MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E
A I
Anul 173
(XVII) - Nr. 416 LEGI, DECRETE,
HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 17
mai 2005
LEGI SI
DECRETE
125.
- Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 115/2004
privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitătile
sanitare publice din sectorul sanitar
407.
- Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului
contractual din unitătile sanitare publice din sectorul sanitar
DECIZII ALE
CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia
nr. 160 din 22 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate
a prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004
ACTE ALE
ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
644.
- Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului pentru
stabilirea unor reguli privind transportul mărfurilor periculoase pe calea
ferată
PARLAMENTUL
ROMÂNIEI
|
CAMERA
DEPUTATILOR |
SENATUL |
pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului
contractual din unitătile sanitare publice din sectorul sanitar
Parlamentul
României adoptă prezenta
lege.
Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului
nr.
115 din 24 noiembrie 2004 privind salarizarea si alte drepturi ale
personalului contractual din unitătile sanitare publice din sectorul sanitar,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 2 decembrie
2004, cu următoarele modificări si completări:
1. La articolul
1 alineatul (1), după litera c) se introduce litera d) cu următorul cuprins:
“d) integral din
venituri proprii.”
2. Articolul 3
se abrogă.
3. La articolul
6, după alineatul (4) se introduce alineatul (5) cu următorul cuprins:
“(5) Salariile de
bază pentru functiile de conducere care fac parte din comitetul director al
spitalelor, cu exceptia functiei de director general adjunct medical, se
stabilesc de către consiliul de administratie al spitalului, în limitele minime
si maxime aprobate de Ministerul Sănătătii, pe tipuri de spitale.”
4. Articolul 12
va avea următorul cuprins:
“Art. 12. - (1)
Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru
asigurarea continuitătii asistentei medicale în afara normei legale de muncă si
a programului normal de lucru de la functia de bază se salarizează cu tariful
orar aferent salariului de bază, cu exceptia indemnizatiei de conducere.
(2) Gărzile
efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea
continuitătii asistentei medicale în afara normei legale de muncă si a
programului de lucru de la functia de bază în zilele lucrătoare se salarizează
cu un spor de până la 50% din tariful orar al salariului de bază, cu exceptia
indemnizatiei de conducere, dar care nu poate fi mai mic de 25%.
(3) Gărzile
efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară, pentru asigurarea
continuitătii asistentei medicale în afara normei legale de muncă si a
programului de lucru de la functia de bază, în zilele de repaus săptămânal, de
sărbători legale si în celelalte zile în care, potrivit dispozitiilor legale,
nu se lucrează, se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al
salariului de bază, cu exceptia indemnizatiei de conducere, dar care nu poate
fi mai mic de 50%.
(4) Procentul
concret al sporului prevăzut la alin. (2) si (3) se aprobă trimestrial de
consiliul de administratie.”
5. Articolul 13
va avea următorul cuprins:
“Art. 13. - (1) În
raport cu conditiile în care se desfăsoară activitatea pot fi acordate, cu
respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru
conditii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de
bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
b) pentru
activităti ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau care se
desfăsoară în conditii deosebite, un spor de până la 15% din salariul de bază;
c) pentru
activitătile care se desfăsoară în serviciile de ambulantă, structurile de primire
a urgentelor - UPU si CPU -, sectiile si compartimentele de ATI, Anestezie si
de Terapie Intensivă si care solicită o încordare psihică foarte ridicată sau
se desfăsoară în conditii deosebite, un spor de până la 25% din salariul de
bază;
d) pentru conditii
grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător
timpului lucrat la locurile de muncă respective;
e) pentru conditii
deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, SIDA, dializă,
personalul blocului operator, psihiatrie, medicină legală, epidemii deosebit de
grave si altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătătii, cuantumul sporului
este de 50-100% din salariul de bază;
f) pentru
personalul care lucrează în unităti sanitare aflate în localităti cu conditii
deosebite de muncă - dispersare, altitudine, căi de acces dificile, izolare sau
unde atragerea personalului se face cu greutate, un spor de până la 60% din
salariul de bază;
g) pentru
personalul care îsi desfăsoară activitatea cu surse de radiatii sau generator
de radiatii, un spor pentru conditii periculoase de până la 30% din salariul de
bază, diferentiat pe categorii de risc radiologic astfel: 10% la categoria I,
15% la categoria a II-a, 20% la categoria a III-a si 30% la categoria a IV-a;
h) pentru unitătile
sanitare cu specific deosebit, stabilite de Ministerul Sănătătii, un spor de
până la 15% din salariul de bază.
(2) Localitătile
cu conditii deosebite de muncă sau unde atragerea personalului se face cu
greutate, în care se află unităti sanitare, se stabilesc prin ordin al
ministrului sănătătii.
(3) Locurile de
muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la
alin. (1), precum si conditiile de acordare a acestora se stabilesc prin
regulament aprobat prin ordin al ministrului sănătătii, cu consultarea
sindicatelor semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură
sanitară. Pentru sporurile prevăzute al alin. (1) lit. e) este necesar si
avizul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei si al Ministerului
Finantelor Publice.
(4) Nevăzătorii cu
handicap grav care sunt încadrati în muncă beneficiază de un spor de până la
15% din salariul de bază.”
6. Articolul 16
va avea următorul cuprins:
“Art. 16. - (1)
Personalul didactic medico-farmaceutic desfăsoară activitate integrată în
unitătile sanitare în care functionează catedra sau disciplina didactică.
(2) Personalul
didactic de la catedrele sau disciplinele care functionează în alte unităti
decât cele sanitare este integrat în unitătile sanitare stabilite de Ministerul
Sănătătii.
(3) Cadrele
didactice prevăzute la alin. (1) si (2), cu exceptia rezidentilor, desfăsoară
activitate integrată prin cumul de functii în baza unui contract individual de
muncă cu 1/2 normă, în limita posturilor normate si vacante.
(4) Cadrele
didactice, la încetarea raporturilor de muncă cu unitătile de învătământ, care
au fost integrate o perioadă mai mare de 5 ani, îsi pot continua activitatea,
cu norma întreagă, în unitătile sanitare în care au fost integrate, în baza
contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată.”
7. Articolul 18
va avea următorul cuprins:
“Art. 18. - (1)
Promovarea în conditiile legii a persoanelor încadrate pe functia de debutant,
precum si a celor care au absolvit studii de nivel superior într-un domeniu
care să cuprindă activitatea respectivă se face prin transformarea postului pe
care acestea sunt încadrate într-un post de nivel superior.
(2) Absolventii învătământului superior de lungă sau scurtă durată, care la data trecerii pe functia corespunzătoare studiilor absolvite erau încadrati pe functii cu nivel de studii inferior, specifice domeniului în care au absolvit studiile universitare, se încadrează la gradul profesional corespunzător studiilor absolvite, la care se asigură o crestere cu până la 20% a salariului de bază avut.”
8. Articolul 23
va avea următorul cuprins:
“Art. 23. -
Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă,
personalul încadrat în unitătile sanitare publice finantate din venituri
proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază
lunar de maximum 20 de tichete de masă.”
9. După
articolul 25 se introduce articolul 251 cu următorul
cuprins:
“Art. 251. - Pentru unitătile sanitare publice finantate integral de la bugetul
de stat, ordonatorii principali de credite pot aproba o dată pe trimestru, până
la data de 1 septembrie, în limita numărului maxim de posturi prevăzut în
anexele la legea bugetului de stat si cu încadrarea în nivelul alocatiilor
bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile, numai pentru posturile
vacante, utilizarea unui număr mai mare de posturi de nivel inferior sau de
acelasi nivel, prin reducerea corespunzătoare a unui număr de posturi de nivel
superior, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.”
10. La articolul
32, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
“Art. 32. - (1) În
anul 2005 salariile de bază individuale ale personalului din unitătile sanitare
publice din sectorul sanitar se stabilesc pentru luna octombrie prin aplicarea
procentelor de majorare prevăzute pe functii, grade si trepte profesionale în
anexa nr. VI.”
11. La
articolul 32, după alineatul (2) se introduce alineatul (3) cu următorul
cuprins:
“(3) Salariile de
bază individuale, calculate conform prevederilor alin. (1) si (2), vor fi
rotunjite din 1.000 în 1.000 lei în favoarea salariatului.”
12. Articolul
35 va avea următorul cuprins:
“Art. 35. - (1) La
data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă se suspendă ocuparea
prin concurs a posturilor vacante din statul de functii, precum si a celor care
se vor vacanta inclusiv ca urmare a restructurării, externalizării si
privatizării unitătilor sanitare.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică posturilor unice din statul de functii, precum si posturilor de medici de specialitate din unitătile sanitare cu încadrare deficitară de la această categorie de personal.
(3) Prin exceptie
de la prevederile alin. (1), ordonatorii principali de credite pot aproba
organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante, cu conditia
încadrării în fondurile aprobate, conform legii.”
13. Articolul
40 va avea următorul cuprins:
“Art. 40. -
Salariile de bază pentru personalul care îsi desfăsoară activitatea în
structurile care furnizează servicii ambulatorii de specialitate nu pot fi mai
mici decât salariile de bază minime pe functii, grade si trepte profesionale
prevăzute în prezenta ordonantă de urgentă.”
14. Articolul
41 va avea următorul cuprins:
“Art. 41. - (1)
Salariile individuale ale personalului contractual din cabinetele medicale
individuale, organizate conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr.
124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, din asistenta medicală
primară si ambulatorie de specialitate finantate din fonduri publice se
stabilesc prin negociere si nu pot fi mai mici decât salariile de bază minime
pentru asistentii medicali si medicii, prevăzute în prezenta ordonantă de
urgentă.
(2) Reprezentantul
legal al cabinetelor medicale din asistenta medicală primară si ambulatorie de
specialitate care au pe lista proprie un număr mai mic de 1.000 de asigurati
sau în cazul în care nivelul veniturilor realizate nu permite încadrarea
personalului contractual cu normă întreagă, poate dispune încadrarea cu
fractiuni de normă.”
15. Articolul
43 va avea următorul cuprins:
“Art. 43. -
Prevederile prezentei ordonante de urgentă intră în vigoare la data de 1
ianuarie 2005, cu exceptia prevederilor art. 6 alin. (5) si ale art. 12 alin.
(2), care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2006.”
16. Articolul
44 va avea următorul cuprins:
“Art. 44. - Pe
data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, orice alte
dispozitii contrare se abrogă.”
17. Anexa nr. I
va avea următorul cuprins:
“ANEXA Nr. I*)
Această lege a
fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si
ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.
|
p.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR, DAN RADU
RUSANU |
PRESEDINTELE
SENATULUI NICOLAE
VĂCĂROIU |
Bucuresti, 12 mai 2005.
Nr. 125.
privind promulgarea Legii pentru aprobarea
Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea si alte
drepturi ale personalului contractual din unitătile sanitare publice din
sectorul sanitar
În temeiul
prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia
României, republicată,
Presedintele
României decretează:
Articol unic. - Se
promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual
din unitătile sanitare publice din sectorul sanitar si se dispune publicarea
acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRESEDINTELE
ROMÂNIEI
TRAIAN
BĂSESCU
Bucuresti, 11 mai 2005.
Nr. 407.
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 22
martie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004
Ioan Vida -
presedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Constantin Doldur
- judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokár Gábor -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu -
judecător
Serban Viorel
Stănoiu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea
petrolului nr.
134/1995, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Conpet” - S.A. din
Ploiesti în Dosarul nr. 3.393/2004 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia civilă.
La apelul nominal
lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune să
se facă apelul si în Dosarul nr. 3.377D/2004.
La apelul nominal
lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în
vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în cele două dosare au
acelasi autor si au un obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Reprezentantul
Ministerului Public, având în vedere prevederile art. 164 din Codul de
procedură civilă, este de acord cu conexarea celor două dosare.
Curtea, în temeiul
dispozitiilor art. 16 si ale art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă,
dispune conexarea Dosarului nr. 556D/2004 la Dosarul nr. 546D/2004, care este
primul înregistrat.
Cauza fiind în
stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece textul legal criticat
nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate.
CURTEA,
având în vedere
actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea
din 6 septembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 3.393/2004, si Încheierea din
21 septembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 3.377/2004, Curtea de Apel
Ploiesti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995,
exceptie ridicată de Societatea Comercială “Conpet”- S.A. din Ploiesti.
În motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995
si, în special, alin. (3) si (4) ale acestui articol contravin dispozitiilor
art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2) si art. 44 alin. (2) si (3) din
Constitutie, cu motivarea că “statul încalcă aceste dispozitii constitutionale,
deoarece în mod abuziv s-a creat o situatie privilegiată în detrimentul
societătilor comerciale titulare ale operatiunilor petroliere, cât si a
persoanelor fizice si juridice care detin actiuni la aceste societăti”.
În opinia autorului exceptiei, prin art. 7 din Legea petrolului se constituie un nou drept de servitute legală cu privire la conductele petroliere, desi această servitute există de peste 30 de ani, iar proprietarilor terenurilor agricole scoase din circuitul agricol le-au fost plătite despăgubiri, astfel că “s-a ajuns la crearea unor servituti privilegiate în favoarea actualilor proprietari de terenuri, care solicită din nou despăgubiri pentru aceleasi terenuri”. Legiuitorul, sustine autorul exceptiei, nu a avut în vedere că exista deja o servitute legală si că această servitute se transmite o dată cu fondul principal la noii dobânditori, indiferent de proprietarul de la care a dobândit acel teren.
Dispozitiile art.
7 din Legea nr.
134/1995 încalcă, de asemenea, si principiul ocrotirii proprietătii private
în mod egal, indiferent de proprietar, prevăzut de art. 44 alin. (2) din
Constitutie. În argumentarea acestei critici, autorul exceptiei sustine că
“Statul Român este si în prezent proprietarul acestor conducte petroliere”, de
aceea, având în vedere că “dreptul de servitute este un dezmembrământ al
dreptului de proprietate, el se creează în favoarea proprietarului fondului
dominant si nu se transmite altor terti care nu sunt proprietari ai fondului
dominant”. În spetă, statul, încălcând legea si principiile de drept, a
înstrăinat acest drept de servitute titularilor operatiunilor petroliere. În
acest fel, “prin transmiterea dreptului de servitute, statul a dorit să scape
de eventualele despăgubiri ce urma să le plătească celor care au pornit în
prezent actiuni în justitie”, astfel că “pe căi ocolite sunt expropriate o
parte din veniturile societătilor comerciale si ale persoanelor care detin
actiuni la aceste societăti”.
Si, în fine, se
mai sustine că prin art. 7 din Legea nr. 134/1995
sunt încălcate si principiile înscrise în art. 1 alin. (5) din Constitutie,
precum si prevederile art. 616 si următoarele din Codul civil, deoarece, arată
autorul exceptiei, “respectarea Constitutiei si a legilor tării nu este o
îndatorire exclusivă numai a unor categorii, ci a tuturor, si în principal a
autoritătilor statului român”.
Instanta de
judecată apreciază că
prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale
invocate de autorul exceptiei. Se arată că “ceea ce s-a dorit de către
legiuitor prin adoptarea acestor prevederi a fost o reglementare a situatiei
raporturilor dintre proprietarii de teren si cei ce exploatează conductele
petroliere ce le traversează, încercând să se asigure o protectie a
proprietarilor al căror drept de proprietate a fost îngrădit.
Astfel, în
conditiile în care persoanele pe ale căror terenuri sunt amplasate conducte
petroliere, prin crearea acestei servituti legale, sunt afectate într-o anumită
măsură în exercitarea prerogativelor dreptului lor de proprietate, era perfect
legal si normal să se prevadă în favoarea acestora o modalitate de despăgubire
prin plata unei rente anuale”.
Potrivit art. 30
alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul precizează că Legea petrolului nr. 134/1995
a fost abrogată prin Legea petrolului nr.
238/2004, prevederile art. 7 fiind preluate de noua lege în aceeasi
numerotare. De aceea propune analizarea textului art. 7 în noua redactare din
Legea nr.
238/2004, având în vedere că solutiile legislative criticate au fost
preluate în mod corespunzător.
Analizând exceptia
de neconstitutionalitate, Guvernul apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, consideră că textul legal criticat nu contravine dispozitiilor art. 16
alin. (2) din Constitutie, întrucât se aplică tuturor celor aflati în situatia
prevăzută în ipoteza normei legale. De asemenea, arată că prevederile criticate
nu contravin nici dispozitiilor art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie, care
trebuie interpretate în coroborare cu dispozitiile alin. (1) al acestui
articol, precum si cu alin. (5) al art. 136. Se precizează că, potrivit art. 44
alin. (1) teza a doua din Constitutie, statul a înteles să instituie, prin
norme cu caracter de lege, măsuri care să limiteze exercitarea atributelor
dreptului de proprietate asupra “terenurilor, altele decât cele declarate de
utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau
exploatare si asupra terenurilor necesare oricăror activităti pe care acestea
le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică”. Prin această
măsură nu se aduce atingere dreptului de proprietate, în substanta sa, scopul
fiind desfăsurarea în conditii de securitate si la standarde de calitate a
operatiunilor petroliere.
În acest sens,
este invocată jurisprudenta Curtii Constitutionale (de exemplu Decizia nr.
72/2004), care, în ceea ce priveste instituirea unei servituti legale, a
statuat că “autorul exceptiei pleacă de la o premisă gresită, constând în
absolutizarea exercitiului dreptului său de proprietate, făcând abstractie de
prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora “continutul
si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”, ca si de acelea ale
art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietătii private
“în conditiile legii organice”. Potrivit acestor dispozitii,
“legiuitorul este, asadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principală
conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept,
instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept
subiectiv garantat.”
Avocatul
Poporului arată, de
asemenea, că Legea petrolului nr. 134/1995
a fost abrogată expres prin Legea nr.
238/2004, solutia legislativă cuprinsă în art. 7 fiind preluată în
principiu de art. 7 din noua reglementare.
Cu privire la
criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei, apreciază că
legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea
atributelor dreptului de proprietate, în asa fel încât să nu vină în coliziune
cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de
drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea acestuia.
Chiar dacă prin instituirea dreptului de servitute legală asupra terenurilor
necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare, titularul
dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor
dreptului său de proprietate, având în vedere că pe această cale se asigură
valorificarea resurselor de petrol, bun public de interes national,
reglementarea legală criticată nu contravine dispozitiilor art. 44 alin. (3)
din Constitutie, întrucât nu poate fi asimilată această situatie unei
exproprieri. Este invocată în acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr.
72/2004. În concluzie, apreciază textele legale criticate ca fiind
constitutionale.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională
a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit.
d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Examinând exceptia
de neconstitutionalitate, Curtea observă că Legea petrolului nr. 134/1995,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 29 decembrie
1995, a fost abrogată expres potrivit art. 65 din Legea petrolului nr.
238/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din
15 iunie 2004.
Prevederile art. 7
au fost preluate însă de noua lege în aceeasi numerotare.
Având în vedere că
solutia legislativă criticată, si anume instituirea unui drept de servitute
legală asupra terenurilor altele decât cele de utilitate publică, a fost
preluată în noua reglementare, Curtea va exercita controlul de
constitutionalitate asupra prevederilor art. 7 în redactarea dată de Legea nr.
238/2004, potrivit cărora: “(1) Asupra terenurilor, altele decât cele
declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare
sau exploatare si asupra terenurilor necesare oricăror activităti pe care
acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se
instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legală.
(2) Exercitarea
dreptului de servitute legală stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face
contra plătii unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de
acesta, pe baza conventiei încheiate între părti cu respectarea prevederilor
legale, în termen de 60 de zile de la comunicarea către proprietarii de
terenuri a unei notificări scrise din partea titularului de acorduri si/sau
permise.
(3) În cazul în
care părtile nu ajung la un acord de vointă în termenul prevăzut la alin. (2),
stabilirea cuantumului rentei se va face de către instantă, în conditiile
legii.
(4) Durata
servitutii legale stabilite potrivit prevederilor alin. (1) este cea a
operatiunilor petroliere, iar terenurile ce urmează a fi afectate vor fi
determinate, în ceea ce priveste suprafetele si proprietarii, după principiul
celei mai mici atingeri aduse dreptului de proprietate.”
Autorul exceptiei
sustine că acest text de lege încalcă dispozitiile art. 1 alin. (5), art. 16
alin. (2) si art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie, care au următorul
continut:
- Art. 1 alin.
(5): “În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor
este obligatorie.”;
- Art. 16 alin.
(2): “Nimeni nu este mai presus de lege.”;
- Art. 44 alin.
(2) si (3): “(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal
de lege, indiferent de titular.
Cetătenii
străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra
terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea
Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe
bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si
prin mostenire legală.
(3) Nimeni nu
poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită
potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire. [...].”
Autorul exceptiei
consideră, în esentă, că prin plata rentei anuale ca urmare a exercitării dreptului
de servitute legală asupra terenurilor afectate, precum si a unor despăgubiri
către noii proprietari, “sunt afectate atât fondurile societătii, cât si
drepturile actionarilor, deoarece sunt plătite din veniturile lor, statul
neavând nici o contributie”.
Analizând
criticile de neconstitutionalitate si argumentele aduse de autorul exceptiei în
sustinerea acestora, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Textul art. 7 din
Legea petrolului nr.
238/2004 instituie un drept de servitute legală asupra terenurilor altele
decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de
explorare sau exploatare în favoarea titularului acestor operatiuni.
Potrivit art. 14
alin. (1) din lege, sistemul national de transport al petrolului face parte din
proprietatea publică a statului, fiind de importantă strategică. De asemenea,
art. 19 din lege prevede că transportul petrolului prin sistemul national de transport
constituie un serviciu public de interes national si importantă strategică.
Acest serviciu public are în vedere valorificarea unor bogătii ale subsolului,
care, potrivit alin. (3) al art. 136 din Constitutie, fac obiectul exclusiv al
proprietătii publice.
În spetă, autorul
exceptiei desfăsoară o activitate de transport al petrolului prin sistemul
national de transport, pentru care percepe tarife de transport, stabilite de
Agentia Natională pentru Resurse Minerale.
Fiind vorba de
bunuri proprietate publică, potrivit art. 136 alin. (4) din Constitutie,
acestea “sunt inalienabile”.
Inalienabilitatea
bunurilor proprietate publică nu exclude, dimpotrivă, presupune o integrare în
circuitul economic si juridic al acestor bunuri. De aceea, acest text constitutional
prevede că “În conditiile legii organice, ele pot fi date în administrarea
regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori
închiriate;”.
În acord cu
prevederile constitutionale, art. 27 din lege prevede că operatiunile petroliere,
inclusiv bunurile necesare realizării acestor operatiuni, se concesionează în
conditiile prevăzute de lege de către autoritatea competentă.
Realizarea concesionării presupune, prin forta împrejurărilor, crearea de bunuri care tin de domeniul proprietătii publice, precum si de domeniul privat, întelegându-se că, la încetarea concesiunii, acestea din urmă vor rămâne în proprietatea fostului concesionar.
Delimitarea se va face însă în concret pe baza criteriilor prevăzute de lege.
Curtea nu poate
retine nici critica potrivit căreia prin reglementarea continută de textul art.
7 se instituie o nouă servitute asupra acelorasi terenuri pentru care era deja
constituit un drept de servitute si că statul “a înstrăinat acest drept de
servitute titularilor operatiunilor petroliere, încălcând principiile de drept
si urmărind de altfel să scape de eventualele despăgubiri ce ar urma să le
plătească celor care au formulat actiuni în justitie”.
Art. 576 din Codul
civil defineste servitutea ca fiind o sarcină impusă asupra unui imobil pentru
uzul si utilitatea acestuia, având un alt proprietar, jus in re aliena. Potrivit
principiilor din dreptul comun, servitutea este un accesoriu al fondului si nu
poate fi despărtită de fond pentru a constitui un drept de sine stătător. Ea nu
poate fi înstrăinată, urmărită, ipotecată, independent de fondul al cărui
accesoriu este, si se transmite o dată cu acesta.
Astfel că statul,
proprietar al sistemului national de transport al petrolului, concesionând
acest sistem societătii transportatoare în vederea realizării serviciului
public de transport, o dată cu transferul folosintei acestuia a transmis si
dreptul de servitute creat în favoarea sa asupra terenurilor traversate de
aceste conducte.
În ceea ce
priveste plata unor despăgubiri, această obligatie îi revine potrivit art. 44
alin. (5) din Constitutie, care prevede că: “Pentru lucrări de interes
general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti
imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse
solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune
imputabile autoritătii.”
Dacă aceste
despăgubiri au fost plătite sau nu, acest aspect constituie o problemă de
aplicare a legii, care excedează competentei Curtii Constitutionale.
Pentru motivele
expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În numele
legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr.
238/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Conpet” - S.A.
din Ploiesti în dosarele nr. 3.393/2004 si nr. 3.377/2004 ale Curtii de Apel
Ploiesti - Sectia civilă.
Definitivă si
general obligatorie.
Pronuntată în
sedinta publică din data de 22 martie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ.
dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria
Bratu
ACTE ALE
ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI
TURISMULUI
pentru stabilirea unor reguli privind transportul
mărfurilor periculoase pe calea ferată
În temeiul
prevederilor art. 2 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr.
49/1999 privind transportul mărfurilor periculoase pe calea ferată,
aprobată cu modificări prin Legea nr.
788/2001, si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr.
412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor,
Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,
având în vedere
prevederile Directivei Comisiei 2004/110/CE care adaptează pentru a sasea oară
la progresul tehnic Directiva Consiliului 96/49/CE privind armonizarea
legislatiilor statelor membre în domeniul transportului mărfurilor periculoase
pe calea ferată,
ministrul
transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:
Art. 1. - Începând
cu data de 1 iulie 2005, pentru transportul în trafic intern al mărfurilor
periculoase pe calea ferată se vor respecta prevederile Regulamentului privind
transportul international feroviar al mărfurilor periculoase (RID), prevăzut în
anexa nr. 1 la apendicele B al Conventiei privind transporturile internationale
feroviare (COTIF), versiunea 2005.
Art. 2. -
Vagoanele si recipientele construite înainte de 1 iulie 2005, care nu respectă
prevederile RID 2005, dar care sunt conforme cu legislatia natională în vigoare
la data constructiei lor, pot circula în continuare în trafic intern, cu
conditia să fie mentinute la nivelul de securitate cerut, până la o dată care
va fi stabilită de către Comitetul interministerial pentru transportul
mărfurilor periculoase pe calea ferată, înfiintat conform art. 3 din Ordonanta
Guvernului nr.
49/1999 privind transportul mărfurilor periculoase pe calea ferată,
aprobată cu modificări prin Legea nr.
788/2001.
Art. 3. -
Eventualele derogări de la prevederile prezentului ordin pot fi stabilite numai
de către Comitetul interministerial pentru transportul mărfurilor periculoase
pe calea ferată si aprobate prin ordin al ministrului transporturilor,
constructiilor si turismului.
Art. 4. -
Versiunea RID 2005 tradusă în limba română va fi pusă la dispozitie celor
interesati, contra cost, de către Compania Natională de Căi Frate “C.F.R.” -
S.A., începând cu data de 1 iulie 2005.
Art. 5. -
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul
transporturilor, constructiilor si turismului,
Gheorghe
Dobre
Bucuresti, 3 mai 2005.
Nr. 644.
