MONITORUL
OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
173 (XVII) - Nr. 428 LEGI,
DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 20 mai 2005
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 214 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la
salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din
sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii
judecătoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002
nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003
nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr.
507/2003, precum si ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul
2005 nr. 511/2004
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
351. - Hotărâre privind aprobarea Programului de eliminare
treptată a evacuărilor, emisiilor si pierderilor de substante prioritar
periculoase
ACTE
ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
194. - Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si
turismului pentru aprobarea Reglementării tehnice “Ghid de executie privind
protectia“mpotriva coroziunii a constructiilor din otel“, indicativ GE 053-04
DECIZII
ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
din
14 aprilie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, precum si ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004
Ioan
Vida - presedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia
Cojocaru - judecător
Constantin
Doldur - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Kozsokár
Gábor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Serban
Viorel Stănoiu - judecător
Florentina
Baltă - procuror
Claudia
Margareta Nită - magistrat-asistent
Pe rol
se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii
de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele
autoritătii judecătoresti si ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat
pe anul 2002 nr.
743/2001, exceptie ridicată de Magdalena Muscă, Liliana Chirită si altii în
Dosarul nr. 933/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Sectia civilă, înregistrată la
Curtea Constitutională sub nr. 73D/2005.
La
apelul nominal răspunde Ministerul Justitiei, prin consilier juridic Adriana
Mehedinti, cu delegatie depusă la dosarul cauzei, lipsind celelalte părti, fată
de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune a se face
apelul si în dosarele nr. 74D/2005, nr. 117D/2005 si nr. 118D/2005, având ca
obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Niculina
Tuchilus, Tudorita Branea si altii în Dosarul nr. 1.006/C/2004 al Tribunalului
Vrancea - Sectia civilă, de Ion Lefter, Vasile Castu si altii în Dosarul nr. 974/C/2004
al Tribunalului Vrancea - Sectia civilă, respectiv de Liviu Gătej, Ioana
Albitei si altii în Dosarul nr. 990/C/2004 al aceleiasi instante. De asemenea,
Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 76D/2005, nr. 78D/2005 si
nr. 79D/2005, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor
publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a
personalului din organele autoritătii judecătoresti, ale art. 12 alin. (4) din
Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr.
743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.
631/2002, precum si ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe
anul 2004 nr.
507/2003, exceptie ridicată de Marcela Comsa, Ioan Busuioc si altii în
Dosarul nr. 6/M/2005 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă, de Aurica
Voinescu, Laura Achten si altii în Dosarul nr. 10/M/2005 al aceleiasi
instantei, respectiv de Gheorghe Achim, Lidia Adam si altii în Dosarul nr.
6/2005 al Tribunalului Covasna.
La
apelul nominal răspunde Ministerul Justitiei, prin acelasi consilier juridic,
care depune delegatie în dosarele nr. 74D/2005, nr. 76D/2005 si nr. 78D/2005,
lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită. Magistratul-asistent referă faptul că, în dosarele nr. 73D/2005,
nr. 74D/2005, nr. 76D/2005 si nr. 78D/2005, Ministerul Justitiei, în calitate
de parte în proces, a transmis prin Serviciul de registratură al Curtii
Constitutionale note scrise prin care apreciază, pe de o parte, că exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr.
33/2001 este întemeiată si, pe de altă parte, că exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr.
743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr.
631/2002 si ale art. 9 alin. (7) din Legea nr.
507/2003 este inadmisibilă.
Curtea,
având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în
dosarele sus-mentionate este, în totalitate sau în parte, identic, pune în
discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Atât
reprezentantul Ministerului Justitiei, cât si cel al Ministerului Public sunt
de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea
nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 118D/2005, nr. 117D/2005, nr.
79D/2005, nr. 78D/2005, nr. 76D/2005 si nr. 74D/2005 la Dosarul nr. 73D/2005,
care a fost primul înregistrat.
Cauza
fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Justitiei solicită
admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2)
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001, precum si respingerea ca inadmisibilă a exceptiei referitoare la
celelalte texte de lege criticate de către autorii acesteia. În acest sens,
face referire la argumentatia expusă pe larg în notele depuse de Ministerul
Justitiei în dosarele nr. 73D/2005, nr. 74D/2005, nr. 76D/2005 si nr. 78D/2005.
Reprezentantul Ministerului Public arată că dispozitiile de lege criticate au
mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea retinând, de exemplu
prin deciziile nr. 38 din 25 ianuarie 2005 si nr. 56 din 1 februarie 2005, că
acestea au avut un caracter temporar. Apreciază că nu au intervenit elemente
noi de natură să impună schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale,
astfel că solicită respingerea exceptiei ca inadmisibilă.
CURTEA,
având
în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin
încheierile din 14, 25, 27 si 28 ianuarie 2005, pronuntate în dosarele nr.
933/C/2004, nr. 1.006/C/2004, nr. 6/M/2004, nr. 10/M/2004, nr. 6/2005, nr.
974/C/2004 si nr. 990/C/2004, Tribunalul Vrancea - Sectia civilă, Tribunalul
Brasov - Sectia civilă si Tribunalul Covasna au sesizat Curtea Constitutională
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici
si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului
din organele autoritătii judecătoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea
bugetului de stat pe anul 2002 nr.
743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.
631/2002, precum si ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe
anul 2004 nr.
507/2003. Exceptia a fost ridicată de Magdalena Muscă si altii, de
Niculina Tuchilus si altii, de Marcela Comsa si altii, de Aurica Voinescu si
altii, de Gheorghe Achim si altii, de Ion Lefter si altii, respectiv de Liviu
Gătej si altii în cadrul unor cauze având ca obiect plata primei de concediu.
În
motivarea exceptiei, având un continut asemănător, autorii acesteia arată că prin
textele de lege criticate a fost suspendat în mod succesiv, mai întâi până la
data de 1 ianuarie 2002, apoi până la data de 31 decembrie 2002, 31 decembrie
2003, respectiv 31 decembrie 2004, exercitiul dreptului la prima de concediu
prevăzut de art. 411
alin. (1) din
Legea nr.
50/1996, introdus prin Ordonanta Guvernului nr.
83/2000. Autorii consideră că “suspendarea aplicării unei legi prin care se
recunoaste un drept echivalează cu restrângerea exercitiului acelui drept“,
astfel că textele de lege criticate contravin art. 53 din Constitutie, ale
cărui conditii strict si limitativ prevăzute pentru restrângerea exercitiului
unui drept prin lege nu sunt respectate.
În
plus, în dosarele nr. 76D/2005 si nr. 78D/2005, autorii exceptiei de
neconstitutionalitate apreciază că art. 41 alin. (2) din Constitutie,
reglementând dreptul la muncă si protectia socială a muncii, se referă si la
concediul de odihnă plătit, prin care se întelege cumulul dintre indemnizatia
de concediu si prima de vacantă. Se sustine că Legea fundamentală a României nu
prevede posibilitatea suspendării unor drepturi constitutionale, ci doar
restrângerea prin lege a exercitiului unor drepturi sau libertăti, în conditii
stricte care impun o astfel de măsură, astfel că încălcarea art. 53 din
Constitutie este cu atât mai evidentă. Se mai arată că prevederile art. III alin.
(2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001 încalcă si art. 115 alin. (4) din Constitutie, întrucât măsura
dispusă prin ordonanta criticată “nu a fost justificată de o situatie
exceptională“, asa cum impune norma constitutională invocată. În acest sens se
amintesc decizii ale Curtii Constitutionale prin care texte de lege
reglementate cu încălcarea conditiei urgentei au fost declarate
neconstitutionale (deciziile nr. 65/1995 si nr. 83/1998). În final, se invocă
prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, referitoare la caracterul de stat
de drept, democratic si social al României, precum si la garantarea, ca valori
supreme în stat, a drepturilor si libertătilor cetătenilor.
În
plus, în Dosarul nr. 79D/2005, autorii exceptiei de neconstitutionalitate
solicită ca “în baza principiului egalitătii în drepturi“ să se aibă în vedere
“că salarizarea personalului din autoritatea judecătorească se întemeiază pe raporturi
de autoritate, nu pe principii contractuale“, ceea ce creează “o inechitate
fată de personalul contractual al societătilor comerciale care în baza
negocierii beneficiază de asemenea prime de vacante, precum si de primele
reglementate de Codul fiscal“.
Tribunalul
Vrancea - Sectia civilă, exprimându-si opinia în dosarele nr. 73D/2005, nr. 74D/2005, nr.
117D/2005 si nr. 118D/2005, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este
întemeiată, deoarece suspendarea succesivă a unui drept recunoscut de lege
echivalează cu o restrângere a exercitiului acestui drept, care nu se înscrie
însă printre situatiile expres si limitativ reglementate de art. 53 din
Constitutie. Desi mentionează că revine instantei de judecată competenta de a
constata abrogarea art. 411 din
Legea nr.
50/1996, aceasta consideră, totusi, necesară interventia Curtii
Constitutionale, “ca autoritate publică specializată.“
Tribunalul
Brasov - Sectia civilă, exprimându-si opinia în dosarele nr. 76D/2005 si nr. 78D/2005,
consideră că “prima de vacantă prevăzută de Ordonanta Guvernului nr.
83/2000 se încadrează în sintagma «alte conditii specifice, stabilite de
lege», prevăzută de art. 41 alin. (2) din Constitutie, având în vedere că
aceasta este distinctă de concediul de odihnă plătit, însă este specifică
categoriei profesionale a magistratilor si a personalului auxiliar din
autoritatea judecătorească si este prevăzută prin lege specială“. În
consecintă, suspendarea primei de vacantă,“chiar dacă ar fi considerată o
restrângere temporară“, nu este justificată din prisma prevederilor art. 53 din
Constitutie, deoarece nu se încadrează în nici una dintre situatiile prevăzute
limitativ de norma constitutională invocată, nu este necesară într-o societate
democratică si are ca efect atingerea dreptului în substanta sa. Se mai
mentionează că actele normative ce contin dispozitiile de lege criticate nu
cuprind nici o expunere de motive care să justifice luarea acestei măsuri,
măsură ce “este de natură a conduce la discriminarea autoritătii judecătoresti
fată de celelalte puteri ale statului“.
Tribunalul
Covasna, exprimându-si
opinia în Dosarul nr. 79D/2005, apreciază că “actele normative invocate de
autorii exceptiei ca fiind neconstitutionale nu sunt în contradictie cu
prevederile Legii fundamentale, întrucât în cauză nu este vorba de suspendarea
unui drept constitutional“ cuprins între drepturile si libertătile fundamentale
reglementate de Capitolul II din Constitutie, asa cum este dreptul la un
salariu minim brut pe tară. Dreptul la prima de vacantă este un drept instituit
printr-o lege specială, astfel că art. 53 din Constitutie nu poate fi invocat.
Potrivit
prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul,
prin punctul
său de vedere transmis în dosarele nr. 73D/2005, nr. 74D/2005, nr. 76D/2005,
nr. 78D/2005 si nr. 79D/2005, consideră că exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001 este întemeiată, pentru următoarele argumente: concediul de odihnă
plătit este un drept al salariatilor garantat de art. 41 alin. (2) din
Constitutie, referitor la măsurile de protectie socială a muncii; din
“interpretarea coroborată a dispozitiilor Codului
muncii si ale Legii nr.
188/1999” rezultă că dreptul la concediul de odihnă are două componente,
care nu se pot disocia: una nepatrimonială, constând în însăsi efectuarea
concediului prin suspendarea obligatiei salariatului de a presta munca, iar
cealaltă de natură patrimonială, care acoperă drepturile cuvenite salariatului
în perioada concediului de odihnă; “a admite posibilitatea suspendării
aplicabilitătii prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu
echivaleză cu recunoasterea implicită a posibilitătii de suspendare a
exercitiului oricărei componente a dreptului la concediu plătit, inclusiv sub
aspectul laturii nepatrimoniale“; art. 139 alin. (2) din Codul
muncii prevede că dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma
obiectul vreunei cesiuni, renuntări sau limitări. În consecintă, se apreciază
că suspendarea acordării dreptului la prima de concediu reprezintă, în fapt, o
suspendare a unui drept constitutional fundamental consacrat de art. 41 alin.
(2) din Constitutie“, iar această suspendare “echivalează cu restrângerea
nejustificată a acestui drept, fără a fi incidentă vreuna dintre situatiile de
exceptie prevăzute de art. 53 din Constitutie, care să permită o astfel de restrângere“.
Mai mult, se sustine că îrestrângerea adusă de legiuitor prin măsura
suspendării care, în fapt, anulează aplicarea unei componente esentiale a
dreptului constitutional în discutie aduce atingere însesi existentei
dreptului“, încălcând flagrant, si sub acest aspect, dispozitiile art. 53 din
Legea fundamentală.
În
ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12
alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr.
743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.
631/2002 si ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr.
507/2003, se arată că, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr.
283/2004, alin. (2) al art. 138 din Constitutie consacră principiul anualitătii
bugetului de stat, astfel că, legile criticate nemaifiind în vigoare si
aplicându-se dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, exceptia este inadmisibilă.
Totodată,
în punctul de vedere transmis în dosarele nr. 117D/2005 si nr. 118D/2005, al
căror obiect îl constituie exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001, precum si ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe
anul 2002 nr.
743/2001, Guvernul apreciază că textele de lege criticate au caracter
temporar, fiind “norme juridice cuprinse în legi ale bugetului de stat cu
aplicare în timp limitată la anii la care se referă“ si, în consecintă, înu pot
constitui obiect al controlului constitutional“. Conform art. 147 alin. (1) din
Constitutie si art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, Curtea Constitutională decide numai asupra “unei legi sau
ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare“,
astfel că exceptia de neconstitutionalitate îurmează a fi respinsă.“
Avocatul
Poporului a
transmis punctul său de vedere, prin care arată următoarele:
În
ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin.
(2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001 fată de prevederile art. 53 din Constitutie, se arată că “aceasta nu
poate fi retinută, întrucât textul legal atacat nu pune în discutie restrângeri
ale exercitiului unor drepturi sau libertăti fundamentale“. De asemenea,
textele de lege criticate nu contravin nici art. 41 alin. (2) din Constitutie,
deoarece măsurile de protectie socială - printre care si dreptul la prima ce se
acordă cu ocazia plecării în concediu - sunt cele îstabilite prin lege“, asa
cum prevede chiar norma constitutională invocată de autorii exceptiei.
În
ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a textelor din legile
bugetului de stat pe anii 2002, 2003 si 2004, se arată că, potrivit
principiului anualitătii bugetului de stat, acestea nu mai sunt în vigoare. În
consecintă, sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, conform cărora Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate având ca obiect dispozitii legale în
vigoare.
În
concluzie, Avocatul Poporului consideră că prevederile art. III alin. (2) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001 sunt constitutionale, iar exceptia de neconstitutionalitate referitoare
la dispozitiile art. 12 alin. (4) din Legea nr.
743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr.
631/2002, precum si cele ale art. 9 alin. (7) din Legea nr.
507/2003 este inadmisibilă.
Presedintii
celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând
încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părtii
prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea
Constitutională constată că este legal sesizată si competentă, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2)
si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost
sesizată.
Obiectul
exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. III alin.
(2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor
publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a
personalului din organele autoritătii judecătoresti, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată prin Legea nr.
386/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din
17 iulie 2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr.
743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.
631/2002, precum si ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe
anul 2004 nr.
507/2003. Acestea au următorul cuprins:
-
Art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor
publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a
personalului din organele autoritătii judecătoresti: “De asemenea, se
suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) care cuprind
dispozitii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă si ale
art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele
lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr.
50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele
autoritătii judecătoresti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată si completată prin Ordonanta
Guvernului nr.
83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.
50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele
autoritătii judecătoresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum si aplicarea prevederilor art. IV
referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
237/2000 pentru modificarea Legii nr.
21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.“;
-
Art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr.
743/2001: “Termenele prevăzute la art. III din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor
publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului
din organele autoritătii judecătoresti, aprobată si modificată prin Legea nr.
386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.“;
-
Art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.
631/2002: “Termenele prevăzute la art. III din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor
publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a
personalului din organele autoritătii judecătoresti, aprobată cu modificări
prin Legea nr.
386/2001, cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31
decembrie 2003.“;
-
Art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr.
507/2003: “Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare
referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă,
precum si a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificările si
completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.“
Aplicarea
dispozitiilor art. 411
alin. (1) din
Legea nr. 50/1996, referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă,
a fost suspendată si prin Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29
noiembrie 2004, care la art. 8 alin. (7) prevede că: “Aplicarea prevederilor
din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia
plecării în concediul de odihnă, precum si a celor ale art. 32 alin. (2) din
Legea nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu
modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.“ În
consecintă, Curtea Constitutională urmează a se pronunta si asupra acestui text
de lege, în contextul criticilor formulate cu privire la măsurile de suspendare
referitoare la acordarea primelor de concediu în anii 2002, 2003 si 2004, stabilită
prin legile bugetare adoptate pentru acesti ani.
În
motivarea exceptiei ridicate, autorii invocă încălcarea art. 1 alin. (3), a
art. 16 alin. (1), a art. 41 alin. (2), a art. 53, precum si a art. 115 alin.
(4) din Constitutie. Aceste prevederi au următorul cuprins:
-
Art. 1 alin. (3): “România este stat de drept, democratic si social, în care
demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a
personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori
supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor
Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.“;
-
Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor
publice, fără privilegii si fără discriminări.“;
-
Art. 41 alin. (2): “Salariatii au dreptul la măsuri de protectie socială.
Acestea privesc securitatea si sănătatea salariatilor, regimul de muncă al
femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tară, repausul
săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în conditii deosebite
sau speciale, formarea profesională, precum si alte situatii specifice,
stabilite prin lege.“;
-
Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi
restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea
securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2)
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate
democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a
determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertătii.“;
-
Art. 115 alin. (4): “Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în
situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având
obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora.“
Examinând
dispozitiile de lege criticate, raportate la normele constitutionale invocate,
Curtea Constitutională constată că exceptia urmează a fi respinsă pentru
următoarele considerente:
Dispozitiile
de lege atacate au mai fost supuse, în repetate rânduri, examenului de
constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale, ca
si cele invocate de autorii prezentei exceptii de neconstitutionalitate.
De
exemplu, prin Decizia nr.
69 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 211 din 14 martie 2005, sau prin Decizia nr.
96 din 15 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 227 din 18 martie 2005, Curtea a retinut că art. III alin. (2)
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001 prevede suspendarea aplicării dispozitiilor art. 411 alin. (1) si ale art. 45 alin. (1) din Legea nr.
50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele
autoritătii judecătoresti, republicată, până la data de 1 ianuarie 2002. Acest termen
a fost prelungit prin art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul
2002 nr.
743/2001, precum si prin legile bugetare pentru anii 2003, 2004 si 2005,
până la data de 31 decembrie 2005.
În
ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III
alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001, Curtea constată că si acestea au avut aplicabilitate temporară,
ele fiind în vigoare între 2 martie 2001 si 1 ianuarie 2002. Or, potrivit
dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, Curtea Constitutională decide numai asupra exceptiilor privind
neconstitutionalitatea unei legi sau a unei ordonante sau a unei dispozitii
dintr-o lege sau ordonantă în vigoare. În consecintă, exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de
urgentă a Guvernului nr.
33/2001 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Curtea constată că si
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor din legile bugetului de stat
pe anii 2002, 2003 si 2004 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât, în
virtutea principiului anualitătii bugetului de stat, aceste acte normative
si-au încetat aplicabilitatea o dată cu încheierea exercitiului anului bugetar
corespunzător perioadei de reglementare.
În
ceea ce priveste dispozitiile art. 8 alin. (7) din Legea nr.
511/2004, Curtea observă că textul de lege este în vigoare si prevede
suspendarea aplicării acelor dispozitii din actele normative care se referă la
acordarea primelor pentru concediul de odihnă, până la data de 31 decembrie
2005. În ce priveste dreptul la prima de concediu a magistratilor, prevăzut de
art. 411 alin. (1) din Legea nr.
50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din
autoritătile judecătoresti, Curtea constată că textul de lege mentionat a fost
abrogat prin art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002.
Aceste dispozitii au următorul continut: “Pe data intrării în vigoare a
prezentei ordonante de urgentă se abrogă art. 11, precum si celelalte dispozitii
referitoare la salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si personalului
de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.
50/1996 (...).“ Ca atare, prevederile art. 411 alin. (1) din Legea nr.
50/1996 si-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de personal
de la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
177/2002. În consecintă, art. 8 alin. (7) din Legea nr.
511/2004 suspendă dreptul la acordarea primei pentru concediul de odihnă
doar în ceea ce priveste personalul auxiliar din organele autoritătii
judecătoresti, astfel că, numai sub acest aspect, Curtea va efectua controlul
de constitutionalitate prin raportare la normele din Constitutie invocate ca
fiind încălcate.
Astfel,
în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a acestui text de lege
fată de art. 53 din Legea fundamentală, Curtea a retinut prin deciziile
mentionate că dreptul la prima pentru concediu de odihnă nu este un drept de
natură constitutională, ci este un drept suplimentar, instituit de o lege
specială. Prin urmare, acest drept excede cadrului instituit de art. 41 alin.
(2) din Constitutie si nu poate fi înscris între “drepturile si libertătile
fundamentale“ avute în vedere de către aceasta, astfel că, atât prevederile
art. 1 alin. (3), cât si cele ale art. 53 din Legea fundamentală, nu sunt
aplicabile.
Nu
poate fi retinută nici critica referitoare la nesocotirea principiului
egalitătii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie,
întrucât între cele două categorii de salariati pe care autorii exceptiei le
amintesc, personalul contractual al societătilor comerciale si personalul din
autoritatea judecătorească, există diferente în ceea ce priveste natura
raporturilor de muncă si conditiile specifice de încheiere ale contractului de
muncă, astfel că si regimul juridic aplicabil fiecărei categorii este diferit.
Or, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenta sa că principiul
egalitătii impune aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii identice si, per
a contrario, presupune ca, în situatii de fapt diferite, să se aplice un
regim juridic diferit.
În
sfârsit, referitor la critica de neconstitutionalitate a art. III alin. (2) din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001 fată de art. 115 alin. (4) din Constitutie, care se referă la caracterul
exceptional al ordonantei de urgentă, precum si la necesitatea motivării unei
astfel de reglementări, Curtea retine că, potrivit expunerii de motive ce
însoteste proiectul de lege pentru aprobarea ordonantei criticate, îse suspendă
până la data de 1 ianuarie 2002 prevederile referitoare la (...) acordarea
primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă (...) din Legea nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici, precum si prevederile
care reglementează aceleasi drepturi cuprinse în Ordonanta Guvernului nr.
83/2000 (...)“, întrucât “cresterea prevăzută a nivelurilor de salarizare
cu până la 80% conduce la influente semnificative asupra bugetului general
consolidat si produce un decalaj substantial între salariile diplomatilor, ale
functionarilor publici si celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar“.
În continuare, se mai arată că îpână la finele semestrului I 2001 va fi
elaborat un proiect de lege prin care să se asigure revizuirea sistemului de
salarizare în sectorul bugetar si care va asigura o politică unitară prin
stabilirea salariilor în functie de importanta domeniului de activitate si de
performantele profesionale individuale (...)“. Asadar, elaborarea Ordonantei de
urgentă a Guvernului nr.
33/2001 a avut în vedere ratiuni de politică financiară si bugetară a
statului, considerate a se constitui într-o urgentă a momentului, ceea ce
corespunde art. 114 alin. (4) din Constitutie, în forma nerevizuită. De altfel,
planificarea bugetului statului si concretizarea politicilor si măsurilor
financiare si bugetare ale statului în plan legislativ sunt aspecte ce nu
privesc controlul de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională,
în caz contrar realizându-se o ingerintă a acestei instante în atributele puterilor
legislativă si executivă ale statului, ceea ce ar contraveni principiului
separatiei si echilibrului puterilor în stat, consfintit de art. 1 alin. (4)
din Constitutie.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art.
29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA
CONSTITUTIONALĂ
În
numele legii
DECIDE:
I.
Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor
publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a
personalului din organele autoritătii judecătoresti, ale art. 12 alin. (4) din
Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr.
743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.
631/2002, precum si cele ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat
pe anul 2004 nr.
507/2003, exceptie ridicată de Magdalena Muscă, Liliana Chirită si altii în
Dosarul nr. 933/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Sectia civilă, de Niculina
Tuchilus, Emil Dediu Borza si altii în Dosarul nr. 1.006/C/2004 al Tribunalului
Vrancea - Sectia civilă, de Marcela Comsa, Ioan Busuioc si altii în Dosarul nr.
6/M/2004 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă, de Aurica Voinescu, Laura
Achten si altii în Dosarul nr. 10/M/2005 al Tribunalului Brasov - Sectia
civilă, de Gheorghe Achim, Lidia Adam si altii în Dosarul nr. 6/2005 al
Tribunalului Covasna, de Ion Lefter, Vasile Castu si altii în Dosarul nr.
974/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Sectia civilă, respectiv de Liviu Gătej,
Ioana Albitei si altii în Dosarul nr. 990/C/2004 al Tribunalului Vrancea -
Sectia civilă.
II.
Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr.
511/2004.
Definitivă
si general obligatorie.
Pronuntată
în sedinta publică din data de 14 aprilie 2005.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof.
univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia
Margareta Nită
HOTĂRÂRI
ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL
ROMÂNIEI
privind aprobarea
Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor si pierderilor de
substante prioritar periculoase
În
temeiul art. 108 din Constitutia
României, republicată, si al art. 17 lit. a1)
din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările si completările ulterioare,
Guvernul
României adoptă
prezenta hotărâre.
Art.
1. - Se aprobă Programul de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor si
pierderilor de substante prioritar periculoase, prevăzut în anexa care face
parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art.
2. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea
Guvernului nr.
118/2002 privind aprobarea Programului de actiune pentru reducerea poluării
mediului acvatic si a apelor subterane, cauzată de evacuarea unor substante
periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din
20 februarie 2002.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN
POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul
mediului si gospodăririi apelor,
Sulfina
Barbu
Ministrul
integrării europene,
Ene
Dinga
Bucuresti, 21 aprilie 2005.
Nr. 351.
ANEXĂ*)
|
|
|
|
|
|
|
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL TRANSPORTURILOR,
CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI
pentru aprobarea Reglementării
tehnice “Ghid de executie privind protectia împotriva coroziunii a
constructiilor din otel“, indicativ GE 053-04
În
conformitate cu art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995
privind calitatea în constructii, cu modificările ulterioare,
în
temeiul art. 2 pct. 45 si al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr.
412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor,
Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,
având
în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 14 din 12 august 2004 al Comitetului
tehnic de specialitate - CTS 12 si Procesul-verbal de avizare nr. 48 din 15
octombrie 2004 al Comitetului tehnic de coordonare generală,
ministrul
transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:
Art.
1. - Se aprobă Reglementarea tehnică “Ghid de executie privind protectia
împotriva coroziunii a constructiilor din otel“, indicativ GE 053-04, elaborată
de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Constructii si Economia
Constructiilor - INCERC Bucuresti, prevăzută în anexa*) care face parte
integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.
Art.
3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin orice dispozitii contrare
îsi încetează aplicabilitatea.
Ministrul
transporturilor, constructiilor si turismului,
Gheorghe
Dobre
Bucuresti, 15 februarie 2005.
Nr. 194.
*) Anexa se publică ulterior în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. ... bis în afara abonamentului,
care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei
Autonome “Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.
