MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 943         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 21 octombrie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 421 din 13 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. 2 teza a doua din Codul familiei

 

Decizia nr. 442 din 15 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 27 din Codul penal, precum si ale art. 281 pct. 1 lit. b), art. 38 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 453 din 20 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.213. – Hotărâre privind realizarea de către institutiile din sistemul judiciar, în colaborare cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale, a retelei securizate de comunicatii de arie extinsă

 

1.230. – Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei

 

1.231. – Hotărâre privind aprobarea cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului national de protectie socială “Bani de liceu“ în anul scolar 2005/2006

 

1.232. – Hotărâre pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 68/2005 privind înfiintarea Centrului de Consultantă pentru Programe Culturale Europene

 

1.235. – Hotărâre privind transmiterea unor imobile din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Apărării Nationale în domeniul public al orasului Jibou si în administrarea Consiliului Local al Orasului Jibou, judetul Sălaj

 

1.236. – Hotărâre privind transmiterea unei părti dintr-un imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, pentru Aeroclubul României

 

1.239. – Hotărâre privind trecerea unei constructii aflate în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia

 

1.241. – Hotărâre privind transmiterea, cu titlu gratuit, a unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării în domeniul public al sectorului 1 al municipiului Bucuresti si în administrarea Consiliului Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti, pentru Scoala Generală nr. 3 “Nicolae Titulescu“, si utilizarea acestuia de către unitătile si institutiile de învătământ

 

1.255. – Hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005, pentru asigurarea stocurilor de materiale de interventie pentru prevenirea si diminuarea efectelor inundatiilor produse în luna septembrie 2005

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 421

din 13 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. 2 teza a doua din Codul familiei

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. 2 din Codul familiei, exceptie ridicată de Gheorghe Solcan si Domnica Solcan în Dosarul nr. 8.979/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal răspund autorii exceptiei, precum si partea Elisabeta Solcan, personal si asistată de avocat Toader Iancu, cu delegatie la dosar.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate invocă lipsa calitătii procesuale pasive a părtii Elisabeta Solcan.

Apărătorul acesteia solicită respingerea exceptiei invocate, arătând că solutionarea ei excedează competentei Curtii Constitutionale.

Procurorul solicită respingerea exceptiei invocate.

Curtea respinge exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a părtii Elisabeta Solcan.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia.

Apărătorul părtii Elisabeta Solcan solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că ridicarea acesteia constituie un abuz de drept procesual, în scopul tergiversării solutionării cauzei. În spetă se pune problema legii aplicabile, iar nu a neconstitutionalitătii textului de lege criticat, care reglementează o situatie specială, fără a aduce atingere dispozitiilor art. 11 alin. (1) si (2) si art. 20 din Constitutie si nici dispozitiilor art. 3, 12 si 13 din Conventia cu privire la drepturile copilului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, poate fi ascultat si copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru solutionarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 noiembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 8.979/2004, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. 2 din Codul familiei, exceptie ridicată de Gheorghe Solcan si Domnica Solcan într-o cauză având ca obiect recursul civil împotriva unei decizii prin care s-a mentinut sentinta civilă pronuntată într-o ordonantă presedintială privind înapoierea unui minor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arată că textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 11 alin. (1) si (2) si art. 20 din Constitutie, precum si dispozitiilor art. 3, 12 si 13 din Conventia cu privire la drepturile copilului, întrucât declaratia minorului care are discernământ ar trebui luată în considerare în raport de vârstă si grad de maturitate si coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, chiar dacă acesta nu a împlinit vârsta de 10 ani. Limita de vârstă de 10 ani, stabilită de art. 103 alin. 2 din Codul familiei, constituie o conditie a cărei respectare aduce atingere dreptului acestuia de a fi ascultat.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că limitarea vârstei copilului care poate fi ascultat de instantă nu poate fi considerată neconstitutională si nici în contradictie cu prevederile Conventiei cu privire la drepturile copilului, deoarece acest din urmă act international se referă doar la copilul care are discernământ, lăsând la aprecierea legiuitorului national stabilirea criteriilor potrivit cărora un copil poate fi considerat că are discernământ.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, apreciază că prin textul de lege criticat legiuitorul a instituit o prezumtie cu privire la vârsta de la care se poate considera că un copil are discernământ, ceea ce este chiar în sensul prevederilor Conventiei cu privire la drepturile copilului, care lasă la aprecierea legislatiilor nationale stabilirea criteriilor pentru determinarea acesteia.

De altfel, potrivit dispozitiilor art. 103 alin. 2 din Codul familiei, care au fost modificate implicit prin dispozitiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, ascultarea copilului mai mic de 10 ani rămâne la latitudinea instantei.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată si că aceasta are ca obiect dispozitiile art. 103 teza a treia din Codul familiei, desi în considerentele încheierii de sesizare se face referire la prevederile art. 103 alin. 2 din Codul familiei.

Reglementarea, prin textul de lege criticat, a posibilitătii instantei judecătoresti de a recurge la ascultarea minorului numai dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani este în deplină concordantă cu art. 20 din Constitutie, raportat la dispozitiile art. 12 alin. 2 din Conventia cu privire la drepturile copilului, potrivit cărora i se va da copilului posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură judiciară care îl priveste, în conformitate cu regulile de procedură din legislatia natională.

Totodată, ratiunea în considerarea căreia legiuitorul a instituit limita minimă de vârstă de la care minorul poate fi ascultat este justificată de instabilitatea afectivă si emotională a minorului, pe fondul unei imaturităti psihice si a lipsei experientei de viată, care îl privează pe acesta de posibilitatea de a sesiza adevăratul său interes si, adesea, de a discerne între bine si rău.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei si ale apărătorului părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de autorii exceptiei, îl constituie dispozitiile art. 103 din Codul familiei. În realitate, critica de neconstitutionalitate priveste doar dispozitiile art. 103 alin. 2 teza a doua din Codul familiei, dispozitii care au următorul continut: “[...] Acesta va fi ascultat dacă a împlinit vârsta de zece ani.“

În opinia autorilor exceptiei dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 11 alin. (1) si (2) si art. 20 din Constitutie, precum si dispozitiile art. 3 privind obligatia statelor părti de a asigura copilului protectia si îngrijirea necesare, art. 12 privind garantarea dreptului copilului capabil de discernământ de a-si exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveste si art. 13 privind dreptul copilului la libertatea de exprimare, din Conventia cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001.

Textele constitutionale invocate au următorul continut:

– Art. 11 alin. (1) si (2): “ (1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.“;

– Art. 20: “(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.“

Examinând exceptia, Curtea Constitutională constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 3 noiembrie 2004, textul de lege dedus controlului a fost modificat implicit prin dispozitiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2005. Potrivit acestor dispozitii: “În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveste copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru solutionarea cauzei.“

Rezultă că această modificare este chiar în sensul sustinerilor autorilor exceptiei, astfel că, desi cu temei ridicată, în prezent această exceptie a rămas fără obiect si urmează a fi respinsă.

Totodată, Curtea constată că noua reglementare este în deplină concordantă cu prevederile art. 12 pct. 1 din Conventia cu privire la drepturile copilului, potrivit cărora:

“Statele părti vor garanta copilului capabil de discernământ dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveste, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare tinându-se seama de vârsta sa si de gradul său de maturitate.“

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. 2 teza a doua din Codul familiei, exceptie ridicată de Gheorghe Solcan si Domnica Solcan în Dosarul nr. 8.979/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 septembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 442

din 15 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 27 din Codul penal, precum si ale art. 281 pct. 1 lit. b), art. 38 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Iuliana Nedelcu – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si 27 din Codul penal, precum si ale art. 281, art. 38 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Elena Cârpaci în Dosarul nr. 3.583/2004 al Judecătoriei Timisoara.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că dispozitiile legale criticate din Codul penal, care definesc si stabilesc pedeapsa pentru instigator, se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeasi situatie juridică si, prin urmare, nu contravin art. 16 din Constitutie. De asemenea, arată că, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, instituirea unor reguli speciale de procedură este un atribut exclusiv al legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 aprilie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 3.583/2004, Judecătoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 si 27 din Codul penal, precum si ale art. 281, art. 38 si art. 262 pct. 1 lit. a ) din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Elena Cârpaci, prin apărător ales, într-un dosar penal având ca obiect săvârsirea infractiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 281, 289, 291 si 292 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate instituie un tratament juridic “diferentiat al cetătenilor tării, pe categorii, după calitatea acestora“, întrucât art. 281 din Codul penal creează o discriminare a cetătenilor după functia lor, ceea ce contravine principiului egalitătii în fata legii. Autorul exceptiei mai arată că dispozitiile legale criticate tind să sustragă anumite categorii socioprofesionale de la aplicarea legii, de la o cercetare penală corectă, efectuată de aceleasi organe care efectuează cercetarea penală a oricărui cetătean. Astfel, prin înlăturarea clasei notarilor publici de la competenta materială a judecătoriei se creează o discriminare între cetăteni, după criteriul functiei si calitătii lor socioprofesionale. Ca urmare a dispozitiilor legale criticate, notarii publici sunt judecati de către curtea de apel, ca instantă de fond si de Înalta Curte de Casatie si Justitie, ca instantă de recurs, “fiind eliminată si una din căile de atac si verificare a legalitătii unei hotărâri, respectiv apelul“. O astfel de diferentiere nu-si are justificarea constitutională, “putând da nastere la speculatii privind motivatia reală care a stat la baza acestei diferentieri“, ceea ce ar avea ca efect încălcarea principiilor impartialitătii si independentei justitiei, consacrate de art. 123 din Constitutie, precum si a principiului referitor la dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Mai arată că, având în vedere considerentele susmen tionate, “asemenea reglementări si practici care sustrag de la competenta obisnuită a instantelor anumiti cetăteni, după calitatea acestora, tind a echivala în acest caz cu situatia unor instante extraordinare, în sensul art. 125 alin. (2) din Constitutie“.

Cu privire la art. 25 si 27 din Codul penal, sustine că acestea sunt neconstitutionale, întrucât prevăd că instigatorul va fi pedepsit ca si autorul faptei penale.

În final, invocă aspecte de fapt care au fost evidentiate pe parcursul solutionării cauzei si care, în opinia sa, au creat o situatie “hilară, nonprocesuală si stupidă“.

Judecătoria Timisoara si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că nici una dintre dispozitiile legale criticate nu conduce la o discriminare între cetăteni în raport de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială, care ar contraveni art. 4 si 16 din Constitutie. În cauză nu există nici un element care să ducă la ideea unei discriminări, “dată fiind etnia romă din care aceasta face parte, întrucât solutia de disjungere este o urmare a faptului că prezumtivul autor al infractiunii prevăzute de art. 289 din Codul penal nu a putut fi identificat, fără a se urmări în acest fel crearea unor avantaje respectivului autor, în raport de inculpata din prezenta cauză, căreia I s-a retinut calitatea de instigator la săvârsirea acelei infractiuni“.

Totodată, instanta apreciază că art. 25 si 27 din Codul penal nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, întrucât prin coroborarea acestora cu dispozitiile art. 38 din Codul de procedură penală nu s-a urmărit în nici un fel discriminarea inculpatei, ci doar o mai bună judecată a cauzei, mai bună judecată care poate presupune si cercetarea de îndată a persoanelor apreciate ca fiind instigatori sau complici la săvârsirea unei infractiuni.

Nici stabilirea de către legiuitor a unor limite de pedeapsă speciale, identice în cazul instigatorului si al autorului unei infractiuni, nu este de natură a încălca în vreun fel drepturile fundamentale garantate prin Constitutie.

De asemenea, consideră că reglementarea diferită a competentei în raport de calitatea persoanei nu creează discriminări între cetăteni, încălcând astfel Constitutia, ci, din contră, este de natură a oferi garantii unor anumite persoane, printre care se numără si notarii, că faptele pentru a căror săvârsire sunt cercetati, “fiind mai complexe si mai grave decât fapte similare săvârsite de către persoane care nu au această calitate“, vor fi date spre judecare unor instante care le vor instrumenta cu competenta profesională necesară.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

Dispozitiile legale criticate, stabilind competenta, inclusiv a celei după calitatea persoanei, intră în atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Legiuitorul poate prevedea, în situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procesuale, fără a aduce atingere principiului constitutional înscris în art. 124 alin. (2) din Constitutie referitor la unicitatea, impartialitatea si egalitatea pentru toti a justitiei.

Referitor la încălcarea art. 16 din Constitutie, arată că, asa cum a statuat Curtea Constitutională în repetate rânduri, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură atâta timp cât aceasta nu se face în mod discriminatoriu. Art. 281 din Codul de procedură penală nu creează nici o discriminare pe motive de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială, egalitatea presupunând egala răspundere a cetătenilor pentru faptele săvârsite, dar nu si identitatea de instante care solutionează asemenea fapte.

Reglementarea diferită a competentei în raport cu calitatea persoanei nu este de natură a crea discriminări, ci, din contră, este de natură a oferi garantii unor anumite persoane, printre care se numără si notarii, că faptele pentru a căror săvârsire sunt cercetati, “fiind mai complexe si mai grave decât fapte similare săvârsite de către persoane care nu au această calitate“, vor fi date spre judecare unor instante care le vor instrumenta cu competenta profesională necesară. Astfel, nu rezultă că inculpata ar fi discriminată si nici că aceste persoane ar beneficia de un tratament procesual penal diferit sau că ar fi exonerate de răspundere.

În sensul celor arătate mai sus, cu privire la principiul egalitătii, invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 25/1999.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate nu contravin art. 16 din Constitutie, întrucât se aplică în mod egal tuturor celor vinovati de instigare la săvârsirea unei fapte penale, fără privilegii si fără discriminări. Principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, iar la situatii inegale tratamentul nu poate fi decât diferit.

Totodată, fiind norme de procedură, consideră că dispozitiile legale criticate sunt în deplină concordantă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, îl constituie dispozitiile art. 25 si 27 din Codul penal, precum si ale art. 281, art. 38 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală. Cu privire la art. 281 din Codul de procedură penală, Curtea constată că, în realitate, autorul exceptiei de neconstitutionalitate critică doar prevederile lit. b) a pct. 1 al acestui articol.

Prin urmare, dispozitiile legale criticate au următorul cuprins:

– Art. 25 din Codul penal: “Instigator este persoana care, cu intentie, determină pe o altă persoană să săvârsească o faptă prevăzută de legea penală.“;

– Art. 27 din Codul penal: “Instigatorul si complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârsită cu intentie se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecăruia la săvârsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 72.“;

– Art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală: “Curtea de Apel judecă: 1. în primă instantă: [...] b) infractiunile săvârsite de judecătorii de la judecătorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instante, precum si de notarii publici.“;

– Art. 38 din Codul de procedură penală: “În cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a), precum si în toate cazurile de conexitate, instanta poate dispune, în interesul unei bune judecăti, disjungerea cauzei, astfel încât judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni să se poată face separat.“;

– Art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală: “Dacă procurorul constată că au fost respectate dispozitiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare si legal administrate, procedează, după caz, astfel: 1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârsită de învinuit sau de inculpat si că acesta răspunde penal: a) dacă actiunea penală nu a fost pusă în miscare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penală si dispune trimiterea în judecată;“.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 4 si art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, care au următorul cuprins:

– Art. 4: “ (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român si solidaritatea cetătenilor săi.

(2) România este patria comună si indivizibilă a tuturor cetătenilor săi, fără deosebire de rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială.“;

– Art. 16 alin. (1) si (2): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.“;

– Art. 126 alin. (5): “Este interzisă înfiintarea de instante extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiintate instante specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.“

De asemenea, autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate contravin si prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care au următorul continut: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronuntată în mod public, dar accesul în sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părti a acestuia în interesul moralitătii, al ordinii publice ori al securitătii nationale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a părtilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instantă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justitiei.“

Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

I. În ceea ce priveste dispozitiile art. 25 si 27 din Codul penal si ale art. 38 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, în realitate, autorul exceptiei este nemultumit de modul în care s-au aplicat de către instanta de judecată si de către organele de urmărire penală prevederile legale sus-mentionate, aspecte care tin de competenta instantelor judecătoresti, iar nu de cea a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Pe de altă parte, în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia nu a precizat, referitor la dispozitiile art. 25 si art. 27 din Codul penal si ale art. 38 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, care sunt motivele de neconstitutionalitate, neindicând nici un text sau principiu din Constitutie pretins a fi încălcat de dispozitiile sus-mentionate, iar potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizările trebuie motivate.

Pentru aceste considerente, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si art. 27 din Codul penal si ale art. 38 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

II. Referitor la prevederile art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea Constitutională a statuat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 206 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004, că acestea sunt constitutionale, constatând că stabilirea competentei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, precum si instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor de atac, este de competenta exclusivă a legiuitorului, asa cum reiese din prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Curtea a mai retinut că prevederile de lege criticate nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, precum si de dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpatilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instantă independentă, impartială si stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, conditii care sunt asigurate si în situatia judecării cauzelor în primă instantă de către curtile de apel. Totodată textele criticate asigură dreptul la două grade de jurisdictie (judecata în primă instantă si judecata în recurs) în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În spetă nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie.

Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 126 alin. (5) din Constitutie referitoare la interzicerea înfiintării unor instante extraordinare, Curtea observă că acestea nu au pertinentă în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 si 27 din Codul penal si ale art. 38 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Elena Cârpaci în Dosarul nr. 3.583/2004 al Judecătoriei Timisoara.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 septembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 453

din 20 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Aurelia Rusu – procuror

Daniela Ramona Maritiu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco în Dosarul nr. 2.862/2004 al Judecătoriei Brasov.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, Corneliu Alexandru Tanco, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că cererile au acelasi continut ca si petitiile, astfel încât nu se poate cere petentului achitarea unei taxe de timbru. De asemenea, arată că dispozitiile Legii nr. 146/1997 sunt neconstitutionale si pentru că, prin instituirea taxei de timbru, îngrădesc liberul acces la justitie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens arată că Legea nr. 146/1997 a mai format, atât în întregul său, cât si pe articole, obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, prin numeroase decizii, Curtea a statuat că dispozitiile Legii nr. 146/1997 nu încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (2), art. 51 alin. (1) si (3) si cele ale art. 53 din Constitutie, ci reprezintă o aplicare a principiului prevăzut de art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit căruia “cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice“.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin Încheierea din 28 septembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 2.862/2004, Judecătoria Brasov a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Exceptia a fost ridicată de Corneliu Alexandru Tanco într-o cauză civilă ce are ca obiect solutionarea actiunii în revendicare a unui imobil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile Legii nr. 146/1997 sunt neconstitutionale, deoarece încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (2), art. 51 alin. (1) si (3) si cele ale art. 53 din Constitutie.

Judecătoria Brasov apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instanta de contencios constitutional a statuat, prin Decizia nr. 82 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, Decizia nr. 47 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, Decizia nr. 343 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, că dispozitiile Legii nr. 146/1997 sunt constitutionale. Astfel, Curtea Constitutională a statuat că accesul liber la justitie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Dispozitiile art. 21 din Constitutie nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele în justitie, fiind legal si echitabil ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăsurată de autoritătile judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a statuat că dispozitiile Legii nr. 146/1997 nu încalcă nici prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, deoarece nu aduc atingere statului de drept, democratic si social, demnitătii omului, drepturilor si libertătilor cetătenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală. În ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor Legii nr. 146/1997 fată de prevederile art. 51 din Constitutie, arată că instanta de contencios constitutional a retinut că aceste dispozitii constitutionale se referă la dreptul la petitionare, care este diferit de dreptul de a introduce actiuni la instantele judecătoresti. Dreptul de petitionare se referă la cererile, reclamatiile, sesizările si propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justitiei si la care autoritătile publice au obligatia de a răspunde în termenele si conditiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se solutionează după reguli specifice activitătii de judecată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că regula generală în materie este că orice cerere sau actiune introdusă la instantele judecătoresti este supusă taxelor judiciare de timbru. Exceptiile de la această regulă sunt prevăzute expres de lege. Astfel, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru este prevăzută pentru anumite categorii de cereri sau actiuni, indiferent de titular, sau pentru anumite categorii de persoane, în considerarea calitătii persoanei respective si a obiectului cererii. Instituirea taxei judiciare de timbru reprezintă o aplicare a principiului consacrat de art. 56 din Constitutie, potrivit căruia “cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice“. Mai mult, taxa de timbru avansată poate fi recuperată, deoarece echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanta de judecată prin hotărârea pe care o pronuntă în cauză, plata acestora revenind, conform art. 274 din Codul de procedură civilă, părtii care cade în pretentii. De asemenea, arată că instituirea taxei de timbru nu afectează continutul dreptului de petitionare sau al altui drept constitutional, opinie ce se regăseste, de altfel, în toată jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constitutie, “impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“, fiind, asadar, la latitudinea legiuitorului să stabilescă modul de timbrare a cererilor. De altfel, dispozitiile Legii nr. 146/1997, în întregul său, dar si pe articole, au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională. Astfel, prin Decizia nr. 82/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, Decizia nr. 305 din 10 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 11 august 2003, Decizia nr. 343 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, Decizia nr. 422 din 13 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, Curtea a respins exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că instanta de contencios constitutional a statuat în jurisprudenta sa că dispozitiile art. 21 din Constitutie nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele în justitie, fiind legal si echitabil ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăsurată de autoritătile judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Totodată, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanta de judecată prin hotărârea pe care o pronuntă în cauză, plata acestora revenind părtii care cade în pretentii. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 fată de art. 1 alin. (3) din Constitutie, arată că dispozitiile legale indicate nu încalcă principiile generale cuprinse în art. 1 alin. (3) din Constitutie, deoarece nu aduc atingere statului de drept, democratic si social, demnitătii omului, drepturilor si libertătilor cetătenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală. De asemenea, nu poate fi retinută nici critica potrivit căreia dispozitiile Legii nr. 146/1997 încalcă prevederile art. 51 alin. (1) si (3) din Constitutie. Astfel, dispozitiile constitutionale invocate se referă la dreptul la petitionare, care este diferit de dreptul de a introduce actiuni la instantele judecătoresti. Sesizarea instantelor judecătoresti pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes care se poate obtine numai pe calea justitiei reprezintă un aspect al dreptului de petitionare. Dreptul de petitionare se referă la cererile, reclamatiile, sesizările si propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justitiei si la care autoritătile publice au obligatia de a răspunde în termenele si conditiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se solutionează după reguli specifice activitătii de judecată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările si completările ulterioare.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (2), art. 51 si 53 din Constitutie, care au următorul continut:

– Art. 1 alin. (3): “România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.“;

– Art. 21 alin. (2): “Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.“;

– Art. 51: “(1) Cetătenii au dreptul să se adreseze autoritătilor publice prin petitii formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizatiile legal constituite au dreptul să adreseze petitii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petitionare este scutită de taxă.

(4) Autoritătile publice au obligatia să răspundă la petitii în termenele si în conditiile stabilite potrivit legii.“;

– Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, se constată că Legea nr. 146/1997 a mai format, atât în întregul său, cât si pe articole, obiectul controlului de constitutionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 423 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 14 ianuarie 2005, Decizia nr. 215 din 6 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 18 iunie 2004, Decizia nr. 262 din 17 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 8 iulie 2004, Decizia nr. 47 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 februarie 2003, Decizia nr. 82 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, Decizia nr. 343 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 5 noiembrie 2003, Curtea a respins exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile Legii nr. 146/1997.

Astfel, în jurisprudenta sa în materie, Curtea Constitutională a statuat în mod constant că accesul liber la justitie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit si în acest sens s-a retinut că art. 21 din Constitutie nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele în justitie, fiind legal si echitabil ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăsurată de autoritătile judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Pe de altă parte, s-a arătat că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanta de judecată prin hotărârea pe care o pronuntă în cauză, plata acestora revenind părtii care cade în pretentii. De asemenea, Curtea a constatat că dispozitiile Legii nr. 146/1997 nu încalcă principiile generale cuprinse în art. 1 alin. (3) din Constitutie, deoarece nu aduc atingere statului de drept, democratic si social, demnitătii omului, drepturilor si libertătilor cetătenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală. În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei potrivit căreia dispozitiile Legii nr. 146/1997 aduc atingere art. 51 alin. (1) si (3) din Constitutie, Curtea a observat că aceste dispozitii constitutionale se referă la dreptul la petitionare, care este diferit de dreptul de a introduce actiuni la instantele judecătoresti, statuând în jurisprudenta sa în materie că sesizarea instantelor judecătoresti pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes care se poate obtine numai pe calea justitiei nu reprezintă un aspect al dreptului de petitionare. Dreptul de petitionare se referă la cererile, reclamatiile, sesizările si propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justitiei si la care autoritătile publice au obligatia de a răspunde în termenele si în conditiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se solutionează după reguli specifice activitătii de judecată.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 53 din Constitutie, se retine că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Solutia adoptată si considerentele deciziilor citate sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco în Dosarul nr. 2.862/2004 al Judecătoriei Brasov.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 septembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind realizarea de către institutiile din sistemul judiciar, în colaborare cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale, a retelei securizate de comunicatii de arie extinsă

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă realizarea de către institutiile din sistemul judiciar, astfel cum sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în colaborare cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale, a retelei securizate de comunicatii de arie extinsă.

Art. 2. – Institutiile sistemului judiciar au obligatia de a utiliza reteaua constituită potrivit prevederilor art. 1, în conformitate cu normele tehnice ce vor fi emise în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri de către Ministerul Justitiei, prin Comisia de monitorizare si implementare a Strategiei de informatizare a sistemului judiciar pe perioada 2005–2009, cu consultarea Serviciului de Telecomunicatii Speciale, si de a plăti serviciile de buclă locală de care beneficiază.

Art. 3. – Se autorizează Serviciul de Telecomunicatii Speciale să achizitioneze serviciile de buclă locală, prin licitatie publică deschisă, pentru institutiile prevăzute în anexă si să gestioneze reteaua constituită conform cerintelor beneficiarului, astfel cum sunt stabilite de Comisia de monitorizare si implementare a Strategiei de informatizare a sistemului judiciar pe perioada 2005–2009.

Art. 4. – Modul de recuperare a costurilor pentru serviciile de buclă locală, precum si orice alte detalii se stabilesc prin protocol comun încheiat între institutiile prevăzute în anexă si Serviciul de Telecomunicatii Speciale. Clauzele protocolului se pot renegocia anual, la cererea uneia dintre părti, cu avizul Comisiei de monitorizare si implementare a Strategiei de informatizare a sistemului judiciar pe perioada 2005–2009.

Art. 5. – (1) Costurile pentru serviciile achizitionate potrivit art. 3 se recuperează de către Serviciul de Telecomunicatii Speciale din bugetul institutiilor beneficiare.

(2) Cu sumele rezultate în urma acestei activităti, încasate în cadrul aceluiasi exercitiu financiar, se reconstituie creditele bugetare utilizate în acest scop.

Art. 6. – Plata costurilor de întretinere si gestionare a părtii de retea ce functionează în beneficiul Oficiului National al Registrului Comertului si al unitătilor proprii acestuia se face lunar, din fondurile acestei institutii către Serviciul de Telecomunicatii Speciale.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul justitiei,

Monica Luisa Macovei

Directorul Serviciului

de Telecomunicatii Speciale,

Tudor Tănase

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

p. Ministrul comunicatiilor

si tehnologiei informatiei,

Florin Bejan,

secretar de stat

 

Bucuresti, 5 octombrie 2005.

Nr. 1.213.

 

ANEXĂ

 

INSTITUTIILE DIN SISTEMUL JUDICIAR

care, în colaborare cu Serviciul de Telecomunicatii Speciale, realizează reteaua securizată de comunicatii de arie extinsă

 

1. Ministerul Justitiei, instantele judecătoresti si unitătile subordonate ministerului

2. Consiliul Superior al Magistraturii si unitătile subordonate

3. Înalta Curte de Casatie si Justitie

4. Ministerul Public.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Hotărârea Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 20 mai 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 4, punctul F, litera g) va avea următorul cuprins:

“g) coordonează activitatea de dialog social desfăsurată la nivelul ministerului si al institutiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa.“

2. Alineatul (1) al articolului 24 va avea următorul cuprins:

“Art.24. – (1) Numărul maxim de posturi pentru aparatul de lucru al Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei este de 412, posturi finantate de la bugetul de stat, exclusiv demnitarii si posturile aferente cabinetului ministrului.“

3. La anexa nr. 1, numărul maxim de posturi se modifică în mod corespunzător.

4. Nota din anexa nr. 2 va avea următorul cuprins:

“Numărul maxim de posturi pentru institutiile publice prevăzute la lit. A pct. I pozitiile 5 si 6 este de 1.493, posturi finantate de la bugetul de stat.“

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 13 octombrie 2005.

Nr. 1.230.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului national de protectie socială “Bani de liceu“ în anul scolar 2005/2006

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 2 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.488/2004 privind aprobarea criteriilor si a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului national de protectie socială “Bani de liceu“,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Pentru anul scolar 2005/2006 cuantumul sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului national de protectie socială “Bani de liceu“ este de 180 lei (RON) lunar.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul educatiei si cercetării,

Mircea Miclea

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 13 octombrie 2005.

Nr. 1.231.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 68/2005 privind înfiintarea Centrului de Consultantă pentru Programe Culturale Europene

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – După articolul 5 din Hotărârea Guvernului nr. 68/2005 privind înfiintarea Centrului de Consultantă pentru Programe Culturale Europene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 1 februarie 2005, se introduce un nou articol, articolul 51, cu următorul cuprins:

“Art.51. – (1) Pentru realizarea activitătilor specifice Centrului se aprobă achizitionarea si utilizarea, conform legii, a unui autoturism cu un consum lunar mediu de carburant de 400 litri.

(2) Sumele necesare pentru achizitionarea autoturismului prevăzut la alin. (1) se asigură din bugetul Centrului.“

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul culturii si cultelor,

Adrian Iorgulescu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 13 octombrie 2005.

Nr. 1.232.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unor imobile din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Apărării Nationale în domeniul public al orasului Jibou si în administrarea Consiliului Local al Orasului Jibou, judetul Sălaj

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă transmiterea unor imobile, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Apărării Nationale în domeniul public al orasului Jibou si în administrarea Consiliului Local al Orasului Jibou, judetul Sălaj.

Art. 2. – Predarea-preluarea imobilelor transmise potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul apărării nationale,

Ioan Ion,

secretar de stat

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 13 octombrie 2005.

Nr. 1.235.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilelor care se transmit din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Apărării Nationale în domeniul public al orasului Jibou si în administrarea Consiliului Local al Orasului Jibou, judetul Sălaj

 

Locul unde

este situat imobilul

care se transmite

Persoana juridică

de la care se

transmite imobilul

Persoana juridică

la care se

transmite imobilul

Codul de clasificare din inventarul bunurilor aflate în administrarea

Ministerului Apărării Nationale, care alcătuiesc domeniul public al statului

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Orasul Jibou,

Str. 1 Mai,

judetul Sălaj

Statul român,

Ministerul Apărării

Nationale

Orasul Jibou,

judetul Sălaj,

Consiliul Local

al Orasului Jibou

– imobil 5.216

– cod 8.29.09

– nr. M.F. 106.700

Suprafata totală a terenului = 5.000 m2

Orasul Jibou,

zona Ciglentir,

judetul Sălaj,

Statul român,

Ministerul Apărării

Nationale

Orasul Jibou,

judetul Sălaj

Consiliul Local

al Orasului Jibou

– imobil 5.265

– cod 8.29.09

– nr. M.F. 106.701

Suprafata totală a terenului = 100.000 m2

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unei părti dintr-un imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, pentru Aeroclubul României

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă transmiterea unei părti dintr-un imobil, proprietate publică a statului, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, pentru Aeroclubul României.

Art. 2. – Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul apărării nationale,

Ioan Ion,

secretar de stat

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

Ministrul delegat pentru lucrări publice

si amenajarea teritoriului,

László Borbély

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 13 octombrie 2005.

Nr. 1.236.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a unei părti dintr-un imobil, proprietate publică a statului, care se transmite din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, pentru Aeroclubul României

 

Locul unde

este situat imobilul

care se transmite

Persoana juridică

de la care se

transmite imobilul

Persoana juridică

la care se

transmite imobilul

Codul de clasificare din inventarul bunurilor aflate în administrarea

Ministerului Apărării Nationale, care alcătuiesc domeniul public al statului

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Municipiul Craiova,

Calea Bucuresti nr. 433,

judetul Dolj

Statul român –

Ministerul Apărării Nationale

Statul român –

Ministerul Transporturilor,

Constructiilor si Turismului

– imobil 349 (partial)

– cod 8.29.09

– nr. M.F. 103.858

– suprafata construită = 12.866 m2

– suprafata desfăsurată = 12.866 m2

– suprafata totală a terenului, inclusiv constructiile = 192.902,35 m2

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind trecerea unei constructii aflate în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din functiune, casare si valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia a unei constructii aflate în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, situată în comuna Tinca, sos. Tinca–Salonta, judetul Bihor, identificată potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Trecerea în domeniul privat al statului a constructiei prevăzute la art. 1 se face în vederea scoaterii din functiune si casării acesteia.

Art. 3. – După scoaterea din functiune si casarea constructiei prevăzute la art. 1, Ministerul Administratiei si Internelor îsi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenta cantitativ-valorică.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 13 octombrie 2005.

Nr. 1.239.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a constructiei aflate în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor care trece din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia

 

Locul unde

este situat

imobilul

Persoana juridică

ce administrează

imobilul

Caracteristicile imobilului

care trece în domeniul privat

al statului

Numărul atribuit de Ministerul Finantelor Publice

conform Hotărârii Guvernului nr. 2.060/2004 (codul de clasificare a terenului)

Comuna Tinca,

sos. Tinca–Salonta,

judetul Bihor

Ministerul Administratiei

si Internelor

– suprafata construită = 146,77 m2

– suprafata desfăsurată = 146,77 m2

– valoarea contabilă actualizată = 1.801.131 mii lei ROL (180.113 lei RON)

101.855 (partial)

cod de clasificare: 8.29.10

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea, cu titlu gratuit, a unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării în domeniul public al sectorului 1 al municipiului Bucuresti si în administrarea Consiliului Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti, pentru Scoala Generală nr. 3 “Nicolae Titulescu“,

si utilizarea acestuia de către unitătile si institutiile de învătământ

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă transmiterea, cu titlu gratuit, a imobilului – bazin de înot – situat în municipiul Bucuresti, str. Nicolae Titulescu nr. 52, sectorul 1, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării – Clubul Sportiv Scolar nr. 1 “Pajura“ în domeniul public al sectorului 1 al municipiului Bucuresti si în administrarea Consiliului Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti, pentru Scoala Generală nr. 3 “Nicolae Titulescu“.

Art. 2. – (1) Accesul copiilor si al elevilor din unitătile si institutiile de învătământ din municipiul Bucuresti la bazinul de înot se face gratuit, cu prioritate pentru Clubul Sportiv Scolar nr. 1 “Pajura“, pe baza unui program stabilit.

(2) Posturile nedidactice aprobate pentru bazinul de înot de la Clubul Sportiv Scolar nr. 1 “Pajura“ se preiau de Scoala Generală nr. 3 “Nicolae Titulescu“.

Art. 3. – Predarea-preluarea imobilului prevăzut la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul educatiei si cercetării,

Mircea Miclea

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 13 octombrie 2005.

Nr. 1.241.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului care se transmite, cu titlu gratuit, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării – Clubul Sportiv Scolar nr. 1 “Pajura“ în domeniul public al sectorului 1 al municipiului Bucuresti si în administrarea Consiliului Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucuresti, pentru Scoala Generală nr. 3 “Nicolae Titulescu“

 

Denumirea

si adresa imobilului

care se transmite

Persoana juridică

de la care se

transmite imobilul

Persoana juridică

la care se

transmite imobilul

Numărul

atribuit de

Ministerul

Finantelor

Publice

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Imobil – bazin de înot –

municipiul Bucuresti,

bd. Nicolae Titulescu nr. 52, sectorul 1

Ministerul Educatiei si Cercetării – Clubul Sportiv Scolar nr. 1 “Pajura“

Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului

Bucuresti, pentru Scoala Generală nr. 3 “Nicolae Titulescu“

35.937

Suprafata construită = 953 m2

Suprafata totală a terenului = 995 m2

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind alocarea unei sume din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005, pentru asigurarea stocurilor de materiale de interventie pentru prevenirea si diminuarea efectelor inundatiilor produse în luna septembrie 2005

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 30 alin. (4) si (5) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, si al art. 21 lit. b) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005, cu suma de 2.500 mii lei (RON) la capitolul “Alte actiuni economice“, titlul “Transferuri“, alineatul “Prevenirea si combaterea inundatiilor si îngheturilor“.

(2) Fondul prevăzut la alin. (1) se utilizează pentru asigurarea stocurilor de materiale de interventie pentru prevenirea si diminuarea efectelor inundatiilor produse în luna septembrie 2005.

Art. 2. – Achizitia materialelor necesare pentru asigurarea stocurilor de interventie se contractează de către Administratia Natională “Apele Române“, aflată sub autoritatea Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor, avându-se în vedere prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 60/2001 privind achizitiile publice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 212/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate în situatii de fortă majoră.

Art. 3. – Pentru asigurarea fondurilor necesare finantării achizitionării materialelor prevăzute la art. 1, Fondul de interventie la dispozitia Guvernului se suplimentează cu suma de 2.500 mii lei (RON) din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005.

Art. 4. – Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat si în volumul si structura bugetului Ministerului Mediului si Gospodăririi Apelor pe anul 2005.

Art. 5. – Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor si alte organe abilitate de lege vor controla modul de utilizare, în conformitate cu prevederile legale, a sumei alocate potrivit prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 18 octombrie 2005.

Nr. 1.255.