MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 245         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 24 martie 2005

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

45. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 120/2004 privind suplimentarea numărului de posturi aprobat Ministerului Public

 

132. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 120/2004 privind suplimentarea numărului de posturi aprobat Ministerului Public

 

46. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 2/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor

 

133. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 2/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 90 din 10 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare

 

Decizia nr. 124 din 1 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din Codul de procedură penală

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 120/2004 privind suplimentarea numărului de posturi aprobat Ministerului Public

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 120 din 24 noiembrie 2004 privind suplimentarea numărului de posturi aprobat Ministerului Public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.142 din 2 decembrie 2004.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 17 martie 2005.

Nr. 45.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 120/2004 privind suplimentarea numărului de posturi aprobat Ministerului Public

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 120/2004 privind suplimentarea numărului de posturi aprobat Ministerului Public si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 16 martie 2005.

Nr. 132.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 2/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 2 din 27 ianuarie 2005 pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 1 februarie 2005, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul I punctul 3, articolul 7 alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 7. - (1) Secretarii de stat si secretarul general răspund de organizarea si conducerea activitătii structurilor coordonate, potrivit atributiilor si competentelor stabilite prin lege, hotărâre a Guvernului sau prin ordin al ministrului administratiei si internelor.”

2. La articolul I punctul 5, articolul 9 alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) În exercitarea atributiilor legale, ministrul administratiei si internelor emite ordine si instructiuni, care pot avea caracter normativ sau individual.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ADRIAN NĂSTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 17 martie 2005.

Nr. 46.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 2/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 2/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 16 martie 2005.

Nr. 133.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 90

din 10 februarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, exceptie ridicată de Gabriel Hulea în Dosarul nr. 4.089/2004 al Curtii de Apel Bacău - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, Gabriel Hulea, personal si asistat de avocat Elena Băbusanu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată. Astfel, arată că principiul egalitătii nu trebuie interpretat în sensul uniformitătii, asa încât, atunci când situatiile sunt obiectiv diferite, cum este cazul în spetă, se justifică aplicarea unui tratament juridic diferit.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 4.089/2004, Curtea de Apel Bacău - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, exceptie ridicată de Gabriel Hulea cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 17 din 16 ianuarie 2004, pronuntată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 8.304/2003.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. 15 din Legea nr. 80/1995 contravin principiului constitutional al egalitătii în drepturi, întrucât au un caracter discriminatoriu. În acest sens arată că, în mod contrar reglementărilor generale privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, textul de lege criticat permite acordarea concediului plătit pentru cresterea copilului până la vârsta de doi ani numai femeilor cadre militare active. Asa fiind, spre deosebire de toate celelalte categorii de salariati, cadrele militare active bărbati nu pot beneficia de acest drept si, în consecintă, ei sunt discriminati atât în raport cu persoanele civile, cât si cu femeile cadre militare active.

Curtea de Apel Bacău - Sectia civilă apreciază că dispozitiile art. 15 din Legea nr. 80/1995, care privesc acordarea concediului pentru îngrijirea copilului, sunt neconstitutionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor legale criticate. Astfel, în opinia sa, “stabilirea concediilor, în mod diferit, pentru persoanele - cadre militare active - fată de cele care nu au acest statut, nu este generată de presupuse discriminări între cetăteni pe criterii arbitrare, ci se datorează specificului activitătii militarilor, care impune acestei categorii profesionale anumite obligatii si interdictii”. Asa fiind, diferentierea între regimul juridic al asigurărilor sociale aplicabil cadrelor militare active, fată de cel stabilit pentru asiguratii care nu fac parte din această categorie, se justifică în mod obiectiv si rezonabil. În plus, aminteste că formele de asigurări sociale publice sau private sunt, potrivit art. 47 alin. (2) din Constitutie, prevăzute de lege.

În fine, consideră că, în realitate, prin exceptia ridicată, se solicită extinderea dispozitiilor legale criticate si la alte situatii neprevăzute în textul art. 15 din Legea nr. 80/1995, dar reglementate de Legea nr. 19/2000, ceea ce excedează însă competenta Curtii Constitutionale.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat este în contradictie cu dispozitiile Legii nr. 19/2000, care prevăd că asiguratii sistemului public de pensii au dreptul la concediu si indemnizatie pentru îngrijirea copilului bolnav, iar de această indemnizatie beneficiază, optional, unul dintre părinti, dacă solicitantul îndeplineste conditiile de stagiu de cotizare prevăzute de lege. În acelasi timp, observă că, potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 80/1995, dreptul la concediu pentru îngrijirea copilului se acordă pe baza dispozitiilor legale aplicabile pe plan national, astfel că, în opinia sa, principiul specialia generalibus derogant nu este aplicabil dispozitiilor criticate ca neconstitutionale. În sfârsit, în virtutea art. 198 din Legea nr. 19/2000, la data intrării în vigoare a acestei legi, orice dispozitie contrară prevederilor sale se abrogă. În consecintă, consideră că art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995, care contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, nu mai este în vigoare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii potrivit cărora: “Femeile, cadre militare în activitate, au dreptul la concediu de maternitate si la concediu pentru îngrijirea copilului, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului apărării nationale, pe baza dispozitiilor legale aplicabile pe plan national.

De asemenea, femeile, cadre militare în activitate, beneficiază de pauze pentru alimentarea si îngrijirea copilului, precum si de alte drepturi prevăzute de lege pentru femeile salariate din administratia publică.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorii exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora:

- Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, desi autorul acesteia a atacat art. 15 din Legea nr. 80/1995 în întregul său, în realitate, critica sa se îndreaptă doar împotriva dispozitiilor primului alineat al acestui articol, dispozitii ce reglementează acordarea concediului pentru îngrijirea copilului. În consecintă, Curtea urmează să examineze doar conformitatea prevederilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 cu prevederile constitutionale invocate.

Astfel, dispozitiile art. 47 alin. (2) teza întâi din Constitutie consacră dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistentă medicală în unitătile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.

Dreptul la concediu pentru îngrijirea copilului, drept a cărui reglementare este supusă controlului de constitutionalitate, reprezintă una dintre formele de asigurări sociale la care se referă textul constitutional mai sus amintit.

Reglementarea acestui drept, inclusiv a conditiilor de exercitare, s-a realizat prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, lege-cadru în materie. Astfel, prin continutul art. 121 si 122 din această lege, dreptul la concediu si la indemnizatia pentru cresterea copilului si pentru îngrijirea copilului bolnav este consacrat pentru toate categoriile de asigurati în sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, fără nici o distinctie între diferitele categorii de asigurati.

Bineînteles, legiuitorul este liber să instituie dispozitii derogatorii de la reglementările generale instituite prin legea-cadru, în privinta anumitor conditii si criterii de acordare a unor drepturi de asigurări sociale ori în privinta cuantumului si a modului de calcul ale acestora. Cu toate acestea, Curtea consideră că eliminarea completă a unor categorii de persoane de la beneficiul unei forme de asigurare prevăzut de lege pentru toate categoriile de asigurati nu se poate realiza fără a fi încălcat principiul constitutional al egalitătii în drepturi. Această solutie vizează si dreptul de optiune al părintilor în ceea ce priveste acordarea concediului pentru îngrijirea copilului si a indemnizatiei aferente.

În ceea ce priveste cadrele militare în activitate, Curtea observă că, într-adevăr, sub aspectul conditiilor de încadrare, al atributiilor, al drepturilor, al incompatibilitătilor si al interdictiilor, acestea se află într-o situatie diferită fată de celelalte categorii de salariati. Cu toate acestea, în calitate de asigurati, cadrele militare în activitate nu se deosebesc de celelalte categorii de asigurati, astfel că instituirea unui tratament juridic diferentiat, care îi privează pe acestia de beneficiul unei forme de asigurare socială prevăzute de lege pentru toate persoanele asigurate apare ca fiind discriminatorie.

Având în vedere că dreptul la concediu pentru îngrijirea copilului este acordat, potrivit textului de lege criticat, doar femeilor cadre militare în activitate, cu excluderea celuilalt părinte, tot cadru militar, Curtea apreciază că art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 trebuie analizat si din prisma egalitătii de tratament juridic pe care statul nostru trebuie să o asigure între femei si bărbati. În acest sens, apare ca relevantă solutia pronuntată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Schuler-Zgraggen contra Elvetiei (1993), când s-a statuat că egalitatea sexelor este un scop important al statelor membre ale Consiliului Europei si numai considerente foarte puternice pot conduce la aprecierea că instituirea unui tratament diferentiat este compatibilă cu Conventia. Mai mult, Curtea de la Strasbourg a subliniat necesitatea unei justificări obiective si rationale în instituirea unui astfel de tratament. Curtea Constitutională apreciază că, în cazul textului de lege supus controlului de constitutionalitate, considerentele avute în vedere de legiuitor nu pot fi considerate ca fiind îndeajuns de puternice pentru a justifica, în mod obiectiv si rational, instituirea unui tratament diferentiat între femeile si bărbatii, cadre militare în activitate, cu prilejul acordării concediului pentru îngrijirea copilului. Aceasta, cu atât mai mult cu cât ambele categorii de persoane au acelasi statut profesional, ceea ce conduce la concluzia că singura justificare a diferentei de tratament se întemeiază pe diferenta de sex.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicată de Gabriel Hulea în Dosarul nr. 4.089/2004 al Curtii de Apel Bacău - Sectia civilă si constată că dispozitiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta din data de 10 februarie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 124

din 1 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Valentin Nedelcu în Dosarul nr. 1.854/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2004, pronuntată în Dosarul 1.854/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de inculpatul Valentin Nedelcu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile art. 334 din Codul de procedură penală, referitoare la schimbarea încadrării juridice în cursul judecătii, sunt neconstitutionale, deoarece încalcă următoarele prevederi din Legea fundamentală: ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11), privind prezumtia de nevinovătie, ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (1) si (2), referitoare la înfăptuirea justitiei, precum si ale art. 131 alin. (1), privind rolul Ministerului Public. De asemenea, autorul exceptiei apreciază că dispozitiile art. 334 din Codul de procedură penală contravin si prevederilor art. 6 paragrafele 1, 2 si 3 lit. d) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În sustinerea exceptiei se arată că prevederile art. 371 din Codul de procedură penală stabilesc limitele în care instanta trebuie să desfăsoare judecata cauzei, iar stabilirea acestor limite se realizează exclusiv de procuror prin rechizitoriu. În opinia autorului exceptiei, schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare a instantei aduce atingere dreptului inculpatului la apărare si îl pune pe judecător într-o situatie de incompatibilitate, întrucât acesta îsi exprimă părerea cu privire la solutia care ar putea fi dată în cauză, contrar dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Tribunalul Bucuresti - Sectia I penală si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate sunt în deplină concordantă cu prevederile Legii fundamentale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că sustinerile autorului exceptiei privind neconstitutionalitatea prevederilor art. 334 din Codul de procedură penală sunt neîntemeiate, deoarece aceste dispozitii de lege au rolul de a garanta aflarea adevărului sub toate aspectele, pe bază de probe, potrivit principiului aflării adevărului în procesul penal (art. 3 din Codul de procedură penală). De asemenea, arată că punerea în discutie a schimbării încadrării juridice în cursul judecătii nu este atributul exclusiv al instantei de judecată, astfel cererea privind schimbarea încadrării juridice este unul dintre mijloacele de apărare aflate la dispozitia inculpatului, existând posibilitatea ca prin acest mijloc să se creeze o situatie mai usoară inculpatului. În sfârsit, Guvernul apreciază că prevederile art. 334 din Codul de procedură penală asigură toate garantiile necesare unui proces echitabil si exercitării dreptului la apărare, fiind în acord si cu dispozitiile art. 6 paragrafele 1, 2 si 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor art. 21 alin. (3) si ale art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală, raportate la dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece nu înlătură posibilitatea inculpatului de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instantă independentă, impartială si stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Totodată, arată că impartialitatea judecătorului nu este afectată atunci când la propunerea unei părti sau a procurorului, conform procedurii stabilite de lege, instanta dispune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului, întrucât orice hotărâre adoptată se fundamentează pe aprecierea probelor existente în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 334 din Codul de procedură penală, care au următorul continut: “Dacă în cursul judecătii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanta este obligată să pună în discutie noua încadrare si să atragă atentia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecătii, pentru a-si pregăti apărarea.”

În esentă, se contestă constitutionalitatea prevederilor art. 334 din Codul de procedură penală, prin aceea că sunt încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11), privind prezumtia de nevinovătie, ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (1) si (2), referitoare la înfăptuirea justitiei, precum si ale art. 131 alin. (1), privind rolul Ministerului Public. În sustinerea exceptiei autorul acesteia arată că dispozitiile art. 334 din Codul de procedură penală contravin principiului stabilit în art. 317 din Codul de procedură penală, referitor la obiectul judecătii. De asemenea, în argumentarea exceptiei de neconstitutionalitate se invocă si încălcarea prevederilor art. 6 paragrafele 1, 2 si 3 lit. d) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Analizând aceste sustineri, Curtea constată ca fiind neîntemeiată sustinerea autorului exceptiei, conform căreia dispozitiile art. 334 din Codul de procedură penală contravin principiului stabilit în art. 317 din Codul de procedură penală, referitor la obiectul judecătii. Potrivit prevederilor art. 317 din Codul de procedură penală, notiunea de obiect al judecătii vizează numai persoana inculpatului si faptele pentru care este trimis în judecată, aspecte precizate fie prin rechizitoriu, fie prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate adresată direct instantei de judecată. Rezultă că instanta de judecată nu este tinută de încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare.

Dispozitiile art. 317 din Codul de procedură penală au rolul de a stabili competenta functională a instantelor judecătoresti, instituind principiul potrivit căruia instanta nu se sesizează din oficiu în ceea ce priveste fapta si persoana inculpatului.

Pe de altă parte, se constată că schimbarea încadrării juridice a faptei este un act procesual necesar în cazurile în care rechizitoriul a retinut din eroare o anumită încadrare sau atunci când în cursul judecătii apar elemente noi de natură să determine o altă încadrare juridică decât cea dată prin actul de sesizare a instantei.

Initiativa schimbării încadrării juridice a faptei, indiferent dacă are loc în fata primei instante sau în judecarea căilor de atac, apartine instantei de judecată, părtilor, precum si procurorului. Acest drept al părtilor si al procurorului de a solicita instantei modificarea cadrului procesual rezultă din prevederile art. 301 alin. 1 din Codul de procedură penală, normă de aplicatie generală, conform căreia, “În cursul judecătii,  procurorul si oricare dintre părti pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii”.

Dispozitia legală criticată impune instantei obligatia de a pune în discutie noua încadrare si de a atrage atentia inculpatului că are dreptul să ceară acordarea răgazului necesar pentru a-si pregăti apărarea. Sub acest aspect se retine că aceste obligatii care incumbă instantei judecătoresti reprezintă veritabile garantii ale dreptului la apărare si ale dreptului la un proces echitabil.

Totodată, sustinerea autorului exceptiei, în sensul că dispozitiile art. 334 din Codul de procedură penală aduc atingere independentei si impartialitătii instantei de judecată, este de asemenea neîntemeiată. Se constată că prevederile legale criticate nu numai că nu îngrădesc independenta si impartialitatea instantei, ci, dimpotrivă, acestea sunt expresia principiului consacrat de art. 124 alin. (3) din Constitutie, conform căruia “Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii”. Astfel, instanta judecătorească, în virtutea rolului său activ, consacrat de art. 4 din Codul de procedură penală, are obligatia de a pune în discutia părtilor o nouă încadrare juridică, ori de câte ori în cursul judecătii se consideră că încadrarea dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată. Sub acest aspect impartialitatea judecătorului nu este afectată atunci când, la propunerea unei părti sau a procurorului, conform procedurii stabilite de lege, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului, întrucât orice hotărâre adoptată se fundamentează pe aprecierea probelor existente în cauză. Cu acest prilej instanta nu îsi exprimă părerea cu privire la solutia care ar putea fi dată în cauză, asa cum pretinde autorul exceptiei, ci face aplicarea principiilor procesual penale, în special a principiului aflării adevărului. Schimbarea încadrării juridice apare ca necesară tocmai pentru a se asigura o solutionare corectă a cauzei, în cadrul unui proces echitabil.

În aceeasi ordine de idei se constată că, pentru motivele arătate mai sus, nu se poate retine nici încălcarea prevederilor art. 20 din Constitutie raportate la dispozitiile art. 6 paragrafele 1, 2 si 3 lit. d) din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, textele legale criticate fiind în deplină concordantă cu principiul fundamental privind dreptul persoanei la un proces echitabil.

Prevederile art. 334 din Codul de procedură penală nu contravin nici principiului prezumtiei de nevinovătie, întrucât prin schimbarea încadrării juridice instanta nu se pronuntă asupra existentei faptei si a vinovătiei inculpatului. Asadar, nu se poate vorbi de pronuntarea unei solutii în procesul penal.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din Codul de procedură penală fată de art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală, privind rolul Ministerului Public, se constată că acestea nu au relevantă în cauză. De altfel, dispozitiile normative criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, concretizat în Decizia nr. 83 din 14 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie 2002.

Chiar dacă, în solutionarea acestei exceptii, Curtea a examinat constitutionalitatea art. 334 din Codul de procedură penală în raport cu alte prevederi din Legea fundamentală decât cele invocate de autorul exceptiei de fată, instanta de contencios constitutional a analizat textul criticat si din perspectiva încălcării dreptului la apărare si a dreptului la un proces echitabil, precum si a atingerii independentei si impartialitătii instantei de judecată, stabilind că acestea nu sunt nesocotite.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si ale art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 334 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Valentin Nedelcu în Dosarul nr. 1.854/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 martie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu