MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 924         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 17 octombrie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 435 din 13 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordinului ministrului sănătătii si familiei si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 20/12/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în asistenta medicală primară

 

Decizia nr. 480 din 22 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

23. – Hotărâre privind retragerea autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit “Alianta Galati OC3“

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL COLEGIULUI MEDICILOR DENTISTI DIN ROMÂNIA

 

11. – Decizie privind stabilirea cuantumului cotizatiei de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România

 

12. – Decizie privind organizarea si functionarea structurilor teritoriale ale Colegiului Medicilor Dentisti din România

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 435

din 13 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordinului ministrului sănătătii si familiei si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 20/12/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în asistenta medicală primară

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Mihai Paul Cotta – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordinului ministrului sănătătii si familiei si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 20/12/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în asistenta medicală primară, exceptie ridicată de C.M.I. Dr. Constanta Bogdan în Dosarul nr. 6.720/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

La apelul nominal au răspuns Casa Natională de Asigurări de Sănătate, prin consilier juridic, si Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucuresti, prin consilier juridic, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantii părtilor prezente solicită respingerea exceptiei, întrucât ordinul criticat de autorul exceptiei si-a încetat aplicabilitatea.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, controlul de constitutionalitate pe cale de exceptie se exercită numai asupra legilor si ordonantelor.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 mai 2005, pronuntată în Dosarul 6.720/2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordinului ministrului sănătătii si familiei nr. 20/12/2003, exceptie ridicată de C.M.I. Dr. Constanta Bogdan în dosarul mentionat, având ca obiect judecarea unei actiuni în pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că actul normativ criticat încalcă dispozitiile constitutionale privitoare la neretroactivitatea legilor, întrucât a fost publicat în Monitorul Oficial al României la 6 februarie 2003, iar la art. 2 acesta prevede că intră în vigoare la 1 ianuarie 2003.

Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, “în conditiile în care la baza emiterii Ordinului nr. 20/2003 au stat prevederile art. 10 alin. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări de sănătate care reglementează în sarcina Casei Nationale de Asigurări de Sănătate elaborarea normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru, până la data de 15 decembrie a anului în curs pentru anul următor, fiind un act administrativ cu caracter normativ, aprobat prin ordin al ministrului sănătătii si al presedintelui CNAS“.

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă. Se arată că, în conformitate cu dispozitiile constitutionale ale art. 146 lit. d), precum si cu cele ale art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, “ordinele autoritătilor administratiei publice centrale nu pot constitui obiect al exceptiilor de neconstitutionalitate date în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale“.

Avocatul Poporului consideră că exceptia este inadmisibilă. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că, “potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie si art. 29 alin. (1) dn Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, controlul de constitutionalitate pe cale de exceptie se exercită numai asupra legilor si ordonantelor. Curtea, în jurisprudenta sa, a statuat că termenul de «lege» prevăzut la lit. d) a art. 146 din Constitutie nu este folosit în sens larg, cuprinzând toate actele normative, ci doar în sensul său strict“. Este mentionată, în acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 58/2004.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtilor prezente si a procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie Ordinul ministrului sănătătii si familiei si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 20/12/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în asistenta medicală primară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 si nr. 78 bis, ambele din 6 februarie 2003, în numărul bis fiind publicate si anexele la ordinul comun.

Ulterior, Ordinul nr. 20/12/2003 si-a încetat aplicabilitatea, potrivit art. 2 din Ordinul ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 1.220/890/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 si nr. 17 bis, ambele din 9 ianuarie 2004, care, la rândul său, si-a încetat aplicabilitatea, potrivit art. 2 din Ordinul ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 56/45/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pe anul 2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 si nr. 134 bis, ambele din 14 februarie 2005.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constitutie,

Curtea Constitutională “hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial“. În aplicarea acestei dispozitii constitutionale, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede: “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare, care are legătură cu solutionarea cauzei în orice fază a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.“

În sensul acestor prevederi constitutionale si legale care sunt de strictă interpretare, în jurisprudenta sa (de exemplu, Decizia nr. 58 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 15 martie 2004), Curtea Constitutională a statuat că “termenul «lege» prevăzut la lit. d) a art. 146 din Constitutie, republicată, nu este folosit în sens larg, cuprinzând toate actele normative, ci doar în sensul său strict, de lege, prin care se întelege actul legislativ adoptat de Parlament si promulgat de Presedintele României, si de ordonantă, care reprezintă actul adoptat de Guvern pe baza unei delegări legislative. Conceptul de lege rezultă din îmbinarea criteriului formal cu cel material, întrucât continutul legii este determinat de importanta acordată de legiuitor aspectelor reglementate. Astfel, este evident că solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate privind alte acte normative nu este de competenta Curtii Constitutionale, aceste acte fiind controlate, sub aspectul legalitătii, de instantele de contencios administrativ“.

Curtea constată că, în cauză, exceptia de neconstitutionalitate nu vizează dispozitiile unei legi sau ale unei ordonante, ci se referă la acte normative emise de ministrul sănătătii si familiei si presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate. Această exceptie este contrară prevederilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar potrivit alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, însăsi instanta de judecată trebuia să respingă exceptia, ca fiind inadmisibilă, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constitutională. Întrucât instanta de judecată nu a aplicat aceste dispozitii legale, Curtea urmează să respingă exceptia ca inadmisibilă.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordinului ministrului sănătătii si familiei si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 20/12/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în asistenta medicală primară, exceptie ridicată de C.M.I. Dr. Constanta Bogdan în Dosarul nr. 6.720/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 septembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 480

din 22 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Rusu – procuror

Mihai Paul Cotta – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Amur Company“ – S.R.L. Iasi în Dosarul nr. 1.566/2005 al Curtii de Apel Iasi – Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, arătând că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Se arată că prevederile art. 129 din Constitutie au lăsat la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.566/2005, Curtea de Apel Iasi – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Amur Company“ – S.R.L. Iasi în dosarul mentionat, având ca obiect judecarea recursului autorului exceptiei împotriva sentintei prin care s-a admis exceptia inadmisibilitătii actiunii formulate în conditiile ordonantei de urgentă criticate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că “prin sintagma «sunt irevocabile» din textul legal criticat, legiuitorul a îngrădit dreptul părtilor de a se adresa justitiei si de a exercita căile de atac împotriva unei hotărâri judecătoresti, pronuntată de prima instantă“.

Sunt încălcate dispozitiile constitutionale ale art. 21, art. 24 alin. (1) si art. 129.

Se arată că, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, “exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti si procedura de judecată sunt stabilite prin lege, însă libertatea legiuitorului de a stabili conditiile de exercitare a căilor de atac si procedura de judecată nu sunt absolute, legiuitorul fiind tinut de respectarea normelor si principiilor referitoare la drepturile si libertătile fundamentale ale omului“.

Este invocată în sensul acestor sustineri Decizia Curtii Constitutionale nr. 176 din 24 martie 2005, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel Iasi – Sectia contencios administrativ si fiscal consideră, în esentă, că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

În legătură cu incidenta prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, instanta arată că “privarea părtilor interesate de posibilitatea de a cere examinarea hotărârii pronuntate de prima instantă sesizată de către o instantă superioară reprezintă o atingere adusă dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 21 alin. (3) din Constitutie“.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că dispozitia legală criticată, “prin care se derogă de la principiul dublului grad de jurisdictie, nu reprezintă o încălcare a dreptului fundamental privind accesul liber la justitie instituit prin art. 21 din Constitutie, ci este destinată să asigure, în primul rând, celeritatea judecării cauzei, scurtând durata procesului si evitând, astfel, tergiversarea judecătii prin reluarea ciclului procesual, iar pentru părti economie de timp si bani“. De asemenea, în continuare se arată că “dispozitiile art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie au lăsat la latitudinea legiuitorului reglementarea «competentei», a «procedurii», precum si a «căilor de atac», în raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate“. În acest sens sunt mentionate deciziile Curtii Constitutionale nr. 129/1995 si nr. 38/1998.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile criticate sunt constitutionale. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că nu sunt încălcate dispozitiile art. 21 din Constitutie, întrucât “legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si în modalitătile instituite de lege“.

Avocatul Poporului apreciază, de asemenea, că stabilirea prin dispozitiile criticate a unor reguli privind exercitarea căilor de atac este în deplin acord cu prevederile art. 129 din Constitutie. Sunt invocate, în acest sens, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, precum si deciziile Curtii Constitutionale nr. 363/2004, nr. 425/2004, nr. 476/2004 si nr. 150/2005.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 fată de prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie, Avocatul Poporului apreciază că “părtilor nu le este îngrădit sub nici un aspect dreptul la apărare, acestea beneficiind, în cadrul procesului, de toate mijloacele de apărare si de toate garantiile procesuale prevăzute de lege“.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2003, aprobată si modificată prin Legea nr. 486/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2003.

Dispozitiile legale criticate au următorul continut:

– Art. 11: “(3) Hotărârile se redactează în termen de 10 zile de la pronuntare si sunt irevocabile.“

În esentă, autorul exceptiei consideră că textul criticat încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1)–(3) privind accesul liber la justitie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare si ale art. 129 privind căile de atac. Textele constitutionale invocate au următorul cuprins:

– Art. 21 alin. (1)–(3): “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.“;

– Art. 24 alin. (1): “Dreptul la apărare este garantat.“;

– Art. 129: “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitia legală criticată a mai format obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 251 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005, Curtea respingând exceptia, a retinut următoarele: “În conformitate cu procedura aprobării tacite prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003, cererea de chemare în judecată a autoritătii administratiei publice având ca obiect constatarea aprobării tacite se introduce la instanta judecătorească de contencios administrativ competentă [art. 9 alin. (2)]. Potrivit art. 11 alin. (2) al ordonantei criticate, în cazul în care instanta constată îndeplinirea conditiilor prevăzute de această ordonantă de urgentă, pronuntă o hotărâre prin care obligă autoritatea administratiei publice să elibereze documentul oficial prin care se permite solicitantului să desfăsoare o anumită activitate, să presteze un serviciu sau să exercite o profesie.

Prevederea criticată prin exceptia de neconstitutionalitate, potrivit căreia hotărârile pronuntate de instantele judecătoresti în această materie sunt irevocabile, nu încalcă prevederile Constitutiei sau pe cele ale Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Constitutia nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti, stabilind, în art. 129, că acestea se exercită «în conditiile legii».“

De asemenea, prin aceeasi decizie s-a mai retinut că, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, “art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale se referă la posibilitatea efectivă de a supune judecătii unei instante nationale cazul violării unui drept consacrat de conventie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) si, în consecintă, «nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdictie sau un anumit număr al căilor de atac» (Decizia Curtii Constitutionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003). Totodată, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) si ale art. 129 din Constitutie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, că «accesul la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justitie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac». În acest sens, este si Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994“.

În consecintă, prin decizia mentionată, Curtea a constatat că, “în cazul procedurii aprobării tacite, persoana care se consideră vătămată de o autoritate a administratiei publice prin neemiterea unei autorizatii prevăzute de art. 3 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 se poate adresa unei instante judecătoresti pentru solutionarea plângerii sale, fiind, astfel, îndeplinite, fără echivoc, cerintele impuse de art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale“.

Totodată, în ceea ce priveste incidenta dispozitiilor art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, a statuat că “acestea consacră, într-adevăr, dreptul la dublul grad de jurisdictie, drept ce este recunoscut, însă, doar în materie penală. Având în vedere că obiectul cauzei care se judecă de către instantă, în cazul de fată, nu este de natură penală, Curtea constată că prevederile art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 nu au incidentă în cauză“.

Solutia pronuntată de Curtea Constitutională prin decizia mentionată, precum si considerentele care au stat la baza acesteia îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu se invocă elemente noi de natură a schimba această jurisprudentă.

În legătură cu invocarea, în prezenta cauză, a încălcării dreptului la apărare prevăzut de dispozitiile art. 24 alin. (1) din Constitutie, Curtea observă că, în cadrul procesului în care se pronuntă hotărârea irevocabilă, părtile beneficiază neîngrădit de toate drepturile procesuale prevăzute de lege, inclusiv de acela de a fi reprezentate sau asistate de un avocat, de a propune probe pentru dovedirea sustinerilor lor si de a-si face toate apărările pe care le consideră necesare.

În sfârsit, invocarea de către autorul exceptiei a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005, nu are relevantă în cauză, întrucât, prin decizia respectivă, Curtea s-a pronuntat cu privire la un text al Codului de procedură civilă care prevedea sanctiunea nulitătii absolute în cazul lipsei din cererea de recurs a unor elemente de identificare a părtilor, ceea ce nu are nici o legătură cu textul criticat în cazul de fată.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Amur Company“ – S.R.L. Iasi în Dosarul nr. 1.566/2005 al Curtii de Apel Iasi – Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 septembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind retragerea autorizatiei de functionare a Cooperativei de credit “Alianta Galati OC3“

 

Având în vedere cererea de retragere a autorizatiei de functionare a Cooperativei de Credit “Alianta Galati OC3“, formulată de CREDITCOOP Casa Centrală prin Scrisoarea nr. VII/SD/4.303 din 29 iulie 2004, în baza art. 7 alin. (3) din Normele Băncii Nationale a României nr. 6/2003 privind fuziunea si divizarea cooperativelor de credit, aprobarea Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României privind fuziunea prin absorbtie a cooperativelor de credit “Belsugul Galati“ si “Alianta Galati“, din data de 12 septembrie 2005, ca urmare a căreia Cooperativa de credit “Alianta Galati“ este absorbită, întregul său patrimoniu transmitându-se Cooperativei de credit “Belsugul Galati“,

în temeiul prevederilor art. 89 lit. a) liniuta a patra din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit, aprobată si modificată prin Legea nr. 200/2002, cu modificările si completările ulterioare,

Banca Natională a României hotărăste:

Art. 1. – Se retrage Autorizatia de functionare seria B nr. 0252 din 23 septembrie 2002 a Cooperativei de credit “Alianta Galati OC3“, cu sediul în municipiul Galati, Str. Movilei nr. 10, bl. C1, ap. 22, judetul Galati, cod unic de înregistrare 7972065, număr de ordine în registrul comertului J17/10.016/1992, ca urmare a cererii de retragere a autorizatiei de functionare formulate de CREDITCOOP Casa Centrală.

Art. 2. – Prezenta hotărâre va fi transmisă CREDITCOOP Casa Centrală si va intra în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

GUVERNATORUL BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI,

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

 

Bucuresti, 7 octombrie 2005.

Nr. 23.

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL COLEGIULUI MEDICILOR DENTISTI DIN ROMÂNIA

 

COLEGIUL MEDICILOR DENTISTI DIN ROMÂNIA

 

DECIZIE

privind stabilirea cuantumului cotizatiei de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România

 

În temeiul art. 51, 54 si 74 din Legea nr. 308/2004 privind exercitarea profesiei de medic dentist, precum si înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor Dentisti din România, cu modificările ulterioare, si al Hotărârii Adunării generale nationale a Colegiului Medicilor Dentisti din România din data de 25 iunie 2005,

Consiliul national al Colegiului Medicilor Dentisti din România emite următoarea decizie:

Art. 1. – Membrii Colegiului Medicilor Dentisti din România care exercită profesia de medic dentist au obligatia de a achita lunar cotizatia de membru, în valoare de 20 lei RON (200.000 ROL), începând cu data de 1 ianuarie 2006.

Art. 2. – Medicii dentisti pensionari care nu mai exercită activităti medico-dentare si care doresc să îsi păstreze calitatea de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România sunt scutiti de la plata cotizatiei.

Art. 3. – Medicii dentisti care au solicitat suspendarea calitătii de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 308/2004 privind exercitarea profesiei de medic dentist, precum si înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor Dentisti din România, cu modificările ulterioare, sunt scutiti de la plata cotizatiei pe durata suspendării.

Art. 4. – Medicii dentisti cărora li s-a aplicat sanctiunea de suspendare a calitătii de membru pe o perioadă determinată nu plătesc cotizata pe durata suspendării.

Art. 5. – Medicii dentisti cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti în unul dintre aceste state, care au solicitat si au obtinut, în conditiile legii, calitatea de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România, sunt obligati la plata cotizatiei în aceleasi conditii ca si cetătenii români.

Art. 6. – Medicii dentisti cetăteni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care prestează temporar servicii medicale pe teritoriul României, sunt obligati la plata cotizatiei.

Art. 7. – (1) Neplata cotizatiei timp de 3 luni atrage sanctionarea cu avertisment si sistarea informatiilor (revistă, e-mail).

(2) Neplata cotizatiei pe o perioadă de 6 luni se sanctionează cu retragerea calitătii de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România si pierderea dreptului de liberă practică.

Art. 8. – Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2006.

 

Presedintele Colegiului Medicilor Dentisti din România,

Mihai Augustin

 

Bucuresti, 24 septembrie 2005.

Nr. 11.

 

COLEGIUL MEDICILOR DENTISTI DIN ROMÂNIA

 

DECIZIE

privind organizarea si functionarea structurilor teritoriale ale Colegiului Medicilor Dentisti din România

 

În temeiul art. 30, 31, 32, 41, 42 si 52 din Legea nr. 308/2004 privind exercitarea profesiei de medic dentist, precum si înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor Dentisti din România, cu modificările ulterioare, al art. 29, 36 si 37 din Regulamentul de organizare si functionare a Colegiului Medicilor Dentisti din România, adoptat prin Decizia presedintelui Colegiului Medicilor Dentisti din România nr. 1/2005,

Consiliul national al Colegiului Medicilor Dentisti din România emite următoarea decizie:

Art. 1. – Colegiul Medicilor Dentisti din România va functiona la nivel national prin organele de conducere prevăzute de Legea nr. 308/2004 privind exercitarea profesiei de medic dentist, precum si înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor Dentisti din România, cu modificările ulterioare, iar la nivel teritorial, prin colegiile judetene, respectiv Colegiul Medicilor Dentisti din Municipiul Bucuresti.

Art. 2. – (1) Structurile judetene, respectiv Colegiul Medicilor Dentisti din Municipiul Bucuresti, au autonomie functională, organizatorică si financiară, iar de la data înregistrării la administratia financiară si obtinerii codului fiscal, au personalitate juridică.

(2) Fiecare structură a Colegiului Medicilor Dentisti din România va avea cod fiscal, buget si patrimoniu propriu, stampilă si cont bancar si va functiona potrivit Legii nr. 308/2004, cu modificările ulterioare, Regulamentului de organizare si functionare a Colegiului Medicilor Dentisti din România si deciziilor Consiliului national al acestuia.

Art. 3. – Denumirea structurii teritoriale va fi formată din sintagma “Colegiul Medicilor Dentisti din ...“ urmată de denumirea judetului, respectiv municipiul Bucuresti.

Art. 4. – Colegiile judetene vor functiona în orasele resedintă de judet.

Art. 5. – Potrivit art. 42 din Legea nr. 308/2004, cu modificările ulterioare, organele de conducere la nivelul colegiilor judetene, respectiv la nivelul municipiului Bucuresti, sunt:

a) adunarea generală, formată din toti medicii dentisti din colegiul respectiv;

b) consiliul;

c) biroul consiliului.

Art. 6. – Atributiile organelor de conducere sunt cele prevăzute de Legea nr. 308/2004, cu modificările ulterioare, de Regulamentul de organizare si functionare a Colegiului Medicilor Dentisti din România sau cele stabilite, în conditiile legii, prin deciziile organelor de conducere la nivel national.

Art. 7. – (1) Cuantumul cotizatiei de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România este de 15 RON (150.000 ROL), conform Hotărârii Adunării generale nationale din data de 6 noiembrie 2004. Cotizatia datorată de membrii Colegiului Medicilor Dentisti din România se plăteste până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se face plata. Cotizatia poate fi plătită si anticipat.

(2) Neplata cotizatiei în termenul prevăzut la alin. (1) atrage plata unor penalităti de întârziere în valoare egală cu cele stabilite pentru neplata obligatiilor fiscale.

Art. 8. – (1) Neplata cotizatiei si a penalitătilor datorate pe o perioadă de 6 luni atrage suspendarea dreptului de liberă practică până la plata datoriilor restante.

(2) Suspendarea dreptului de liberă practică se dispune de către consiliul colegiului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, după atentionarea scrisă a medicului cu privire la restantă.

Art. 9. – (1) Cota-parte datorată Colegiului Medicilor Dentisti din România se va vira de către structurile judetene până la sfârsitul lunii următoare celei pentru care s-a încasat cotizatia.

(2) Obligatia urmăririi si efectuării vărsării cotei aferente Colegiului Medicilor Dentisti din România revine presedintelui consiliului colegiului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti.

Art. 10. – (1) Au de drept calitatea de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România toti medicii dentisti care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 308/2004, cu modificările ulterioare, erau membri ai Colegiului Medicilor din România.

(2) Dovada calitătii de mai sus se face cu o copie de pe autorizatia de liberă practică.

Art. 11. – (1) Reavizarea calitătii de membru al Colegiului Medicilor Dentisti din România se va face o dată la 5 ani începând cu anul 2005.

(2) Orele de educatie medicală continuă acumulate în perioada anterioară înfiintării Colegiului Medicilor Dentisti din România rămân valabile si vor fi avute în vedere la calcularea numărului de puncte si a reavizării potrivit procedurii stabilite de Consiliul national al Colegiului Medicilor Dentisti din România.

Art. 12. – (1) Actualele filiale ale Colegiului Medicilor Dentisti din România, filiale organizate până la aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Colegiului Medicilor Dentisti din România, urmează să îsi înceteze activitatea cel mai târziu la data de 31 decembrie 2005.

(2) Până la data prevăzută la alin. (1), în judetele care au format filiala locurile vacante vor fi ocupate de supleanti, iar dacă acestia nu există, până la completarea numărului de locuri se vor organiza alegeri.

Art. 13. – Consiliile colegiilor judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, vor fi formate dintr-un număr de membri stabilit după cum urmează:

a) 7 membri pentru colegiile care au Onscrisi până la 100 de membri;

b) 11 membri pentru colegiile care au Onscrisi peste 100 de membri.

Art. 14. – (1) După constituire, noile consilii ale colegiilor judetene îsi vor alege biroul consiliului.

(2) După constituire, noile organe de conducere vor fi validate de Biroul executiv al Consiliului national al Colegiului Medicilor Dentisti din România.

Art. 15. – Durata mandatelor noilor alesi este, pentru toate cazurile, până la împlinirea mandatului membrilor alesi initial.

Art. 16. – Reprezentantii alesi în Adunarea generală natională si în Consiliul national al Colegiului Medicilor Dentisti din România îsi păstrează mandatul si îl vor exercita până la împlinirea lui.

Art. 17. – Organizarea alegerilor la nivelul fiecărui judet desprins din cadrul unei filiale se va face sub coordonarea reprezentantilor zonali, asa cum au fost acestia aprobati de Adunarea generală natională a Colegiului Medicilor Dentisti din România.

Art. 18. – În prima sedintă a consiliului colegiului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, se vor alege si celelalte comisii necesare functionării colegiului.

Art. 19. – Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Colegiului Medicilor Dentisti din România,

Mihai Augustin

 

Bucuresti, 24 septembrie 2005.

Nr. 12.