MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 173 (XVII) - Nr. 916 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 13 octombrie 2005
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 430 din
13 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă
ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
138.– Ordonantă de urgentă
privind exploatarea în sigurantă a acumulărilor cu folosintă piscicolă, de
agrement sau locală, din categoriile de importantă C si D
1.204. – Hotărâre privind darea
în administrare Casei Nationale de Asigurări de Sănătate – Casa de Asigurări de
Sănătate a Municipiului Bucuresti a unui bun imobil, proprietate publică a
statului
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
1.027. – Ordin al ministrului
agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale pentru aprobarea cuantumului
estimat al plafonului maxim la hectar, unitar la nivel national, al
subventiilor de la bugetul de stat pentru acoperirea cheltuielilor necesare
desfăsurării activitătii de irigatii pentru anul 2006
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 13 septembrie 2005
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de
procedură civilă
Ioan Vida – presedinte
Nicolae Cochinescu – judecător
Aspazia Cojocaru – judecător
Constantin Doldur – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Petre Ninosu – judecător
Ion Predescu – judecător
Serban Viorel Stănoiu – judecător
Ion Tiucă – procuror
Daniela Ramona Maritiu – magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă,
exceptie ridicată de Societatea Comercială “Magna Holding“ – S.R.L. în Dosarul
nr. 3.379/2005 al Judecătoriei Ploiesti.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate, arătând că instanta de contencios constitutional s-a mai
pronuntat asupra constitutionalitătii acestor dispozitii, statuând prin
numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr.
160 din 30 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 493 din 9 iulie 2002, Decizia nr.
227 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 482 din 28 mai 2004, Decizia nr.
55 din 6 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 153 din 10 martie 2003, că acestea sunt constitutionale.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, retine
următoarele:
Prin Încheierea din 30 martie 2005, pronuntată în
Dosarul nr. 3.379/2005, Judecătoria Ploiesti a sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403
din Codul de procedură civilă.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul
acesteia sustine că dispozitiile art. 403 din Codul de procedură civilă contravin
prevederilor constitutionale ale art. 16, întrucât, în măsura în care debitorul
are posibilitatea de a valorifica dispozitiile art. 403 din Codul de procedură civilă,
creditorul este împiedicat în încercarea de a-si valorifica drepturile,
ajungându-se la concluzia că “cele două părti, cu interese evident contrare, se
bucură de avantaje diferite în fata legii“. Astfel, creditorul aflat în posesia
unui titlu executoriu este împiedicat să îsi valorifice creanta, drepturile
conferite debitorului de art. 403 din Codul de procedură civilă
avantajându-l pe acesta din urmă. De asemenea, textul de lege criticat vine în
contradictie si cu dispozitiile art. 44 din Constitutie, prin posibilitatea
oferită debitorului de a solicita si obtine suspendarea executării silite a
titlului detinut de creditorul său, prin valorificarea dispozitiilor art.
399–403 din Codul de
procedură civilă. “Dreptul de proprietate al unei persoane poate avea ca
obiect multe categorii de bunuri, între care si creantele, astfel încât orice limitare
în valorificarea acestora din urmă, prin posibilitatea oferită debitorului de a
suspenda executarea lor silită, este echivalentă cu limitarea concomitentă a
dreptului de proprietate“. “Posibilitatea oferită unui debitor de a întârzia
executarea silită a unui titlu“ prin valorificarea dispozitiilor art. 399–403
din Codul de procedură civilă
reprezintă o încălcare a dispozitiilor art. 20 din Constitutie si a
dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale.
Judecătoria Ploiesti apreciază
că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât din
interpretarea dispozitiilor art. 399–403 din Codul de procedură civilă
rezultă că legiuitorul a reglementat cadrul legal al contestatiei la executare,
fără a aduce atingere drepturilor creditorilor stabilite prin hotărâri
judecătoresti definitive ori prin alte înscrisuri ce constituie, conform legii,
titluri executorii, părtile aflându-se pe pozitii de egalitate, fiind stabilite
atât drepturile, cât si obligatiile acestora. Suspendarea executării silite, ce
poate fi dispusă de instante în conditiile art. 403 din Codul de procedură civilă,
este o măsură cu caracter provizoriu, care nu durează decât până la
solutionarea contestatiei la executare în cadrul căreia s-a formulat cerere de
suspendare, iar eventuala exercitare cu rea-credintă a drepturilor de către
debitor, prin solicitarea unei suspendări a executării silite ce a fost
respinsă de instantă, poate atrage acoperirea eventualului prejudiciu suferit
de creditor din cautiunea consemnată la dispozitia instantei de către debitor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate
ridicată.
Guvernul apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit art.
126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul este abilitat să reglementeze
competenta si procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric si
functional în care se realizează accesul liber la justitie. Procedura de
judecată a contestatiei la executare se întemeiază tocmai pe aceste dispozitii
constitutionale, Constitutia consacrând dreptul fundamental de acces liber la
justitie, permitând stabilirea prin lege a anumitor conditii, reguli de
procedură, în privinta exercitării acestui drept. În ceea ce priveste invocarea
încălcării art. 16 din Constitutie, arată că normele cuprinse în textele de
lege criticate sunt aplicabile tuturor persoanelor aflate în aceeasi situatie,
fără a exista vreo contradictie între prevederile constitutionale invocate si
reglementările de lege criticate, tratamentul diferentiat aplicabil părtilor
raportului procesual civil decurgând din situatiile diferite în care se află
acestea, una în calitate de creditor, cealaltă în calitate de debitor.
Stabilirea cautiunii în sarcina debitorului care foloseste procedura
contestatiei la executare reprezintă o garantie instituită în favoarea
creditorului pentru acoperirea pagubelor ce li s-ar aduce ca urmare a
suspendării executării silite, având totodată functia de prevenire a
exercitării abuzive a unor drepturi procesuale si, prin aceasta, a
tergiversării executării obligatiilor lor, constatate printr-un titlu care se
bucură de fortă executorie. De asemenea, arată că nu poate fi retinută nici
critica potrivit căreia dispozitiile de lege criticate vin în contradictie cu
prevederile art. 44 din Constitutie, deoarece, potrivit art. 44 din Legea
fundamentală, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de
lege, astfel încât regulile precise ale executării silite garantează inclusiv
drepturile recunoscute creditorului.
În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 6 din
Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si
a dispozitiilor art. 20 din Constitutie, arată că nu se poate retine existenta
unei încălcări a dreptului la un proces echitabil, întrucât continutul acestui
drept nu este restrâns prin instituirea procedurii contestatiei la executare,
eventuala exercitare cu rea-credintă a acestui drept de către debitor putând
atrage acoperirea eventualului prejudiciu suferit de creditor din cautiunea
consemnată de către acesta la dispozitia instantei.
Avocatul Poporului apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399–403 din Codul de procedură civilă,
fată de prevederile art. 16 din Constitutie, arată că aceasta nu poate fi
retinută, dispozitiile de lege criticate nu creează vreo discriminare între
părtile raportului juridic, întrucât nu se poate retine o similitudine între
situatia juridică a debitorilor si cea a creditorilor, de natură să permită
caracterizarea regimului juridic diferentiat ce le este aplicabil ca fiind
discriminatoriu.
De asemenea, arată că nu poate fi retinută nici
critica de neconstitutionalitate potrivit căreia dispozitiile art. 399–403 din Codul de procedură civilă
vin în contradictie cu prevederile art. 44 din Constitutie, deoarece procedura
contestatiei la executare asigură garantii suficiente pentru protectia
dreptului de proprietate al tuturor părtilor implicate în proces. Pe cale de
consecintă, părtile interesate au posibilitatea de a contesta executarea, de a
solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestatiei si
desfiintării titlului executoriu sau a executării silite însesi, persoanele interesate
au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situatiei anterioare.
De altfel, dispozitiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror
reglementare este de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui,
în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constitutie. În ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399–403 din Codul de procedură civilă,
fată de art. 20 din Legea fundamentală, raportat la art. 6 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, astfel cum a fost
valorificat de art. 21 alin. (3) din Constitutie, arată că dispozitiile legale
indicate nu contin norme contrare dreptului părtilor la un proces echitabil si
la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de
neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,
republicată, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 403 din Codul de procedură civilă.
Dispozitia de lege criticată a fost introdusă prin Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă,
ordonantă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2
octombrie 2000. Alin. 4 al art. 403 din Codul de procedură civilă a
fost modificat ulterior sesizării Curtii Constitutionale prin Legea nr. 219/2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie
2005.
Textul de lege criticat are următorul continut:
– Art. 403: “Până la solutionarea contestatiei la
executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă
poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de
instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii,
pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului.
Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin.
1 si 2 instanta, în toate cazurile, se pronuntă prin încheiere, care poate fi
atacată cu recurs, în mod separat.
În cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea,
presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor,
suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare
de către instantă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cautiunea
care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau
de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este
deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul.“
În sustinerea neconstitutionalitătii acestor
dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 16
alin. (1) si ale art. 20 si 44 din Constitutie, care au următorul continut:
– Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata
legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“;
– Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale
privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate
în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu
celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordante între pactele si
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România
este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu
exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai
favorabile.“;
– Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în
mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot
dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile
rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate
internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în
conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză
de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă
despăgubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte
măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza
apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură
discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea
publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de
a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau
constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) si (5)
se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentă, prin
justitie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea
sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si
la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin
proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.
Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din
infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.“
De asemenea, autorul exceptiei invocă si încălcarea
prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a
libertătilor fundamentale, cu următorul continut:
“1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod
echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o
instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie
asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.
Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de
sedintă poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului
sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al
securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele
minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în
măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în
împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere
intereselor justitiei.
2. Orice persoană acuzată de o infractiune este
prezumată nevinovată până ce vinovătia va fi legal stabilită.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o
limbă pe care o întelege si în mod amănuntit, asupra naturii si cauzei
acuzatiei aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul si de înlesnirile necesare
pregătirii apărării sale;
c) să se apere el însusi sau să fie asistat de un
apărător ales de el si, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti
un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci
când interesele justitiei o cer;
d) să întrebe dacă să solicite audierea martorilor
acuzării si să obtină citarea si audierea martorilor apărării în aceleasi
conditii ca si martorii acuzării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă
nu întelege sau nu vorbeste limba folosită la audiere.“
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constitutionalitate, de exemplu prin Decizia nr.
160 din 30 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 493 din 9 iulie 2002, Decizia nr.
227 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 482 din 28 mai 2004, Decizia nr.
55 din 6 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 153 din 10 martie 2003, si Decizia nr.
404 din 7 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004.
Cu acele prilejuri Curtea a statuat că art. 403 alin.
1 din Codul de procedură
civilă reglementează posibilitatea instantei de a suspenda executarea
silită până la solutionarea contestatiei la executare, dacă se depune o
cautiune al cărei cuantum este fixat de instantă. Cu acelasi prilej, Curtea a
statuat că relevant în cauză pentru solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate este faptul că procedura executării silite, inclusiv
contestatia la executare, reglementată de “Cartea V – Despre executarea
silită“, face parte din Codul
de procedură civilă – art. 3711–580.
Or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie,
competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege. Astfel, legiuitorul
are latitudinea de a stabili modalitatea în care poate fi suspendată executarea
silită, si anume dacă să opereze de drept sau numai la cerere expresă si cu
plata unei cautiuni. În consecintă, procedura contestatiei la executare asigură
garantii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justitie, cât si
pentru protectia dreptului de proprietate al tuturor părtilor implicate în
proces, prin însusi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea,
de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestatiei si
desfiintării titlului executoriu sau a însesi executării silite, persoanele
interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situatiei
anterioare acesteia. De asemenea, Curtea a constatat că dispozitiile art. 403
din Codul de procedură civilă
trebuie apreciate în raport cu întregul sistem de garantii procedurale
instituite de lege pentru asigurarea posibilitătii debitorului de a se apăra
prin mijloace judiciare, iar potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă,
încheierea de solutionare a cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs,
atât debitorul, cât si creditorul beneficiind astfel de toate garantiile
accesului liber la justitie. De altfel, chiar instituirea obligatiei de plată a
cautiunii, ca o conditie a suspendării executării, are o dublă finalitate, si
anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garantie pentru creditor, în ceea
ce priveste acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii
executării silite, prin efectul suspendării acesteia, si, pe de altă parte, de
a preveni si limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de
către debitorii rău-platnici. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 403 din Codul
de procedură civilă, prin raportare la art. 16 din Constitutie, Curtea
constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică
tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici
o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este
întemeiată.
De asemenea, nu poate fi retinută nici critica
potrivit căreia dispozitiile de lege criticate vin în contradictie cu
prevederile art. 20 din Constitutie si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea
drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Astfel, potrivit art. 403
alin. 3 din Codul de
procedură civilă, asupra cererilor de suspendare a executării silite
instanta se pronuntă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod
separat, astfel încât cu prilejul exercitării acestei căi de atac partea
interesată poate formula toate apărările pe care le consideră necesare. Asa
fiind, se constată că dispozitiile art. 403 din Codul de procedură civilă
sunt în concordantă cu prevederile constitutionale privind dreptul la apărare,
precum si cu reglementările internationale cuprinse în art. 6 din Conventia
pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind
dreptul persoanei la un proces echitabil. În acest sens a statuat Curtea prin
Decizia nr.
67 din 24 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 205 din 9 martie 2004.
Solutia adoptată si considerentele deciziilor citate
sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de
natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă,
exceptie ridicată de Societatea Comercială “Magna Holding“– S.R.L. în Dosarul
nr. 3.379/2005 al Judecătoriei Ploiesti.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 13
septembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu
ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind
exploatarea în sigurantă a acumulărilor cu folosintă piscicolă, de agrement sau
locală, din categoriile de importantă C si D
Având în vedere
necesitatea existentei unui cadru bine structurat de organizare, exploatare si
urmărire a comportării în timp a unui număr foarte mare de mici acumulări cu
folosintă piscicolă, de agrement sau locale,
tinând cont de pierderile de vieti omenesti si
pagubele materiale cauzate de unele deficiente în exploatarea acumulărilor,
în vederea preîntâmpinării pe viitor a repetării unor
situatii similare ce pot apărea în orice moment, elemente care vizează
interesul public si constituie situatii de urgentă si extraordinare, care impun
reglementarea imediată a acestui domeniu,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia
României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de
urgentă.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. – Prezenta ordonantă de urgentă are ca scop
stabilirea competentelor si a cadrului juridic privind exploatarea în conditii
de sigurantă a acumulărilor cu folosintă piscicolă, de agrement sau locală, în
vederea evitării efectelor negative cauzate asupra populatiei si bunurilor
materiale din aval, prin eliberarea necontrolată a volumelor de apă acumulate.
Art. 2. – În sensul prezentei ordonante de urgentă,
termenul si expresia de mai jos, denumite în continuare mici acumulări, au
următoarea semnificatie:
a) acumulările cu folosintă piscicolă, de agrement
sau locală sunt acumulări de apă înmagazinate prin bararea unui curs de apă
natural sau artificial, cu volume mai mari de 5.000 m3 sau
înăltimea coloanei de apă retinută în sectiunea barajului mai mare de 2 m;
b) barajele care realizează acumulările cu
folosintă piscicolă, de agrement sau locală de la lit. a) sunt cele
încadrate în categoriile de importantă C si D, conform legii.
Art. 3. – (1) Exploatarea micilor acumulări în
situatii de avertizare meteohidrologică si în regim de ape mari se realizează
obligatoriu conform dispozitiilor dispeceratului directiilor de ape, care poate
decide inclusiv cotele de retentie, pregolirile si manevrele echipamentului
hidromecanic aferent acumulărilor si orice alte interventii justificate de
situatii în care se impune necesitatea tranzitării si atenuării viiturilor.
(2) Exploatarea micilor acumulări se face numai cu
personal de exploatare calificat si atestat în domeniul hidrotehnic.
Art. 4. – (1) Prin personal de exploatare calificat
si atestat se întelege personalul care are pregătire tehnică cel putin de
nivel postliceal si o vechime în domeniul gospodăririi apelor de cel putin 3
ani, atestat de directiile de ape aflate în subordinea Administratiei Nationale
“Apele Române“.
(2) Atestarea personalului de exploatare calificat se
efectuează în baza procedurii specifice. Procedura se elaborează de autoritatea
publică centrală din domeniul gospodăririi apelor si se aprobă prin ordin al
conducătorului acesteia.
(3) În cazul când detinătorul nu are personal de
exploatare calificat, exploatarea micilor acumulări se va face cu asistenta
tehnică din partea personalului desemnat de către Administratia Natională
“Apele Române“.
CAPITOLUL II
Inspectia tehnică a acumulărilor
Art. 5. – Inspectia de Stat a Apelor din cadrul
autoritătii publice centrale din domeniul gospodăririi apelor coordonează
realizarea inspectiilor tehnice anuale ale micilor acumulări, prin personalul
cu atributii de inspectie din domeniul gospodăririi apelor, urmărind:
a) existenta
autorizatiei de functionare în conditii de sigurantă a lucrării, în
conformitate cu prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 244/2000
privind siguranta barajelor, republicată, a autorizatiei de gospodărire a
apelor, precum si a regulamentelor si documentelor necesare, conform legii;
b) starea tehnică si functionalitatea lucrărilor si
echipamentelor hidromecanice prin care se realizează controlul cotei de
retentie si evacuarea debitelor excedentare în conditii de ape mari;
c) sistemul
de comunicatii între personalul de exploatare al micilor acumulări si
dispeceratul directiei de ape aferente, precum si dintre personalul de
exploatare si autoritătile administratiei publice locale de pe raza de
influentă a acumulării.
Art. 6. – (1) Detinătorii micilor acumulări care nu
detin autorizatii de functionare în conditii de sigurantă si autorizatii de
gospodărire a apelor au obligatia să obtină autorizatiile prevăzute la art. 5,
până la termenul stabilit de către persoanele cu atributii de inspectie din
domeniul gospodăririi apelor, în functie de indicele de risc asociat barajului,
stabilit în conformitate cu normele de încadrare în categoriile de importantă,
aprobate prin ordin al autoritătii publice centrale din domeniul gospodăririi
apelor si al autoritătii publice centrale din domeniul lucrărilor publice si
amenajării teritoriului.
(2) Termenele maxime de obtinere a autorizatiilor de
functionare în conditii de sigurantă si a autorizatiilor de gospodărire a
apelor nu vor depăsi un an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante
de urgentă, pentru micile acumulări care prezintă risc crescut privind
consecintele produse asupra populatiei, proprietătii si mediului în cazul
cedării si, respectiv, 3 ani pentru micile acumulări care nu prezintă un
asemenea risc în caz de cedare.
(3) Până la obtinerea
autorizatiei de functionare în conditii de sigurantă a lucrării, acumularea se
va exploata cu restrictiile impuse de persoanele cu atributii de inspectie din
domeniul gospodăririi apelor si aprobate de autoritatea publică centrală din
domeniul gospodăririi apelor.
(4) Dacă detinătorul nu obtine autorizatia de
functionare în conditii de sigurantă si autorizatia de gospodărire a apelor a
lucrării până la împlinirea termenelor maxime prevăzute la alin. (2),
acumularea se dezafectează si se trece în conservare pe cheltuiala
detinătorului.
Art. 7. – La micile acumulări care, datorită
interventiilor constructive neautorizate, nu mai dispun de instalatii si
echipamente hidromecanice functionale, prin care să se asigure reglarea
nivelului în acumulare, pregolirea acestora se va efectua prin brese practicate
la propunerea persoanelor cu atributii de inspectie din domeniul gospodăririi
apelor si cu aprobarea autoritătii publice centrale din domeniul gospodăririi
apelor. Micile acumulări vor fi mentinute goale până la reabilitarea
instalatiilor si a echipamentelor si aducerea acestora în stare de functionare
la capacitatea prevăzută prin proiect.
Art. 8. – Exploatarea micilor acumulări se va face
numai în scopul pentru care au fost realizate si în conformitate cu prevederile
regulamentului de exploatare. Schimbarea folosintei si modificarea conditiilor
de exploatare se vor face cu respectarea reglementărilor în vigoare.
CAPITOLUL III
Exploatarea în perioadele de ape mari
Art. 9. – (1) Exploatarea micilor acumulări în
situatiile de avertizare meteohidrologică se face pe baza regulamentelor de
exploatare la ape mari, întocmite prin grija detinătorului si aprobate de
directiile de ape.
(2) În perioadele de ape mari, definite ca atare de
regulamentul de exploatare, acumularea este exploatată cu respectarea strictă a
deciziilor dispeceratului directiei de ape aferente.
(3) În perioadele de ape mari, personalul de
exploatare al micilor acumulări sau, după caz, personalul care asigură
asistenta tehnică a acestora îsi desfăsoară activitatea sub coordonarea tehnică
a corpului de specialitate desemnat de directia de ape aferentă.
Art. 10. – Costurile cauzate de exploatarea micilor
acumulări în perioadele de ape mari se suportă de detinătorul cu orice titlu al
acumulării.
Art. 11. – Pierderile cauzate detinătorului atunci când
prin exploatarea acumulării în perioadele de ape mari sunt evacuate în aval
fond piscicol, floră cultivată sau sunt afectate amenajări de agrement pot fi
asigurate prin contract de asigurare de daune. În acest caz autoritătile
administratiei publice locale, beneficiare directe sau indirecte ale
acumulării, acoperă partial sau total primele de asigurare, conform clauzelor
stabilite prin contractul de asigurare.
CAPITOLUL IV
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 12. –
În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de
urgentă, Administratia Natională “Apele Române“, prin directiile de ape aflate
în subordinea sa, va stabili lista micilor acumulări care intră sub incidenta
prezentei ordonante de urgentă, precum si lista cu micile acumulări care
prezintă risc crescut privind consecintele produse asupra populatiei,
proprietătii si mediului în cazul cedării.
Art. 13. – În termen de 45 de zile de la data intrării
în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, autoritatea publică centrală din
domeniul gospodăririi apelor va elabora si aproba prin ordin procedura de
atestare a personalului de exploatare, prevăzută la art. 4 alin. (2).
Art. 14. – În termen de 45 de zile de la data intrării
în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, Inspectia de Stat a Apelor va
întocmi tematica si programul inspectiilor tehnice prevăzute la art. 5.
Art. 15. – Pe baza proceselor verbale si a rapoartelor
de inspectie tehnică se vor emite, la propunerea Inspectiei de Stat a Apelor,
ordine ale ministrului autoritătii publice centrale din domeniul gospodăririi
apelor privind obligatiile imediate ale detinătorilor în vederea exploatării în
continuare a acumulării, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) si (2)
din prezenta ordonantă de urgentă si cu cele ale Ordonantei de urgentă a
Guvernului nr.
244/2000.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul mediului si gospodăririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării
rurale,
Gheorghe Flutur
Ministrul administratiei si internelor,
Vasile Blaga
Ministrul transporturilor, constructiilor si
turismului,
Gheorghe Dobre
Ministrul delegat pentru lucrări publice
si amenajarea teritoriului,
László Borbély
Bucuresti,
29 septembrie 2005.
Nr.
138.
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind
darea în administrare Casei Nationale de Asigurări de Sănătate – Casa de
Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucuresti a unui bun imobil, proprietate
publică a statului
În temeiul art. 108 din Constitutia
României, republicată, al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu
modificările si completările ulterioare, precum si al art. 164 alin. (7) din
Ordonanta Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. – Se aprobă darea în administrare Casei
Nationale de Asigurări de Sănătate – Casa de Asigurări de Sănătate a
Municipiului Bucuresti a unui bun imobil (clădire si terenul aferent),
proprietate publică a statului, situat în municipiul Bucuresti, str. Alexandru
Ivasiuc nr. 34–40, bl. 7, sectorul 6, identificat potrivit anexei care face
parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. – Predarea-preluarea bunului imobil prevăzut
la art. 1 se face pe bază de proces-verbal încheiat între părtile interesate,
în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p. Ministrul finantelor publice,
Mara Rîmniceanu,
secretar de stat
p. Ministrul sănătătii,
Virgil Păunescu,
secretar de stat
Presedintele Casei Nationale
de Asigurări de Sănătate,
Cristian Vlădescu
Bucuresti,
5 octombrie 2005.
Nr.
1.204.
DATELE DE IDENTIFICARE
a bunului imobil*) (clădire si terenul aferent) care se
dă în administrare Casei Nationale de Asigurări de Sănătate – Casa de Asigurări
de Sănătate a Municipiului Bucuresti
|
Adresa bunului imobil |
Caracteristicile tehnice ale bunului imobil |
|
Municipiul
Bucuresti, str. Alexandru Ivasiuc nr. 34–40, bl. 7, sectorul 6 |
Teren
în suprafată de 698,11 m2 Clădire
(cămin nefamilisti) formată din subsol+parter+4 etaje: –
suprafata utilă = 2.935,21 m2 –
suprafata desfăsurată = 3.427,19 m2 |
*) Bunul
imobil a fost trecut în proprietatea publică a statului prin Procesul-verbal
nr. 21.179 din 29 august 2005, emis de Agentia Natională de Administrare
Fiscală – Directia Generală a Marilor Contribuabili Bucuresti, în temeiul
dispozitiilor art. 163 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si
completările ulterioare.
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL
AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE
pentru
aprobarea cuantumului estimat al plafonului maxim la hectar, unitar la nivel
national, al subventiilor de la bugetul de stat pentru acoperirea cheltuielilor
necesare desfăsurării activitătii de irigatii pentru anul 2006
Având în vedere prevederile art. 68 alin. (1) din
Legea îmbunătătirilor funciare nr.
138/2004, cu modificările si completările ulterioare, precum si prevederile
art. 2 lit. e) din Normele metodologice privind alocarea si acordarea
subventiilor de la bugetul de stat pentru acoperirea unor categorii de
cheltuieli necesare desfăsurării activitătilor de îmbunătătiri funciare,
aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale
nr.
749/2004,
văzând Referatul de
aprobare nr. 98.172 din 21 mai 2005 al Directiei consolidarea proprietătii,
reforma structurilor de exploatare si conservarea solurilor privind emiterea
unui ordin pentru aprobarea cuantumului estimat al plafonului maxim la hectar,
unitar la nivel national, al subventiilor de la bugetul de stat pentru
acoperirea cheltuielilor necesare desfăsurării activitătii de irigatii pentru
anul 2006,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr.
155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii,
Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,
ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale
emite următorul ordin:
Art. 1. – Se aprobă cuantumul estimat al plafonului
maxim la hectar, unitar la nivel national, al subventiilor de la bugetul de
stat pentru acoperirea cheltuielilor necesare desfăsurării activitătii de
irigatii pentru anul 2006 în limita sumei de 300 lei (RON) la hectar.
Art. 2. – Directia buget finante, Directia
consolidarea proprietătii, reforma structurilor de exploatare si conservarea
solurilor si Oficiul de reglementare a organizatiilor de îmbunătătiri funciare
din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale,
Administratia Natională a Îmbunătătirilor Funciare, directiile pentru
agricultură si dezvoltare rurală judetene si a municipiului Bucuresti, precum
si organizatiile de îmbunătătiri funciare si federatiile de organizatii de
îmbunătătiri funciare vor fundamenta necesarul de alocatii bugetare si vor
aloca subventiile de la bugetul de stat în limita plafonului prevăzut la art.
1.
Art. 3. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării
rurale,
Gheorghe Flutur
Bucuresti,
6 octombrie 2005.
Nr. 1.027.