MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 403         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 12 mai 2005

 

SUMAR

 

DECRETE

 

403. - Decret privind înaintarea în gradul următor a unui general-maior cu două stele, în retragere, din Ministerul Apărării Nationale

 

404. - Decret privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea, în retragere, unui colonel în retragere din Ministerul Administratiei si Internelor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 181 din 29 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală

 

Decizia nr. 200 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

343. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic la care vânarea este permisă pentru sezonul de vânătoare 15 mai 2005 - 14 mai 2006

 

ACTE ALE COMISIEI NATIONALE A VALORILOR MOBILIARE

 

18. - Ordin pentru aprobarea Instructiunii nr. 7/2005 privind înserierea si numerotarea valorilor mobiliare

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind înaintarea în gradul următor a unui general-maior cu două stele, în retragere, din Ministerul Apărării Nationale

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 4 lit. f) pct. 28 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, precum si ale Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 41 din 28 aprilie 2005,

având în vedere propunerea ministrului apărării nationale,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Pe data de 9 mai 2005, domnului general-maior cu două stele, în retragere, Socol Traian Ioan, veteran de război, i se acordă gradul de general-locotenent cu trei stele, în retragere.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 5 mai 2005.

Nr. 403.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea, în retragere, unui colonel în retragere din Ministerul Administratiei si Internelor

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 4 lit. f) pct. 28 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, precum si ale Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 41 din 28 aprilie 2005,

având în vedere propunerea ministrului administratiei si internelor,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Pe data de 9 mai 2005, domnului colonel în retragere Stănescu Gheorghe Constantin-Corneliu, veteran de război, i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea, în retragere.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 5 mai 2005.

Nr. 404.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 181

din 29 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, exceptie ridicată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 6.454/2004 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, personal.

Având cuvântul, Alexandru Rădulescu solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât actul normativ criticat înlătură posibilitatea atacării separate, cu recurs, a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, încălcând dreptul la recurs prevăzut de art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Consideră că reglementarea unei căi de atac în materie este impusă de  necesitatea ca instanta de judecată să fie mai presus de orice bănuială.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Se arată că ratiunea abrogării alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală a fost înlăturarea posibilitătii tergiversării cauzelor prin exercitarea abuzivă a căii de atac a recursului împotriva încheierilor de respingere a cererii de recuzare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 6.454/2004, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, ridicată de Alexandru Rădulescu în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prin abrogarea alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală, care stabilea posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care s-a respins recuzarea, “se încalcă dreptul la recurs”.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală, exprimându-si opinia asupra exceptiei, apreciază că textul de lege criticat nu îngrădeste liberul acces la justitie, adoptarea acestuia fiind determinată de necesitatea eliminării neîntârziate a posibilitătii de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care ar împiedica desfăsurarea în conditii normale a procesului penal si ar putea conduce la punerea în libertate a unor infractori periculosi. Se face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, în care s-a statuat că legiuitorul poate institui reguli deosebite în considerarea unor situatii deosebite.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, în care s-a statuat că dispozitiile art. 34 din Codul de procedură civilă, care consacră aceeasi solutie legislativă în privinta atacării cu recurs a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, sunt constitutionale. Se arată totodată că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Faptul că prin dispozitiile legale criticate se elimină calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare nu este de natură să aducă atingere principiului liberului acces la justitie. Exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor, o dată cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei, oferă părtii interesate suficiente garantii pentru repararea posibilelor încălcări ale drepturilor procesuale. Se arată totodată că textele legale criticate sunt norme de procedură si reprezintă optiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, aprobată prin Legea nr. 548/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004, având următorul cuprins:

“Articol unic. - Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările si completările ulterioare, se abrogă.”

Desi în încheierea de sesizare a Curtii nu se arată care sunt prevederile constitutionale, respectiv din acte internationale, pretins încălcate prin dispozitiile legale criticate, din motivarea exceptiei rezultă că se invocă încălcarea “dreptului la recurs” prevăzut de art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit căruia “orice persoană, ale cărei drepturi si libertăti recunoscute de prezenta conventie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au actionat în exercitarea atributiilor lor oficiale”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că recursul reprezintă una dintre căile de atac cu privire la care Constitutia statuează în art. 129 că se poate exercita “în conditiile legii”. Or, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (2), “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Asadar, abrogarea prin actul normativ criticat a dispozitiilor procedural penale ce reglementau recursul împotriva încheierii de respingere a recuzării s-a realizat de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constitutionale, fiind determinată, astfel cum se mentionează în mod expres în preambulul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004, de ratiuni de politică penală. Acestea constau în “necesitatea eliminării neîntârziate a posibilitătii de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care impietează asupra desfăsurării în conditii normale a procesului penal si poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculosi”.

Asa fiind, Curtea retine că prevederile de lege criticate dau expresie preocupării legiuitorului de a realiza exigentele unui proces echitabil prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale si prin asigurarea celeritătii procesului penal (solutionarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigente). Faptul că încheierea prin care s-a respins recuzarea nu poate fi atacată separat cu recurs nu aduce nici o atingere drepturilor procesuale ale părtii, respectiv “dreptului la recurs” în sensul art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, câtă vreme această încheiere poate fi atacată o dată cu fondul, instanta superioară urmând a reface toate actele si dovezile administrate la prima instantă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.

De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 prin Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, iar considerentele, cât si solutia pronuntată în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, exceptie ridicată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 6.454/2004 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 martie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 200

din 14 aprilie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, exceptie ridicată de Maria Mitroi în Dosarul nr. 1.506/2004 al Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

La apelul nominal este prezentă Societatea Natională de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. Medias, prin consilier juridic.

Reprezentantul Societătii Nationale de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. Medias solicită respingerea exceptiei, precizând că achiesează la punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că autorul exceptiei porneste de la o premisă gresită, constând în absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului său de proprietate, si face abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora continutul si limitele acestui drept sunt stabilite de lege.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 octombrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 1.506/2004, Tribunalul Prahova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, exceptie ridicată de Maria Mitroi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 contravine dispozitiilor art. 44 alin. (5) din Constitutie, cu motivarea că “proprietarul este în drept a se folosi si dispune de proprietatea lui în mod exclusiv, absolut si după cum interesele sale o cer, în limitele determinate de lege, drept consfintit si garantat atât de Constitutie, cât si de practica si legislatia Curtii Europene a Drepturilor Omului”. Autorul exceptiei mai sustine că servitutea legală constituită, fiind o servitute negativă, îi îngrădeste dreptul de a folosi terenul pe toată durata existentei conductei de gaze ce subtraversează terenul, după cum interesele i-o cer. În concluzie, arată că o lege organică nu poate stabili prin continutul său dispozitii contrare Constitutiei.

Instanta de judecată apreciază că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât contravine dispozitiilor art. 21 si art. 46 alin. (5) din Constitutie, fără a motiva în ce constă această încălcare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul arată că reglementările criticate nu contravin dispozitiilor art. 44 din Constitutie, deoarece, potrivit alin. (7) al acestui articol, “Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”. Mai mult decât atât, aceste prevederi legale sunt conforme cu art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie privind obligatia statului de a asigura “protejarea intereselor nationale în activitatea economică, financiară si valutară”. În sustinerea acestei opinii este invocată Decizia nr. 72/2004, prin care Curtea Constitutională s-a pronuntat cu privire la exercitarea cu titlu gratuit a drepturilor de uz si servitute asupra terenurilor afectate de capacităti energetice. În concluzie consideră exceptia neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004 sunt constitutionale. Invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la exercitarea dreptului de uz si servitute asupra terenurilor afectate de capacităti energetice, precizează că autorul exceptiei pleacă de la o premisă gresită, constând în absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului său de proprietate, si face abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora “continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”, si de dispozitiile art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietătii “în conditiile legii organice”.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate fată de art. 21 din Constitutie, arată că normele criticate nu contin nici o prevedere de natură să împiedice liberul acces la justitie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004.

Aceste prevederi legale au următorul continut:

“Exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietătilor afectate de capacitătile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existentei acestora.

Dacă, cu ocazia interventiilor pentru retehnologizări, reparatii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacitătilor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligatia să plătească despăgubiri în conditiile legii.”

Textul constitutional invocat de autorul exceptiei ca fiind încălcat este cel al art. 44 alin. (5) din Constitutie, a cărui redactare este următoarea: “Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.”

Autorul exceptiei sustine, în esentă, că art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 contravine acestui text constitutional, întrucât “proprietarul este în drept a se folosi si dispune de proprietatea lui în mod exclusiv, absolut si după cum interesele sale o cer, în limitele determinate de lege, drept consfintit si garantat atât de Constitutie, cât si de practica si legislatia Curtii Europene a Drepturilor Omului”.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, precum si criticile de neconstitutionalitate formulate în argumentarea acesteia, Curtea constată că sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează:

Prevederile art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004 instituie o sarcină gratuită care grevează proprietătile afectate de capacităti din domeniul gazelor naturale pe toată durata existentei acestora.

Dreptul de uz si dreptul de servitute asupra acestor terenuri, stabilite potrivit alin. (1) al acestui articol, privesc utilitatea publică, au caracter legal si se exercită pe toată durata de existentă a capacitătii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităti în functiune, reparatiei, reviziei, lucrărilor de interventie în caz de avarie.

Rezultă deci că exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacităti din domeniul gazelor naturale este determinată de un interes general si, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească limitele dreptului de proprietate în concordantă cu dispozitiile constitutionale.

Cu privire la exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra unor terenuri afectate de capacităti care au ca obiect utilităti publice, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, si Decizia nr. 167 din 1 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 17 mai 2004, prin care au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003. În aceste decizii Curtea a retinut că, în argumentarea criticii sale, autorul exceptiei pleacă de la o premisă gresită, constând în absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit căruia “continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”, precum si de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietătii private, “în conditiile legii organice”. Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul este, asadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele si potrivit competentei sale constitutionale.

Analizând jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constitutională a retinut că, potrivit acesteia, legiuitorul poate aprecia în functie de nevoia reală a comunitătii măsurile de limitare a exercitiului dreptului de proprietate. În cauza “James si altii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei”, 1986, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispozitiilor Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale dacă privarea de proprietate a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social, dacă răspunde unei “utilităti publice”, asa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, apartinând chiar si unei categorii mai restrânse de persoane, deci si în situatia în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizează sau nu profită ea însăsi de bun.

În vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigentele interesului general al comunitătii si apărarea drepturilor fundamentale ale individului. Or, în această materie, legea română respectă exigentele impuse de prevederile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Curtea a mai retinut că art. 44 alin. (5) din Constitutie prevede expres dreptul autoritătilor de a folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare pentru lucrări de interes general, în conditiile acordării de despăgubiri proprietarului pentru “daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii”. Pe de altă parte, potrivit alin. (7) al aceluiasi articol, “dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii în materie, atât considerentele, cât si solutiile acestor decizii sunt valabile si în cauza de fată.

În fine, Curtea retine că nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu în urma operatiunilor de realizare si retehnologizare a capacitătilor din domeniul gazelor naturale care se execută pe terenurile proprietate privată să solicite statului sau societătilor comerciale specializate repararea pagubelor produse, potrivit dispozitiilor dreptului comun. Acest lucru rezultă, de altfel, chiar din cuprinsul prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, exceptie ridicată de Maria Mitroi în Dosarul nr. 1.506/2004 al Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 aprilie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic la care vânarea este permisă pentru sezonul de vânătoare 15 mai 2005 - 14 mai 2006

 

În baza prevederilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului nr. 103/1996, republicată,

în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) pct. II.2 si ale art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se aprobă cotele de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic la care vânarea este permisă pentru sezonul de vânătoare 15 mai 2005 - 14 mai 2006, prevăzute în anexele nr. 1-4 care fac parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Gestionarii fondurilor de vânătoare pot recolta în cadrul sezonului de vânătoare 2005-2006 câte 200 de exemplare din speciile: cioara griva (Corvus corone cornix), cioara de semănătură (Corvus frugilegus), cotofană (Pica pica) si gaită (Garrulus glandarius), pe fiecare fond de vânătoare, cu posibilitatea reasezării acestora în cadrul aceluiasi gestionar, dar fără depăsirea numărului maxim astfel stabilit.

(3) Cotele aprobate pentru speciile de gâste si rate sălbatice se realizează prin recoltarea exemplarelor din speciile admise la vânătoare potrivit legii.

Art. 2. - (1) Realizarea cotelor de recoltă aprobate se face pentru fiecare specie si pentru fiecare fond de vânătoare, cu respectarea reglementărilor în vigoare referitoare la autorizarea, organizarea si practicarea vânătorii, urmărindu-se conservarea biodiversitătii faunei cinegetice si păstrarea echilibrului ecologic.

(2) Pe fondurile de vânătoare care se suprapun ariilor naturale protejate, cotele de recoltă aprobate prin prezentul ordin se realizează pe suprafetele din fondurile de vânătoare unde practicarea vânătorii este admisă potrivit legii.

(3) Pentru speciile ciocârlie (Alauda arvensis) si prepelită (Coturnix coturnix) numărul maxim de exemplare ce se pot recolta într-o zi de către fiecare vânător înscris în autorizatia de vânătoare este de 100, respectiv 50.

(4) Cotele de recoltă aprobate pentru vânătorii cetăteni străini, prevăzute în anexele nr. 1-3, sunt maximale si pot fi realizate în functie de solicitările existente si de hotărârile organelor de conducere competente ale gestionarilor fondurilor de vânătoare.

(5) Cotele de recoltă aprobate pentru speciile de mamifere prevăzute în anexa nr. 4 pot fi realizate cu vânătorii cetăteni români sau străini în functie de solicitările existente si de hotărârile organelor de conducere competente ale gestionarilor fondurilor de vânătoare.

Art. 3. - (1) În situatii temeinic justificate, impuse de modificarea conditiilor ecologice din cuprinsul fiecărui fond de vânătoare si a miscărilor naturale de efective, în cursul sezonului de vânătoare 2005-2006, la solicitarea gestionarilor fondurilor de vânătoare, inspectoratele teritoriale de regim silvic si de vânătoare analizează si aprobă, pe baza documentelor de constatare, reasezarea, între fondurile de vânătoare învecinate si în limita cotelor de recoltă aprobate pe gestionar, a cotelor de recoltă aprobate pe fonduri de vânătoare, la speciile de vânat cuprinse în anexele nr. 1-4 la prezentul ordin.

(2) Inspectoratele teritoriale de regim silvic si de vânătoare vor înainta organismului de specialitate din Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, lunar, situatia actualizată a aprobărilor de reasezare a cotelor de recoltă, emise în baza dispozitiilor alin. (1).

Art. 4. - (1) În cazul efectuării, în cursul sezonului de vânătoare 2005-2006, a unor actiuni de populare a fondurilor de vânătoare cu specii de vânat sedentar, Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale analizează si aprobă, după caz, cu viza inspectoratelor teritoriale de regim silvic si de vânătoare, la solicitarea gestionarilor fondurilor de vânătoare, suplimentarea cotelor de recoltă aprobate initial pentru speciile de vânat care au făcut obiectul actiunilor de populare.

(2) Eventualele solicitări formulate de gestionarii fondurilor de vânătoare pentru suplimentarea, respectiv reducerea cotelor de recoltă aprobate potrivit prevederilor prezentului ordin se solutionează de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale în baza rapoartelor întocmite de inspectoratele teritoriale de regim silvic si de vânătoare.

Art. 5. - Controlul aplicării prevederilor prezentului ordin se asigură de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură si de către inspectoratele teritoriale de regim silvic si de vânătoare.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar anexele nr. 1-4 se comunică gestionarilor fondurilor de vânătoare si inspectoratelor teritoriale de regim silvic si de vânătoare de către organismul de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

 

Bucuresti, 11 mai 2005.

Nr. 343.

 

ACTE ALE COMISIEI NATIONALE A VALORILOR MOBILIARE

 

COMISIA NATIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Instructiunii nr. 7/2005 privind înserierea si numerotarea valorilor mobiliare

 

În conformitate cu prevederile art. 1, 2, art. 7 alin. (3) si (15) si ale art. 8 din Statutul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, adoptat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 514/2002, modificat si completat prin Legea nr. 297/2004 privind piata de capital,

având în vedere prevederile art. 91 alin. (2) si (3), ale art. 93 alin. (2) lit. c) si ale art. 97 din sectiunea I cap. IV titlul III din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată,

tinând cont de prevederile art. 3 pct. 3 din Regulamentul nr. 13/1996 privind functionarea unui registru independent autorizat, aprobat prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 24/1996, pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 67 alin. (6) din cap. 5 titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare,

în baza hotărârii adoptate în sedinta Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare din data de 26 aprilie 2005,

presedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Instructiunea nr. 7/2005 privind înserierea si numerotarea valorilor mobiliare.

Art. 2. - Instructiunea mentionată la art. 1 intră în vigoare la data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va fi publicată în Buletinul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si pe site-ul acesteia (www.cnvmr.ro).

Art. 3. - Directia generală autorizare-reglementare, Secretariatul general si directorul general executiv vor urmări ducerea la îndeplinire a prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare,

Gabriela Anghelache

 

Bucuresti, 5 mai 2005.

Nr. 18.