MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul 173 (XVII) - Nr. 938 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 20 octombrie 2005
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 440 din 15
septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură
civilă
Decizia nr. 502 din 4 octombrie
2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215
din Codul penal
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
1.244. – Hotărâre privind suplimentarea
bugetului Ministerului Public pe anul 2005 din Fondul de rezervă bugetară la
dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005
1.254. – Hotărâre privind
stabilirea nivelului pretului national de referintă pentru energia termică
furnizată populatiei prin sisteme centralizate, în scopul încălzirii
locuintelor si al preparării apei calde
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
40. – Ordin al presedintelui
Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei privind aprobarea
Regulamentului de organizare si functionare a pietei de certificate verzi
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 15 septembrie 2005
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură
civilă
Ioan Vida – presedinte
Nicolae Cochinescu – judecător
Aspazia Cojocaru – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Petre Ninosu – judecător
Ion Predescu – judecător
Serban Viorel Stănoiu – judecător
Ion Tiucă – procuror
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent
Pe rol se află solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1
din Codul de procedură civilă,
exceptie ridicată de Ion Lupan în Dosarul nr. 375/2005 al Tribunalului Alba –
Sectia civilă.
La apelul nominal, se constată lipsa părtilor, fată de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul
nr. 464D/2005, care are acelasi obiect.
La apelul nominal în Dosarul nr. 464D/2005, se
constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de autorul exceptiei, Ionel Horobet, prin care acesta solicită acordarea
unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător din Bucuresti.
Având cuvântul asupra cererii de amânare, reprezentantul
Ministerului Public solicită respingerea acesteia, apreciind că autorul
exceptiei a avut suficient timp pentru a-si angaja un apărător.
Curtea, având în vedere că citatia pentru acest termen
a fost adusă la cunostinta autorului exceptiei Ionel Horobet la data de 2
august 2005, apreciază că acesta a avut timpul necesar pentru angajarea unui
apărător din Bucuresti, cererea de amânare nefiind temeinic motivată.
Prin urmare, Curtea respinge cererea de acordare a
unui nou termen de judecată, depusă de autorul exceptiei Ionel Horobet în
Dosarul nr. 464D/2005.
Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul
nr. 488D/2005, care are acelasi obiect.
La apelul nominal în Dosarul nr. 488D/2005, se
constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea
dosarelor nr. 464D/2005 si nr. 488D/2005 la Dosarul nr. 343D/2005, având în
vedere faptul că sunt îndeplinite cerintele conexării, prevăzute de art. 53
alin. (5) din Legea nr.
47/1992.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de
acord cu conexarea, întrucât toate dosarele au obiect identic.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a
dosarelor mentionate, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 464D/2005 si nr. 488D/2005 la
Dosarul nr. 343D/2005, care este primul înregistrat.
Pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că
dispozitiile legale criticate nu instituie discriminări de natură a contraveni
principiului egalitătii în fata legii. Totodată, consideră că faptul că
legiuitorul a stabilit ca în anumite materii să existe o singură cale de atac
nu are semnificatia unei îngrădiri a accesului liber la justitie.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarelor,
constată următoarele:
Prin încheierile din 8 aprilie 2005 si din 11 mai
2005, pronuntate în dosarele nr. 375/2005, nr. 9.783/2004 si nr. 2.251/2005, Tribunalul
Alba – Sectia civilă si Tribunalul Iasi – Sectia civilă au sesizat Curtea
Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2821 alin. 1
din Codul de procedură civilă.
Exceptia a fost ridicată de Ion Lupan, recurent în cadrul unui litigiu de asigurări sociale, precum si de Ionel Horobet si de Daniel Condorachi, recurenti în cadrul unor litigii privind solutionarea unor cereri de partaj.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii
acesteia sustin că sintagma “valoarea de până la 1 miliard lei“ contravine
principiului egalitătii cetătenilor în fata legii, întrucât legiuitorul
instituie o discriminare în functie de categoria socială. Astfel, autorii
exceptiei consideră că pierd dreptul la cele trei grade de jurisdictie, adică la
apel, întrucât valoarea pretentiilor lor este mai mică de 1 miliard de lei,
fată de cei care au pretentii peste această valoare si care, automat, au
dreptul de a formula apel. Totodată, arată că atâta vreme cât recursul este o
cale de atac extraordinară, restrictivă din punct de vedere al conditiilor
necesare pentru sesizarea instantei, dispozitiile legale criticate, prin faptul
că restrâng, în anumite situatii, exercitarea căilor de atac numai la recurs,
sunt neconstitutionale.
De asemenea, consideră că apelul este o cale de atac
ordinară, comună, de reformare, devolutivă si suspensivă de executare, prin
care partea care justifică un interes, considerând că hotărârea pronuntată este
nelegală si/sau netemeinică, învesteste si obligă instanta de control judiciar,
ierarhic superioară aceleia care a pronuntat hotărârea, în spetă tribunalul, să
se pronunte asupra motivelor de nelegalitate si/sau netemeinicie, urmând ca, în
conditiile legii, să se procedeze la rejudecarea fondului.
Rolul apelului fiind devolutiv, în sensul că instanta
superioară este obligată să judece a doua oară în fond pricina, rezultă că prin
dispozitiile art. 2821 din Codul de procedură civilă
este îngrădit dreptul cetăteanului de acces la justitie, prin stabilirea
conditiei ca litigiul să depăsească valoarea de 1 miliard de lei pentru
promovarea apelului.
Astfel, arată că, spre deosebire de art. 8 din
Declaratia Universală a Drepturilor Omului, de art. 14 din Pactul international
cu privire la drepturile civile si politice si de art. 6 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, “care se mărginesc
să asigure persoanei liberul acces la justitie, art. 21 din Constitutia
României îl garantează nu numai în vederea apărării drepturilor, ci si a
intereselor sale legitime“. În final, autorul exceptiei Daniel Condorachi mai
arată că natura juridică a litigiului în care s-a invocat prezenta exceptie de
neconstitutionalitate este partajul, “care îsi are originea în dreptul familiei
si nu este importantă valoarea obiectului“. Neavând o valoare prestabilită a
imobilului al cărui partaj se solicită, întrucât valoarea acestuia fluctuează
pe piata imobiliară, bunul litigant poate sau nu să întrunească valoarea impusă
de dispozitiile art. 2821 din Codul de procedură civilă,
adică aceea de 1 miliard de lei.
Tribunalul Alba – Sectia civilă si-a
exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din
Constitutie, legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de
judecată si conditiile de exercitare a căilor de atac, precum si limitările
acestora. Dispozitiile legale criticate nu contravin principiului egalitătii
cetătenilor în fata legii si nici nu îngrădesc accesul la justitie, întrucât se
aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută de ipoteza normei legale,
fără discriminări pe considerente arbitrare.
Dreptului de a exercita o cale de atac îi sunt permise
limitări, legiuitorul având posibilitatea de apreciere cu privire la acest aspect,
astfel cum a arătat si Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza “Golder
contra Regatului Unit“ si în Cauza “Popescu contra României“.
Tribunalul Iasi – Sectia civilă si-a
exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, legiuitorul
are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată si conditiile de
exercitare a căilor de atac, precum si limitările acestora. Dispozitiile legale
criticate nu contravin principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si
nici nu îngrădesc accesul la justitie, întrucât se aplică tuturor celor aflati
în situatia prevăzută de ipoteza normei legale, fără discriminări pe
considerente arbitrare. Dreptului de a exercita o cale de atac îi sunt permise
limitări, legiuitorul având posibilitatea de apreciere cu privire la acest
aspect, astfel cum a arătat si Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza
“Golder contra Regatului Unit“ din 1975 si în Cauza “Leander contra Suediei“
din 1987.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare: Principiul
accesului liber la justitie nu este încălcat de dispozitiile legale criticate,
ci, dimpotrivă, acestea reprezintă o expresie a realizării drepturilor în
justitie. Instituirea regulilor privind competenta si procedura de judecată
este în deplină concordantă cu art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie.
Asa cum a statuat în mod constant Curtea Constitutională, de exemplu prin
Deciziile nr. 129/1995 si nr. 38/1998, accesul liber la justitie nu înseamnă
accesul la toate instantele judecătoresti si la toate căile de atac, iar
legiuitorul poate constitui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli
speciale de procedură.
Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 din Constitutie, consideră că dispozitiile legale criticate nu creează discriminări între cetăteni în functie de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială, criterii ale egalitătii în drepturi prevăzute atât în art. 4 alin. (2) din Constitutie, cât si în art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Regimul juridic diferit instituit de legiuitor – constând în aceea că hotărârile judecătoresti date în primă instantă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întretinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv, atât în materie civilă, cât si în materie comercială, actiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum si în alte cazuri prevăzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs – este determinat de deosebirea de situatii care impune solutii legislative diferite în vederea asigurării celeritătii solutionării cauzelor aflate pe rolul instantelor. Astfel, în măsura în care reglementarea se aplică tuturor celor aflati în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. În final, invocă Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994 si deciziile nr. 135/1996, nr. 20/2000 si nr. 226/2004.
Avocatul Poporului apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozitiile
legale criticate nu încalcă principiul egalitătii cetătenilor în fata legii,
întrucât art. 2821 din Codul de procedură civilă nu
contine nici o dispozitie discriminatorie, regimul juridic diferit fiind
determinat de deosebirea de situatii care impune solutii legislative diferite
în vederea asigurării celeritătii solutionării cauzelor. Curtea Constitutională
a statuat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică
tuturor celor aflati în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe
considerente arbitrare, critica este neîntemeiată. În ceea ce priveste critica
referitoare la încălcarea art. 21 alin. (2) si (3) din Constitutie, apreciază
că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu
contravine principiului liberului acces la justitie, întrucât părtilor
interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac
împotriva hotărârii judecătoresti considerate defavorabilă. Legiuitorul poate
constitui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de
procedură, precum si modalităti particulare de exercitare a drepturilor
procedurale, astfel încât accesul liber la justitie nu înseamnă accesul la
toate instantele judecătoresti si la toate căile de atac. În acest sens, invocă
Decizia Curtii Constitutionale nr.
226/2004.
În final, apreciază că dispozitiile legale criticate
sunt norme de procedură si reprezintă optiuni ale legiuitorului, în deplină
conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia competenta
instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este
competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 2821 alin. 1
din Codul de procedură civilă,
dispozitii introduse prin art. I pct. 94 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
138/2000 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă
(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie
2000) si modificate prin art. I pct. 40 din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.
138/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din
14 iulie 2005), având în prezent următorul continut: “Nu sunt supuse
apelului hotărârile judecătoresti date în primă instantă în cererile introduse
pe cale principală privind pensii de întretinere, litigii al căror obiect are o
valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât si în
materie comercială, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la
înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii si
în alte cazuri prevăzute de lege.“
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si art.
21 din Constitutie, care au următorul continut:
– Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata
legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“;
– Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa
justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui
drept.
(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt
facultative si gratuite.“
Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea retine că dispozitiile legale criticate constituie norme de procedură,
care stabilesc categoriile de hotărâri judecătoresti care nu pot fi supuse
apelului în cadrul procesului civil. Conform prevederilor art. 126 alin. (2)
din Constitutie, “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de
judecată sunt prevăzute numai prin lege“ si, ca atare, legiuitorul este
suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând si
celelalte principii si dispozitii constitutionale.
În ceea ce priveste pretinsa încălcare a principiului
egalitătii cetătenilor în fata legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea
fundamentală, Curtea observă că diferentierea hotărârilor care pot fi sau nu
pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar
nu pe cel al averii sau al categoriei sociale, asa cum în mod eronat sustin
autorii exceptiei si, prin urmare, textul legal atacat nu instituie
discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constitutie, de natură să
aducă atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii. Regimul
juridic diferit – constând în aceea că hotărârile judecătoresti date în primă
instantă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de
întretinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei
inclusiv, atât în materie civilă, cât si în materie comercială, actiunile
posesorii, precum si cele referitoare la înregistrările în registrele de stare
civilă, luarea măsurilor asigurătorii si în alte cazuri prevăzute de lege nu
pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs – este determinat de deosebirea de
situatii care impune solutii legislative diferite în vederea asigurării
celeritătii solutionării cauzelor aflate pe rolul instantelor.
Referitor la prevederile art. 21 din Constitutie
privind accesul liber la justitie, Curtea Constitutională a stabilit prin
Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că nu se poate exclude de la
exercitiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social, însă
legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli
speciale de procedură, precum si modalităti particulare de exercitare a
drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justitie nu înseamnă
accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate
căile de atac.
Totodată Curtea observă că din dispozitiile si
principiile Legii fundamentale nu reiese obligativitatea existentei triplului
grad de jurisdictie si, de asemenea, că reglementările internationale în
materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdictie sau la toate
căile de atac prevăzute de legislatiile nationale, art. 13 din Conventia pentru
apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale consacrând numai
dreptul persoanei la un recurs efectiv în fata unei instante nationale, deci
posibilitatea de a accede la un grad de jurisdictie. Totodată Curtea Europeană
a Drepturilor Omului, în jurisprudenta sa a statuat că dreptul de acces la
tribunale nu este absolut si că fiind vorba despre un drept pe care conventia
l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există
posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care
circumscriu continutul oricărui drept (Cauza “Golder împotriva Regatului Unit“,
1975).
Curtea Constitutională s-a mai pronuntat cu privire la
dispozitiile legale criticate, însă înainte de modificarea acestora prin Legea
nr. 219/2005, prin Decizia nr.
226/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din
7 iunie 2004, constatând că acestea sunt constitutionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
exceptie ridicată de Ion Lupan în Dosarul nr. 375/2005 al Tribunalului Alba –
Sectia civilă, precum si de Ionel Horobet si de Daniel Condorachi în dosarele
nr. 9.783/2004 si nr. 2.251/2005 ale Tribunalului Iasi – Sectia civilă.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 15
septembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 4 octombrie 2005
referitoare
la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 din Codul penal
Ioan Vida – presedinte
Nicolae Cochinescu – judecător
Aspazia Cojocaru – judecător
Constantin Doldur – judecător
Acsinte Gaspar – judecător
Kozsokár Gábor – judecător
Ion Predescu – judecător
Serban Viorel Stănoiu – judecător
Marinela Mincă – procuror
Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent
Pe rol se află
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 din Codul penal, exceptie
ridicată de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 141/2005 al Judecătoriei Roman.
La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece
critica autorului exceptiei vizează o problemă de interpretare si de aplicare a
prevederilor art. 215 din Codul
penal si nicidecum o eventuală contradictie a acestora cu dispozitiile din
Legea fundamentală.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 mai 2005, pronuntată în Dosarul
nr. 141/2005, Judecătoria Roman a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal.
Exceptia a fost ridicată de Daniel Eugen Muha în
dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul
acesteia sustine că atât organul de urmărire penală, cât si instanta de
judecată au interpretat gresit fapta si împrejurările în care aceasta a fost
comisă, încadrând-o în infractiunea de înselăciune prevăzută si pedepsită de
art. 215 din Codul penal.
Această situatie este, în opinia autorului, de natură a-i îngrădi liberul acces
la justitie si dreptul la apărare în derularea unui proces penal care se judecă
după norme interpretate si aplicate neunitar.
Judecătoria Roman opinează că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate
nu contravin accesului liber la justitie sau dreptului la apărare.
În acest sens a invocat jurisprudenta Curtii
Constitutionale, care, prin Decizia Plenului nr. 1/1994 si Decizia nr. 16/1999,
a statuat că “liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele
procedurale prin care se înfăptuieste justitia“.
Avocatul Poporului consideră că exceptia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate
sunt norme de drept substantial care nu îngrădesc sub nici un aspect dreptul
persoanelor interesate de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor,
libertătilor si intereselor lor legitime. Astfel, prevederile legale supuse
controlului de constitutionalitate incriminează variante ale infractiunii de
înselăciune ca o gravă faptă antisocială contra patrimoniului, constând în
înselarea încrederii participantilor la raporturile juridice patrimoniale.
De altfel, în toate sistemele de drept înselăciunea
ori escrocheria este o faptă incriminată si sever sanctionată. De asemenea,
art. 215 din Codul penal
nu contine dispozitii contrare dreptului părtilor de a beneficia în cursul
procesului penal de toate garantiile dreptului la apărare.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constitutională constată că a fost legal
sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din
Constitutie, ale art. 1 alin (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr.
47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 215 din Codul penal, cu următorul
continut: “Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca
adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în
scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si
dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 12
ani.
Înselăciunea săvârsită prin folosire de nume sau calităti mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însusi o infractiune, se aplică regulile privind concursul de infractiuni.
Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu
prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârsită în asa fel încât,
fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în
conditiile stipulate, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele
precedente, după distinctiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum si fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.
Înselăciunea care a avut consecinte deosebit de grave
se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor
drepturi.“
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că
prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale
ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile
omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie, ale
art. 24 referitoare la Dreptul la apărare si ale art. 126 alin. (3)
referitoare la interpretarea si aplicarea unitară a legii.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea constată că sustinerea privind împiedicarea accesului la justitie nu
poate fi primită în conditiile în care cauza la care se referă autorul
exceptiei se află chiar la instanta judecătorească, după cum nu poate fi primită
nici sustinerea privind încălcarea dreptului său la apărare, în conditiile în
care, cauza aflându-se în curs de judecată, autorul exceptiei poate uza de
toate mijloacele de apărare prevăzute de lege si poate exercita căile de atac
împotriva hotărârii pe care urmează să o pronunte instanta. Curtea constată, de
asemenea, că, în realitate, autorul exceptiei nu critică art. 215 din Codul penal, ci încadrarea
juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată, ceea ce, în opinia sa,
îi încalcă dreptul la apărare si accesul liber la justitie.
Astfel, în cauză se pune o problemă de aplicare a
legii, si nu de constitutionalitate, deoarece aspectele referitoare la
aplicarea legii nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale,
întrucât, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, “Sunt
neconstitutionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă
dispozitiile sau principiile Constitutiei“.
În concluzie, având în vedere că problemele de
aplicare a legii nu sunt de resortul contenciosului constitutional si că în
sustinerea exceptiei nu se reclamă contrarietatea dispozitiilor legale atacate
cu prevederile Legii fundamentale, Curtea constată că exceptia este
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitute, precum si al art. 1–3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca
inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 din Codul penal, exceptie
ridicată de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 141/2005 al Judecătoriei Roman.
Definitivă si general obligatorie.
Pronuntată în sedinta publică din data de 4 octombrie
2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind
suplimentarea bugetului Ministerului Public pe anul 2005 din Fondul de rezervă
bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005
În temeiul art. 108
din Constitutia
României, republicată, al art. 30 alin. (2) din Legea nr.
500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, al art. 21
lit. a) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr.
511/2004, cu modificările si completările ulterioare, precum si al art. 26
alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr.
66/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, cu
modificările si completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. – Se aprobă suplimentarea bugetului
Ministerului Public pe anul 2005 cu suma de 18.500,0 mii lei (RON) la capitolul
51.01 “Autorităti publice“, din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia
Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005, din care:
a) la titlul 02 “Cheltuieli de personal“, cu suma de
16.000,0 mii lei (RON);
b) la titlul 20 “Cheltuieli materiale si servicii“, cu
suma de 1.900,0 mii lei (RON);
c) la titlul 38 “Transferuri“, cu suma de 600,0 mii
lei (RON).
Art. 2. – Ministerul Finantelor Publice este autorizat
să introducă modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat si în
volumul si structura bugetului Ministerului Public pe anul 2005.
Art. 3. – Cu sumele rămase neutilizate se reîntregeste
Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului până la data de 10
decembrie 2005.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul justitiei,
Monica Luisa Macovei
Ministrul finantelor publice,
Bucuresti,
13 octombrie 2005.
Nr.
1.244.
GUVERNUL ROMÂNIEI
privind stabilirea nivelului pretului
national de referintă pentru energia termică furnizată populatiei prin sisteme
centralizate, în scopul încălzirii locuintelor si al preparării apei calde
Având în vedere
prevederile Ordonantei Guvernului nr.
73/2002 privind organizarea si functionarea serviciilor publice de alimentare
cu energie termică produsă centralizat, cu modificările si completările
ulterioare,
în temeiul art. 108 din Constitutia
României, republicată, si al art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a
Guvernului nr.
162/1999 privind instituirea pretului national de referintă pentru energia
termică furnizată populatiei prin sisteme centralizate, precum si pentru
acordarea de ajutoare bănesti pentru categoriile defavorizate ale populatiei,
aprobată cu modificări prin Legea nr.
328/2002, cu modificările ulterioare, potrivit căruia “nivelul pretului
national de referintă pentru energia termică se stabileste prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul
Energiei“,
având în vedere propunerea adresată Guvernului de
către Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. – Nivelul pretului national de referintă
pentru energia termică furnizată populatiei prin sisteme centralizate, în
scopul încălzirii locuintelor si al preparării apei calde, se stabileste la
107,50 lei (RON)/Gcal, inclusiv TVA.
Art. 2. – Pe data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr.
1.155/2004 privind stabilirea nivelului pretului national de referintă pentru
energia termică furnizată populatiei prin sisteme centralizate, în scopul
încălzirii locuintelor si al preparării apei calde, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 30 iulie 2004.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p. Ministrul economiei si comertului,
Iuliu Winkler,
ministru delegat pentru comert
Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare
în Domeniul Energiei,
Nicolae Opris
Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,
Gheorghe Barbu
p. Ministrul administratiei si internelor,
Anghel Andreescu,
secretar de stat
Ministrul finantelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
Bucuresti,
18 octombrie 2005.
Nr.
1.254.
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE CENTRALE
AUTORITATEA
NATIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI
privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a pietei de certificate verzi
În temeiul art. 9
alin. (6) si (7), al art. 51 din Legea energiei electrice nr.
318/2003 si al art. 9 din Hotărârea Guvernului nr.
1.892/2004 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei
electrice din surse regenerabile de energie, astfel cum a fost modificată prin
art. II din Hotărârea Guvernului nr.
958/2005 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.
443/2003 privind promovarea productiei de energie electrică din surse
regenerabile de energie si pentru modificarea si completarea Hotărârii
Guvernului nr.
1.892/2004 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei
electrice din surse regenerabile de energie,
având în vedere Referatul de aprobare întocmit de
Departamentul functionare si dezvoltare piată de energie si Procesul-verbal al
sedintei Comitetului de reglementare al Autoritătii Nationale de Reglementare
în Domeniul Energiei din data de 17 octombrie 2005,
presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în
Domeniul Energiei emite următorul ordin:
Art. 1. – Se aprobă Regulamentul de organizare si functionare
a pietei de certificate verzi, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă
din prezentul ordin.
Art. 2. – La data intrării în vigoare a prezentului
ordin se abrogă:
a) Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de
Reglementare în Domeniul Energiei nr.
15/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a
pietei de certificate verzi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 252 din 25 martie 2005;
b) Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de
Reglementare în Domeniul Energiei nr.
19/2005 privind aprobarea Metodologiei de stabilire a valorilor minime si
maxime de tranzactionare a certificatelor verzi, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005;
c) Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de
Reglementare în Domeniul Energiei nr.
20/2005 privind aprobarea valorilor minime si maxime de tranzactionare a
certificatelor verzi pentru anul 2005, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005.
Art. 3. – În termen de 30 de zile de la intrarea în
vigoare a prezentului ordin, Societatea Comercială “Opcom“ – S.A. va revizui si
va supune spre avizare Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul
Energiei procedurile elaborate în baza Ordinului presedintelui Autoritătii
Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr.
15/2005, în conformitate cu prevederile prezentului ordin.
Art. 4. – Departamentul functionare si dezvoltare
piată de energie din cadrul Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul
Energiei va urmări respectarea prevederilor prezentului ordin.
Art. 5. – Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Presedintele Autoritătii Nationale de Reglementare în
Domeniul Energiei,
Nicolae Opris
Bucuresti,
17 octombrie 2005.
Nr. 40.
*) Anexa se publică în format electronic pe pagina web a Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei, www.anre.ro