MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 1030         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 21 noiembrie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31, art. 32, art. 34, art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 1084 si art. 1085 din Codul de procedură civilă

 

DECRETE

 

1.101. – Decret privind supunerea spre ratificare Parlamentului a amendamentului, adoptat la Istanbul la 25 iunie 2004, la Carta Organizatiei Cooperării Economice a Mării Negre, adoptată la Yalta la 5 iunie 1998

 

1.102. – Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Protocolului aditional privind privilegiile si imunitătile Organizatiei Cooperării Economice a Mării Negre, semnat la Tbilisi la 30 aprilie 1999

 

1.103. – Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Protocolului privind privilegiile si imunitătile Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre, adoptat la Baku la 31 octombrie 2003

 

1.104. – Decret privind acordarea gradului de general unui colonel din Ministerul Apărării Nationale si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

150.– Ordonantă de urgentă pentru aderarea României la Conventia privind regimul de tranzit comun, adoptată la Interlaken la 20 mai 1987

 

1.085. – Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 182/2004 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai unor obiective de investitii din cadrul programului “38.000 de locuinte pentru tineri, destinate închirierii“, derulate prin intermediul Agentiei Nationale pentru Locuinte

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 547

din 18 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31, art. 32, art. 34, art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 1084 si art. 1085 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31, art. 32, art. 34, art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 1084 si art. 1085 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 309/CM/2005 al Curtii de Apel Galati – Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 309/CM/2005, Curtea de Apel Galati – Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31, art. 32, art. 34, art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 1084 si art. 1085 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Marin Frunză într-o cauză având ca obiect solutionarea unei cereri de reexaminare formulate împotriva unei încheieri pronuntate de Curtea de Apel Galati.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate “sunt discriminatorii, totalitare, dictatoriale, despotice, inchizitionale si militienesti“, încălcând astfel o serie de principii constitutionale si drepturi consacrate de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si de Declaratia Universală a Drepturilor Omului. În acest sens arată că solutionarea cererii de recuzare în camera de consiliu si fără prezenta părtilor contravine dreptului la apărare, dreptului la un proces public, dreptului la un proces echitabil si “dreptului privind interzicerea discriminării“, întrucât justitiabilul nu poate fi prezent la judecată si nu se poate apăra în fata instantei, în mod nemijlocit sau prin intermediul unui avocat, în toate fazele activitătii instantei de judecată. În opinia autorului exceptiei, dispozitiile criticate încalcă si principiile statului de drept, al universalitătii, al publicitătii, precum si dreptul la un proces echitabil, dreptul la informare si dreptul la apărare, prin faptul că încheierea prin care instanta decide asupra recuzării “nu se pronuntă“, ci îdoar se citeste“ în sedintă publică.

Totodată, apreciază că prevederea potrivit căreia încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul este neconstitutională si contravine dreptului la apărare, accesului liber la justitie, dreptului la un recurs efectiv si la un proces echitabil, precum si principiului universalitătii, al statului de drept si egalitătii, deoarece, în cazul recuzării judecătorilor instantei de recurs, această încheiere nu mai poate fi atacată. De asemenea, consideră că posibilitatea de a formula numai reexaminare împotriva încheierii prin care a fost stabilită amenda judiciară sau despăgubirea, la aceeasi instantă care a pronuntat încheierea, încalcă dreptul la două grade de jurisdictie, dreptul la un proces public, dreptul la un recurs efectiv la o instantă natională, precum si “dreptul la controlul judiciar ierarhic“. Aceasta deoarece instanta va solutiona întotdeauna în mod arbitrar cererea de reexaminare, astfel încât solutia va fi întotdeauna de respingere a acestei cereri.

Curtea de Apel Galati – Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază că textele de lege criticate nu instituie inegalităti sau discriminări între cetăteni si nu aduc atingere prevederilor constitutionale si nici reglementărilor internationale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, prin care s-a statuat că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens arată că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate a art. 31, 32, 34, art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 1084 si 1085 din Codul de procedură civilă, fată de prevederile art. 21 si 24 din Constitutie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei si nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanta pronuntând în sedintă publică o încheiere asupra recuzării. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple si operative de solutionare a cererii de recuzare, fiind respectat astfel dreptul părtilor la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De altfel, dispozitiile criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenta exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie. În ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor criticate cu prevederile art. 4 si 16 din Constitutie, se arată că acestea nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială.

Referitor la înfrângerea prevederilor art. 1, 11, 15, 31 si 51 din Constitutie, Avocatul Poporului apreciază că aceste texte de referintă nu au incidentă în cauza de fată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 31, 32, 34, art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 1084 si 1085 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Dispozitiile legale criticate au următorul continut:

– Art. 31: “Instanta decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenta părtilor si ascultând pe judecătorul recuzat.

Nu se admite interogratoriul sau jurământul*) ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.

În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură.“;

– Art. 32: “Încheierea asupra recuzării se citeste în sedinta publică.

Dacă recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii.

Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie păstrate.“;

– Art. 34: “Încheierea prin care s-a încuviintat sau respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a încuviintat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.

Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

Când instanta superioară de fond [adică instanta de apel] constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele si dovezile administrate la prima instantă.“;

– Art. 1081 alin.1 pct. 1 lit. b): “Dacă legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona următoarele fapte săvârsite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei: [...]

b) formularea, cu rea-credintă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;“.

– Art. 1084: “Amenda si despăgubirea se stabilesc prin

încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă

măsura a fost luată în lipsa acestuia.“;

– Art. 1085: “Împotriva încheierii prevăzute la art. 1084 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.

Cererea se solutioneză prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanta de judecată ori de presedintele instantei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 31, 51, 53, 124 si 126 din Constitutie.

De asemenea, în sustinerea exceptiei sunt invocate si dispozitiile art. 6, 13, 14 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si cele ale art. 1, 2, 6, 7, 8, 10 si 30 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 31, 34, art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b), art. 1084 si 1085 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constitutionalitate.

Astfel, în ceea ce priveste dispozitiile art. 31 si 34 din Codul de procedură civilă, prin decizii precum Decizia nr. 196 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 13 iunie 2003, Decizia nr. 11 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005, si Decizia nr. 120 din 1 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 25 aprilie 2005, Curtea a statuat că textele legale criticate nu încalcă principiul constitutional al accesului liber la justitie si al dreptului la apărare. Aceasta deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei si nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanta pronuntând în sedintă publică o încheiere asupra recuzării, prin această reglementare legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple si operative de solutionare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanta de control judiciar urmând a reface toate actele si dovezile administrate la prima instantă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. Totodată, Curtea a retinut că cererea de recuzare nu constituie o actiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoasterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăsurării normale a judecătii, iar nu împiedicarea accesului la justitie. Tocmai în considerarea acestui principiu constitutional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviintează sau se respinge abtinerea, precum si de aceea prin care se încuviintează recuzarea, care nu sunt supuse nici unei căi de atac.

În ceea ce priveste invocarea înfrângerii prevederilor art. 16 alin. (1) si (2), precum si ale art. 53 din Constitutie, Curtea a constatat că prin dispozitiile legale deduse controlului de constitutionalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenta unor situatii procesuale diferite, în conditiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabilirea procedurii de judecată intră în competenta exclusivă a sa.

De asemenea, Curtea a retinut că prevederile legale criticate nu contravin art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la solutionarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea. De asemenea, nu poate fi primită nici critica autorului exceptiei, potrivit căreia modul de solutionare a cererii de recuzare determină o restrângere nejustificată a accesului liber la justitie si a dreptului la apărare, aducându-se astfel atingere art. 13, 17 si 18 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât, asa cum Curtea Constitutională a statuat în jurisprudenta sa mai sus mentionată, dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 21, care consacră accesul liber la justitie, si nici ale art. 24, care garantează dreptul la apărare. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b), ale art. 1084 si 1085 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 170 din 15 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 13 mai 2004, Curtea a constatat că nu există incompatibilităti între dispozitiile legale criticate, pe de o parte, si prevederile constitutionale si cele ale documentelor internationale invocate de autorul exceptiei, pe de altă parte.

În acest sens, Curtea a retinut că textele de lege criticate nu instituie inegalităti sau discriminări între cetăteni ori categorii de persoane, ci prevăd doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu reacredintă a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigentelor art. 57 din Constitutie, care instituie îndatorirea fundamentală a cetătenilor de a exercita drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără încălcarea drepturilor si libertătilor celorlalti.

De asemenea, textele criticate nu cuprind prevederi de natură să aducă atingere principiului neretroactivitătii legii civile, dreptului de acces la justitie si dreptului la apărare.

Dimpotrivă, dispozitiile art. 1085 din Codul de procedură civilă prevăd că persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare, prin care solicită, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii. Totodată textele criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale privind statul de drept si respectarea suprematiei Constitutiei, celor privind dreptul international si dreptul intern, precum si celor privind tratatele internationale referitoare la drepturile omului, invocate, de asemenea, în sustinerea exceptiei. În consecintă, Curtea a constatat că dispozitiile legale criticate nu aduc atingere nici prevederilor corespunzătoare cuprinse în documentele internationale invocate de autorul exceptiei.

Întrucât în cauza de fată nu au fost aduse elemente noi de natură să impună reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, atât solutia, cât si considerentele acestor decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 din Codul de procedură civilă nu poate fi retinută. Astfel, faptul că “încheierea asupra recuzării se citeste în sedinta publică“ si nu se îpronuntă“, asa cum s-ar impune, în opinia autorului exceptiei, este o consecintă firească a celor prevăzute în art. 31 alin. 1 din acelasi cod, care prevede că îinstanta decide [...] în camera de consiliu, fără prezenta părtilor [...]“. Asa fiind, Curtea constată că prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul a instituit o procedură derogatorie, de solutionare a unui incident procesual, prin care nu se antamează fondul judecătii; o procedură ale cărei coordonate sunt, în principal, guvernate de imperativul celeritătii si care are ca finalitate prevenirea eventualelor tendinte de exercitare abuzivă, în scop de tergiversare, a recuzării.

Asa fiind, considerentele care au impus si au justificat respingerea criticii de neconstitutionalitate a prevederilor legale mai sus mentionate îsi găsesc aplicare si în ceea ce priveste dispozitiile art. 32 din Codul de procedură civilă.

În sfârsit, cu referire la celelalte texte constitutionale invocate în sustinerea exceptiei, Curtea constată că acestea nu pot fi retinute ca relevante pentru solutionarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31, 32, 34, ale art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b), ale art. 1084 si 1085 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 309/CM/2005 al Curtii de Apel Galati – Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie 2005.


*) Jurământul ca mijloc de probă a fost desfiintat prin Decretul nr. 208/1950, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 68 din 12 august 1950.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind supunerea spre ratificare Parlamentului a amendamentului, adoptat la Istanbul la 25 iunie 2004, la Carta Organizatiei Cooperării Economice a Mării Negre, adoptată la Yalta la 5 iunie 1998

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 364 din 3 noiembrie 2005,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se supune spre ratificare Parlamentului amendamentul, adoptat la Istanbul la 25 iunie 2004, la Carta Organizatiei Cooperării Economice a Mării Negre, adoptată la Yalta la 5 iunie 1998, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 15 noiembrie 2005.

Nr. 1.101.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Protocolului aditional privind privilegiile si imunitătile Organizatiei Cooperării Economice a Mării Negre, semnat la Tbilisi la 30 aprilie 1999

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 365 din 3 noiembrie 2005,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se supune spre ratificare Parlamentului Protocolul aditional privind privilegiile si imunitătile Organizatiei Cooperării Economice a Mării Negre, semnat la Tbilisi la 30 aprilie 1999, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 15 noiembrie 2005.

Nr. 1.102.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Protocolului privind privilegiile si imunitătile Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre, adoptat la Baku la 31 octombrie 2003

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 361 din 3 noiembrie 2005,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se supune spre ratificare Parlamentului Protocolul privind privilegiile si imunitătile Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre, adoptat la Baku la 31 octombrie 2003, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 15 noiembrie 2005.

Nr. 1.103.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea gradului de general unui colonel din Ministerul Apărării Nationale si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale art. 4 lit. f) pct. 28 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, ale Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 135 din 31 octombrie 2005,

având în vedere propunerea ministrului apărării nationale,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Pe data de 30 noiembrie 2005, domnului colonel Geampalia Florea Ioan i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea si trece în rezervă cu noul grad.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI,

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din

Constitutia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 15 noiembrie 2005.

Nr. 1.104.

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru aderarea României la Conventia privind regimul de tranzit comun, adoptată la Interlaken la 20 mai 1987

 

Având în vedere obligatia asumată de România în cadrul capitolului de negocieri 25 “Uniunea vamală“, privind aderarea României la Conventia privind regimul de tranzit comun,

tinând cont de faptul că, în conformitate cu prevederile art. 15 bis din Conventia privind regimul de tranzit comun, adoptată la Interlaken la 20 mai 1987, aderarea devine efectivă în prima zi a celei de-a doua luni următoare depunerii instrumentului de aderare,

luând în considerare faptul că România a fost invitată la data de 4 octombrie 2005 să devină parte contractantă a acestei Conventii, prin Decizia nr. 5/2005 a Comisiei mixte CE-AELS, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 269 din 14 octombrie 2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006, aceste elemente determină necesitatea ca România să adere la Conventia privind regimul de tranzit comun până la data de 30 noiembrie 2005,

având în vedere dispozitiile art. 21 alin. (1) si (2) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Articol unic. – România aderă la Conventia*) privind regimul de tranzit comun, adoptată la Interlaken la 20 mai 1987, cu amendamentele ulterioare, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia nr. 4/2005 a Comisiei mixte CE-AELS pentru tranzitul comun, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L225 din 31 august 2005.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Ministrul integrării europene,

Anca Daniela Boagiu

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

Ministrul administratiei si internelor

Vasile Blaga

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

 

 

Bucuresti, 10 noiembrie 2005.

Nr. 150.


*) Conventia se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 182/2004 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai unor obiective de investitii din cadrul programului “38.000 de locuinte pentru tineri, destinate închirierii“, derulate prin intermediul Agentiei Nationale pentru Locuinte

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 42 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Hotărârea Guvernului nr. 182/2004 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai unor obiective de investitii din cadrul programului “38.000 de locuinte pentru tineri, destinate închirierii“, derulate prin intermediul Agentiei Nationale pentru Locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 24 februarie 2004, se modifică după cum urmează:

1. Pozitia nr. 21 din anexa nr. 1 “Lista obiectivelor de investitii din cadrul programului «38.000 de locuinte pentru tineri, destinate închirierii», derulate prin intermediul Agentiei Nationale pentru Locuinte“, va avea următorul cuprins:

 

Nr.

crt.

Obiectiv de investitii

Nr. de unităti

locative

“21.

Locuinte pentru tineri, destinate închirierii, în judetul Neamt, municipiul Piatra-Neamt, cartier Izvoare, etapa 2

211“

 

2. Anexa nr. 2/21 se înlocuieste cu anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

Ministrul delegat pentru lucrări publice

si amenajarea teritoriului,

László Borbély

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 15 septembrie 2005.

Nr. 1.085.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.