MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 238         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 22 martie 2005

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

35. - Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 6/2005 pentru modificarea alin. (3) al art. 54 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

 

122. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 6/2005 pentru modificarea alin. (3) al art. 54 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

 

39. - Lege privind ratificarea Protocolului nr. 14 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, cu privire la modificarea sistemului de control al Conventiei, adoptat la Strasbourg la 13 mai 2004

 

Protocolul nr. 14 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, cu privire la modificarea sistemului de control al Conventiei, adoptat la Strasbourg la 13 mai 2004

 

126. - Decret pentru promulgarea Legii privind ratificarea Protocolului nr. 14 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, cu privire la modificarea sistemului de control al Conventiei, adoptat la Strasbourg la 13 mai 2004

 

121. - Decret pentru eliberarea din functie a unui magistrat

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Rectificări la:

 - Hotărârea Guvernului nr. 116/2005

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 6/2005 pentru modificarea alin. (3) al art. 54 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 6 din 20 ianuarie 2005 pentru modificarea alin. (3) al art. 54 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, adoptată în temeiul art. 1 pct. IV.5 din Legea nr. 602/2004 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 28 ianuarie 2005, cu următoarea modificare:

- Articolul II se abrogă.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 17 martie 2005.

Nr. 35.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 6/2005 pentru modificarea alin. (3) al art. 54 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 6/2005 pentru modificarea alin. (3) al art. 54 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia specială si încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 16 martie 2005.

Nr. 122.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind ratificarea Protocolului nr. 14 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, cu privire la modificarea sistemului de control al Conventiei, adoptat la Strasbourg la 13 mai 2004

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Protocolul nr. 14 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, cu privire la modificarea sistemului de control al Conventiei, adoptat la Strasbourg la 13 mai 2004.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 17 martie 2005.

Nr. 39.

 

PROTOCOLUL Nr. 14

la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, cu privire la modificarea sistemului de control al Conventiei, adoptat la Strasbourg la 13 mai 2004*)

 


*) Traducere.

 

PREAMBUL

 

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, denumită în continuare Conventia,

având în vedere Rezolutia nr. 1 si Declaratia, adoptate în cadrul Conferintei ministeriale europene privind drepturile omului, care s-a desfăsurat la Roma la 3 si 4 noiembrie 2000,

având în vedere declaratiile adoptate de Comitetul Ministrilor la 8 noiembrie 2001, 7 noiembrie 2002 si 15 mai 2003 în cadrul reuniunilor 109, 111, respectiv 112,

având în vedere Avizul nr. 251 (2004) adoptat de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la 28 aprilie 2004,

considerând că este necesară si urgentă modificarea anumitor dispozitii ale Conventiei în vederea mentinerii si îmbunătătirii eficientei pe termen lung a sistemului de control, având în vedere mai ales cresterea continuă a numărului de cauze aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului si al Comitetului Ministrilor Consiliului Europei,

considerând, mai ales, că este necesar să fie mentinut rolul principal al Curtii în ceea ce priveste protectia drepturilor omului în Europa,

au convenit asupra celor ce urmează:

 

ARTICOLUL 1

Alineatul 2 al articolului 22 din Conventie se abrogă.

 

ARTICOLUL 2

Articolul 23 din Conventie se modifică după cum urmează:

 

,,ARTICOLUL 23

Durata mandatului si revocarea

 

1. Judecătorii sunt alesi pentru o perioadă de 9 ani. Ei nu pot fi realesi.

2. Mandatul judecătorilor se încheie atunci când ei împlinesc vârsta de 70 de ani.

3. Judecătorii rămân în functie până la înlocuirea lor. Ei continuă totusi să se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizati.

4. Un judecător nu poate fi revocat din functie decât dacă ceilalti judecători decid, cu o majoritate de două treimi, că el nu mai corespunde conditiilor cerute.”

 

ARTICOLUL 3

Articolul 24 din Conventie se abrogă.

 

ARTICOLUL 4

Articolul 25 din Conventie devine articolul 24 si se modifică după cum urmează:

 

,,ARTICOLUL 24

Grefa si raportorii

 

1. Curtea dispune de o grefă ale cărei sarcini si organizare sunt stabilite prin regulamentul Curtii.

2. Atunci când se pronuntă în complet de judecător unic, Curtea este asistată de raportori care îsi exercită functiile sub autoritatea presedintelui Curtii. Ei fac parte din grefa Curtii.”

 

ARTICOLUL 5

Articolul 26 din Conventie devine articolul 25 (“Adunarea generală a Curtii”) si se modifică după cum urmează:

 

1. La sfârsitul literei d), virgula este înlocuită cu punct si virgulă, iar cuvântul “si” se elimină.

2. La sfârsitul literei e), punctul este înlocuit cu punct si virgulă.

3. Se adaugă o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

“f) formulează orice cerere în temeiul art. 26 alin. 2.”

 

ARTICOLUL 6

Articolul 27 din Conventie devine articolul 26 si se modifică după cum urmează:

 

,,ARTICOLUL 26

Completele de judecători unici, comitete,

Camere si Marea Cameră

 

1. Pentru examinarea cauzelor deduse judecătii Curtii, aceasta se constituie din complete formate din judecător unic, comitete de 3 judecători, Camere de 7 judecători si Marea Cameră, formată din 17 judecători. Camerele Curtii constituie comitete pentru o perioadă determinată.

2. La cererea Adunării generale a Curtii, Comitetul Ministrilor poate să reducă la 5 numărul judecătorilor Camerelor, prin decizie unanimă si pentru o perioadă determinată.

3. Judecătorul unic nu va examina nici o cerere introdusă împotriva înaltei părti contractante în numele căreia a fost ales.

4. Judecătorul ales în numele unei înalte părti contractante care este parte în cauză este membru de drept al Camerei sau al Marii Camere. În absenta sa ori în cazul în care nu poate participa, va participa în calitate de judecător o persoană aleasă de presedintele Curtii de pe o listă prezentată în prealabil de către înalta parte contractantă.

5. De asemenea, fac parte din Marea Cameră presedintele Curtii, vicepresedintii, presedintii Camerelor si alti judecători desemnati în conformitate cu regulamentul Curtii. Când cauza este transmisă Marii Camere în temeiul art. 43, nici un judecător al Camerei care a pronuntat decizia nu poate să facă parte din Marea Cameră, cu exceptia presedintelui Camerei si a judecătorului care a participat în numele înaltei părti contractante interesate.”

 

ARTICOLUL 7

După noul articol 26 se adaugă un nou articol, articolul 27, cu următorul cuprins:

 

,,ARTICOLUL 27

Competenta judecătorilor unici

 

1. Judecătorul unic poate declara inadmisibilă o cauză, în temeiul art. 34, sau poate decide radierea ei de pe rol atunci când o asemenea decizie poate fi luată fără o examinare suplimentară.

2. Decizia este definitivă.

3. Dacă judecătorul unic nu declară inadmisibilă o cauză sau nu o radiază de pe rol, acesta o va transmite unui comitet sau unei Camere pentru o examinare suplimentară.”

 

ARTICOLUL 8

Articolul 28 din Conventie se modifică după cum urmează:

 

,,ARTICOLUL 28

Competenta comitetelor

 

1. Un comitet sesizat cu o cerere individuală formulată în temeiul art. 34 poate, cu unanimitate de voturi:

a) să o declare ca fiind inadmisibilă sau să o radieze de pe rol, atunci când o asemenea decizie poate fi luată fără o examinare suplimentară; sau

b) să o declare ca admisibilă si să pronunte în acelasi timp o hotărâre pe fond, atunci când problema referitoare la interpretarea sau aplicarea Conventiei ori a protocoalelor sale, care este la originea cauzei, face obiectul unei jurisprudente constante a Curtii.

2. Deciziile si hotărârile prevăzute la alin. 1 sunt definitive.

3. Dacă judecătorul ales în numele înaltei părti contractante, parte în cauză, nu este membru al comitetului, acesta din urmă poate, în orice fază a procedurii, să îl invite să participe în locul unuia dintre membri, tinând sema de toti factorii pertinenti, inclusiv dacă partea a contestat aplicarea procedurii prevăzute la alin. 1.

 

ARTICOLUL 9

Articolul 29 din Conventie se modifică după cum urmează:

 

1. Alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Dacă nu a fost luată nici o decizie în temeiul art. 27 sau 28 si nici nu a fost pronuntată o hotărâre potrivit art. 28, Camera se pronuntă asupra admisibilitătii si a fondului cererilor individuale formulate conform art. 34. Decizia asupra admisibilitătii poate fi luată separat.”

2. La finalul alineatului 2 se adaugă o nouă frază, după cum urmează:

“Cu exceptia cazurilor în care Curtea decide altfel, în cazuri exceptionale decizia asupra admisibilitătii se ia separat”.

3. Alineatul 3 se abrogă.

 

ARTICOLUL 10

Articolul 31 din Conventie se modifică după cum urmează:

 

1. La sfârsitul literei a), cuvântul “si” se elimină.

2. Litera b) devine litera c) si se inserează o nouă literă

b), după cum urmează:

“b) se pronuntă asupra aspectelor cu privire la care Curtea este sesizată de către Comitetul Ministrilor în temeiul art. 46 alin. 4; si [...]”.

 

ARTICOLUL 11

 

Articolul 32 din Conventie se modifică după cum urmează: - La sfârsitul alineatului 1, după numărul 34 se adaugă o virgulă si numărul 46.

 

ARTICOLUL 12

Alineatul 3 al articolului 35 din Conventie se modifică după cum urmează:

 

“Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în temeiul art. 34, atunci când apreciază că:

a) cererea este incompatibilă cu prevederile Conventiei sau ale protocoalelor sale, este în mod vădit neîntemeiată ori abuzivă; sau

b) reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu important, cu exceptia cazului în care respectarea drepturilor omului garantate prin Conventie si prin protocoalele sale impune examinarea pe fond a cererii si cu conditia de a nu respinge pentru acest motiv nici o cauză care nu a fost examinată corespunzător de o instantă natională.”

 

ARTICOLUL 13

La sfârsitul articolului 36 din Conventie se adaugă un nou alineat, alineatul 3, cu următorul cuprins:

 

“În orice cauză aflată pe rolul unei Camere sau al Marii Camere comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei poate prezenta observatii scrise si poate lua parte la audieri.”

 

ARTICOLUL 14

Articolul 38 din Conventie se modifică după cum urmează:

 

,,ARTICOLUL 38

Examinarea în contradictoriu a cauzei

 

Curtea examinează cauza în conditii de contradictorialitate cu reprezentantii părtilor si, dacă este cazul, procedează la o anchetă, pentru a cărei bună desfăsurare înaltele părti contractante implicate vor pune la dispozitie toate facilitătile necesare.”

 

ARTICOLUL 15

Articolul 39 din Conventie se modifică după cum urmează:

 

,,ARTICOLUL 39

Solutionări pe cale amiabilă

 

1. În orice etapă a procedurii Curtea se poate pune la dispozitia părtilor în vederea solutionării pe cale amiabilă a cauzei, care să reflecte respectarea drepturilor omului, asa cum sunt recunoscute acestea în Conventie si în protocoalele sale.

2. Procedura descrisă la alin. 1 este confidentială.

3. În cazul încheierii unei conventii de rezolvare amiabilă, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limitează la o prezentare sumară a situatiei de fapt si a solutiei adoptate.

4. Această decizie este transmisă Comitetului Ministrilor, care supraveghează executarea clauzelor din conventia de solutionare pe cale amiabilă, asa cum au fost retinute în decizie.”

 

ARTICOLUL 16

Articolul 46 din Conventie se modifică după cum urmează:

 

,,ARTICOLUL 46

Forta obligatorie si executarea hotărârilor

 

1. Înaltele părti contractante se obligă să se conformeze hotărârilor definitive ale Curtii, pronuntate în cauzele în care sunt părti.

2. Hotărârea definitivă a Curtii se transmite Comitetului Ministrilor care supraveghează executarea acesteia.

3. În cazul în care Comitetul Ministrilor consideră că supravegherea executării unei hotărâri definitive este împiedicată de o dificultate de interpretare a acestei hotărâri, el poate sesiza Curtea pentru a se pronunta asupra acestei probleme de interpretare. Decizia cu privire la sesizarea Curtii se ia prin vot cu o majoritate de două treimi din numărul reprezentantilor cu drept de a participa la lucrările Comitetului Ministrilor.

4. În cazul în care Comitetul Ministrilor consideră că o înaltă parte contractantă refuză să se conformeze unei hotărâri definitive pronuntate într-un litigiu în care este parte, acesta poate, după ce a pus în întârziere înalta parte contractantă, să sesizeze Curtea cu privire la problema respectării de către aceasta a obligatiei prevăzute la alin. 1, printr-o decizie luată cu votul majoritătii de două treimi din numărul reprezentantilor cu drept de a participa la lucrările Comitetului Ministrilor.

5. Dacă Curtea constată o încălcare a prevederilor alin. 1, trimite cauza Comitetului Ministrilor pentru ca acesta să examineze măsurile care se impun. Dacă Curtea constată că nu s-a produs o încălcare a prevederilor alin. 1, va transmite cauza Comitetului Ministrilor, care va decide încetarea supravegherii executării.”

 

ARTICOLUL 17

Articolul 59 din Conventie se modifică după cum urmează:

 

1. Se adaugă alineatul 2 cu următorul cuprins:

“2. Uniunea Europeană poate adera la prezenta Conventie.”

2. Alineatele 2, 3 si 4 vor deveni alineatele 3, 4 si, respectiv, 5.

 

ARTICOLUL 18

Dispozitii finale si tranzitorii

 

1. Prezentul protocol este deschis semnării de către statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Conventiei, care îsi pot exprima consimtământul de a fi parte la acesta prin:

a) semnare fără rezerva ratificării, acceptării ori aprobării; sau

b) semnare sub rezerva ratificării, acceptării ori aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare.

2. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretariatul General al Consiliului Europei.

 

ARTICOLUL 19

 

Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează trecerii unui termen de 3 luni de la data la care toate părtile contractante îsi vor fi exprimat consimtământul de a fi parte la protocol, în conformitate cu dispozitiile art. 18.

 

ARTICOLUL 20

 

1. La data intrării în vigoare a prezentului protocol, dispozitiile sale se vor aplica tuturor cererilor aflate pe rolul Curtii, precum si tuturor hotărârilor a căror executare este supravegheată de către Comitetul Ministrilor.

2. Noul criteriu de admisibilitate introdus prin art. 12 din prezentul protocol la art. 35 alin. 3 lit. b) din Conventie nu se va aplica cererilor declarate admisibile înainte de intrarea în vigoare a prezentului protocol. Doi ani după intrarea în vigoare a prezentului protocol, doar Camerele si Marea Cameră vor putea aplica noul criteriu de admisibilitate.

 

ARTICOLUL 21

 

La data intrării în vigoare a prezentului protocol durata mandatului judecătorilor care se află în exercitarea primului lor mandat se va prelungi de drept, pentru a atinge un total de 9 ani. Ceilalti judecători îsi vor încheia mandatul, care va fi prelungit de drept cu 2 ani.

 

ARTICOLUL 22

 

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei:

a) orice semnare;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;

c) data intrării în vigoare a prezentului protocol, conform art. 19; precum si

d) orice alt act, notificare sau comunicare referitoare la prezentul protocol.

Drept care, subsemnatii, având depline puteri, am semnat prezentul protocol.

Adoptat la Strasbourg la 13 mai 2004, în limbile franceză si engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus la arhivele Consiliului Europei. Secretariatul General al Consiliului Europei va comunica o copie certificată conformă cu originalul fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind ratificarea Protocolului nr. 14 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, cu privire la modificarea sistemului de control al Conventiei, adoptat la Strasbourg la 13 mai 2004

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind ratificarea Protocolului nr. 14 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, cu privire la modificarea sistemului de control al Conventiei, adoptat la Strasbourg la 13 mai 2004, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 16 martie 2005.

Nr. 126.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru eliberarea din functie a unui magistrat

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), ale art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 63 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, precum si ale art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 49 din 16 februarie 2005,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Iuga Ilie, procuror-inspector la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, se eliberează din functia de magistrat ca urmare a pensionării.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 16 martie 2005.

Nr. 121.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 108

din 22 februarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Constantin Doldur - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Andrei Vladimir în Dosarul nr. 12.176/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, Andrei Vladimir, personal, precum si Constantin Cantemir, prin avocat Teodor Moldovan, cu delegatie la dosar.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în fata instantei de judecată.

Reprezentantul părtii, Constantin Cantemir, solicită respingerea exceptiei, invocând jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în materie, jurisprudentă fată de care nu au intervenit elemente noi. Totodată, apreciază că obligatia depunerii unei cautiuni constituie o garantie pentru realizarea creantei, precum si împotriva formulării unor cereri sicanatorii de suspendare a executării.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că dispozitiile legale criticate nu îngrădesc nici accesul liber la justitie si nici dreptul de proprietate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 12.176/2004, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Andrei Vladimir, contestator într-un litigiu având ca obiect solutionarea contestatiei la executare formulate împotriva intimatului Constantin Cantemir.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate, prin conditionarea suspendării executării silite de depunerea unei cautiuni în cuantumul fixat de instantă, împiedică accesul liber la justitie, încălcând astfel art. 21 din Constitutie, precum si prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (2), art. 136 alin. (5) si ale art. 53, referitoare la obligatia statului de a lua măsuri privind garantarea si ocrotirea proprietătii private, respectiv la restrângerea exercitiului unor drepturi. În acest sens, arată că garantarea dreptului de proprietate presupune protectia tuturor prerogativelor acestui drept, iar, în ipoteza în care cererea de suspendare a executării silite ar fi respinsă pe motiv că nu s-a achitat cautiunea, prerogativele aferente dreptului în discutie ar fi nejustificat afectate.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti apreciază că instituirea conditiei depunerii unei cautiuni pentru suspendarea executării silite are o dublă finalitate, si anume, pe de-o parte, aceea de a constitui o garantie pentru creditor în ceea ce priveste eventualele daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, iar, pe de altă parte, de a preveni si limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci o cerintă pentru suspendarea executării silite, instituirea acestei obligatii nu poate fi calificată ca o încălcare a accesului liber la justitie.

De asemenea, arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul ordinar este abilitat să reglementeze competenta si procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric si functional în care se realizează accesul liber la justitie. Sub aspectul garantării proprietătii private, procedura contestatiei la executare asigură garantii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justitie, cât si pentru protectia dreptului de proprietate al tuturor părtilor implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestatiei la executare si desfiintării titlului executoriu sau a executării însesi, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situatiei anterioare.

Instanta mai retine că dispozitiile legale criticate nu încalcă nici prevederile art. 53 din Constitutie, întrucât acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, restrângere care nu se constată în cazul de fată.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Procedura contestatiei la executare asigură garantii suficiente pentru protectia dreptului de proprietate al tuturor părtilor implicate în proces, prin însusi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestatiei si desfiintării titlului executoriu sau a însesi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situatiei anterioare acesteia. Totodată, apreciază că accesul la justitie este pe deplin respectat de dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât autorul cererii de suspendare are posibilitatea formulării unui recurs, inclusiv în ceea ce priveste stabilirea cuantumului cautiunii, în cazul în care apreciază că acesta este exagerat. De asemenea, invocă si jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale, mentionând Decizia nr. 227/2004.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu îngrădesc sub nici un aspect accesul liber la justitie, nu împiedică părtile interesate de a apela la instantele judecătoresti sau de a se prevala de toate garantiile procesuale. Astfel, obligatia de a plăti cautiune are caracterul unei garantii instituite în favoarea creditorului pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite, iar instituirea acestei obligatii nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justitie, întrucât plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci doar o cerintă necesară pentru suspendarea executării silite.

În ceea ce priveste criticile referitoare la încălcarea art. 44 si 136 din Constitutie, apreciază că nici acestea nu sunt întemeiate, întrucât instituirea unei cautiuni nu aduce atingere principiului constitutional referitor la garantarea proprietătii private. Procedura contestatiei la executare asigură garantii suficiente pentru protectia dreptului de proprietate al tuturor părtilor implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestatiei la executare si desfiintării titlului executoriu sau a executării însesi, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situatiei anterioare.

În ceea ce priveste celelalte critici de neconstitutionalitate, apreciază că dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu pun în discutie restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ci acestea sunt norme de procedură si reprezintă optiuni ale legiuitorului, în deplină conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 156 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul cuprins: “Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arată că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 21, art. 44 alin. (2), art. 53 alin. (1) si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, al căror continut este următorul:

- Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.”;

- Art. 44 alin. (2): “Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.”;

- Art. 53 alin. (1): “Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”;

- Art. 136 alin. (5): “Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.”

Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine că s-a pronuntat în numeroase cauze cu privire la dispozitiile legale criticate în cauza de fată, constatând că acestea sunt constitutionale. De exemplu, în Decizia nr. 227 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, s-a retinut că instituirea obligatiei de plată a cautiunii, ca o conditie a suspendării executării, are o dublă finalitate, si anume, pe de o parte, de a constitui o garantie pentru creditor în ceea ce priveste acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, si, pe de altă parte, de a preveni si limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligatii nu poate fi calificată ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justitie.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Jurisprudenta Curtii Constitutionale este în concordantă si cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Z si altii contra Marii Britanii, 2001, a statuat, de principiu, că accesul liber la justitie nu este absolut, el putând fi supus “la restrictii legitime, cum ar fi termenele legale de prescriptie, ordonantele care impun depunerea unei cautiuni judicatum solvi [...]”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Andrei Vladimir în Dosarul nr. 12.176/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 februarie 2005.

 

PRESEDINTE,

CONSTANTIN DOLDUR

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

RECTIFICĂRI

 

În Hotărârea Guvernului nr. 116/2005 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005, pentru judetul Hunedoara, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 1 martie 2005, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial”, Partea I):

- la art. 3, în loc de: “Predarea-preluarea bunurilor imobile prevăzute la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate...” se va citi: “Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul si în structura bugetului de stat pe anul 2005...”