MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 173 (XVII) - Nr. 1057 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Sâmbãtã, 26 noiembrie 2005

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 510 din 6 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

Decizia nr. 560 din 25 octombrie 2005 referitore la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

1.015. – Ordin al ministrului administratiei si internelor pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Memorandumului de întelegere dintre România si Comunitatea Europeanã privind participarea României la Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetãteniei europene active (participare civicã), semnat la Bruxelles la 4 aprilie 2005

Memorandum de întelegere între România si Comunitatea Europeanã privind participarea României la Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetãteniei europene active (participare civicã)

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 510

din 6 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecãtor

Aspazia Cojocaru – judecãtor

Constantin Doldur – judecãtor

Kozsokár Gábor – judecãtor

Acsinte Gaspar – judecãtor

Petre Ninosu – judecãtor

Ion Predescu – judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu – judecãtor

Ion Tiucã – procuror

Mãdãlina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicatã de Federalcoop Constanta în Dosarul nr. 48/2005 al Judecãtoriei Mangalia.

La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, prin consilier juridic, lipsind celelalte pãrti, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Autorul exceptiei, Federalcoop Constanta, solicitã admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997, pe care îl considerã neconstitutional “prin raportare la prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dar si referitor la art. 16 din Constitutie“. Astfel, aratã cã persoana care revendicã un imobil si unitatea detinãtoare a acestuia sunt tratate în mod diferit, deoarece persoana îndreptãtitã la restituire nu plãteste taxã de timbru, în vreme ce unitatea detinãtoare, care revendicã o parte din imobil sau cere despãgubiri pentru îmbunãtãtirile substantiale aduse acestuia, este obligatã la plata unei sume mari, cu titlu de taxã de timbru.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã plata taxelor sau impozitelor reprezintã o obligatie constitutionalã a cetãtenilor, iar textul legal criticat nu face diferentieri între contribuabili pe criterii arbitrare.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2005, pronuntatã în Dosarul nr. 48/2005, Judecãtoria Mangalia a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor a art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Exceptia a fost ridicatã de cãtre Federalcoop Constanta cu prilejul solutionãrii unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a arãtat, sumar, cã invocã “neconstitutionalitatea art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 raportatã la art. 51 din Legea nr. 10/2001, în raport cu art. 16 din Constitutia României“, fãrã a-si prezenta însã argumentele pe care întelege sã îsi întemeieze critica de neconstitutionalitate.

Judecãtoria Mangalia apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiatã, arãtând cã nemultumirea autorului acesteia se leagã, în principal, de faptul cã nu a fost scutit de taxa de timbru în baza Legii nr. 10/2001, iar nu de încãlcarea vreunui text din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicatã.

Guvernul apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, autorul exceptiei îsi raporteazã critica mai degrabã la art. 55 din Legea nr. 10/2001, decât la un text din Constitutie. “Asa fiind, este evident cã cele invocate de semnatarul exceptiei nu reprezintã o problemã de constitutionalitate, ci vizeazã modul de interpretare si de aplicare a normelor în discutie de cãtre instanta de judecatã.“ De altfel, potrivit practicii constante a Curtii Constitutionale, textul de lege criticat de autorul exceptiei nu face nici o discriminare între contribuabili si nu constituie o atingere adusã principiului egalitãtii în drepturi consacrat de Legea fundamentalã.

Avocatul Poporului aratã cã textul de lege criticat este constitutional. Astfel, fatã de prevederile art. 16 din Constitutie, se constatã cã “instituirea de cãtre legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nici o diferentiere între contribuabili si nu constituie o discriminare sau o atingere adusã principiului constitutional al egalitãtii în drepturi [...].“ Totodatã, stabilirea si dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintã atributia exclusivã a legiuitorului, potrivit art. 139 alin. (1) din Constitutie, care prevede cã “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“. În acest sens, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat prin Decizia nr. 162/2003. Mai mult, dispozitiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 sunt constitutionale si pentru faptul cã, potrivit art. 21 din Legea nr. 146/1997, “[...] instanta judecãtoreascã, pe baza unor criterii clare si în conditiile prevãzute de art. 74–81 din Codul de procedurã civilã, poate acorda înlesniri (scutiri, reduceri, esalonãri sau amânãri) la plata taxelor judiciare de timbru“.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, dispozitii potrivit cãrora:

“Sunt scutite de taxe judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cãilor de atac, referitoare la: [...] p) orice alte actiuni, cereri sau acte de procedurã pentru care se prevãd, prin legi speciale, scutiri de taxã judiciarã de timbru.“

Din sustinerea neconstitutionalitãtii acestor texte de lege reiese cã autorul exceptiei invocã încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit cãrora: “(1) Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã prevederile Legii nr. 146/1997 au fost supuse în numeroase rânduri controlului de constitutionalitate, iar, prin numeroase decizii, instanta de contencios constitutional a respins criticile de neconstitutionalitate ca neîntemeiate. În acest sens sunt Decizia nr. 202 din 29 aprilie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 9 iunie 2004, Decizia nr. 151 din 25 martie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 aprilie 2004, Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003, ori Decizia nr. 509 din 18 noiembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 20 ianuarie 2005.

În aceste decizii, Curtea a statuat cã stabilirea cuantumului taxelor de timbru, precum si posibilitatea scutirii anumitor subiecte de drept de la plata acestora nu aduc atingere principiului egalitãtii în drepturi, deoarece nu fac diferentieri între contribuabili pe criterii arbitrare. Cu privire la obligativitatea plãtii taxelor de timbru, Curtea a arãtat cã Legea fundamentalã nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele în justitie, asa încât este legal si firesc ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãsuratã de autoritãtile judecãtoresti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, potrivit dispozitiilor art. 53 alin. (1) din Constitutie, în conformitate cu care “Cetãtenii au obligatia sã contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice“, plata taxelor sau impozitelor reprezintã o obligatie constitutionalã a cetãtenilor. Pe de altã parte, Curtea a arãtat cã echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecatã stabilite de instanta de judecatã prin hotãrârea pe care o pronuntã în cauzã, plata acestora revenind pãrtii care cade în pretentii.

De asemenea, nici scutirea anumitor subiecte de drept de la plata taxei de timbru nu este neconstitutionalã dacã este prevãzutã prin lege si este justificatã, în mod obiectiv si rational, asa cum este cazul, spre exemplu, în art. 17 din Legea nr. 146/1997 sau în legi speciale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în deciziile mentionate mai sus îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauzã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicatã de Federalcoop Constanta în Dosarul nr. 48/2005 al Judecãtoriei Mangalia.

Definitivã si general obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 6 octombrie 2005.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mãdãlina Stefania Diaconu

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 560

din 25 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecãtor

Aspazia Cojocaru – judecãtor

Constantin Doldur – judecãtor

Acsinte Gaspar – judecãtor

Kozsokár Gábor – judecãtor

Petre Ninosu – judecãtor

Ion Predescu – judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu – judecãtor

Florentina Baltã – procuror

Cristina Toma – magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, exceptie ridicatã de Constantin Spãtaru în Dosarul nr. 2.140/CAF/2005 al Tribunalului Arges – Sectia civilã.

La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei, prin avocat Gherghina Florea, cu împuternicire la dosar.

Lipseste partea Prefectura Judetului Arges, fatã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.

Având cuvântul, reprezentantul autorului exceptiei sustine exceptia astfel cum a fost formulatã, sens în care invocã si dispozitiile art. 1 si 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, recunoscând anumite drepturi si libertãti, altele decât cele care figureazã deja în Conventie si în primul Protocol aditional la Conventie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiatã. În acest sens aratã cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 25 din Constitutie, întrucât dreptul la libera circulatie nu este un drept absolut, iar exercitiul unor drepturi sau al unor libertãti poate fi restrâns în conformitate cu dispozitiile art. 53 din Legea fundamentalã.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2005, pronuntatã în Dosarul nr. 2.140/CAF/2005, Tribunalul Arges – Sectia civilã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, exceptie ridicatã de Constantin Spãtaru într-o cauzã de contencios administrativ.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine cã refuzul eliberãrii ori retragerea pasaportului încalcã dreptul fundamental al cetãteanului la liberã circulatie, prevãzut de Constitutie. Considerã cã existenta debitului de o anumitã valoare reprezintã o cauzã civilã, ce poate fi solutionatã chiar si prin executare silitã, iar restrângerea exercitiului dreptului de liberã circulatie ar putea fi dispusã “numai în cazul în care ar exista o hotãrâre definitivã si irevocabilã de condamnare a persoanei cu interdictia de a pãrãsi tara sau când aceasta ar executa o pedeapsã privativã de libertate“.

Tribunalul Arges – Sectia civilã apreciazã cã dispozitiile art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 “au caracter discriminatoriu si sunt neconstitutionale, întrucât încalcã dreptul la libera circulatie“.

Mai aratã cã existenta unei creante exigibile de 25 milioane lei vechi, neconstatatã printr-un titlu executoriu si nepusã în executare, poate da nastere abuzului de drept din partea creditorului si restrictiona libera circulatie a debitorului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciazã cã prevederile de lege criticate nu încalcã art. 25 din Constitutie, deoarece, “potrivit dispozitiilor cuprinse în teza a doua a alin. (1), conditiile în care se exercitã acest drept se stabilesc prin lege“, iar mãsura refuzului de a elibera ori a retragerii pasaportului se poate lua pentru apãrarea drepturilor si libertãtilor cetãtenilor, asa cum prevede art. 53 din Constitutie. Aratã cã Legea fundamentalã prevede la art. 57 cã “cetãtenii români, cetãtenii strãini si apatrizii trebuie sã-si exercite drepturile si libertãtile constitutionale cu bunã-credintã, fãrã sã încalce drepturile si libertãtile celorlalti“.

Avocatul Poporului apreciazã cã dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, întrucât nu îngrãdesc sub nici un aspect dreptul la liberã circulatie, drept care nu poate fi absolut, ci trebuie exercitat cu îndeplinirea si respectarea unor conditii prevãzute de lege. Aratã cã, potrivit prevederilor art. 12 pct. 3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, “libera circulatie poate face obiectul unor restrictii dacã sunt prevãzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea nationalã, ordinea publicã, sãnãtatea ori moralitatea publicã sau drepturile si libertãtile altora si este compatibilã cu celelalte drepturi recunoscute“.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 30 august 1997, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 216/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 noiembrie 1998, care au urmãtorul cuprins: “Cetãteanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea pasaportului, iar dacã i-a fost eliberat, îi poate fi retras, ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, atunci când: [...]

d) este urmãrit pentru creante exigibile mai mari de 25 milioane lei, datorate unor persoane fizice, persoane juridice sau statului, iar executarea acestora nu este garantatã; în acest caz, mãsura se ia la cererea celor interesati, dacã plata creantelor a fost dispusã prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã si irevocabilã.“

Autorul exceptiei sustine cã dispozitiile legale criticate încalcã prevederile art. 25 din Constitutie, care au urmãtorul cuprins: “(1) Dreptul la liberã circulatie, în tarã si în strãinãtate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitãrii acestui drept.

(2) Fiecãrui cetãtean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tarã, de a emigra, precum si de a reveni în tarã.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã si, în consecintã, urmeazã sã fie respinsã pentru urmãtoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din Constitutie este garantat dreptul la liberã circulatie, în tarã si în strãinãtate, iar conditiile de exercitare a acestui drept se stabilesc prin lege. Astfel, prin lege pot fi stabilite si motive ori conditii în care exercitiul acestui drept fundamental poate fi restrâns temporar.

Art. 53 alin. (1) din Constitutie, în acord deplin cu reglementãrile din pactele si conventiile internationale la care România este parte, prevede posibilitatea restrângerii prin lege a exercitiului unor drepturi sau al unor libertãti, dacã aceasta se impune, printre altele, pentru apãrarea drepturilor si libertãtilor cetãtenilor.

Orice persoanã care are fatã de un cetãtean român o creantã de o valoare importantã are dreptul si interesul legitim de a i se asigura recuperarea acesteia, precum si pretentia justificatã de a se preveni, prin mãsuri legale, imposibilitatea executãrii creantelor sale, datoritã plecãrii din tarã a debitorului.

Curtea observã cã nu orice debit este de naturã sã justifice refuzul eliberãrii pasaportului, retragerea ori suspendarea dreptului de folosire a acestuia, ci doar creantele urmãrite în valoare de peste 25 milioane lei, exigibile, a cãror executare nu este garantatã si a cãror platã a fost dispusã prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã si irevocabilã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, exceptie ridicatã de Constantin Spãtaru în Dosarul nr. 2.140/CAF/2005 al Tribunalului Arges – Sectia civilã.

Definitivã si general obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 25 octombrie 2005.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

ORDIN

pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Memorandumului de întelegere dintre România si Comunitatea Europeanã privind participarea României la Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetãteniei europene active (participare civicã), semnat la Bruxelles la 4 aprilie 2005

În conformitate cu prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 604/2003, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

ministrul administratiei si internelor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. – Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Memorandumului de întelegere dintre România si Comunitatea Europeanã privind participarea României la Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetãteniei europene active (participare civicã), semnat la Bruxelles la 4 aprilie 2005, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Ministrul administratiei si internelor,

Anghel Andreescu,

secretar de stat

Bucuresti, 7 noiembrie 2005.

Nr. 1.015.

MEMORANDUM DE ÎNTELEGERE *)

între România si Comunitatea Europeanã privind participarea României la Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetãteniei europene active (participare civicã)

---

*) Traducere.

Comisia Comunitãtilor Europene, denumitã în continuare Comisia, în numele Comunitãtii Europene, pe de o parte, si Guvernul României, pe de altã parte,

luând în considerare:

1. Decizia nr. 1/2002 a Consiliului de asociere UE – România din 18 februarie 2002¹⁾, care stabileste principiile generale pentru participarea României la programele Comunitãtii, lãsând la latitudinea Comisiei si a autoritãtilor române competente determinarea exactã a termenilor si conditiilor specifice, inclusiv contributia financiarã, în legãturã cu participarea la fiecare program;

2. Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetãteniei europene active (participare civicã), initiat prin Decizia Consiliului nr. 2004/100/EC din 26 ianuarie 2004²⁾,

au convenit urmãtoarele:

ARTICOLUL 1

România va participa la Programul comunitar de actiune pentru promovarea cetãteniei europene active (participare civicã), denumit în continuare Programul, în conformitate cu conditiile stipulate în Decizia nr. 1/2002 a Consiliului de asociere UE – România din 18 februarie 2002, care stabileste principiile generale pentru participarea României la programele Comunitãtii, si cu termenii si conditiile cuprinse în anexele nr. I, II si III la prezentul memorandum de întelegere.

ARTICOLUL 2

Prezentul memorandum de întelegere se va aplica pe durata Programului, începând cu data de 1 ianuarie 2005.

Totusi, în cazul în care Comunitatea Europeanã decide sã extindã durata Programului fãrã ca acesta sã fie substantial schimbat, prezentul memorandum de întelegere se va extinde si el automat, în afara cazului în care una dintre pãrti îl denuntã.

Anexele nr. I, II si III fac parte integrantã din prezentul memorandum de întelegere.

Prezentul memorandum de întelegere se poate modifica doar în scris, prin acordul ambelor pãrti.

Prezentul memorandum de întelegere intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.

Semnat la Bruxelles la data de 4 aprilie 2005.

Pentru Guvernul României, Lazãr Comãnescu, ambasador, seful Misiunii României pe lângã Uniunea Europeanã

Pentru Comisie, din partea Comunitãtii Europene, Nikolaus G. Van der Pas, director general pentru educatie si culturã

---

1) OJ L 91, 6 aprilie 2002, p. 20.

2) OJ L 30, 4 februarie 2004, p. 6.

ANEXA Nr. I

la memorandumul de întelegere

Termeni si conditii pentru participarea României la Program

1. România va participa la activitãtile Programului comunitar de actiune pentru promovarea cetãteniei europene active (participare civicã), denumit în continuare Programul, în conformitate – dacã nu este altfel prevãzut în memorandumul de întelegere – cu obiectivele, criteriile, procedurile si termenele limitã, asa cum au fost ele stabilite în Decizia Consiliului nr. 2004/100/EC din 26 ianuarie 2004, prin care se stabileste acest program al Comunitãtii.

2. Pentru a participa la Program, România va plãti în fiecare an o contributie la bugetul general al Uniunii Europene, conform procedurilor descrise în anexa nr. II la memorandumul de întelegere. Dacã este necesar pentru a lua în considerare dezvoltarea Programului sau capacitatea României de absorbtie, aceastã contributie poate fi modificatã în scris prin acordul comun al pãrtilor, astfel încât sã se poatã evita balante de plãti deficitare în implementarea Programului.

3. Termenii si conditiile pentru depunerea, evaluarea si selectia cererilor raportate la institutiile eligibile din România vor fi aceleasi ca cele aplicabile organismelor din Comunitate.

4. Pentru a asigura dimensiunea comunitarã a Programului si pentru a fi eligibile pentru sprijinul financiar al Comunitãtii, proiectele de cooperare transnationalã vor trebui sã includã cel putin un partener dintre statele membre ale Comunitãtii.

5. Fãrã a prejudicia responsabilitãtile Comisiei Comunitãtilor Europene si pe cele ale Curtii de Auditori a Comunitãtilor Europene în ceea ce priveste monitorizarea si evaluarea Programului, participarea României la Program va fi în permanentã monitorizatã pe baza unui parteneriat care implicã România si Comisia Comunitãtilor Europene.

România va propune Comisiei rapoarte relevante si va lua parte la alte activitãti specifice, puse la dispozitie de cãtre Comunitate în acest sens.

Regulile privind controlul financiar, recuperarea si alte mãsuri antifraudã sunt mentionate în anexa nr. III la memorandumul de întelegere.

6. Limba folositã în toate contactele cu Comisia, în ceea ce priveste procesul de aplicatie, contractele, rapoartele care trebuie depuse si alte aranjamente administrative, va fi una dintre limbile oficiale ale Comunitãtii.

7. Comunitatea si România pot pune capãt activitãtilor stipulate în cadrul memorandumului de întelegere, cu un preaviz scris, înmânat cu 12 luni înainte. Proiectele si activitãtile în curs de desfãsurare la data încheierii acordului vor continua pânã la finalizarea lor în conditiile prevãzute în memorandumul de întelegere.

ANEXA Nr. II

la memorandumul de întelegere

Contributia financiarã a României la Program

1. Contributia financiarã anualã a României la bugetul Uniunii Europene pentru a putea participa la Program este de 250.000 euro.

2. România va plãti contributia mentionatã mai sus partial din bugetul de stat si partial din Programul national PHARE, care face subiectul procedurilor anuale ale Programului PHARE. Fondurile PHARE solicitate vor fi transferate României conform unui memorandum de finantare PHARE. Împreunã cu partea venitã de la bugetul de stat, aceste fonduri vor constitui contributia nationalã a României, din care se vor efectua plãti în urma solicitãrilor anuale de fonduri ale Comisiei.

3. Programarea provizorie a fondurilor PHARE este urmãtoarea (în euro):

Anul 2005 (Programul national PHARE 2003 sau 2004)	Anul 2006 (Programul national PHARE 2005)
125.000	100.000

Dacã aceste sume indicate nu vor fi confirmate în procedura anualã a Programului PHARE, bugetul national va acoperi diferenta dintre contributia financiarã totalã indicatã la pct. 1 de mai sus si sprijinul PHARE disponibil.

4. Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Uniunii Europene se va adresa în special administrãrii contributiei României.

5. Dupã punerea în practicã a memorandumului de întelegere si la începutul fiecãrui an urmãtor, Comisia va solicita României fonduri corespunzãtoare contributiei la bugetul Programului din cadrul memorandumului de întelegere.

Aceastã contributie va fi plãtitã în euro, într-un cont bancar euro al Comisiei.

România va plãti contributia sa pânã la data de 1 mai, dacã solicitarea fondurilor este trimisã de cãtre Comisie înainte de 1 aprilie, sau cel târziu la o lunã de la solicitarea fondurilor, dacã aceasta s-a fãcut mai târziu.

Orice întârziere la plata contributiei va avea drept consecintã plata unei dobânzi de cãtre România pentru suma datoratã, începând cu termenul de platã. Rata dobânzii corespunde ratei aplicate de Banca Europeanã Centralã operatiunilor de refinantare, dupã cum este publicat în seria C a Jurnalului Oficial al Comunitãtilor Europene, intratã în vigoare în prima zi calendaristicã a lunii în care expirã termenul limitã, la care se adaugã 3,5 puncte procentuale.

ANEXA Nr. III

la memorandumul de întelegere

Controlul financiar, recuperarea si alte mãsuri antifraudã

I. Controale si mãsuri antifraudã ale Comunitãtii

1. În conformitate cu regulamentele (EC, Euratom) nr. 1.605/2002 din 25 iunie 2002 si (EC, Euratom) nr. 2.342/2002 din 23 decembrie 2002 si cu alte reguli la care se face referire în memorandumul de întelegere, contractele finalizate cu beneficiarii programelor stabiliti în România vor prevedea ca auditul financiar sau alte forme de audit sã poatã fi efectuate oricând la locatiile beneficiarilor si subcontractorilor lor de cãtre agentii Comisiei sau de cãtre alte persoane mandatate de cãtre Comisie.

2. Agentii Comisiei si alte persoane mandatate de cãtre Comisie vor avea acces la locatiile, lucrãrile si documentele, inclusiv la toate informatiile necesare pentru a desfãsura auditul, inclusiv în format electronic. Acest drept de acces va fi exprimat clar în contractele finalizate pentru a implementa instrumentele mentionate în memorandumul de întelegere. Curtea Europeanã de Audit va avea aceleasi drepturi ca si Comisia.

3. În cadrul memorandumului de întelegere, Comisia/OLAF (Biroul European Antifraudã) va fi autorizatã/autorizat sã realizeze verificãri si controale pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile procedurale ale Regulamentului Consiliului (EC, Euratom) nr. 2.185/96 din 11 noiembrie 1996.

Aceste controale si inspectii se vor desfãsura în strânsã colaborare cu autoritãtile române competente, desemnate de autoritãtile române, iar acestea vor fi informate în timp util asupra obiectului, scopului si bazei legale ale verificãrilor si inspectiilor, pentru a le oferi destul timp în scopul pregãtirii materialelor si asistentei necesare.

Dacã autoritãtile române doresc acest lucru, verificãrile pe teren si inspectiile pot fi organizate în comun cu ei.

În cazul în care participantii la programe se opun verificãrilor pe teren si inspectiilor, autoritãtile române, actionând în conformitate cu reglementãrile nationale, vor acorda sprijinul necesar de care inspectorii Comisiei/OLAF, au nevoie pentru a le permite sã îsi îndeplineascã obligatia de a efectua verificãri pe teren sau inspectii.

Comisia/OLAF va raporta cât de curând posibil autoritãtilor române orice actiune sau suspiciune privind neregularitãti care i-au fost semnalate pe parcursul verificãrilor pe teren si al inspectiilor. În orice caz, Comisia/OLAF va trebui sã informeze autoritãtile mentionate mai sus asupra rezultatelor unor astfel de verificãri si inspectii.

II. Informatii si consultãri

1. În scopul implementãrii corespunzãtoare a prezentei anexe, autoritãtile competente ale României si ale Comisiei vor face mereu schimb de informatii si, la cererea uneia dintre pãrti, se vor desfãsura si consultãri.

2. Autoritãtile competente române vor informa fãrã întârziere Comisia despre orice actiuni sau suspiciuni privind neregularitãti care au fost constatate în legãturã cu concluziile si implementarea contractelor finalizate în aplicarea instrumentelor la care s-a fãcut referire în memorandumul de întelegere.

III. Mãsuri administrative si penalizãri

Fãrã a prejudicia aplicarea legislatiei penale române, Comisia ar putea impune mãsuri administrative si penalizãri, în conformitate cu regulamentele (EC, Euratom) nr. 1.605/2002 din 25 iunie 2002 si (EC, Euratom) nr. 2.342/2002 din 23 decembrie 2002.

IV. Recuperarea

Deciziile luate de cãtre Comisie în cadrul memorandumului de întelegere, care impun obligatii financiare asupra persoanelor, altele decât statele, vor putea intra în vigoare în România. Aplicarea va fi efectuatã conform unor proceduri civile aflate în vigoare în statul în care se desfãsoarã actiunea. Ordinea aplicãrii va fi adãugatã deciziei, fãrã alte formalitãti în afara verificãrii autenticitãtii acesteia de cãtre autoritatea nationalã care va fi desemnatã de Guvernul României în acest scop, si apoi înmânatã Comisiei. Atunci când formalitãtile de aplicare au fost încheiate de cãtre Comisie, aceasta va putea continua cu aplicarea, în conformitate cu legea nationalã, aducând propunerea direct autoritãtii competente. Legalitatea deciziei Comisiei va constitui subiectul controlului Curtii de Justitie a Comunitãtilor Europene.

Sentintele exprimate de Curtea de Justitie a Comunitãtilor Europene, care urmãresc o clauzã arbitrarã într-un contract în cadrul memorandumului de întelegere, vor fi aplicate în aceiasi termeni.

V. Comunicarea directã

Comisia va comunica direct cu participantii la Program stabiliti în România si cu subcontractorii lor. Acestia vor putea pune la dispozitie direct Comisiei toate informatiile si documentatia care le-au fost cerute pe baza instrumentelor mentionate în memorandumul de întelegere si a contractelor încheiate pentru implementarea lor.