MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 173 (XVII) - Nr. 1002 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Vineri, 11 noiembrie 2005

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 504 din 4 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

1.319. – Hotãrâre pentru aprobarea atestãrii comunei Moieciu, judetul Brasov, ca statiune turisticã de interes local

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

216. – Decizie privind constituirea unor comisii

217. – Decizie privind constituirea unor comisii

218. – Decizie privind constituirea unor comisii

219. – Decizie privind constituirea unor comisii

220.– Decizie privind constituirea Comisiei pentru negocierea metodologiei privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 504

din 4 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecãtor

Aspazia Cojocaru – judecãtor

Constantin Doldur – judecãtor

Acsinte Gaspar – judecãtor

Kozsokár Gábor – judecãtor

Ion Predescu – judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu – judecãtor

Ion Tiucã – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de Eurom Bank – S.A. în Dosarul nr. 10.151/2004 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucuresti.

La apelul nominal rãspunde avocat Negutu Adriean, pentru Societatea Comercialã “ACS Poieni“ – S.R.L. din Bucuresti, lipsind celelalte pãrti, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Cauza fiind în stare de judecatã, apãrãtorul Societãtii Comerciale “ACS Poieni“ – S.R.L. din Bucuresti solicitã respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã, invocând Decizia Curtii Constitutionale nr. 178/2004 si depunând în acest sens concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în aceastã materie si apreciind cã dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2004, pronuntatã în Dosarul nr. 10.151/2004, Judecãtoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Exceptia a fost ridicatã de Eurom Bank – S.A., contestatoare într-o cauzã civilã având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare introduse împotriva intimatei Societatea Comercialã “ACS Poieni“ – S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine cã prin dispozitia legalã criticatã, care constituie o exceptie de la regula generalã prevãzutã de art. 387 din Codul de procedurã civilã, se instituie o discriminare între cei doi factori implicati în procesul de executare. Astfel, un creditor, uzând de prevederea legalã atacatã, poate sã lipseascã un prezumtiv debitor – persoanã juridicã – de mijloace importante pentru activitatea sa economicã normalã. Autorul exceptiei apreciazã cã “este surprinzãtoare aceastã renuntare la minima protectie a debitorului, care nu este înstiintat decât postfactum despre faptul cã nu mai poate sã îsi utilizeze mijloacele bãnesti“, ceea ce creeazã o situatie de inegalitate între cele douã pãrti, contravenind astfel art. 16 din Constitutie.

Pe de altã parte, autorul exceptiei considerã cã dispozitia legalã criticatã îngrãdeste dreptul debitorului de a se adresa justitiei pentru apãrarea intereselor sale legitime.

Astfel, în situatia celorlalte modalitãti de executare, acestea pot fi contestate si înainte ca debitorul sã fie lipsit de bunul sãu, adicã imediat dupã somatie, însã, prin derogare, în cazul popririi, debitorul nu poate introduce contestatie decât dupã ce conturile sale bancare au fost blocate. Ca atare, se interzice accesul la justitie în perioada cuprinsã între emiterea somatiei (ca act începãtor al oricãrei executãri silite care în situatia expusã nu se mai emite) si indisponibilizarea efectivã prin poprire a conturilor debitorului, spre deosebire de celelalte modalitãti de executare silitã care încep cu o somatie. Astfel, se restrânge efectiv posibilitatea pãrtii de a se adresa justitiei si se aduce o atingere gravã dreptului fundamental prevãzut de art. 21 alin. (2) din Constitutie.

Mai apreciazã autorul exceptiei cã, în mod indirect, dispozitia legalã criticatã aduce atingere si dreptului la apãrare prevãzut de art. 24 din Constitutie, întrucât, în cazul popririi, debitorul este lipsit de dreptul de a-si utiliza mijloacele bãnesti, fãrã ca în prealabil sã fie Înstiintat despre aceasta si fãrã a se putea apãra înainte de deposedarea efectivã.

Judecãtoria Sectorului 3 Bucuresti si-a exprimat opinia în sensul cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, întrucât poprirea este reglementatã în sectiunea a V-a a capitolului II din Codul de procedurã civilã, ca o procedurã specialã, pentru ratiuni specifice ce tin de prevenirea unor eventuale abuzuri ale debitorilor, acestia beneficiind de toate garantiile procesuale pentru realizarea drepturilor lor prin exercitarea contestatiei la executare.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã. Astfel, procedura de judecatã, incluzând si faza executãrii silite, se întemeiazã pe dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, care prevãd cã reglementarea procedurii de judecatã se face prin lege, dând astfel libertate legiuitorului sã statueze în asemenea domenii. Norma criticatã face parte din ansamblul prevederilor privind executarea silitã, institutie proceduralã al cãrei scop este reprezentat de realizarea definitivã si practicã a unor drepturi recunoscute printr-o hotãrâre judecãtoreascã sau un alt titlu executoriu. Apãrarea drepturilor si intereselor legitime ale creditorului urmãritor si ale debitorului urmãrit este asiguratã de controlul instantei asupra întregii executãri, control care functioneazã, printre altele, prin mecanismul contestatiei la executare, cale de atac specificã acestei proceduri aflate la îndemâna debitorului urmãrit, în situatia în care acesta se considerã vãtãmat prin executare.

Totodatã, invocã si considerentele Deciziilor Curtii Constitutionale nr. 178/2004 si nr. 336/2004, prin care s-a statuat cã dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16, 21 si nici celor ale art. 24 din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate invocatã este neîntemeiatã. Astfel, cât priveste pretinsa încãlcare a prevederilor art. 21 din Constitutie, apreciazã cã poprirea se realizeazã prin intermediul unei proceduri suple si rapide în vederea recuperãrii creditului, dispozitiile legale criticate având ca finalitate tocmai asigurarea celeritãtii executãrii prestatiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor ratiuni si pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rãu-platnici, în sensul tergiversãrii executãrii obligatiilor ce le incumbã, legiuitorul a prevãzut în mod expres înfiintarea popririi fãrã obligatia somãrii prealabile a debitorului. Însã, în cond itiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunostintã despre înfiintarea popririi, textul de lege criticat nu lezeazã în nici un fel accesul la justitie sau dreptul persoanei la apãrare. Totodatã, în temeiul art. 399 din Codul de procedurã civilã, care prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestatie de cãtre cei interesati sau vãtãmati prin executare, debitorul beneficiazã de toate garantiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi, supunând cenzurii instantei mãsura dispusã, în cadrul unei proceduri contradictorii.

Referitor la critica de neconstitutionalitate raportatã la prevederile art. 16 din Constitutie, apreciazã cã, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetãtenilor numai în mãsura în care acestia se gãsesc în situatii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând un regim juridic diferentiat.

În final, în sensul considerentelor mentionate, invocã Decizia Curtii Constitutionale nr. 178/2004.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, modificate prin art. I pct. 199 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 138/2000, aprobatã prin Legea nr. 219/2005, având în prezent urmãtorul continut: “Poprirea se înfiinteazã fãrã somatie, prin adresã însotitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu, comunicatã celei de-a treia persoane arãtate la art. 452, Înstiintându-se totodatã si debitorul despre mãsura luatã.“

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine cã dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2) si art. 24 alin. (1) din Constitutie, al cãror continut este urmãtorul:

– Art. 16 alin. (1): “Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.“;

– Art. 21 alin. (2): “Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.“;

– Art. 24 alin. (1): “Dreptul la apãrare este garantat.“

Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicatã, Curtea observã cã prin Decizia nr. 178/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 18 mai 2004, s-a pronuntat cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor legale criticate, retinând cã poprirea reprezintã o formã de executare a creantelor, constând în indisponibilizarea unor bunuri în mâinile tertului poprit – debitor al persoanei executate silit, în scopul achitãrii directe a creantei poprite cãtre creditor. Aceastã mãsurã se înfiinteazã, potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, la cererea creditorului, de cãtre executorul judecãtoresc, fãrã somatie, prin adresã însotitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu, comunicatã tertului poprit, cu înstiintarea debitorului.

Curtea a mai retinut cã poprirea se realizeazã prin intermediul unei proceduri suple si rapide în vederea recuperãrii creditului, art. 454 din Codul de procedurã civilã având ca scop tocmai asigurarea celeritãtii executãrii prestatiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor ratiuni si pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rãu-platnici, în sensul tergiversãrii executãrii obligatiilor ce le incumbã, legiuitorul a prevãzut în mod expres înfiintarea popririi fãrã obligatia somãrii prealabile a debitorului. Însã în conditiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunostintã despre înfiintarea popririi, textul de legecriticat nu lezeazã în nici un fel dreptul persoanei la apãrare, garantat de art. 24 din Legea fundamentalã.

Totodatã, nu este îngrãdit nici accesul liber la justitie, asa cum în mod eronat sustine autorul exceptiei, întrucât art. 399 din Codul de procedurã civilã prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestatie de cãtre cei interesati sau vãtãmati prin executare, debitorul beneficiind de toate garantiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi, supunând cenzurii instantei mãsura dispusã, în cadrul unei proceduri contradictorii.

Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea constatã cã, potrivit jurisprudentei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetãtenilor numai în mãsura în care acestia se gãsesc în situatii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în mod necesar, un regim juridic diferentiat. Asa fiind, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflati în situatia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica de neconstitutionalitate este, si sub acest aspect, neîntemeiatã.

Solutia pronuntatã prin decizia mentionatã, precum si considerentele care au stat la baza acesteia îsi mentin valabilitatea si în cauza de fatã, neintervenind elemente noi de naturã sã modifice jurisprudenta Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de Eurom Bank – S.A. în Dosarul nr. 10.151/2004 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucuresti.

Definitivã si general obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 4 octombrie 2005.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru aprobarea atestãrii comunei Moieciu, judetul Brasov, ca statiune turisticã de interes local

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, al art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfãsurarea activitãtii de turism în România, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 755/2001, cu modificãrile ulterioare, si al art. 5 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.122/2002 pentru aprobarea conditiilor si a procedurii de atestare a statiunilor turistice, precum si pentru declararea unor localitãti ca statiuni turistice de interes national, respectiv local, cu completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. – Se aprobã atestarea comunei Moieciu, judetul Brasov, ca statiune turisticã de interes local.

Art. 2. – Sectiunea “Statiuni turistice de interes local“ din anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 1.122/2002 pentru aprobarea conditiilor si a procedurii de atestare a statiunilor turistice, precum si pentru declararea unor localitãti ca statiuni turistice de interes national, respectiv local, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 23 octombrie 2002, cu completãrile ulterioare, se completeazã în mod corespunzãtor.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

p. Ministrul finantelor publice,

Claudiu Doltu,

secretar de stat

Bucuresti, 27 octombrie 2005.

Nr. 1.319.

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

DECIZIE

privind constituirea unor comisii

Având în vedere dispozitiile art. 123¹ alin. (1) lit. d), art. 123² alin. (1) lit. d) si ale art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si ale art. III din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 123/2005,

în baza prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 6 alin. (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 758/2003 privind organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor si a corpului de arbitri,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite urmãtoarea decizie:

Art. 1. – Se constituie Comisia pentru negocierea metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de cãtre organismele de televiziune, dupã cum urmeazã:

• un reprezentant al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR– ADA), pe de o parte; si

• câte un reprezentant al Asociatiei Române de Comunicatii Audiovizuale (ARCA) si al Societãtii Române de Televiziune (SRTv), pe de altã parte.

Art. 2. – Se constituie Comisia pentru negocierea metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de cãtre organismele de radiodifuziune, dupã cum urmeazã:

• un reprezentant al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR– ADA), pe de o parte; si

• câte un reprezentant al Asociatiei Române de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), al Societãtii Române de Radiodifuziune (SRR) si al Radio XXI – S.R.L., pe de altã parte.

Art. 3. – Se constituie Comisia pentru negocierea metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a repertoriului de prestatii artistice din domeniul audiovizual de cãtre organismele de televiziune, dupã cum urmeazã:

• un reprezentant al Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM), pe de o parte; si

• câte un reprezentant al Asociatiei Române de Comunicatii Audiovizuale (ARCA) si al Societãtii Române de Televiziune (SRTv), pe de altã parte.

Art. 4. – Se constituie Comisia pentru negocierea metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a fonogramelor publicate în scop comercial de cãtre organismele de televiziune, dupã cum urmeazã:

• câte un reprezentant al Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) si al Uniunii Producãtorilor de Fonograme din România (UPFR), pe de o parte; si

• câte un reprezentant al Asociatiei Române de Comunicatii Audiovizuale (ARCA) si al Societãtii Române de Televiziune (SRTv), pe de altã parte.

Art. 5. – Se constituie Comisia pentru negocierea metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a fonogramelor publicate în scop comercial de cãtre organismele de radiodifuziune, dupã cum urmeazã:

• câte un reprezentant al Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM) si al Uniunii Producãtorilor de Fonograme din România (UPFR), pe de o parte; si

• câte un reprezentant al Asociatiei Române de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), al Societãtii Române de Radiodifuziune (SRR) si al Radio XXI – S.R.L., pe de altã parte.

Art. 6. – Se constituie Comisia pentru negocierea metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a repertoriuluide opere audiovizuale de cãtre organismele de televiziune, dupã cum urmeazã:

• un reprezentant al Societãtii pentru Drepturi de Autor în Cinematografie si Audiovizual – Societatea Autorilor Români din Audiovizual (DACIN–SARA), pe de o parte; si

• câte un reprezentant al Asociatiei Române de Comunicatii Audiovizuale (ARCA) si al Societãtii Române de Televiziune (SRTv), pe de altã parte.

Art. 7. – Se constituie Comisia pentru negocierea metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a repertoriului de opere scrise de cãtre organismele de televiziune, dupã cum urmeazã:

• un reprezentant al Societãtii de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor – COPYRO, pe de o parte; si

• câte un reprezentant al Asociatiei Române de Comunicatii Audiovizuale (ARCA) si al Societãtii Române de Televiziune (SRTv), pe de altã parte.

Art. 8. – Se constituie Comisia pentru negocierea metodologiei privind utilizarea prin radiodifuzare a repertoriului de opere scrise de cãtre organismele de radiodifuziune, dupã cum urmeazã:

• un reprezentant al Societãtii de Gestiune Colectivã a Drepturilor de Autor – COPYRO, pe de o parte; si

• câte un reprezentant al Asociatiei Române de Comunicatii Audiovizuale (ARCA), al Societãtii Române de Radiodifuziune (SRR) si al Radio XXI – S.R.L., pe de altã parte.

Art. 9. – Comisiile prevãzute la art. 1–8 au obligatia sã desfãsoare negocierile în conformitate cu dispozitiile art. 131¹ si ale art. 131²alin. (1) si (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificãrile si completãrile ulterioare, pe o duratã de maximum 30 de zile calendaristice de la data constituirii.

Art. 10. – Comisiile prevãzute la art. 1–8 îsi vor stabili programul întâlnirilor, pe care îl vor comunica Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

Art. 11. – Prezenta decizie va fi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu dispozitiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Rodica Pârvu

Bucuresti, 21 octombrie 2005.

Nr. 216.

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

DECIZIE

privind constituirea unor comisii

Având în vedere dispozitiile art. 121 alin. (2), art. 1231 alin. (1) lit. g) si ale art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si ale art. III din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 123/2005,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite urmãtoarea decizie:

Art. 1. – Se constituie Comisia pentru negocierea metodologiei cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor privind utilizarea prin retransmitere prin cablu a operelor muzicale, dupã cum urmeazã:

• un reprezentant al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR– ADA), pe de o parte; si