MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 954         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 27 octombrie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 469 din 20 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) si (9), ale art. 100 alin. (1) si (2) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.212. – Hotărâre privind unele măsuri necesare pentru desfăsurarea activitătii comisiilor pentru înaltii functionari publici

 

1.215. – Hotărâre pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind reglementarea definitivă a restituirii cheltuielilor restante pentru prestatii medicale datorate în cazul unor accidente de muncă, decurgând din aplicarea Acordului din 29 iunie 1973 dintre Republica Socialistă România si Republica Federală Germania privind asigurările sociale si a Acordului suplimentar la acesta din 8 iulie 1976, care si-au încetat valabilitatea la 1 ianuarie 1996, semnat la Bucuresti la 8 aprilie 2005

 

Acord între Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind reglementarea definitivă a restituirii cheltuielilor restante pentru prestatii medicale datorate în cazul unor accidente de muncă, decurgând din aplicarea Acordului din 29 iunie 1973 dintre Republica Socialistă România si Republica Federală Germania privind asigurările sociale si a Acordului suplimentar la acesta din 8 iulie 1976, care si-au încetat valabilitatea la 1 ianuarie 1996

 

1.216. – Hotărâre pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului

 

1.233. – Hotărâre pentru completarea anexei nr. 27 la Hotărârea Guvernului nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Mures, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Mures

 

1.237. – Hotărâre privind transmiterea drumului forestier “Valea Secăturii" si a terenului aferent acestuia din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva în domeniul public al comunei Călinesti si în administrarea Consiliului Local al Comunei Călinesti, judetul Maramures

 

1.242. – Hotărâre pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 880/2005 privind organizarea si functionarea Institutului Diplomatic Român

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 469

din 20 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) si (9), ale art. 100 alin. (1) si (2) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Benke Károly – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) si (9), ale art. 100 alin. (1) si (2) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de F. Hoffmann – La Roche Ltd. în Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj, precum si a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. a) si e) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, ridicată de Raiffeisen Bank – S.A. în Dosarul nr. 4.781/2004 al Tribunalului Comercial Mures. Aceste cauze au fost înregistrate la Curtea Constitutională sub nr. 250D/2005 si nr. 281D/2005 si au fost conexate în cadrul dezbaterilor din sedinta publică din 13 septembrie 2005, conform încheierii din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozitiile art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amânat pronuntarea la 20 septembrie 2005.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 ianuarie 2005 si 24 februarie 2005, pronuntate în Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj si în Dosarul nr. 4.781/2004 al Tribunalului Comercial Mures, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) si (9), ale art. 100 alin. (1) si (2) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de F. Hoffmann – La Roche Ltd., si cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. a) si e) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Raiffeisen Bank – S.A. Exceptiile de neconstitutionalitate au fost ridicate în cadrul unor cauze având ca obiect solutionarea unor cereri de reorganizare judiciară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) si (9), ale art. 100 alin. (1) si (2) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2), ale art. 53, 135, ale art. 136 alin. (5), precum si celor ale art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

F. Hoffmann – La Roche Ltd. sustine, în esentă, că dispozitiile legale criticate instituie “posibilitatea unor persoane private (administratori judiciari, creditori, titulari de creante subordonate, asociati/actionari) să decidă, cu aprobarea judecătorului-sindic, privarea de proprietate a unui creditor chirografar, în mod discriminatoriu, fată de alti creditori chirografari, aceasta cu atât mai mult cu cât unele dintre aceste persoane private (creditorii cu creante garantate, creditorii cu rang preferential) nu justifică nici un interes propriu de apărat“. Se arată că dispozitiile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, care prevăd posibilitatea ca prin planul de reorganizare să se desemneze o categorie separată de creante, compusă numai din creante chirografare având o valoare redusă, “lasă, atât celui care elaborează planul de reorganizare [...], cât si  judecătorului-sindic, o posibilitate nelimitată de apreciere în privinta «valorii reduse» a creantei chirografare“. Totodată, se sustine că “pentru aceste creante chirografare, Legea nr. 64/1995 permite crearea unui regim juridic diferentiat fată de celelalte creante tot chirografare, mergând până acolo că celelalte creante chirografare vor fi satisfăcute integral, în timp ce pentru creantele incluse în categoria separată se prevede acoperirea lor în foarte mică măsură“.

În consecintă, F. Hoffmann – la Roche Ltd. apreciază că instituirea “unor posibilităti de discriminare între diferitele creante chirografare comerciale reprezintă o încălcare a prevederilor art. 53 din Constitutie privind restrângerea unui drept (în spetă, restrângerea dreptului de creantă, asimilat în practică de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu un drept de proprietate)“, precum si a celor ale art. 135 si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie.

Totodată, se mai sustine că dispozitiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 sunt neconstitutionale, din moment ce acestea prevăd “posibilitatea creării de discriminări între creditori si chiar între aceleasi tipuri de creditori, inclusiv posibilitatea ca unii dintre acestia să nu mai primească nimic [...], aceasta cu atât mai mult cu cât nu există nici un criteriu legal pe baza căruia să se stabilească modalitatea de apreciere si întinderea acestei restrângeri a unui drept“. În consecintă, se apreciază că sunt încălcate prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutie, prin restrângerea, în mod nejustificat, a dreptului de proprietate privată.

În argumentarea criticii de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 95 alin. (1) si ale art. 99 alin. (4) si (5) din Legea nr. 64/1995, F. Hoffmann – La Roche Ltd. sustine că prin acest text de lege “se oferă posibilitatea constituirii în mod artificial de categorii de creante defavorizate, cu impact asupra dreptului de decizie în adunarea creditorilor si în aprobarea unui plan de reorganizare“, iar alte categorii privilegiate de creditori, cum sunt cei bugetari si salariatii, “ajung să decidă asupra dreptului de proprietate al creditorilor chirografari [...] prin exercitarea unui drept de vot separat, în cadrul categoriilor de creante aferente fiecăruia dintre creditori, aprobându-se un plan de reorganizare ce modifică semnificativ drepturile de creantă ale creditorilor chirografari“. În consecintă, se ajunge la “privarea de proprietate în tot sau în parte a creditorilor chirografari“, precum si la crearea “premiselor restrângerii până la disparitie a dreptului de proprietate“, ceea ce este de natură a încălca prevederile art. 44 alin. (1) si (2), ale art. 53 si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie. Totodată, datorită faptului că “legea nu dă efect principiului interesului si majoritătii în luarea unei decizii cu caracter economic“, se încalcă si principiile enuntate de textul art. 135 alin. (1) din Constitutie.

F. Hoffmann – La Roche Ltd. arată că prevederile art. 100 alin. (1) si (2) din Legea nr. 64/1995 impun un tratament abuziv si discriminatoriu, având în vedere că “o categorie de creditori poate, prin votul său negativ, să priveze total de proprietate creditorii având creante de rang inferior“, ceea ce încalcă dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Totodată, se consideră că această reglementare încalcă si prevederile art. 53 din Constitutie, “restrângerea dreptului de proprietate al creditorilor cu creante de rang inferior mergând, în acest caz, până la disparitia dreptului“.

În motivarea exceptiei ridicate Raiffeisen Bank – S.A. consideră că “înlăturarea dreptului de creantă printr-un asemenea plan de reorganizare are drept efect corelativ stingerea datoriei comerciantului debitor fată de care se aplică planul de reorganizare. În acest fel se favorizează în mod nelegitim un participant la circuitul comercial, fiind vătămati tocmai aceia care si-au respectat obligatiile fată de debitor. Prin această favorizare se încalcă si principiul liberei concurente, căci orice participant la viata economică, stiind că oricum poate fi exonerat de plata datoriilor, nu va mai fi constrâns să-si execute obligatiile la timp. Or, respectarea obligatiilor asumate de comercianti este o cerintă intrinsecă a regulilor unei economii de piată si a concurentei loiale“.

Totodată, se apreciază că, în conformitate cu dispozitiile art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, “în caz de esec al reorganizării si declansării falimentului, creditorii îsi văd reduse creantele la nivelul prevăzut în planul de reorganizare, fără posibilitatea (nici măcar teoretică) de a mai putea obtine vreodată satisfacerea creantei initiale“, ceea ce este de natură a încălca prevederile art. 44 alin. (1) si (2), ale art. 53 si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie.

Tribunalul Comercial Cluj si Tribunalul Comercial Mures apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se arată că “normele juridice inserate în Legea nr. 64/1995 au caracter de ordine publică, finalitatea textelor legale pe care aceasta le cuprinde reprezentând ocrotirea unui interes general, public“, iar procedura prevăzută de acest act normativ urmăreste “crearea unui climat economic propice, bazat pe liberă initiativă si protectia concurentei loiale, ce presupune, nu în ultimul rând, îndepărtarea din mediul de afaceri a acelor subiecte de drept ce săvârsesc acte de natură comercială si care se dovedesc insolvabile, reprezentând un risc pentru stabilitatea economică“.

Totodată, “scopul principal al procedurii reorganizării, spre care trebuie directionată procedura ori de câte ori există o sansă efectivă de redresare, este mentinerea societătii debitoare, pe baza unui plan de reorganizare, care poate să impună restructurări de activităti si de personal, cu conditia ca întreprinderea să fie viabilă“.

Se arată că dispozitiile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 “nu creează premisele unei interpretări si aplicări prin care să se încalce dreptul de proprietate constitutional garantat câtă vreme desemnarea unei categorii separate de creante chirografare având o valoare redusă, pentru a fi considerată adecvată, trebuie să se înscrie în seria de măsuri concordante cu interesele creditorilor si cu ordinea publică“ si câtă vreme există un tratament corect si echitabil pentru categoriile defavorizate de creante care resping planul de reorganizare. Totodată, se arată că hotărârea creării unei categorii de creditori chirografari având creante cu valoare redusă se fundamentează pe “aprecierea unei situatii de fapt, ce tine de interpretarea si aplicarea legii, nefiind unica situatie în care evaluarea unei chestiuni de fapt să fie lăsată la «întelepciunea» magistratului chemat să solutioneze pricina“.

Totodată, se consideră că “instrumentele procesuale puse la dispozitia participantilor la procedură si criteriile clare pe care trebuie să se fundamenteze o hotărâre de încuviintare în principiu a unui plan de reorganizare si de confirmare a acestuia“ sunt de natură a da expresie chiar textelor constitutionale invocate de autorul exceptiei în sustinerea acesteia.

Se apreciază că dispozitiile art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 sunt constitutionale, “întrucât un tratament corect si echitabil al creantelor defavorizate presupune ca nici una din categoriile care resping planul [de reorganizare] să nu primească mai putin decât ar fi primit în cazul falimentului“. Totodată, se arată că “riscul insolvabilitătii este suportat doar de acei creditori nediligenti ce nu si-au luat măsuri de [...] conservare a dreptului lor de creantă prin constituirea de garantii personale si reale“.

În consecintă, se justifică instituirea unei diferente de tratament între diferitele categorii de creante. În opinia instantelor, “în privinta creditorilor chirografari, din perspectiva declansării falimentului, nu există diferentă de tratament juridic, câtă vreme un tratament corect si echitabil presupune în caz de defavorizare ca acestia să nu primească mai putin decât ar fi primit în cazul falimentului“.

De asemenea, se consideră că prevederile art. 99 alin. (4) si (5) din Legea nr. 64/1995 sunt constitutionale, “întrucât votarea pe categorii de creante realizează o punere în practică a politicii legiuitorului de protectie specială a unor anumite categorii de titulari de creantă, cum ar fi, de pildă, cele izvorâte din contracte de muncă sau obligatii de întretinere, care, datorită cuantumului de obicei scăzut, s-ar afla în pericol de a fi dezavantajate în ipoteza includerii acestora în categoria creantelor chirografare generale“.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprimapunctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, având în vedere că “dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală vizează, deopotrivă, pe toti agentii economici, atât pe debitori, ale căror datorii trebuie executate în conditiile legii, cât si pe creditori, fată de care se impune crearea conditiilor corespunzătoare pentru recuperarea creantelor“.

De asemenea, în punctul de vedere prezentat, Avocatul Poporului arată că actul normativ în care se găsesc prevederile legale criticate se înscrie “în reglementările menite să asigure îndeplinirea obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului, concurenta loială si conditiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie“. Pe de altă parte, se sustine că “dispozitiile legale indicate nu pun în discutie restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti fundamentale“.

Guvernul si presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorulraportor, concluziile părtilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) si (9), ale art. 100 alin. (1) si (2) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.

Dispozitiile criticate ca fiind neconstitutionale au următorul cuprins:

– Art. 93 alin. (1): “În vederea administrării eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separată de creante, compusă numai din creante chirografare având o valoare redusă, valoare pe care judecătorul-sindic o consideră adecvată.“;

– Art. 94 alin. (1): “Respectând prevederile art. 92, planul de reorganizare va putea să:

a) defavorizeze orice categorie de creante chirografare sau garantate;

b) mentină sau să denunte, în conditiile art. 67–74, orice contract la care debitorul este parte;

c) prevadă realizarea unei tranzactii cu privire la creantele debitorului fată de terti;

d) prevadă vânzarea totală sau partială a bunurilor din averea debitorului si distribuirea sumelor de bani obtinute către creditori;

e) modifice drepturile titularilor de creante garantate sau chirografare ori să lase nemodificate drepturile aferente oricărei categorii de creante.“;

– Art. 95 alin. (1): “Se prezumă că o categorie de creante este defavorizată de plan dacă, pentru oricare dintre creantele categoriei respective, planul prevede o modificare fie a creantei, fie a conditiilor de realizare a acesteia.“;

– Art. 99 alin. (4), (5) si (9): “(4) Fiecare creantă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creante din care face parte creanta respectivă.

(5) Sub rezerva prevederilor art. 93 alin. (1), următoarele creante constituie categorii distincte de creante, care votează separat:

a) fiecare creantă garantată care depăseste 10% din valoarea tuturor creantelor împotriva averii debitorului;

b) toate celelalte creante garantate;

c) creantele mentionate la art. 122 pct. 3;

d) creantele mentionate la art. 122 pct. 4;

e) creantele mentionate la art. 122 pct. 5;

f) creantele creditorilor chirografari. [...]

(9) În cazul în care planul prevede că, pentru creantele dintr-o anumită categorie, nu se va primi nimic, se consideră că acestea au respins planul si nu e necesară votarea planului de către creantele categoriei respective.“;

– Art. 100 alin. (1) si (2): “(1) La data stabilită, un plan va fi confirmat de către judecătorul-sindic, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele conditii:

A. cel putin 3 dintre categoriile de creante mentionate la art. 99 alin. (5) acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;

B. fiecare categorie defavorizată de creante care a respins planul va fi supusă unui tratament corect si echitabil prin plan;

C. fiecare creantă care a respins planul va fi supusă unui tratament corect si echitabil prin plan.

(2) Tratament corect si echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:

a) nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creantă care respinge planul nu primesc mai putin decât ar fi primit în cazul falimentului;

b) nici o categorie sau nici o creantă apartinând unei categorii nu primeste mai mult decât valoarea totală a creantei sale;

c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici un membru, asociat, actionar sau categorie de creante cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezultă din ordinea de prioritate prevăzută la art. 122, nu primeste nimic. Se consideră că membrii, asociatii sau actionarii nu primesc nimic si în cazul în care planul prevede că acestia vor primi o valoare cel mult egală cu o nouă contributie financiară pe care au efectuat-o în favoarea debitorului, până la data confirmării planului, cu titlu irevocabil si nesupusă vreunei alte conditii decât cea a confirmării planului.“;

– Art. 101 alin. (1): “Când hotărârea care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte părti interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă împotriva debitorului.“

Curtea retine că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului a fost modificată si completată prin Legea nr. 249/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005; prin pct. 9 si 14 ale articolului unic din Legea nr. 249/2005 au fost abrogate expres art. 93 alin. (1) si art. 100 din Legea nr. 64/1995, noile reglementări nepreluând în nici un mod solutia legislativă anterioară. Totodată, Curtea observă că prin pct. 13 al articolului unic din Legea nr. 249/2005 a fost abrogat art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, însă noua reglementare a art. 99 alin. (2) din lege, desi a păstrat principiul votului separat pe categorii de creditori, nu a preluat si categoriile de creante, astfel cum erau prevăzute de art. 99 alin. (5) din lege. În actuala formulare, art. 99 alin. (2) are următorul cuprins: “(2) Următoarele categorii de creditori vor vota separat:

a) creditorii titulari de creante garantate;

b) creditorii bugetari;

c) creditorii chirografari.

Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creditori dacă titularii majoritătii creantelor din acea categorie votează în favoarea planului.“

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 44 alin. (1) si (2), ale art. 53, 135 si ale art 136 alin. (5). Desi autorul exceptiei invocă în sustinerea exceptiei ridicate, în mod formal, întreg textul art. 44 alin. (1) si art. 135 din Constitutie, este de observat că, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea exceptiei, acesta se referă doar la teza întâi a art. 44 alin. (2) din Constitutie, respectiv numai la alin. (1) si alin. (2) lit. a) ale art. 135 din Constitutie. Textele constitutionale invocate au următorul cuprins:

– Art. 44 alin. (1) si (2): “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.“;

– Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.“;

– Art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a): “(1) Economia României este economie de piată, bazată pe libera initiativă si concurentă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; [...].“;

– Art. 136 alin. (5): “Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.“

Totodată, sunt invocate în sustinerea criticii de neconstitutionalitate si dispozitiile art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, având următorul cuprins:

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.“

Autorii exceptiei consideră, în esentă, că prevederile legale criticate instituie posibilitatea privării de proprietate, în mod discriminatoriu, a unui creditor chirografar fată de alti creditori chirografari, întrucât “o categorie de creditori poate, prin votul său negativ, să priveze total de proprietate creditorii având creante de rang inferior“, ceea ce este de natură a încălca dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2), ale art. 53, ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, precum si cele ale art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acelasi sens se apreciază si în ceea ce priveste categoria creantelor chirografare având o valoare redusă, întrucât “Legea nr. 64/1995 permite crearea unui regim juridic diferentiat fată de celelalte creante tot chirografare, mergând până acolo că celelalte creante chirografare vor fi satisfăcute integral, în timp ce pentru creantele incluse în categoria separată se prevede acoperirea lor în foarte mică măsură“. Totodată, se consideră că, “în caz de esec al reorganizării si declansării falimentului, creditorii îsi văd reduse creantele la nivelul prevăzut în planul de reorganizare, fără posibilitatea (nici măcar teoretică) de a mai putea obtine vreodată satisfacerea creantei initiale“, ceea ce duce la încălcarea acelorasi prevederi constitutionale invocate.

I. Curtea constată că textele art. 93 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) si (2) din Legea nr. 64/1995 au fost abrogate expres, ulterior sesizării Curtii, prin Legea nr. 249/2005, astfel încât, potrivit art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate cu privire la acestea a devenit inadmisibilă.

Totodată, Curtea retine că neconstitutionalitatea prevederilor art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 a fost invocată în ideea că acestea “oferă posibilitatea constituirii în mod artificial de categorii de creante defavorizate, cu impact asupra dreptului de decizie în adunarea creditorilor si în aprobarea unui plan de reorganizare“. În consecintă, critica de neconstitutionalitate nu priveste faptul că fiecare categorie de creantă votează separat, asa cum prevede si textul actual în vigoare, ci se referă la existenta “artificială“ a mai multor categorii de creantă. În prezent, în urma modificărilor operate prin Legea nr. 249/2005 în sensul sugerat si de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, există numai trei categorii de creditori, si anume cei cu creante garantate, cei bugetari si cei chirografari. Astfel, critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 a rămas fără obiect.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 a devenit inadmisibilă, reglementarea în cauză fiind abrogată expres în temeiul articolului unic pct. 13 din Legea nr. 64/1995, iar solutia legislativă criticată nu a fost preluată de noua reglementare, cu continutul criticat prin exceptie.

II. Curtea retine că, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, “scopul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului este, potrivit art. 2 din aceeasi lege, republicată, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plăti, fie prin reorganizarea întreprinderii si activitătii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Procedura reorganizării judiciare si a falimentului reglementată de Legea nr. 64/1995 este una specială, prin care nu se urmăreste, ca în dreptul comun, stabilirea existentei unui drept de creantă si a obligatiei corelative de plată, ci executarea unor creante certe, lichide si exigibile fată de un debitor care nu numai că nu-si îndeplineste de bunăvoie obligatia de plată, ci se află, timp de cel putin 30 de zile, în încetare de plată, deci în stare de insolventă“.

Curtea observă că dispozitiile art. 94 alin. (1) si ale art. 95 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 prevăd aplicarea unor măsuri care pot fi luate în conditiile unei aprecieri de fapt făcute atât de cei ce propun planul de reorganizare, cât si de judecătorul-sindic, care decide în ultimă instantă. Având în vedere că procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 este una specială, Curtea retine că dispozitiile art. 94 alin. (1) si ale art. 95 alin. (1) din lege trebuie interpretate în conformitate cu finalitatea procedurii reorganizării judiciare, textele criticate cuprinzând măsuri concrete care asigură atât îndestularea creditorilor în raport cu mijloacele existente, cât si redresarea debitorului supus acestei proceduri. În legătură cu critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (4) si (9) din lege, Curtea constată că fiecare titular al unei creante este îndreptătit să voteze în cadrul categoriei de creante în care se încadrează, de voturile acestora depinzând votul categoriei respective; în cazul în care, însă, pentru creantele dintr-o anumită categorie nu se va primi nimic, legiuitorul a prezumat, cum era si firesc de altfel, că această categorie a respins planul.

Curtea retine că recuperarea doar partială sau deloc a creantelor unor categorii de creditori de datorează în exclusivitate situatiei economice a debitorului aflat în stare de insolventă si nu reglementărilor legale criticate, care nu prevăd decât măsuri menite să asigure acoperirea pasivului debitorului, definită, prin dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, ca fiind “acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile“, în conditiile continuării activitătii acestuia, ceea ce nu înseamnă în mod necesar plata integrală a datoriilor debitorului. Astfel, riscul insolvabilitătii este suportat de acei creditori nediligenti ce nu si-au constituit măsuri de conservare a dreptului lor de creantă prin instituirea de garantii personale si reale. În consecintă, Curtea retine că acest fapt nu echivalează cu o încălcare a dreptului de proprietate al creditorilor implicati în procedura de reorganizare judiciară.

Textul art. 101 alin. (1) din lege prevede consecintele intrării în vigoare a planului de reorganizare si nu cuprinde, în sine, vreo măsură de natură a contraveni prevederilor constitutionale invocate.

În consecintă, Curtea constată că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 53 din Constitutie, nepunându-se problema restrângerii exercitiului unor drepturi sau libertăti.

Totodată, Curtea retine că nu se poate sustine încălcarea obligatiei constitutionale a statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Dimpotrivă, reglementarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 este o concretizare, la nivelul legii, a îndeplinirii obligatiei ce revine statului, potrivit prevederilor art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie, ceea ce presupune, astfel cum se arată în opinia instantei de judecată, si îndepărtarea din mediul de afaceri a acelor subiecte de drept ce săvârsesc acte de natură comercială si care se dovedesc insolvabile, reprezentând un risc pentru stabilitatea economică.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (1), ale art. 99 alin. (5) si ale art. 100 alin. (1) si (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de F. Hoffmann – La Roche Ltd. în Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj.

II. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4) si (9) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de F. Hoffmann – La Roche Ltd. în Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj, precum si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. a) si e) si ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Raiffeisen Bank – S.A. în Dosarul nr. 4.781/2004 al Tribunalului Comercial Mures.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 septembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind unele măsuri necesare pentru desfăsurarea activitătii comisiilor pentru înaltii functionari publici

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 20 alin. (1) lit. d) si al art. 51 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Pentru participarea la lucrările comisiei de concurs, precum si la cele ale comisiei de solutionare a contestatiilor, constituite pentru ocuparea functiilor publice corespunzătoare categoriei înaltilor functionari publici, membrii acestora au dreptul la o indemnizatie reprezentând 10% din salariul de bază prevăzut de lege pentru functia de secretar general din cadrul ministerelor.

(2) Pentru participarea la lucrările comisiei de disciplină a înaltilor functionari publici, membrii acesteia au dreptul la o indemnizatie reprezentând 10% din salariul de bază prevăzut de lege pentru functia de secretar general din cadrul ministerelor. Indemnizatia se acordă pentru fiecare sedintă a comisiei de disciplină.

(3) Pentru participarea la lucrările comisiei de evaluare a performantelor profesionale ale înaltilor functionari publici, membrii acesteia au dreptul la o indemnizatie reprezentând 10% din salariul de bază prevăzut de lege pentru functia de secretar general din cadrul ministerelor. Indemnizatia se acordă pentru fiecare sedintă a comisiei de evaluare a performantelor profesionale ale înaltilor functionari publici.

Art. 2. – Indemnizatiile prevăzute la art. 1 se plătesc de Secretariatul General al Guvernului pe baza proceselorverbale încheiate ca urmare a activitătii acestor comisii.

Art. 3. – (1) Membrii comisiilor prevăzute la art. 1, care îsi desfăsoară activitatea în alte localităti decât cea de domiciliu, beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport si cazare, în conditiile stabilite pentru salariatii institutiilor publice.

(2) Decontarea cheltuielilor de transport si cazare, în conditiile prevăzute la alin. (1), se suportă, după caz, de:

a) autoritătile sau institutiile publice unde îsi desfăsoară activitatea membrii comisiilor;

b) Secretariatul General al Guvernului, dacă membrii comisiilor prevăzute la art. 1 nu sunt angajati în cadrul autoritătilor si institutiilor publice din administratia publică centrală sau locală.

Art. 4. – (1) Sedintele comisiilor prevăzute la art. 1 se desfăsoară la sediul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

(2) Secretariatul comisiilor prevăzute la art. 1 se asigură de functionari publici din cadrul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, în conditiile legii. Functionarii publici care asigură secretariatul comisiilor beneficiază de indemnizatiile prevăzute la art. 1, care se plătesc din bugetul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Art. 5. – Persoanele care au avut calitatea de membru în comisiile prevăzute la art. 1 au obligatia de a preda noilor comisii, în termen de 10 zile, pe bază de proces-verbal de predare-primire, documentele rezultate din activitatea comisiilor respective.

Art. 6. – (1) Pentru plata indemnizatiilor prevăzute la art. 1 si a cheltuielilor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. b) se aprobă suplimentarea bugetului Secretariatului General al Guvernului pe anul 2005, din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005, cu suma de 80.000 lei (RON) la capitolul 51.01.05 articolul 10 “Indemnizatii plătite unor persoane din afara unitătii“, respectiv cu suma de 120.000 lei (RON) la capitolul 51.01.05 articolul 30 “Alte cheltuieli autorizate prin dispozitii legale“.

(2) Se autorizează Ministerul Finantelor Publice să introducă modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat si în volumul si structura bugetului Secretariatului General al Guvernului pe anul 2005.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul delegat pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Mihai Alexandru Voicu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 5 octombrie 2005.

Nr. 1.212.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind reglementarea definitivă a restituirii cheltuielilor restante pentru prestatii medicale datorate în cazul unor accidente de muncă, decurgând din aplicarea Acordului din 29 iunie 1973 dintre Republica Socialistă România si Republica Federală Germania privind asigurările sociale si a Acordului suplimentar la acesta din 8 iulie 1976, care si-au încetat valabilitatea la 1 ianuarie 1996, semnat la Bucuresti la 8 aprilie 2005

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind reglementarea definitivă a restituirii cheltuielilor restante pentru prestatii medicale datorate în cazul unor accidente de muncă, decurgând din aplicarea Acordului din 29 iunie 1973 dintre Republica Socialistă România si Republica Federală Germania privind asigurările sociale si a Acordului suplimentar la acesta din 8 iulie 1976, care si-au încetat valabilitatea la 1 ianuarie 1996, semnat la Bucuresti la 8 aprilie 2005.

Art. 2. – Suma forfetară de 60.000 euro drept compensare pentru cheltuielile restante legate de acordarea în Republica Federală Germania a unor prestatii medicale va fi achitată din bugetul de stat alocat Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 5 octombrie 2005.

Nr. 1.215.

 

ACORD

între Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania privind reglementarea definitivă a restituirii cheltuielilor restante pentru prestatii medicale datorate în cazul unor accidente de muncă, decurgând din aplicarea Acordului din 29 iunie 1973 dintre Republica Socialistă România si Republica Federală Germania privind asigurările sociale si a Acordului suplimentar la acesta din 8 iulie 1976, care si-au încetat valabilitatea la 1 ianuarie 1996

 

Guvernul României si Guvernul Republicii Federale Germania, denumite în continuare părti contractante,

în spiritul prieteniei si colaborării existente între cele două tări,

având în vedere prevederile Acordului din 29 iunie 1973 dintre Republica Socialistă România si Republica Federală Germania privind asigurările sociale si ale Acordului suplimentar la acesta din 8 iulie 1976, care si-au încetat valabilitatea la 1 ianuarie 1996, denumite în continuare acorduri,

luând în considerare solicitările părtii contractante germane referitoare la restituirea cheltuielilor restante legate de acordarea în Republica Federală Germania a unor prestatii medicale datorate în cazul unor accidente de muncă, decurgând din aplicarea acordurilor,

si dorind reglementarea acestei datorii,

au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

 

(1) Partea contractantă română va achita părtii contractante germane o sumă forfetară de 60.000 euro (în litere: saizeci de mii de euro), drept compensare pentru cheltuielile restante legate de acordarea în Republica Federală Germania a unor prestatii medicale datorate în cazul unor accidente de muncă, decurgând din aplicarea acordurilor.

(2) După achitarea sumei forfetare sus-mentionate, orice obligatie a părtii contractante române privind restituirea cheltuielilor restante încetează.

(3) Achitarea sumei forfetare sus-mentionate se va efectua cel mai târziu în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

 

ARTICOLUL 2

 

Prezentul acord va intra în vigoare după ce Guvernul României notifică Guvernului Republicii Federale Germania îndeplinirea procedurilor interne pentru intrarea în vigoare.

Decisivă în acest sens este ziua primirii notificării. Semnat la Bucuresti la 8 aprilie 2005, în două exemplare originale, fiecare în limbile română si germană, ambele texte fiind egal autentice.

 

Pentru Guvernul României,

Mihai Constantin Seitan

Pentru Guvernul Republicii Federale Germania,

Norman Walter

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 40 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 74/2005 privind înfiintarea Autoritătii Nationale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 30 martie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, punctul 49 va avea următorul cuprins:

“49. asigură, potrivit legii, monitorizarea achizitiilor de proiectare si executie a lucrărilor publice din domeniul său de activitate;“.

2. Alineatul (4) al articolului 7 va avea următorul cuprins:

“(4) Numărul maxim de posturi este de 695, exclusiv demnitarii si posturile aferente cabinetului ministrului si cabinetului ministrului delegat.“

3. Alineatul (4) al articolului 12 va avea următorul cuprins:

“(4) Conducătorii unitătilor prevăzute la alin. (1) sunt numiti si mandatati să conducă unitătile si sunt eliberati din functie prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, în conformitate cu legislatia în vigoare.“

4. La articolul 12, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

“(5) După numirea si mandatarea conducătorilor unitătilor prevăzute în anexa nr. 2, acestia vor încheia contractul individual de muncă si contractul de performantă, după caz, cu organele de conducere ale unitătilor la care sunt numiti, în conditiile legii.“

5. Anexele nr. 1 si 2 se înlocuiesc cu anexele nr. 1 si 2*) la prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

Ministrul delegat pentru lucrări publice

si amenajarea teritoriului,

László Borbély

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 5 octombrie 2005.

Nr. 1.216.

 

ANEXE

(Anexa nr. 1 Hotărârea

Guvernului nr. 412/2004)

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru completarea anexei nr. 27 la Hotărârea Guvernului nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Mures, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Mures

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Anexa nr. 27 la Hotărârea Guvernului nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Mures, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Mures, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 si 686 bis din 17 septembrie 2002, se completează cu o nouă pozitie, pozitia nr. 57, cu următorul cuprins:

 

Nr.

crt.

Denumirea

bunului

Elemente

de identificare

Anul

dobândirii

Valoarea

de inventar

Situatia

juridică

“57.

Teren extravilan

Suprafata – 1.000 mp;

Tarlaua 30; Parcela 1.970/1/3

2004

755 lei

(RON)

Proprietatea comunei“

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 13 octombrie 2005.

Nr. 1.233.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea drumului forestier “Valea Secăturii“ si a terenului aferent acestuia din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva în domeniul public al comunei Călinesti si în administrarea Consiliului Local al Comunei Călinesti, judetul Maramures

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 4 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, republicată, cu modificările si completările ulterioare, al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Se aprobă transmiterea drumului forestier “Valea Secăturii“, situat pe teritoriul administrativ al comunei Călinesti, judetul Maramures, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva în domeniul public al comunei Călinesti si în administrarea Consiliului Local al Comunei Călinesti, judetul Maramures.

(2) Se aprobă transmiterea terenului aferent drumului forestier prevăzut la alin. (1), având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva în domeniul public al comunei Călinesti si în administrarea Consiliului Local al Comunei Călinesti, judetul Maramures.

Art. 2. – Predarea-preluarea drumului si a terenului prevăzute la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. – Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 13 octombrie 2005.

Nr. 1.237.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a drumului forestier “Valea Secăturii“, care se transmite din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva în domeniul public al comunei Călinesti si în administrarea Consiliului Local al Comunei Călinesti, judetul Maramures

 

Denumirea

bunului imobil

si locul unde

este situat

Persoana juridică

de la care se

transmite bunul

imobil

Persoana juridică

la care se

transmite bunul

imobil

Numărul de inventar

la Regia Natională

a Pădurilor –

Romsilva

Codul de

clasificare

Indicativul

drumului în

amenajament

Lungimea

(km)

Valoarea

de inventar

(lei RON)

Numărul

de inventar

M.F.P.

Drumul Forestier

“Valea Secăturii“,

Comuna Călinesti,

Judetul Maramures

Domeniul public al

Statului si din

Administrarea Regiei

Nationale a Pădurilor –

Romsilva

Domeniul public al comunei

Călinesti si în Administrarea

Consiliului Local al Comunei

Călinesti, judetul Maramures

148.474

1.3.7.4

D3

Hm 48+00– 131+00

8,3

344.540

13.063

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a terenului aferent drumului forestier “Valea Secăturii“, care se transmite din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva în domeniul public al comunei Călinesti si în administrarea Consiliului Local al Comunei Călinesti, judetul Maramures

 

Amplasamentul

terenului

Persoana juridică

de la care se

transmite terenul

Persoana juridică

la care se

transmite terenul

Localizarea terenului

în amenajamentul silvic

Suprafata

Terenului

(m2)

Numărul de

inventar al M.F.P.

Codul de clasificare

Dimensiunile terenului

Judetul Maramures,

comuna Călinesti

Domeniul public al statului si din

Administrarea Regiei Nationale

a Pădurilor – Romsilva

Domeniul public al comunei

Călinesti si în Administrarea

Consiliului Local al Comunei Călinesti, judetul Maramures

Ocolul silvic Mara

U.P II Stânga Izei

u.a. 155D1

49.800

1.364

Lungime = 8.300 m

Lătime = 6 m

8.04.02

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 880/2005 privind organizarea si functionarea Institutului Diplomatic Român

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 5 alin. (3) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritătile administratiei publice si institutiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – După articolul 10 din Hotărârea Guvernului nr. 880/2005 privind organizarea si functionarea Institutului Diplomatic Român, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 17 august 2005, se introduce un nou articol, articolul 101, cu următorul cuprins:

“Art.101. – Pentru realizarea activitătilor specifice Institutul Diplomatic Român are în dotare un număr de două autoturisme, cu un consum mediu normat de carburanti de 200 litri/lună/autovehicul.“

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 13 octombrie 2005.

Nr. 1.242.