MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 1057       LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Sâmbătă, 26 noiembrie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 510 din 6 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 560 din 25 octombrie 2005 referitore la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.015. – Ordin al ministrului administratiei si internelor pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Memorandumului de întelegere dintre România si Comunitatea Europeană privind participarea României la Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetăteniei europene active (participare civică), semnat la Bruxelles la 4 aprilie 2005

 

 

Memorandum de întelegere între România si Comunitatea Europeană privind participarea României la Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetăteniei europene active (participare civică)

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 510

din 6 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Federalcoop Constanta în Dosarul nr. 48/2005 al Judecătoriei Mangalia.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin consilier juridic, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul exceptiei, Federalcoop Constanta, solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997, pe care îl consideră neconstitutional “prin raportare la prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dar si referitor la art. 16 din Constitutie“. Astfel, arată că persoana care revendică un imobil si unitatea detinătoare a acestuia sunt tratate în mod diferit, deoarece persoana îndreptătită la restituire nu plăteste taxă de timbru, în vreme ce unitatea detinătoare, care revendică o parte din imobil sau cere despăgubiri pentru îmbunătătirile substantiale aduse acestuia, este obligată la plata unei sume mari, cu titlu de taxă de timbru.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că plata taxelor sau impozitelor reprezintă o obligatie constitutională a cetătenilor, iar textul legal criticat nu face diferentieri între contribuabili pe criterii arbitrare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 48/2005, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor a art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Exceptia a fost ridicată de către Federalcoop Constanta cu prilejul solutionării unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a arătat, sumar, că invocă “neconstitutionalitatea art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 raportată la art. 51 din Legea nr. 10/2001, în raport cu art. 16 din Constitutia României“, fără a-si prezenta însă argumentele pe care întelege să îsi întemeieze critica de neconstitutionalitate.

Judecătoria Mangalia apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, arătând că nemultumirea autorului acesteia se leagă, în principal, de faptul că nu a fost scutit de taxa de timbru în baza Legii nr. 10/2001, iar nu de încălcarea vreunui text din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, autorul exceptiei îsi raportează critica mai degrabă la art. 55 din Legea nr. 10/2001, decât la un text din Constitutie. “Asa fiind, este evident că cele invocate de semnatarul exceptiei nu reprezintă o problemă de constitutionalitate, ci vizează modul de interpretare si de aplicare a normelor în discutie de către instanta de judecată.“ De altfel, potrivit practicii constante a Curtii Constitutionale, textul de lege criticat de autorul exceptiei nu face nici o discriminare între contribuabili si nu constituie o atingere adusă principiului egalitătii în drepturi consacrat de Legea fundamentală.

Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat este constitutional. Astfel, fată de prevederile art. 16 din Constitutie, se constată că “instituirea de către legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nici o diferentiere între contribuabili si nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constitutional al egalitătii în drepturi [...].“ Totodată, stabilirea si dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintă atributia exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 139 alin. (1) din Constitutie, care prevede că “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“. În acest sens, Curtea Constitutională s-a pronuntat prin Decizia nr. 162/2003. Mai mult, dispozitiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 sunt constitutionale si pentru faptul că, potrivit art. 21 din Legea nr. 146/1997, “[...] instanta judecătorească, pe baza unor criterii clare si în conditiile prevăzute de art. 74–81 din Codul de procedură civilă, poate acorda înlesniri (scutiri, reduceri, esalonări sau amânări) la plata taxelor judiciare de timbru“.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, dispozitii potrivit cărora:

“Sunt scutite de taxe judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...] p) orice alte actiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru.“

Din sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege reiese că autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit cărora: “(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile Legii nr. 146/1997 au fost supuse în numeroase rânduri controlului de constitutionalitate, iar, prin numeroase decizii, instanta de contencios constitutional a respins criticile de neconstitutionalitate ca neîntemeiate. În acest sens sunt Decizia nr. 202 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 9 iunie 2004, Decizia nr. 151 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 aprilie 2004, Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003, ori Decizia nr. 509 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 20 ianuarie 2005.

În aceste decizii, Curtea a statuat că stabilirea cuantumului taxelor de timbru, precum si posibilitatea scutirii anumitor subiecte de drept de la plata acestora nu aduc atingere principiului egalitătii în drepturi, deoarece nu fac diferentieri între contribuabili pe criterii arbitrare. Cu privire la obligativitatea plătii taxelor de timbru, Curtea a arătat că Legea fundamentală nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele în justitie, asa încât este legal si firesc ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăsurată de autoritătile judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, potrivit dispozitiilor art. 53 alin. (1) din Constitutie, în conformitate cu care “Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice“, plata taxelor sau impozitelor reprezintă o obligatie constitutională a cetătenilor. Pe de altă parte, Curtea a arătat că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanta de judecată prin hotărârea pe care o pronuntă în cauză, plata acestora revenind părtii care cade în pretentii.

De asemenea, nici scutirea anumitor subiecte de drept de la plata taxei de timbru nu este neconstitutională dacă este prevăzută prin lege si este justificată, în mod obiectiv si rational, asa cum este cazul, spre exemplu, în art. 17 din Legea nr. 146/1997 sau în legi speciale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în deciziile mentionate mai sus îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Federalcoop Constanta în Dosarul nr. 48/2005 al Judecătoriei Mangalia.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 octombrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 560

din 25 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Cristina Toma – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, exceptie ridicată de Constantin Spătaru în Dosarul nr. 2.140/CAF/2005 al Tribunalului Arges – Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin avocat Gherghina Florea, cu împuternicire la dosar.

Lipseste partea Prefectura Judetului Arges, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorului exceptiei sustine exceptia astfel cum a fost formulată, sens în care invocă si dispozitiile art. 1 si 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, recunoscând anumite drepturi si libertăti, altele decât cele care figurează deja în Conventie si în primul Protocol aditional la Conventie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 25 din Constitutie, întrucât dreptul la libera circulatie nu este un drept absolut, iar exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns în conformitate cu dispozitiile art. 53 din Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.140/CAF/2005, Tribunalul Arges – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, exceptie ridicată de Constantin Spătaru într-o cauză de contencios administrativ.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine că refuzul eliberării ori retragerea pasaportului încalcă dreptul fundamental al cetăteanului la liberă circulatie, prevăzut de Constitutie. Consideră că existenta debitului de o anumită valoare reprezintă o cauză civilă, ce poate fi solutionată chiar si prin executare silită, iar restrângerea exercitiului dreptului de liberă circulatie ar putea fi dispusă “numai în cazul în care ar exista o hotărâre definitivă si irevocabilă de condamnare a persoanei cu interdictia de a părăsi tara sau când aceasta ar executa o pedeapsă privativă de libertate“.

Tribunalul Arges – Sectia civilă apreciază că dispozitiile art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 “au caracter discriminatoriu si sunt neconstitutionale, întrucât încalcă dreptul la libera circulatie“.

Mai arată că existenta unei creante exigibile de 25 milioane lei vechi, neconstatată printr-un titlu executoriu si nepusă în executare, poate da nastere abuzului de drept din partea creditorului si restrictiona libera circulatie a debitorului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că prevederile de lege criticate nu încalcă art. 25 din Constitutie, deoarece, “potrivit dispozitiilor cuprinse în teza a doua a alin. (1), conditiile în care se exercită acest drept se stabilesc prin lege“, iar măsura refuzului de a elibera ori a retragerii pasaportului se poate lua pentru apărarea drepturilor si libertătilor cetătenilor, asa cum prevede art. 53 din Constitutie. Arată că Legea fundamentală prevede la art. 57 că “cetătenii români, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să încalce drepturile si libertătile celorlalti“.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, întrucât nu îngrădesc sub nici un aspect dreptul la liberă circulatie, drept care nu poate fi absolut, ci trebuie exercitat cu îndeplinirea si respectarea unor conditii prevăzute de lege. Arată că, potrivit prevederilor art. 12 pct. 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, “libera circulatie poate face obiectul unor restrictii dacă sunt prevăzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea natională, ordinea publică, sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile si libertătile altora si este compatibilă cu celelalte drepturi recunoscute“.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 30 august 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 216/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 noiembrie 1998, care au următorul cuprins: “Cetăteanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea pasaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi retras, ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, atunci când: [...]

d) este urmărit pentru creante exigibile mai mari de 25 milioane lei, datorate unor persoane fizice, persoane juridice sau statului, iar executarea acestora nu este garantată; în acest caz, măsura se ia la cererea celor interesati, dacă plata creantelor a fost dispusă prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă si irevocabilă.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 25 din Constitutie, care au următorul cuprins: “(1) Dreptul la liberă circulatie, în tară si în străinătate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetătean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tară, de a emigra, precum si de a reveni în tară.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceasta este neîntemeiată si, în consecintă, urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din Constitutie este garantat dreptul la liberă circulatie, în tară si în străinătate, iar conditiile de exercitare a acestui drept se stabilesc prin lege. Astfel, prin lege pot fi stabilite si motive ori conditii în care exercitiul acestui drept fundamental poate fi restrâns temporar.

Art. 53 alin. (1) din Constitutie, în acord deplin cu reglementările din pactele si conventiile internationale la care România este parte, prevede posibilitatea restrângerii prin lege a exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, dacă aceasta se impune, printre altele, pentru apărarea drepturilor si libertătilor cetătenilor.

Orice persoană care are fată de un cetătean român o creantă de o valoare importantă are dreptul si interesul legitim de a i se asigura recuperarea acesteia, precum si pretentia justificată de a se preveni, prin măsuri legale, imposibilitatea executării creantelor sale, datorită plecării din tară a debitorului.

Curtea observă că nu orice debit este de natură să justifice refuzul eliberării pasaportului, retragerea ori suspendarea dreptului de folosire a acestuia, ci doar creantele urmărite în valoare de peste 25 milioane lei, exigibile, a căror executare nu este garantată si a căror plată a fost dispusă prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă si irevocabilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, exceptie ridicată de Constantin Spătaru în Dosarul nr. 2.140/CAF/2005 al Tribunalului Arges – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 octombrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

 

ORDIN

pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Memorandumului de întelegere dintre România si Comunitatea Europeană privind participarea României la Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetăteniei europene active (participare civică), semnat la Bruxelles la 4 aprilie 2005

 

În conformitate cu prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul administratiei si internelor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Memorandumului de întelegere dintre România si Comunitatea Europeană privind participarea României la Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetăteniei europene active (participare civică), semnat la Bruxelles la 4 aprilie 2005, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul administratiei si internelor,

Anghel Andreescu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 7 noiembrie 2005.

Nr. 1.015.

 

MEMORANDUM DE ÎNTELEGERE  *)

între România si Comunitatea Europeană privind participarea României la Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetăteniei europene active (participare civică)

 


*) Traducere.

 

Comisia Comunitătilor Europene, denumită în continuare Comisia, în numele Comunitătii Europene, pe de o parte, si Guvernul României, pe de altă parte,

luând în considerare:

1. Decizia nr. 1/2002 a Consiliului de asociere UE – România din 18 februarie 20021), care stabileste principiile generale pentru participarea României la programele Comunitătii, lăsând la latitudinea Comisiei si a autoritătilor române competente determinarea exactă a termenilor si conditiilor specifice, inclusiv contributia financiară, în legătură cu participarea la fiecare program;

2. Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetăteniei europene active (participare civică), initiat prin Decizia Consiliului nr. 2004/100/EC din 26 ianuarie 20042),

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

 

România va participa la Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetăteniei europene active (participare civică), denumit în continuare Programul, în conformitate cu conditiile stipulate în Decizia nr. 1/2002 a Consiliului de asociere UE – România din 18 februarie 2002, care stabileste principiile generale pentru participarea României la programele Comunitătii, si cu termenii si conditiile cuprinse în anexele nr. I, II si III la prezentul memorandum de întelegere.

 

ARTICOLUL 2

 

Prezentul memorandum de întelegere se va aplica pe durata Programului, începând cu data de 1 ianuarie 2005.

Totusi, în cazul în care Comunitatea Europeană decide să extindă durata Programului fără ca acesta să fie substantial schimbat, prezentul memorandum de întelegere se va extinde si el automat, în afara cazului în care una dintre părti îl denuntă.

Anexele nr. I, II si III fac parte integrantă din prezentul memorandum de întelegere.

Prezentul memorandum de întelegere se poate modifica doar în scris, prin acordul ambelor părti.

Prezentul memorandum de întelegere intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.

Semnat la Bruxelles la data de 4 aprilie 2005.

 

Pentru Guvernul României,

Lazăr Comănescu,

ambasador, seful Misiunii României

pe lângă Uniunea Europeană

Pentru Comisie, din partea Comunitătii Europene,

Nikolaus G. Van der Pas,

director general pentru educatie si cultură


1) OJ L 91, 6 aprilie 2002, p. 20.

2) OJ L 30, 4 februarie 2004, p. 6.

 

ANEXA Nr. I

la memorandumul de întelegere

 

Termeni si conditii pentru participarea României la Program

 

1. România va participa la activitătile Programului comunitar de actiune pentru promovarea cetăteniei europene active (participare civică), denumit în continuare Programul, în conformitate – dacă nu este altfel prevăzut în memorandumul de întelegere – cu obiectivele, criteriile, procedurile si termenele limită, asa cum au fost ele stabilite în Decizia Consiliului nr. 2004/100/EC din 26 ianuarie 2004, prin care se stabileste acest program al Comunitătii.

2. Pentru a participa la Program, România va plăti în fiecare an o contributie la bugetul general al Uniunii Europene, conform procedurilor descrise în anexa nr. II la memorandumul de întelegere. Dacă este necesar pentru a lua în considerare dezvoltarea Programului sau capacitatea României de absorbtie, această contributie poate fi modificată în scris prin acordul comun al părtilor, astfel încât să se poată evita balante de plăti deficitare în implementarea Programului.

3. Termenii si conditiile pentru depunerea, evaluarea si selectia cererilor raportate la institutiile eligibile din România vor fi aceleasi ca cele aplicabile organismelor din Comunitate.

4. Pentru a asigura dimensiunea comunitară a Programului si pentru a fi eligibile pentru sprijinul financiar al Comunitătii, proiectele de cooperare transnatională vor trebui să includă cel putin un partener dintre statele membre ale Comunitătii.

5. Fără a prejudicia responsabilitătile Comisiei Comunitătilor Europene si pe cele ale Curtii de Auditori a Comunitătilor Europene în ceea ce priveste monitorizarea si evaluarea Programului, participarea României la Program va fi în permanentă monitorizată pe baza unui parteneriat care implică România si Comisia Comunitătilor Europene.

România va propune Comisiei rapoarte relevante si va lua parte la alte activităti specifice, puse la dispozitie de către Comunitate în acest sens.

Regulile privind controlul financiar, recuperarea si alte măsuri antifraudă sunt mentionate în anexa nr. III la memorandumul de întelegere.

6. Limba folosită în toate contactele cu Comisia, în ceea ce priveste procesul de aplicatie, contractele, rapoartele care trebuie depuse si alte aranjamente administrative, va fi una dintre limbile oficiale ale Comunitătii.

7. Comunitatea si România pot pune capăt activitătilor stipulate în cadrul memorandumului de întelegere, cu un preaviz scris, înmânat cu 12 luni înainte. Proiectele si activitătile în curs de desfăsurare la data încheierii acordului vor continua până la finalizarea lor în conditiile prevăzute în memorandumul de întelegere.

 

ANEXA Nr. II

la memorandumul de întelegere

 

Contributia financiară a României la Program

 

1. Contributia financiară anuală a României la bugetul Uniunii Europene pentru a putea participa la Program este de 250.000 euro.

2. România va plăti contributia mentionată mai sus partial din bugetul de stat si partial din Programul national PHARE, care face subiectul procedurilor anuale ale Programului PHARE. Fondurile PHARE solicitate vor fi transferate României conform unui memorandum de finantare PHARE. Împreună cu partea venită de la bugetul de stat, aceste fonduri vor constitui contributia natională a României, din care se vor efectua plăti în urma solicitărilor anuale de fonduri ale Comisiei.

3. Programarea provizorie a fondurilor PHARE este următoarea (în euro):

 

Anul 2005 (Programul national PHARE 2003 sau 2004)

Anul 2006 (Programul national PHARE 2005)

125.000

100.000

 

Dacă aceste sume indicate nu vor fi confirmate în procedura anuală a Programului PHARE, bugetul national va acoperi diferenta dintre contributia financiară totală indicată la pct. 1 de mai sus si sprijinul PHARE disponibil.

4. Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Uniunii Europene se va adresa în special administrării contributiei României.

5. După punerea în practică a memorandumului de întelegere si la începutul fiecărui an următor, Comisia va solicita României fonduri corespunzătoare contributiei la bugetul Programului din cadrul memorandumului de întelegere.

Această contributie va fi plătită în euro, într-un cont bancar euro al Comisiei.

România va plăti contributia sa până la data de 1 mai, dacă solicitarea fondurilor este trimisă de către Comisie înainte de 1 aprilie, sau cel târziu la o lună de la solicitarea fondurilor, dacă aceasta s-a făcut mai târziu.

Orice întârziere la plata contributiei va avea drept consecintă plata unei dobânzi de către România pentru suma datorată, începând cu termenul de plată. Rata dobânzii corespunde ratei aplicate de Banca Europeană Centrală operatiunilor de refinantare, după cum este publicat în seria C a Jurnalului Oficial al Comunitătilor Europene, intrată în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care expiră termenul limită, la care se adaugă 3,5 puncte procentuale.

 

ANEXA Nr. III

la memorandumul de întelegere

 

Controlul financiar, recuperarea si alte măsuri antifraudă

 

I. Controale si măsuri antifraudă ale Comunitătii

1. În conformitate cu regulamentele (EC, Euratom) nr. 1.605/2002 din 25 iunie 2002 si (EC, Euratom) nr. 2.342/2002 din 23 decembrie 2002 si cu alte reguli la care se face referire în memorandumul de întelegere, contractele finalizate cu beneficiarii programelor stabiliti în România vor prevedea ca auditul financiar sau alte forme de audit să poată fi efectuate oricând la locatiile beneficiarilor si subcontractorilor lor de către agentii Comisiei sau de către alte persoane mandatate de către Comisie.

2. Agentii Comisiei si alte persoane mandatate de către Comisie vor avea acces la locatiile, lucrările si documentele, inclusiv la toate informatiile necesare pentru a desfăsura auditul, inclusiv în format electronic. Acest drept de acces va fi exprimat clar în contractele finalizate pentru a implementa instrumentele mentionate în memorandumul de întelegere. Curtea Europeană de Audit va avea aceleasi drepturi ca si Comisia.

3. În cadrul memorandumului de întelegere, Comisia/OLAF (Biroul European Antifraudă) va fi autorizată/autorizat să realizeze verificări si controale pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile procedurale ale Regulamentului Consiliului (EC, Euratom) nr. 2.185/96 din 11 noiembrie 1996.

Aceste controale si inspectii se vor desfăsura în strânsă colaborare cu autoritătile române competente, desemnate de autoritătile române, iar acestea vor fi informate în timp util asupra obiectului, scopului si bazei legale ale verificărilor si inspectiilor, pentru a le oferi destul timp în scopul pregătirii materialelor si asistentei necesare.

Dacă autoritătile române doresc acest lucru, verificările pe teren si inspectiile pot fi organizate în comun cu ei.

În cazul în care participantii la programe se opun verificărilor pe teren si inspectiilor, autoritătile române, actionând în conformitate cu reglementările nationale, vor acorda sprijinul necesar de care inspectorii Comisiei/OLAF, au nevoie pentru a le permite să îsi îndeplinească obligatia de a efectua verificări pe teren sau inspectii.

Comisia/OLAF va raporta cât de curând posibil autoritătilor române orice actiune sau suspiciune privind neregularităti care i-au fost semnalate pe parcursul verificărilor pe teren si al inspectiilor. În orice caz, Comisia/OLAF va trebui să informeze autoritătile mentionate mai sus asupra rezultatelor unor astfel de verificări si inspectii.

II. Informatii si consultări

1. În scopul implementării corespunzătoare a prezentei anexe, autoritătile competente ale României si ale Comisiei vor face mereu schimb de informatii si, la cererea uneia dintre părti, se vor desfăsura si consultări.

2. Autoritătile competente române vor informa fără întârziere Comisia despre orice actiuni sau suspiciuni privind neregularităti care au fost constatate în legătură cu concluziile si implementarea contractelor finalizate în aplicarea instrumentelor la care s-a făcut referire în memorandumul de întelegere.

III. Măsuri administrative si penalizări

Fără a prejudicia aplicarea legislatiei penale române, Comisia ar putea impune măsuri administrative si penalizări, în conformitate cu regulamentele (EC, Euratom) nr. 1.605/2002 din 25 iunie 2002 si (EC, Euratom) nr. 2.342/2002 din 23 decembrie 2002.

IV. Recuperarea

Deciziile luate de către Comisie în cadrul memorandumului de întelegere, care impun obligatii financiare asupra persoanelor, altele decât statele, vor putea intra în vigoare în România. Aplicarea va fi efectuată conform unor proceduri civile aflate în vigoare în statul în care se desfăsoară actiunea. Ordinea aplicării va fi adăugată deciziei, fără alte formalităti în afara verificării autenticitătii acesteia de către autoritatea natională care va fi desemnată de Guvernul României în acest scop, si apoi înmânată Comisiei. Atunci când formalitătile de aplicare au fost încheiate de către Comisie, aceasta va putea continua cu aplicarea, în conformitate cu legea natională, aducând propunerea direct autoritătii competente. Legalitatea deciziei Comisiei va constitui subiectul controlului Curtii de Justitie a Comunitătilor Europene.

Sentintele exprimate de Curtea de Justitie a Comunitătilor Europene, care urmăresc o clauză arbitrară într-un contract în cadrul memorandumului de întelegere, vor fi aplicate în aceiasi termeni.

V. Comunicarea directă

Comisia va comunica direct cu participantii la Program stabiliti în România si cu subcontractorii lor. Acestia vor putea pune la dispozitie direct Comisiei toate informatiile si documentatia care le-au fost cerute pe baza instrumentelor mentionate în memorandumul de întelegere si a contractelor încheiate pentru implementarea lor.