MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 173 (XVII) - Nr. 1061 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 28 noiembrie 2005

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 548 din 18 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24, art. 25, art. 26 si art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritãtilor sau institutiilor publice

ORDONANTE SI HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

163. – Ordonantã de urgentã pentru modificarea Legii nr. 102/2005 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritãtii Nationale de Supraveghere a Prelucrãrii Datelor cu Caracter Personal

1.360. – Hotãrâre pentru modificarea si completarea Hotãrârii Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluãrii cu nitrati proveniti din surse agricole

1.438. – Hotãrâre privind înfiintarea Sport Club Municipal Deva în subordinea Agentiei Nationale pentru Sport

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 548

din 18 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24, art. 25, art. 26 si art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritãtilor sau institutiilor publice

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecãtor

Constantin Doldur – judecãtor

Acsinte Gaspar – judecãtor

Kozsokár Gábor – judecãtor

Petre Ninosu – judecãtor

Ion Predescu – judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu – judecãtor

Ion Tiucã – procuror

Benke Károly – magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritãtilor sau institutiilor publice, exceptie ridicatã de Sandu Gârbãcea în Dosarul nr. 611/2005 al Tribunalului Ialomita – Sectia civilã.

La apelul nominal rãspund autorul exceptiei, personal si asistat de avocat, precum si Regia Nationalã a Pãdurilor – Directia Silvicã Ialomita, prin consilier juridic, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.

Reprezentantul autorului exceptiei solicitã acordarea unui nou termen de judecatã pentru ca, în baza prevederilor art. 17 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, sã se înainteze dosarul instantei de fond Curtii Constitutionale, iar aceasta sã poatã lua la cunostintã toate dovezile si argumentele scrise depuse. De asemenea, se mai aratã cã aceastã mãsurã este necesarã si pentru a cunoaste solutia pronuntatã în recurs de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a civilã împotriva Încheierii din 16 mai 2005 a Tribunalului Ialomita – Sectia civilã cu privire la exceptia de nelegalitate a unor acte administrative.

Reprezentantul Regiei Nationale a Pãdurilor – Directia Silvicã Ialomita solicitã respingerea cererii autorului exceptiei, arãtând, totodatã, cã recursul formulat împotriva Încheierii din 16 mai 2005 a Tribunalului Ialomita – Sectia civilã cu privire la exceptia de nelegalitate a respectivelor acte administrative a fost respins de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a civilã.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecatã. Curtea respinge cererea autorului exceptiei, întrucât apreciazã cã solutia pronuntatã în recurs împotriva Încheierii din 16 mai 2005 a Tribunalului Ialomita – Sectia civilã cu privire la exceptia de nelegalitate a unor acte administrative nu are relevantã în fata Curtii Constitutionale, care este sesizatã prin Încheierea din 16 mai 2005 cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 22/1969. De asemenea, Curtea nu considerã necesarã solicitarea trimiterii Dosarului nr. 611/2005 al Tribunalului Ialomita – Sectia civilã, în care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, întrucât sesizarea sa s-a fãcut conform prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Cauza se aflã în stare de judecatã.

Reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicitã admiterea acesteia, întrucât considerã cã Legea nr. 22/1969 este anacronicã. În acest sens, se aratã cã prin stabilirea de cãtre ministere si organele centrale a functiilor prin a cãror ocupare angajatul dobândeste calitatea de gestionar se ajunge la situatia ca sectorul privat sã nu mai aibã nici un cuvânt de spus; totodatã se apreciazã cã art. 4 din lege încalcã dreptul moral si penal la reabilitare, precum si prezumtia de nevinovãtie consacratã de art. 23 alin. (11) din Constitutie. De asemenea, reprezentantul autorului exceptiei considerã cã prevederile referitoare la garantii si rãspunderi cuprinse în lege încalcã art. 53 din Constitutie.

Reprezentantul Regiei Nationale a Pãdurilor – Directia Silvicã Ialomita solicitã respingerea exceptiei. În acest sens, se aratã cã prevederile legale care instituie rãspunderea gestionarului sunt în concordantã cu art. 23 alin. (11) din Constitutie, având în vedere cã textul constitutional se referã la prezumtia de nevinovãtie în materie penalã.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arãtând cã prevederile legale criticate sunt în concordantã cu dispozitiile art. 23 alin. (11) din Constitutie. Se mai aratã cã prezumtia de culpã a gestionarului a fost instituitã pe cale jurisprudentialã, prin Decizia de îndrumare nr. 1/1976 a Plenului Tribunalului Suprem, însã textul legal criticat nu consacrã decât rãspunderea materialã a gestionarului pentru faptele sale culpabile. Reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã art. 53 si art. 124 alin. (1) din Constitutie nu au incidentã în cauzã. Totodatã se aratã cã solutionarea eventualelor contradictii între prevederile legale nu intrã în competenta Curtii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2005, pronuntatã în Dosarul nr. 611/2005, Tribunalul Ialomita – Sectia civilã a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritãtilor sau institutiilor publice, exceptie ridicatã de Sandu Gârbãcea într-o cauzã având ca obiect solutionarea unei cereri pentru stabilirea rãspunderii patrimoniale a unui pãdurar.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine cã dispozitiile art. 24, 25, 26 si ale art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 încalcã “principiul de drept constitutional, democrat al prezumtiei de nevinovãtie“. Se apreciazã cã “Legea nr. 22/1969 creeazã prezumtia rãspunderii materiale a gestionarului pentru pagubele din gestiunea sa, ceea ce este nelegal si contrar Constitutiei României si ordinii de drept instaurate dupã 1989, când nimeni nu poate fi obligat sã suporte vreo despãgubire decât în baza «rãspunderii civile contractuale» în raporturile de muncã si dacã a fost doveditã «vina» sa în legãturã cu munca prestatã“. În consecintã, în opinia autorului exceptiei, dispozitiile legii încalcã atât prevederile art. 23 alin. (11), ale art. 44 alin. (8), ale art. 53 si ale art. 124 alin. (1) din Constitutie, cât si pe cele ale art. 270 si 271 din Codul muncii.

De asemenea, în sustinerea motivelor de neconstitutionalitate a Legii nr. 22/1969 se invocã si faptul cã “functia de serviciu de pãdurar de canton silvic nu este o functie de gestionar în sensul legii [criticate]“, precizânduse cã nici “contractul individual de muncã si salarizarea nu prevãd functia de pãdurar ca functie de gestiune în sensul Legii nr. 22/1969 si al hotãrârii de aplicare“.

Tribunalul Ialomita – Sectia civilã apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii, se apreciazã cã “prezumtia de nevinovãtie este statuatã constitutional numai în materie penalã, în dreptul privat instituirea prin lege a unor prezumtii de vinovãtie necontrazicând norma constitutionalã“. În acest sens, sunt invocate deciziile Curtii Constitutionale nr. 45 din 24 aprilie 1996 si nr. 446 din 26 octombrie 2004.

Totodatã instanta considerã cã “sustinerile [...] potrivit cãrora functia de pãdurar nu este o functie de gestionare în sensul Legii nr. 22/1969, iar serviciul de pazã nu se încadreazã printre categoriile prevãzute de Legea nr. 22/1969, nu privesc constitutionalitatea actului normativ atacat, ci tin de aplicarea legii, fiind de competenta instantelor judecãtoresti“. În acest sens, sunt invocate si dispozitiile art. 23 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã, întrucât prezumtia de nevinovãtie, prevãzutã de art. 23 alin. (11) din Constitutie, este reglementatã în legãturã cu libertatea individualã a persoanei. În acest sens, sunt invocate deciziile Curtii Constitutionale nr. 39 din 5 aprilie 1995, nr. 446 din 26 octombrie 2004 si nr. 45 din 24 aprilie 1996.

Totodatã Guvernul apreciazã cã “sustinerile autorului exceptiei, potrivit cãrora functia de pãdurar nu este o functie de gestionar în sensul Legii nr. 22/1969, iar serviciul de pazã nu se încadreazã printre categoriile prevãzute de aceastã lege, [...] nu vizeazã constitutionalitatea actului normativ atacat, fiind o problemã ce tine de aplicarea legii, care se aflã în competenta instantei de judecatã.“

Avocatul Poporului apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este neîntemeiatã, având în vedere cã “dispozitiile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentalã consacrã prezumtia de nevinovãtie exclusiv pentru ipoteza rãspunderii penale, aceastã concluzie rezultând nu numai din reglementarea constitutionalã care face referire explicitã la «hotãrârea judecãtoreascã de condamnare», dar si din economia reglementãrilor constitutionale referitoare la prezumtia de nevinovãtie“.

Totodatã se aratã cã dispozitiile criticate nu contin norme contrare prevederilor art. 44 alin. (8) din Constitutie.

Avocatul Poporului apreciazã cã dispozitiile Legii nr. 22/1969 înu pun în discutie restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertãti fundamentale“, neîncãlcând astfel textul art. 53 din Constitutie.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile pãrtilor, concluziile scrise depuse de autorul exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, îl constituie dispozitiile Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritãtilor sau institutiilor publice, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 132 din 18 noiembrie 1969, modificatã si completatã prin Legea nr. 54 din 8 iulie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 15 iulie 1994.

Curtea observã cã, astfel cum rezultã din memoriul prin care a fost ridicatã exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 22/1969, autorul acesteia criticã numai dispozitiile art. 24, 25, 26 si ale art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969. În consecintã, Curtea se va pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate cu privire la aceste dispozitii legale, care au urmãtorul cuprins:

– Art. 24: “Angajatii rãspund material, potrivit Codului muncii si prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infractiuni.“

– Art. 25: “Gestionarul rãspunde integral fatã de agentii economici, autoritãtile sau institutiile publice pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.

Primirea bunurilor în cantitãti inferioare celor înscrise în actele însotitoare sau cu vicii aparente, fãrã a se fi întocmit acte legale de constatare, precum si nesolicitarea asistentei tehnice de specialitate la primirea bunurilor, desi aceasta era necesarã, atrag rãspunderea gestionarului în conditiile alineatului 1.“

– Art. 26: “Gestionarul rãspunde integral si în cazul în care atributiile sale fiind exercitate, potrivit dispozitiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constatã o pagubã fãrã a se putea stabili cã aceasta s-a produs în absenta gestionarului.“

– Art. 27 alin. (2): “Dacã nu se poate determina mãsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei, despãgubirea se repartizeazã între cei în cauzã proportional cu câstigul mediu al fiecãruia pe ultimele 3 luni; în cazul pagubei constatate într-o gestiune în care manipularea bunurilor se face în colectiv de mai multi angajati sau în schimburi succesive, fãrã predare de gestiune între schimburi, despãgubirea se repartizeazã si proportional cu timpul lucrat de fiecare, de la ultima inventariere, în gestiunea în care s-a produs paguba.“

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 23 alin. (11), ale art. 44 alin. (8), ale art. 53 si ale art. 124 alin. (1), care au urmãtorul cuprins:

– Art. 23 alin. (11): “Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoresti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã.“

– Art. 44 alin. (8): “Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.“

– Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertãti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãtii nationale, a ordinii, a sãnãtãtii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertãtilor cetãtenilor; desfãsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitãti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proportionalã cu situatia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu si fãrã a aduce atingere existentei dreptului sau a libertãtii.“

– Art. 124 alin. (1): “Justitia se înfãptuieste în numele legii.“

Totodatã în sustinerea exceptiei sunt invocate si prevederile art. 270 si ale art. 271 din Codul muncii. Autorul exceptiei considerã, în esentã, cã prevederile legale criticate instituie o prezumtie de culpã în sarcina gestionarului, ceea ce este de naturã a contraveni, în principal, prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (11), dar si celor ale art. 44 alin. (8), ale art. 53 si ale art. 124 alin. (1).

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicatã, Curtea retine:

I. Articolul 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 se referã la determinarea cuantumului despãgubirilor între persoanele care au contribuit la producerea pagubei în gestiune. În consecintã, Curtea constatã cã, potrivit art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 este inadmisibilã, neavând legãturã cu solutionarea cauzei, întrucât aceasta are ca obiect solutionarea unei cereri pentru stabilirea rãspunderii patrimoniale a unui pãdurar pentru o gestiune de care rãspunde exclusiv, iar nu de o gestiune colectivã.

II. În legãturã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969 în raport cu art. 23 alin. (11) din Constitutie, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 21 iunie 1996, iar cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 22/1969, prin Decizia nr. 446 din 26 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005. Astfel, prin Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996, Curtea a retinut, în esentã, cã “art. 23 alin. (8) din Constitutie [devenit, dupã revizuirea si republicarea Constitutiei, art. 23 alin. (11)] consacrã într-adevãr prezumtia de nevinovãtie, dar exclusiv pentru ipoteza rãspunderii penale. Aceastã concluzie rezultã nu numai din termenii reglementãrii constitutionale, fãcându-se referire explicitã la «hotãrârea judecãtoreascã de condamnare», dar si din economia reglementãrilor, prevederile art. 23 alin. (8) [devenit art. 23 alin. (11)] fiind înscrise în cuprinsul dispozitiilor cu privire la «libertatea individualã». Asa fiind, prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie [devenit art. 23 alin. (11)] nu pot fi considerate un obstacol pentru instituirea prin lege a unei prezumtii de vinovãtie în alte ipoteze de rãspundere juridicã decât cea penalã“.

În ceea ce priveste constitutionalitatea prevederilor art. 26 din Legea nr. 22/1969 în raport cu art. 23 alin. (11) din Constitutie, prin Decizia nr. 446 din 26 octombrie 2004 Curtea a stabilit cã “drepturile si îndatoririle, ca si sarcinile de serviciu, sunt concretizate pentru toate categoriile de salariati, inclusiv pentru gestionari, în contractele individuale de muncã. În cazul producerii unor prejudicii materiale, faptul dacã acestea s-au produs în legãturã cu munca anumitor salariati si din vina acestora se examineazã în raport cu sarcinile concrete, prevãzute în contractul individual de muncã, si cu modul de îndeplinire a acestora“.

Prin aceeasi decizie Curtea a retinut cã “în situatia reglementatã de dispozitiile criticate, gestionarul rãspunde patrimonial pentru o pagubã cauzatã în gestiune prin fapte ce nu constituie infractiune, nefiind vorba, în acest caz, despre o rãspundere penalã, ci despre o rãspundere patrimonialã“.

De asemenea, în ceea ce priveste invocarea de cãtre autorul exceptiei a principiului referitor la prezumtia de nevinovãtie, Curtea a constatat “cã acesta nu poate fi desprins din contextul sãu constitutional. Prezumtia de nevinovãtie este reglementatã în legãturã cu libertatea individualã a persoanei, privind retinerea, arestarea si solutionarea procesului penal, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare“.

Neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudentei Curtii în aceastã materie, solutiile pronuntate prin aceste decizii, precum si considerentele care au stat la baza acestora îsi pãstreazã valabilitatea si în prezenta cauzã.

În ceea ce priveste invocarea în sustinerea exceptiei a încãlcãrii prevederilor art. 44 alin. (8) din Constitutie, Curtea retine cã textele de lege criticate nu cuprind dispozitii prin care se prezumã caracterul ilicit al dobândirii averii, nu rãstoarnã sarcina probei în aceastã privintã si nici nu dispun confiscarea averii. În baza acestor texte legale, care stabilesc rãspunderea patrimonialã a gestionarului în anumite cazuri, se poate recupera prejudiciul cauzat de cãtre acesta ca urmare a faptei sale culpabile si nicidecum nu se poate sustine cã în acest mod averea dobânditã în mod licit ar fi confiscatã. Curtea constatã cã prevederile art. 53 si ale art. 124 alin. (1) din Constitutie, invocate în sustinerea exceptiei, nu au incidentã în cauzã, tinând seama de continutul dispozitiilor respective.

În ceea ce priveste neconcordanta sesizatã de autorul exceptiei între referirea pe care o face textul art. 25 din Legea nr. 22/1969 la rãspunderea materialã a angajatului, potrivit Codului muncii, si prevederile actuale ale art. 270 alin. (1) din noul Cod al muncii, potrivit cãrora “salariatii rãspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor rãspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legãturã cu munca lor“,

Curtea observã cã aceasta nu este o problemã de constitutionalitate, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, revenind instantei de judecatã sã se pronunte asupra interpretãrii si aplicãrii legii.

De asemenea, Curtea retine cã depãsesc cadrul controlului de constitutionalitate consideratiile autorului exceptiei referitoare la faptul cã prin îcontractul individual de muncã si salarizarea nu [se] prevede functia de pãdurar ca functie de gestiune în sensul Legii nr. 22/1969 si al hotãrârii de aplicare“ sau cã “functia de serviciu de pãdurar de canton silvic nu este o functie de gestionar în sensul legii [criticate]“. Examinarea acestor aspecte semnalate de autorul exceptiei revine în exclusivitate instantei judecãtoresti competente sã aplice legea în cauzã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca fiind inadmisibilã exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritãtilor sau institutiilor publice, exceptie ridicatã de Sandu Gârbãcea în Dosarul nr. 611/2005 al Tribunalului Ialomita – Sectia civilã.

II. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24, 25 si 26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si rãspunderea în legãturã cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritãtilor sau institutiilor publice, exceptie ridicatã de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivã si general obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din 18 octombrie 2005.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

ORDONANTE SI HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANTÃ DE URGENTÃ

pentru modificarea Legii nr. 102/2005 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritãtii Nationale de Supraveghere a Prelucrãrii Datelor cu Caracter Personal

Având în vedere:

– numirea presedintelui Autoritãtii Nationale de Supraveghere a Prelucrãrii Datelor cu Caracter Personal la data de 22 septembrie 2005, prin Hotãrârea Senatului nr. 20, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 26 septembrie 2005;

– aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Autoritãtii Nationale de Supraveghere a Prelucrãrii Datelor cu Caracter Personal de cãtre Biroul permanent al Senatului României, în cadrul sedintei din 2 noiembrie 2005

– constatarea întârzierii înregistrate în operationalizarea efectivã a Autoritãtii Nationale de Supraveghere a Prelucrãrii Datelor cu Caracter Personal, prin Raportul de monitorizare comprehensiv pentru România, dat publicitãtii de Comisia Europeanã la 25 octombrie 2005;

– necesitatea operationalizãrii Autoritãtii Nationale de Supraveghere a Prelucrãrii Datelor cu Caracter Personal, prin trecerea personalului de specialitate de la Avocatul Poporului sub autoritatea presedintelui autoritãtii;

– rolul deosebit al Autoritãtii Nationale de Supraveghere a Prelucrãrii Datelor cu Caracter Personal de gardian al drepturilor si libertãtilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special al dreptului la viatã intimã, familialã si privatã, în legãturã cu prelucrarea acestor date;

– urgenta remedierii acestei stãri de fapt;

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta ordonantã de urgentã.

Art. I. – Legea nr. 102/2005 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritãtii Nationale de Supraveghere a Prelucrãrii Datelor cu Caracter Personal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 9 mai 2005, cu modificãrile ulterioare, se modificã dupã cum urmeazã:

1. Articolul 19 va avea urmãtorul cuprins:

“Art.19. – (1) Autoritatea nationalã de supraveghere preia activitatea de protectie a persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, personalul aferent acestei activitãti, precum si baza de date, evidentele, arhiva si celelalte documente detinute si gestionate de institutia Avocatul Poporului, ca autoritate de supraveghere.

(2) Personalul aferent activitãtii de protectie a persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal se preia potrivit Regulamentului de organizare si functionare al Autoritãtii nationale de supraveghere, aprobat potrivit art. 15 alin. (3).

(3) În situatia în care Guvernul nu va putea asigura pânã cel târziu la data de 1 decembrie 2005 un spatiu adecvat pentru desfãsurarea activitãtii Autoritãtii nationale de supraveghere, aceasta poate proceda la închirierea unui imobil corespunzãtor de pe piata imobiliarã, cheltuielile necesare în acest scop, precum si cele pentru dotãrile aferente functionãrii fiind asigurate prin alocarea de fonduri din bugetul institutiei Avocatul Poporului si din Fondul de rezervã bugetarã la dispozitia Guvernului.

(4) Autoritatea nationalã de supraveghere va încadra personalul necesar pentru îndeplinirea atributiilor prevãzute de lege, cu respectarea dispozitiilor art. 15 alin. (2).“

2. Alineatul (1) al articolului 20 va avea urmãtorul cuprins:

“Art.20. – (1) Fondurile aferente numãrului de posturi prevãzut pentru Autoritatea nationalã de supraveghere dupã rectificarea bugetarã din cursul anului 2005, precum si functiilor de demnitate publicã se asigurã de Ministerul Finantelor Publice.“

3. Articolul 21 va avea urmãtorul cuprins:

“Art.21. – Avocatul Poporului îndeplineste atributiile de protectie a persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, pânã la preluarea activitãtii si a personalului de cãtre Autoritatea nationalã de supraveghere.“

Art. II. – Dispozitiile art. 19 alin. (1) si ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 102/2005, cu modificãrile ulterioare si cu cele aduse prin prezenta ordonantã de urgentã, se duc la îndeplinire în termen de 5 zile de la intrarea în vigoare a prezentului act normativ.

Art. III. – Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonante de urgentã se abrogã Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 131/2005 pentru prorogarea termenului prevãzut la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 102/2005 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritãtii Nationale de Supraveghere a Prelucrãrii Datelor cu Caracter Personal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 3 octombrie 2005.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

Ministrul integrãrii europene,

Anca Daniela Boagiu

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascãlu,

secretar de stat

Bucuresti, 24 noiembrie 2005.

Nr. 163.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru modificarea si completarea Hotãrârii Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluãrii cu nitrati proveniti din surse agricole

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. I. – Hotãrârea Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluãrii cu nitrati proveniti din surse agricole, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 25 octombrie 2000, se modificã si se completeazã dupã cum urmeazã:

1. La anexa “Planul de actiune pentru protectia apelor împotriva poluãrii cu nitrati proveniti din surse agricole“, alineatul (3) al articolului 4 va avea urmãtorul cuprins:

“(3) Metodele de mãsurare si analizã de referintã sunt cele prevãzute în anexa nr. 2. Metodele de mãsurare si analizã de referintã, corespunzãtoare standardelor indicate, au caracter voluntar, iar alte metode alternative pot fi folosite dacã se demonstreazã cã au aceeasi limitã de detectie, precizie si acuratete cu a celor prevãzute în anexa nr. 2. Reactualizarea metodelor de mãsurare si analizã de referintã se face pe baza progreselor în domeniu si a metodelor noi de mãsurare si analizã cu performante ale limitei de detectie, preciziei si acuratetei cel putin echivalente celor prevãzute în anexa nr. 2.“

2. La anexa nr. 1 “Criterii pentru identificarea apelor afectate de poluarea cu nitrati si a apelor care sunt susceptibile sã fie expuse unei astfel de poluãri“ la Planul de actiune, literele a) si b) ale punctului 1 vor avea urmãtorul cuprins:

“a) dacã apa dulce de suprafatã, utilizatã sau în perspectivã de a fi utilizatã ca sursã de apã potabilã, contine sau este susceptibilã sã continã cantitãti (concentratii) ale azotului din nitrati mai mari decât cele prevãzute în anexa nr. 1 b) la normativul prevãzut în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 100/2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie sã le îndeplineascã apele de suprafatã utilizate pentru potabilizare NTPA-013 si a Normativului privind metodele de mãsurare si frecventa de prelevare si analizã a probelor din apele de suprafatã destinate producerii de apã potabilã, cu modificãrile ulterioare, dacã nu se actioneazã conform prevederilor art. 6 din planul de actiune;

b) dacã apele subterane contin sau sunt susceptibile sã continã cantitãti de nitrati în concentratii mai mari decât limita maximã admisibilã prin normativele în vigoare, dacã nu se actioneazã conform prevederilor art. 6 din planul de actiune.“

3. Anexa nr. 2 “Metode de mãsurare – Îngrãsãminte chimice“ la Planul de actiune se înlocuieste cu anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. II. – Hotãrârea Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de actiune pentru protectia apelor împotriva poluãrii cu nitrati proveniti din surse agricole, publicatã îm Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 25 octombrie 2000, cu modificãrile si completãrile aduse prin prezenta hotãrâre, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouã numerotare.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

p. Ministrul mediului si gospodãririi apelor,

Attila Korodi,

secretar de stat

Ministrul agriculturii, pãdurilor si dezvoltãrii rurale,

Gheorghe Flutur

Ministrul sãnãtãtii,

Gheorghe Eugen Nicolãescu

Bucuresti, 10 noiembrie 2005.

Nr. 1.360.

ANEXÃ

METODE DE MÃSURARE SI ANALIZÃ DE REFERINfTÃ

Îngrãsãminte chimice

Metodele de referintã pentru determinarea compusilor azotului din îngrãsãminte sunt:

1. SR ISO 4176/1994

Îngrãsãminte. Dozarea azotului nitric. Metoda Gravimetricã cu nitron

2. SR ISO 5314/1994

Îngrãsãminte. Dozarea azotului amoniacal. Metoda titrimetricã dupã distilare.

Apã dulce, ape costale si ape marine

Concentratia în azotati se determinã cu ajutorul urmãtoarelor metode de referintã:

3. SR ISO 7890-1/1998

Calitatea apei. Determinarea continutului de azotati.

Partea 1: Metoda spectrometricã cu 2,6-dimetilfenol

4. SR ISO 7890-2/2000

Calitatea apei. Determinarea continutului de azotati.

Partea a 2-a: Metoda spectometricã cu 4-fluorfenol dupã distilare

5. SR ISO 7890-3/2000

Calitatea apei. Determinarea continutului de azotati.

Partea a 3-a: Metoda spectrometricã cu acid sulfsalicilic.

6. STAS 8900/1-1971

Ape de suprafatã si ape uzate. Determinarea azotatilor

7. STAS 12999/1991

Apã de mare. Determinarea continutului de azotati.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind înfiintarea Sport Club Municipal Deva în subordinea Agentiei Nationale pentru Sport

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, al art. 22 alin. (2) si al art. 29 alin. (1) din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. – Se înfiinteazã Sport Club Municipal Deva, institutie publicã cu personalitate juridicã în subordinea Agentiei Nationale pentru Sport, cu sediul în municipiul Deva, str. Octavian Goga nr. 1, judetul Hunedoara, prin reorganizarea Directiei pentru Sport a Judetului Hunedoara.

Art. 2. – (1) Sport Club Municipal Deva are urmãtoarele atributii principale:

a) realizarea performantei, selectia, pregãtirea si participarea la competitii interne si internationale;

b) promovarea spiritului de fair-play, combaterea si prevenirea violentei si dopajului în activitatea sportivã;

c) promovarea uneia sau mai multor discipline sportive;

d) administrarea bazei materiale sportive proprii;

e) organizarea de competitii sportive în conformitate cu statutele si regulamentele federatiilor sportive nationale.

(2) Sport Club Municipal Deva poate desfãsura si alte activitãti în vederea realizãrii atributiilor sale, în conditiile legii.

Art. 3. – Bunurile imobile proprietate publicã a statului, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, precum si celelalte bunuri aflate în administrarea unitãtii de administrare a bazelor sportive din subordinea Directiei pentru Sport a Judetului Hunedoara se transmit în administrarea Sport Club Municipal Deva.

Art. 4. – Bunurile prevãzute la art. 3 se preiau pe bazã de protocol de predare-preluare încheiat între Directia pentru Sport a Judetului Hunedoara din subordinea Agentiei Nationale pentru Sport si Sport Club Municipal Deva, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, pe baza situatiei financiare la data de 30 iunie 2005.

Art. 5. – (1) Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale Sport Club Municipal Deva se asigurã din venituri proprii si din subventii de la bugetul de stat.

(2) În anul 2005 subventia de la bugetul de stat pentru Sport Club Municipal Deva se asigurã din prevederile bugetare aprobate Agentiei Nationale pentru Sport.

Art. 6. – (1) Structura organizatoricã, statul de functii si Regulamentul de organizare si functionare ale Sport Club Municipal Deva se aprobã prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Sport.

(2) Numãrul de posturi aferent statului de functii al Sport Club Municipal Deva se stabileste cu încadrarea în numãrul maxim de personal aprobat pentru unitãtile care functioneazã în subordinea Agentiei Nationale pentru Sport.

(3) Personalul salariat de la unitatea de administrare a bazelor sportive din subordinea Directiei pentru Sport a Judetului Hunedoara se preia de cãtre Sport Club Municipal Deva.

(4) Salarizarea personalului din cadrul Sport Club Municipal Deva se face potrivit prevederilor legale în vigoare, aplicabile personalului din unitãtile bugetare.

Art. 7. – (1) Sport Club Municipal Deva este condus de un director, numit prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Sport, în conditiile legii.

(2) Directorul Sport Club Municipal Deva are în principal urmãtoarele atributii:

a) organizeazã si conduce activitatea clubului si rãspunde de îndeplinirea obiectivelor stabilite;

b) reprezintã, personal sau prin delegat, clubul în relatiile cu organismele sportive interne si/sau internationale, cu celelalte institutii publice ori private, organe jurisdictionale, organizatii sau agenti economici, precum si cu persoanele fizice si juridice române si strãine;

c) în calitate de ordonator tertiar de credite, îndeplineste toate atributiile ce îi revin, conform dispozitiilor legale în vigoare, si rãspunde potrivit legii de utilizarea creditelor bugetare, realizarea veniturilor, folosirea cu eficientã si eficacitate a sumelor primite de la bugetul de stat, integritatea bunurilor încredintate clubului, organizarea si tinerea la zi a contabilitãtii, prezentarea la termen a dãrilor de seamã contabile asupra executiei bugetare;

d) stabileste si deleagã atributii pe trepte ierarhice si functii, având în vedere regulamentul de organizare si functionare propriu si structura organizatoricã;

e) orice alte atributii, cu exceptia celor date, potrivit reglementãrilor legale, în competenta altor organe.

Art. 8. – Anexa nr. 2 “Unitãtile care functioneazã în subordinea Agentiei Nationale pentru Sport si sursele de finantare ale acestora“ la Hotãrârea Guvernului nr. 759/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Sport, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 9 iulie 2003, cu modificãrile si completãrile ulterioare, se completeazã la litera A punctul II cu pozitia 48, cu urmãtorul cuprins:

Nr. crt.	Denumirea unitãtii	Sursa de finantare
“48.	Sport Club Municipal Deva	Venituri proprii si subventii de la bugetul de stat“

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANUI

Contrasemneazã:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

Ministrul muncii, solidaritãtii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

p. Presedintele Agentiei Nationale pentru Sport,

Constantin Liviu Cepoi

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu

Bucuresti, 17 noiembrie 2005.

Nr. 1.438.

ANEXÃ

DATELE DE IDENTIFICARE

a bunurilor imobile proprietate publicã a statului, care se transmit de la Directia pentru Sport a Judetului Hunedoara în administrarea Sport Club Municipal Deva

Codul de clasificare	Nr. M.F.P.	Adresa si denumirea imobilelor care se transmit	Persoana juridicã de la care se transmit imobilele	Persoana juridicã la care se transmit imobilele	Caracteristicile tehnice ale imobilelor
8.29.13	39.243	Sediu administrativ, str. Octavian Goga nr. 1, municipiul Deva, judetul Hunedoara	Agentia Nationalã pentru Sport, prin Directia pentru Sport a Judetului Hunedoara	Agentia Nationalã pentru Sport, Sport Club Municipal Deva	3 birouri: suprafata prin construitã = 36,78 m2
8.29.13	39.245	Salã de gimnasticã, str. Axente Sever nr. 3, municipiul Deva, judetul Hunedoara	Agentia Nationalã pentru Sport, prin Directia pentru Sport a Judetului Hunedoara	Agentia Nationalã pentru Sport, Sport Club Municipal Deva	Salã de gimnasticã cu tribunã de 120 de locuri si anexe: – suprafata totalã = 4.409,426 m2; – suprafata construitã = 1.460 m2
8.29.13	101.723	Sala Sporturilor, str. Mãrãsti nr. 30, municipiul Deva, judetul Hunedoara	Agentia Nationalã pentru Sport, prin Directia pentru Sport a Judetului Hunedoara	Agentia Nationalã pentru Sport, Sport Club Municipal Deva	Salã de jocuri cu tribunã de 1.000 de locuri si anexe, P+1: – suprafata totalã = 5.195,55 m2; – suprafata construitã = 2.670,045 m2