MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 173 (XVII) - Nr. 1042 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Miercuri, 23 noiembrie 2005
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 545 din 18 octombrie
2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5
pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor în România
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE
ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
1.714. – Ordin al
ministrului finantelor publice privind aplicarea prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind
activitatea financiară si contabilă si a normelor metodologice privind
întocmirea si utilizarea acestora
ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN
PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
221. – Decizie privind
constituirea Comisiei pentru negocierea metodologiei privind lista suporturilor
si aparatelor din domeniul grafic pentru care se datorează remuneratia
compensatorie pentru copia privată, precum si cuantumul acestei remuneratii
222. – Decizie privind
constituirea Comisiei pentru negocierea metodologiei privind stabilirea
remuneratiei pentru împrumutul public efectuat prin biblioteci
230. – Decizie privind
constituirea Comisiei pentru negocierea metodologiei privind stabilirea
remuneratiei cuvenite producătorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea
publică a repertoriului de opere audiovizuale
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 18 octombrie 2005
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în
România
Ioan Vida – presedinte
Aspazia Cojocaru – judecător
Constantin Doldur – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Petre Ninosu – judecător
Ion Predescu – judecător
Serban Viorel Stănoiu – judecător
Ion Tiucă – procuror
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2
din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, exceptie
ridicată de Guo Wangzhen în Dosarul nr. 14.797/2004 al Judecătoriei Sectorului
5 Bucuresti.
La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele
nr. 456D/2005, nr. 457D/2005, nr. 608D/2005, nr. 609D/2005 si nr. 611D/2005,
care au acelasi obiect.
La apelul nominal în dosarele nr. 456D/2005, nr.
457D/2005 si nr. 611D/2005, se constată lipsa părtilor, fată de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
La apelul nominal în Dosarul nr. 608D/2005, răspunde
autorul exceptiei, Yu Xiaolei, personal si asistat de interpret autorizat de
limba chineză, Ioan Budura, lipsind cealaltă parte – Oficiul National pentru
Refugiati, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La apelul nominal în Dosarul nr. 609D/2005, răspunde
autorul exceptiei, Zhao Zehua, personal si asistat de interpret autorizat de
limba chineză, Ioan Budura, lipsind cealaltă parte – Oficiul National pentru
Refugiati, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la
dosar de Yu Xiaolei si Zhao Zehua, prin care solicită acordarea unui nou termen
de judecată în vederea angajării unor apărători.
Având cuvântul asupra cererii de amânare,
reprezentantul Ministerului Public lasă la aprecierea instantei de contencios
constitutional acordarea unui nou termen de judecată.
Curtea, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
respinge cererile de acordare a unui nou termen de judecată, depuse de autorii
exceptiei Yu Xiaolei si Zhao Zehua în dosarele nr. 608D/2005 si nr. 609D/2005.
Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea
dosarelor nr. 456D/2005, nr. 457D/2005, nr. 608D/2005, nr. 609D/2005 si nr.
611D/2005 la Dosarul nr. 455D/2005, având în vedere faptul că sunt îndeplinite
cerintele conexării, prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992.
Yu Xiaolei si Zhao Zehua lasă la aprecierea Curtii
Constitutionale conexarea dosarelor sus-mentionate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de
acord cu conexarea, întrucât toate dosarele au obiect identic.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a
dosarelor mentionate, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea nr. 456D/2005, nr. 457D/2005, nr. 608D/2005, nr.
609D/2005 si nr. 611D/2005 la Dosarul nr. 455D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă
cuvântul părtilor.
Autorii exceptiei Yu Xiaolei si Zhao Zehua solicită
admiterea exceptiei astfel cum a fost formulată în fata instantei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii
Constitutionale în această materie si apreciind că dispozitiile legale
criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarelor,
constată următoarele:
Prin încheierile din 11 aprilie 2005, 3 mai 2005, 5
mai 2005, 7 iulie 2005 si din 26 mai 2005, pronuntate în dosarele nr.
14.797/2004, nr. 2.397/2005, nr. 3.333/2005, nr. 1.143/RF/2005, nr.
1.140/RF/2005 si, respectiv, nr. 891/RF/2005, Judecătoria Sectorului 5
Bucuresti si Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal au sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct.
2 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România. Exceptia
a fost ridicată de Guo Wangzhen, Xu Jian si Wang Jianwu, Wang Xinqun, Yu
Xiaolei, Zhao Zehua si Pan Mingfen, petenti în cadrul unor cauze având ca
obiect solutionarea plângerii formulate de autorii exceptiei împotriva unor
hotărâri ale Oficiului National pentru Refugiati.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii
acesteia sustin că textul de lege criticat nu îndeplineste “criteriul de
calitate“ prevăzut de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, nefiind suficient de “accesibil si precis încât să
înlăture orice risc de arbitrariu“. Astfel, lipsa de claritate a textului
criticat reprezintă un inconvenient major în solutionarea corectă a cererii de
acordare a protectiei umanitare conditionate, iar motivele invocate de Oficiul
National pentru Refugiati sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (2) din
Constitutie si ale art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, prevederi care nu permit nici un fel de limitări,
fiind incidente în toate cazurile în care există riscul de tortură, pedepse sau
tratamente inumane sau degradante. De asemenea, consideră că lipsa de precizie
si claritate a textului criticat cu privire la natura si continutul pedepselor
si tratamentelor inumane ori degradante înfrâng caracterul absolut si
neconditionat al art. 22 alin. (2) din Constitutie, interpretate în sensul
dispozitiilor art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale si al jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor
Omului (Cauza B. contra Frantei, 1992).
Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti opinează
în sensul că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 22
alin. (2) din Constitutie, ci, dimpotrivă, dau expresie acestora, în sensul că
garantează protectia oricărei persoane, indiferent de rasă, nationalitate, sex,
apartenentă religioasă ori politică etc., împotriva aplicării torturii si
pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. În acest sens, prevederile
legale criticate instituie tocmai o măsură de protectie a persoanelor străine
care nu îndeplinesc conditiile pentru acordarea statutului de refugiat si care,
potrivit textului criticat, pot cere protectie umanitară conditionată, în cazul
în care există motive serioase să se creadă că ar putea fi supusi torturii sau
unor tratamente sau pedepse inumane ori degradante. Pentru aceleasi ratiuni,
instanta apreciază că nu se încalcă nici prevederile art. 3 din Conventia
pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.
Cu privire la sustinerile autorilor exceptiei în
sensul că textul criticat este lipsit de claritate si precizie, instanta
apreciază că si acestea sunt neîntemeiate, întrucât Curtea Constitutională se
poate pronunta numai asupra problemelor de drept, iar nu si a acelora legate de
claritatea redactării textelor de lege, atributie care apartine legiuitorului.
Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contecios administrativ si fiscal si-a
exprimat opinia în sensul că dispozitiile legale criticate nu contravin art. 22
alin. (1) din Constitutie, întrucât acestea ocrotesc persoanele de riscul
torturii sau cel al aplicării unor pedepse sau tratamente inumane ori
degradante. Referitor la imposibilitatea stabilirii cu claritate a cazurilor de
acordare a statutului de refugiat, arată că acesta nu este un motiv de
neconstitutionalitate, ci instanta de judecată are obligatia să interpreteze
textul legal.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia nr.
151/2003, prin care Curtea Constitutională a constatat că art. 5 din Ordonanta
Guvernului nr.
102/2000 “a reglementat, ca formă de protectie pentru străinul care nu
îndeplineste conditiile acordării statutului de refugiat, posibilitatea
acordării protectiei umanitare conditionate.
Acest beneficiu acordat de statul român [...] se află
în deplină concordantă cu prevederile constitutionale prin care se consfinteste
dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, prevăzute de art. 22 din
Constitutie“.
În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate
raportată la prevederile art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor
omului si a libertătilor fundamentale, arată că principalul scop al art. 3 din
conventie îl reprezintă protejarea vietii, a demnitătii umane si a integritătii
fizice si mentale a persoanei si că “obligatiile ce incumbă unui stat, pe
tărâmul art. 3 din conventie, nu se limitează numai la obligatia negativă,
aceea de a nu practica tortura si de a nu aplica tratamente inumane si
degradante, ci includ si o obligatie pozitivă, aceea de a proteja orice persoană
aflată sub jurisdictia sa contra unei situatii iremediabile de pericol de a fi
supusă la rele tratamente, chiar dacă acest risc ar urma să se materializeze în
afara teritoriului său“. În acest sens, art. 3 va fi încălcat ori de câte ori o
persoană este extrădată sau expulzată către o tară în care riscă să fie supusă
unor tratamente inumane.
Totodată, consideră că textul criticat “reprezintă tocmai asumarea de către stat a obligatiei sale pozitive, aceea de a oferi o formă de protectie persoanei care, neîndeplinind conditiile pentru acordarea statutului de refugiat, ar fi expusă pericolului ca, în situatia în care ar fi returnată în tara de origine, să sufere o vătămare a drepturilor sale, constând în tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante“.
Referitor la sustinerea autorilor exceptiei în sensul că dispozitiile criticate limitează cazurile de acordare a protectiei umanitare conditionate numai în situatiile în care riscul de tortură sau tratamente inumane sau degradante are la bază unul dintre motivele următoare: rasă, religie, nationalitate, opinii politice, apartenenta la un anumit grup social, arată că prin Decizia nr. 291/2001, Curtea Constitutională a constatat că “aprecierea continutului si a întelesului termenilor dintr-un text de lege, precum si a gradului de obiectivitate a criteriilor stabilite de legiuitor pentru adoptarea unor acte de decizie de către autoritătile chemate să aplice legea, cu alte cuvinte, interpretarea legii, nu intră în competenta justitiei constitutionale, ci în competenta instantelor de drept comun“.
Avocatul Poporului apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că stabilirea
prin dispozitiile legale criticate a conditiilor în care se poate acorda
protectia umanitară conditionată este în deplină concordantă cu prevederile
constitutionale prin care se consfinteste dreptul la viată si la integritate
fizică si psihică. Astfel, protectia umanitară conditionată se poate acorda
străinului care nu îndeplineste conditiile pentru acordarea statutului de
refugiat si cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va
fi returnat în tara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale.
Arată că în acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutională prin Decizia nr.
151/2003.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorii-raportori, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004,
dispozitii care au următorul continut: “Protectia umanitară conditionată se
poate acorda străinului care nu îndeplineste conditiile prevăzute la art. 2
alin. (1) si cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va
fi returnat în tara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale
constând în: [...]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante;“.
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din
Constitutie, potrivit cărora: “Nimeni nu poate fi supus torturii si nici
unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.“
Totodată, sustin că prevederile legale criticate
contravin si prevederilor art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor
omului si a libertătilor fundamentale, potrivit cărora “Nimeni nu poate fi
supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.“
Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronuntat cu privire la aceasta prin numeroase
decizii, constatând că prevederile art. 5 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România nu contravin
dispozitiilor art. 22 din Constitutie si nici ale art. 3 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De exemplu, prin
Decizia nr.
244 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 569 din 1 iulie 2005, Curtea a retinut că “legiuitorul, prin textul de lege
criticat, a reglementat, ca formă de protectie pentru străinul care nu
îndeplineste conditiile acordării statutului de refugiat, posibilitatea
acordării protectiei umanitare conditionate. Acest beneficiu acordat de statul
român [...] este în deplină concordantă si cu reglementările internationale
referitoare la statutul si regimul refugiatilor“.
Solutia pronuntată prin decizia mentionată, precum si
considerentele care au stat la baza acesteia îsi mentin valabilitatea si în
cauza de fată, neintervenind elemente noi de natură să modifice jurisprudenta
Curtii.
În ceea ce priveste sustinerea autorilor exceptiei în
sensul că textul de lege criticat este insuficient de clar si de precis, Curtea
retine că aprecierea continutului si a întelesului termenilor dintr-un text de
lege nu intră în competenta instantei de contencios constitutional, ci în
competenta instantelor de drept comun.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, exceptie
ridicată de Guo Wangzhen, Xu Jian si Wang Jianwu, Wang Xinqun, Yu Xiaolei, Zhao
Zehua si Pan Mingfen în dosarele nr. 1.4797/2004, nr. 2.397/2005, nr.
3.333/2005, nr. 1.143/RF/2005, nr. 1.140/RF/2005 si, respectiv, nr. 891/RF/2005
ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti si ale Tribunalului Bucuresti – Sectia
a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si
fiscal.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 18 octombrie
2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE
MINISTERUL
FINANTELOR PUBLICE
privind
aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea
modelelor formularelor comune privind activitatea financiară si contabilă si a
normelor metodologice privind întocmirea si utilizarea acestora
În temeiul
prevederilor art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr.
208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor
Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si
completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din Hotărârea
Guvernului nr.
831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea
financiară si contabilă si a normelor metodologice privind întocmirea si
utilizarea acestora,
ministrul finantelor publice emite
următorul ordin:
Art. 1. – (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2006 se
abrogă prevederile art. 1 si ale art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului
finantelor nr.
903/2000 privind modificarea modelelor si normelor de întocmire si
utilizare a unor formulare si introducerea de noi formulare în activitatea
financiară si contabilă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 371 din 10 august 2000.
(2) Bonurile fiscale emise de aparatele de marcat
electronice fiscale vor fi folosite începând cu data de 1 ianuarie 2006 numai
ca documente de înregistrare a plătilor în Registrul de casă. Fac exceptie
bonurile fiscale emise conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale, republicată, utilizate pentru justificarea taxei pe
valoarea adăugată, aferentă carburantilor auto achizitionati în vederea
desfăsurării activitătii si pentru înregistrarea în contabilitate a
cheltuielilor cu aceste achizitii, dacă sunt stampilate si au înscrise
denumirea cumpărătorului si numărul de înmatriculare al autovehiculului.
(3) Pentru înregistrarea în contabilitate a
cheltuielilor, agentii economici vor solicita furnizorilor de bunuri sau de
servicii să emită factura fiscală în conformitate cu prevederile art. 155 alin.
(9) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările
ulterioare, factura, alte documente specifice aprobate prin ordine ale
ministrului finantelor publice, emise în baza Hotărârii Guvernului nr.
831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea
financiară si contabilă si a normelor metodologice privind întocmirea si
utilizarea acestora, factura fiscală pentru material lemnos sau bonul de
vânzare fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
427/2004 pentru aprobarea Normelor privind circulatia materialelor lemnoase
si controlul circulatiei acestora si al instalatiilor de transformat lemn
rotund, cu modificările si completările ulterioare, după caz.
Art. 2. – Persoanele prevăzute la art. 1 din Legea
contabilitătii nr.
82/1991, republicată, pot insera în cuprinsul formularelor Factură cod
14-4-10/aA si Factură fiscală cod 14-4-10/A, aprobate prin Hotărârea Guvernului
nr.
831/1997, elemente suplimentare pe care acestea le consideră necesare, cu
conditia respectării continutului de informatii prevăzute de Legea nr.
571/2003, cu modificările si completările ulterioare, si de alte acte
normative în vigoare.
Art. 3. – În conditiile în care plata bunurilor sau
serviciilor prestate se efectuează în numerar ori prin card bancar, concomitent
cu emiterea facturii fiscale sau a facturii, nu este obligatorie completarea
elementelor privind codul IBAN si banca de la rubrica “Cumpărător“.
Art. 4. – (1) Prevederile art. 3 alin. (2) din Ordinul
ministrului finantelor publice nr. 29/2003 privind aplicarea prevederilor
Hotărârii Guvernului nr.
831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea
financiară si contabilă si a normelor metodologice privind întocmirea si
utilizarea acestora, cu modificările si completările ulterioare, se aplică
numai în conditiile în care persoana care emite factura fiscală efectuează si
livrarea bunurilor din gestiunea furnizorului.
(2) În cazul în care la data livrării bunurilor este
întocmit formularul Aviz de însotire a mărfii cod 14-3-6A, urmând ca în
termenul prevăzut de lege să fie emisă factura fiscală, datele de identificare
a persoanei care livrează marfa si datele privind expeditia se completează
numai pe avizul de însotire a mărfii.
Art. 5. – (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2006,
formularele cu regim special prevăzute în anexa care face parte integrantă din
prezentul ordin nu se vor mai tipări, înseria si numerota în conformitate cu
prevederile art. 1 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr.
831/1997.
(2) Persoanele prevăzute la art. 1 din Legea
contabilitătii nr.
82/1991, republicată, neplătitoare de TVA, vor emite la solicitarea
clientului formularul Factură cod 14-14-10/aA.
(3) La solicitarea beneficiarului de bunuri livrate
sau de servicii prestate, prevăzute la art. 155 alin. (9) din Legea nr.
571/2003, cu modificările si completările ulterioare, persoanele impozabile
înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată vor emite Factura
fiscală cod 14-4-10/A.
Art. 6. – Ordinul ministrului finantelor nr.
1.177/1998 privind aplicarea prevederilor art. 1 alin. (4) si (10)
paragraful 2 din Hotărârea Guvernului nr.
831/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din
18 iunie 1998, se modifică si se completează după cum urmează:
1. Alineatul (5) al articolului 2 se abrogă;
2. Partea introductivă a articolului 4 va avea
următorul cuprins:
“Art.4. – În situatia în care agentii economici, utilizatori ai tehnicii de calcul pentru completarea formularelor cu regim special, au în dotare imprimante tip LASER, cu jet de cerneală sau imprimantă rapidă cu bandă de caractere, si care nu se încadrează în prevederile art. 2, pot proceda astfel:“.
Art. 7. – Ordinul ministrului finantelor nr.
2.055/1998 privind aplicarea corespunzătoare a Hotărârii Guvernului nr.
831/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din
20 noiembrie 1998, se modifică si se completează după cum urmează:
1. La articolul 2 alineatul (1), după litera f) se
introduce o nouă literă, litera g), cu următorul cuprins:
“g) însotirea mărfurilor pe timpul transportului cu
mijloace auto, când distribuirea mărfurilor se face la mai multe sedii sau
puncte de lucru ale unui agent economic.“
2. La articolul 2, după alineatul (3) se introduce
un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
“(4) În conditiile în care pe avizul de însotire a
mărfii este înscrisă mentiunea “Urmează factura“, nu este obligatorie
completarea datelor privind “Pretul unitar“ si “Valoare“, acestea fiind
elemente care se regăsesc în mod obligatoriu pe factură. În această situatie,
pe avizul de însotire a mărfii se vor introduce alte informatii, care să
conducă la identificarea produselor, respectiv codul produsului, greutate,
volum sau alte elemente similare.“
3. Alineatul (1) al articolului 3 se abrogă.
4. Alineatul (4) al articolului 3 se abrogă.
Art. 8. – Ordinul ministrului finantelor publice nr.
29/2003 privind aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
831/1997 pentru aprobarea modelelor comune privind activitatea financiară
si contabilă si a normelor metodologice privind întocmirea si utilizarea
acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 28
ianuarie 2003, se modifică după cum urmează:
– Litera g) a articolului 1) se abrogă.
Art. 9. – Directia de reglementări contabile,
directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului
Bucuresti, administratiile finantelor publice ale sectoarelor municipiului
Bucuresti, Directia generală de administrare a marilor contribuabili, precum si
Compania Natională “Imprimeria Natională“ – S.A. vor lua măsuri pentru ducerea
la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Art. 10. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Ministrul finantelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
Bucuresti,
14 noiembrie 2005.
Nr.
1.714.
ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE
AUTOR
OFICIUL
ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
privind
constituirea Comisiei pentru negocierea metodologiei privind lista suporturilor
si a aparatelor din domeniul grafic pentru care se datorează remuneratia
compensatorie pentru copia privată, precum si cuantumul acestei remuneratii
Având în vedere dispozitiile art. 107 alin. (4) si (5)
si ale art. 1231 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996,
cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. III din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
123/2005,
în baza prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 6
alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr.
758/2003 privind organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Drepturile
de Autor si a corpului de arbitri,
directorul general al Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor emite următoarea decizie:
Art. 1. – Se constituie Comisia pentru negocierea
metodologiei privind lista suporturilor si a aparatelor din domeniul grafic pentru
care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată, precum si
cuantumul acestei remuneratii, după cum urmează:
– câte un reprezentant al organismului de gestiune
colectivă din domeniul operelor scrise – COPYRO si al Societătii de Gestiune
Colectivă a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor Vizuale – VISARTA, pe de o
parte, si
– câte un reprezentant al Asociatiei Producătorilor si
Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor
(APDETIC), al Societătii Comerciale VLAMIR IMPEX – S.R.L., al Societătii
Comerciale TOP EDGE ENGENEERING – S.R.L. si al Societătii Comerciale XEROX
(ROMÂNIA) ECHIPAMENTE SI SERVICII – S.A., pe de altă parte.
Art. 2. – Comisia prevăzută la art. 1 are obligatia să desfăsoare negocierile în conformitate cu dispozitiile art. 1311 si ale art. 1312 alin. (1) si (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, pe o durată de maximum 30 de zile calendaristice de la data constituirii.
Art. 3. – Comisia prevăzută la art. 1 îsi va stabili
programul întâlnirilor, pe care îl va comunica Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor.
Art. 4. – Prezenta decizie va fi publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu dispozitiile art.
131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996,
cu modificările si completările ulterioare.
Directorul general al Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor,
Rodica Pârvu
Bucuresti,
21 octombrie 2005.
Nr.
221.
OFICIUL
ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
privind
constituirea Comisiei pentru negocierea metodologiei privind stabilirea
remuneratiei pentru împrumutul public efectuat prin biblioteci
Având în vedere dispozitiile art. 1231 alin.
(1) lit. b) si ale art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996,
cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. III din
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
123/2005,
în baza prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 6
alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr.
758/2003 privind organizarea si functionarea Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor si a corpului de arbitri,
directorul general al Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor emite următoarea decizie:
Art. 1. – Se constituie Comisia pentru negocierea
metodologiei privind stabilirea remuneratiei pentru împrumutul public efectuat
prin biblioteci, după cum urmează:
– un reprezentant al organismului de gestiune
colectivă din domeniul operelor scrise – COPYRO, pe de o parte, si
– câte un reprezentant al Asociatiei Nationale a
Bibliotecarilor si Bibliotecilor din România, al Asociatiei Bibliotecarilor si
Documentaristilor din România si al Asociatiei Bibliotecarilor din Învătământ –
România, pe de altă parte.
Art. 2. – Comisia prevăzută la art. 1 are obligatia să
desfăsoare negocierile în conformitate cu dispozitiile art. 1311 si ale
art. 1312 alin. (1) si (2) din Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare, pe o durată de maximum
30 de zile calendaristice de la data constituirii.
Art. 3. – Comisia prevăzută la art. 1 îsi va stabili programul
întâlnirilor, pe care îl va comunica Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor.
Art. 4. – Prezenta decizie va fi publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu dispozitiile art.
131 alin. (2) din Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare.
Directorul general al Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor,
Rodica Pârvu
Bucuresti,
31 octombrie 2005.
Nr.
222.
OFICIUL
ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
privind
constituirea Comisiei pentru negocierea metodologiei privind stabilirea
remuneratiei cuvenite producătorilor de opere audiovizuale pentru comunicarea
publică a repertoriului de opere audiovizuale
Având în vedere dispozitiile art. 1232 alin.
(1) lit. b) si ale art. 131 alin. (2) din Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. III
din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
123/2005,
în baza prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 6
alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr.
758/2003 privind organizarea si functionarea Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor si a corpului de arbitri,
directorul general al Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor emite următoarea decizie:
Art. 1. – Se constituie Comisia pentru negocierea
metodologiei privind stabilirea remuneratiei cuvenite producătorilor de opere
audiovizuale pentru comunicarea publică a repertoriului de opere audiovizuale,
după cum urmează:
– un reprezentant al Uniunii Producătorilor de Film si
Audiovizual din România – Asociatia Română de Gestiune a Operelor din
Audiovizual (UPFAR – ARGOA), pe de o parte, si
– câte un reprezentant al Federatiei Industriei
Hoteliere din România (FIHR), al Uniunii Nationale a Transportatorilor Rutieri
din România, al Asociatiei Române pentru Transporturi Rutiere Internationale, al
Asociatiei Române pentru Transporturi Rutiere si al Asociatiei Internationale
de Transport Aerian, pe de altă parte.
Art. 2. – Comisia prevăzută la art. 1 are obligatia să
desfăsoare negocierile în conformitate cu dispozitiile art. 1311 si ale
art. 1312 alin. (1) si (2) din Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare, pe o durată de maximum
30 de zile calendaristice de la data constituirii.
Art. 3. – Comisia prevăzută la art. 1 îsi va stabili
programul întâlnirilor, pe care îl va comunica Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor.
Art. 4. – Prezenta decizie va fi publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu dispozitiile art.
131 alin. (2) din Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare.
Directorul general al Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor,
Rodica Pârvu
Bucuresti,
18 noiembrie 2005.
Nr. 230.
