MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 173 (XVII) - Nr. 923 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 17 octombrie 2005

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 427 din 13 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (11) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

1.192. – Hotãrâre privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli rectificat pe anul 2005 al Companiei Nationale a Imprimeriilor “Coresi“ – S.A., aflatã sub autoritatea Ministerului Culturii si Cultelor

1.197. – Hotãrâre privind transmiterea, fãrã platã, a Bazei Sportive “Voinicelul“ – constructii si teren – din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei si Cercetãrii – Clubul Copiilor din sectorul 3 în domeniul public al sectorului 3 al municipiului Bucuresti si în administrarea Consiliului Local al Sectorului 3, pentru Grupul Scolar Industrial “Nicolae Teclu“

1.201. – Hotãrâre privind aprobarea plãtii contributiei anuale pentru participarea Politiei Române la Reteaua Europeanã a Institutelor de Stiinte Criminalistice (E.N.F.S.I.)

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

275. – Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare pentru aprobarea Normelor privind monitorizarea radioactivitãtii mediului în vecinãtatea unei instalatii nucleare sau radiologice

276. – Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare pentru aprobarea Normelor privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalatiile nucleare si radiologice

484.– Ordin al presedintelui Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor privind unele mãsuri de informare a consumatorilor de cãtre agentii economici care desfãsoarã activitãti de schimb valutar

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 427

din 13 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1¹) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecãtor

Aspazia Cojocaru – judecãtor

Constantin Doldur – judecãtor

Acsinte Gaspar – judecãtor

Kozsokár Gábor – judecãtor

Petre Ninosu – judecãtor

Ion Predescu – judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu – judecãtor

Ion Tiucã – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (11) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicatã de Nicolae St. Sorescu, Maria St. Sorescu, George Sorescu si Ion St. Sorescu în Dosarul nr. 4.733/2004 al Judecãtoriei Craiova.

La apelul nominal sunt prezenti autorii exceptiei, prin avocat Teodor Constantinescu, lipsind celelalte pãrti, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Avocatul autorilor exceptiei solicitã admiterea acesteia, arãtând cã prevederile art. 6 alin. (11) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 102/2001 contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si ale art. 44 din Constitutie. În sustinere depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea exceptiei, arãtând cã reglementarea sistemului probator, inclusiv ierarhizarea probelor si a raporturilor dintre ele, este atributul exclusiv al legiuitorului

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2004, pronuntatã în Dosarul nr. 4.733/2004, Judecãtoria Craiova a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1²) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, republicatã, exceptie ridicatã de Nicolae St. Sorescu, Maria St. Sorescu, George Sorescu si Ion St. Sorescu într-un proces civil de reconstituire a dreptului de proprietate a unui teren forestier.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin cã prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si ale art. 44 alin. (2) din Constitutie, deoarece “textul legal criticat prevede cã, la reconstituirea dreptului de proprietate, pentru terenurile forestiere este admisã numai proba cu înscrisuri, nu si proba cu martori, care pânã la acea datã avea un caracter subsidiar, fiind admisibilã numai în situatiile în care nu existã acte de evidentã, si numai pentru a se dovedi suprafetele înscrise în fostele C.A.P.-uri“. Pentru aceleasi motive considerã cã prevederile criticate contravin si prevederilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

Instanta de judecatã apreciazã exceptia ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã la adoptarea acestui text de lege legiuitorul a avut în vedere diferentele între regimul juridic al terenurilor agricole si cel al terenurilor forestiere, fiind îndreptãtit sã adopte solutii diferite pentru situatii care nu sunt identice. Astfel, în ceea ce priveste terenurile forestiere, nu a fost posibilã admiterea probei cu martori la reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât cu privire la ele a existat o evidentã cadastralã. Alta este însã situatia terenurilor agricole. Datoritã faptului cã de-a lungul timpului au suferit numeroase modificãri ale situatiei lor juridice, neexistând o evidentã cadastralã corectã, legiuitorul a considerat cã pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri sã fie admisã si proba cu martori.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul aratã cã prevederile art. I pct. 7 din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 102/2001 au suferit modificãri prin Legea nr. 400/2002, de aprobare a acestei ordonante, fiind pãstratã solutia legislativã de principiu, textul acestui articol fiind identic cu cel al art. 6 alin. (1¹) din Legea nr. 1/2000. Asupra constitutionalitãtii acestui text Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 173/2002 si Decizia nr. 50/2003, statuând cã acesta este constitutional. În aceste decizii Curtea a retinut cã cele douã ipoteze ale reconstituirii dreptului de proprietate, respectiv asupra terenurilor agricole si asupra terenurilor forestiere, vizeazã situatii juridice diferite. Astfel, terenurile agricole au suferit mai multe schimbãri în ceea ce priveste situatia lor juridicã, fapt care a impus ca pentru reconstituirea dreptului de proprietate sã fie admisã si proba cu martori. Guvernul precizeazã cã, având în vedere aceste considerente, precum si faptul cã prevederile criticate nu stabilesc privilegii sau discriminãri pe criteriile prevãzute de art. 4 alin. (2) din Constitutie, nu se poate retine nici încãlcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportatã la art. 44 alin. (2) din Constitutie, este invocatã Decizia nr. 136/1998, în care Curtea a statuat cã prevederile privind garantarea si ocrotirea proprietãtii se aplicã numai dupã reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate. În concluzie, considerã exceptia neîntemeiatã.

Avocatul Poporului considerã prevederile legale criticate ca fiind constitutionale. Aratã cã reglementarea sistemului probator, inclusiv ierarhizarea probelor si a raporturilor dintre ele, este atributul exclusiv al legiuitorului. În acest sens s-a pronuntat Curtea prin deciziile nr. 105/1995, nr. 173/2002 si nr. 50/2003. În ceea ce priveste critica privind încãlcarea art. 44 alin. (2) din Constitutie, este invocatã, de asemenea, jurisprudenta Curtii în materie, prin care s-a statuat cã prevederile privind garantarea si ocrotirea proprietãtii se aplicã numai dupã reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorilor exceptiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:

Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã, desi instanta de judecatã a sesizat Curtea cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1²) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 102/2001, în realitate, atât din cuprinsul încheierii de sesizare, cât si din notele scrise depuse de autorii exceptiei, criticile de neconstitutionalitate vizeazã art. 6 alin. (11) din Legea nr. 1/2000, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 102/2001, text ce are urmãtoarea redactare:

– Art. 6 alin. (1¹): “La reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere este admisã numai proba cu înscrisuri: acte de proprietate, cartea funciarã, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa agricolã de productie, registrul agricol, evidentele cooperativei agricole de productie, ale amenajamentelor silvice si pastorale, precum si alte înscrisuri, cu datã certã din perioada respectivã.“

Ulterior sesizãrii, textul art. 6 alin. (11) din Legea nr. 1/2000 a fost modificat prin art. I pct. 7 din titlul VI al Legii nr. 247/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având urmãtoarea redactare:

– Art. 6 alin. (11): “Titlurile de proprietate obtinute anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta liberã a vechilor amplasamente fac dovada absolutã a proprietãtii, obligând comisiile de fond funciar sã procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.“

Analizând prevederile legale criticate, Curtea observã cã, în urma acestor modificãri, textul art. 6 alin. (1¹) nu a mai pãstrat solutia legislativã pe care autorul exceptiei o criticã.

Astfel, potrivit noii redactãri, titlurile de proprietate obtinute anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta liberã a vechilor amplasamente fac dovada absolutã a proprietãtii. fiinând seama cã în jurisprudenta constantã a Curtii Constitutionale s-a statuat cã, în situatia modificãrii prevederii legale atacate, sesizarea rãmâne valabilã numai dacã textul, în noua sa redactare, conservã exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constatã cã exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1¹) din Legea nr. 1/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare, a devenit inadmisibilã, potrivit art. 29 alin. (1) coroborat cu alin. (6) al aceluiasi articol din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenitã inadmisibilã, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (11) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicatã de Nicolae St. Sorescu, Maria St. Sorescu, George Sorescu si Ion St. Sorescu în Dosarul nr. 4.733/2004 al Judecãtoriei Craiova.

Definitivã si general obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 13 septembrie 2005.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli rectificat pe anul 2005 al Companiei Nationale a Imprimeriilor “Coresi“ – S.A., aflatã sub autoritatea Ministerului Culturii si Cultelor

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, si al Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 79/2001 privind întãrirea disciplinei economico-financiare si alte dispozitii cu caracter financiar, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 59/2002, cu completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. – (1) Se aprobã bugetul de venituri si cheltuieli rectificat pe anul 2005 al Companiei Nationale a Imprimeriilor “Coresi“ – S.A., companie de interes national aflatã sub autoritatea Ministerului Culturii si Cultelor, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

(2) Defalcarea pe trimestre a indicatorilor prevãzuti în bugetul de venituri si cheltuieli rectificat al Companiei Nationale a Imprimeriilor “Coresi“ – S.A. se aprobã de Ministerul Culturii si Cultelor.

Art. 2. – (1) Nivelul cheltuielilor aferente veniturilor, prevãzut în bugetul de venituri si cheltuieli rectificat al Companiei Nationale a Imprimeriilor “Coresi“ – S.A. mentionat la art. 1, reprezintã limita maximã si nu poate fi depãsit decât în cazuri justificate si numai cu aprobarea Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii si Cultelor, cu avizul Ministerului Finantelor Publice si al Ministerului Muncii, Solidaritãtii Sociale si Familiei.

(2) În cazul în care în executie se înregistreazã depãsiri sau nerealizãri ale veniturilor aprobate, Compania Nationalã a Imprimeriilor “Coresi“ – S.A. va putea efectua cheltuieli proportional cu gradul de realizare a veniturilor, cu încadrarea în indicatorii de eficientã aprobati.

Art. 3. – (1) Nerespectarea prevederilor art. 2 constituie contraventie si se sanctioneazã cu amendã de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON).

(2) Contraventiei prevãzute la alin. (1) i se aplicã dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

(3) Contraventia se constatã si amenda se aplicã de organele de control financiar ale statului, împuternicite potrivit legii, persoanelor vinovate de nerespectarea prevederilor prezentei hotãrâri.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

p. Ministrul culturii si cultelor,

Ioan Onisei,

secretar de stat

Ministrul muncii, solidaritãtii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul finantelor publice,

Mara Rîmniceanu,

secretar de stat

Bucuresti, 5 octombrie 2005.

Nr. 1.192.

ANEXÃ*)

BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI RECTIFICATIV

PE ANUL 2005

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind transmiterea, fãrã platã, a Bazei Sportive “Voinicelul“ – constructii si teren – din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei si Cercetãrii – Clubul Copiilor din sectorul 3 în domeniul public al sectorului 3 al municipiului Bucuresti si în administrarea Consiliului Local al Sectorului 3, pentru Grupul Scolar Industrial “Nicolae Teclu“

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã si regimul juridic al acesteia, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. – Se aprobã transmiterea, fãrã platã, a Bazei Sportive “Voinicelul“ – constructii si teren – împreunã cu mijloacele fixe si obiectele de inventar din dotare, situat în municipiul Bucuresti, str. Gheorghe Petrascu nr. 43–51, sectorul 3, având datele de identificare prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei si Cercetãrii – Clubul Copiilor din sectorul 3 în domeniul public al sectorului 3 al municipiului Bucuresti si în administrarea Consiliului Local al Sectorului 3, pentru Grupul Scolar Industrial “Nicolae Teclu“.

Art. 2. – (1) Accesul copiilor si al elevilor din unitãtile si institutiile de învãtãmânt din municipiul Bucuresti la Baza Sportivã “Voinicelul“ se face gratuit, cu prioritate pentru activitatea Clubului Copiilor din sectorul 3, pe baza unui program stabilit.

(2) Posturile nedidactice aprobate pentru Baza Sportivã “Voinicelul“ se preiau de Grupul Scolar Industrial “Nicolae Teclu“.

Art. 3. – Predarea-preluarea imobilului prevãzut la art. 1 se face pe bazã de protocol încheiat între pãrtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

Ministrul educatiei si cercetãrii,

Mircea Miclea

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

p. Ministrul finantelor publice,

Mara Rîmniceanu,

secretar de stat

Bucuresti, 5 octombrie 2005.

Nr. 1.197.

ANEXÃ

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului Baza Sportivã “Voinicelul“, care se transmite, fãrã platã, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei si Cercetãrii – Clubul Copiilor din sectorul 3 în domeniul public al sectorului 3 al municipiului Bucuresti si în administrarea Consiliului Local al Sectorului 3, pentru Grupul Scolar Industrial “Nicolae Teclu“

Adresa imobilului care se transmite	Persoana juridicã de la care se transmite imobilul	Persoana juridicã la care se transmite imobilul	Numãrul atribuit de Ministerul Finantelor Publice	Caracteristicile tehnice ale imobilului
Municipiul Bucuresti, str. Gheorghe Petrascu nr. 43-51, sectorul 3	Ministerul Educatiei si Cercetãrii - Clubul Copiilor din sectorul 3 al municipiului Bucuresti	Consiliul Local al Sectorului 3, pentru Grupul Scolar Industrial “Nicolae Teclu“, municipiul Bucuresti, str. Pictor Ion Tuculescu nr. 42	36636	Suprafata totalã a terenului = 29.043 m2, din care: - teren liber de constructii = 28.491,84 m2 - teren ocupat de constructii = 551,16 m2 Clãdire corp C1 (corp central) - regim de înãltime - parter - aria construitã = 500,17 m2 - aria utilã = 411,58 m2 Clãdire corp C2 (salã de sport) - regim de înãltime - parter - aria construitã = 33,95 m2 Clãdire corp C3 (grup sanitar) - regim de înãltime - parter - aria construitã = 11,04 m2 Clãdire corp C4 (cabinã poartã) - regim de înãltime - parter - aria construitã = 6,00 m2

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind aprobarea plãtii contributiei anuale pentru participarea Politiei Române la Reteaua Europeanã a Institutelor de Stiinte Criminalistice (E.N.F.S.I.)

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. – (1) Se aprobã plata contributiei anuale a Politiei Române, începând cu anul 2005, pentru participarea în calitate de membru la Reteaua Europeanã a Institutelor de Stiinte Criminalistice (E.N.F.S.I.) a Institutului de Criminalisticã din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române.

(2) Sumele necesare plãtii contributiei anuale prevãzute la alin. (1) se asigurã de la bugetul de stat, prin bugetele anuale aprobate Ministerului Administratiei si Internelor pentru Inspectoratul General al Politiei Române cu aceastã destinatie.

Art. 2. – (1) Pentru anul 2005 suma necesarã plãtii contributiei este echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro.

(2) Suma prevãzutã la alin. (1) se suportã din bugetul aprobat Ministerului Administratiei si Internelor pe anul 2005, pentru Inspectoratul General al Politiei Române.

Art. 3. – Începând cu anul 2006 plata contributiei prevãzutã la art. 1 se asigurã în limita echivalentului în lei al sumei stabilite de Adunarea anualã a Retelei Europene a Institutelor de Stiinte Criminalistice (E.N.F.S.I.) si se calculeazã pe baza cursului de schimb leu/euro stabilit de Banca Nationalã a României la data efectuãrii plãtii.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Anghel Andreescu,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Mara Rîmniceanu,

secretar de stat

Bucuresti, 5 octombrie 2005.

Nr. 1.201.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

GUVERNUL ROMÂNIEI

COMISIA NATIONALÃ PENTRU CONTROLUL ACTIVITÃTILOR NUCLEARE

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind monitorizarea radioactivitãtii mediului în vecinãtatea unei instalatii nucleare sau radiologice

În conformitate cu prevederile:

• Legii nr. 111/1996 privind desfãsurarea în sigurantã a activitãtilor nucleare, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

• Hotãrârii Guvernului nr. 1.627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare, cu modificãrile ulterioare,

presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare emite urmãtorul ordin:

Art. 1. – Se aprobã Normele privind monitorizarea radioactivitãtii mediului în vecinãtatea unei instalatii nucleare sau radiologice, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. – Normele prevãzute la art. 1 intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. – Directia radioprotectie si deseuri radioactive va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

p. Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare,

Anton Coroianu

Bucuresti, 26 septembrie 2005.

Nr. 275.

ANEXÃ

NORME

privind monitorizarea radioactivitãtii mediului în vecinãtatea unei instalatii nucleare sau radiologice

CAPITOLUL I

Scopul si domeniul de aplicare

Art. 1. – (1) Prezentele norme stabilesc cerintele privind monitorizarea în mediile receptoare a efluentilor radioactivi rezultati în urma unei activitãti nucleare autorizate, în conditii de operare normalã si în situatii de

urgentã nuclearã sau radiologicã, în conformitate cu prevederile Legii nr. 111/1996 privind desfãsurarea în sigurantã a activitãtilor nucleare, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale Normelor fundamentale de securitate radiologicã, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare nr. 14/2000.

(2) Prezentele norme se aplicã centralelor nuclearoelectrice, reactorilor nucleari de cercetare, uzinelor de producere si de reprocesare a combustibilului nuclear, unitãtilor de extractie, preparare si prelucrare a minereurilor uranifere si torifere, precum si depozitelor intermediare de combustibil nuclear uzat si depozitelor intermediare si finale de deseuri radioactive.

(3) Prezentele norme se aplicã, de asemenea, si anumitor instalatii radiologice ce utilizeazã surse radioactive deschise, conform prevederilor normelor specifice si/sau cerintelor de autorizare.

Art. 2. – (1) Pentru toate instalatiile nucleare sau radiologice prevãzute la art. 1 alin. (2) si (3), solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã determine din etapa de proiectare posibilitatea oricãrui impact radiologic al instalatiei în vecinãtatea acesteia, cu referire specialã la:

a) cãile de expunere umanã la radiatii, inclusiv lanturile trofice;

b) impactul radiologic asupra ecosistemelor locale;

c) posibila acumulare a materialelor radioactive în mediu;

d) posibilitatea existentei altor cãi de emisie a radionuclizilor în mediu, neautorizate.

(2) În functie de rezultatele evaluãrii preliminare a impactului radiologic, CNCAN poate cere, în cadrul procesului de autorizare, solicitantului/titularului de autorizatie sã asigure, pe lângã monitorizarea emisiilor radioactive, si monitorizarea radioactivitãtii mediului în vecinãtatea instalatiei.

(3) Cerintele specifice referitoare la monitorizarea emisiilor radioactive la o instalatie nuclearã sau radiologicã ce emite radionuclizi în mediu sunt prezentate în Normele privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalatiile nucleare si radiologice, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare nr. 276/2005.

Art. 3. – (1) Cerintele generale privind limitarea dozelor pentru practicile din domeniul nuclear, estimarea dozelor, radioprotectia operationalã a expusilor profesional, radioprotectia populatiei în conditii normale, transferarea în mediu a deseurilor radioactive, radioprotectia în interventii, evidente, raportãri si anuntãri sunt prezentate în Normele fundamentale de securitate radiologicã.

(2) Cerintele specifice referitoare la limitarea eliberãrilor de efluenti radioactivi în mediu, calculul dispersiei efluentilor radioactivi evacuati în mediu de o instalatie nuclearã, programul de mãsurãri meteorologice si hidrologice pentru amplasamentul instalatiei nucleare sunt prezentate în Normele privind limitarea eliberãrilor de efluenti radioactivi în mediu, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare nr. 221/2005, Normele privind calculul dispersiei efluentilor radioactivi evacuati în mediu de instalatii nucleare, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare nr. 360/2004, si în Normele privind mãsurile meteorologice si hidrologice la instalatiile nucleare, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare nr. 361/2004.

Art. 4. – (1) În scopul aplicãrii prezentelor norme, pe lângã termenii si expresiile definite în Legea nr. 111/1996, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si în Normele fundamentale de securitate radiologicã mai sunt utilizati si alti termeni de specialitate, definiti în anexa nr. 1 la prezentele norme.

(2) În contextul prezentelor norme, prin urgentã se va întelege urgentã nuclearã sau radiologicã.

(3) În contextul prezentelor norme, prin instalatie se va întelege instalatie nuclearã sau radiologicã.

CAPITOLUL II

Cerinte generale si responsabilitãti

Art. 5. – Responsabilitãtile si cerintele generale privind monitorizarea radioactivitãtii mediului sunt cuprinse în art. 5–20 din cap. II si III ale Nomelor privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalatiile nucleare si radiologice, aplicabile atât emisiilor radioactive, cât si radioactivitãtii mediului.

CAPITOLUL III

Programe de monitorizare a radioactivitãtii mediului

Art. 6. – Obiectivele specifice ale monitorizãrii radioactivitãtii mediului sunt:

a) verificarea rezultatelor programului de monitorizare a emisiilor radioactive si a modelelor asociate, în scopul verificãrii predictiilor furnizate de modelele utilizate;

b) furnizarea informatiilor necesare evaluãrii dozelor actuale sau potentiale cãtre membrii grupului critic, rezultate din practica sau sursa autorizatã;

c) detectarea oricãror modificãri neprevãzute ale concentratiilor de activitate si evaluarea tendintelor pe termen lung ale nivelurilor de radioactivitate din mediu, ca rezultat al practicii de eliberare de radionuclizi în mediu;

d) furnizarea de informatii publicului.

Art. 7. – (1) Programul de monitorizare a radioactivitãtii mediului va contine prevederi referitoare la mãsurarea debitelor de dozã externã din mediu si a concentratiilor de activitate din toti factorii de mediu relevanti, produse alimentare si apã potabilã.

(2) Pentru proiectarea programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului sunt necesare în primul rând:

a) identificarea radionuclizilor critici;

b) identificarea cãilor de expunere critice; si

c) identificarea grupului/grupurilor critic/critice.

(3) Pe baza acestor evaluãri, se vor selecta acei radionuclizi si acele cãi de expunere care vor contribui major la doza cãtre populatie, astfel încât programul de monitorizare a radioactivitãtii mediului sã poatã fi concentrat pe acestea.

Art. 8. – În cazurile în care existã mai multe instalatii nucleare sau radiologice cu impact radiologic asupra acelorasi zone geografice si grupuri de populatie, fiecare titular de autorizatie va desfãsura propriul program de monitorizare a radioactivitãtii mediului, urmând a justifica rezultatele obtinute pe baza datelor despre propriile emisii radioactive.

Cãi de expunere

Art. 9. – (1) Din totalitatea cãilor de expunere potentiale vor fi selectate pe baze realiste acele cãi de expunere importante din punct de vedere al:

a) proprietãtilor radiologice ale materialelor deversate în mediu (tipul emitãtorilor, timpii de înjumãtãtire);

b) proprietãtilor fizice (starea de agregare) si chimice (forma organicã sau anorganicã, starea de oxidare) ale materialelor emise, precum si al caracteristicilor lor de migrare;

c) mecanismelor de dispersie în mediu si al factorilor de influentã a dispersiei (înãltimea cosului, conditiile meteorologice etc.), precum si al caracteristicilor mediului (clima, tipul de biosferã, productia agricolã etc.);

d) localizãrii, vârstelor, dietei si obiceiurilor indivizilor sau populatiei expuse.

(2) Cãile potentiale de expunere la radiatii a populatiei, ca urmare a deversãrilor de materiale radioactive în mediu, sunt redate în anexa nr. 2 la prezentele norme.

Art. 10. – Programul de monitorizare a radioactivitãtii mediului va face referire cel putin la principalele cãi de expunere la radiatii, care sunt:

1. cãile de expunere externã:

a) sursã → atmosferã/apã → om: expunere datoratã imersiei în norul radioactiv din atmosferã sau în pana de poluant din apã;

sursã de tritiu → atmosferã → om: absorbtie prin piele a oxidului de tritiu din norul radioactiv;

b) sursã → atmosferã/apã → sol, sediment, suprafetele clãdirilor, vegetatie → om: expunere datoratã radionuclizilor depusi pe sol, sedimente (pe malurile râurilor, lacurilor sau mãrilor), pe suprafetele clãdirilor (pereti, acoperisuri si podele) sau pe vegetatie (copaci, pãduri, iarbã);

c) sursã → om: expunere directã la o sursã de radiatii ionizante (sursã radioactivã, instalatie nuclearã sau radiologicã);

d) sursã → atmosferã → pielea umanã: expunere datoratã contactului radionuclizilor cu pielea;

2. cãile de expunere internã:

a) sursã → atmosferã → om: inhalarea radionuclizilor din norul radioactiv;

b) sursã → atmosferã/apã → (sol/sediment) → vegetatie si/sau carne/lapte/ouã ori alimente marine → om: ingestie de radionuclizi din alimente sau bãuturi;

c) sol/sediment → om: inhalare de radionuclizi resuspendati.

Grupuri critice

Art. 11. – (1) La proiectarea programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã selecteze unul sau mai multe grupuri critice.

(2) Grupul critic trebuie selectat astfel încât sã se acorde atentia cuvenitã obiceiurilor sociale, culturale si alimentare ale populatiei autohtone, precum si ale minoritãtilor etnice si culturale, acolo unde este cazul.

(3) Selectarea grupului critic se va face astfel încât mãrimea grupului critic sã respecte cerinta de omogenitate.

(4) În situatii extreme, pentru evaluarea expunerii populatiei si pentru verificarea dozelor anticipate drept consecinte ale eliberãrii de radionuclizi în mediu în conditii de operare normalã, se poate defini grupul critic ca fiind format dintr-un singur individ ipotetic.

Art. 12. – În cazurile în care anumiti indivizi sunt membri ai mai multor grupuri expuse cu predilectie pe diferite cãi de expunere, grupul critic se defineste pe baza sumei calculate a dozelor primite pe toate cãile de expunere.

Art. 13. – În situatiile în care apar modificãri ale distributiilor de populatie si/sau ale metodelor de utilizare a terenurilor din vecinãtatea unei instalatii, titularul de autorizatie trebuie sã identifice noile grupuri critice si/sau cãi de expunere, urmând sã modifice corespunzãtor si programul de monitorizare a radioactivitãtii mediului.

CAPITOLUL IV

Monitorizarea de rutinã a radioactivitãtii mediului

IV.1. Monitorizarea radioactivitãtii mediului în diferite stadii de operare

Art. 14. – Întrucât obiectivele monitorizãrii radioactivitãtii mediului sunt diferite în diferitele etape ale operãrii unei instalatii, titularul de autorizatie trebuie sã modifice corespunzãtor natura si amploarea programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului pe parcursul etapelor operationale ale instalatiei.

Etapa preoperationalã

Art. 15. – (1) În etapa preoperationalã solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã asigure derularea de studii destinate determinãrii urmãtorilor parametri:

a) caracteristicile radiologice ale sursei de emisie si inventarul radioactiv prognozat;

b) tipurile si activitãtile radionuclizilor care vor fi emisi, forma fizicã si chimicã a acestora, metodele si cãile de emisie, precum si ratele de emisie radioactivã;

c) mecanismele de transfer al radionuclizilor prin mediu, luând în considerare mecanismele de dispersie si de reconcentrare, precum si variatiile sezoniere;

d) caracteristicile naturale si artificiale ale mediului, care afecteazã transferul radionuclizilor (conditiile geologice, hidrologice si meteorologice, vegetatia, prezenta rezervoarelor sau porturilor etc.);

e) ecologia formatiunilor de apã planificate sã recepteze efluentii lichizi (flora si fauna, variabilitatea anualã, stadiul eutrofizãrii, modificãrile prognozate ale ecosistemelor);

f) modul de utilizare a mediului pentru agriculturã, industrie, locuire si recreere, rezervele de apã si de alimente existente;

g) densitatea populatiei, distributia sa dupã vârstã, precum si obiceiurile alimentare, ocupationale, domestice si recreationale;

h) grupurile critice posibile;

i) nivelurile de radionuclizi existente în mediu si variabilitatea acestora;

j) existenta oricãrui alt poluant fizic sau chimic care ar putea afecta transferul de radionuclizi în mediu.

(2) În cadrul programului preoperational vor fi, de asemenea, identificate organismele sau materialele indicatoare ale anumitor radionuclizi.

Art. 16. – (1) În etapa preoperationalã solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã proiecteze programul de monitorizare a radioactivitãtii mediului, pe baza studiilor preoperationale.

(2) Programul preoperational va putea fi folosit, de asemenea, pentru pregãtirea personalului si testarea echipamentelor, metodelor si procedurilor de mãsurare prevãzute în cadrul programului operational de monitorizare a radioactivitãtii mediului.

Art. 17. – Titularul de autorizatie trebuie sã initieze programul preoperational cu suficient timp înainte de începerea functionãrii instalatiei, astfel încât sã se poatã decela valorile de referintã ale concentratiilor radioactive din mediu, precum si variabilitatea acestora.

Etapa operationalã

Art. 18. – (1) Necesitatea si amploarea programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului vor fi determinate în primul rând de mãrimea dozelor prognozate pentru grupul critic.

(2) Mãsurãtorile si prelevãrile de probe se vor efectua în locatii accesibile publicului, situate în afara amplasamentului instalatiei.

(3) Locatiile de mãsurare si de prelevare a probelor vor fi selectate pe baza caracteristicilor locale ale mediului în care este amplasatã instalatia, astfel încât sã fie posibilã:

a) determinarea dozelor de radiatii cãtre populatie;

b) identificarea zonelor contaminate cu radionuclizi.

Art. 19. – În vederea verificãrii predictiilor fãcute pe baza rezultatelor programului de monitorizare a emisiilor radioactive si a evaluãrii dozelor primite de populatie, programele de monitorizare a radioactivitãtii mediului vor contine prevederi referitoare la:

a) prelevarea probelor si efectuarea mãsurãtorilor într-un numãr de locatii alese în functie de estimãrile modelelor de dispersie a efluentilor, inclusiv în zone de fond;

b) prelevarea probelor în baza unor proceduri elaborate, astfel încât sã se se tinã cont de obiceiurile si de ratele de consum ale grupului/grupurilor critic/critice;

c) prelevarea probelor de alimente din cele mai apropiate centre de producere si prelucrare sau de la producãtorii particulari din zonã.

Art. 20. – În vederea decelãrii tendintelor de modificare a nivelurilor de radioactivitate din mediu, programele de monitorizare a radioactivitãtii mediului vor contine prevederi referitoare la prelevãri de probe si mãsurãri de concentratii de activitate din organisme sau materiale indicatoare, naturale ori artificiale, chiar dacã acestea nu fac parte din cãile de expunere umanã la radiatii.

Art. 21. – (1) La începutul perioadei de operare se vor efectua mãsurãtori frecvente si detaliate de radioactivitate a mediului, pentru confirmarea predictiilor referitoare la comportarea si transferul radionuclizilor în mediu.

(2) Pe durata operãrii instalatiei, titularul de autorizatie poate reduce amploarea programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului numai cu aprobarea CNCAN.

(3) Propunerea de reducere a programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului va fi analizatã tinându-se cont de posibilitatea modificãrii regimului de deversare a radionuclizilor în mediu sau aparitiei unor emisii neprevãzute, precum si de interesul publicului.

Art. 22. – (1) Titularul de autorizatie trebuie sã reevalueze si sã modifice coespunzãtor programul de monitorizare a radioactivitãtii mediului în urmãtoarele situatii:

a) aparitia unor modificãri în modul de operare a instalatiei sau în natura emisiilor radioactive;

b) aparitia unor modificãri importante ale mediului, care pot afecta semnificativ transferul radionuclizilor în mediu si deci cãile de expunere (cum ar fi modificãri biologice ale ecosistemelor acvatice datoritã descãrcãrilor termice sau eutrofizarea generalã a întregului sistem acvatic, redistribuirea populatiei sau schimbarea obiceiurilor acesteia).

(2) Noul program de monitorizare a radioactivitãtii mediului va fi supus spre aprobare CNCAN.

Etapa de dezafectare a instalatiei

Art. 23. – (1) Având în vedere cã pe durata procesului de dezafectare impactul potential datorat iradierii directe si emisiilor radioactive asupra populatiei din vecinãtatea instalatiei se va modifica fatã de etapa operationalã, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã evalueze sistemele de monitorizare a radioactivitãtii mediului, existente în etapa operationalã, pentru a determina dacã este necesarã pãstrarea lor si dacã este oportunã modificarea lor.

(2) Odatã determinate, cerintele de monitorizare a radioactivitãtii mediului vor fi specificate în planul de dezafectare a instalatiei.

Art. 24. – Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã proiecteze un program de monitorizare a radioactivitãtii mediului în perioada de dezafectare, care sã rãspundã acelorasi obiective specifice ca si în perioada de operare, tinând cont de:

a) modificarea termenului-sursã si deci modificarea corespunzãtoare a radionuclizilor critici, a cãilor de expunere critice si a grupurilor critice;

b) modificarea activitãtilor de deversare a radionuclizilor în mediu;

c) aparitia posibilitãtii unor emisii radioactive constând în aerosoli contaminati, rezultati în urma activitãtilor de dezafectare, care nu pot fi trecuti prin sistemele existente de filtrare si monitorizare a efluentilor gazosi.

Art. 25. – Încheierea lucrãrilor de dezafectare nu atrage încheierea programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului, unele aspecte ale monitorizãrii mediului putând continua pânã la eliberarea nerestrictivã a

amplasamentului instalatiei de sub regimul de autorizare, conform cerintelor CNCAN.

Monitorizarea instalatiilor de depozitare definitivã a deseurilor radioactive dupã închiderea acestora

Art. 26. – (1) Prevederile prezentei sectiuni reprezintã cerintele specifice de monitorizare a instalatiilor de depozitare definitivã a deseurilor radioactive amplasate la suprafatã (locatii de amplasare a deseurilor provenite din activitãtile de minerit si prelucrare a minereurilor de uraniu si toriu), în apropierea suprafetei solului (pentru deseuri de joasã si medie activitate), în puturi amenajate, adânci sau mai putin adânci, si în subterane de mare adâncime (depozite geologice), în perioada ulterioarã încetãrii operãrii si închiderii instalatiei.

(2) Prevederile prezentei sectiuni se aplicã împreunã cu cerintele cuprinse în celelalte capitole aplicabile din prezentele norme.

Art. 27. – (1) La proiectarea programului de monitorizare a instalatiilor de depozitare definitivã a deseurilor radioactive trebuie sã se tinã cont de migratia potentialã a radionuclizilor în atmosferã si mai ales în mediul geologic din jurul instalatiei.

(2) Sistemele de monitorizare trebuie sã fie proiectate astfel încât sã nu interfereze cu barierele fizice destinate izolãrii radionuclizilor.

Art. 28. – Programul de monitorizare a instalatiilor de depozitare definitivã a deseurilor radioactive dupã închiderea acestora va fi proiectat astfel încât sã rãspundã urmãtoarelor obiective principale:

a) dovedirea conformitãtii cu constrângerea de dozã stabilitã de CNCAN;

b) confirmarea pe cât posibil a ipotezelor relevante ale analizei de securitate a instalatiei;

c) furnizarea de indicatii despre orice defectiune a sistemului de izolare a radionuclizilor, care ar putea sã conducã la emisii neprevãzute de radionuclizi în mediu;

d) furnizarea de informatii referitoare la securitatea instalatiei, cãtre publicul interesat.

Art. 29. – (1) Monitorizarea instalatiilor de depozitare definitivã a deseurilor radioactive dupã închiderea acestora se va desfãsura în cadrul programului de control institutional activ.

(2) Programul de monitorizare va fi proiectat, implementat si revizuit periodic de organizatia responsabilã cu controlul institutional.

(3) Programul de monitorizare, precum si reviziile sale ulterioare trebuie sã fie aprobate de CNCAN.

Art. 30. – (1) În principiu, monitorizarea instalatiilor de depozitare definitivã a deseurilor radioactive va continua atâta timp cât instalatia va reprezenta un pericol potential de emisie de radionuclizi în mediu.

(2) Perioada de monitorizare va fi stabilitã de CNCAN, tinându-se cont de timpii de înjumãtãtire prin dezintegrare radioactivã a radionuclizilor continuti în deseurile radioactive, de rezultatele analizei de securitate a instalatiei si de rezultatele monitorizãrii radioactivitãtii mediului în vecinãtatea instalatiei.

Instalatii de depozitare definitivã amplasate la suprafatã si în apropierea suprafetei solului

Art. 31. – (1) La proiectarea programului de monitorizare postînchidere se va tine cont de ipotezele, modelele si concluziile analizei de securitate a instalatiei de depozitare, acordându-se atentia cuvenitã factorilor locali specifici (localizarea amplasamentului, conditiile climaterice, geologice si geomorfologice, proiectul instalatiei si al barierelor sale, mediul extern, distributia populatiei).

(2) Orice modificare survenitã în analiza de securitate va conduce la reevaluarea si modificarea corespunzãtoare a programului de monitorizare postînchidere.

Art. 32. – (1) Programele de monitorizare postînchidere trebuie sã continã prevederi referitoare la prelevarea probelor din compartimentele mobile de mediu (în special medii geologice) si din biosferã, prin care migreazã radionuclizii si pot ajunge la om:

a) aer atmosferic (în cazul emisiilor de radon din locurile de amplasare a deseurilor provenite din extractia si prelucrarea minereurilor de uraniu si toriu);

b) apã din sol, apã de adâncime, apã de suprafatã;

c) sedimente;

d) plante si animale;

e) produse alimentare.

(2) Locatiile de monitorizare a apelor de suprafatã, a sedimentelor, a plantelor, animalelor si a produselor alimentare vor fi selectate în functie de cãile potentiale de migrare a radionuclizilor, determinate prin studii

preoperationale si/sau operationale, derulate pânã la momentul închiderii instalatiei de depozitare.

(3) Apele de adâncime vor fi monitorizate prin intermediul puturilor localizate la o adâncime suficientã în jurul si în aval de instalatia de depozitare.

(4) Frecventele de prelevare si de mãsurare vor fi determinate astfel încât sã se asigure detectia promptã a schimbãrilor semnificative survenite în nivelurile si ratele de emisie a radionuclizilor, precum si a nivelurilor de expunere urmanã asociate.

Art. 33. – Programele de monitorizare a instalatiilor de depozitare definitivã a deseurilor radioactive închise trebuie sã fie adaptabile oricãror modificãri ale conditiilor de expunere umanã, avându-se în vedere cã:

a) dupã închiderea instalatiei de depozitare, desi suprafata de acoperire poate minimiza sau chiar preveni emisia atmosfericã de radionuclizi volatili, pot avea loc infiltratii în sol, pe sub suprafata de acoperire, prin barierele ingineresti;

b) pe termen lung pot avea loc modificãri ale conditiilor climaterice si de mediu (debitele hidrologice, chimia apelor de adâncime), precum si modificãri sociale (utilizarea terenurilor, tehnicile de producere a alimentelor).

Art. 34. – În vederea determinãrii aparitiei unor modificãri semnificative care au avut loc sau care este posibil sã aibã loc, nivelurile de radionuclizi mãsurate în compartimentele de mediu monitorizate trebuie comparate cu datele de monitorizare corespunzãtoare, colectate în timpul operãrii instalatiei de depozitare, si cu datele preoperationale, dacã sunt disponibile.

Art. 35. – (1) Întrucât la momentul închiderii cei mai multi radionuclizi de viatã scurtã se vor fi dezintegrat aproape în totalitate, monitorizarea postînchidere trebuie sã fie concentratã pe determinarea radionuclizilor de viatã medie si lungã.

(2) Monitorizarea postînchidere va avea în vedere în principal detectarea radioizotopilor celor mai mobile elemente; detectarea unor astfel de elemente în probele de mediu va fi interpretatã atât în termeni radiologici, cât si ca o indicatie imediatã a pierderii integritãtii instalatiei de depozitare.

Art. 36. – (1) În vederea verificãrii si validãrii ipotezelor analizei de securitate a instalatiei de depozitare, este necesarã folosirea unor metode de mãsurare suficient de sensibile, selectate astfel încât obtinerea unor rezultate mai mici decât activitatea minim detectabilã sã asigure demonstrarea corectitudinii analizei de securitate.

(2) Activitatea minim detectabilã a echipamentelor si metodelor de mãsurare folosite pentru monitorizarea postînchidere trebuie sã asigure mãsurarea unor niveluri radioactive semnificativ mai mici (cu unul sau douã ordine de mãrime) decât nivelurile care ar conduce la constrângerea de dozã impusã de CNCAN.

Art. 37. – (1) Programul de monitorizare postînchidere trebuie proiectat astfel încât datele obtinute sã poatã fi folosite ca o indicatie a necesitãtii investigãrii unor eventuale inadvertente în performantele instalatiei de depozitare, referitoare la asigurarea protectiei împotriva expunerii la radiatii si a necesitãtii unor actiuni de remediere.

(2) Investigatiile desfãsurate în vederea explicãrii unor valori neasteptate vor implica prelevãri si mãsurãri repetate si extinse de probe.

(3) De asemenea, în cadrul investigatiilor se vor evalua variatiile pe termen lung ale concentratiilor de activitate din compartimentele de mediu corespunzãtoare.

(4) Investigatiile vor continua pânã la obtinerea unei explicatii satisfãcãtoare atât pentru CNCAN, cât si pentru organizatia responsabilã cu controlul institutional.

(5) Programul de monitorizare va fi revizuit si, dacã este necesar, va fi modificat de organizatia responsabilã cu controlul institutional, astfel încât sã fie adaptat noilor conditii posibile de emisie si de migrare a radionuclizilor în mediu.

(6) În vederea luãrii deciziilor referitoare la actiunile de remediere necesare, se va tine cont de rezultatele noii analize de securitate sau ale actualei analize modificate, precum si de rezultatele programului de monitorizare.

Art. 38. – (1) Programele de monitorizare postînchidere pentru depozitele de suprafatã de deseuri provenite din activitãtile de minerit si de prelucrare a minereurilor (halde de steril) vor fi proiectate astfel încât sã se tinã cont de posibilitatea modificãrii stãrii deseurilor pe termen mediu si lung, datoritã fenomenelor naturale (eroziuni, alunecãri de teren, modificãri ale cursurilor apelor de suprafatã) si antropogenice (lucrãri de constructii, forãri pentru resurse minerale sau de apã etc.).

(2) Programele de monitorizare postînchidere pentru depozitele de suprafatã de deseuri provenite din activitãtile de minerit si de prelucrare a minereurilor care contin cantitãti mari de minereu vor include prevederi referitoare la monitorizarea materialelor periculoase neradioactive.

Depozite geologice

Art. 39. – (1) Având în vedere cerintele de proiectare ale unui sistem de confinare pentru depozitele geologice, precum si cerintele de nonaccesibilitate a factorilor naturali si umani externi, securitatea unor astfel de depozite definitive de deseuri radioactive nu se bazeazã pe un control institutional postînchidere continuu.

(2) Continuarea monitorizãrii amplasamentului si mediului înconjurãtor ale unui depozit geologic, dupã închiderea acestuia, se va stabili de cãtre CNCAN, în functie de necesitatea demonstrãrii asigurãrii securitãtii radiologice de necesitatea confirmãrii integritãtii depozitului, precum si de necesitatea continuãrii controlului de garantii nucleare.

IV.2. Programe-suport

Art. 40. – Programul de monitorizare a radioactivitãtii mediului va fi suplimentat, dupã caz, cu programe si/sau cu studii-suport, destinate altor tipuri de mãsurãtori si/sau activitãti de colectare de date generale despre mediu si de date despre caracteristicile populatiei.

Art. 41. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã asigure monitorizarea conditiilor climaterice, atât în etapa preoperationalã, cât si în timpul operãrii instalatiei.

(2) De asemenea, atât în etapa preoperationalã, cât si în timpul operãrii instalatiei trebuie sã fie monitorizate caracteristicile hidrologice ale râurilor în care sunt deversati efluentii lichizi sau caracteristicile hidrodinamice ale mediului acvatic, în cazul deversãrilor în lacuri sau în mãri.

(3) În etapa preoperationalã trebuie monitorizate totodatã solurile si hidrogeologia localã, precum si trãsãturile topogeografice care pot influenta efluentii gazosi.

(4) Cerintele specifice privind monitorizarea conditiilor climaterice si a caracteristicilor hidrologice sunt prezentate în Normele privind mãsurãrile meteorologice si hidrologice la instalatiile nucleare, aprobate prin Ordinul presedintelui CNCAN nr. 361/2004.

Art. 42. – (1) În cadrul studiilor preoperationale vor fi monitorizate distributia (în special dupã vârstã) si caracteristicile populatiei din vecinãtatea instalatiei, ocupatiile si obiceiurile acesteia, ratele de consum alimentar si originea alimentelor consumate, precum si modul de petrecere a timpului; în perioada de operare toate aceste date vor fi verificate prin anchete periodice.

(2) Caracteristicile agricole si acvatice (specii implicate, obiceiuri si practici agricole), precum si activitãtile de grãdinãrit vor fi, de asemenea, monitorizate în etapa preoperationalã si verificate periodic în etapa operationalã.

(3) Utilizarea apei din râuri va fi monitorizatã în vecinãtatea instalatiei si în aval, pânã la distanta la care se presupune cã ar putea avea loc contaminarea radioactivã.

IV.3. Tehnici de prelevare si de mãsurare a probelor de mediu

Art. 43. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã adapteze strategia de prelevare a probelor la situatia care trebuie monitorizatã, astfel încât sã rãspundã obiectivelor specifice ale programului de monitorizare.

(2) Locatiile si frecventa de prelevare a probelor vor fi selectate în functie de scopul mãsurãtorilor, tipul emisiei, inventarul radioactiv si de expunerea prevãzutã ca rezultat al emisiilor radioactive.

Art. 44. – (1) În conditii de operare normalã locatiile de prelevare de probe vor fi selectate dupã cum urmeazã:

a) în apropierea punctelor în care este prevãzutã expunerea maximã la radiatii sau depunerea maximã de radionuclizi, si anume pe directia principalã a vântului, pentru emisii atmosferice (în directia în care bate vântul) sau în aval de punctul de deversare, pentru emisii lichide;

si

b) la limita amplasamentului instalatiei, pentru iradierea directã de la sursã.

(2) Desi dispersia atmosfericã si acvaticã poate cunoaste variatii anuale semnificative, cele mai multe prelevãri de probe se vor face din aceleasi puncte, pentru a permite compararea rezultatelor pe ani.

(3) În scopul comparãrii, se vor efectua prelevãri si mãsurãri de probe de mediu din asezãrile umane situate în vecinãtatea amplasamentului instalatiei, precum si din zone de fond (în directia din care bate vântul si în amonte de sursã).

Art. 45. – (1) Produsele alimentare agricole care se produc continuu, cum sunt legumele cu frunzã comestibilã si laptele, vor fi prelevate bianual sau chiar mai frecvent, în cazul în care se urmãreste detectarea unor radionuclizi de viatã scurtã (ca de exemplu, iodul radioactiv).

(2) Solul si produsele care se recolteazã o datã pe an vor fi mãsurate anual.

Art. 46. – (1) Compartimentele de mediu situate de-a lungul cãilor de expunere monitorizate si frecventele corespunzãtoare de prelevare si mãsurare sunt redate în tabelul cuprins în anexa nr. 3 la prezentele norme.

(2) Din tabelul generic prezentat în anexa nr. 3 se vor alege acele compartimente specifice, stabilite pe baza radionuclizilor de interes, a conditiilor de mediu locale si a nivelului emisiilor radioactive.

Art. 47. – Datã fiind inerenta variabilitate a concentratiilor radioactive din probele de mediu, se impune proiectarea atentã a strategiei de prelevare a probelor. Astfel:

a) în vederea unei evaluãri statistice corespunzãtoare a valorilor mãsurate, se va aplica o strategie de prelevare de probe predefinitã;

b) procedurile specifice de prelevare a diferitelor probe de mediu vor fi selectate astfel încât sã se asigure reprezentativitatea probelor prelevate.

Art. 48. – (1) Frecventa de prelevare a probelor va depinde de mãrimea care urmeazã a fi mãsuratã, de exactitatea de mãsurare cerutã, de dependenta de timp si de variabilitatea mãrimii mãsurate.

(2) Prelevarea probelor trebuie sã fie mai frecventã în urmãtoarele cazuri:

a) monitorizarea zonelor în care nivelurile de radiatii sunt apropiate de nivelurile de interventie sau de actiune;

b) mãsurarea contaminãrii radioactive a alimentelor cu perioadã scurtã între recoltare si consum;

c) dacã se urmãreste detectarea unei mãrimi cu variabilitate spatialã si temporalã mare;

d) dacã se urmãreste decelarea unor radionuclizi cu timpi de înjumãtãtire scurti.

Art. 49. – (1) În general, se vor mãsura concentratiile de activitate ale radionuclizilor prezenti în compartimentele de mediu, cu exceptia cazurilor în care limitele derivate de emisie sunt date sub formã de activitãti alfa-globale sau beta-globale.

(2) Frecventa de mãsurare a probelor va fi stabilitã tinându-se cont în special de timpul de înjumãtãtire al radionuclizilor urmãriti si de nivelul emisiilor radioactive.

(3) Un ghid al metodelor de prelevare si mãsurare a probelor în vederea determinãrii diferitelor mãrimi importante pentru monitorizarea de rutinã a emisiilor radioactive este redat în anexa nr. 4 la prezentele norme.

Art. 50. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã selecteze echipamentele de mãsurare a radiatiilor în functie de scopul pentru care sunt folosite, tinându-se cont de radionuclizii care pot fi emisi atât la operare normalã, cât si în caz de urgentã.

(2) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã prezinte în cadrul procesului de autorizare toate caracteristicile tehnice ale echipamentelor de monitorizare, care pot influenta calitatea mãsurãtorilor, prin autorizatia de

securitate radiologicã emisã de CNCAN sau prin alte documente similare recunoscute de CNCAN, în conformitate cu legislatia în vigoare.

Art. 51. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã selecteze echipamentele de prelevare si mãsurare a probelor, tehnicile analitice si procedurile utilizate, astfel încât sã satisfacã cerintele de sensibilitate minimã.

(2) Sensibilitatea minimã cerutã pentru echipamentele si metodele de mãsurare folosite va fi exprimatã în termeni de activitate minim detectabilã.

(3) Activitãtile minim detectabile ale echipamentelor si metodelor de mãsurare folosite vor fi selectate astfel încât sã permitã efectuarea mãsurãtorilor la niveluri substantial mai mici (cu cel putin un ordin de mãrime) decât cele care ar conduce la constrângerea de dozã, tinându-se cont de toate cãile de expunere; pentru fiecare cale de expunere monitorizatã se va aloca o anumitã fractie din constrângerea de dozã; activitãtile minim detectabile vor fi calculate astfel încât sã garanteze detectarea tuturor contributiilor posibile la doza totalã.

Art. 52. – Modul de calcul si valorile activitãtilor minim detectabile calculate pentru fiecare radionuclid sau categorie de radionuclizi emisi pe fiecare cale de emisie trebuie sã fie prezentate explicit în programul de monitorizare a radioactivitãtii mediului.

IV.4. Cerinte specifice privind monitorizarea radioactivitãtii mediului în vecinãtatea unei centrale nuclearoelectrice

Art. 53. – (1) Prevederile prezentei sectiuni reprezintã cerintele specifice de monitorizare a radioactivitãtii mediului, în conditii de operare normalã a unei centrale nuclearoelectrice cu reactori de tip CANDU.

(2) Cerintele specifice de monitorizare a radioactivitãtii mediului în vecinãtatea altor instalatii nucleare sau radiologice vor fi stabilite de CNCAN pentru fiecare instalatie în parte, în cadrul procesului de autorizare.

(3) Cerintele specifice de monitorizare a radioactivitãtii mediului în vecinãtatea unei instalatii nucleare sau radiologice vor fi aplicate împreunã cu cerintele generale prezentate în celelalte capitole aplicabile ale prezentelor norme.

Art. 54. – (1) În cadrul programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului, pentru studierea comportãrii fiecãrui radionuclid critic sau grup de radionuclizi critici se vor selecta acele combinatii radionuclid – compartiment de mediu adecvate monitorizãrii în mediu a efluentilor radioactivi, astfel:

a) pentru fiecare grup de radionuclizi critici se va selecta un radionuclid sau un grup de radionuclizi reprezentativ pentru identificarea emisiei;

b) pentru fiecare cale de expunere la acel radionuclid sau grup de radionuclizi se va selecta un compartiment de mediu reprezentativ si sensibil din punct de vedere analitic.

(2) În anexa nr. 5 la prezentele norme este prevãzut un ghid pentru selectarea combinatiilor radionuclid – compartiment de mediu corespunzãtoare radionuclizilor critici si cãilor de expunere critice posibile pentru o centralã nuclearoelectricã cu reactori de tip CANDU.

(3) Cãile de expunere critice, precum si compartimentele de mediu reprezentative vor fi selectate pe baza caracteristicilor locale ale mediului si populatiei din vecinãtatea centralei nuclearoelectrice.

Art. 55. – (1) Locatiile de monitorizare vor fi selectate cât mai aproape de capãtul cãilor de expunere.

(2) De asemenea, accesibilitatea unor locatii de monitorizare nu trebuie sã primeze în alegerea locatiilor adecvate de monitorizare.

Art. 56. – (1) Locatiile indicator pentru emisiile gazoase vor fi selectate în afara perimetrului centralei, tinându-se seama de distributia frecventei vântului si de distributia populatiei în zonã.

(2) Metoda de selectare a locatiilor indicator pentru expunerea directã datoratã emisiilor gazoase (externã si inhalare) de la o centralã nuclearoelectricã se regãseste în anexa nr. 6 la prezentele norme.

Art. 57. – (1) În vecinãtatea centralei nuclearoelectrice va fi amplasat un numãr suficient de dozimetre si/sau de statii automate de mãsurare continuã a debitului de dozã gamma externã, în scopul monitorizãrii expunerii externe la radiatii.

(2) Aceste echipamente vor fi instalate:

a) în locatiile indicator pentru emisiile gazoase, stabilite conform metodei prezentate în anexa nr. 6 la prezentele norme;

b) la limita zonei de excludere a centralei, câte un echipament pentru fiecare sector de vânt de 22,5 grade, dacã este posibil; în caz contrar ele se vor amplasa în locatii accesibile situate în apropiere, astfel încât sã se asigure o monitorizare corespunzãtoare pe toate directiile de vânt.

(3) Dozimetrele integratoare vor fi citite lunar.

(4) Datele obtinute de statiile automate de mãsurare a debitului de dozã vor fi transmise în timp real cãtre camera de comandã principalã a centralei nuclearoelectrice si cãtre autoritãtile publice locale si centrale cu rol de urgentã, potrivit aranjamentelor oficiale si protocoalelor stabilite în cadrul sistemului national de rãspuns la urgentã nuclearã sau radiologicã.

Art. 58. – (1) Locatiile indicator pentru emisiile lichide de la o centralã nuclearoelectricã amplasatã pe malul unui râu vor fi stabilite în urmãtoarele puncte:

a) statii de alimentare cu apã potabilã situate în interiorul zonei cu raza de 20 km în jurul centralei, în aval fatã de centralã, pe ambele maluri ale râului;

b) ferme acvatice (bazine de pescuit naturale, crescãtorii artificiale, ferme de culturi acvatice), dacã existã, în interiorul zonei cu raza de 20 km în jurul centralei;

c) în vecinãtatea fiecãrui punct de deversare (în interiorul zonei cu raza de 1 km în jurul gurii de deversare).

(2) Suplimentar, vor fi monitorizate sursele de alimentare cu apã potabilã de origine subteranã, care pot fi influentate de emisiile radioactive ale centralei.

Art. 59. – (1) Locatiile de control vor fi folosite împreunã cu locatiile indicator pentru determinarea factorului mediu de dilutie ca functie de distanta fatã de centralã, pe o perioadã de monitorizare datã, în vederea evaluãrii independente a calculelor de dispersie atmosfericã a efluentilor gazosi.

(2) Metoda de determinare a factorului mediu de dilutie este descrisã în anexa nr. 7 la prezentele norme.

(3) Pentru fiecare centralã nuclearoelectricã se va stabili cel putin o locatie de control pentru emisiile atmosferice, care va fi amplasatã în sectorul cu frecventa de vânt cea mai mare, la o distantã mai mare decât locatia indicator, dar mai micã de 20 km fatã de centralã.

Art. 60. – (1) Locatiile de fond vor fi stabilite în zone îndepãrtate de influenta centralei, la o distantã mai mare de 20 km, în directia din care bate vântul si în amonte fatã de centralã.

(2) Locatiile de fond trebuie alese în locatii similare din punct de vedere geografic cu amplasamentul centralei.

(3) Pentru o centralã nuclearoelectricã se vor alege cel putin o locatie de fond pentru aer si o locatie de fond pentru apã, locatii în care vor fi monitorizate aceleasi combinatii radionuclid – compartiment de mediu

reprezentative, ca si în locatiile indicator.

Art. 61. – (1) Frecventele de prelevare a probelor se vor stabili în functie de timpul mediu de viatã al radionuclidului reprezentativ pentru o cale de expunere.

(2) Metodologia de calcul al frecventei de prelevare a probelor, precum si frecventele recomandate pentru monitorizarea în mediu a efluentilor radioactivi de la o centralã nuclearoelectricã cu reactori de tip CANDU se regãsesc în anexa nr. 8 la prezentele norme.

Art. 62. – La selectarea frecventelor de prelevare se va tine cont, de asemenea, de:

a) exactitatea de mãsurare cerutã, care este dictatã de semnificatia dozelor: cu cât dozele de radiatii sunt mai mari, cu atât exactitatea necesarã este mai mare, mai ales în situatia în care dozele se apropie ca valoare de constrângerea de dozã impusã de CNCAN; în astfel de situatii vor fi necesare mãsurãtori mediate în timp, continue sau integrate, foarte frecvente;

b) rata de emisie a efluentilor radioactivi: surse de emisie relativ constante în timp nu vor necesita frecvente mari de monitorizare;

c) probabilitatea emisiilor în conditii de functionare anormalã sau în situatii de urgentã, care este direct proportionalã cu frecventa de monitorizare.

Art. 63. – (1) Frecventele de mãsurare se vor stabili în functie de:

a) sensibilitatea minimã cerutã;

b) sensibilitatea analiticã a metodei de mãsurare folosite;

c) numãrul anual de rezultate analitice pe combinatie radionuclid – compartiment de mediu, necesar pentru a genera un set de date statistic valabil;

d) nivelul emisiilor radioactive.

(2) Echipamentele si metodele de analizã vor fi alese astfel încât sensibilitatea analiticã sã fie mai bunã decât sensibilitatea minimã cerutã.

(3) Consideratii referitoare la stabilirea frecventelor de mãsurare a probelor de mediu sunt redate în anexa nr. 9 la prezentele norme.

Art. 64. – Mãsurarea concentratiilor radioactive din probele de mediu constã în identificarea si determinarea cantitativã a tuturor radionuclizilor prezenti, dar mai ales a radionuclizilor critici.

CAPITOLUL V

Monitorizarea radioactivitãtii mediului în situatie de urgentã

Art. 65. – (1) Prevederile prezentului capitol se aplicã instalatiilor nucleare la care pot sã aparã situatii de urgentã implicând emisii radioactive în mediu care sã impunã implementarea mãsurilor de protectie în exteriorul amplasamentului, si anume centrale nuclearoelectrice si reactori nucleari de cercetare.

(2) Cerintele specifice de monitorizare a radioactivitãtii mediului în situatie de urgentã în vecinãtatea altor instalatii nucleare sau radiologice vor fi stabilite de CNCAN pentru fiecare instalatie în parte, în cadrul procesului de autorizare.

Art. 66. – Cerintele generale referitoare la monitorizarea radioactivitãtii mediului în situatie de urgentã sunt prezentate în art. 60–63 ale cap. V din Normele privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalatiile nucleare si radiologice, aplicabile atât emisiilor radioactive, cât si radioactivitãtii mediului.

Art. 67. – Programul de monitorizare a radioactivitãtii mediului în situatie de urgentã trebuie proiectat astfel încât sã asigure îndeplinirea urmãtoarelor obiective specifice:

a) furnizarea în timp util de date exacte despre nivelul si gradul pericolelor rezultate dintr-o urgentã nuclearã si în special despre nivelurile de radiatii si de contaminare radioactivã a mediului;

b) asigurarea, prin rezultatele sale, a satisfacerii cerintelor personalului implicat în luarea deciziilor referitoare la actiunile de protectie si remediere;

c) furnizarea informatiilor necesare protectiei personalului implicat în interventie;

d) furnizarea de informatii despre gradul pericolului existent pentru populatie;

e) furnizarea informatiilor necesare identificãrii persoanelor care vor necesita supraveghere medicalã pe termen lung.

Art. 68. – (1) La proiectarea programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului în situatie de urgentã, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã tinã cont de faptul cã, în diferitele etape ale unei urgente nucleare, contributiile cãilor de expunere la dozele primite de personalul implicat în interventie si de populatie pot fi diferite si tranzitorii fatã de situatia emisiilor radioactive în conditii de operare normalã.

(2) În vederea obtinerii unei evaluãri realiste a dozelor primite de populatie în situatii de urgentã, grupurile critice selectate în cadrul programului de monitorizare în urgentã vor fi orientate pe indivizi reali, luându-se în considerare modelul real de depunere radioactivã si de contaminare a mediului, a alimentelor si a hranei produse si utilizate de populatia din zonele afectate.

V.1. Pregãtirea pentru monitorizarea urgentã

Art. 69. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã stabileascã din etapa preoperationalã aranjamentele necesare evaluãrii prompte a contaminãrii radioactive, a emisiilor si dozelor în zonele de planificare la urgentã, cu referire la echipamentele si personalul necesare monitorizãrii prompte a mediului si a contaminãrii persoanelor din interiorul zonelor afectate.

(2) De asemenea, pentru zonele de planificare la urgentã vor fi prevãzute aranjamentele necesare monitorizãrii contaminãrii radioactive a vehiculelor, persoanelor si bunurilor care intrã si ies din zonele contaminate, în vederea controlãrii Omprãstierii contaminãrii, cu referire la stabilirea criteriilor operationale pentru rezultatele monitorizãrii, criterii care vor indica necesitatea controlului contaminãrii sau decontaminãrii.

Art. 70. – (1) În vederea detectãrii rapide si monitorizãrii norului de poluant radioactiv, în jurul instalatiei nucleare se vor monta din etapa preoperationalã statii de mãsurare automatã continuã a debitului de dozã, care vor transmite rezultatele cãtre un centru de urgentã.

(2) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã stabileascã locatiile în care statiile automate prevãzute la alin. (1) vor detine, de asemenea, capacitatea de a preleva probe de aer pentru determinarea concentratiilor de radionuclizi de interes si/sau sisteme de monitorizare continuã a radionuclizilor de interes (monitoare de iod, gaze nobile sau tritiu).

Art. 71. – (1) În scopul clarificãrii prioritãtilor de monitorizare, se vor folosi programe de modelare a dispersiei norului radioactiv, pe baza termenului sursã si a conditiilor meteorologice.

(2) Zonele populate, caracterizate de probabilitãti mari de a fi contaminate, vor avea prioritate la monitorizare.

(3) În acest sens vor fi pregãtite hãrti cu punctele preselectate de prelevare de probe si mãsurãtori în teren.

Art. 72. – (1) În etapa de planificare vor fi, de asemenea, stabilite aranjamentele necesare unei evaluãri rapide a rezultatelor monitorizãrii radioactivitãtii mediului, în scopul initierii mãsurilor de protectie a personalului implicat în interventie si a populatiei.

(2) Aceste aranjamente vor include metodele de interpretare a observatiilor instrumentale în termeni de niveluri operationale de interventie, care vor fi specifice instalatiei, amplasamentului instalatiei si tuturor tipurilor de urgente posibile.

V.2. Monitorizarea radioactivitãtii mediului în timpul unei urgente

Etapa anterioarã emisiei

Art. 73. – (1) În situatia în care nu a avut încã loc o emisie radioactivã care însã este probabilã, se va acorda prioritate obtinerii de informatii despre compozitia probabilã a materialului care va fi emis si obtinerea datelor meteorologice, care vor indica zona ce va fi contaminatã.

(2) La proiectarea programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului în timpul unei urgente se va tine cont de necesitatea obtinerii rapide a urmãtoarelor date:

a) viteza si directia vântului, stabilitatea stratului de amestec al atmosferei, cantitatea si extinderea geograficã a precipitatiilor, în cazul emisiilor atmosferice;

b) caracteristicile hidrologice ale râurilor si lacurilor, atât în cazul emisiilor lichide, cât si al celor gazoase.

Art. 74. – (1) În etapa anterioarã emisiei, echipele de monitorizare a radioactivitãtii mediului se reunesc si se deplaseazã în teren, în locatiile prestabilite în planul de interventie în caz de urgentã nuclearã.

(2) În functie de compozitia emisiei radioactive asteptate, echipele de monitorizare se vor asigura, înainte de a se deplasa în teren, cã instrumentele de detectie disponibile sunt adecvate efectuãrii mãsurãtorilor si cã functioneazã corect.

Monitorizarea radioactivitãtii mediului în timpul emisiei

Art. 75. – În faza initialã a unei urgente, interventia se va axa pe identificarea acelor zone afectate care sunt contaminate semnificativ sau a zonelor în care nivelurile radiatiilor ating sau depãsesc nivelurile de interventie si mai putin pe analize cantitative.

Art. 76. – (1) Mãsurãtorile initiale vor fi efectuate rapid, cu ajutorul unor instrumente simple si robuste, în scopul determinãrii imediate a naturii urgentei.

(2) Locatiile de mãsurare vor include unele dintre locatiile predefinite în acest scop, pe baza locatiilor în care s-a prevãzut un impact maxim al emisiilor radioactive accidentale, însã vor fi dictate de datele meteorologice.

Art. 77. – (1) În faza initialã a unui accident nuclear sever implicând contaminarea aerului se vor efectua obligatoriu mãsurãtori rapide ale debitului de dozã gamma externã în norul radioactiv si ale debitului de dozã gamma externã în aer rezultatã în urma depunerii de radionuclizi pe sol.

(2) Aceste mãsurãtori vor fi repetate frecvent, cel putin o datã pe orã, în locatiile în care e posibil sã fie necesarã o interventie.

(3) Dacã este posibil, aceste mãsurãtori vor fi efectuate cu ajutorul unui aparat de zbor echipat corespunzãtor, în conformitate cu prevederile art. 78.

(4) Dacã nu este posibil, mãsurãtorile vor fi efectuate de la sol de cãtre echipele de monitorizare dotate în acest sens cu aparate uzuale de detectare si mãsurare a radiatiilor beta-gamma.

Art. 78. – (1) Dacã este disponibil sau existã aranjamentele necesare obtinerii unui aparat de zbor, acesta va fi folosit în timpul unei urgente pentru mãsurarea debitului dozei gamma în aer, prelevarea de probe de aer pentru analize specifice de laborator si/sau monitorizarea radionuclizilor de interes.

(2) În acest sens, aparatul de zbor va fi echipat cu:

a) debitmetre de dozã gamma;

b) pompe de aspirare de mare volum, dotate cu filtre confectionate din materiale care retin radionuclizii de interes sau/si alte dispozitive speciale destinate prelevãrii probelor de aer pentru determinarea continutului de radionuclizi specifici;

c) sisteme de monitorizare continuã a radionuclizilor de interes (monitoare de iod, gaze nobile sau tritiu).

(3) Probele de aer prelevate vor fi analizate în laborator cât mai rapid posibil, în vederea determinãrii compozitiei si concentratiei de radionuclizi din norul radioactiv.

Art. 79. – (1) În scopul monitorizãrii depunerilor de material radioactiv pe sol si a radionuclizilor resuspendati, în cazul depunerii de plutoniu sau alte actinide se vor instala la nivelul solului sisteme de prelevare a aerului.

(2) Probele vor fi ulterior analizate în laborator, în vederea determinãrii concentratiilor de activitate ale radionuclizilor specifici.

Art. 80. – (1) În vederea evaluãrii expunerii accidentale la radiatii a populatiei si pentru recomandarea restrictiilor alimentare, dacã este cazul, se vor preleva si mãsura probe de lapte, alimente, apã si vegetatie de pe pãsuni.

(2) În cazul emisiilor accidentale de tritiu se vor efectua obligatoriu mãsurãtori de tritiu în vegetatia de pe pãsuni.

(3) În cazul emisiilor accidentale de iod radioactiv se vor efectua obligatoriu mãsurãtori de iod în lapte.

Monitorizarea radioactivitãtii mediului în etapa ulterioarã emisiei

Art. 81. – Dupã încetarea emisiei si stabilizarea nivelurilor depunerii radioactive se vor efectua mãsurãtori gamma-spectrometrice în teren si mãsurãtori de debit de dozã gamma externã în aer, care vor fi utilizate împreunã pentru determinarea densitãtilor de radionuclizi gammaemi tãtori depusi.

Art. 82. – (1) Rezultatele obtinute prin spectrometrie gamma de teren vor fi suplimentate cât mai repede posibil prin prelevarea de probe reprezentative de sol din zonele contaminate.

(2) Rezultatele analizelor de laborator ale probelor de sol prelevate vor fi folosite în primul rând pentru confirmarea analizelor gamma-spectrometrice de teren, dar si pentru determinarea unor depuneri suspectate de material radioactiv care nu se pot detecta prin spectrometrie gamma de teren (radionuclizi alfa-emitãtori puri sau beta-emitãtori puri).

V.3. Tehnici specifice de monitorizare în urgentã

Art. 83. – În cazul unei urgente, prelevarea si mãsurarea ulterioarã a probelor de mediu trebuie sã furnizeze date despre nivelurile, dependenta temporalã si distributia spatialã a radionuclizilor din aer, sol, plante, alimente si furaje, în scopul evaluãrii dozelor primite de grupul critic si pentru a sprijini deciziile referitoare la mãsurile de interventie si de protectie.

Art. 84. – (1) Locatiile de prelevare a probelor în urgentã trebuie sã acopere întreaga zonã din vecinãtatea instalatiei nucleare, dar si zone mai îndepãrtate.

(2) În faza initialã a unei urgente, prelevãrile de probe si mãsurãrile se vor efectua în toate directiile, cu preponderentã însã în directia principalã din care bate vântul, în cazul unei emisii atmosferice, sau în aval de punctul de deversare, în cazul unei emisii lichide.

(3) În fazele urmãtoare ale unei urgente, locatiile de prelevare vor fi selectate pe baza distributiei spatiale a debitelor de dozã gamma în aer.

(4) În general activitãtile de monitorizare se vor concentra în zonele cu contaminarea radioactivã cea mai mare, tinându-se cont si de utilizarea terenurilor.

Art. 85. – (1) Compartimentele de mediu apartinând cãilor de expunere relevante pentru monitorizarea în situatii de urgentã, precum si frecventele corespunzãtoare de prelevare si mãsurare a probelor, ca si locatiile recomandate, sunt redate în anexa nr. 10 la prezentele norme.

(2) Din acest tabel generic se vor alege acele compartimente specifice cãilor de expunere relevante, stabilite pe baza radionuclizilor de interes, a conditiilor de mediu locale si a nivelului emisiilor radioactive accidentale.

(3) Un ghid al metodelor de prelevare si mãsurare a probelor în vederea determinãrii diferitelor mãrimi importante din punctul de vedere al monitorizãrii radioactivitãtii mediului în situatii de urgentã sunt redate în anexa nr. 4 la prezentele norme.

CAPITOLUL VI

Monitorizarea radioactivitãtii mediului în situatii de expunere cronicã la radiatii

Art. 86. – (1) Prevederile prezentului capitol reprezintã cerintele specifice de monitorizare a radioactivitãtii mediului în situatii de expunere cronicã la radiatii, în zonele contaminate cu radionuclizi de viatã lungã, care includ:

a) zonele exterioare unor instalatii nucleare sau radiologice închise, caracterizate de niveluri ridicate de radionuclizi naturali din seriile uraniului si toriului;

b) zonele exterioare unor instalatii nucleare sau radiologice, contaminate cu radionuclizi artificiali (Cs-137, Sr-90, Plutoniu etc.) în urma unor accidente si/sau emisiilor radioactive trecute.

(2) Prevederile prezentului capitol se aplicã împreunã cu cerintele prezentate în celelalte capitole aplicabile din prezentele norme.

(3) Responsabilitatea monitorizãrii radioactivitãtii mediului în situatiile prevãzute la alin. (1) revine titularului de autorizatie.

Art. 87. – Programul de monitorizare a radioactivitãtii mediului în zonele contaminate cu radionuclizi de viatã lungã va fi proiectat astfel încât sã rãspundã urmãtoarelor obiective specifice:

a) verificarea situatiei radiologice a zonelor, în scopul comparãrii cu criteriile radiologice, si identificarea zonelor care necesitã monitorizare detaliatã;

b) identificarea zonelor unde se justificã aplicarea actiunilor de remediere, din punct de vedere radiologic;

c) furnizarea informatiilor necesare estimãrii dozelor reale sau anticipate pentru membrii grupului critic si pentru grupurile de populatie mai largi;

d) detectarea modificãrilor si evaluarea tendintelor pe termen lung ale nivelurilor de radioactivitate din mediu, ca rezultat al proceselor naturale si al activitãtilor umane, inclusiv ale interventiei;

e) furnizarea de informatii cãtre public.

Art. 88. – (1) Programul de monitorizare a radioactivitãtii mediului în zonele suspectate a fi contaminate cu radionuclizi de viatã lungã va fi structurat în douã etape:

a) monitorizarea initialã, rapidã, destinatã determinãrii necesitãtii introducerii unor actiuni de remediere a zonei;

b) în cazul în care rezultatele monitorizãrii initiale aratã cã sunt necesare actiuni de remediere a zonei, se va trece la o monitorizare detaliatã a zonei contaminate.

(2) Programul complet de monitorizare se va desfãsura atât în timpul, cât si dupã implementarea actiunilor de remediere, în vederea evaluãrii eficacitãtii mãsurilor luate.

(3) Având în vedere cã prezenta în mediu a radionuclizilor de viatã lungã face improbabilã modificarea rapidã a situatiei radiologice în zonã, monitorizarea radioactivitãtii mediului în aceste zone va fi de frecventã micã (anualã sau la câtiva ani).

(4) Programul de monitorizare a radioactivitãtii mediului în zonele contaminate cu radionuclizi de viatã lungã va fi axat pe urmãtoarele cãi de expunere critice:

a) expunerea externã datoratã radionuclizilor de viatã lungã depusi pe sol;

b) ingerarea produselor alimentare contaminate prin absorbtie radicularã;

c) inhalarea radonului sau a particulelor de sol contaminat resuspendate de vânt, în situatia contaminãrii cu alfa-emitãtori.

Art. 89. – Un ghid al metodelor de prelevare si mãsurare a probelor în vederea determinãrii diferitelor mãrimi importante din punctul de vedere al monitorizãrii radioactivitãtii mediului în zonele contaminate cu radionuclizi de viatã lungã este redat în anexa nr. 4 la prezentele norme.

Art. 90. – Programele–suport pentru zonele contaminate cu radionuclizi de viatã lungã trebuie sã fie concentrate pe descrierea mediului terestru si a populatiei, prin monitorizarea:

a) circuitului local al apei în naturã (precipitatii si evaporare, apele locale de suprafatã si de adâncime si legãturile dintre ele, afluentii si efluentii râurilor principale);

b) caracteristicilor solurilor;

c) caracteristicilor si distributiei populatiei, precum si a obiceiurilor sale si mai ales a ratelor de consum al alimentelor locale;

d) obiceiurilor agricole si de grãdinãrit;

e) utilizãrii apei, local si în aval;

f) caracteristicilor minoritãtilor etnice si culturale, fatã de cele ale populatiei autohtone, dupã caz.

VI.1. Monitorizarea expunerii externe în zonele contaminate cu radionuclizi de viatã lungã

Art. 91. – (1) Monitorizarea expunerii umane la surse externe de radiatii se va efectua prin mãsurarea debitelor de dozã gamma externã în aer, în locatii accesibile publicului.

(2) În vederea evaluãrii contributiei contaminãrii radioactive a zonei la doza efectivã, se va estima debitul dozei de fond, care va fi ulterior scãzut din valorile mãsurate.

(3) Pentru zonele contaminate uniform, valorile mãsurate ale debitului de dozã vor fi mediate pe toatã aria monitorizatã.

Art. 92. – (1) În scopul monitorizãrii initiale a zonelor caracterizate de o contaminare radioactivã extinsã a mediului, se va mãsura debitul dozei gamma externe în aer deasupra solului nedisturbat (sol necultivat).

(2) În vederea monitorizãrii detaliate a câmpurilor de radiatii externe în zonele locuite, se vor mãsura debitele de dozã gamma externã în aer în zonele tipice accesibile publicului (locuinte, clãdiri publice, zone de productie, parcuri, grãdini, plaje si alte zone de agrement).

Art. 93. – În zonele contaminate semnificativ cu radionuclizi expunerea externã a grupurilor critice poate fi mãsuratã, de asemenea, cu ajutorul dozimetrelor individuale de radiatii gamma, purtate de membrii grupului critic pe durata câtorva zile sau sãptãmâni.

VI.2. Monitorizarea expunerii interne în zonele contaminate cu radionuclizi de viatã lungã

Art. 94. – (1) Monitorizarea expunerii umane la surse interne de radiatii va consta în mãsurarea concentratiilor de activitate ale radionuclizilor din probele de mediu, de apã potabilã si de produse alimentare, prelevate din compartimentele cãilor de expunere internã critice.

(2) Datoritã complexitãtii migratiei radionuclizilor în mediu, diferitele cãi de expunere posibile vor fi investigate în etapa de monitorizare initialã a zonei.

Art. 95. – În zonele locuite contaminate cu radiu sau cu plutoniu ori alte actinide se vor preleva si mãsura în mod regulat probe de aer, în vederea determinãrii dozei de radiatii datorate inhalãrii de radionuclizi.

Art. 96. – (1) Acumularea radionuclizilor în sol si sedimente va fi, de asemenea, monitorizatã regulat, în scopul estimãrii concentratiilor de radionuclizi din plante, animale si mai ales din produse alimentare.

(2) În situatia contaminãrii radioactive a unor zone întinse cu radioizotopii unor elemente chimice mobile (cesiu, strontiu, radiu si uraniu), se vor preleva si analiza regulat probe de apã potabilã si din toate grupele majore de produse alimentare: produse vegetale, produse animale si produse alimentare naturale (peste de apã proaspãtã, vânat, ciuperci, fructe de pãdure etc.).

(3) O atentie deosebitã se va acorda produselor alimentare consumate de populatie în cantitãti mari si acelora cu concentratii mari de radionuclizi.

(4) În zonele rurale se vor preleva în special probe de produse alimentare de origine localã; în orase se vor preleva probe de produse alimentare din piete, magazine si unitãti de alimentatie publicã.

Art. 97. – În zonele cu sol nisipos sau organic (teren de pãdure, de exemplu) la stabilirea programului de monitorizare se va avea în vedere cã transferul radionuclizilor din sol în plante si animale este semnificativ, ceea ce va conduce la o expunere internã crescutã a populatiei locale.

Art. 98. – În scopul determinãrii încãrcãrii organismului uman si evaluãrii dozelor datorate expunerii interne a grupurilor critice din zonele contaminate semnificativ cu radionuclizi sau din cele caracterizate de un transfer rapid de radionuclizi din sol în plante si animale, se poate aplica, de asemenea, tehnica mãsurãrii întregului corp.

CAPITOLUL VII

Rezultatele programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului

Art. 99. – Titularul de autorizatie trebuie sã prezinte rezultatele programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului în termeni de:

a) niveluri de radiatii si concentratii de radionuclizi în mediu;

b) doza primitã de indivizii din grupurile critice sau de populatie, în conditii de operare normalã;

c) doza prognozatã pentru indivizii din grupurile critice, în situatii de urgentã.

Art. 100. – (1) În conditii normale de operare rezultatele programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului vor fi utilizate pentru verificarea conformitãtii cu constrângerile de dozã impuse de CNCAN.

(2) În situatii de urgentã datele furnizate de programul de monitorizare a radioactivitãtii mediului vor fi folosite ca date de intrare în procesul de luare a deciziilor referitoare la actiunile de protectie si de remediere, prin comparare cu:

a) nivelurile de actiune generice sau/si specifice pentru concentratiile de radionuclizi din mediu sau alimente;

b) nivelurile de actiune generice sau/si specifice pentru doza primitã de indivizii din grupul critic.

(3) În situatii de expunere prelungitã la radiatii a populatiei, rezultatele programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului vor fi folosite pentru justificarea actiunilor de remediere si a contramãsurilor pe termen lung, dupã compararea lor cu:

a) nivelurile de actiune generice sau specifice pentru concentratiile de radionuclizi din mediu;

b) nivelurile de actiune generice sau specifice pentru doza primitã de indivizii din grupul critic.

Art. 101. – (1) Monitorizarea radioactivitãtii mediului poate fi folositã si ca metodã de verificare independentã a functionãrii unei instalatii nucleare sau radiologice si în special de detectare a oricãrei emisii radioactive, cãi de emisie sau cresteri a nivelurilor de radiatii neplanificate.

(2) Interpretarea acestor variatii va necesita compararea nivelurilor radioactive detectate cu nivelurile istorice sau cu rezultatele mãsurãtorilor efectuate în directia din care bate vântul ori în amonte de punctul de deversare a efluentilor lichizi (sau în alte puncte de referintã), pentru a stabili dacã instalatia în cauzã este sursa variatiilor detectate.

(3) De asemenea, pentru detectarea rapidã a variatiilor de la conditiile normale se vor folosi rezultatele mãsurãtorilor concentratiilor de radionuclizi din probele de indicatori.

Art. 102. – Cerintele referitoare la interpretarea corectã a rezultatelor programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului sunt aceleasi cu cerintele referitoare la interpretarea rezultatelor programului de monitorizare a emisiilor radioactive, care sunt prezentate în art. 72–75 din Normele privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalatiile nucleare si radiologice.

CAPITOLUL VIII

Managementul calitãtii monitorizãrii radioactivitãtii mediului

Art. 103. – Cerintele referitoare la managementul calitãtii în domeniul monitorizãrii radioactivitãtii mediului sunt aceleasi cu cele din domeniul monitorizãrii emisiilor radioactive, fiind prezentate în art. 76–81 din cap. VII al Normelor privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalatiile nucleare si radiologice.

CAPITOLUL IX

Raportarea rezultatelor programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului

IX.1. Înregistrarea rezultatelor programului de monitorizare

Art. 104. – (1) În vederea dovedirii cu documente a nivelurilor expunerii la radiatii si ale concentratiilor de radionuclizi din mediu în vecinãtatea instalatiei, titularul de autorizatie trebuie sã asigure înregistrarea datelor de monitorizare a radioactivitãtii mediului.

(2) În acest sens titularul de autorizatie trebuie sã proiecteze un sistem de pãstrare a înregistrãrilor care sã permitã retinerea tuturor informatiilor relevante referitoare la prelevãrile individuale de probe, mãsurãtori si incertitudinile asociate, precum si a tuturor rapoartelor periodice sumare.

Art. 105. – Alte cerinte referitoare la înregistrarea rezultatelor programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului sunt prezentate în art. 83 si 84 din cap. VIII al Normelor privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalatiile nucleare si radiologice, aplicabile atât monitorizãrii emisiilor radioactive, cât si monitorizãrii radioactivitãtii mediului.

IX.2. Rapoarte periodice sumare

Art. 106. – (1) Prevederile prezentei sectiuni se aplicã numai centralelor nuclearoelectrice.

(2) Titularul de autorizatie trebuie sã întocmeascã trimestrial rapoarte sumare de monitorizare a radioactivitãtii mediului, care vor fi transmise cãtre CNCAN în cursul trimestrului urmãtor trimestrului de raportare.

(3) Rapoartele sumare vor cuprinde rezultatele programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului, prezentate într-o formã care sã permitã compararea cu nivelurile uzuale detectate în factorii de mediu.

(4) Rapoartele trebuie, de asemenea, sã cuprindã interpretarea rezultatelor si explicarea semnificatiei acestora, în cazul valorilor care prezintã variatii semnificative fatã de valorile obisnuite.

IX.3. Rapoarte anuale detaliate

Art. 107. – (1) Titularul de autorizatie trebuie sã întocmeascã si sã transmitã anual cãtre CNCAN un raport detaliat de monitorizare a radioactivitãtii mediului, care va cuprinde:

a) o descriere succintã a programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului;

b) rezultatele monitorizãrii radioactivitãtii mediului, prezentate sub formã de niveluri de radiatii si concentratii de radionuclizi în mediu, precum si de doze primite de grupurile critice atât în anul precedent, cât si în toti anii anteriori de functionare a instalatiei;

c) alte informatii relevante referitoare la radioactivitatea mediului în vecinãtatea instalatiei.

(2) Raportul anual detaliat de monitorizare a radioactivitãtii mediului va fi transmis cãtre CNCAN în primul trimestru al anului urmãtor anului de raportare.

IX.4. Notificãri

Art. 108. – (1) Titularul de autorizatie trebuie sã notifice imediat la CNCAN orice crestere semnificativã a nivelului câmpurilor de radiatii sau a concentratiilor radioactive din mediu.

(2) În termen de 30 de zile de la detectarea si validarea rezultatelor mãsurãtorilor efectuate titularul de autorizatie trebuie sã întocmeascã si sã transmitã la CNCAN un raport preliminar care va include, pe lângã nivelurile radioactive depistate, si o descriere a investigatiilor întreprinse, rezultatele investigatiilor, actiunile întreprinse si actiunile viitoare.

CAPITOLUL X

Controlul efectuat de organismul de reglementare

Art. 109. – (1) Titularul de autorizatie trebuie sã punã la dispozitie inspectorilor CNCAN documentele necesare verificãrii conformitãtii cu cerintele prezentelor norme.

(2) Titularul de autorizatie trebuie sã punã la dispozitie inspectorilor CNCAN documentele prin care sã ateste corectitudinea rezultatelor programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului.

(3) La solicitarea CNCAN titularul de autorizatie trebuie sã modifice corespunzãtor programele de monitorizare de rutinã, de urgentã si de management al calitãtii, în urma reviziilor periodice independente sau inspectiilor efectuate de CNCAN.

(4) La solicitarea CNCAN titularul de autorizatie trebuie sã asigure inspectorilor CNCAN posibilitatea de verificare a datelor de monitorizare furnizate prin rapoartele întocmite.

Art. 110. – Titularul de autorizatie trebuie sã dovedeascã detinerea capacitãtii necesare de monitorizare a radioactivitãtii mediului în conditii de urgentã, punând la dispozitie inspectorilor CNCAN documentele care sã ateste implementarea corectã a activitãtilor de pregãtire pentru rãspunsul la urgentã.

Art. 111. – În cazul instalatiilor nucleare sau radiologice care pot avea un impact radiologic semnificativ asupra mediului, precum si în cazurile în care existã mai multe instalatii nucleare sau radiologice cu impact radiologic asupra acelorasi zone geografice si grupuri de populatie CNCAN poate desfãsura propriul program de monitorizare a radioactivitãtii mediului în vecinãtatea acestora, în scopul verificãrii veridicitãtii rezultatelor furnizate de titularii de autorizatie si pentru a confirma mentinerea expunerii la radiatii a publicului sub valoarea constrângerilor de dozã stabilite de CNCAN.

CAPITOLUL XI

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 112. – Prevederile prezentelor norme nu exclud respectarea de cãtre titularul de autorizatie a oricãror alte cerinte prevãzute de reglementãrile specifice în vigoare.

Art. 113. – Prezentele norme intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 114. – Titularul de autorizatie valabilã la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme trebuie sã se încadreze în prevederile acestora, în termen de cel mult 12 luni de la data intrãrii în vigoare a acestora.

Art. 115. – Anexele nr. 1–10*) fac parte integrantã din prezentele norme.

ANEXA Nr. 1

la norme

DEFINITII

• accident nuclear sever – deviatie de la operarea normalã, mai severã decât un accident bazã de proiect si implicând o degradare gravã a miezului reactorului;

• activitate globalã – rãspunsul total al unui sistem de detectie la mãsurarea unui amestec necunoscut de radionuclizi;

• activitate minim detectabilã – radioactivitatea care, dacã este prezentã într-o probã, produce o ratã de numãrare ce va fi detectatã (adicã consideratã peste fond) cu un anumit nivel de încredere (de obicei, 95%);

• aranjament – set integrat de elemente de infrastructurã necesare asigurãrii capacitãtii de îndeplinire a unor functii sau sarcini specifice, cum ar fi: autoritãti si responsabilitãti, organizare, coordonare, personal, planuri, proceduri, unitãti, echipamente, pregãtire;

• cale de expunere criticã (semnificativã) – traseu parcurs prin mediu de radionuclizi si/sau radiatii, de la sursa de emisie la om, pe care este cel mai probabil sã se producã expunerea cea mai mare la radiatii a unui membru mediu din grupul critic;

• CNCAN – Comisia Nationalã pentru Controlul Activitãtilor Nucleare;

• concentratie de activitate – activitatea pe unitatea de masã a unui radionuclid sau activitatea pe unitatea de masã sau de volum a unui material în care radionuclizii sunt uniform distribuiti;

• contramãsurã – actiune menitã sã diminueze consecintele radiologice ale unui accident; forme ale interventiei la accident, contramãsurile pot fi actiuni (mãsuri) de protectie sau actiuni (mãsuri) de remediere;

• efluenti radioactivi – substante radioactive rezultate dintr-o sursã ca urmare a unei practici, care sunt eliberate în mediu sub formã de gaze, aerosoli, lichide sau solide, în general în vederea dilutiei sau dispersiei;

• eliberarea de radionuclizi în mediu – emisia planificatã si controlatã de materiale radioactive gazoase sau lichide în mediu, ca practicã legitimã, sub limitele autorizate de cãtre CNCAN, ca urmare a operãrii normale a unor instalatii nucleare sau radiologice autorizate;

• eutrofizare – dezvoltarea acceleratã a algelor si a speciilor vegetale superioare, cauzatã de îmbogãtirea apei cu elemente nutritive, în special compusi ai azotului si/sau ai fosforului, si care produce o perturbare a echilibrului organismelor prezente, precum si a calitãtii apei respective;

• exactitate (de mãsurare) – gradul de concordantã dintre rezultatul unei mãsurãri si o valoare adevãratã a mãsurandului;

• grup critic – grup de membri ai populatiei, rezonabil omogen în legãturã cu expunerea sa la o sursã de radiatii si la o cale de expunere date, ai cãrui indivizi primesc de la sursa datã cea mai mare dozã efectivã sau dozã echivalentã, dacã este aplicabilã, pe calea de expunere datã;

• incertitudine (de mãsurare) – parametru asociat cu rezultatul unei mãsurãri (de exemplu, o abatere standard) care caracterizeazã Omprãstierea valorilor ce, în mod rezonabil, ar putea fi atribuite mãsurandului;

• interval de mãsurare – modulul diferentei dintre cele douã limite ale unui domeniu nominal (sau domeniul de indicatii care se pot obtine într-o configuratie datã a comenzilor unui mijloc de mãsurare);

• locatii indicator – locatii de monitorizare situate în afara perimetrului instalatiei nucleare sau radiologice, în punctele în care are loc expunerea (directã sau indirectã) cea mai semnificativã a populatiei la radiatii;

• locatii de control – locatii de monitorizare utilizate în conjunctie cu locatiile indicator pentru determinarea factorului de dilutie, ca functie de distanta fatã de sursa de emisie;

• locatii de fond – locatii de monitorizare situate în afara perimetrului instalatiei nucleare sau radiologice, utilizate pentru determinarea nivelurilor de fond natural de radiatii;

• model – reprezentare analiticã sau cuantificare a unui sistem real si a cãilor pe care au loc fenomenele din interiorul acelui sistem, folosit pentru a prezice sau evalua comportarea sistemului în anumite conditii specificate (adesea, ipotetice);

• monitorizare – mãsurarea dozei de radiatii sau a contaminãrii radioactive în scopul evaluãrii sau controlului expunerii la radiatii sau substante radioactive, precum si interpretarea rezultatelor mãsurãtorilor efectuate;

• monitorizarea emisiilor radioactive – monitorizarea la sursa de emisie a efluentilor radioactivi, constând în mãsurarea activitãtii materialelor radioactive ce urmeazã a fi eliberate în mediu sau a debitelor de dozã externã datorate surselor de radiatii în interiorul instalatiei nucleare sau radiologice;

• monitorizarea radioactivitãtii mediului – monitorizarea efluentilor radioactivi în mediile receptoare, constând în mãsurarea în mediu a debitelor de dozã datorate surselor de radiatii sau a concentratiilor de radionuclizi din compartimentele de mediu;

• monitorizarea de rutinã – monitorizarea regulatã a efluentilor radioactivi, în conditii normale de operare a unei instalatii nucleare sau radiologice, în scopul demonstrãrii cã conditiile de lucru, inclusiv nivelurile de dozã individualã, sunt satisfãcãtoare si cã cerintele de reglementare sunt îndeplinite;

• monitorizarea în urgentã – formã de monitorizare specialã (proiectatã în vederea investigãrii unei situatii speciale în care nu sunt disponibile suficiente date care sã demonstreze un control adecvat, prin furnizarea de informatii detaliate necesare elucidãrii oricãrei probleme si elaborãrii procedurilor viitoare), efectuatã în urma unui accident nuclear sau radiologic;

• nivel de actiune – nivelul debitului de dozã sau al concentratiei de activitate peste care trebuie întreprinse actiuni de remediere sau de protectie, în situatii de expunere cronicã la radiatii sau în situatii de urgentã nuclearã sau radiologicã;

• nivel de interventie – nivelul dozei evitabile la care se întrepinde o anumitã actiune de protectie sau de remediere, în situatii de expunere cronicã la radiatii sau în situatii de urgentã nuclearã sau radiologicã; prin nivel operational de interventie se întelege o valoare calculatã pentru mãrimile mãsurabile cu ajutorul instrumentelor sau care se pot determina prin analize de laborator, care corespunde unui nivel de interventie sau unui nivel de actiune;

• nivel de încredere – probabilitatea de acoperire a unui interval de încredere (care defineste, în jurul rezultatului mãsurãrii, un interval ce cuprinde o anumitã fractiune a distributiei de probabilitate);

• operare (functionare) normalã – operarea unei instalatii nucleare sau radiologice în limitele si conditiile operationale specificate în proiect;

• operare (functionare) anormalã – proces operational deviat de la operarea normalã a unei instalatii nucleare sau radiologice, care e de asteptat sã se întâmple cel putin o datã pe durata de viatã în exploatare a instalatiei si care, având în vedere prevederile proiectului, nu afecteazã semnificativ elementele de securitate nuclearã sau nu conduce la un accident nuclear;

• organism bentonic – organism care trãieste pe fundul apelor;

• radionuclid critic – radionuclid a cãrui eliberare în mediu conduce la doza cea mai mare de radiatii pentru un grup critic;

• termen-sursã – cantitatea si compozitia izotopicã a materialului emis (sau postulat cã va fi emis) de o instalatie nuclearã sau radiologicã; termen folosit în modelarea emisiilor de radionuclizi în mediu, în special în contextul unor accidente de instalatii nucleare sau radiologice sau al emisiilor din depozitele finale de deseuri radioactive;

• timp de înjumãtãtire (radioactivã) – timpul dupã care activitatea unui radionuclid scade, prin dezintegrare radioactivã, la jumãtate;

• urgentã nuclearã sau radiologicã – acea urgentã (situatie sau eveniment neobisnuit care necesitã actiuni prompte de reducere a pericolului si a consecintelor negative asupra sãnãtãtii si securitãtii oamenilor, calitãtii vietii, proprietãtii sau mediului) în care existã sau este perceput ca atare un pericol datorat energiei rezultate dintr-o reactie nuclearã în lant ori din dezintegrarea produsilor unei reactii în lant sau expunerii la radiatii.

ANEXE

la norme

CÃILE POTENTIALE

de expunere la radiatii a populatiei, ca urmare a deversãrilor de materiale radioactive în mediu

Pagina 1	Pagina a 2-a	Pagina a 3-a	Pagina a 4-a	Pagina a 5-a	Pagina a 6-a
Pagina a 7-a	Pagina a 8-a	Pagina a 9-a	Pagina a 10-a	Pagina a 11-a

GUVERNUL ROMÂNIEI

COMISIA NATIONALÃ PENTRU CONTROLUL ACTIVITÃTILOR NUCLEARE

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalatiile nucleare si radiologice

În conformitate cu prevederile Legii nr. 111/1996 privind desfãsurarea în sigurantã a activitãtilor nucleare, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale Hotãrârii Guvernului nr. 1.627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare, cu modificãrile ulterioare,

presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare emite urmãtorul ordin:

Art. 1. – Se aprobã Normele privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalatiile nucleare si radiologice, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 2. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. – Normele prevãzute la art. 1 intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. – Directia radioprotectie si deseuri radioactive va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

p. Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare,

Anton Coroianu

Bucuresti, 26 septembrie 2005.

Nr. 276.

ANEXÃ

NORME

privind monitorizarea emisiilor radioactive de la instalatiile nucleare si radiologice

CAPITOLUL I

Scop, domeniu de aplicare

Art. 1. – (1) Prezentele norme stabilesc cerintele privind monitorizarea la sursa de emisie a efluentilor radioactivi rezultati în urma unei activitãti nucleare autorizate, în conditii de operare normalã si în situatii de urgentã nuclearã sau radiologicã, în conformitate cu prevederile Legii nr. 111/1996 privind desfãsurarea în sigurantã a activitãtilor nucleare, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale Normelor fundamentale de securitate radiologicã, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare nr. 14/2000, cu completãrile ulterioare.

(2) Prezentele norme se aplicã centralelor nuclearoelectrice, reactorilor nucleari de cercetare, uzinelor de producere si de reprocesare a combustibilului nuclear, unitãtilor de extractie, preparare si prelucrare a minereurilor uranifere si torifere, depozitelor intermediare de combustibil nuclear uzat, depozitelor intermediare si finale de deseuri radioactive, precum si tuturor instalatiilor radiologice care utilizeazã surse radioactive deschise.

(3) Prezentele norme se aplicã, de asemenea, si anumitor instalatii radiologice ce utilizeazã surse radioactive închise, conform prevederilor normelor specifice si/sau cerintelor de autorizare.

Art. 2. – (1) Pentru toate instalatiile nucleare sau radiologice prevãzute la art. 1 alin. (2), solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã determine din etapa de proiectare posibilitatea oricãrui impact radiologic al instalatiei în vecinãtatea acesteia, cu referire specialã la:

a) cãile de expunere umanã la radiatii, inclusiv lanturile trofice;

b) impactul radiologic asupra ecosistemelor locale;

c) posibila acumulare a materialelor radioactive în mediu;

d) posibilitatea existentei altor cãi de emisie a radionuclizilor în mediu, neautorizate.

(2) În functie de rezultatele evaluãrii preliminare a impactului radiologic, Comisia Nationalã pentru Controlul Activitãtilor Nucleare, denumitã în continuare CNCAN, poate cere, în cadrul procesului de autorizare, solicitantului/titularului de autorizatie sã asigure, pe lângã monitorizarea emisiilor radioactive, si monitorizarea radioactivitãtii mediului în vecinãtatea instalatiei.

(3) Cerintele specifice referitoare la monitorizarea radioactivitãtii mediului în vecinãtatea instalatiei nucleare sau radiologice care emite radionuclizi în mediu sunt prezentate în Normele privind monitorizarea radioactivitãtii mediului în vecinãtatea unei instalatii nucleare sau radiologice, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare nr. 275/2005.

Art. 3. – (1) Cerintele generale privind limitarea dozelor pentru practicile din domeniul nuclear, estimarea dozelor, radioprotectia operationalã a expusilor profesional, radioprotectia populatiei în conditii normale, transferarea în mediu a deseurilor radioactive, radioprotectia în interventii, evidente, raportãri si anuntãri sunt prezentate în Normele fundamentale de securitate radiologicã.

(2) Cerintele specifice referitoare la limitarea eliberãrilor de efluenti radioactivi în mediu, calculul dispersiei efluentilor radioactivi evacuati în mediu de o instalatie nuclearã, programul de mãsurãri meteorologice si hidrologice pentru amplasamentul instalatiei nucleare sunt prezentate în Normele privind limitarea eliberãrilor de efluenti radioactivi în mediu, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare nr. 221/2005, în Normele privind calculul dispersiei efluentilor radioactivi evacuati în mediu de instalatiile nucleare, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare nr. 360/2004, si, respectiv, în Normele privind mãsurãrile meteorologice si hidrologice la instalatiile nucleare, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare nr. 361/2004.

Art. 4. – (1) În scopul aplicãrii prezentelor norme, pe lângã termenii si expresiile definite în Legea nr. 111/1996, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare, precum si în Normele fundamentale de securitate radiologicã, mai sunt utilizati si alti termeni de specialitate, definiti în anexa nr. 1 la prezentele norme.

(2) În contextul prezentelor norme, prin urgentã se va întelege urgentã nuclearã sau radiologicã.

(3) În contextul prezentelor norme, prin instalatie se va întelege instalatie nuclearã sau radiologicã.

CAPITOLUL II

Cerinte generale, responsabilitãti

Art. 5. – În domeniul mentinerii controlului asupra eliberãrilor de radionuclizi în mediu, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã asigure:

a) prevenirea oricãrui risc inacceptabil de iradiere sau de contaminare a populatiei, ca urmare a deversãrilor de substante radioactive în mediu;

b) conformarea cu cerintele specifice ale CNCAN;

c) raportarea cãtre CNCAN a oricãrei modificãri survenite în activitatea de eliberare de substante radioactive în mediu.

Art. 6. – (1) În vederea îndeplinirii obligatiilor prevãzute la art. 5, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã asigure monitorizarea de rutinã a efluentilor radioactivi.

(2) Monitorizarea de rutinã a efluentilor radioactivi trebuie sã se desfãsoare pe baza unui program de monitorizare de rutinã.

(3) În vederea realizãrii monitorizãrii de rutinã a efluentilor radioactivi, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie:

a) sã întreprindã toate investigatiile preoperationale necesare;

b) sã proiecteze, sã elaboreze procedurile operationale necesare si sã desfãsoare un program adecvat de monitorizare a efluentilor radioactivi, în timpul si dupã încetarea operãrii instalatiei, astfel încât sã dovedeascã faptul cã nu au loc eliberãri de radioactivitate neasteptate si cã dozele de radiatii primite de populatie se situeazã sub nivelul constrângerilor de dozã impuse de CNCAN;

c) sã raporteze periodic cãtre CNCAN rezultatele programelor de monitorizare a efluentilor radioactivi;

d) sã anunte imediat CNCAN orice modificãri semnificative ale nivelului eliberãrilor de radioactivitate în mediu si orice cresteri ale nivelurilor câmpurilor de radiatii din mediu sau ale contaminãrii radioactive a mediului, în conformitate cu cerintele stabilite de CNCAN în procesul de autorizare.

Art. 7. – Tipul, amploarea si gradul de complexitate al programului de monitorizare de rutinã a efluentilor radioactivi vor fi în concordantã cu caracteristicile surselor de emisie la ratele de emisie radioactivã curente sau

prevãzute, compozitia de radionuclizi a efluentilor, semnificatia comparativã a cãilor de expunere si nivelul dozelor de radiatii potentiale ori prevãzute pentru populatie.

Art. 8. – (1) În situatie de urgentã nuclearã sau radiologicã, titularul de autorizatie trebuie sã realizeze monitorizarea în urgentã a efluentilor radioactivi atât la sursa de emisie, cât mai ales direct în mediile contaminate radioactiv.

(2) Monitorizarea în urgentã a efluentilor radioactivi trebuie sã se desfãsoare pe baza unui program de monitorizare în urgentã.

(3) În vederea realizãrii monitorizãrii în urgentã a efluentilor radioactivi, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã stabileascã aranjamentele necesare pentru:

a) monitorizarea radiatiilor, prelevarea si mãsurarea probelor de mediu si interpretarea rezultatelor;

b) evaluarea rapidã a oricãrei contaminãri radioactive, a emisiilor radioactive si a dozelor de radiatii;

c) monitorizarea în timp util a contaminãrii radioactive a solului, prelevarea, mãsurarea si analiza probelor de alimente si apã.

Art. 9. – Tipul, amploarea si gradul de complexitate al programului de monitorizare în urgentã a efluentilor radioactivi vor fi în concordantã cu caracteristicile surselor de emisie la ratele de emisie radioactivã curente sau prevãzute, compozitia de radionuclizi a efluentilor, semnificatia comparativã a cãilor de expunere si nivelul dozelor de radiatii potentiale ori prevãzute pentru populatie.

Art. 10. – (1) Monitorizarea la sursa de emisie a efluentilor radioactivi trebuie sã se desfãsoare pe baza unor programe de monitorizare a emisiilor radioactive atât în situatie de rutinã, cât si în situatie de urgentã.

(2) Monitorizarea în mediile receptoare a efluentilor radioactivi trebuie sã se desfãsoare pe baza unor programe de monitorizare a radioactivitãtii mediului atât în situatie de rutinã, cât si în situatie de urgentã.

Art. 11. – (1) În vederea elaborãrii programului de monitorizare a emisiilor radioactive, programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului, programului de monitorizare de rutinã si programului de monitorizare în urgentã, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã consulte un expert acreditat în radioprotectie, în domeniul si în specialitatea corespunzãtoare instalatiei pentru care este necesarã monitorizarea efluentilor radioactivi.

(2) Toate programele de monitorizare se aprobã de CNCAN în cadrul procesului de autorizare.

Art. 12. – (1) În vederea îndeplinirii responsabilitãtilor privind monitorizarea efluentilor radioactivi, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã asigure stabilirea, implementarea, desfãsurarea si mentinerea în stare de functionare a echipamentelor si programelor de monitorizare corespunzãtoare atât în faza operationalã, cât si în cea postoperationalã a instalatiei, precum si în situatie de urgentã.

(2) Titularul de autorizatie trebuie sã asigure monitorizarea efluentilor radioactivi printr-un laborator de mãsurãri de radioactivitate recunoscut de CNCAN.

Art. 13. – În etapa operationalã titularul de autorizatie trebuie sã verifice periodic valabilitatea ipotezelor evaluãrii preliminare a impactului radiologic al instalatiei si sã implementeze corectiile necesare, dupã caz.

CAPITOLUL III

Programe de monitorizare a efluentilor radioactivi, aspecte generice

Art. 14. – (1) Programul de monitorizare a efluentilor radioactivi trebuie sã asigure îndeplinirea urmãtoarelor obiective generale:

a) dovedirea conformitãtii nivelurilor eliberãrilor radioactive cu limitele derivate de emisie si cu orice alte cerinte ale CNCAN referitoare la impactul asupra populatiei si mediului, datorat operãrii normale a instalatiei;

b) furnizarea informatiilor si datelor necesare evaluãrii expunerii sau expunerii potentiale a grupurilor critice si populatiei, datorate prezentei în mediu a materialelor radioactive sau câmpurilor de radiatii rezultate în urma operãrii normale a unei instalatii, a unei urgente sau a încetãrii activitãtilor nucleare;

c) sã permitã verificarea conditiilor de operare si a oportunitãtii controlului efluentilor radioactivi si, de asemenea, sã permitã observarea aparitiei unor conditii neobisnuite sau neprevãzute în activitatea de eliberare de

radionuclizi în mediu si, la nevoie, initierea unui program suplimentar de monitorizare a efluentilor radioactivi.

(2) Suplimentar, programul de monitorizare a efluentilor radioactivi trebuie sã asigure si îndeplinirea urmãtoarelor obiective secundare, dupã caz:

a) furnizarea de informatii publicului;

b) mentinerea unei înregistrãri continue a impactului instalatiei sau activitãtii nucleare asupra nivelurilor de radioactivitate din mediu;

c) verificarea predictiilor furnizate de modelele de transfer al radionuclizilor în mediu si modificarea corespunzãtoare a modelelor, dupã caz.

Art. 15. – În vederea îndeplinirii obiectivelor generale si secundare, programele de monitorizare a efluentilor radioactivi trebuie sã continã prevederi referitoare la:

a) mãsurarea radiatiilor si colectarea informatiilor necesare;

b) evaluarea dozelor de radiatii primite de populatie, datoritã prezentei materialelor radioactive în mediu;

c) demonstrarea conformitãtii cu limitele derivate de emisie pentru practica în cauzã.

Art. 16. – (1) În cazurile în care se impune atât monitorizarea emisiilor radioactive, cât si monitorizarea radioactivitãtii mediului, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã elaboreze cele douã programe de monitorizare, astfel încât acestea sã se suplimenteze, rãmânând însã independente unul fatã de celãlalt.

(2) În vederea reducerii incertitudinilor în evaluarea dozelor, titularul de autorizatie trebuie sã asigure validarea calculelor de dozã efectuate pe baza rezultatelor programului de monitorizare a efluentilor radioactivi cu ajutorul rezultatelor programului de monitorizare a radioactivitãtii mediului.

(3) În cazurile în care activitãtile radionuclizilor emisi sau nivelurile de dozã în factorii de mediu monitorizati sunt foarte mici, neputând fi decelate ca valori semnificative în procesul de mãsurare, dozele de radiatii primite de populatie ca urmare a functionãrii instalatiei nucleare vor fi calculate exclusiv pe baza rezultatelor furnizate de programul de monitorizare a emisiilor radioactive.

Art. 17. – La proiectarea programului de monitorizare a efluentilor radioactivi, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã tinã cont de:

a) inventarul radioactiv si compozitia de radionuclizi a sursei de emisie;

b) caracteristicile spatiale si temporale ale câmpurilor de radiatii din jurul sursei de emisie;

c) ratele de emisie radioactivã si limitele derivate de emisie autorizate;

d) posibilele contributii ale oricãror alte surse de radiatii sau activitãti nucleare din vecinãtatea instalatiei, cãile de eliberare a efluentilor radioactivi în mediu, cãile de expunere umanã la radiatii, caracteristicile mediului din zona de amplasare a instalatiei, caracteristicile si obiceiurile populatiei din vecinãtatea instalatiei;

e) valoarea probabilã a dozei medii anuale individuale pentru grupul/grupurile critic/critice si a radioactivitãtii mediului, datoratã emisiilor radioactive planificate si potentiale.

Art. 18. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã elaboreze programul de monitorizare de rutinã a efluentilor radioactivi, astfel încât acesta sã reprezinte o bazã solidã pentru monitorizarea în caz de urgentã. În acest sens, aranjamentele necesare monitorizãrii trebuie sã fie caracterizate de flexibilitatea necesarã trecerii rapide de la operarea normalã la operarea în urgentã.

(2) De asemenea, programul de monitorizare de rutinã trebuie sã continã prevederi referitoare la monitorizarea suplimentarã care ar putea fi necesarã în timpul unor operatii planificate sau în eventualitatea unor situatii neuzuale, dar predictibile, când pot avea loc cresteri ale expunerii la radiatii.

Art. 19. – Proiectarea programului de monitorizare a efluentilor radioactivi trebuie sã fie rezultatul unui proces de optimizare în care solicitantul/titularul de autorizatie a tinut cont de importanta relativã a diferitelor cãi de expunere, de nivelul activitãtilor si dozelor de radiatii fatã de constrângerile de dozã impuse de CNCAN, precum si de disponibilitatea resurselor de monitorizare necesare.

Art. 20. – (1) Dupã implementarea programului de monitorizare a efluentilor radioactivi, titularul de autorizatie trebuie sã revizuiascã periodic programul, în vederea asigurãrii cã mãsurãtorile continuã sã fie relevante pentru scopul propus si cã nu au fost omise cãi de emisie sau de transfer în mediu importante ori cãi de expunere semnificative.

(2) De asemenea, la revizuirea programului de monitorizare titularul de autorizatie trebuie sã tinã cont de experienta acumulatã si de progresele din domeniul tehnicilor de monitorizare.

(3) Programul de monitorizare a efluentilor radioactivi va fi revizuit din 5 ani în 5 ani si ori de câte ori este necesar.

CAPITOLUL IV

Monitorizarea de rutinã a emisiilor radioactive

Art. 21. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã proiecteze programul de monitorizare a emisiilor radioactive astfel încât sã asigure cel putin mãsurarea debitelor de dozã la sursa de emisie si/sau a ratelor de emisie radioactivã.

(2) În cadrul programului de monitorizare a emisiilor radioactive, pentru fiecare tip de sursã de emisie si pentru fiecare cale de expunere potentialã se vor alege locatiile adecvate de prelevare si de mãsurare, tipul de monitorizare necesar (continuã sau periodicã), frecventa corespunzãtoare de prelevare si de mãsurare a probelor, stabilindu-se, de asemenea, si necesitatea obtinerii unor informatii suplimentare.

(3) Pentru caracterizarea eliberãrilor de radionuclizi în mediu se impune obtinerea de informatii despre forma chimicã, densitatea si debitul efluentului, precum si alte informatii referitoare la mediile receptoare ale efluentilor radioactivi.

Art. 22. – Întrucât obiectivele monitorizãrii emisiilor radioactive sunt diferite în diferitele etape ale operãrii unei instalatii nucleare sau radiologice, titularul de autorizatie trebuie sã modifice corespunzãtor natura si amploarea programului de monitorizare pe parcursul etapelor operationale ale instalatiei.

IV. 1. Monitorizarea emisiilor radioactive în diferite stadii de operare

Etapa preoperationalã

Art. 23. – În etapa preoperationalã solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã deruleze studii pentru: a) mãsurarea nivelurilor de radiatii si de concentratii radioactive din mediu în vederea decelãrii ulterioare a

impactului sursei de emisie asupra mediului;

b) evaluarea inventarelor radioactive prevãzute pe durata operãrii instalatiei, a cãilor de emisie potentiale si a cantitãtilor probabile de radionuclizi care vor fi eliberati în mediu, luându-se în considerare, dupã caz, sistemele de tratare a efluentilor care urmeazã sã fie instalate;

c) determinarea factorilor locali care ar putea influenta valorile dozelor de radiatii primite de populatie (conditii meteorologice si hidrologice, caracteristici hidrobiologice ale mediului acvatic, distributii de populatie, rate de consum alimentar, factori de ocupare, utilizarea diferitelor compartimente de mediu etc.).

Art. 24. – (1) Pe baza rezultatelor studiilor preoperationale solicitantul/titularul de autorizatie va stabili primele conditii si limite derivate de emisie a radionuclizilor în mediu.

(2) De asemenea, în etapa preoperationalã solicitantul/titularul de autorizatie va proiecta programele de monitorizare a efluentilor radioactivi, pe baza rezultatelor studiilor preoperationale întreprinse.

(3) În vederea verificãrii ipotezelor si validãrii rezultatelor analizei initiale de securitate nuclearã, programele de monitorizare a efluentilor radioactivi proiectate de solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã acorde o atentie deosebitã cãilor de expunere critice si radionuclizilor critici.

Etapa operationalã

Art. 25. – Monitorizarea emisiilor radioactive va consta în determinãri de radionuclizi specifici sau/si în mãsurãtori globale, dupã caz:

a) în general, se vor mãsura concentratiile de activitate ale radionuclizilor prezenti în efluenti;

b) în cazul în care limitele derivate de emisie sunt date sub formã de activitãti globale, se vor mãsura activitãtile globale respective emise.

Art. 26. – (1) Atât pentru efluentii gazosi, cât si pentru cei lichizi solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã aibã în vedere urmãtoarele:

a) monitorizarea continuã a emisiilor;

b) prelevarea continuã si mãsurarea în laborator a concentratiilor de activitate ale radionuclizilor prezenti în probele de efluenti; si/sau

c) prelevarea periodicã si mãsurarea în laborator a concentratiilor de activitate ale radionuclizilor prezenti în probele de efluenti.

(2) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã selecteze procedurile de prelevare si mãsurare a probelor în functie de:

a) caracteristicile si cantitãtile de radionuclizi deversati;

b) sensibilitatea sistemelor de mãsurare;

c) variatia în timp a ratelor de emisie radioactivã, dacã existã;

d) probabilitatea emisiilor neplanificate.

Art. 27. – Programul de monitorizare a emisiilor elaborat de solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã continã, de asemenea, prevederi referitoare la:

a) determinarea cu exactitate a volumului de material eliberat în mediu ca functie de timp, astfel încât activitatea totalã emisã într-o anumitã perioadã de timp sã poatã fi calculatã pe baza mãsurãrii concentratiei de activitate;

b) determinarea urmãtorilor parametri necesari caracterizãrii efluentilor radioactivi: forma chimicã si solubilitatea radionuclizilor emisi, distributia efluentilor gazosi dupã dimensiunea particulelor, pH-ul efluentilor lichizi.

Art. 28. – La stabilirea cerintelor referitoare la instrumentele necesare monitorizãrii emisiilor radioactive si la prelucrarea datelor, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã ia în considerare emisiile posibile atât în conditii de operare normalã, cât si anormalã, astfel încât intervalele de mãsurã ale instrumentelor sã fie suficient de largi încât sã permitã detectarea nivelurilor crescute de radioactivitate emise în conditiile unui accident nuclear sever, sistemele de alarmare sã fie corespunzãtoare si analiza datelor sã poatã fi fãcutã suficient de rapid.

Art. 29. – Titularul de autorizatie trebuie sã asigure înregistrarea si pãstrarea înregistrãrilor datelor furnizate de programele de monitorizare de rutinã a emisiilor radioactive, în vederea folosirii lor în timpul unei urgente, în evaluãrile posturgentã si pentru monitorizarea medicalã pe termen lung a personalului implicat în interventie si a membrilor populatiei care pot fi afectati.

Art. 30. – (1) Pe durata operãrii instalatiei, titularul de autorizatie poate reduce amploarea programului de monitorizare a emisiilor radioactive numai cu aprobarea CNCAN.

(2) Propunerea de reducere a programului de monitorizare va fi analizatã tinându-se cont de posibilitatea modificãrii regimului de deversare a radionuclizilor în mediu sau aparitiei unor emisii neprevãzute, precum si de interesul publicului.

Art. 31. – (1) În eventualitatea aparitiei unor modificãri în modul de operare a instalatiei sau în natura emisiilor radioactive, titularul de autorizatie trebuie sã reevalueze programul de monitorizare a emisiilor radioactive, astfel încât sã se asigure continuitatea validitãtii sale.

(2) De asemenea, titularul de autorizatie trebuie sã modifice corespunzãtor programul de monitorizare a emisiilor radioactive în situatia modificãrii limitelor derivate de emisie.

(3) Noul program de monitorizare a emisiilor radioactive va fi supus spre aprobare CNCAN.

Etapa de dezafectare a instalatiei

Art. 32. – (1) Întrucât pe durata procesului de dezafectare a instalatiei impactul potential datorat iradierii directe si emisiilor radioactive asupra populatiei din vecinãtatea acesteia se va modifica fatã de etapa operationalã, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã evalueze oportunitatea pãstrãrii sistemelor de monitorizare folosite în perioada de operare, precum si necesitatea modificãrii acestora, dupã caz.

(2) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã specifice în planul de dezafectare cerintele de monitorizare a emisiilor radioactive.

Art. 33. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã proiecteze un program de monitorizare a emisiilor radioactive în perioada de dezafectare, care sã rãspundã acelorasi obiective specifice ca si în perioada de operare, tinându-se cont cã:

a) activitãtile de deversare a radionuclizilor în mediu si ca atare câmpurile de radiatii externe din jurul surselor se vor modifica;

b) apare posibilitatea unor emisii radioactive constând în aerosoli contaminati, rezultati în urma activitãtilor de dezafectare, care nu pot fi trecuti prin sistemele existente de filtrare si monitorizare a efluentilor gazosi.

(2) Pe mãsura dezafectãrii solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã revizuiascã si sã adapteze programul de monitorizare a emisiilor, astfel încât sã se asigure în continuare verificarea conformitãtii cu limitele derivate de emisie si cu celelalte criterii stabilite de CNCAN.

Art. 34. – Titularul de autorizatie va sista derularea programului de monitorizare a emisiilor radioactive dupã încheierea procesului de dezafectare.

IV.2. Tehnici de prelevare si mãsurare a emisiilor radioactive

Art. 35. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã adapteze strategia de prelevare a probelor la situatia care trebuie monitorizatã, astfel încât sã rãspundã obiectivelor specifice ale programului de monitorizare.

(2) Locatiile si frecventa de prelevare a probelor vor depinde de scopul mãsurãtorilor, tipul emisiei, inventarul radioactiv si de expunerea prevãzutã ca rezultat al emisiilor radioactive.

Art. 36. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã stabileascã frecventa de prelevare a probelor în functie de rezultatele monitorizãrii anterioare a instalatiei în cauzã sau a uneia similare, astfel încât sã se asigure sensibilitatea necesarã determinãrii oricãror modificãri ale compozitiei de radionuclizi a efluentilor.

(2) Frecventa de prelevare a probelor va depinde de mãrimea care urmeazã sã fie mãsuratã, de exactitatea de mãsurare cerutã si de variatia în timp a mãrimii mãsurate.

(3) Frecventa de mãsurare a probelor va fi stabilitã tinându-se cont în special de timpul de înjumãtãtire a radionuclizilor urmãriti.

(4) Un ghid al tipurilor si frecventelor de prelevare si mãsurare a probelor în vederea determinãrii diferitelor mãrimi importante pentru monitorizarea de rutinã a emisiilor radioactive este redat în anexa nr. 2 la prezentele norme.

Art. 37. – (1) Pentru toate instalatiile nucleare si radiologice la care se impune monitorizarea emisiilor radioactive, solicitantii/titularii de autorizatie trebuie sã elaboreze si sã implementeze cel putin un program minimal de monitorizare a emisiilor radioactive, care va consta în mãsurarea continuã a debitului de dozã gamma si/sau a activitãtii betaglobale a efluentilor în punctele de emisie (cosul de evacuare, pentru efluentii gazosi, sau conducta de deversare, pentru efluentii lichizi).

(2) În cazurile în care se impune determinarea compozitiei efluentilor radioactivi, programul de monitorizare a emisiilor radioactive va contine prevederi referitoare la prelevãri continue sau periodice de probe de efluenti din punctele de emisie, înainte de dilutie, urmate de mãsurãri specifice de radioactivitate pe probele prelevate.

(3) Mãrimile care urmeazã sã fie mãsurate, precum si tipurile si frecventele de prelevare si de mãsurare a probelor vor fi cele stabilite de CNCAN în cadrul procesului de autorizare.

Art. 38. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã selecteze echipamentele de mãsurare a radiatiilor în functie de scopul pentru care sunt folosite, tinându-se cont de radionuclizii care pot fi emisi atât la operare normalã, cât si în caz de urgentã.

(2) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã prezinte în cadrul procesului de autorizare toate caracteristicile tehnice ale echipamentelor de monitorizare, care pot influenta calitatea mãsurãtorilor, prin autorizatia de

securitate radiologicã emisã de CNCAN sau prin alte documente similare recunoscute de CNCAN, în conformitate cu legislatia în vigoare.

Art. 39. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã selecteze echipamentele de prelevare si mãsurare a probelor, tehnicile analitice si procedurile utilizate, astfel încât sã satisfacã cerintele de sensibilitate minimã.

(2) Sensibilitatea minimã a echipamentelor si metodelor de mãsurare folosite trebuie sã asigure detectarea cu un nivel de încredere de minimum 95% a unor niveluri de radioactivitate cu cel putin un ordin de mãrime mai mici decât limitele derivate de emisie pentru fiecare radionuclid eliberat în mediu.

Art. 40. – (1) Sensibilitatea minimã cerutã pentru echipamentele si metodele de mãsurare folosite va fi exprimatã în termeni de activitate minim detectabilã.

(2) Modul de calcul si valorile activitãtilor minim detectabile, calculate pentru fiecare radionuclid sau categorie de radionuclizi emisi pe fiecare cale de emisie, trebuie sã fie prezentate explicit în programul de

monitorizare a emisiilor radioactive.

IV.3. Cerinte specifice privind monitorizarea instalatiilor de depozitare a deseurilor radioactive si combustibilului nuclear uzat

Art. 41. – (1) Orice instalatie de depozitare a deseurilor radioactive sau a combustibilului nuclear uzat trebuie proiectatã astfel încât sã permitã implementarea unui program de monitorizare destinat verificãrii capacitãtii de retinere a sistemului de depozitare, în timpul operãrii instalatiei si dupã închiderea acesteia, în cazul instalatiilor de depozitare finalã a deseurilor radioactive.

(2) Aranjamentele de monitorizare a emisiilor radioactive vor fi stabilite astfel încât sã nu compromitã capacitatea de retinere pe termen lung a sistemului de depozitare.

(3) Prevederile prezentei sectiuni se aplicã împreunã cu cerintele prezentate în celelalte capitole aplicabile ale prezentelor norme.

IV.4. Cerinte specifice privind monitorizarea emisiilor radioactive de la o centralã nuclearoelectricã

Art. 42. – (1) Prevederile prezentei sectiuni reprezintã cerintele specifice de monitorizare a emisiilor radioactive gazoase si lichide, în conditii de operare normalã a unei centrale nuclearoelectrice cu reactori de tip CANDU.

(2) Cerintele specifice de monitorizare a emisiilor radioactive de la alte instalatii nucleare sau radiologice vor fi stabilite de CNCAN pentru fiecare instalatie în cadrul procesului de autorizare.

(3) Cerintele specifice de monitorizare a emisiilor radioactive de la o instalatie nuclearã sau radiologicã vor fi aplicate împreunã cu cerintele generale prezentate în celelalte capitole aplicabile ale prezentelor norme.

Art. 43. – (1) Continutul de radioactivitate din efluentii gazosi si lichizi va fi mãsurat continuu cu ajutorul monitoarelor de efluenti gazosi si, respectiv, lichizi si periodic prin prelevarea de probe de efluenti si mãsurarea ulterioarã în laborator.

(2) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã selecteze metodele de mãsurare astfel încât sã garanteze o sensibilitate minimã a echipamentelor de mãsurare si o exactitate a mãsurãrilor cât mai apropiate de cele mai moderne tehnici existente.

Monitorizarea emisiilor radioactive gazoase

Art. 44. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã asigure prelevarea si monitorizarea continuã de probe reprezentative din punct de vedere al compozitiei materialului emis si dinamicii procesului de evacuare, cu ajutorul unui sistem adecvat de prelevare si monitorizare a efluentilor gazosi (denumit în continuare monitor de efluenti gazosi).

(2) Monitorul de efluenti gazosi trebuie sã asigure, de asemenea, colectarea reprezentativã de probe de efluenti din curentul principal, pe medii de prelevare adecvate, amplasate pe conducte de prelevare, în vederea mãsurãrii si analizelor de laborator ulterioare ale substantelor radioactive, în altã formã decât cea gazoasã (particule, aerosoli).

(3) Monitorul de efluenti gazosi trebuie sã fie redundant, cel putin în ceea ce priveste toate functiile sale active (conducte de curgere care contin pompe si valve, sisteme de monitorizare a radioactivitãtii, filtre de prelevare de probe etc.).

Art. 45. – Monitorul de efluenti gazosi trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele functii:

a) monitorizarea continuã a activitãtii beta/gamma globale a particulelor radioactive, activitãtii gammaglobale a radioizotopilor de iod si activitãtii radioizotopilor gazelor nobile emise;

b) furnizarea unui semnal de alarmã în cazul oricãrei cresteri a radioactivitãtii particulelor radioactive, radioizotopilor iodului sau radioizotopilor gazelor nobile din efluentii gazosi peste pragurile de alarmare corespunzãtoare;

c) prelevarea de probe de efluenti pe filtre adecvate pentru analiza de laborator, în vederea determinãrii continutului de particule radioactive si radioizotopi de iod;

d) colectarea de probe pentru determinarea în laborator a continutului de tritiu total si carbon-14 total din efluentii gazosi cu ajutorul unor sisteme de prelevare adecvate.

Art. 46. – Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã asigure mãsurarea emisiilor de gaze nobile radioactive cu ajutorul unui sistem fix de monitorizare gammaspectrometricã continuã, care sã permitã mãsurarea continuã a ratelor de emisie radioactivã a tuturor radioizotopilor gazelor nobile prezente în efluentii gazosi emisi.

Art. 47. – (1) Prelevarea probelor pentru determinarea radioizotopilor iodului se va face în mod continuu, pe filtre caracterizate de un factor de retentie adecvat fixãrii compusilor moleculari si organici ai iodului.

(2) Filtrele vor fi analizate prin spectrometrie gamma de laborator, zilnic si ori de câte ori este necesar (în evenimente în care compozitia sau cantitatea efluentilor radioactivi s-a modificat ori se presupune cã se va modifica), în vederea determinãrii concentratiilor de activitate ale tuturor radioizotopilor de iod prezenti în efluentii gazosi emisi.

Art. 48. – (1) Prelevarea probelor pentru determinarea particulelor radioactive se va face în mod continuu, pe filtre caracterizate de un factor de retentie adecvat fixãrii diferitelor particule radioactive prezente în efluentii gazosi.

(2) Filtrele vor fi analizate prin spectrometrie gamma de laborator, zilnic si ori de câte ori este necesar (în evenimente în care compozitia sau cantitatea efluentilor radioactivi s-a modificat ori se presupune cã se va modifica).

(3) Suplimentar, fiecare filtru va fi analizat si betaglobal.

(4) Dacã activitatea betaglobalã sumatã pe o sãptãmânã este mai mare decât sau egalã cu nivelul prevãzut în programul de monitorizare a emisiilor radioactive, se vor efectua analize de strontiu radioactiv pe setul de filtre cumulate în sãptãmâna respectivã.

Art. 49. – (1) Prelevarea probelor pentru determinarea tritiului total (vapori de apã tritiatã si tritiu gazos) se va face în mod continuu, cu ajutorul unui sistem de colectare prevãzut cu un mediu de absorbtie selectiv, caracterizat de un randament de retinere cât mai mare si care sã asigure o puritate a probelor corespunzãtoare analizelor cu scintilator lichid.

(2) Continutul de tritiu va fi mãsurat de douã ori pe sãptãmânã si ori de câte ori este necesar (în evenimente în care compozitia sau cantitatea efluentilor radioactivi s-a modificat ori se presupune cã se va modifica), prin spectrometrie beta cu scintilator lichid.

Art. 50. – (1) Prelevarea probelor pentru determinarea carbonului-14 total (dioxid de carbon, monoxid de carbon si carbon legat organic) se va face în mod continuu, cu ajutorul unui sistem de colectare prevãzut cu un mediu de absorbtie selectiv, caracterizat de un randament de retinere cât mai mare si care sã asigure o puritate a probelor corespunzãtoare analizelor cu sctintilator lichid.

(2) Continutul de carbon-14 va fi mãsurat sãptãmânal si ori de câte ori este necesar (în evenimente în care compozitia sau cantitatea efluentilor radioactivi s-a modificat ori se presupune cã se va modifica), prin spectrometrie beta cu scintilator lichid.

Art. 51. – Raportãrile oficiale ale titularului de autorizatie vor consta în:

a) citirile monitorului de efluenti gazosi, pentru radioizotopii gazelor nobile;

b) rezultatele analizelor de laborator, pentru continutul de radioizotopi de iod, particule radioactive, tritiu total si carbon-14 total.

Art. 52. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã asigure monitorizarea emisiilor radioactive în atmosferã pe parcursul tuturor regimurilor permanente si tranzitorii de functionare normalã si anormalã, atât prin intermediul sistemelor fixe de monitorizare continuã, cât si prin prelevãri de probe urmate de analize specifice de laborator.

(2) Titularul de autorizatie va implementa aranjamentele necesare prelevãrii si mãsurãrii probelor de efluenti în cazul emisiilor radioactive gazoase anormale, astfel încât sã se asigure obtinerea cu un nivel corespunzãtor de încredere de date suficiente despre emisii.

(3) Activitatea totalã evacuatã pânã în momentul alarmei va fi evaluatã pe baza rezultatelor analizelor de laborator si a valorilor furnizate de monitorul de efluenti gazosi.

Monitorizarea emisiilor radioactive lichide

Art. 53. – În vederea asigurãrii cã evacuarea unui tanc de colectare a deseurilor radioactive lichide nu va conduce la depãsirea limitelor derivate de emisie, înainte de deversare se vor efectua urmãtoarele operatii:

a) recircularea apei din tanc, în vederea asigurãrii unei omogenizãri corespunzãtoare a continutului tancului;

b) prelevarea unei probe de apã colectatã în tancul ce urmeazã sã fie deversat, pentru analize specifice de laborator;

c) proba prelevatã va fi analizatã:

– gammaglobal, în vederea determinãrii activitãtii globale a radionuclizilor gammaemitãtori;

– betaspectrometric, prin metoda cu scintilatori lichizi, pentru determinarea continutului de tritiu.

Art. 54. – În timpul deversãrii titularul de autorizatie trebuie sã asigure monitorizarea continuã a cãilor de deversare a efluentilor radioactivi lichizi, cu ajutorul unui sistem fix de monitorizare (denumit în continuare monitor de efluenti lichizi), care va îndeplini urmãtoarele functii:

a) monitorizarea continuã a activitãtii gammaglobale si/sau betaglobale emise;

b) furnizarea unui semnal de alarmã si oprirea deversãrii în cazul aparitiei unor activitãti mari care depãsesc pragul de alarmare stabilit.

Art. 55. – (1) Totodatã titularul de autorizatie trebuie sã asigure prelevarea unei probe reprezentative din curentul principal de efluent lichid, integratã pe perioada deversãrii, prin una dintre metodele urmãtoare:

a) prelevare automatã, asiguratã de un dispozitiv special atasat monitorului de efluenti lichizi;

b) prelevare din tanc.

(2) Proba astfel prelevatã va fi analizatã în laborator:

a) gammaspectrometric, în vederea determinãrii concentratiilor de activitate ale radionuclizilor gammaemitãtori;

b) betaspectrometric, prin metoda cu scintilatori lichizi, pentru determinarea continutului de tritiu si carbon-14;

c) în vederea determinãrii continutului de strontiu radioactiv, atunci când situatia o impune.

(3) Rezultatele acestor analize de laborator vor constitui raportãrile oficiale ale titularului de autorizatie.

Art. 56. – (1) În vederea confirmãrii cã nu au avut loc emisii lichide mari, titularul de autorizatie trebuie sã asigure prelevarea unei probe integrate din canalul de deversare.

(2) Proba prelevatã va fi analizatã:

a) gammaspectrometric, în vederea determinãrii continutului de radionuclizi gammaemitãtori;

b) betaspectrometric, prin metoda cu scintilatori lichizi, în vederea determinãrii continutului de tritiu si carbon-14.

Art. 57. – (1) Monitorul de efluenti lichizi va comanda închiderea conductei de deversare în cazul în care activitatea mãsuratã depãseste pragul de alarmare stabilit sau dacã sistemul de monitorizare este inoperabil.

(2) Activitatea totalã evacuatã pânã în momentul alarmei va fi evaluatã pe baza rezultatelor analizelor de laborator efectuate.

Art. 58. – În cazul în care sunt identificate cãi de deversare exceptionale (circuite secundare sau intermediare), titularul de autorizatie trebuie sã asigure monitorizarea acestora prin intermediul sistemelor de prelevare de probe si al analizelor specifice de laborator adecvate.

CAPITOLUL V

Monitorizarea emisiilor radioactive în situatie de urgentã

Art. 59. – (1) Prevederile prezentului capitol se aplicã instalatiilor nucleare la care pot sã aparã situatii de urgentã implicând emisii radioctive în mediu, care sã impunã implementarea mãsurilor de protectie în exteriorul amplasamentului, si anume centrale nuclearoelectrice si reactori nucleari de cercetare.

(2) Cerintele specifice de monitorizare a emisiilor radioactive în situatie de urgentã pentru alte instalatii nucleare sau radiologice vor fi stabilite de CNCAN, pentru fiecare instalatie, în cadrul procesului de autorizare.

Art. 60. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã stabileascã o strategie de monitorizare si remediere în caz de urgentã, strategie care sã tinã seama de caracteristicile locale specifice amplasamentului instalatiei nucleare, de sursele de emisie si de cãile de expunere posibile.

(2) Strategia de monitorizare în urgentã trebuie proiectatã astfel încât sã asigure satisfacerea cerintelor de evaluare a situatiei, de luare a deciziilor referitoare la mãsurile de protectie si la actiunile de remediere necesare si de rãspuns practic la urgentã.

Art. 61. – (1) Monitorizarea efluentilor radioactivi atât la sursa de emisie, cât si în mediile receptoare este obligatorie în cazul oricãrei urgente nucleare sau radiologice.

(2) Metodele si amploarea monitorizãrii în urgentã vor depinde de severitatea urgentei si de consecintele potentiale sau actuale ale acesteia.

(3) În vederea asigurãrii unei aplicãri cât mai rapide a mãsurilor de protectie si a actiunilor de remediere necesare, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã elaboreze o astfel de strategie încât sã asigure detectia rapidã a nivelurilor de expunere a populatiei si a personalului implicat în interventie.

Art. 62. – Monitorizarea în urgentã se va încheia în momentul restabilirii controlului asupra sursei de emisie sau în momentul în care nivelurile expunerii ori contaminãrii mediului au scãzut sub nivelurile generice de interventie si, respectiv, de actiune.

Art. 63. – (1) La proiectarea programului de monitorizare în urgentã solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã tinã cont în primul rând de tipurile de urgente prevãzute.

(2) În acest sens solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã stabileascã aranjamentele necesare pregãtirii pentru întreg domeniul de urgente posibile, cu referire la echipamentele de mãsurare necesare, tehnicile de

prelevare, pregãtire si mãsurare de probe, interpretarea rezultatelor, evaluarea dozelor, sistemele si modalitãtile de comunicare si primirea de asistentã din partea altor institutii, la nevoie.

(3) De asemenea, la stabilirea programului de monitorizare în urgentã solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã aibã în vedere asigurarea utilizãrii cât mai eficiente a resurselor necesare monitorizãrii în urgentã.

Art. 64. – Titularul de autorizatie trebuie sã implementeze corect aranjamentele necesare trecerii rapide la monitorizarea în urgentã, atfel încât sã se asigure un rãspuns automat la urgentã, bazat pe un program de monitorizare în urgentã a emisiilor radioactive, proiectat corespunzãtor.

Art. 65. – Având în vedere cã în situatie de urgentã pot avea loc emisii radioactive prin punctele de deversare a efluentilor radioactivi în conditii normale de operare, titularul de autorizatie trebuie:

a) sã instaleze sisteme de monitorizare continuã sau discontinuã (pentru efluentii lichizi colectati în tancuri) la toate cosurile de evacuare si în toate punctele de deversare lichidã, caracterizate de un interval de mãsurare suficient de larg încât sã poatã fi utilizat pentru definirea unei emisii radioactive în caz de urgentã;

b) sã stabileascã din etapa preoperationalã metode de evaluare a emisiilor radioactive în conditii de urgentã pentru toate cãile de evacuare de rutinã (atmosfericã si lichidã);

c) sã tinã cont cã întotdeauna pot avea loc, suplimentar, emisii radioactive si prin alte puncte decât cele destinate deversãrilor de rutinã.

Art. 66. – (1) În orice situatie de urgentã în care se cunosc sau se pot identifica locatiile emisiilor radioactive potentiale ori actuale se vor efectua mãsurãri în teren ale câmpurilor de radiatii asociate cu starea de urgentã, utilizându-se instrumente de mãsurare portabile adecvate.

(2) În cazul unei urgente în care emisia radioactivã provine dintr-un punct nemonitorizat sau în situatia în care personalul implicat în interventie nu poate accesa zona emisiei, monitorizarea emisiei se va reduce la trasarea unor izolinii de debit de dozã în jurul punctului de emisie.

Art. 67. – Dacã o emisie radioactivã a avut loc printr-un mecanism neanticipat, cum ar fi o explozie, monitorizarea emisiei va consta în identificarea materialului radioactiv care ar putea fi implicat; în cazul în care emisia continuã, se vor avea în vedere actiuni de mãsurare a ratei de emisie.

Art. 68. – Întrucât cunoasterea termenului-sursã în conditii de urgentã este esentialã pentru deciderea contramãsurilor necesare, solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã proiecteze si sã implementeze un program de monitorizare în urgentã a emisiilor radioactive, care sã furnizeze cel putin date despre radionuclizii cei mai importanti din punct de vedere radiologic în astfel de cazuri.

Art. 69. – (1) Având în vedere cã pentru evaluarea consecintelor radiologice este foarte importantã determinarea cât mai des posibil a compozitiei de radionuclizi emisi, titularul de autorizatie trebuie sã utilizeze în cazul unei urgente aceleasi sisteme de monitorizare si metode de mãsurare a emisiilor radioactive ca si în cazul operãrii normale, frecventele de prelevare si mãsurare a probelor fiind însã modificate corespunzãtor cerintelor de evaluare rapidã.

(2) Un ghid al tipurilor si frecventelor de prelevare si mãsurare a probelor în vederea determinãrii diferitelor mãrimi importante din punctul de vedere al monitorizãrii în urgentã sunt redate în anexa nr. 2 la prezentele norme.

CAPITOLUL VI

Rezultatele programului de monitorizare a emisiilor radioactive

Art. 70. – Titularul de autorizatie trebuie sã prezinte rezultatele programului de monitorizare a emisiilor radioactive în termeni de:

a) niveluri de radiatii la sursa de emisie si concentratii de radionuclizi în efluenti;

b) doza realã primitã de indivizii din grupurile critice sau de populatie, în conditii de operare normalã, în cazurile prevãzute la art. 16 alin. (3).

Art. 71. – (1) În general, în vederea asigurãrii cã nu au avut loc emisii radioactive nemonitorizate, se vor utiliza valori integrate în timp ale mãsurãtorilor continue de radiatii sau prelevãrilor continue de probe.

(2) Pentru emisiile de radionuclizi care nu sunt deversati în cantitãti mari sau care nu sunt semnificativi din punct de vedere radiologic, pot fi acceptate valori medii ale mãsurãtorilor sau prelevãrilor periodice, dacã nu se prevãd variatii mari ale emisiilor, caz în care se vor efectua verificãri periodice ale variabilitãtii.

Art. 72. – Pentru evitarea unei interpretãri gresite a datelor furnizate de programul de monitorizare, titularul de autorizatie trebuie sã se asigure de întelegerea exactã si completã a conditiilor de prelevare si mãsurare a probelor, conditii care includ:

a) localizarea geograficã a punctelor de prelevare;

b) data si momentul prelevãrii;

c) durata prelevãrii;

d) procedurile de prelevare si mãsurare folosite;

e) întelegerea corectã a mãrimii fizice mãsurate;

f) nivelul fondului de radiatii.

Art. 73. – La interpretarea rezultatelor programului de monitorizare, titularul de autorizatie trebuie sã acorde atentia cuvenitã corectitudinii datelor, tinând cont de:

a) exactitatea prelevãrii si mãsurãrii probelor;

b) reprezentativitatea prelevãrii si mãsurãrii probelor;

c) mãsurarea activitãtii totale, care necesitã alte presupuneri despre compozitia radionuclidicã;

d) interpretarea valorilor mãsurate care se situeazã sub limita minimã de detectie a echipamentelor si metodelor de mãsurare folosite;

e) interpretarea valorilor mãsurate care se situeazã în afara intervalului de distributie a unui set de mãsurãtori.

Art. 74. – (1) Programul de monitorizare a emisiilor radioactive trebuie sã continã:

a) proceduri clare de includere printre rezultate a valorilor mãsurate care se situeazã sub limita de detectie a echipamentelor si metodelor de mãsurare folosite;

b) proceduri clare de interpretare a valorilor mãsurate care se situeazã în afara intervalului de distributie a unui set de mãsurãtori.

(2) Titularul de autorizatie trebuie sã prezinte împreunã cu rezultatele programului de monitorizare atât modul de interpretare a valorilor mãsurate care se situeazã sub limita de detectie a echipamentelor si metodelor de mãsurare folosite, cât si modul de interpretare a valorilor mãsurate care se situeazã în afara intervalului de distributie a unui set de mãsurãtori, într-o astfel de formã încât sã justifice alegerea fãcutã.

Art. 75. – În vederea interpretãrii corecte a rezultatelor programului de monitorizare a emisiilor radioactive, titularul de autorizatie trebuie sã tinã cont de corelatiile dintre:

a) rezultatele programului de monitorizare a mediului si rezultatele programului de monitorizare a emisiilor radioactive;

b) mãsurarea nivelurilor de radiatii si mãsurarea concentratiilor de radionuclizi;

c) mãsurarea parametrilor integrati (mãsurãtori gammaglobale, betaglobale) si mãsurarea radionuclizilor specifici;

d) mãsurãrile în teren si mãsurãrile de probe de laborator;

e) mãsurãtorile continue si cele periodice;

f) mãsurarea radioactivitãtii si mãsurarea altor parametri (cum ar fi conditiile meteorologice).

CAPITOLUL VII

Managementul calitãtii monitorizãrii emisiilor radioactive

VII.1. Incertitudinea datelor furnizate de programele de monitorizare

Art. 76. – (1) Incertitudinile asociate rezultatelor programului de monitorizare vor fi determinate tinându-se cont de incertitudinile datorate metodelor de prelevare, metodelor de pregãtire si metodelor de mãsurare a probelor, precum si de incertitudinile datorate etalonãrii echipamentelor de monitorizare.

(2) Incertitudinile asociate rezultatelor programului de monitorizare vor fi luate în considerare în mod conservativ la evaluarea dozelor si la interpretarea rezultatelor programului de monitorizare.

Art. 77. – (1) Dacã nu este posibilã calcularea incertitudinilor asociate metodelor de prelevare si de pregãtire a probelor, vor fi calculate doar incertitudinile asociate metodelor de mãsurare a probelor, cu conditia

mentinerii la un nivel cât mai scãzut posibil a tuturor incertitudinilor, prin stabilirea si implementarea de proceduri adecvate de management al calitãtii monitorizãrii.

(2) În cazul prezentat la alin. (1) rezultatele vor fi prezentate împreunã cu incertitudinea de mãsurare, specificându-se totodatã:

a) locatia si metoda de prelevare a probelor, cu incertitudinea asociatã metodei respective, dacã se poate calcula;

b) metoda de pregãtire a probelor, cu incertitudinea asociatã metodei respective, dacã se poate calcula;

c) metoda de analizã, cu principalele specificatii tehnice ale aparaturii de detectie utilizate;

d) unitatea de mãsurã, în Sistemul International de Unitãti;

e) nivelul de încredere pentru care s-a calculat incertitudinea de mãsurare indicatã (sau numãrul de abateri standard reprezentat de incertitudinea de mãsurare indicatã);

f) pentru valorile situate sub limita minimã de detectie, se va indica valoarea limitei minime de detectie.

VII.2. Sistemul de management al calitãtii

Art. 78. – (1) Solicitantul/titularul de autorizatie trebuie sã instituie, sã dezvolte si sã mentinã un sistem de management al calitãtii, prin care sã demonstreze cã cerintele din normele CNCAN privind sistemele de management al calitãtii aplicate instalatiilor nucleare, aprobate prin ordinele presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitãtilor Nucleare nr. 65–76/2003, sunt implementate corespunzãtor activitãtii pe care o desfãsoarã.

(2) Sistemul de management al calitãtii trebuie sã fie autorizat de CNCAN.

(3) Sistemul de management al calitãtii trebuie sã integreze cerintele specifice de management al calitãtii si, în plus, sã asigure cã:

a) sunt îndeplinite cerintele CNCAN de monitorizare a emisiilor radioactive;

b) sunt utilizate metode adecvate de prelevare, pregãtire si mãsurare a probelor;

c) locatiile si frecventele de prelevare si mãsurare sunt alese corespunzãtor;

d) se realizeazã intercomparãri ale metodelor si instrumentelor de monitorizare, între laboratoare, la nivel national si international.

Art. 79. – Sistemul de management al calitãtii trebuie sã cuprindã prevederi specifice privind:

a) proiectarea si implementarea programelor de monitorizare, inclusiv selectarea echipamentelor, locatiilor si procedurilor de prelevare si mãsurare adecvate, precum si a documentatiei tehnice potrivite;

b) mentinerea, testarea si etalonarea corespunzãtoare a echipamentelor si instrumentelor în scopul asigurãrii functionãrii corecte a acestora;

c) utilizarea unor etaloane trasabile la etaloane nationale sau internationale;

d) mecanismele si procedurile de control al calitãtii în scopul revizuirii si evaluãrii eficientei totale a programului de monitorizare;

e) analiza incertitudinilor asociate rezultatelor programului de monitorizare;

f) cerintele de pãstrare a înregistrãrilor de date;

g) pregãtirea si instruirea personalului, adecvate unitãtii în care îsi desfãsoarã activitatea.

VII.3. Pregãtirea teoreticã si practicã a personalului

Art. 80. – (1) Titularul de autorizatie trebuie sã implementeze strategia de dezvoltare a pregãtirii teoretice si practice necesare în domeniul monitorizãrii emisiilor radioactive, pe baza cerintelor specifice stabilite de CNCAN în cadrul procesului de autorizare.

(2) În acest sens, titularul de autorizatie trebuie sã asigure pregãtirea teoreticã si practicã, initialã si periodicã, la un nivel corespunzãtor, a unui numãr adecvat de persoane implicate în monitorizarea emisiilor radioactive.

Art. 81. – (1) Pregãtirea personalului implicat în monitorizarea emisiilor radioactive trebuie efectuatã în baza unui program de pregãtire.

(2) Programele de pregãtire trebuie sã includã cursuri despre cunostintele teoretice necesare, principiile de bazã si cerintele radioprotectiei, legislatia si reglementãrile relevante, dezvoltarea tehnicilor de monitorizare, precum si prezentãri ale experientei practice câstigate de alti titulari de autorizatii, prin studii de caz.

(3) Programele de pregãtire trebuie, de asemenea, sã includã demonstratii practice ale echipamentelor de monitorizare, simulãri ale tehnicilor de colectare, pregãtire si mãsurare de probe, interpretarea rezultatelor mãsurãtorilor, schimburi de experientã în domeniul monitorizãrii emisiilor cu alte instalatii similare si pregãtirea profesionalã sub supervizarea unor specialisti calificati.

(4) Programele de pregãtire trebuie revizuite si îmbunãtãtite periodic, pentru a include inovatiile tehnologice din domeniu si experientele recent câstigate de operatorii sistemelor de monitorizare, în urma analizãrii erorilor umane si disfunctionalitãtilor care pot apãrea în diferite situatii.

CAPITOLUL VIII

Raportarea rezultatelor programelor de monitorizare a emisiilor radioactive

VIII.1. Înregistrarea rezultatelor programului de monitorizare

Art. 82. – În vederea dovedirii cu documente a nivelurilor si ratelor de emisie a radiatiilor, precum si a tipurilor, cantitãtilor si ratelor de emisie a radionuclizilor deversati, titularul de autorizatie trebuie sã asigure înregistrarea datelor de monitorizare a emisiilor radioactive.

În acest sens, trebuie pãstrate:

a) înregistrãri detaliate ale mãsurãrilor ratelor de expunere la radiatii (locatii, date, instrumente, informatii referitoare la etalonarea instrumentelor utilizate);

b) informatii detaliate despre mãsurarea radionuclizilor emisi pe cale aerianã si lichidã (puncte de deversare, perioada de prelevare a probelor, proceduri analitice, instrumente folosite, informatii referitoare la etalonarea instrumentelor utilizate);

c) înregistrãri detaliate ale mãsurãrilor debitelor de deversare, corelate cu mãsurãtori de radionuclizi, împreunã cu informatiile despre etalonarea instrumentelor de mãsurã utilizate.

Art. 83. – (1) Titularul de autorizatie trebuie sã asigure posibilitatea verificãrii datelor de monitorizare, prin pãstrarea înregistrãrilor tuturor rezultatelor relevante intermediare din timpul analizelor, ca si ale parametrilor utilizati în calculul datelor raportate, precum si a modului de interpretare a rezultatelor monitorizãrii efectuate.

(2) Totodatã trebuie pãstrate toate rezultatele investigatiilor desfãsurate în cazul obtinerii unor rezultate neobisnuite.

Art. 84. – (1) Înregistrãrile rezultatelor programului de monitorizare a emisiilor radioactive trebuie pãstrate pe perioada de valabilitate a autorizatiei, inclusiv în perioada de dezafectare si în urmãtorii 30 de ani.

(2) Titularul de autorizatie trebuie sã asigure înregistrarea rezultatelor programului de monitorizare a emisiilor radioactive atât sub formã fizicã (pe hârtie), cât si sub formã electronicã (bazã de date computerizatã).

VIII.2. Rapoarte periodice sumare

Art. 85. – (1) Titularul de autorizatie trebuie sã întocmeascã si sã transmitã cãtre CNCAN, trimestrial si anual, rapoarte sumare de monitorizare a emisiilor radioactive.

(2) Rapoartele periodice sumare vor cuprinde rezultatele programului de monitorizare a emisiilor radioactive, prezentate într-o formã care sã permitã compararea cu limitele derivate de emisie.

(3) Rapoartele trebuie, de asemenea, sã cuprindã interpretarea rezultatelor si explicarea semnificatiei acestora, în special în cazul valorilor care prezintã variatii semnificative fatã de valorile obisnuite.

(4) Rapoartele vor contine, dupã caz, si alte informatii relevante, conform cerintelor specifice ale CNCAN stabilite în cadrul procesului de autorizare.

Art. 86. – (1) Rapoartele sumare trimestriale vor contine emisiile radioactive din trimestrul de raportare si din trimestrul/trimestrele anterioare ale anului în curs, prezentate atât sub formã de activitate emisã în trimestrul respectiv si activitate totalã emisã de la începutul anului, cât si sub formã de procente din limitele derivate de emisie aplicabile.

(2) Rapoartele sumare anuale vor consta în cel de-al patrulea raport sumar trimestrial dintr-un an, continând, de asemenea, si emisiile anuale din anii de functionare precedenti.

(3) Rapoartele sumare trimestriale vor fi transmise cãtre CNCAN în prima lunã a trimestrului urmãtor trimestrului de raportare.

VIII.3. Rapoarte anuale detaliate

Art. 87. – (1) Titularul de autorizatie trebuie sã întocmeascã si sã transmitã anual cãtre CNCAN un raport detaliat de monitorizare a emisiilor radioactive, care va cuprinde:

a) o descriere succintã a programului de monitorizare a emisiilor radioactive;

b) raportul sumar anual de monitorizare a emisiilor radioactive;

c) alte informatii relevante, referitoare la emisiile radioactive din anul sau din anii precedenti.

(2) Raportul anual detaliat de monitorizare a emisiilor radioactive va fi transmis cãtre CNCAN în primul trimestru al anului urmãtor anului de raportare.

Art. 88. – În cazul în care titularul de autorizatie deruleazã programe de monitorizare atât a emisiilor radioactive, cât si a mediului, rezultatele celor douã programe de monitorizare vor fi prezentate împreunã, într-o formã care sã dovedeascã conformitatea cu constrângerea de dozã stabilitã de CNCAN.

VIII.4. Notificãri

Art. 89. – (1) Titularul de autorizatie trebuie sã notifice imediat la CNCAN orice depãsire a limitelor derivate de emisie zilnicã/deversare, sãptãmânalã, lunarã sau trimestrialã.

(2) În termen de cel mult 3 zile de la deversare, titularul de autorizatie trebuie sã întocmeascã si sã transmitã la CNCAN un raport preliminar care va include, pe lângã nivelul emisiei radioactive, si o descriere a investigatiilor întreprinse, rezultatele preliminare ale investigatiilor, actiunile imediate întreprinse si actiunile prevãzute pentru viitorul apropiat.

CAPITOLUL IX

Controlul efectuat de organismul de reglementare

Art. 90. – (1) Titularii de autorizatii trebuie sã punã la dispozitie inspectorilor CNCAN documentele necesare verificãrii conformitãtii cu cerintele prezentelor norme.

(2) Titularii de autorizatii trebuie sã punã la dispozitie inspectorilor CNCAN documentele prin care sã ateste corectitudinea rezultatelor programului de monitorizare a emisiilor radioactive.

(3) La solicitarea CNCAN, titularii de autorizatii trebuie sã modifice corespunzãtor programele de monitorizare de rutinã, de urgentã si de management al calitãtii monitorizãrii efluentilor radioactivi, în urma reviziilor periodice independente sau inspectiilor efectuate de CNCAN.

(4) La solicitarea CNCAN, titularii de autorizatii trebuie sã asigure inspectorilor CNCAN posibilitatea de verificare a datelor de monitorizare furnizate de titulari prin rapoartele întocmite de acestia.

Art. 91. – Titularii de autorizatii trebuie sã dovedeascã detinerea capacitãtii necesare de monitorizare a eliberãrilor de radionuclizi în mediu în conditii de urgentã nuclearã sau radiologicã, punând la dispozitie inspectorilor CNCAN documentele care sã ateste implementarea corectã a activitãtilor de pregãtire pentru rãspunsul la urgentã.

CAPITOLUL X

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 92. – Prevederile prezentelor norme nu exclud respectarea de cãtre titularii de autorizatii a oricãror alte cerinte prevãzute de reglementãrile specifice în vigoare.

Art. 93. – Prezentele norme intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 94. – Titularii de autorizatii valabile la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme trebuie sã se încadreze în prevederile acestora în termen de cel mult 12 luni de la data intrãrii în vigoare a acestora, cu exceptia prevederilor art. 46, pentru care termenul de încadrare este de 24 de luni de la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme.

Art. 95. – Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantã din prezentele norme.

ANEXA Nr. 1

la norme

DEFINITII

• Activitate minim detectabilã – activitatea care, dacã este prezentã într-o probã, produce o ratã de numãrare ce va fi detectatã (consideratã peste fond, adicã) cu un anumit nivel de încredere (de obicei 95%).

• Accident nuclear sever – deviatie de la operarea normalã, mai severã decât un accident bazã de proiect si implicând o degradare gravã a miezului reactorului.

• Aranjament – set integrat de elemente de infrastructurã necesare asigurãrii capacitãtii de îndeplinire a unor functii sau sarcini specifice, cum ar fi: autoritãti si responsabilitãti, organizare, coordonare, personal, planuri, proceduri, unitãti, echipamente, pregãtire.

• Cale de expunere criticã (semnificativã) – traseul parcurs prin mediu de radionuclizi si/sau radiatii, de la sursa de emisie la om, pe care este cel mai probabil sã se producã expunerea cea mai mare la radiatii a unui membru mediu din grupul critic.

• Canal de deversare – termen folosit, în sensul prezentelor norme, pentru canalul intermediar, situat între conducta de deversare si mediul acvatic receptor, pentru calea de emisie folositã.

• CNCAN – Comisia Nationalã pentru Controlul Activitãtilor Nucleare.

• Contramãsurã – actiune menitã sã diminueze consecintele radiologice ale unui accident; forme ale interventiei la accident, contramãsurile pot fi actiuni (mãsuri) de protectie sau actiuni (mãsuri) de remediere.

• Efluenti radioactivi – substante radioactive rezultate dintr-o sursã ca urmare a unei practici, care sunt eliberate în mediu sub formã de gaze, aerosoli, lichide sau solide, în general în vederea dilutiei sau dispersiei.

• Eliberarea de radionuclizi în mediu – emisia planificatã si controlatã de materiale radioactive gazoase sau lichide în mediu, ca practicã legitimã, sub limitele autorizate de CNCAN, ca urmare a operãrii normale a unor instalatii nucleare sau radiologice autorizate.

• Etalonare – mãsurarea sau ajustarea unui instrument, component sau sistem în vederea asigurãrii cã exactitatea ori rãspunsul sãu este acceptabil.

• Exactitate (de mãsurare) – gradul de concordantã dintre rezultatul unei mãsurãri si o valoare adevãratã a mãsurandului.

• Grup critic – grup de membri din populatie, rezonabil omogen în legãturã cu expunerea sa la o sursã de radiatii si o cale de expunere date, ai cãrei indivizi primesc de la sursa datã cea mai mare dozã efectivã sau dozã echivalentã, dacã este aplicabilã, pe calea de expunere datã.

• Incertitudine (de mãsurare) – parametru asociat cu rezultatul unei mãsurãri (de exemplu, o abatere standard) care caracterizeazã împrãstierea valorilor care, în mod rezonabil, ar putea fi atribuite mãsurandului.

• Interval de mãsurare – modulul diferentei dintre cele douã limite ale unui domeniu nominal (sau domeniul de indicatii care se pot obtine într-o configuratie datã a comenzilor unui mijloc de mãsurare).

• Laborator de mãsurãri de radioactivitate recunoscut de CNCAN – termen folosit în contextul prezentelor norme pentru a defini un laborator care desfãsoarã activitãti în domeniul mãsurãrilor de radioactivitate si care îndeplineste toate cerintele tehnice specificate în prezentele norme, referitoare la mãsurarea efluentilor radioactivi.

• Managementul calitãtii – toate activitãtile coordonate pentru a orienta si a controla o organizatie în ceea ce priveste calitatea.

• Monitorizare – mãsurarea dozei de radiatii sau a contaminãrii radioactive în scopul evaluãrii ori controlului expunerii la radiatii sau substante radioactive, precum si interpretarea rezultatelor mãsurãtorilor efectuate.

• Monitorizarea emisiilor radioactive – monitorizarea la sursa de emisie a efluentilor radioactivi, constând în mãsurarea activitãtii materialelor radioactive ce urmeazã sã fie eliberate în mediu sau a debitelor de dozã externã datorate surselor de radiatii în interiorul instalatiei nucleare ori radiologice.

• Monitorizarea radioactivitãtii mediului – monitorizarea efluentilor radioactivi în mediile receptoare, constând în mãsurarea în mediu a debitelor de dozã datorate surselor de radiatii sau a concentratiilor de radionuclizi din compartimentele de mediu.

• Monitorizarea de rutinã – monitorizarea regulatã a efluentilor radioactivi, în conditii normale de operare a unei instalatii nucleare sau radiologice, în scopul demonstrãrii cã conditiile de lucru, inclusiv nivelurile de dozã individualã, sunt satisfãcãtoare si cã cerintele de reglementare sunt îndeplinite.

• Monitorizarea în urgentã – formã de monitorizare specialã (proiectatã în vederea investigãrii unei situatii speciale în care nu sunt disponibile suficiente date care sã demonstreze un control adecvat, prin furnizarea de informatii detaliate necesare elucidãrii oricãrei probleme si elaborãrii procedurilor viitoare), efectuatã în urma unui accident nuclear sau radiologic.

• Nivel de încredere – probabilitatea de acoperire a unui interval de încredere (care defineste, în jurul rezultatului mãsurãrii, un interval ce cuprinde o anumitã fractiune a distributiei de probabilitate).

• Operare (functionare) normalã – operarea unei instalatii nucleare sau radiologice în limitele si în conditiile operationale specificate în proiect.

• Operare (functionare) anormalã – proces operational deviat de la operarea normalã a unei instalatii nucleare sau radiologice, care este de asteptat sã se întâmple cel putin o datã pe durata de viatã în exploatare a instalatiei si care, având în vedere prevederile proiectului, nu afecteazã semnificativ elementele de securitate nuclearãsau nu conduce la un accident nuclear.

• Ratã de emisie radioactivã – termen folosit, în contextul prezentelor norme, pentru descrierea activitãtii emise în unitatea de timp.

• Sistem de monitorizare continuã – dispozitiv de mãsurare a activitãtii din aer sau apã, care mãsoarã continuu emisiile de radionuclizi care trec prin camerele de numãrare localizate în fluxul de efluenti sau radionuclizii care sunt colectati în diferite medii de prelevare amplasate în fluxul de efluenti.

• Termen–sursã – cantitatea si compozitia izotopicã a materialului emis (sau postulat cã va fi emis) de o instalatie nuclearã ori radiologicã; termen folosit în modelarea emisiilor de radionucluzi în mediu, în special în contextul unor accidente la instalatii nucleare sau radiologice ori emisiilor din depozitele finale de deseuri radioactive.

• Timp de înjumãtãtire (radioactivã) – timpul dupã care activitatea unui radionuclid scade, prin dezintegrare radioactivã, la jumãtate.

• Urgentã nuclearã sau radiologicã – acea urgentã (situatie sau eveniment neobisnuit care necesitã actiuni prompte de reducere a pericolului si a consecintelor negative asupra sãnãtãtii si securitãtii oamenilor, calitãtii vietii, proprietãtii sau mediului) în care existã sau este perceput ca atare un pericol datorat energiei rezultate dintr-o reactie nuclearã în lant ori din dezintegrarea

produsilor unei reactii în lant sau expunerii la radiatii.

ANEXA Nr. 2

la norme

MÃRIMI

mãsurate, tipuri si frecvente de prelevare si mãsurare, aplicatii

Mãrimea mãsuratã	Tipurile si frecventele de prelevare si mãsurare	Aplicatii
Debitul dozei gamma la sursa de emisie	Sistem fix de monitorizare continuã	- operare normalã - urgentã
Radioactivitatea gazelor emise în atmosferã	Sistem fix de monitorizare continuã	- operare normalã - urgentã
Radioactivitatea aerosolilor emisi în atmosferã	Sistem fix de monitorizare si/sau prelevare continuã, urmatã de analize specifice de laborator, periodice (spectrometrice, alfaglobale sau betaglobale)	- operare normalã - urgentã
Radioactivitatea lichidelor emise în mediul acvatic	Sistem fix de monitorizare si/sau prelevare continuã, urmatã de analize specifice de laborator, periodice (spectrometrice, alfaglobale sau betaglobale)	- operare normalã - urgentã

AUTORITATEA NATIONALÃ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR

ORDIN

privind unele mãsuri de informare a consumatorilor de cãtre agentii economici care desfãsoarã activitãti de schimb valutar

Având în vedere:

– art. 1 si 8 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

– Referatul nr. 1/2.370 din 1 septembrie 2005 cu privire la cresterea numãrului de reclamatii privind activitatea agentilor economici care desfãsoarã activitãti de schimb valutar,

în temeiul prevederilor art. 4 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 755/2003 privind organizarea si functionarea Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, cu modificãrile ulterioare,

presedintele Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emite urmãtorul ordin:

Art. 1. – Agentii economici care desfãsoarã activitãti de schimb valutar au obligatia de a-i informa pe consumatori asupra cursurilor de schimb valutar, atât pentru operatiunile de vânzare, cât si pentru operatiunile de cumpãrare de valutã, prin afisare la loc vizibil, atât în interiorul, cât si în exteriorul casei de schimb valutar, conform prevederilor prezentului ordin.

Art. 2. – (1) La exteriorul si în interiorul casei de schimb valutar, cursurile de schimb valutar, atât pentru operatiunile de vânzare, cât si pentru operatiunile de cumpãrare de valutã, vor fi înscrise pe acelasi suport sau panou, într-o culoare contrastantã fatã de culoarea de fond a panoului.

(2) Culoarea de fond a panoului trebuie sã fie monocolorã, fãrã degradeuri ori alte însemne grafice sau culori.

(3) Informatiile prevãzute la alin. (1) trebuie indicate în mod vizibil si într-o formã neechivocã, usor de citit.

Art. 3. – Cursurile de schimb valutar afisate conform art. 2 vor include comisioanele practicate de agentul economic care desfãsoarã activitãti de schimb valutar, în cazul în care acestea existã.

Art. 4. – Prevederile art. 1, 2 si 3 se aplicã în mod corespunzãtor si pentru operatiunile efectuate cu valute uzate, rupte sau iesite din uz, monede ori instrumente de platã exprimate în valutã, de tipul voucherelor, cecurilor de cãlãtorie si altora asemenea.

Art. 5. – (1) Înãltimea minimã admisã a literelor si cifrelor pentru afisarea în exteriorul casei de schimb valutar a cursurilor de schimb valutar, atât pentru operatiunile de vânzare, cât si pentru operatiunile de cumpãrare de valutã, este de 80 mm, grosimea literelor de 10 mm, distanta dintre litere de minimum 10 mm, iar distanta dintre cuvinte de minimum 20 mm.

(2) Înãltimea minimã admisã a literelor si cifrelor pentru afisarea în interiorul casei de schimb valutar a cursurilor de schimb valutar, atât pentru operatiunile de vânzare, cât si pentru operatiunile de cumpãrare de valutã, este de minimum 8 mm, grosimea literelor de 1 mm, distanta dintre litere de minimum 1 mm, iar distanta dintre cuvinte de minimum 2 mm.

Art. 6. – Prezentul ordin intrã în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I. La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin, se abrogã Ordinul presedintelui Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 12/2003 privind unele mãsuri de informare a consumatorilor de cãtre agentii economici care desfãsoarã activitãti de schimb valutar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 10 martie 2003.

Presedintele Autoritãtii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

Cãtãlin Florin Teodorescu,

secretar de stat

Bucuresti, 11 octombrie 2005.

Nr. 484.