MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 418         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 18 mai 2005

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

176. - Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului privind aprobarea Reglementării tehnice “Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea si exploatarea instalatiilor electrice în zone cu pericol de explozie”, indicativ NP 099-04

 

ACTE ALE COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA

 

3. - Decizie privind adoptarea Statutului si a Codului de deontologie medicală ale Colegiului Medicilor din România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Reglementării tehnice “Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea si exploatarea instalatiilor electrice în zone cu pericol de explozie”, indicativ NP 099-04

 

În conformitate cu art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 2 pct. 45 si al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 20 din 24 aprilie 2003 al Comitetului tehnic de specialitate - CTS 11 si Avizul nr. 1 din 20 ianuarie 2004 al Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari din Ministerul Administratiei si Internelor,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică “Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea si exploatarea instalatiilor electrice în zone cu pericol de explozie”, indicativ NP 099-04, elaborată de Universitatea Tehnică de Constructii Bucuresti - UTCB, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice dispozitii contrare îsi încetează aplicabilitatea.

 

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

 

Bucuresti, 15 februarie 2005.

Nr. 176.

*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA

 

COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA

 

DECIZIE

privind adoptarea Statutului si a Codului de deontologie medicală ale Colegiului Medicilor din România

 

În temeiul art. 50, 52, 53 si 87 din Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum si organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din România,

Adunarea generală natională a Colegiului Medicilor din România, întrunită în sedinta din data de 25 martie 2005,

HOTĂRĂSTE:

Art. 1. - Se adoptă Statutul Colegiului Medicilor din România, prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Se adoptă Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România, prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 3. - Statutul Colegiului Medicilor din România si Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Colegiului Medicilor din România,

Liviu Cocora

 

Bucuresti, 25 martie 2005.

Nr. 3.

 

ANEXA Nr. 1

 

STATUTUL

Colegiului Medicilor din România

 

CAPITOLUL I

Principii generale

 

Art. 1. - (1) Colegiul Medicilor din România se organizează si functionează, în baza legii si a prezentului statut, ca organizatie profesională natională a medicilor, fiind o institutie de interes public, neguvernamentală, apolitică si fără scop patrimonial.

(2) Colegiul Medicilor din România are personalitate juridică si este autonom în raport cu orice autoritate publică, exercitându-si atributiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni.

Art. 2. - Colegiul Medicilor din România are ca principal obiect de activitate controlul si supravegherea exercitării profesiei de medic, aplicarea legilor si a regulamentelor care organizează si reglementează exercitiul profesiei, reprezentarea intereselor profesiei de medic si păstrarea prestigiului acestei profesiuni în cadrul vietii sociale.

Art. 3. - Ca autoritate publică si profesională, Colegiul Medicilor din România realizează atributiile prevăzute de lege si de prezentul statut în 6 domenii principale de activitate:

a) profesional-stiintific si învătământ;

b) etic si deontologic;

c) jurisdictie profesională si litigii;

d) avizări-acreditări;

e) economico-social;

f) administrativ si organizatoric.

Art. 4. - (1) La nivelul judetelor, respectiv al municipiului Bucuresti, se organizează si functionează câte un colegiu teritorial al medicilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

(2) Medicii înscrisi si luati în evidenta colegiilor teritoriale sunt membri ai Colegiului Medicilor din România.

(3) Nici un colegiu teritorial nu poate functiona în afara Colegiului Medicilor din România.

Art. 5. - Între Colegiul Medicilor din România si colegiile teritoriale există raporturi de autonomie functională, organizatorică si financiară.

Art. 6. - (1) Ca organizatie profesională, Colegiul Medicilor din România apără demnitatea si promovează drepturile si interesele membrilor săi în toate sferele de activitate, apără onoarea, libertatea si independenta profesională a medicului în exercitarea profesiei, asigură respectarea de către medici a obligatiilor ce le revin fată de pacient si de sănătatea publică.

(2) În vederea realizării obiectivelor prevăzute la alin. (1), Colegiul Medicilor din România colaborează, în conditiile legii, cu toate institutiile competente.

Art. 7. - (1) Colegiul Medicilor din România, prin organismele sale, este reprezentant al corpului profesional din România în relatiile cu autoritătile si institutiile guvernamentale si neguvernamentale, interne si internationale.

(2) Pentru îndeplinirea obiectivelor si atributiilor conferite de lege si de prezentul statut, organele reprezentative ale Colegiului Medicilor din România pot intra în relatii cu diferite organisme similare din alte state.

Art. 8. - Alegerea organelor reprezentative si de conducere ale Colegiului Medicilor din România se va face, de jos în sus, cu respectarea principiilor democratice si a egalitătii tuturor membrilor.

Art. 9. - (1) Sediul Colegiului Medicilor din România este în municipiul Bucuresti.

(2) Emblema cu sigla Colegiului Medicilor din România este prevăzută în anexa la prezentul statut.

 

CAPITOLUL II

Atributiile Colegiului Medicilor din România

 

Art. 10. - Colegiul Medicilor din România are si exercită atributiile prevăzute de legislatia în vigoare.

Art. 11. - Colegiul Medicilor din România avizează înfiintarea cabinetelor medicale private, indiferent de forma lor juridică, si participă, prin reprezentanti anume desemnati, la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor din unitătile sanitare.

Art. 12. - (1) În exercitarea atributiilor prevăzute de lege, Colegiul Medicilor din România, prin structurile nationale sau teritoriale, are dreptul de a formula actiune în justitie în nume propriu ori în numele oricăruia dintre membrii săi.

(2) Decizia privind deschiderea actiunii apartine Biroului executiv al Consiliului national al Colegiului Medicilor din România, respectiv biroului executiv al consiliului colegiului teritorial.

 

CAPITOLUL III

Membrii Colegiului Medicilor din România.

Drepturi si obligatii

 

Art. 13. - (1) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România se dobândeste si se păstrează în conditiile legii.

(2) Membrii Colegiului Medicilor din România sunt înscrisi în Registrul medicilor din România, registru ce se publică pe site-ul oficial al colegiului.

Art. 14. - (1) La cerere, membrii Colegiului Medicilor din România, care din motive obiective vor să întrerupă pe o durată de până la 5 ani exercitarea profesiei de medic, pot solicita suspendarea calitătii de membru pe acea durată. Cererea se va depune anterior perioadei solicitate.

(2) Întreruperea sau suspendarea activitătii pe o durată mai mare de 5 ani atrage de drept pierderea calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România si, pe cale de consecintă, pierderea dreptului de liberă practică.

(3) Pe durata suspendării la cerere a calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România se suspendă obligatiile si drepturile ce decurg din prezentul statut.

(4) Reînscrierea în cadrul Colegiului Medicilor din România si reluarea activitătii profesionale după o întrerupere a exercitării profesiei mai mare de 5 ani se pot face numai în conditiile legii.

Art. 15. - Medicii cetăteni străini cărora li s-a aprobat, în conditiile legii, exercitarea profesiunii de medic pe teritoriul României au obligatia de a se înregistra la Colegiul Medicilor din România si de a respecta prezentul statut, Codul de deontologie medicală, regulamentele profesiei si deciziile organelor de conducere ale corpului profesional al medicilor.

Art. 16. - Membrii Colegiului Medicilor din România au drepturile si obligatiile prevăzute de lege.

Art. 17. - (1) În vederea cresterii gradului de pregătire profesională si a asigurării unui nivel ridicat al cunostintelor medicale, medicii sunt obligati să efectueze cursuri si alte forme de educatie medicală continuă si informare în domeniul stiintelor medicale pentru cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Colegiul Medicilor din România. Sunt creditate cursurile, programele, precum si celelalte forme de educatie medicală continuă avizate de către Colegiul Medicilor din România.

(2) Medicilor care nu realizează pe parcursul a 5 ani numărul minim de credite de educatie medicală continuă, stabilit de Consiliul national al Colegiului Medicilor din România, li se suspendă dreptul de liberă practică până la realizarea numărului de credite respectiv.

(3) Perioada la care medicii cu drept de liberă practică sunt obligati să facă dovada efectuării numărului de credite se stabileste de Consiliul national al Colegiului Medicilor din România.

Art. 18. - Încălcarea obligatiilor de mai sus constituie abatere de la disciplina si deontologia profesională si de la cea a corpului profesional.

 

CAPITOLUL IV

Organizarea si functionarea

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Art. 19. - (1) Corpul profesional al medicilor este organizat, la nivel national, în cadrul Colegiului Medicilor din România, iar la nivel teritorial - judete, respectiv municipiul Bucuresti, prin colegii teritoriale.

(2) Colegiile teritoriale au personalitate juridică, patrimoniu si buget propriu de la data constituirii si înregistrării la administratia financiară.

(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului statut, Consiliul national al Colegiului Medicilor din România va emite decizii de validare a constituirii colegiilor teritoriale, înfiintate si organizate potrivit legii anterioare.

Art. 20. - (1) Denumirea colegiului teritorial este “Colegiul Medicilor din .....” (se completează cu denumirea unitătii administrativ-teritoriale în care functionează colegiul respectiv).

(2) Sediul colegiului teritorial este în orasul resedintă de judet, respectiv în municipiul Bucuresti pentru Colegiul Medicilor din Municipiul Bucuresti.

Art. 21. - (1) Raporturile dintre organele de conducere nationale si cele teritoriale se stabilesc conform dispozitiilor Legii nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum si organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din România si prezentului statut.

(2) Ele vor avea la bază, în ceea ce priveste organizarea si functionarea, autonomia organismelor locale, respectarea principiului democratic în luarea deciziilor si a competentelor speciale stabilite de lege si de prezentul statut.

 

SECTIUNEA a 2-a

Organele de conducere de la nivel national

 

Art. 22. - La nivel national, organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România sunt:

a) adunarea generală natională;

b) consiliul national;

c) biroul executiv;

d) presedintele.

 

Adunarea generală natională a Colegiului Medicilor din România

 

Art. 23. - (1) Adunarea generală natională a Colegiului Medicilor din România, denumită în continuare Adunarea generală natională, este alcătuită din membrii Consiliului national al Colegiului Medicilor din România si din reprezentanti ai fiecărui colegiu teritorial, alesi potrivit Regulamentului electoral aprobat de Consiliul national al Colegiului Medicilor din România.

(2) Norma de reprezentare a colegiilor teritoriale în Adunarea generală natională este de 1/200 de membri.

(3) Reprezentantii în Adunarea generală natională sunt alesi pe o durată de 4 ani.

(4) Proportional cu numărul de medici înscrisi în evidenta colegiului teritorial se aleg 3-11 membri supleanti.

Art. 24. - Adunarea generală natională are următoarele atributii:

a) adoptă prezentul statut si Codul de dentologie medicală;

b) aprobă modificarea acestora;

c) aprobă bugetul de venituri si cheltuieli si executia bugetară pentru exercitiul expirat;

d) alege dintre membrii săi comisia de cenzori;

e) adoptă declaratii care să reflecte pozitia Colegiului Medicilor din România cu privire la aspecte de interes general în ceea ce priveste profesia de medic ori statutul medicului în societate.

Art. 25. - (1) Adunarea generală natională adoptă hotărâri în prezenta a cel putin două treimi din numărul membrilor săi, cu majoritate simplă de voturi.

(2) Dacă la prima convocare nu se realizează conditia de cvorum, după două săptămâni se va organiza o altă sedintă, cu aceeasi ordine de zi, care va putea adopta hotărâri, indiferent de numărul membrilor prezenti, cu exceptia situatiilor prevăzute la art. 24 lit. a) si b), pentru care este necesară conditia de cvorum prevăzută de lege.

(3) Adunarea generală natională se întruneste în sedintă ordinară în primul trimestru al anului în curs.

Art. 26. - Adunarea generală natională este condusă de presedintele Colegiului Medicilor din România.

Art. 27. - Adunarea generală natională este convocată de către:

a) presedintele Colegiului Medicilor din România;

b) 3 dintre membrii Biroului executiv al Colegiului Medicilor din România;

c) o treime din membrii Consiliului national al Colegiului Medicilor din România.

 

Consiliul national al Colegiului Medicilor din România

 

Art. 28. - (1) Consiliul national al Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare Consiliul national, este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui judet, din 3 reprezentanti ai municipiului Bucuresti si din câte un reprezentant al medicilor din fiecare minister si institutie centrală cu retea sanitară proprie. În afară de acestia, Consiliul national poate fi asistat, cu rol consultativ, de câte un reprezentant al Academiei de Stiinte Medicale, al Ministerului Sănătătii, al Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei si al Ministerului Justitiei.

(2) Reprezentantii în Consiliul national sunt alesi pe o perioadă de 4 ani de către membrii consiliilor colegiilor teritoriale si reprezentantii acestora în Adunarea generală natională, întruniti într-o sedintă comună.

(3) Cheltuielile cu deplasarea si diurna reprezentantilor în Consiliul national vor fi suportate de către colegiile teritoriale ai căror reprezentanti sunt.

Art. 29. - (1) Consiliul national lucrează în prezenta a cel putin două treimi din numărul membrilor cu drept de vot si ia decizii cu majoritate simplă de voturi.

(2) Deciziile Consiliului national sunt obligatorii pentru colegiile locale si pentru toti medicii care practică profesia de medic în România.

Art. 30. - Reprezentantii în Consiliul national, care nu fac parte din organele teritoriale de conducere, vor participa cu rol consultativ la sedintele acestor organisme de la nivel judetean, respectiv din municipiul Bucuresti, fiind anuntati din timp cu privire la ordinea de zi, data, ora si locul unde se vor desfăsura respectivele sedinte.

Art. 31. - (1) Consiliul national se întâlneste în sedinte ordinare o dată pe lună sau în sedinte extraordinare ori de câte ori este nevoie.

(2) Sedintele ordinare sunt convocate de către presedintele Biroului executiv.

Art. 32. - Convocarea membrilor Consiliului national se va face, după caz, prin:

a) scrisoare recomandată cu confirmare de primire;

b) fax la sediul colegiului teritorial al cărui membru este respectivul reprezentant sau la unitatea ori institutia la care reprezentantul îsi desfăsoară activitatea.

Art. 33. - (1) Convocarea în una dintre modalitătile de mai sus se va face cu cel putin 7 zile înaintea datei întrunirii Consiliului national.

(2) Materialele ce vor urma a fi supuse dezbaterilor pot fi trimise si prin intermediul postei electronice sau publicate pe site-ul Colegiului Medicilor din România.

Art. 34. - Consiliul national realizează atributiile prevăzute de lege, de prezentul statut si de hotărârile Adunării generale nationale.

Art. 35. - Consiliul national stabileste strategia si planul anual de control si supraveghere a modului de exercitare a profesiei de medic, precum si a conditiilor în care se desfăsoară aceasta.

Art. 36. - Consiliul national aprobă exercitarea ocazională, cu caracter didactic, de instruire, informare si schimb de experientă, a profesiei de medic de către medicii care nu au calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România.

Art. 37. - (1) În cadrul Consiliului national, pentru realizarea atributiilor functionează următoarele comisii de lucru:

a) Comisia de studii si strategii de dezvoltare;

b) Comisia profesional-stiintifică si de învătământ;

c) Comisia economico-socială si de asigurări de sănătate;

d) Comisia imagine, relatii interne si externe;

e) Comisia acreditări si avizări;

f) Comisia etică si deontologie profesională;

g) Comisia jurisdictie profesională;

h) Comisia administrativă si financiar-contabilă.

(2) La nivel local se poate adopta o organizare asemănătoare.

Art. 38. - (1) În functie de necesitătile concrete, Consiliul national poate aproba înfiintarea unor comisii de specialitate ori consultative.

(2) Aceste comisii pot avea activitate permanentă sau temporară.

Art. 39. - Materialele supuse spre aprobare Consiliului national vor fi avizate si fundamentate de către comisia competentă.

Art. 40. - (1) Corespunzător acestor comisii de lucru ale Consiliului national, în cadrul Colegiului Medicilor din România se pot înfiinta departamente ca structuri tehnice si administrative. Un departament poate functiona pentru una sau mai multe comisii.

(2) Departamentele vor fi conduse de către unul dintre membrii Biroului executiv si, în functie de numărul de posturi si schema de personal aprobată de către Consiliul national, vor fi asigurate cu personal tehnic de specialitate sau administrativ.

(3) Consiliul national va aproba regulamentele de organizare si functionare a departamentelor si comisiilor, la propunerea acestora.

 

Biroul executiv

 

Art. 41. - Biroul executiv al Consiliului national al Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare Biroul executiv, este format dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar general, alesi în mod individual de către Consiliul national dintre membrii săi.

Art. 42. - (1) Biroul executiv lucrează legal în prezenta a 3 dintre membrii săi si ia decizii valabile cu votul a cel putin 3 membri.

(2) Biroul executiv se întruneste o dată pe săptămână sau ori de câte ori este cazul, la cererea presedintelui ori a cel putin 2 dintre membrii săi.

Art. 43. - (1) Membrii Biroului executiv îsi pot exprima votul asupra unei decizii prin corespondentă, inclusiv în format video sau electronic.

(2) Votul exprimat în conditiile alin. (1) se va consemna în procesul-verbal al sedintei, iar membrul Biroului executiv va certifica sub semnătură, la următoarea sedintă, modalitatea de exprimare a votului si natura acestuia, respectiv pozitiv sau negativ.

Art. 44. - Atributiile Biroului executiv:

a) asigură activitatea permanentă a Colegiului Medicilor din România;

b) aprobă angajarea de personal si asigură executia bugetului Colegiului Medicilor din România;

c) întocmeste raportul anual de activitate si gestiune, pe care îl supune spre aprobare Consiliului national;

d) acceptă donatiile, legatele si sponsorizările făcute Colegiului Medicilor din România;

e) execută hotărârile Adunării generale nationale si ale Consiliului national;

f) elaborează si supune spre avizare Consiliului national proiectul bugetului de venituri si cheltuieli pe baza bugetelor locale;

g) îndeplineste orice alte sarcini stabilite de către Consiliul national;

h) informează Consiliul national cu privire la deciziile emise între sedintele consiliului.

Art. 45. - Biroul executiv coordonează activitatea comisiilor de lucru ale Consiliului national.

Art. 46. - În exercitarea mandatului, membrii Biroului executiv, precum si membrii birourilor consiliilor colegiilor teritoriale vor primi o indemnizatie lunară, al cărei cuantum va fi aprobat, după caz, de Consiliul national, respectiv de consiliile colegiilor teritoriale.

Art. 47. - Presedintele Biroului executiv al Consiliului national este presedintele Colegiului Medicilor din România.

Art. 48. - Atributiile presedintelui Colegiului Medicilor din România:

a) reprezintă Colegiul Medicilor din România în relatiile cu persoanele fizice si juridice din tară si din străinătate;

b) încheie contracte si conventii în numele Colegiului Medicilor din România cu aprobarea Biroului executiv;

c) convoacă si conduce sedintele Adunării generale nationale si ale Consiliului national;

d) duce la îndeplinire deciziile Biroului executiv, hotărârile Consiliului national date în sarcina sa si rezolvă problemele si lucrările curente;

e) angajează personalul de specialitate si administrativ, cu aprobarea Biroului executiv;

f) îndeplineste orice altă sarcină stabilită de către Consiliul national ori de către Biroul executiv.

Art. 49. - (1) Presedintele Biroului executiv păstrează si foloseste stampila Colegiului Medicilor din România si are drept de semnătură în bancă.

(2) În lipsa sa, presedintele Biroului executiv poate mandata pe oricare dintre membrii Biroului executiv pentru a realiza competentele care îi revin sau numai o parte din acestea.

 

SECTIUNEA a 3-a

Atributiile comisiilor de lucru ale Consiliului national

 

Art. 50. - Comisiile de lucru ale Consiliului national sunt competente în probleme integrative si de strategie si îndeplinesc atributiile stabilite de prezentul statut sau stabilite prin hotărâre a Consiliului national.

Art. 51. - Comisia de studii si strategii de dezvoltare exercită următoarele atributii principale:

a) analizează situatia personalului si a serviciilor medicale, în functie de nevoile României;

b) propune obiective strategice, programe si proiecte de dezvoltare si restructurare a activitătii Colegiului Medicilor din România;

c) planifică realizarea programelor;

d) monitorizează si realizează proiecte;

e) elaborează informări si sinteze pentru Biroul executiv si Consiliul national.

Art. 52. - Comisia de studii si strategii de dezvoltare realizează sinteze în legătură cu aplicarea sistemului normativ în materie profesională si propune Consiliului national si Biroului executiv adoptarea măsurilor strategice efective pentru modificarea si adoptarea actelor normative în beneficiul societătii românesti si al corpului medical din România.

Art. 53. - Comisia profesional-stiintifică si de învătământ urmăreste si controlează în activitatea sa realizarea obiectivelor profesionale ale medicilor din România, prin programe de educatie continuă, specializare, ridicare si mentinere a standardelor de calitate ale actului profesional, acces egal si echitabil la gradele si titlurile specifice profesiei.

Art. 54. - Comisia profesional-stiintifică si de învătământ îsi desfăsoară activitatea pe următoarele directii:

a) educatie profesională continuă;

b) examene si concursuri;

c) învătământ profesional si alte forme de pregătire profesională;

d) stiinte profesionale;

e) practică independentă a profesiei de medic.

Art. 55. - Comisia profesional-stiintifică si de învătământ analizează si propune îmbunătătirea legislatiei în domeniul sanitar si ia măsurile necesare asigurării unui cadru legal, coerent si adecvat practicii profesionale. Ea are drept obiectiv introducerea unor mecanisme de evaluare si asigurare a calitătii îngrijirilor medicale, cum ar fi: acreditare, standardizare, certificate de calitate, ghiduri de practică profesională etc.

Art. 56. - Comisia profesional-stiintifică si de învătământ organizează si coordonează functionarea specialitătilor profesionale la standarde corespunzătoare, studiază raporturile de competentă între diferitele specialităti profesionale si asigură suportul informational necesar pregătirii profesionale.

Art. 57. - În realizarea competentelor sale, Comisia profesional-stiintifică si de învătământ îndeplineste si următoarele activităti:

a) promovează ridicarea continuă a nivelului profesional, facilitând participarea medicilor la programe de perfectionare profesională din tară sau din străinătate;

b) sprijină procurarea de material documentar de specialitate, precum si organizarea de manifestări profesionale si stiintifice;

c) elaborează programe si standarde de acreditare periodică a competentei profesionale;

d) organizează o subcomisie pentru probleme de rezidentiat si alte forme de învătământ profesional;

e) propune organelor competente cifra de scolarizare în învătământul medical.

Art. 58. - Comisia economico-socială si de asigurări de sănătate sustine interesele economice si sociale ale corpului profesional din România, adaptându-le în permanentă conditiilor existente în plan national si international.

Art. 59. - Comisia economico-socială si de asigurări de sănătate reprezintă medicii care lucrează în sistemul de asigurări de sănătate, urmărind apărarea drepturilor, intereselor si a demnitătii profesiunii de medic, precum si eliminarea oricărui fel de ingerinte în exercitarea actului profesional. Totodată, Comisia economico-socială si de asigurări de sănătate supraveghează desfăsurarea raporturilor dintre medicii care lucrează în sistemul de asigurări de sănătate, luând toate măsurile care se impun pentru asigurarea libertătii profesiei si a apărării statutului medicului în societate, inclusiv cu privire la raportul dintre importanta socială a activitătii profesionale si veniturile medicului.

Art. 60. - (1) Presedintele Comisiei economico-sociale si de asigurări de sănătate reprezintă Colegiul Medicilor din România si medicii din sistemul de asigurări de sănătate în fata organismelor specializate ale Casei Nationale de Asigurări de Sănătate la nivel central si ale altor case ori societăti de asigurări.

(2) La nivel local, reprezentarea se va realiza pe baza principiilor autonomiei organizatorice, functionale si financiare.

Art. 61. - Presedintele Colegiului Medicilor din România împreună cu presedintele Comisiei economicosociale si de asigurări de sănătate reprezintă Colegiul Medicilor din România la nivel central pentru îndeplinirea atributiilor legale în domeniul contractării de servicii medicale.

Art. 62. - Comisiile economico-sociale si de asigurări de sănătate de la nivel judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, supraveghează modul de aplicare a negocierilor realizate de către Colegiul Medicilor din România la nivel central, în sensul că:

a) îi asistă pe membrii lor la încheierea contractelor individuale privind furnizarea de servicii profesionale;

b) reprezintă si apără interesele membrilor lor în fata partenerilor contractuali;

c) oferă consultatii de specialitate cu privire la încheierea, executarea si încetarea contractelor privind furnizarea de servicii profesionale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate;

d) intervin prompt si actionează prin toate mijloacele legale atunci când sunt încălcate drepturile membrilor lor, ce decurg din încheierea si executarea contractelor privind furnizarea de servicii medicale.

Art. 63. - Prin intermediul comisiei economico-sociale si de asigurări de sănătate de la nivel judetean sau al municipiului Bucuresti, Colegiul Medicilor din România organizează si încurajează activitătile cultural-artistice si sportive ale membrilor săi si familiilor acestora, gospodăreste si dezvoltă baza proprie de recreere si sport.

Contribuie la protejarea membrilor si a familiilor acestora prin acordarea, în limita posibilitătilor, de ajutoare materiale.

Art. 64. - Comisia de etică si deontologie profesională are următoarele atributii:

a) urmăreste si controlează respectarea de către medici a Codului de deontologie medicală;

b) analizează evolutia normelor deontologice în practica europeană si internatională;

c) face propuneri de modificare a Codului de deontologie medicală.

Art. 65. - Comisia de jurisdictie profesională are următoarele atributii:

a) anchetează reclamatiile si sesizările legate de nerespectarea deontologiei profesionale;

b) întocmeste dosarul de anchetă disciplinară;

c) sustine actiunea disciplinară în fata comisiei de disciplină.

Art. 66. - Comisia de jurisdictie profesională de la nivelul colegiilor teritoriale are în plus fată de atributiile prevăzute la art. 65 si competenta de a sustine recursul în fata Comisiei superioare de disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România, atunci când recursul este promovat de biroul consiliului teritorial.

Art. 67. - Judecarea cazurilor ce constituie abatere disciplinară se face în temeiul cadrului legal, al prezentului statut, al Codului de deontologie medicală, al regulamentelor de ordine internă ale unitătilor medicale si al fisei postului, asigurându-se o înaltă moralitate profesională în rândurile corpului profesional.

Art. 68. - (1) În cazul unor actiuni care lezează onoarea profesională a membrilor Colegiului Medicilor din România si/sau a corpului profesional în ansamblu, indiferent de mijloacele de realizare, Comisia de jurisdictie profesională va uza de dreptul la replică, cerând ferm autorilor unor astfel de actiuni să le retracteze sau să le rectifice.

(2) La nivel judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, astfel de atributii se realizează pe baza principiului autonomiei organizatorice si functionale.

Art. 69. - Comisia de jurisdictie profesională de la nivel judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, sesizează încercarea de practică ilegală a profesiei de medic pe teritoriul României. Dreptul de a sustine actiunea în justitie revine presedintelui consiliului colegiului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti.

Art. 70. - Comisia de imagine, relatii interne si externe are ca obiectiv realizarea legăturilor dintre Colegiul Medicilor din România si structurile guvernamentale, nonguvernamentale, judetene, nationale sau internationale. Relatia cu publicul si mass-media se asigură prin intermediul unui purtător de cuvânt sau al presedintelui acestei comisii.

Art. 71. - Comisia de acreditări si avizări are ca obiectiv impunerea unor standarde si criterii de asigurare a calitătii actului profesional pe teritoriul României. În acest sens comisia îndeplineste următoarele atributii principale:

a) asigură împreună cu structurile de specialitate din Ministerul Educatiei si Cercetării si ale Ministerului Sănătătii verificarea, validarea si echivalarea calificării membrilor săi;

b) participă la elaborarea unor criterii transparente de evaluare, validare si echivalare a diplomelor, specialitătilor, competentelor si gradelor profesionale;

c) participă în comisiile centrale de acreditări;

d) propune si avizează metodologia de acreditare a medicilor si a unitătilor medico-sanitare.

Art. 72. - Comisia administrativă si financiar-contabilă are următoarele atributii:

a) asigură asistenta juridică curentă în domeniul financiar-contabil a Colegiului Medicilor din România;

b) gestionează patrimoniul si tine evidenta financiar-contabilă;

c) centralizează cotizatiile si celelalte venituri;

d) asigură activitatea de birotică;

e) propune Consiliului national nivelul cotizatiei si al părtii din aceasta care trebuie virată de structurile judetene către organele centrale;

f) fundamentează proiectul bugetului de venituri si cheltuieli;

g) fundamentează si propune Biroului executiv necesarul de personal de executie;

h) controlează gestiunea colegiilor judetene;

i) pregăteste si asigură desfăsurarea sedintelor Adunării generale nationale, Consiliului national si Biroului executiv.

Art. 73. - Colegiul Medicilor din România, prin colegiile teritoriale, îndeplineste următoarele atributii:

a) participă, în conditiile legii, la acreditarea furnizorilor de servicii medicale;

b) tine evidenta medicilor cu drept de liberă practică, din raza judetului respectiv sau a municipiului Bucuresti;

c) supraveghează modul de exercitare a profesiei de către medici;

d) analizează cazurile de exercitare ilegală a profesiei de medic si înaintează la rândul ei dosarul organelor competente.

 

SECTIUNEA a 4-a

Personalul

 

Art. 74. - În limita numărului de posturi aprobat de către Consiliul national si a schemei de organizare si functionare, Biroul executiv, în functie de necesitătile concrete si în baza notei de fundamentare a Comisiei administrative si financiar-contabile, poate angaja, în conditiile legii, personal de specialitate, tehnic si administrativ.

Art. 75. - Pentru lucrări de specialitate care nu presupun o activitate continuă sau pentru consultatii de specialitate în anumite domenii, Biroul executiv poate contracta servicii plătite pe lucrare, temă sau proiect, cu specialisti în domeniu.

Art. 76. - Activitatea administrativă a Colegiului Medicilor din România este condusă de un director general executiv.

 

CAPITOLUL V

Organele de conducere de la nivel teritorial

 

Art. 77. - Organele de conducere la nivelul colegiului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, sunt:

a) adunarea generală;

b) consiliul;

c) biroul consiliului;

d) presedintele.

Art. 78. - (1) Adunarea generală este formată din toti medicii cu drept de liberă practică înscrisi în colegiul teritorial si care îsi desfăsoară activitatea de bază în raza colegiului teritorial respectiv.

(2) Adunarea generală alege reprezentantii în consiliul colegiului teritorial, reprezentantii în Adunarea generală natională si membrii comisiei de disciplină.

Art. 79. - (1) Adunarea generală se întruneste în primul trimestru al anului în sedintă ordinară si, în mod exceptional, în sedinte extraordinare.

(2) Adunarea generală se întruneste anual si adoptă hotărâri cu majoritate simplă, în prezenta a două treimi din numărul membrilor săi. Dacă la prima convocare nu s-a realizat majoritatea de două treimi, după 10 zile se organizează o nouă sedintă cu aceeasi ordine de zi, care va adopta hotărâri cu majoritate simplă, indiferent de numărul membrilor prezenti.

Art. 80. - Sedintele pot fi convocate de:

a) consiliu;

b) presedintele colegiului teritorial;

c) biroul consiliului colegiului teritorial;

d) o treime din numărul membrilor săi.

Art. 81. - Adunarea generală are următoarele atributii:

a) alege membrii consiliului;

b) alege reprezentantii în Adunarea generală natională;

c) alege dintre membrii săi comisia de cenzori formată din 3 membri;

d) aprobă bugetul de venituri si cheltuieli;

e) aprobă executia bugetară;

f) descarcă de gestiune consiliul;

g) analizează raportul de activitate al consiliului.

Art. 82. - (1) Consiliul colegiului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, are un număr de membri proportional cu numărul medicilor înscrisi în evidenta colegiului, la data organizării alegerilor, alesi de către adunarea generală conform proportiilor stabilite în art. 46 din Legea nr. 306/2004.

(2) Consiliul colegiului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, se întâlneste în sedinte ordinare o dată la două luni sau în sedinte extraordinare la convocarea:

a) presedintelui colegiului respectiv;

b) a cel putin 3 membri ai biroului consiliului;

c) unei treimi din numărul membrilor consiliului.

(3) Consiliul lucrează în prezenta a minimum două treimi din numărul membrilor săi si ia decizii cu majoritate simplă de voturi.

Art. 83. - Principalele atributii ale consiliilor colegiilor teritoriale sunt următoarele:

a) conduc activitatea colegiului între sedintele adunării generale;

b) aleg individual si pe functii membrii biroului consiliului;

c) elaborează regulamentul de organizare si functionare;

d) aprobă indemnizatiile lunare ale membrilor biroului consiliului;

e) duc la îndeplinire hotărârile adunării generale;

f) aplică si urmăresc ducerea la îndeplinire a hotărârilor organelor nationale ale Colegiului Medicilor din România;

g) aleg dintre membrii lor comisiile de lucru;

h) apără si reprezintă interesele profesionale ale membrilor lor inclusiv în fata instantelor judecătoresti si a altor autorităti publice.

Art. 84. - Biroul consiliului este format din: presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar, alesi în mod individual de către consiliu dintre membrii săi, în termen de maximum 5 zile de la data alegerii consiliului.

Art. 85. - (1) Biroul consiliului se întruneste săptămânal sau ori de câte ori este nevoie, la solicitarea presedintelui sau a cel putin 2 dintre membrii săi.

(2) Biroul consiliului lucrează în prezenta a cel putin 3 dintre membrii săi si ia decizii cu votul a cel putin 3 membri.

Art. 86. - Biroul consiliului are următoarele atributii:

a) asigură activitatea colegiului între sedintele consiliului;

b) aprobă angajarea de personal si asigură executia bugetului;

c) execută hotărârile adunării generale si ale consiliului;

d) elaborează si supune spre avizare consiliului proiectul bugetului de venituri si cheltuieli;

e) execută deciziile organelor nationale de conducere si răspunde de ducerea lor la îndeplinire;

f) informează consiliul cu privire la deciziile emise si activitatea desfăsurată între sedintele consiliului.

 

CAPITOLUL VI

Venituri si cheltuieli

 

Art. 87. - Veniturile Colegiului Medicilor din România se constituie din:

a) taxa de înscriere;

b) cotizatiile lunare ale membrilor;

c) contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice si juridice;

d) donatii si sponsorizări de la persoane fizice si juridice;

e) legate;

f) drepturi editoriale;

g) încasări din vânzarea publicatiilor proprii;

h) fonduri rezultate din manifestările culturale si stiintifice;

i) organizarea de cursuri de educatie profesională continuă;

j) alte surse.

Art. 88. - Taxa de înscriere în Colegiul Medicilor din România este de 10% din salariul minim pe economie.

Art. 89. - (1) Cotizatiile datorate si neplătite în termenul fixat de către consiliul colegiului teritorial, de către membrii Colegiului Medicilor din România determină plata unor penalităti egale cu cele percepute pentru neplata obligatiilor fiscale.

(2) Aceeasi penalitate se va aplica si colegiilor teritoriale care nu varsă către organele nationale partea de cotizatie stabilită de Consiliul national.

Art. 90. - (1) Neplata cotizatiei datorate Colegiului Medicilor din România pe o perioadă de 6 luni si după atentionarea scrisă a consiliului colegiului teritorial se sanctionează cu suspendarea calitătii de membru al colegiului până la plata cotizatiei datorate si a penalitătilor aferente.

(2) Sanctiunea se aplică de către comisia de disciplină la sesizarea Comisiei administrative si financiar-contabile a colegiului.

(3) Decizia de suspendare se comunică Ministerului Sănătătii, casei de asigurări de sănătate judetene si angajatorului medicului suspendat.

Art. 91. - (1) Cuantumul cotizatiei de membru al Colegiului Medicilor din România se stabileste de către Consiliul national.

(2) Partea din cotizatie aferentă functionării forurilor nationale va fi virată până cel mai târziu la sfârsitul lunii următoare celei pentru care a fost percepută cotizatia.

Art. 92. - (1) Partea de cotizatie datorată Consiliului national, nefiind venit al consiliilor colegiilor teritoriale, se va vira către acesta înaintea oricăror alte plăti.

(2) Obligatia urmăririi si efectuării vărsării cotei aferente Consiliului national revine presedintelui consiliului teritorial.

Art. 93. - Veniturile pot fi utilizate pentru cheltuieli cu organizarea si functionarea, cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli de capital, perfectionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse prin concurs medicilor, ajutorarea medicilor cu venituri mici, crearea de institutii cu scop filantropic si stiintific, alte cheltuieli aprobate, după caz, de consiliul colegiului teritorial, respectiv de Consiliul national.

Art. 94. - (1) Colegiul Medicilor din România, la nivel central, va avea cont bancar. Dreptul de semnătură în bancă apartine presedintelui Colegiului Medicilor din România. Acesta poate împuternici si o altă persoană cu dreptul de semnătură în bancă.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică si colegiilor judetene, respectiv al municipiului Bucuresti.

Art. 95. - (1) Presedintii consiliilor colegiilor judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, vor trimite anual până la sfârsitul lunii martie copii de pe bugetul pentru anul în curs, aprobat de către consiliul colegiului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, si copii de pe bilantul si contul de executie a bugetului de venituri si cheltuieli al anului anterior.

(2) Copiile vor fi certificate pentru conformitate cu originalul de către presedintele consiliului colegiului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti.

Art. 96. - Membrii Colegiului Medicilor din România care sunt exclusi nu au nici un drept să revendice vreo parte din patrimoniul sau veniturile colegiului si nici să ridice pretentii asupra taxelor de înscriere, cotizatiilor sau altor eventuale contributii bănesti ori materiale virate către Colegiul Medicilor din România.

 

CAPITOLUL VII

Sanctiuni si proceduri disciplinare

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Art. 97. - Constituie abatere disciplinară fapta săvârsită cu vinovătie prin care se încalcă jurământul depus, legile si regulamentele specifice profesiei de medic, Codul de deontologie medicală, prevederile prezentului statut, deciziile obligatorii adoptate de Colegiul Medicilor din România, precum si orice altă faptă săvârsită în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care este de natură să prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei sau ale corpului profesional.

Art. 98. - Răspunderea disciplinară a medicului nu exclude răspunderea civilă, penală, administrativă sau materială a acestuia.

Art. 99. - Repetarea unei abateri disciplinare, până la radierea sanctiunii aplicate, constituie o circumstantă agravantă ce va fi avută în vedere la aplicarea unei eventuale alte sanctiuni.

Art. 100. Consiliile teritoriale sunt obligate să tină evidenta sanctiunilor aplicate fiecărui membru si să o comunice, la solicitare, celor în drept.

Art. 101. - (1) În cadrul fiecărui colegiu teritorial se organizează si functionează comisia de disciplină, independentă de conducerea colegiului, care judecă în completuri de 3 membri abaterile disciplinare săvârsite de medicii înscrisi în acel colegiu.

(2) La nivelul Colegiului Medicilor din România se organizează si functionează Comisia superioară de disciplină, independentă de conducerea colegiului, care judecă în completuri de 5 membri contestatiile formulate împotriva deciziilor comisiilor de disciplină teritoriale.

(3) Unul dintre membrii comisiilor de disciplină, obligatoriu membru al colegiului, este desemnat de directiile de sănătate publică, la nivel teritorial, si de Ministerul Sănătătii, la nivelul Comisiei superioare de disciplină.

Art. 102. - (1) Membrii comisiilor de disciplină de la nivelul colegiului teritorial sunt alesi de către adunarea generală a colegiului, iar membrii Comisiei superioare de disciplină vor fi alesi de către Adunarea generală natională.

(2) Membrii comisiilor de disciplină vor fi alesi din rândul medicilor primari cu o vechime în profesie de peste 7 ani si care nu au avut abateri disciplinare în ultimii 5 ani.

(3) Functia de membru al comisiei de disciplină este incompatibilă cu orice altă functie în cadrul Colegiului Medicilor din România.

(4) Durata mandatului membrilor comisiilor de disciplină este de 6 ani.

(5) Calitatea de membru al comisiilor de disciplină încetează prin deces, demisie, pierderea calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România ori prin numirea unui alt reprezentant, în cazul membrilor desemnati de către Ministerul Sănătătii sau de directia de sănătate publică.

(6) Pentru membrii comisiilor de disciplină teritoriale, pierderea calitătii de membru al comisiei de disciplină operează si în cazul transferului în alt judet.

Art. 103. - Alegerea comisiilor de disciplină se va face potrivit unui regulament aprobat de Consiliul national.

Art. 104. - (1) Abaterea disciplinară angajează răspunderea disciplinară a făptuitorului, căruia i se va aplica una dintre următoarele sanctiuni:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) vot de blam;

d) amendă de la 1.000.000 lei la 15.000.000 lei. Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exercitiul profesiei, până la achitarea sumei;

e) interdictia de a exercita profesia ori anumite activităti medicale pe o perioadă de la o lună la un an;

f) retragerea calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România.

(2) Retragerea calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România operează de drept pe durata stabilită prin hotărâre definitivă de instantele judecătoresti cu privire la interzicerea exercitării profesiei.

(3) La sanctiunile prevăzute la alin. (1) se poate prevedea, după caz, obligarea celui sanctionat la efectuarea unor cursuri de perfectionare sau de educatie medicală ori a altor forme de pregătire profesională.

Art. 105. - (1) Decizia pronuntată se comunică persoanei sanctionate, persoanei care a făcut sesizarea, Ministerului Sănătătii, Biroului executiv si persoanei cu care medicul sanctionat are încheiat contractul de muncă.

(2) În termen de 15 zile de la comunicare, persoana sanctionată, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătătii, presedintele colegiului teritorial sau presedintele Colegiului Medicilor din România poate contesta decizia pronuntată de comisia de disciplină a colegiului teritorial.

Art. 106. - (1) Actiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult 6 luni de la data săvârsirii faptei sau de la data cunoasterii consecintelor prejudiciabile.

(2) Sanctiunile prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 306/2004 se radiază în termen de 6 luni de la data executării lor, iar cea prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. e) din aceeasi lege, în termen de un an de la data expirării perioadei de interdictie.

(3) În cazul aplicării sanctiunii prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 306/2004, medicul poate face o nouă cerere de redobândire a calitătii de membru al colegiului, după expirarea perioadei stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă de interdictie a exercitării profesiei sau după 2 ani de la data aplicării sanctiunii de către comisiile de disciplină. Redobândirea calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România se face în conditiile legii.

(4) În situatia în care, prin decizie a comisiei de disciplină, au fost dispuse si măsurile prevăzute la art. 74 alin. (3) din Legea nr 306/2004, radierea sanctiunii se va face numai după prezentarea dovezii ducerii la îndeplinire a măsurii dispuse de comisia de disciplină.

Art. 107. - (1) Cercetarea disciplinară se efectuează de către persoane din cadrul comisiei sau departamentului de jurisdictie profesională.

(2) Unitătile sanitare sau cele de medicină legală au obligatia de a pune la dispozitie comisiilor de disciplină sau persoanelor desemnate cu investigarea abaterilor disciplinare documentele medicale solicitate, precum si orice alte date si informatii necesare solutionării cauzei.

Art. 108. - Împotriva deciziei de sanctionare emise de Comisia superioară de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sanctionat poate formula o actiune în anulare la sectia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îsi desfăsoară activitatea.

 

SECTIUNEA a 2-a

Reguli procedurale

 

Art. 109. - (1) Plângerea împotriva unui medic se adresează colegiului al cărui membru este medicul.

Aceasta va fi înregistrată numai dacă contine următoarele elemente de identificare: numele, prenumele si locul de muncă ale medicului împotriva căruia se face, precum si numele, prenumele, adresa si semnătura petentului.

(2) Plângerea se va depune personal sau prin mandat cu procură ori poate fi trimisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(3) Nu se vor înregistra plângerile trimise prin fax ori depuse sau trimise în copie.

Art. 110. - Primind plângerea, biroul consiliului decide declansarea sau nedeclansarea procedurii disciplinare.

Art. 111. - Biroul consiliului se poate sesiza si poate dispune începerea unei anchete disciplinare si din oficiu.

Art. 112. - În baza deciziei biroului consiliului de declansare a procedurii disciplinare, persoana sau, după caz, persoanele desemnate cu cercetarea faptei vor audia medicul reclamat, persoana care a făcut sesizarea, eventualii martori propusi si adusi de către reclamant, vor solicita, dacă este cazul, opinii ale specialistilor în materie si vor strânge toate probele pe care le consideră utile cunoasterii cât mai exacte a faptei si împrejurărilor în care aceasta s-a produs.

Art. 113. - (1) După cercetarea faptei conform art. 112, dosarul disciplinar însotit de propunerea de sanctionare sau de stingere a actiunii disciplinare se înaintează de comisia de jurisdictie profesională comisiei de disciplină.

(2) Actiunea disciplinară în fata comisiei de disciplină se exercită de persoane din cadrul comisiei de jurisdictie profesională sau din departamentul de jurisdictie.

Art. 114. - După audierea medicului împotriva căruia s-a pornit actiunea disciplinară, eventual a unor specialisti în domeniu, a martorilor si a persoanei care a făcut plângerea, comisia de disciplină stabileste printr-o decizie una dintre următoarele solutii:

a) stinge actiunea disciplinară dacă fapta nu constituie abatere disciplinară;

b) aplică una dintre sanctiunile prevăzute de art. 104.

Art. 115. - Decizia adoptată în solutionarea cauzei va trebui să cuprindă:

a) numărul deciziei si data pronuntării;

b) componenta comisiei de disciplină;

c) descrierea pe scurt a faptei;

d) prezentarea măsurilor de cercetare a faptei (declaratiile părtilor, martorii care au fost audiati, înscrisurile, documentele cercetate si retinute în solutionarea cauzei etc.);

e) sanctiunea aplicată;

f) temeiul legal al adoptării ei;

g) termenul de contestare si instanta competentă;

h) semnătura presedintelui comisiei de disciplină si stampila acestuia.

Art. 116. - Decizia adoptată de către comisia de disciplină de la nivel teritorial se comunică medicului cercetat, persoanei care a făcut sesizarea si Biroului executiv.

Art. 117. - (1) Împotriva deciziei comisiei de disciplină de la nivel teritorial cel sanctionat poate face contestatie în termen de 15 zile de la data comunicării ei.

(2) Dacă nu se formulează contestatie, decizia de sanctionare se comunică unitătii profesionale cu care medicul sanctionat se afla în raporturi de muncă, precum si Ministerului Sănătătii.

Art. 118. - (1) Contestatia se depune la comisia de disciplină de la nivel teritorial, care, în termen de 3 zile lucrătoare, este obligată ca, împreună cu dosarul cauzei, să o trimită Comisiei superioare de disciplină.

(2) Contestatia este suspensivă de executare.

(3) Sunt nule contestatiile depuse direct la Comisia superioară de disciplină.

Art. 119. - Solutionând contestatia, Comisia superioară de disciplină, după ascultarea părtilor si, eventual, administrarea tuturor probelor apreciate ca fiind necesare, poate adopta una dintre următoarele solutii:

a) admite contestatia si, pe cale de consecintă, anulează decizia comisiei de disciplină de la nivel teritorial;

b) admite în parte contestatia si aplică o sanctiune mai mică decât sanctiunea aplicată la nivel local;

c) respinge contestatia si mentine decizia pronuntată de către comisia de disciplină de la nivel teritorial;

d) aplică una dintre sanctiunile prevăzute de lege.

Art. 120. - Decizia Comisiei superioare de disciplină va contine elementele prevăzute la art. 115.

Art. 121. - Solutionarea cauzelor disciplinare se va face cu celeritate.

 

CAPITOLUL VIII

Solutionarea litigiilor

 

Art. 122. - Membrii Colegiului Medicilor din România sunt obligati ca, atunci când se găsesc într-o situatie conflictuală, litigioasă, legată de exercitarea profesiei, cu alt membru al colegiului, înainte de a apela la instantele de judecată, la mass-media sau la interventia altor autorităti, să apeleze la comisia de litigii a consiliului judetean, respectiv a municipiului Bucuresti.

Art. 123. - Comisia de litigii este formată din 3 membri ai consiliului, desemnati de către acesta.

Art. 124. - Comisia de litigii va convoca părtile în litigiu si pe baza probelor administrate de către părti si a acelora pe care, considerându-le necesare, va încerca solutionarea amiabilă a litigiului.

Art. 125. - (1) La terminarea procedurilor de solutionare amiabilă a litigiului între părti, comisia de litigii va încheia un proces-verbal în care va consemna situatia de fapt, pozitiile părtilor, probele administrate si rezultatul final.

(2) Procesul-verbal va fi semnat de către membrii comisiei de litigii si de către părti.

 

CAPITOLUL IX

Alegerea membrilor consiliilor locale, a reprezentantilor în Consiliul national si a reprezentantilor în Adunarea generală natională, precum si a membrilor birourilor consiliilor

 

SECTIUNEA 1

Alegerea reprezentantilor

 

Art. 126. - (1) Membrii Colegiului Medicilor din România pot fi alesi în organele de conducere ale acestuia.

(2) Perioada organizării alegerilor se stabileste de către Consiliul national.

Art. 127. - (1) Functiile de conducere, atât la nivel teritorial, cât si central, sunt incompatibile cu situatiile prevăzute la art. 68 din Legea nr. 306/2004, precum si cu calitatea de angajat al Casei Nationale de Asigurări Sociale de Sănătate ori al caselor de asigurări de sănătate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.

(2) Pentru situatia prevăzută la art. 68 alin. (2) din Legea nr. 306/2004, se va alege, pe perioada suspendării, un alt membru sau, după caz, functia va fi ocupată de primul membru supleant.

Art. 128. - Membrii consiliului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, precum si reprezentantii în Adunarea generală natională se aleg prin vot direct, secret si liber exprimat de către membrii adunărilor generale din judete, respectiv a municipiului Bucuresti.

Art. 129. - Dreptul de vot, precum si dreptul de a fi ales în organele de conducere îl au numai medicii membri ai Colegiului Medicilor din România, care au cotizatia plătită la zi.

Art. 130. - (1) Dreptul de a alege si de a fi ales se poate exercita numai în cadrul colegiului al cărui membru este medicul respectiv.

(2) Dovada calitătii de membru al colegiului teritorial se va face, acolo unde alegătorul nu se găseste pe lista alegătorilor, cu ultima chitantă a plătii cotizatiei.

Art. 131. - (1) În vederea organizării si desfăsurării alegerilor, se vor organiza comisii electorale locale de către consiliile judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, respectiv o Comisie electorală centrală organizată de către Biroul executiv si aprobată de Consiliul national.

(2) Comisia electorală centrală va coordona desfăsurarea alegerilor si va emite decizii de îndrumare în vederea aplicării Regulamentului electoral ori a procedurilor electorale.

Art. 132. - (1) Membrii comisiilor electorale nu pot candida la posturile elective din cadrul Colegiului Medicilor din România în legislatura pentru care se organizează alegerile.

(2) Înaintea alegerii în această functie, ei se vor angaja în scris să nu candideze la o functie electivă în legislatura pentru care se organizează respectivele alegeri.

Art. 133. - Membrii Biroului executiv sunt alesi în mod individual, cu majoritate de voturi, de către Consiliul national, respectiv de către consiliile locale.

Art. 134. - (1) Alegerile se vor desfăsura în baza Regulamentului electoral aprobat de către Consiliul national. (2) Perioada organizării alegerilor se stabileste de către Consiliul national.

 

SECTIUNEA a 2-a

Încetarea calitătii de reprezentant în Consiliul national sau de membru în Biroul executiv

 

Art. 135. - (1) Încetarea mandatului de membru a organelor de conducere intervine în următoarele situatii:

a) demisie;

b) incompatibilitate;

c) deces;

d) pierderea calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România;

e) revocare;

f) imposibilitatea exercitării calitătii.

(2) Locul rămas vacant va fi ocupat de către primul membru supleant.

(3) Locul rămas vacant din Biroul executiv sau din Consiliul national se ocupă prin alegerea unui alt membru.

Art. 136. - (1) Revocarea din functie sau din calitatea de reprezentant în organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, atât la nivel national, cât si judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, se face cu majoritatea calificată a forului care l-a ales pe cel în cauză.

(2) Revocarea se poate face în cazul încălcării grave a legii, a prezentului statut sau a regulamentelor care organizează si reglementează exercitarea profesiei de medic.

Art. 137. - (1) Membrii organelor de conducere care lipsesc nemotivat la:

a) două sedinte pe an în adunările generale;

b) trei sedinte pe an ale Consiliului national sau ale consiliului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti;

c) trei sedinte pe semestru ale Biroului executiv ori ale biroului consiliului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, sunt revocati de drept.

(2) Constatarea revocării se face prin:

a) hotărâre a adunării generale nationale pentru membrii Consiliului national, la sesizarea Biroului executiv;

b) hotărâre a Consiliului national pentru membrii Biroului executiv, la sesizarea a 3 dintre membrii Biroului executiv;

c) decizie a Biroului executiv pentru membrii organelor teritoriale de conducere, la sesizarea biroului consiliului colegiului teritorial.

Sesizarea va fi însotită de dovada absentei membrului în cauză.

 

CAPITOLUL X

Dispozitii finale si tranzitorii

 

Art. 138. - Completarea si modificarea prezentului statut se vor face de către Adunarea generală natională, la propunerea Consiliului national.

Art. 139. - Organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România de la nivel national si teritorial, alese pentru mandatul 2003-2007, rămân în functie până la sfârsitul perioadei pentru care au fost alese.

Art. 140. - Prezentul statut a fost aprobat de Adunarea generală natională în sedinta din data de 25 martie 2005 si intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ANEXĂ

la statut

 

EMBLEMA CU SIGLA COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA

 

ANEXA Nr. 2

 

CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ

al Colegiului Medicilor din România

 

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare si principii generale

 

Art. 1. - Prezentul cod cuprinde normele de conduită obligatorii în legătură cu exercitiul drepturilor si îndatoririlor profesionale ale medicului.

Art. 2. - Prevederile prezentului cod, atât cele ce reamintesc regulile morale pe care orice medic trebuie să le respecte, cât si cele care privesc aspecte tehnice, precum si comportarea fată de confrati, sunt obligatorii pentru medicii din evidenta Colegiului Medicilor din România. Medicii care au activităti în învătământ răspund în respectarea prevederilor prezentului cod de cei pe care îi au în îndrumare.

Art. 3. - Sănătatea omului este telul suprem al actului medical. Obligatia medicului constă în a apăra sănătatea fizică si mentală a omului, în a usura suferintele, în respectul vietii si demnitătii persoanei umane, fără discriminări în functie de vârstă, sex, rasă, etnie, religie, nationalitate, conditie socială, ideologie politică sau orice alt motiv, în timp de pace, precum si în timp de război.

Respectul datorat persoanei umane nu încetează nici după decesul acesteia.

Art. 4. - În exercitarea profesiei sale, medicul acordă prioritate intereselor pacientului, care primează asupra oricăror alte interese.

Art. 5. - În exercitarea profesiei sale, medicul este obligat să respecte drepturile fundamentale ale omului si principiile etice în domeniul biomedical. Colegiul Medicilor din România va actualiza periodic prevederile prezentului cod în concordantă cu declaratiile si conventiile la care România este parte, privind etica în domeniul biomedical.

Art. 6. - Este interzis medicului, în exercitarea profesiei sale, să impună pacientului opiniile sale personale de orice natură ar fi acestea.

Art. 7. - Medicul nu trebuie să înceteze niciodată, în decursul vietii sale profesionale, să îsi însusească achizitiile stiintei medicale, în scopul îmbunătătirii cunostintelor sale medicale.

Art. 8. - Medicul trebuie ca, în conformitate cu abilitătile si cunostintele sale, să contribuie la informarea obiectivă a publicului si autoritătilor medicale în ceea ce priveste problemele medicale. Medicul care oferă informatii medicale în mass-media trebuie să verifice modul în care afirmatiile sale sunt făcute publice si să ia atitudine în cazul denaturării acestora.

 

CAPITOLUL II

Îndatoriri generale

 

SECTIUNEA A

Despre independenta profesională a medicului si responsabilitate

 

Art. 9. - Medicul are independentă profesională absolută, libertatea absolută a prescriptiilor si actelor medicale pe care le consideră necesare, în limitele competentei sale, si este răspunzător pentru acestea. În cazul limitării prin constrângeri administrative si/sau economice a independentei sale, medicul nu este răspunzător.

Art. 10. - Medicul nu va garanta vindecarea afectiunii pentru care pacientul i s-a adresat.

Art. 11. - În activitatea medicală ce se desfăsoară în echipă (sectii de spital, proces de învătământ medical tip rezidentiat), răspunderea pentru actele medicale apartine sefului echipei, în limitele atributiilor administrative de coordonare, si medicului care efectuează direct actul medical, în limitele competentei sale profesionale si rolului care i-a fost atribuit de seful echipei. În echipele interdisciplinare, seful echipei se consideră a fi medicul din specialitatea în care s-a stabilit diagnosticul major de internare, dacă nu există reglementări speciale care să prevadă altfel.

Art. 12. - Încredintarea totală sau partială a obligatiilor proprii către alte persoane, în lipsa controlului personal, constituie abatere deontologică.

Art. 13. - Exprimarea consimtământului informat al pacientului pentru tratament nu înlătură responsabilitatea medicului pentru eventualele greseli profesionale.

 

SECTIUNEA B

Secretul profesional

 

Art. 14. - Secretul profesional este obligatoriu, cu exceptia situatiilor prevăzute de lege.

Art. 15. - Fac obiectul secretului profesional tot ceea ce medicul, în timpul exercitării profesiei sale, a aflat direct sau indirect în legătură cu viata intimă a bolnavului, a familiei, a apartinătorilor, precum si probleme de diagnostic, prognostic, tratament, diverse circumstante în legătură cu boala. Secretul profesional persistă si după terminarea tratamentului sau decesul pacientului.

Art. 16. - Secretul profesional trebuie păstrat si fată de apartinători, dacă pacientul nu doreste altfel.

Art. 17. - Secretul profesional trebuie păstrat fată de colegi, cadre sanitare si institutiile medicale care nu sunt implicate în actul medical al pacientului în cauză.

Art. 18. - În comunicările stiintifice cazurile vor fi în asa fel prezentate încât identitatea bolnavului să nu poată fi recunoscută.

Art. 19. - În cazul în care nu este contrar intereselor pacientului, medicul curant va permite accesul mass-media la pacient numai cu acceptul acestuia. Medicii sefi ai unitătilor medicale sunt obligati să ia toate măsurile în asa fel încât accesul mass-media la pacient să se facă numai cu acceptul medicului curant si al pacientului. Acordarea de informatii cu privire la un anumit caz se poate face numai cu acordul pacientului, al medicului curant si al sefului unitătii medicale.

Art. 20. - Evidentele medicale trebuie păstrate ca materiale secrete profesionale.

 

SECTIUNEA C

Reguli generale de comportament în activitatea medicală

 

Art. 21. - Medicul nu poate trata un pacient fără a-l examina medical în prealabil, personal. Numai în cazuri exceptionale, de urgentă sau în cazuri de fortă majoră (îmbolnăviri pe nave maritime aflate în mers, pe avioane în zbor, locuri inaccesibile sasu în timp util) se vor da indicatii de tratament prin mijloace de telecomunicatii.

Art. 22. - Medicul poate executa o activitate medicală doar dacă are pregătire si practică suficientă pentru aceasta. Această prevedere nu se aplică în cazuri de urgentă vitală, care nu poate fi rezolvată altfel.

Art. 23. - Medicul poate utiliza numai aparate de diagnostic sau tratament autorizate si pentru mânuirea cărora are pregătire ori suficientă practică.

Art. 24. - Dacă în urma examinării sau în cursul tratamentului medicul consideră că nu are suficiente cunostinte ori experientă pentru a asigura o asistentă corespunzătoare, va solicita un consult, prin orice mijloace, cu alti specialisti sau va îndruma bolnavul către acestia.

Art. 25. - În caz de pericol de moarte iminent, medicul va rămâne lângă pacient atât timp cât este nevoie de ajutorul lui profesional.

Art. 26. - Pacientul nevindecabil va fi tratat cu aceeasi grijă si aceeasi atentie ca si cel care are sanse de vindecare.

Art. 27. - Medicul va informa pacientul asupra bolii acestuia, tratamentului necesar si a sanselor de însănătosire. Medicul va evita să trezească prin comportamentul lui imaginea unei boli mai grave decât este ea în realitate.

Art. 28. - Medicul va păstra o atitudine de strictă neutralitate si neamestec în problemele familiale ale bolnavului, exprimându-si părerea numai dacă este solicitat si numai dacă interventia este motivată de interesul sănătătii bolnavului.

Art. 29. - Medicul nu trebuie să se implice în problemele legate de interesele materiale din familia bolnavului său.

 

SECTIUNEA D

Obligativitatea acordării asistentei medicale

 

Art. 30. - Medicul care se găseste în prezenta unui bolnav sau rănit în pericol are obligatia să îi acorde asistentă la nivelul posibilitătilor momentului si locului ori să se asigure că cel în cauză primeste îngrijirile necesare.

Art. 31. - În caz de calamităti naturale sau accidentări în masă, medicul este obligat să răspundă la chemare, chiar să îsi ofere de bunăvoie serviciile medicale imediat ce a luat cunostintă despre eveniment.

Art. 32. - Medicul poate refuza acordarea de îngrijiri de sănătate din motive personale sau profesionale temeinice, îndrumând pacientul spre alte surse de îngrijire medicală, cu exceptia situatiilor de urgentă. Medicul este obligat să pună la dispozitie confratelui care preia pacientul toate informatiile medicale referitoare la caz.

 

SECTIUNEA E

Întretinerea si folosirea cunostintelor profesionale.

Educatia medicală continuă

 

Art. 33. - Medicii au datoria de a-si perfectiona continuu cunostintele profesionale.

Art. 34. - În folosirea unor metode terapeutice noi trebuie să primeze interesul pacientului, iar acestea nu pot fi utilizate decât după evaluarea raportului risc-beneficiu.

 

SECTIUNEA F

Integritatea si imaginea medicului

 

Art. 35. - Medicul trebuie să fie model de comportament etico-profesional, contribuind la cresterea nivelului său profesional si moral, a autoritătii si prestigiului profesiunii medicale pentru a merita stima si încrederea pacientilor si a colaboratorilor.

Art. 36. - Medicul nu trebuie să se folosească de un mandat electiv, o functie administrativă sau de alte autorităti pentru a-si creste clientela.

Art. 37. - Medicul poate folosi numai titlul la care are dreptul, conform pregătirii sale profesionale.

Art. 38. - Informările privind serviciile medicale sunt acceptate, cu conditia să fie corecte, si se pot referi la:

a) sediul profesional, orele de functionare, conducera institutiei medicale;

b) specialitatea si titlul medicului;

c) metodele de diagnostic si tratament folosite. Aceste informatii trebuie să se refere numai la metode de diagnostic si tratament fundamentate stiintific si acceptate în lumea medicală. Nu trebuie să contină informatii eronate sau care ar putea induce pacientii în eroare;

d) tarifele percepute.

Aceste informatii nu trebuie să inducă pacientilor impresia că neapelarea la serviciile medicului respectiv le poate pune în pericol starea de sănătate fizică sau psihică.

Art. 39. - Medicul nu poate face reclamă unor medicamente sau bunuri medicale de consum. Mentionarea denumirii unor medicamente sau bunuri medicale în cuprinsul unor articole, cărti, făcută în scop stiintific, nu se consideră reclamă.

Art. 40. - Medicul nu trebuie să facă propagandă în mediile nemedicale sau chiar medicale unor procedee de diagnostic ori tratament insuficient probate, fără să sublinieze si rezervele ce se impun.

Art. 41. - Este contrară eticii întelegerea dintre doi medici, între medic si farmacist sau între medic si un cadru auxiliar pentru obtinerea de avantaje materiale.

Art. 42. - Este interzisă medicului practician implicarea în distribuirea unor remedii, aparate sau produse medicamentoase autorizate ori neautorizate.

Art. 43. - Este interzisă practicarea de către medic a unor activităti care dezonorează profesia medicală. Orice medic trebuie să se abtină, chiar în afara vietii profesionale, de la acte de natură să ducă la desconsiderarea acesteia.

Art. 44. - Medicul nu poate fi obligat să îsi exercite profesia în conditii ce ar putea compromite calitatea îngrijirilor medicale si a actelor sale profesionale, cu exceptia urgentelor medico-chirurgicale vitale.

Art. 45. - Medicul nu poate propune sau aplica pacientului ca benefice ori lipsite de riscuri remedii sau procedee iluzorii ori insuficient probate. Orice practică nestiintifică este interzisă.

Art. 46. - Este interzisă acordarea de facilităti, colaborarea sau sprijinirea oricărei persoane care practică ilegal medicina. Medicul are obligatia de a sesiza existenta unor astfel de situatii colegiului teritorial al medicilor.

 

SECTIUNEA G

Onorarii si atragerea bolnavilor

 

Art. 47. - Este interzisă emiterea oricărui document medical care ar aduce pacientului un avantaj material nejustificat sau ilicit.

Art. 48. - Este interzisă medicului practicarea concurentei neloiale, inclusiv prin practicarea unor tarife minimale, vădit disproportionate fată de costul real al serviciului medical, în scopul atragerii clientelei. Este admis serviciul gratuit în scopuri filantropice, cu informarea colegiului teritorial al medicilor cel mai târziu la 3 zile după acordarea asistentei medicale.

 

CAPITOLUL III

Îndatoriri fată de bolnavi

 

SECTIUNEA A

Respectarea drepturilor persoanei

 

Art. 49. - Medicul trebuie să respecte dreptul persoanei în privinta optiunii libere asupra medicului său curant si chiar să faciliteze această posibilitate.

Art. 50. - Un medic care este solicitat sau are obligatia să examineze o persoană privată de libertate ori să dea îngrijiri în mediu carceral nu poate nici direct, nici indirect, fie si numai prin simpla prezentă, să cautioneze sau să favorizeze atingerea integritătii fizice ori psihice a vreunui detinut, inclusiv a demnitătii acestuia. Dacă medicul constată că persoana privată de libertate a suportat maltratări, are obligatia să informeze autoritatea judiciară.

 

SECTIUNEA B

Relatia cu pacientul

 

Art. 51. - Exercitarea profesiei medicale nu trebuie făcută impersonal, ci încercând stabilirea unei relatii umane cu pacientul, pentru ca, la nevoie, compasiunea din partea medicului să nu pară un act formal.

Art. 52. - Este interzis ca medicul curant să întretină relatii sexuale cu pacientii săi sau să-i supună pe acestia unor acte degradante pentru fiinta umană.

Art. 53. - Medicul trebuie să dea dovadă de diligentă maximă în stabilirea diagnosticului, tratamentului adecvat si în evitarea complicatiilor previzibile la pacientul aflat în îngrijirea sa.

Art. 54. - Prescriptiile medicale trebuie formulate cât mai clar, medicul asigurându-se că a fost înteles complet de către bolnav si anturajul acestuia, mergând până la încercarea de a supraveghea executarea tratamentului.

Art. 55. - Din momentul în care a răspuns unei solicitări, medicul este automat angajat moral să asigure bolnavului în cauză îngrijiri constiincioase si devotate, inclusiv prin trimiterea pacientului la o unitate medicală sau la un specialist cu competente superioare.

Art. 56. - Medicul curant are obligatia de a face toate demersurile medicale pentru a facilita pacientului său obtinerea drepturilor sale ce decurg din starea de boală.

Art. 57. - În caz de război, cataclisme, epidemii si atentate, medicul nu are dreptul să îsi abandoneze bolnavii, cu exceptia unui ordin formal al unei autorităti competente în conformitate cu legea.

 

SECTIUNEA C

Consimtământul

 

Art. 58. - Pentru orice interventie medicală diagnostică sau terapeutică este necesar consimtământul informat al pacientului.

Art. 59. - Consimtământul pacientului va fi exprimat în conditiile legii.

Art. 60. - Consimtământul va fi dat după informarea pacientului asupra diagnosticului, prognosticului, alternativelor terapeutice, cu riscurile si beneficiile acestora.

Art. 61. - În situatia pacientilor minori, incompetenti sau care nu îsi pot exprima vointa, consimtământul va apartine reprezentantilor legali. Dacă medicul curant apreciază că decizia reprezentantului legal nu este în interesul pacientului, se constituie o comisie de arbitraj de specialitate pentru a evalua cazul si a lua decizia.

Art. 62. - În situatii de urgentă, când este pusă în pericol viata pacientului, iar acesta nu îsi poate exprima vointa si rudele sau reprezentantii legali nu pot fi contactati, consimtământul este implicit, iar medicul va face tot ceea ce este posibil pentru salvarea pacientului, urmând ca informarea acestuia să se facă ulterior.

Art. 63. - Prognosticul grav va fi împărtăsit pacientului cu prudentă si tact, tinându-se cont de starea psihică a acestuia. Prognosticul va fi dezvăluit si familiei doar dacă pacientul consimte la aceasta. În cazul în care se consideră că dezvăluirea prognosticului infaust va dăuna pacientului sau atunci când acesta nu doreste să afle, prognosticul poate fi dezvăluit familiei.

 

SECTIUNEA D

Probleme ale îngrijirii minorilor

 

Art. 64. - Medicul trebuie să fie apărătorul intereselor medicale ale copilului bolnav atunci când apreciază că starea de sănătate a copilului nu este bine înteleasă sau nu este suficient de bine protejată de anturaj.

Art. 65. - Dacă medicul apreciază că un minor este victima unei agresiuni sau privatiuni, are obligatia de a-l proteja uzând de prudentă si anuntând autoritatea competentă.

 

SECTIUNEA E

Eliberarea de documente

 

Art. 66. - Este interzisă eliberarea pentru bolnav a unor certificate de complezentă sau a unor rapoarte tendentioase. Orice act medical va oglindi realitatea obiectivă.

Art. 67. - Medicul poate emite certificate, atestate si documente permise de lege, pe baza propriilor sale constatări si a examenelor necesare în acest scop. Este interzis ca informatiile medicale să fie prezentate deformat sau ascunse. Documentele medicale vor respecta forma prevăzută de lege. Documentele medicale nu trebuie să contină mai multe date decât este necesar scopului pentru care acestea sunt întocmite si eliberate.

Art. 68. - Persoana la care se referă documentul medical emis are dreptul de a fi informată cu privire la continutul acestuia.

 

CAPITOLUL IV

Îndatoriri fată de public

 

Art. 69. - Medicul chemat într-o familie ori colectivitate trebuie să se îngrijească de respectarea regulilor de igienă si de profilaxie. El va semnala bolnavului si anturajului responsabilitatea ce revine acestora fată de ei însisi, dar si fată de comunitate si colectivitate.

Art. 70. - Medicul are obligatia morală de a aduce la cunostintă organelor competente orice situatie de care află si care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică.

 

CAPITOLUL V

Relatiile medicului cu colegii si colaboratorii, consultul medical, reguli de comportare cu alti profesionisti din sfera sanitară, obligatii fată de Colegiul Medicilor din România

 

SECTIUNEA A

Relatiile medicului cu colegii si colaboratorii. Confraternitatea

 

Art. 71. - Medicul va trebui să îsi trateze confratii asa cum ar dori el însusi să fie tratat de ei. În baza spiritului de corp, medicii îsi datorează asistenta morală.

Art. 72. - Schimbul de informatii între medici privind pacientii trebuie să se facă obiectiv si în timp util, în asa fel încât asistenta medicală a pacientilor să fie optimă.

Art. 73. - Dacă un medic are neîntelegeri cu un confrate, trebuie să prevaleze concilierea potrivit Statutului Colegiului Medicilor din România.

Art. 74. - Este interzisă răspândirea de comentarii ce ar putea să prejudicieze reputatia profesională a unui confrate. Medicii trebuie să ia apărarea unui confrate atacat pe nedrept.

Art. 75. - Constituie încălcare a regulilor etice blamarea si defăimarea colegilor (critica pregătirii sau activitătii lor medicale) în fata bolnavilor, apartinătorilor, a personalului sanitar etc., precum si orice expresie sau act capabil să zdruncine încrederea în medicul curant si autoritatea acestuia.

Art. 76. - Atunci când un medic ia cunostintă despre greseli etice sau profesionale care aduc atingere imaginii profesiei, comise de către un coleg, trebuie să ia atitudine cu tact, încercând să discute problema cu confratele în cauză. Dacă aceasta nu dă rezultate, medicul are obligatia să discute cazul în cadrul Colegiului Medicilor din România, înainte de a se adresa autoritătilor competente.

 

SECTIUNEA B

Consultul medical

 

Art. 77. - Ori de câte ori medicul consideră necesar să ceară părerea unui coleg pentru elucidarea diagnosticului, formularea planului terapeutic sau a indicatiei unei interventii, acesta va propune, de acord cu bolnavul sau apartinătorii lui si tinând cont de preferintele acestuia, un consult cu alti confrati.

Art. 78. - Consultul este organizat de medicul curant si este recomandabil ca medicii chemati pentru consult să examineze bolnavul în prezenta medicului curant. Apoi medicii se retrag pentru a discuta cazul. După ce au căzut de acord, medicul curant comunică bolnavului sau apartinătorului rezultatul consultului. Dacă există divergente de păreri, se va proceda, după caz, la completarea examinărilor, internarea în spital, lărgirea consultului prin invitarea altor specialisti etc.

Art. 79. - În consultul medical se va păstra o atmosferă de stimă si respect reciproc, nu se va manifesta superioritate fată de medicul curant. Discutia cazului si observatiile critice nu se vor face în fata bolnavului sau a altor persoane străine, chiar dacă este vorba de medici subordonati.

Art. 80. - Un medic care a fost chemat pentru un consult nu trebuie să revadă ulterior pacientul din proprie initiativă si fără aprobarea medicului curant.

Art. 81. - În cazul colaborării mai multor medici pentru examinarea sau tratamentul aceluiasi pacient, fiecare practician îsi asumă responsabilitatea personal. Este interzis transferul de sarcini si responsabilităti privind indicatiile de investigatii, prescrierea de medicamente sau concedii medicale către alti medici care nu au participat la consultul medical.

Art. 82. - Dacă în urma unui consult avizul celor chemati diferă fundamental de cel al medicului curant, pacientul trebuie informat. Medicul curant este liber să se retragă dacă părerea medicilor chemati la consult prevalează în opinia pacientului sau a anturajului acestuia.

Art. 83. - Pacientul aflat în tratamentul unui coleg poate fi asistat de orice confrate pentru probleme incidente urgente, cu informarea prealabilă sau ulterioară a medicului.

Art. 84. - Dacă propunerea pentru un consult medical vine din partea pacientului sau a anturajului acestuia, medicul are obligatia organizării modalitătii de consult. În cazul în care medicul curant nu este de acord, se poate retrage fără explicatii. În urma consultului se va redacta un document semnat de participanti. Dacă documentul nu este redactat, se consideră că participantii la consult sustin punctul de vedere al medicului curant.

 

SECTIUNEA C

Raporturi cu alti profesionisti sanitari

 

Art. 85. - Medicii vor avea raporturi bune, în interesul pacientilor, cu ceilalti profesionisti din domeniul medical.

 

SECTIUNEA D

Obligatii fată de Colegiul Medicilor din România

 

Art. 86. - Medicii membri ai Colegiului Medicilor din România trebuie să sustină organizatia din toate punctele de vedere.

Art. 87. - Medicul aflat în anchetă profesională este obligat să colaboreze cu persoanele desemnate de colegiu si să furnizeze toate datele solicitate în vederea încheierii investigatiei în cel mult 14 zile de la solicitare.

 

CAPITOLUL VI

Situatii speciale

 

SECTIUNEA A

Reguli privind cercetarea medicală pe subiecti umani

 

Art. 88. - Cercetarea medicală pe subiecti umani se face cu respectarea prevederilor conventiilor si declaratiilor internationale la care România este parte semnatară.

Art. 89. - Medicul implicat în cercetarea biomedicală are datoria de a promova si proteja viata, sănătatea, intimitatea si demnitatea subiectilor umani care participă la cercetare.

Art. 90. - În desfăsurarea cercetării medicale pe subiecti umani trebuie acordată o protectie deosebită populatiilor vulnerabile, cum ar fi:

a) persoane dezavantajate din punct de vedere economic si medical;

b) persoane care nu îsi pot da consimtământul pentru participarea într-o cercetare medicală (minori, persoane incompetente, persoane care datorită stării lor nu îsi pot exprima vointa);

c) persoane care sunt susceptibile a-si da consimtământul sub presiune (de exemplu, persoane în detentie, militari);

d) persoane care nu beneficiază personal din cercetare; e) persoane pentru care cercetarea medicală este combinată cu îngrijirea medicală.

Art. 91. - În cercetarea pe subiecti umani, binele individului primează asupra binelui societătii în general si al stiintei.

Art. 92. - Cercetarea medicală în scopul progresului medical trebuie să se facă doar în ultimă instantă pe subiecti umani. Aceasta trebuie să se efectueze în conformitate cu datele stiintifice existente, cu alte surse relevante de informare si cu datele obtinute din experimentarea pe animale, atunci când aceasta este posibilă.

Art. 93. - Principalul scop al cercetării medicale pe subiecti umani este de a îmbunătăti metodele profilactice, diagnostice si de tratament, întelegerea etiologiei si a patogenezei unei afectiuni.

Art. 94. - Nu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoană, decât dacă sunt întrunite cumulativ următoarele conditii:

a) nu există nici o metodă alternativă la cercetarea pe fiinte umane, de eficacitate comparabilă;

b) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproportionate în comparatie cu beneficiile potentiale ale cercetării;

c) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanta competentă după ce a făcut obiectul unei examinări independente asupra pertinentei sale stiintifice, inclusiv al unei evaluări a importantei obiectivului cercetării, precum si al unei examinări pluridisciplinare a acceptabilitătii sale pe plan etic;

d) persoana pe care se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale si asupra garantiilor pentru protectia sa;

e) există consimtământul participantilor.

Art. 95. - Protocolul cercetării trebuie să fie evaluat de o comisie de etică, formată din persoane independente fată de cercetători sau sponsori. Comisia de etică ce efectuează evaluarea proiectului trebuie să fie informată cu privire la desfăsurarea cercetării si are dreptul de a monitoriza cercetările în derulare.

Art. 96. - Cercetarea medicală pe subiecti umani trebuie să fie efectuată numai de către persoane calificate în acest sens. Această persoană are reponsabilitatea privind subiectii implicati în cercetare, chiar dacă acestia si-au exprimat consimtământul informat pentru participare.

Art. 97. - Experimentul clinic (cercetarea fără scop terapeutic) este admisibil din punct de vedere etic dacă nu comportă nici un risc serios previzibil. Cercetătorii care conduc experimentul clinic sunt obligati să îl întrerupă dacă apare pericolul vătămării sănătătii subiectului sau când acesta cere sistarea experimentului. Cercetarea medicală pe subiecti umani se poate derula doar dacă potentialele beneficii sunt superioare riscurilor.

Art. 98. - Impunerea cu forta sau prin inducerea în eroare a exprimentului pe om constituie o gravă încălcare a principiilor eticii medicale. Participarea subiectilor umani în cercetare se poate face numai voluntar si numai după ce acestia au fost informati adecvat cu privire la: scopurile, metodele cercetării, riscurile si beneficiile anticipate. De asemenea, subiectii trebuie informati că se pot retrage oricând din cercetare, fără ca acest lucru să îi prejudicieze în vreun fel. Consimtământul informat al participantilor trebuie luat cu respectarea prevederilor legale.

Art. 99. - Refuzul unui pacient de a participa într-o cercetare nu trebuie să influenteze calitatea relatiei medic-pacient.

Art. 100. - În cazul minorilor, consimtământul va fi obtinut de la apartinători sau de la reprezentantul legal, fiind necesar si acceptul minorului de a participa în cercetare. Este necesar un maximum de prudentă în a utiliza minorii în experimentele medicale si numai dacă riscurile sunt minime.

Art. 101. - În cazul persoanelor incompetente sau incapabile de a-si exprima vointa, consimtământul va fi obtinut de la apartinători sau de la reprezentantii legali.

Art. 102. - Includerea în cercetarea medicală a subiectilor incompetenti sau care nu îsi pot exprima vointa se va face numai atunci când cercetarea nu poate fi efectuată folosindu-se persoane competente (conditia fizică sau psihică ce împiedică obtinerea consimtământului informat este o caracteristică necesară a populatiei incluse în studiu) si numai dacă riscurile sunt minore.

Art. 103. - Medicul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru protejarea intimitătii subiectilor participanti în cercetare, pentru păstrarea confidentialitătii informatiilor despre subiecti, si trebuie să minimalizeze pe cât posibil impactul cercetării asupra integritătii fizice, mentale si a personalitătii acestora.

Art. 104. - Cercetările făcute în scop terapeutic constituie aplicarea pentru prima dată la om a unor procedee medicale sau chirurgicale si se vor face exclusiv în scop curativ. În asemenea cercetări trebuie să existe o proportionalitate justă, în favoarea bolnavului, între riscurile procedeului nou si gravitatea cazului; pericolele posibile ale procedeului nou să nu întreacă în gravitate evolutia probabilă a bolii de bază sau a tratamentelor cunoscute si aplicate până în prezent.

Art. 105. - Folosirea unui placebo în cercetări medicale combinate cu îngrijirea pacientilor este admisă numai atunci când nu există metode profilactice, diagnostice sau terapeutice demonstrate pentru subiectii participanti ori atunci când pacientii care primesc placebo nu sunt expusi unor riscuri suplimentare.

Art. 106. - Participantii într-o cercetare medicală trebuie să aibă acces la beneficiile rezultate din aceasta, după încheierea cercetării.

Art. 107. - Publicarea rezultatelor unei cercetări medicale pe subiecti umani se va face cu respectarea acuratetei datelor si numai în conditiile în care sunt respectate normele etice nationale si internationale care guvernează cercetarea medicală pe subiecti umani.

Art. 108. - Se interzice provocarea de îmbolnăviri artificiale unor oameni sănătosi, din ratiuni experimentale.

Art. 109. - În toate cazurile de cercetări clinice, pentru verificarea pe om a eficacitătii unor metode de diagnostic sau de tratament se va respecta riguros conditia consimtământului voluntar al subiectului.

Art. 110. - Experimentarea umană trebuie să respecte un număr de reguli:

a) să fie precedată de o serioasă experimentare pe animal;

b) subiectul să accepte voluntar, să fie major, în stare de libertate si perfect informat despre riscuri;

c) în cazul unor maladii incurabile, la subiecti în stadiul terminal, remediul nu trebuie să provoace suferinte suplimentare si să existe sanse rezonabile de a fi util;

d) nu pot fi experimentate remedii care ar altera psihicul sau constiinta morală.

Art. 111. - Se interzice orice activitate terapeutică sau experimentală pe om din simple ratiuni de orgoliu profesional ori stiintific, de al cărei rezultat nu poate beneficia majoritatea indivizilor sau care lezează principiile culturale ori morale ale comunitătii.

Art. 112. - Experimentele privind clonarea fiintei umane sunt interzise.

 

SECTIUNEA B

Exercitiul medicinei de expertiză judiciară

 

Art. 113. - Subiectul va fi informat în prealabil despre sensul examinării, de către expertul care nu a avut niciodată nici o relatie de un gen oarecare cu cel expertizat, ceea ce i-ar putea influenta rationamentele. În acest din urmă caz expertul are obligatia de a se recuza, informând forurile competente cu privire la motivele recuzării.

Art. 114. - Expertizatul îl poate recuza pe expert, acesta trebuind să se supună dorintei expertizatului.

Art. 115. - Raportul final nu va contine decât elemente de răspuns la chestiunile puse în decizia de numire a expertului. În rest, expertul este supus secretului profesional.

 

SECTIUNEA C

Exercitiul medicinei private

 

Art. 116. - Este interzis unui medic să îsi încredinteze propriul cabinet unui coleg pentru a fi administrat. Exceptie face situatia în care medicul titular este plecat din localitate din motive bine întemeiate (concedii de odihnă, de boală, postnatale, stagii de pregătire în alte localităti sau în străinătate), când se va utiliza licenta de înlocuire acordată de Colegiul Medicilor din România.

Art. 117. - În cabinetele de grup, exercitiul profesiei rămâne personal, pentru a se putea asigura, pe de o parte, independenta profesională, iar pe de altă parte, răspunderea profesională individuală completă. Libertatea de optiune pentru un anumit medic trebuie asigurată si respectată.

Art. 118. - Orice fel de asociere între medici trebuie să facă obiectul unui contract scris ce trebuie să respecte independenta profesională a fiecăruia. Actul trebuie obligatoriu comunicat consiliului colegiului teritorial, pentru ca acesta să îsi dea avizul din toate punctele de vedere.

Art. 119. - Angajamentul profesional al medicului nu poate depăsi competenta profesională, capacitatea tehnică si de dotare a cabinetului ori baza materială afectată, inclusiv prin conventii sau colaborări ferme cu alte unităti sanitare.

 

SECTIUNEA D

Atentarea la viata si integritatea fizică a bolnavului. Eutanasia

 

Art. 120. - Medicul trebuie să încerce reducerea suferintei bolnavului incurabil, asigurând demnitatea muribundului.

Art. 121. - Se interzice cu desăvârsire eutanasia, adică utilizarea unor substante sau mijloace în scopul de a provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea si prognosticul bolii, chiar dacă a fost cerut insistent de un bolnav perfect constient.

Art. 122. - Medicul nu va asista sau îndemna la sinucideri ori autovătămări prin sfaturi, recomandări, împrumutarea de instrumente, oferirea de mijloace. Medicul va refuza orice explicatie sau ajutor în acest sens.

Art. 123. - Nici o mutilare nu poate fi practicată fără o justificare medicală evidentă, serios documentată si fără consimtământul informat al pacientului, cu exceptia situatiilor de urgentă cu risc vital.

Art. 124. - Prin actele sale profesionale, de investigare sau terapeutice, medicul nu trebuie să supună pacientul nici unui risc nejustificat, chiar dacă există cererea expresă a acestuia din urmă.

Art. 125. - Întreruperea de sarcină poate fi practicată în cazurile si în conditiile prevăzute de lege. Orice medic este liber să refuze fără explicatii cererea de întrerupere voluntară a sarcinii.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii diverse

 

Art. 126. - În domenii specifice ale unor specialităti medicale, la propunerea comisiilor de specialitate, Consiliul national al Colegiului Medicilor din România poate adopta norme de detaliere ce vor fi publicate ca anexe si care fac parte integrantă din prezentul cod.

Art. 127. - În situatia unei actiuni disciplinare împotriva sa, medicul trebuie să fie sincer în toate declaratiile pe care le face. Invocarea secretului profesional nu trebuie să împiedice instruirea disciplinară în curs. Declaratiile inexacte făcute deliberat vor fi considerate drept abateri grave.

Art. 128. - Orice medic care încetează exercitiul profesiei are obligatia de aduce acest fapt la cunostinta Colegiului Medicilor din România.

Art. 129. - Prezentul cod a fost aprobat de Adunarea generală natională în sedinta din data de 25 martie 2005 si intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.