MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E
A I
Anul 173
(XVII) - Nr. 417 LEGI, DECRETE,
HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri,
18 mai 2005
SUMAR
DECIZII ALE
CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 217 din
20 aprilie 2005 privind sesizările de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b) si alin. (4), art. 18 alin. (3),
art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 si art. 36 din
Legea privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate
HOTĂRÂRI ALE
GUVERNULUI ROMÂNIEI
414.
- Hotărâre pentru modificarea anexelor la Hotărârea Guvernului nr.
1.367/2002 privind schimbarea titularului dreptului de administrare a unor
imobile proprietate publică a statului
ACTE ALE
COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR
3.105.
- Ordin pentru modificarea si completarea Normelor privind actualizarea
limitei minime a capitalului social vărsat al asigurătorilor, puse în aplicare
prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.
3.109/2004
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din 20
aprilie 2005
privind sesizările de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b) si alin. (4), art. 18
alin. (3), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 si
art. 36 din Legea privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în
străinătate
În temeiul
dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 15 din Legea nr.
47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Avocatul
Poporului a solicitat Curtii Constitutionale, la data de 1 aprilie 2005, să
constate neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 2 alin. (2), art. 17 alin.
(1) lit. b), art. 17 alin. (4) si art. 28 alin. (1) din Legea privind regimul
liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate.
Sesizarea face
obiectul Dosarului nr. 295A/2005.
În sesizare sunt
retinute următoarele critici de neconstitutionalitate:
1. Prevederile
referitoare la cetătenii români minori din cuprinsul art. 2 alin. (2), art. 17
alin. (1) lit. b) si alin. (4) si art. 28 alin. (1) din Legea privind regimul
liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate încalcă dispozitiile
art. 16 alin. (1) din Constitutia României.
În contradictie cu
prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, legea criticată “conditionează
dreptul de a călători în străinătate al minorilor prin obligatia de a fi
însotiti, acordul prealabil al părintilor ori al însotitorilor legali, fapt ce
creează o discriminare între persoane aflate în situatii identice”. Aceste
prevederi “se aplică si femeii măritate care nu a împlinit vârsta de 18 ani,
mai ales că legea stabileste limita superioară a majoratului, or, art. 8 alin.
3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice
prevede că «minorul care se căsătoreste dobândeste prin aceasta capacitate
deplină de exercitiu»”. Mai mult, prevederile art. 4 din Codul familiei
stabilesc limitele minime de vârstă la care se poate încheia căsătoria,
prevăzându-se expres că femeia se poate căsători “numai dacă a împlinit
saisprezece ani”, iar pentru motive temeinice “se poate încuviinta
căsătoria femeii care a împlinit cincisprezece ani”. În consecintă, minora
de saisprezece ani, respectiv cincisprezece ani, dobândeste capacitate deplină de exercitiu prin efectul
căsătoriei. Se arată că, potrivit art. 51 alin. (1) din Legea nr.
272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, copilul
beneficiază de protectie specială până la data dobândirii capacitătii depline
de exercitiu.
Astfel, femeia
minoră, ca efect al căsătoriei, dobândeste capacitate deplină de exercitiu si
trebuie să i se aplice acelasi tratament juridic cu privire la exercitiul
drepturilor si libertătilor constitutionale ca si persoanelor care au împlinit
vârsta de 18 ani (cu exceptiile prevăzute în legile electorale). Aceste
dispozitii contravin si prevederilor art. 16 din Pactul international cu
privire la drepturile civile si politice, ratificat de România în anul 1974,
care stabileste că “orice om are dreptul de a i se recunoaste pretutindeni
personalitatea juridică”.
Dispozitiile
criticate sinstituie discriminare între femeia minoră măritată care are
capacitate deplină de exercitiu si celelalte persoane cu capacitate deplină de
exercitiu”.
2. Aceleasi
dispozitii legale criticate contravin si prevederilor art. 25 alin. (1) din
Constitutia României, care reglementează libera circulatie, drept fundamental
care asigură libertatea de miscare a cetăteanului, prin aceea că restrâng dreptul
la liberă circulatie al femeii minore măritate, care, desi are capacitate
deplină de exercitiu, s-ar impune să fie însotită, să aibă acordul prealabil al
părintilor ori al reprezentantilor legali. Aceste prevederi contravin si
dispozitiilor art. 2 pct. 2 din Prococolul nr. 4 aditional la Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, potrivit cărora “Orice
persoană este liberă să părăsească orice tară, inclusiv pe a sa”, prevederi
vizând persoanele care au capacitate deplină de exercitiu.
Această
reglementare are semnificatia unei restrângeri a exercitiului dreptului la
liberă circulatie al persoanei cu capacitate deplină de exercitiu, iar
restrângerea poate fi dispusă, într-o atare situatie, numai de instanta
judecătorească competentă, cu respectarea prevederilor art. 53 din Legea
fundamentală. Exercitarea acestor drepturi poate fi restrânsă numai dacă “sunt
prevăzute de lege, constituie măsuri necesare pentru apărarea valorilor unei
societăti democratice, pentru mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor
penale, desfăsurarea instructiei penale”, restrictii care trebuie să fie
“proportionale cu scopul pentru care au fost prevăzute, în anumite limite si
fără a se aduce atingere însesi existentei dreptului sau a libertătii”.
Restrângerea
exercitiului dreptului la liberă circulatie în conditiile de mai sus, si nu de
o instantă judecătorească, determină caracterul neconstitutional al
dispozitiilor legale criticate.
3. Dispozitiile
legale criticate încalcă si prevederile art. 26 alin. (2) din Constitutia
României, potrivit cărora “Persoana fizică are dreptul să dispună de ea
însăsi, dacă nu încalcă drepturile si libertătile altora, ordinea publică sau
bunele moravuri”. Astfel, “conditionarea vointei unei persoane cu capacitate
deplină de exercitiu, asa cum este femeia minoră măritată, de obligatia de a fi
însotită, exprimarea acordului părintilor ori al reprezentantilor legali,
restrânge dreptul persoanei de a dispune de ea însăsi”.
Restrângerea
exercitiului acestui drept nu se justifică prin nici una dintre situatiile sau
motivele prevăzute în art. 53 alin. (1) din Constitutie, referitor la
restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.
Aceste dispozitii
contravin si prevederilor art. 16 din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice, ratificat de România în anul 1974, care
stabileste că “orice om are dreptul de a i se recunoaste pretutindeni
personalitatea juridică”.
4. Dispozitiile
legale criticate încalcă si prevederile art. 48 alin. (1) din Constitutie, care
consacră egalitatea între soti. Considerentele avute în vedere de legiuitor nu
justifică “în mod obiectiv si rational instituirea unui tratament diferentiat
între sotie si sot, cu prilejul exercitării dreptului la liberă circulatie,
ceea ce conduce la concluzia că singura justificare a diferentei de tratament
se întemeiază pe diferenta de sex”.
În finalul
sesizării se atrage atentia că dispozitiile art. 21 alin. (3) din legea
criticată fac trimitere la un text de act normativ abrogat, respectiv Legea
contenciosului administrativ nr. 29/1990,
însă, în acelasi timp, se mentionează că aceasta este o problemă de aplicare a
legii în timp.
La data de 4
aprilie 2005, în temeiul aceluiasi art. 146 lit. a) din Constitutie,
Presedintele României a sesizat Curtea Constitutională cu privire la
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 2 alin. (2), art. 18 alin. (3), art.
30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 si art. 36 din Legea privind regimul
liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate, asa cum a fost
modificată ca urmare a Cererii de reexaminare formulate de Presedintele
României la data de 5 noiembrie 2004.
Sesizarea formează
obiectul Dosarului nr. 309A/2005.
Prin această sesizare se solicită să se constate că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece, în esentă, se stabileste “un regim juridic diferit referitor la libera circulatie a cetătenilor români minori si un altul pentru cetătenii români majori, fără a distinge în functie de capacitatea de exercitiu a persoanei”. În acest fel, potrivit acestei legi speciale, va fi restrâns exercitiul dreptului la liberă circulatie, stabilit de art. 25 din Constitutie, pentru minorii care au dobândit capacitate de exercitiu deplină înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, prin obligarea lor să călătorească însotiti si să respecte celelalte conditii impuse minorilor.
Măsura de limitare
a liberei circulatii impusă de lege persoanelor care au deplină capacitate de
exercitiu “nu se înscrie în nici unul din cazurile prevăzute expres de
Constitutie în articolul 53”. Această măsură este discriminatorie, întrucât
persoanele având capacitate de exercitiu deplină sunt tratate diferit pe
criteriu de vârstă, fiind contrară dispozitiilor art. 16 si celor ale art. 53
din Constitutie. În final se arată că prevederile legale criticate sunt
neconstitutionale “în lipsa precizării că regimul stabilit de această lege
pentru minori nu se aplică celor care au dobândit capacitate de exercitiu
deplină”.
În conformitate cu
dispozitiile art. 17 alin. (1) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizările
de neconstitutionalitate au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale
Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu
adresele nr. 5/2.041/C.P.T. si nr. 2.085/C.P.T. din 19 aprilie 2005, punctele
sale de vedere cu privire la sesizarea de neconstitutionalitate formulată de
Avocatul Poporului si cu privire la sesizarea formulată de Presedintele
României, în sensul că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
a) Cu privire la
sustinerea că dispozitiile art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b), art. 17
alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 31
alin. (1), art. 32 si art. 36 din Legea privind regimul liberei circulatii a cetătenilor
români în străinătate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, se
arată, în esentă, că acestea nu se referă la femeia măritată care nu a împlinit
vârsta de 18 ani, întrucât prin căsătorie femeia dobândeste capacitate de
exercitiu deplină si se impune să fie tratată în mod egal cu persoanele care au
împlinit vârsta de 18 ani. Se arată că majoratul civil coincide cu majoratul
matrimonial în privinta bărbatului, iar, în privinta femeii, majoratul
matrimonial este la împlinirea vârstei de 16 ani, iar cel civil la împlinirea
vârstei de 18 ani. Conform “prevederilor art. 8 alin. 3 din Decretul nr.
31/1954, prin căsătorie, femeia măritată dobândeste si majoratul civil,
respectiv capacitatea deplină de exercitiu”, astfel încât femeia măritată nu
mai este considerată, din punct de vedere juridic, ca fiind minoră. Prevederile
cuprinse la art. 2 alin. (2) din legea criticată se referă la persoanele
minore, ele reprezentând o reglementare de protectie a minorului în timpul
călătoriei în străinătate si fiind în consonantă cu principiul constitutional
consacrat la art. 49 din Constitutia României, potrivit căruia “Copiii si
tinerii se bucură de un regim special de protectie si de asistentă în
realizarea drepturilor lor”.
Întrucât
prevederile de lege criticate nu sinstituie nici o discriminare între femeia
sub 18 ani măritată, care are capacitate deplină de exercitiu, si celelalte
persoane cu capacitate deplină de exercitiu”, ele nu sunt contrare
dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
b) Referitor la
criticile potrivit cărora prevederile art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit.
b), art. 17 alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1),
art. 31 alin. (1), art. 32 si art. 36 din Legea privind regimul liberei
circulatii a cetătenilor români în străinătate contravin dispozitiilor art. 25
alin. (1) din Constitutie, se sustine că aceste prevederi nu restrâng dreptul
femeii măritate la libera circulatie, deoarece, dobândind capacitate deplină de
exercitiu ca efect al căsătoriei, beneficiază de toate drepturile recunoscute
persoanelor cu capacitate deplină de exercitiu. Prevederile art. 2 alin. (2)
din legea criticată se aplică numai minorilor, nu si femeii căsătorite cu
vârsta mai mică de 18 ani.
c) În legătură cu
sustinerea că prevederile art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b), art. 17
alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 31
alin. (1), art. 32 si art. 36 din Legea privind regimul liberei circulatii a
cetătenilor români în străinătate sunt contrare dispozitiilor art. 53 alin. (1)
din Constitutie, se arată că prevederile criticate nu restrâng exercitiul
drepturilor femeii cu vârsta sub 18 ani, ce au fost dobândite prin încheierea
căsătoriei, cum ar fi si dreptul de a dispune de ea însăsi.
d) În ceea ce
priveste critica de neconstitutionalitate potrivit căreia prevederile art. 2
alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b), art. 17 alin. (4) si art. 28 alin. (1)
din Legea privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în
străinătate încalcă dispozitiile art. 48 alin. (1) din Constitutie, se arată că
este neîntemeiată, deoarece “egalitatea între sotie si bărbat”, consacrată în
această dispozitie constitutională, este în consonantă cu dispozitiile din
Codul familiei care “reglementează expres egalitatea femeii cu bărbatul”,
prevăzând la art. 1 alin. (4) că: “În relatiile dintre soti, precum si în
exercitiul drepturilor fată de copii, bărbatul si femeia au drepturi egale”, la
art. 25: “bărbatul si femeia au drepturi si obligatii egale în căsătorie”, iar
la art. 97 alin. (1): “Ambii părinti au aceleasi drepturi si îndatoriri fată
de copiii lor minori [...]”.
e) Cât priveste precizarea că dispozitiile art. 21 alin. (3) din Legea privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate fac trimitere la un act normativ abrogat, consideră că acest aspect nu poate constitui obiectul unei sesizări de neconstitutionalitate, deoarece nu încalcă nici o dispozitie a Constitutiei.
Presedintele
Camerei Deputatilor si cel al Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând
sesizările de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale Guvernului,
raportul întocmit de judecătorulraportor, dispozitiile criticate din Legea
privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile din Legea nr.
47/1992, retine următoarele:
Potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 15 din Legea
nr.
47/1992, Curtea a fost legal sesizată si este competentă să solutioneze
sesizările de neconstitutionalitate formulate de Avocatul Poporului si de
Presedintele României.
Curtea constată că
obiectul controlului de constitutionalitate îl constituie dispozitiile
criticate pentru neconstitutionalitate în cele două sesizări, după cum urmează:
art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b), art. 17 alin. (4), art. 18 alin.
(3), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 si art.
36 din Legea privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în
străinătate, care au următorul cuprins:
- Art. 2 alin.
(2): “Cetătenii români minori pot călători în străinătate numai însotiti, cu
acordul părintilor ori al reprezentantilor legali, în conditiile prezentei
legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se întelege persoana
desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile si să îndeplinească
obligatiile părintesti fată de minor.”;
- Art. 17 alin.
(1) lit. b): “Minorilor cetăteni români, care nu se află în una dintre
situatiile de suspendare a exercitării dreptului la liberă circulatie în
străinătate, li se eliberează pasapoarte simple în următoarele conditii:
[...]
b) în cazul minorului
care a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor
părinti, a părintelui supravietuitor, a părintelui căruia i-a fost încredintat
prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă si irevocabilă sau, după caz, a
reprezentantului legal.”;
- Art. 17 alin.
(4): “În cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani si se află în
situatia prevăzută la alin. (3) lit. a), dar care nu prezintă acordul nici
unuia dintre părinti, autoritătile competente vor emite pasaportul numai cu
avizul Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului, emis în
conditiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.”;
- Art. 18 alin.
(3): “Pentru minorii care au împlinit vârsta de 14 ani, pasapoartele se pot
elibera, la cererea părintilor, cu o valabilitate mai mică decât cea prevăzută
la alin. (1) lit. b), cu conditia să nu depăsească data la care titularul
împlineste vârsta de 18 ani.”;
- Art. 28 alin.
(1): “Organele politiei de frontieră permit cetătenilor români care au
împlinit vârsta de 18 ani si sunt titulari de documente de călătorie valabile
să iasă de pe teritoriul României, dacă nu se află în una dintre situatiile de
limitare a exercitării dreptului la liberă circulatie în străinătate.”;
- Art. 30 alin.
(1): “Organele politiei de frontieră permit iesirea din tară a cetătenilor
români minori numai dacă sunt însotiti de o persoană fizică majoră, în
următoarele conditii:
a) în cazul
minorului care este înscris în documentele de călătorie ale ambilor părinti
sau, după caz, este titular al unui document de călătorie individual si
călătoreste în străinătate însotit de acestia, i se permite iesirea în aceleasi
conditii si împreună cu acestia;
b) în cazul
minorului care este înscris în pasaportul unui părinte si călătoreste în
străinătate împreună cu acesta sau, după caz, este titular al unui pasaport
individual si călătoreste împreună cu unul dintre părinti, i se permite iesirea
în aceleasi conditii si împreună cu acesta, numai dacă părintele însotitor
prezintă o declaratie a celuilalt părinte, din care să rezulte acordul acestuia
cu privire la efectuarea călătoriei respective
în statul sau
statele de destinatie, precum si cu privire la perioada acesteia sau, după caz,
face dovada decesului celuilalt părinte;
c) în cazul
minorului care este înscris în pasaportul unui părinte si călătoreste în
străinătate împreună cu acesta sau, după caz, este titular al unui pasaport
individual si călătoreste împreună cu unul dintre părinti, i se permite iesirea
în aceleasi conditii si împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declaratia
celuilalt părinte, numai dacă părintele însotitor face dovada faptului că
minorul i-a fost încredintat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă si
irevocabilă;
d) în cazul
minorului care este titular al unui pasaport individual si călătoreste însotit
de o altă persoană fizică majoră, i se permite iesirea în aceleasi conditii si
împreună cu acesta, numai dacă persoana însotitoare prezintă o declaratie a
ambilor părinti sau, după caz, a părintelui căruia minorul i-a fost încredintat
prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă si irevocabilă, a părintelui
supravietuitor ori a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul
acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la
statul sau statele de destinatie, la perioada în care urmează să se desfăsoare
călătoria, precum si datele de identitate a însotitorului respectiv.”;
- Art. 31 alin.
(1): “În situatia în care organele politiei de frontieră constată că nu sunt
îndeplinite conditiile prevăzute de prezenta lege pentru ca minorul să iasă din
România, vor întrerupe călătoria acestuia. Dacă minorul nu este însotit de cel
putin unul dintre părinti, vor proceda la informarea imediată a acestora,
punându-le în vedere să îl preia de îndată ce este posibil. În cazul în care nu
este posibilă informarea părintilor,
organele
politiei de frontieră vor anunta de îndată Autoritatea Natională pentru
Protectia Drepturilor Copilului, care va initia procedura aplicabilă minorilor
neînsotiti, potrivit legii.”;
- Art. 32: “(1)
Până la preluarea minorului de către părinte sau, după caz, de către o altă
persoană, în conditiile prezentei legi, însotitorul prevăzut la art. 30 alin.
(1) lit. d), care călătoreste în străinătate în conditiile prezentei legi,
împreună cu acesta, are următoarele obligatii:
a) să acorde
îngrijire si supraveghere minorului, pe toată durata deplasării;
b) să nu
abandoneze minorul;
c) să nu
încredinteze minorul altei persoane decât părintelui, reprezentantului legal
sau, după caz, persoanei prevăzute la art. 30 alin. (4) lit. c) ori, în cazuri
deosebite, autoritătilor străine competente în domeniul acordării de asistentă
si protectie pentru minori;
d) să respecte scopul, ruta si durata deplasării mentionate în declaratia prevăzută la art. 30 alin. (1) lit. d), cu exceptia situatiei când există acordul ulterior al acestora cu privire la schimbările intervenite;
e) în cazul
disparitiei minorului pe perioada deplasării în străinătate, să anunte de
îndată autoritătile competente de pe teritoriul statului unde s-a produs
evenimentul, precum si cea mai apropiată reprezentantă diplomatică sau oficiu
consular al României, solicitând eliberarea unei adeverinte în acest sens;
f) să informeze
de îndată ce este posibil cea mai apropiată reprezentantă diplomatică sau
oficiu consular al României, în cazul aparitiei unei situatii obiective, de
natură să întrerupă călătoria, să schimbe ruta, să depăsească durata călătoriei
indicate de părinti sau de reprezentantul legal;
g) în cazul în
care nu este posibilă încredintarea minorului persoanei prevăzute la art. 30
alin. (4) lit. c), să anunte imediat cea mai apropiată reprezentantă
diplomatică sau oficiu consular al României în vederea reunificării familiale a
minorului sau, după caz, să se reîntoarcă în România cu acesta.
(2) În situatii
prevăzute la alin. (1) lit. e)-g), misiunea diplomatică sau oficiul consular
sesizat are obligatia de a informa imediat, direct sau prin intermediul Directiei
Generale Afaceri Consulare a Ministerului Afacerilor Externe, atât
Inspectoratul General al Politiei Române, cât si Directia Generală de
Pasapoarte din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor în vederea
anuntării părintilor ori a reprezentantului legal al minorului în legătură cu
evenimentul produs.”;
- Art. 36: “(1)
Cetăteanului român care a împlinit vârsta de 18 ani si care si-a stabilit
domiciliul în România i se anulează, la cerere, mentiunea din pasaportul simplu
privind stabilirea domiciliului în străinătate si i se eliberează carte de
identitate, în conditiile legii.
(2) Cetăteanul
român care are domiciliul în străinătate si a fost returnat în baza unui acord
de readmisie sau, după caz, a fost expulzat de pe teritoriul statului de domiciliu
are obligatia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în România, să
declare autoritătilor competente locul unde si-a stabilit domiciliul, în
conditiile legii.”
În motivarea
sesizărilor de neconstitutionalitate se apreciază că aceste prevederi legale
încalcă următoarele dispozitii constitutionale:
- Art. 16 alin.
(1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără
privilegii si fără discriminări.”;
- Art. 25 alin.
(1): “Dreptul la liberă circulatie, în tară si în străinătate, este
garantat. Legea stabileste conditiile exercitării acestui drept.”;
- Art. 26 alin.
(2): “Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăsi, dacă nu încalcă
drepturile si libertătile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”;
- Art. 48. alin.
(1): “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimtită între soti, pe
egalitatea acestora si pe dreptul si îndatorirea părintilor de a asigura
cresterea, educatia si instruirea copiilor.”;
- Art. 53 alin.
(1): “Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai
prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii
nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor
unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de
grav.”
Din motivarea
sesizărilor rezultă că aceleasi prevederi de lege sunt contrare următoarelor
dispozitii din actele juridice internationale:
- Art. 16 din
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de
România prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974, publicat în Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974: “Orice om are dreptul de a
i se recunoaste pretutindeni personalitatea juridică.”;
- Art. 2
paragraful 2 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994: “Orice persoană este
liberă să părăsească orice tară, inclusiv pe a sa.”
Analizând dispozitiile legale criticate, Curtea constată
că acestea reglementează, în mod diferentiat, regimul liberei circulatii a
cetătenilor români în străinătate pentru “cetăteanul român minor” si
pentru “cetăteanul român care a împlinit vârsta de 18 ani”.
1. Cu privire la
criticile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2), art. 17
alin. (1) lit. b) si alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 30 alin. (1), art. 31
alin. (1) si art. 32 din Legea privind regimul liberei circulatii a cetătenilor
români în străinătate prin utilizarea notiunii de “cetătean român minor”:
Din examinarea
sesizărilor de neconstitutionalitate Curtea retine, în esentă, că dispozitiile
de lege sunt criticate întrucât stabilesc un statut juridic diferit aplicabil
cetătenilor români cu capacitate de exercitiu deplină, si anume un anumit
statut juridic referitor la libera circulatie a persoanelor majore, care au
împlinit vârsta de 18 ani, si un altul pentru femeile minore căsătorite, care
au devenit majore ca efect al căsătoriei.
Curtea observă că
atât institutia capacitătii civile a persoanelor fizice, cât si institutia
majoratului acestora nu sunt reglementate la nivel constitutional, ci la
nivelul legii, prin Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si
persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 30
ianuarie 1954, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 4/1956, publicată în
Buletinul Oficial, Partea I, nr. 11 din 4 aprilie 1956. Astfel, cu privire la
capacitatea de exercitiu, componentă a capacitătii civile, art. 8 al
mentionatului decret prevede: “Capacitatea de exercitiu începe de la data
când persoana devine majoră.
Persoana devine
majoră la împlinirea vârstei de optsprezece ani.
Minorul care se
căsătoreste dobândeste, prin aceasta, capacitate deplină de exercitiu.”
Limita minimă de
vârstă pentru încheierea căsătoriei este reglementată de dispozitiile art. 4
din Codul familiei, care are următorul cuprins: “Bărbatul se poate căsători
numai dacă a împlinit vârsta de 18 ani, iar femeia numai dacă a împlinit 16
ani.
Cu toate
acestea, pentru motive temeinice, se poate încuviinta căsătoria femeii care a
împlinit 15 ani [...]”
Asadar, conditia
care trebuie îndeplinită de către o persoană pentru a dobândi capacitatea
deplină de exercitiu este majoratul, institutie juridică ce conferă unei
persoane fizice aptitudinea de a exercita drepturi si de a-si asuma obligatii.
Potrivit textelor legale mentionate, o persoană fizică devine, de regulă,
majoră la împlinirea vârstei de 18 ani, iar, în mod exceptional, femeia minoră
care se căsătoreste la 16 ani sau, cu încuviintare legală, la 15 ani devine
majoră la data încheierii căsătoriei.
Curtea constată că
din coroborarea acestor dispozitii legale rezultă că o persoană minoră de sex
feminin, căsătorită în aceste conditii legale, dobândeste statutul de persoană
majoră. Această reglementare legală, care stabileste efectul încheierii
căsătoriei asupra statutului femeii minore căsătorite, este în concordantă cu
dispozitiile art. 48 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit cărora: “Familia
se întemeiază pe căsătoria liber consimtită între soti, pe egalitatea acestora
[...]”, astfel încât critica de neconstitutionalitate referitoare la
încălcarea principiului egalitătii, consacrat de art. 16 alin. (1) din
Constitutie, este nefondată.
De altfel, Curtea
retine că legiuitorul a utilizat, în cuprinsul actului normativ criticat, în
mod adecvat conceptul juridic de “minori”, fără să includă în acest
concept si pe “:minora căsătorită”. Dacă ar fi avut această intentie de
reglementare, se impunea ca legea criticată să cuprindă o normă expresă de
modificare a dispozitiilor cuprinse în Decretul nr. 31/1954, referitoare la
dobândirea statutului de major de către minora care se căsătoreste. Prin
urmare, Curtea constată că autoritătile publice, aplicând dispozitiile
criticate în spiritul intentiei legiuitorului, prin coroborare cu prevederile
art. 8 din Decretul nr. 31/1954 si ale art. 4 din Codul familiei, sunt în măsură
să evite aplicarea unui tratament diferit unor situatii identice, pentru că
atât persoana care a împlinit 18 ani, cât si femeia căsătorită la vârsta de 16
si, respectiv, 15 ani sunt în situatii identice, având statutul de persoană
fizică cu deplină capacitate de exercitiu. Aceasta însă este o chestiune de
interpretare si aplicare a legii, care nu tine de competenta Curtii
Constitutionale.
Fată de
considerentele expuse mai sus Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile de
neconstitutionalitate potrivit cărora legiuitorul a stabilit un statut juridic
diferit aplicabil cetătenilor români cu capacitate de exercitiu deplină,
incluzând în categoria cetătenilor români minori pe femeia căsătorită la vârsta
de 16 ani sau la vârsta de 15 ani.
2. În ceea ce
priveste dispozitiile art. 28 alin. (1) si ale art. 36 din legea criticată,
care stabilesc regimul juridic al circulatiei cetătenilor români, prin
utilizarea notiunii de “cetătean român care a împlinit vârsta de 18 ani”:
a) În esentă, prin
criticile de neconstitutionalitate ce vizează prevederile art. 28 alin. (1) din
lege se sustine că acestea încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16
alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 53, art. 26 alin. (2), art. 48 alin. (1),
precum si ale art. 2 paragraful 2 din Protocolul aditional nr. 4 la Conventia
pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art.
16 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. Curtea
retine că textul de lege criticat, referindu-se la conditiile în care se
permite cetătenilor români care au împlinit vârsta de 18 ani să iasă din tară,
este neconstitutional pentru că acesta exclude pe femeia minoră care s-a
căsătorit din categoria persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercitiu,
devenind astfel persoană majoră. Se aduce astfel atingere principiului
egalitătii, aplicându-se la situatii egale un tratament juridic diferit.
Egalitatea
cetătenilor în fata legii, fără privilegii si fără discriminări, este consacrată
ca drept fundamental de dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, însă,
în privinta sotilor, în plus, Constitutia instituie o garantie specială a
egalitătii prin dispozitiile art. 48 alin. (1), care prevăd că “Familia se
întemeiază pe căsătoria liber consimtită între soti, pe egalitatea acestora
[...]”. Tinând seama de aceste garantii constitutionale, restrângerea
exercitiului drepturilor femeii minore care s-a căsătorit este de natură să
determine o inegalitate de statut juridic fată de sot, care nu este justificată
în mod obiectiv si rational de dispozitiile art. 53 din Constitutie, ce prevăd
că restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti se impune “pentru
apărarea sigurantei nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertătilor cetătenilor, desfăsurarea instructiei penale,
prevenirea consecintelor unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”.
Curtea constată
că, având în vedere garantia constitutională a egalitătii dintre sot si sotie,
se impune ca sotia să se bucure de acelasi tratament juridic cu cel aplicabil
sotului, în privinta exercitării dreptului fundamental la liberă circulatie,
prevăzut de art. 25 alin. (1), si a celui referitor la dreptul persoanei de a
dispune de ea însăsi, prevăzut de art. 26 alin. (2) din Constitutie, si nu de
exercitarea acestor drepturi în conditiile statutului minorului.
Textul de lege
criticat aduce atingere si art. 16 din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice, deoarece nu recunoaste capacitatea juridică
deplină dobândită ca efect al căsătoriei, precum si art. 2 paragraful 2 din Protocolul aditional nr. 4
la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale,
care conferă oricărei persoane dreptul la a circula liber în afara tării sale.
b) Prin critica de
neconstitutionalitate ce vizează dispozitiile art. 36 din Legea privind regimul
liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate se sustine că acestea
încalcă dispozitiile art. 25 referitoare la libertatea de circulatie, ale art.
16 referitor la egalitatea în drepturi, precum si pe cele ale art. 53
referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.
Curtea constată că
sunt, de asemenea, neconstitutionale si dispozitiile mentionate ce
reglementează conditiile în care autoritătile publice îi pot elibera cartea de
identitate cetăteanului român care a împlinit vârsta de 18 ani si care a
revenit în România, precum si obligatia cetăteanului care, având domiciliul în
străinătate, “a fost returnat în baza unui acord de readmisie” sau a
fost expulzat de pe teritoriul statului de domiciliu.
Si aceste
dispozitii instituie un tratament juridic diferit aplicabil persoanelor majore,
care nu este justificat obiectiv si rational. Astfel, sotia care nu a împlinit
18 ani, însă a devenit majoră prin efectul căsătoriei, nu îsi poate exercita
dreptul constitutional de liberă circulatie, încălcându-se principiul
egalitătii consacrat de art. 16 din Constitutie. Prin faptul că textul de lege
criticat aduce atingere garantiei constitutionale a egalitătii sotilor în fata
legii, situatia juridică a acestora, aflati în ipoteza avută în vedere, se
plasează în afara spiritului Constitutiei menit să consolideze statul de
drept, în care, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, .[...]
drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii
umane, dreptatea [...] reprezintă valori supreme [...]”. Din interpretarea
sistematică a Constitutiei se constată că aceste valori supreme sunt garantate
prin dispozitiile art. 26 alin. (1), conform cărora autoritătile publice
respectă si ocrotesc viata familială, si prin dispozitiile art. 48 alin. (1),
care consacră principiul că familia se întemeiază, printre altele, pe
egalitatea dintre soti.
Pentru toate
acestea, Curtea Constitutională urmează să constate că dispozitiile art. 28
alin. (1) si ale art. 36 din Legea privind regimul liberei circulatii a
cetătenilor români în străinătate sunt neconstitutionale în măsura în care se
referă la femeia minoră căsătorită.
Având în vedere
aceste considerente, dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 25
alin. (1), art. 26 alin. (2), art. 48 alin. (1), art. 53 alin. (1) si ale art.
146 lit. a) din Constitutie, precum si prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a)
si ale art. 18 din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
CURTEA
În numele
legii
DECIDE:
1. Constată că
prevederile art. 28 alin. (1) si ale art. 36 din Legea privind regimul liberei
circulatii a cetătenilor români în străinătate sunt neconstitutionale în măsura
în care se referă la femeia minoră căsătorită.
2. Constată că
dispozitiile art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b) si alin. (4), art. 18
alin. (3), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1) si ale art. 32 din Legea
privind regimul liberei circulatii a cetătenilor români în străinătate sunt
constitutionale.
Definitivă si
obligatorie.
Decizia se
comunică Presedintelui României, presedintelui Camerei Deputatilor,
presedintelui Senatului, primului-ministru si se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
Dezbaterea a avut
loc la data de 20 aprilie 2005 si la aceasta au participat: Ioan Vida,
presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte
Gaspar, Kozsokár Gábor, Petre Ninosu, Ion Predescu si Serban Viorel Stănoiu,
judecători.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ.
dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat
asistent,
Claudia
Miu
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL
ROMÂNIEI
pentru modificarea anexelor la Hotărârea
Guvernului nr. 1.367/2002 privind schimbarea titularului dreptului de
administrare a unor imobile proprietate publică a statului
În temeiul art.
108 din Constitutia
României, republicată,
Guvernul
României adoptă prezenta
hotărâre.
Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr.
1.367/2002 privind schimbarea titularului dreptului de administrare a unor
imobile proprietate publică a statului, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 893 din 10 decembrie 2002, se modifică după cum
urmează:
1. Caracteristicile
tehnice ale imobilului prevăzut la pozitia nr. 4 din anexa nr. 1 se modifică
potrivit anexei nr. 1 la prezenta hotărâre.
2. Anexa nr. 2
se modifică si se înlocuieste cu anexa nr. 2 la prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul
administratiei si internelor,
Vasile
Blaga
Directorul
Serviciului Român de Informatii,
Alexandru-Radu
Timofte
Ministrul
finantelor publice,
Ionel
Popescu
Bucuresti, 5 mai 2005.
Nr. 414.
ANEXA Nr. 1
CARACTERISTICILE
TEHNICE
ale
imobilului prevăzut la pozitia nr. 4 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului
nr. 1.367/2002
|
Nr. crt. |
Locul unde
sunt situate imobilele care se transmit |
Persoana
juridică de la care
se transmit imobilele |
Persoana
juridică la care se
transmit imobilele |
Caracteristicile
tehnice ale imobilelor care se
transmit |
Numărul de inventar M.F.P. |
|
4. |
Satul Săftica, comuna Balotesti, sos.
Bucuresti-Ploiesti km 23+700, judetul Ilfov |
Serviciul Român de Informatii |
Ministerul Administratiei si Internelor |
Suprafata construită = 2.762,51 m2 Suprafata desfăsurată = 3.059,51 m2 Suprafata terenului = 51.518,06 m2 |
105.945 |
ANEXA Nr. 2
a
imobilelor proprietate publică a statului, care se transmit din administrarea
Ministerului Administratiei si Internelor în administrarea Serviciului Român de
Informatii
|
Nr. crt. |
Locul unde
sunt situate
imobilele care se
transmit |
Persoana
juridică de la care se transmit
imobilele |
Persoana
juridică la care se transmit imobilele |
Caracteristicile
tehnice ale imobilelor care se
transmit |
Numărul de inventar M.F.P. |
|
1. |
Municipiul
Bucuresti, Strada Franceză nr. 48-50 |
Ministerul Administratiei si Internelor |
Serviciul Român de Informatii |
Suprafata construită = 869,23 m2 Suprafata desfăsurată = 3.591 m2 Suprafata terenului = 964,20 m2 |
104.258 |
|
2. |
Municipiul Bucuresti, Calea Victoriei nr. 7 |
Ministerul Administratiei si Internelor |
Serviciul Român de Informatii |
Suprafata construită = 370 m2 Suprafata desfăsurată = 1.480 m2 Suprafata terenului = 501,15 m2 |
113.939 |
ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR
pentru modificarea si completarea Normelor privind
actualizarea limitei minime a capitalului social vărsat al asigurătorilor, puse
în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
nr. 3.109/2004
În temeiul art. 4
alin. (27) si al art. 16 alin. (3) din Legea nr.
32/2000 privind societătile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu
modificările si completările ulterioare,
potrivit Hotărârii
Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 31 martie 2005,
prin care s-a dispus modificarea si completarea Normelor privind actualizarea
limitei minime a capitalului social vărsat al asigurătorilor, puse în aplicare
prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.
3.109/2004,
presedintele
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:
Articol unic. - Normele privind actualizarea limitei minime
a capitalului social vărsat al asigurătorilor, puse în aplicare prin Ordinul
presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.
3.109/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.243
din 23 decembrie 2004, se modifică si se completează după cum urmează:
1. Articolul 2
va avea următorul cuprins:
“Art. 2. - De la
data intrării în vigoare a prezentelor norme, capitalul social vărsat al
asigurătorilor se actualizează la următoarele valori:
1. Până la data de
31 decembrie 2005:
a) 5.000.000 lei
noi, pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările
obligatorii;
b) 8.000.000 lei
noi, pentru activitatea de asigurări generale;
c) 8.000.000 lei
noi, pentru activitatea de asigurări de viată;
d) suma valorilor
prevăzute la lit. a) si c) sau b) si c), după caz, în functie de activitătile
de asigurare desfăsurate.
2. Până la data de
30 iunie 2006:
a) 8.000.000 lei
noi, pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările
obligatorii;
b) 12.000.000 lei
noi, pentru activitatea de asigurări generale;
c) 12.000.000 lei
noi, pentru activitatea de asigurări de viată;
d) suma valorilor
prevăzute la lit. a) si c) sau b) si c), după caz, în functie de activitătile
de asigurare desfăsurate.”
2. Alineatul
(2) al articolului 4 va avea următorul cuprins:
“(2) Solicitantii
care vor depune cereri de autorizare de la data intrării în vigoare a
prezentelor norme trebuie să dispună de capitalul social vărsat minim prevăzut
pentru data de 30 iunie 2006, în functie de activitatea de asigurare solicitată,
în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr.
32/2000, cu modificările si
completările ulterioare.”
3. Alineatele
(3) si (4) ale articolului 4 se abrogă.
4. Articolul 6
va avea următorul cuprins:
“Art. 6. - În
cazul nerespectării prevederilor prezentelor norme se aplică prevederile art.
39 alin. (3) lit. e) din Legea nr.
32/2000, cu modificările si
completările ulterioare.”
5. După
articolul 6 se introduce articolul 7 cu următorul cuprins:
“Art. 7. - (1)
Asigurătorii care îsi majorează capitalul pentru îndeplinirea prevederilor
prezentelor norme nu datorează Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor taxa de
avizare prevăzută la art. 13 alin. (9) din Legea nr.
32/2000, cu modificările si
completările ulterioare.
(2) Dacă prin majorarea
capitalului o persoană juridică sau fizică devine, direct sau indirect,
actionar semnificativ, asigurătorul în cauză va înainta, în termen de 15 zile
de la data adunării generale extraordinare a actionarilor în care s-a aprobat
noua structură a actionariatului, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
documentatia necesară obtinerii aprobării conform prevederilor art. 5 lit. d)
din Legea nr.
32/2000, cu modificările si
completările ulterioare.”
Presedintele
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Nicolae
Eugen Crisan
Bucuresti, 12 mai 2005.
Nr. 3.105.