru asigurări generale si, respectiv, pentru asigurări de viată.

Art. 11. – (1) Bugetul de venituri si cheltuieli al Fondului pentru asigurări generale si bugetul de venituri si cheltuieli al Fondului pentru asigurări de viată se elaborează de Departamentul Fond de garantare si se aprobă de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Structura bugetului de venituri si cheltuieli al Fondului este prevăzută în anexa nr. 3 la prezentele norme.

(2) Organizarea si conducerea evidentei contabile a Fondului se fac potrivit dispozitiilor Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, si ale celorlalte reglementări legale în materie, precum si în conformitate cu dispozitiile cuprinse în prezentele norme.

(3) Disponibilitătile Fondului se fructifică potrivit art. 60 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare.

(4) La finele anului financiar, excedentul bugetului de venituri si cheltuieli al Fondului se reportează în anul următor, cu aceeasi destinatie.

 

CAPITOLUL III

Procedura si conditiile de efectuare a plătilor din disponibilitătile Fondului. Modalităti de recuperare a sumelor plătite de la Fond

 

Art. 12. – După data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment, pronuntată împotriva unei societăti de asigurare aflate în stare de insolvabilitate, administratorul Fondului, prin departamentul specializat prevăzut la art. 9 alin. (1), este în drept să efectueze plăti din disponibilitătile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, în conditiile prevederilor Legii nr. 503/2004 si ale prezentelor norme.

Art. 13. – (1) În vederea efectuării plătii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, departamentul specializat din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor procedează la verificarea dosarelor de daună si a creantelor de asigurări înregistrate în evidentele administratorului Fondului, potrivit legii, si întocmeste listele potentialilor creditori de asigurări îndreptătiti la plata sumelor cuvenite de la Fond. Dosarele de daună se verifică, în vederea întocmirii listelor, de către directiile/serviciile de specialitate ale departamentului si se semnează, cu mentiunea “bun de plată“, de către conducătorul Directiei plăti-despăgubiri si, respectiv, al Directiei economice din cadrul acestuia.

(2) Listele potentialilor creditori se înaintează comisiei speciale prevăzute la art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, pe măsura verificării dosarelor de daună si a creantelor de asigurări, împreună cu o notă privind propunerea de aprobare, întocmită si semnată de către conducătorul Directiei plăti-despăgubiri din cadrul departamentului specializat. În vederea aprobării listelor, comisia specială poate verifica, prin sondaj, dosarele de daună si creantele de asigurări cuprinse în acestea si, în toate cazurile în care consideră că este necesar, poate dispune reverificarea respectivelor dosare si/sau creante de asigurări.

(3) Pe măsura aprobării listelor prevăzute la alin. (2), comisia specială ia măsuri pentru publicarea acestora, cuprinzând potentialii creditori de asigurări ale căror creante au fost stabilite în urma verificării dosarelor de daună si care pot fi valorificate prin achitarea sumelor din disponibilitătile Fondului.

Art. 14. – (1) Indemnizatiile/despăgubirile se plătesc creditorilor de asigurări, persoane fizice si/sau juridice, potrivit conditiilor prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu societatea de asigurare fată de care s-a stabilit starea de insolvabilitate, în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

(2) Creditorii de asigurări prevăzuti la alin. (1) sunt, după caz:

a) persoana asigurată (asiguratul) – persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu societatea de asigurare debitoare prin încheierea contractului de asigurare, având calitatea (si) de parte contractantă;

b) beneficiarul asigurării – terta persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, societatea de asigurare debitoare urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a realizării evenimentului prevăzut în contract (caz asigurat);

c) terta persoană păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) – persoana fizică sau juridică prejudiciată prin atingerea adusă bunurilor ori sănătătii sale si fată de care persoana asigurată este obligată, potrivit legii, la repararea prejudiciului în conditiile stabilirii răspunderii civile delictuale a acesteia. Prin tertă persoană păgubită se întelege, de asemenea, orice persoană fizică sau juridică prejudiciată prin nerespectarea conditiilor de asigurare ale contractelor, a cărei calitate de creditor de asigurări a fost stabilită în temeiul subrogatiei acesteia în drepturile creditorului prin plata creantei de asigurări ori, după caz, în temeiul unei hotărâri judecătoresti irevocabile.

În această notiune se încadrează, după caz, si asigurătorii care fac dovada efectuării plătii despăgubirilor în baza unui contract de asigurare facultativ, subrogându-se astfel în drepturile tertelor persoane păgubite conform art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, precum si Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România care a efectuat plăti din fondul de compensare (Fondul comun Carte Verde) cu titlu de despăgubiri pentru pagube produse de asiguratii de răspundere civilă Carte Verde ai asiguratilor societătii de asigurare debitoare aflate în stare de insolvabilitate, în îndeplinirea obligatiilor asumate în acest sens prin statut si prin Conventia-tip interbirouri.

(3) În sensul prezentelor norme, sunt asimilate tertelor persoane păgubite prevăzute la alin. (2) lit. c) si unitătile service specializate în activitatea de reparatie a autovehiculelor de productie internă si/sau de productie externă, agreate de societatea de asigurare debitoare prin conventii încheiate în acest sens, atât pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă, cât si pentru asigurarea facultativă auto CASCO, care fac dovada primirii unei confirmări de plată din partea asigurătorului cu privire la plata sumelor datorate persoanelor păgubite prin accidente auto.

Art. 15. – (1) Creditorii de asigurări prevăzuti la art. 14 alin. (2) îsi pot valorifica creantele de asigurări din disponibilitătile Fondului, în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

(2) În vederea valorificării creantelor prin încasarea indemnizatiilor/despăgubirilor pretinse, creditorul de asigurări formulează o cerere-tip de plată, prevăzută în anexa nr. 2 la prezentele norme. Cererea se adresează administratorului Fondului si se depune la sediul departamentului specializat prevăzut la art. 9 alin. (1). La cerere se anexează în mod obligatoriu, în original, actele/înscrisurile doveditoare ale sumelor pretinse cu titlu de creante de asigurări. În cazul inexistentei ori imposibilitătii de prezentare a acestor dovezi ale creantelor, creditorul de asigurări poate să prezinte xerocopii ale acestora, certificate pentru conformitate cu originalul si semnate pe propria răspundere, precizând în cuprinsul cererii motivul inexistentei/imposibilitătii de depunere în original a dovezilor. De asemenea, creditorul de asigurări anexează la cerere o declaratie dată pe propria răspundere a acestuia, sub sanctiunile prevăzute de Codul penal român pentru infractiunile de fals în declaratii si Onselăciune, în cuprinsul căreia va preciza faptul că suma pretinsă de la Fond nu a fost încasată în cadrul procedurii de faliment si/sau în urma exercitării altor actiuni de recuperare a sumelor cuvenite, îndreptate împotriva societătii de asigurare debitoare fată de care s-a stabilit starea de insolvabilitate.

(3) Cererea prevăzută la alin. (2) se transmite la sediul departamentului specializat în termen de cel mult 60 de zile de la publicarea listelor creditorilor de asigurări conform art. 13 alin. (3). Pe măsura înregistrării si analizării cererilor de plată ale creditorilor de asigurări, departamentul specializat Ontocmeste listele creditorilor de asigurări ale căror creante certe, lichide si exigibile urmează a fi valorificate din disponibilitătile Fondului. Listele se înaintează comisiei speciale, cu propunerea de aprobare la plată de la Fond a sumelor pretinse de creditorii de asigurări. După aprobarea acestor liste conform art. 13, comisia specială ia măsuri pentru publicarea acestora si dispune efectuarea plătii indemnizatiilor/despăgubirilor către creditorii de asigurări, conform art. 23 alin. (3) din Legea nr. 503/2004.

(4) Plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări din disponibilitătile Fondului se face de către administratorul Fondului, prin departamentul specializat, integral, în baza listelor aprobate si publicate potrivit alin. (3) si a documentatiilor aferente, întocmite în acest sens de către departament. Plata creantelor de asigurări se face în cadrul termenului general de prescriptie prevăzut de lege si în limita resurselor disponibile ale Fondului existente la data efectuării plătii. Plata se face în moneda natională – leu, iar în cazul creantelor în valută, plata se face în echivalentul în lei al sumei, calculat prin utilizarea cursului de referintă fată de valutele respective stabilit de Banca Natională a României la data efectuării plătii.

(5) Indemnizatiile/despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări se pot plăti de la Fond prin intermediul trezoreriilor, al sucursalelor Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A., prin postă si/sau prin orice alte institutii de credit (bănci) autorizate de Banca Natională a României. În vederea efectuării plătii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, administratorul Fondului poate, prin departamentul specializat, să încheie conventii/contracte de prestări de servicii cu oricare dintre aceste entităti.

(6) Dacă disponibilitătile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creantele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului cu resursele financiare prevăzute de lege, într-o perioadă de cel mult 3 ani de la data publicării listelor prevăzute la alin. (3). Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate majora oricând cuantumul cotei procentuale prevăzute la art. 60 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, potrivit art. 3 alin. (4) din prezentele norme.

Art. 16. – (1) Conform prevederilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, creditorii de asigurări care au încasat indemnizatiile/despăgubirile cuvenite de la Fond nu au dreptul să solicite valorificarea creantelor de asigurări în cadrul procedurii falimentului societătii de asigurare debitoare.

(2) Toate sumele plătite din disponibilitătile Fondului se înregistrează de către administratorul Fondului, prin departamentul specializat, cu titlu de creante de asigurări, la dosarul de faliment înregistrat pe rolul instantei judecătoresti competente, împreună cu dovada plătii acestora. Recuperarea creantelor Fondului se face prin valorificarea bunurilor si/sau a drepturilor si veniturilor societătii de asigurare debitoare, în conditiile Legii nr. 503/2004 si ale Legii nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare. Creantele Fondului reprezintă creante de asigurări conform art. 3 lit. i) si art. 49 alin. (2) din Legea nr. 503/2004 si se achită cu prioritate absolută fată de orice alte creante, imediat după achitarea sumelor prevăzute la art. 122 pct. 1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată.

(3) Administratorul Fondului, prin departamentul specializat, este îndreptătit să înregistreze la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor din valorificarea bunurilor si/sau din veniturile societătii de asigurare debitoare, orice sume achitate creditorilor de asigurări, precum si orice dobânzi si/sau cheltuieli plătite din disponibilitătile Fondului cu titlu de creante de asigurări, conform art. 27 din Legea nr. 503/2004.

(4) Administratorul Fondului, prin departamentul specializat, poate proceda la compensarea creantelor sale cu cele ale societătii de asigurare debitoare, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si cu aprobarea tribunalului, conform prevederilor art. 38 alin. (1) lit. f) din aceeasi lege.

Administratorul Fondului poate adjudeca în contul creantei sale constituite din sumele prevăzute la alin. (3), în calitate de creditor privilegiat, bunurile/activele societătii de asigurare debitoare, în conditiile prevăzute la art. 512 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

(5) Administratorul Fondului, prin departamentul specializat, este îndreptătit să solicite autoritătilor competente stabilirea răspunderii civile sau penale fată de persoanele care au încasat sume necuvenite de la Fond, precum si să recupereze aceste sume, fiind abilitat să exercite actiunile si/sau modalitătile prevăzute de lege în acest sens.

Art. 17. – (1) În termen de cel mult 60 de zile de la publicarea listelor creditorilor de asigurări potrivit art. 15 alin. (3), orice persoană interesată care nu se regăseste în cuprinsul acestora si/sau care pretinde vreun drept de creantă de asigurări împotriva societătii de asigurare fată de care s-a stabilit starea de insolvabilitate poate formula o cerere de plată, în conditiile prevăzute la art. 24 alin. (1)–(4) din Legea nr. 503/2004.

(2) După primirea si analizarea fiecărei cereri, departamentul specializat Ontocmeste listele creditorilor de asigurări acceptati la plata sumelor de la Fond si le înaintează comisiei speciale, cu propunerea de aprobare, în vederea publicării acestora si a efectuării plătii sumelor pretinse de la Fond. Dispozitiile art. 15 alin. (4)–(6) se aplică în mod corespunzător.

(3) Administratorul Fondului, prin departamentul specializat, poate să efectueze plăti din disponibilitătile Fondului, cu titlu de creante de asigurări, astfel: a) sume cuvenite cu titlu de creante de asigurări care sunt certe, lichide si exigibile si care sunt înregistrate sub acest titlu în lista creditorilor publicată conform art. 15 alin. (3);

b) sume cuvenite cu titlu de creante de asigurări care sunt acceptate la plată prin decizie a administratorului Fondului, emisă în conditiile prevăzute la art. 24 alin. (1)–(5) si la art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 503/2004, si care sunt înregistrate sub acest titlu în lista creditorilor publicată conform art. 24 alin. (6) din aceeasi lege;

c) sume cuvenite cu titlu de creante de asigurări care reprezintă prime de asigurare sau alte sume cuvenite asiguratilor, după caz, prevăzute la art. 25 alin. (2) si (3) din Legea nr. 503/2004.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii speciale privind utilizarea disponibilitătilor Fondului în cadrul procedurilor de faliment declansate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004

 

Art. 18. – (1) În conformitate cu art. 72 din Legea nr. 503/2004, procedura de faliment deschisă împotriva unei societăti de asigurare debitoare fată de care s-a stabilit starea de insolvabilitate, aflată pe rolul instantei judecătoresti competente la data intrării în vigoare a acestei legi, continuă să se desfăsoare si se închide în conditiile respectivei legi.

(2) Actele si/sau, după caz, măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 rămân legal îndeplinite si sunt câstigate cauzei, conform prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată, si ale Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, aplicabile la momentul adoptării acestor acte si/sau măsuri. După momentul intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, toate actele si/sau măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment, inclusiv întocmirea planului de distribuire a sumelor cuvenite creditorilor de asigurări si plata creantelor în temeiul acestuia, se îndeplinesc cu respectarea întocmai si de îndată a dispozitiilor Legii nr. 503/2004, sub sanctiunea anulării lor potrivit legii.

Art. 19. – În conformitate cu prevederile Legii nr. 503/2004, comisia specială prevăzută la art. 23 alin. (2) din lege, constituită prin decizie a administratorului Fondului, îsi desfăsoară activitatea în conditiile prevăzute de lege si de prezentele norme.

Art. 20. – (1) În temeiul art. 40 lit. a) si s) si al art. 43 din Legea nr. 503/2004, administratorul Fondului, prin departamentul specializat, solicită lichidatorului judiciar desemnat în dosarul de faliment întocmirea si transmiterea unui raport amănuntit asupra situatiei bunurilor/veniturilor societătii de asigurare debitoare si asupra stadiului procedurii de lichidare. Raportul se întocmeste si se transmite administratorului Fondului în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data înregistrării solicitării.

(2) Raportul lichidatorului judiciar, prevăzut la alin. (1), trebuie să cuprindă, în afara informatiilor si datelor referitoare la situatia bunurilor si/sau veniturilor societătii de asigurare debitoare si la stadiul procedurii de lichidare, următoarele elemente privind:

a) situatia creantelor de asigurări înregistrate la dosarul de faliment cu respectarea prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată, cu precizarea numelui/denumirii creditorilor de asigurări, a cuantumului creantelor admise si înregistrate în tabelul consolidat al creantelor, precum si a ordinii de prioritate/a privilegiului/a garantiei legale de care se bucură aceste creante;

b) situatia creantelor de asigurări înregistrate la dosarul de faliment cu respectarea prevederilor Legii nr. 64/1995, republicată, cu precizarea creditorilor de asigurări ale căror creante nu au fost admise de lichidatorul judiciar în cuantumul solicitat de acestia ori, după caz, ale căror creante au fost respinse la plată. Prevederile lit. a) referitoare la elementele privind creditorii si creantele de asigurări se aplică în mod corespunzător;

c) situatia creantelor de asigurări aferente dosarelor de daună existente în evidentele societătii de asigurare debitoare, aprobate la plată de către aceasta, dar neînregistrate la dosarul de faliment în conditiile Legii nr. 64/1995, republicată;

d) situatia creantelor de asigurări aferente dosarelor de daună existente în evidentele societătii de asigurare debitoare, neaprobate la plată de către aceasta si neînregistrate la dosarul de faliment în conditiile Legii nr. 64/1995, republicată;

e) situatia creantelor de asigurări care au făcut/fac obiectul unor operatiuni de compensare ori al unor concordate sau, după caz, al unor litigii aflate spre solutionare pe rolul instantelor judecătoresti competente la data întocmirii raportului; lichidatorul judiciar va preciza elementele de identificare a creditorilor de asigurări si a creantelor acestora, corespunzător prevederilor lit. a);

f) situatia sumelor aferente primelor de asigurare restante primite în cadrul procedurii de faliment pe seama societătii de asigurare debitoare, conform art. 40 lit. l) din Legea nr. 503/2004;

g) propunerile lichidatorului judiciar privind modalitătile concrete de lichidare a bunurilor si/sau a drepturilor din patrimoniul societătii de asigurare debitoare, prevăzute la art. 40 lit. t) din Legea nr. 503/2004, precum si/sau măsurile întreprinse de acesta până la data intrării în vigoare a prezentelor norme.

(3) Odată cu transmiterea raportului întocmit conform alin. (1) si (2), lichidatorul judiciar pune la dispozitie administratorului Fondului dosarele de daună si toate înscrisurile/documentatiile aferente înregistate în evidentele sale, precum si, după caz, un exemplar al tabelului definitiv consolidat al creantelor întocmit în cadrul procedurii de faliment. Dacă este cazul, lichidatorul judiciar transmite administratorului Fondului si situatia plătilor către creditorii de asigurări ale căror creante au fost valorificate, în baza planului de distribuire a creantelor, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, în cadrul procedurii de faliment reglementate de Legea nr. 64/1995, republicată, si de Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(4) Sumele obtinute din valorificarea drepturilor si/sau a bunurilor societătii de asigurare debitoare, care au fost plătite creditorilor acesteia înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, rămân corect distribuite conform tabelului definitiv consolidat al creditorilor si planului de distribuire, întocmite si aprobate în cadrul procedurii de faliment reglementate de dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicată, si conform prevederilor speciale ale art. 32 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în vigoare la momentul distribuirii sumelor.

(5) Sumele obtinute din valorificarea drepturilor si/sau a bunurilor societătii de asigurare debitoare, care nu au făcut obiectul unui plan de distribuire conform alin. (4) si nu au fost achitate creditorilor societătii de asigurare debitoare până la data intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, se distribuie, după caz, cu respectarea ordinii de preferintă prevăzute la art. 49 din aceeasi lege. Sumele plătite de administratorul Fondului către creditorii de asigurări beneficiază de ordinea de prioritate prevăzută la art. 49 din Legea nr. 503/2004 si se îndestulează din sumele existente în conturile de lichidare, obtinute din valorificarea drepturilor si/sau a bunurilor societătii de asigurare debitoare.

Art. 21. – (1) În urma înregistrării raportului si a situatiilor transmise de lichidatorul judiciar, întocmite conform art. 20, administratorul Fondului, prin departamentul specializat, verifică dosarele de daună si înscrisurile/documentatiile aferente acestora, în vederea întocmirii listelor creditorilor de asigurări conform art. 15 alin. (3) si art. 17 alin. (2).

(2) După aprobarea listelor creditorilor de asigurări ale căror creante au fost constatate cu caracter cert, lichid si exigibil în urma analizării dosarelor de daună, comisia specială ia toate măsurile în vederea publicării acestora si dispune efectuarea plătii sumelor cuvenite acestora din disponibilitătile Fondului.

(3) Orice persoană care se încadrează în categoria creditorilor de asigurări definită la art. 3 lit. h) din Legea nr. 503/2004 si care pretinde vreun drept de creante de asigurări împotriva societătii de asigurare debitoare, precum si/sau creditorul de asigurări a cărui creantă pretinsă de la Fond nu se regăseste înregistrată în cuprinsul listelor publicate conform alin. (2) pot/poate formula o cerere motivată în acest sens. Cererea se adresează administratorului Fondului si se depune la sediul departamentului specializat, în termen de cel mult 60 de zile de la data publicării listelor conform alin. (2). În urma aprobării cererii, administratorul Fondului emite o decizie motivată prin care acceptă plata sumelor pretinse de la Fond. Administratorul Fondului publică, în conditiile prezentelor norme, o listă suplimentară a acelor creditori de asigurări ale căror sume certe, lichide si exigibile au fost acceptate la plată prin decizie a acestuia.

(4) Împotriva deciziei administratorului Fondului se poate formula plângere în conditiile art. 24 alin. (5), raportat la art. 19 din Legea nr. 503/2004. Prevederile art. 24 alin. (6) din Legea nr. 503/2004, referitoare la creditorii de asigurări acceptati la plată prin hotărâre judecătorească, se aplică în mod corespunzător.

Art. 22. – (1) Creantele de asigurări constatate printr-un titlu executoriu obtinut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, nevalorificate în cadrul procedurii de faliment sau în cadrul altor proceduri de executare silită prevăzute de lege, se transmit administratorului Fondului în vederea verificării lor si, după caz, a valorificării acestora, prin plata sumelor cuvenite de la Fond, în conditiile prezentelor norme si ale art. 24 alin. (5) si (6) din Legea nr. 503/2004.

(2) Titlul executoriu prevăzut la alin. (1) se transmite administratorului Fondului, în original, însotit de o declaratie a creditorului de asigurări, dată pe propria răspundere si sub semnătura legalizată a acestuia, din care să rezulte că suma pretinsă de la Fond cu titlu de creantă de asigurări nu a fost înregistrată si/sau valorificată în cadrul procedurii de faliment al societătii de asigurare debitoare ori în cadrul unei alte proceduri de urmărire si încasare silită sau prin alte mijloace si/sau modalităti legale de plată, după caz.

(3) Creantele de asigurări care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, fac obiectul unor litigii aflate pe rolul instantelor judecătoresti competente sau care, după caz, sunt constatate prin hotărâri judecătoresti definitive, susceptibile a fi puse în executare potrivit legii, pot fi transmise administratorului Fondului în vederea analizării si, după caz, a valorificării acestora, în conditiile prevăzute la alin. (2).

Art. 23. – În conformitate cu prevederile art. 27 si 49 din Legea nr. 503/2004, creantele administratorului Fondului se înregistrează la masa credală în vederea valorificării lor si a completării disponibilitătilor acestuia.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

Art. 24. – (1) Verificarea modului de constituire de către asigurători a contributiei datorate Fondului si de virare la termen a acesteia, precum si verificarea datelor cuprinse în raportările lunare se fac de organele de specialitate ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 503/2004, precum si ale normelor date în aplicarea acestor acte normative. În calitatea sa de administrator al Fondului, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune, prin departamentul specializat, efectuarea actiunilor de analiză si de control cu privire la situatia financiară a societătii de asigurare.

(2) Actul prin care se constată si se individualizează obligatia de plată a sumelor cuvenite Fondului, întocmit sau emis de organele de specialitate ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau de administratorul Fondului, după caz, constituie titlu de creantă potrivit legii.

Art. 25. – (1) Nerespectarea în orice mod a prevederilor prezentelor norme constituie contraventie si se sanctionează în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 503/2004, ale Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale Legii nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare. Constatarea faptelor nelegale, precum si aplicarea sanctiunilor se fac de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în temeiul competentelor si atributiilor legale ale acesteia.

(2) În cazul constatării existentei unor indicii cu privire la săvârsirea unor infractiuni, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, precum si/sau administratorul Fondului, după caz, solicită organelor competente analizarea faptelor si stabilirea răspunderii civile sau penale, după caz, a persoanelor vinovate.

Art. 26. – De la data intrării în vigoare a prezentelor norme îsi încetează aplicabilitatea Normele privind constituirea, administrarea si utilizarea Fondului de garantare, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.104/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 15 aprilie 2005.

 

ANEXA Nr. 1

 

RAPORTARE

privind modul de constituire si de virare a contributiei la Fondul de garantare pentru luna.....................

 

Nr

crt.

Explicatii

Total

Asigurări

de viată

Asigurări

generale

Documentul/

data

0

1

2

3

4

5

1.

Volumul de prime brute încasate din activitatea

 de asigurare directă si coasigurare

 

 

 

X

2.

Contributia datorată

 

 

 

X

3.

Contributia virată

 

 

 

 

4.

Dobânda virată

 

 

 

 

5.

Penalităti de întârziere virate

 

 

 

 

 

Subsemnatul ..............................................., în calitate de ............................... (conducător executiv), cunoscând prevederile Codului penal privind infractiunea de fals în declaratii, declar pe propria răspundere că toate informatiile si documentele sunt complete si conforme cu realitatea si că nu există alte fapte relevante care trebuie aduse la cunostintă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Numele si prenumele ...............................................

(cu majuscule)

Semnătura .....................

Stampila societătii

 

ANEXA Nr. 2

 

CERERE DE PLATĂ

a indemnizatiei/despăgubirii

 

Subsemnatul/Subsemnata..........................................................., reprezentant/reprezentantă (împuternicit/împuternicită) al/a ................................, cu sediul social în ................................, str. ................................ nr. .........., bl. ......., sc. ......, ap. ......, judetul/sectorul ..........., având codul unic de înregistrare ................................, domiciliat/domiciliată în ..............., str. .......................... nr. ....., bl. ......., sc. ......, et. ......, ap. ........., judetul/sectorul ..............., posesor/posesoare al/a buletinului de identitate/cărtii de identitate/pasaportului seria ....... nr. ............, eliberat/eliberată de ........................ la data de ..............., cod numeric personal ..................., telefon/fax .................., creditor de asigurări al Societătii Comerciale ......................., înscris la pozitia nr. .............. în lista creditorilor publicată de administratorul Fondului de garantare, solicit Fondului de garantare administrat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor acordarea indemnizatiei/despăgubirii, în sumă de .................. lei.

Sunt posesor/posesoare al/a Contractului de asigurare obligatorie/facultativă seria................ nr......................, încheiat cu Societatea de asigurare......................., cu valabilitate de la data de ................. la data de ...................... .

Solicit ca plata să se efectueze:

– în contul de card nr. ......................, deschis la Banca ......................................................................................;

– în contul nr. ....................., deschis la Banca ......................................................................................................;

– prin postă, la adresa de mai sus;

– prin unitătile Casei de Economii si Consemnatiuni de domiciliu.

Declar pe propria răspundere că nu am încheiat contract pentru acest tip de asigurare cu altă societate de asigurare si nu am primit indemnizatie/despăgubire aferentă obiectului contractului mentionat mai sus.

 

Data ..........

Semnătura/stampila ......................

 

 

Verso

 

DECLARATIE ÎN CAZUL EXISTENTEI UNUI ALT CONTRACT DE ASIGURARE*)

 

Societatea de asigurare .................................................

Contractul de asigurare ..................................................

Valabilitate: de la data de ......... la data de ...............

Cerere de despăgubire: DA/NU

Despăgubire primită în sumă de .......................... DA/NU la data de ................................. privind evenimentul

din data de .........................................................................................

Data .................................. Semnătura/stampila ......................


*) Se barează acest chenar în cazul în care nu sunt date de completat.

 

DECLARATIA PERSOANEI PĂGUBITE

(se va completa numai de către persoana păgubită)

 

Am luat cunostintă de faptul că obtinerea sau încercarea, prin orice mijloace, de obtinere pe nedrept a indemnizatiilor/despăgubirilor din asigurare sau înlesnirea unor asemenea fapte se pedepseste potrivit legii penale.

Declar că prin încasarea indemnizatiei/despăgubirii am fost integral indemnizat/despăgubit pentru sumele asigurate/pagubele suferite si nu mai am nici o pretentie de la asigurătorul .......................................... si de la Fondul de garantare în legătură cu paguba respectivă.

Declar că prin încasarea de la Fondul de garantare a indemnizatiilor/despăgubirilor dau acestuia si Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor drepturile, actiunile, privilegiile sau ipotecile mele în contra asigurătorului debitor ................., conform art. 1107 din Codul civil privind subrogarea conventională.

 

Data .....................................

Semnătura/stampila ...........................

 

Anexez la prezenta:

– copie de pe actul de identitate – ......................................

– copie de pe contractul de asigurare – ......................................

– procură, împuternicire etc. – ......................................

– ............................................. – ......................................

 

ANEXA Nr. 3

 

BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI

al Fondului de garantare pentru asigurări generale/de viată

 

 

Cod

Denumire indicatori

1

2

3

23

03.98

I. VENITURI (A+B)

 

 

A. VENITURI AN CURENT (1+2)

 

 

1. Venituri din contributii

 

 

2. Venituri din dobânzi

 

 

B. VENITURI ANI PRECEDENfiI (1+2+3)

 

 

1. Venituri din contributii

 

 

2. Venituri din dobânzi si penalităti

 

 

3. Ventituri din dobânzi cont curent si depozite

 

 

II. CHELTUIELI (A+B+C)

01

 

A. CHELTUIELI CURENTE (1+2)

02

 

1. CHELTUIELI DE PERSONAL

10

 

Cheltuieli cu salariile

 

10.01

Salarii de bază

 

10.04

Spor de vechime

 

10.06

Alte sporuri

 

10.08

Fond de premii

 

10.12

Fond pentru conventii civile

 

10.14

Alte drepturi salariale

11

 

Contributii pentru asigurări sociale de stat

12

 

Contributii pentru asigurările de somaj

13

 

Contributii pentru asigurările sociale de sănătate

14

 

Deplasări, detasări, transferări

 

14.01

Deplasări, detasări, transferări în tară

 

14.02

Deplasări în străinătate

15

 

Tichete de masă

16

 

Accidente de muncă

20

 

2. CHELTUIELI MATERIALE SI SERVICII

24

 

Cheltuieli pentru întretinere si gospodărie

 

24.01

Încălzit

 

24.02

Iluminat si fortă motrică

 

24.03

Apă, canal, salubritate

 

24.04

Postă, telefon, telex, radio, televizor, telefax

 

24.05

Furnituri de birou

 

24.06

Materiale pentru curătenie

 

24.07

Alte materiale si prestări de servicii (chirii)

25

 

Materiale si prestări de servicii cu caracter functional

26

 

Obiecte de inventar de mică valoare sau de scurtă durată si echipament

 

26.02

Echipament

 

26.03

Alte obiecte de inventar de mică valoare sau de scurtă durată

27

 

Reparatii curente

28

 

Reparatii capitale

29

 

Cărti si publicatii

30

 

Alte cheltuieli

 

30.01

Calificarea, perfectionarea si specializarea profesională a salariatilor

 

30.02

Protocol

 

30.03

Protectia muncii

 

30.07

Alte cheltuieli autorizate prin dispozitii legale (despăgubiri) din care*):

69

 

B. CHELTUIELI DE CAPITAL

70

 

CHELTUIELI DE CAPITAL

74

 

Investitii ale institutiilor publice si ale activitătilor autofinantate

78

 

C. OPERAfiIUNI FINANCIARE

89

 

III. REZERVE, EXCEDENT/DEFICIT

92

 

Excedent

93

 

Deficit


*) Cheltuieli aferente plătilor pentru creditorii de asigurări generale.