MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 173 (XVII) - Nr. 795 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 1 septembtie 2005

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 396 din 12 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305, ale art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedurã civilã

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

424. – Decizie privind eliberarea, la cerere, a domnului Mihai Marian Eftimescu din functia de secretar de stat în cadrul Ministerului Justitiei

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

471.– Ordin al ministrului economiei si comertului pentru modificarea si completarea Prescriptiei tehnice PT R 19–2002, editia 1, “Cerinte tehnice de securitate privind echipamentele si instalatiile montate si utilizate în cadrul parcurilor de distractii si spatiilor de joacã“

1.358. – Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului privind exercitarea controlului respectãrii reglementãrilor din domeniul transporturilor rutiere, precum si constatarea si sanctionarea contraventiilor

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

DECIZIA Nr. 396

din 12 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305, ale art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedurã civilã

Ion Predescu – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecãtor

Aspazia Cojocaru – judecãtor

Constantin Doldur – judecãtor

Acsinte Gaspar – judecãtor

Kozsokár Gábor – judecãtor

Petre Ninosu – judecãtor

Serban Viorel Stãnoiu – judecãtor

Aurelia Rusu – procuror

Benke Károly – magistrat-asistent

Pe rol se aflã solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305, ale art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de Aurelian-Ionel Zanfirescu în Dosarul nr. 114/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilã si pentru cauze privind conflicte de muncã si asigurãri sociale.

La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei prin mandatar, lipsind cealaltã parte, fatã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.

Reprezentantul autorului exceptiei solicitã Curtii amânarea pronuntãrii pentru a depune note scrise în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate.

Curtea respinge cererea de amânare a pronuntãrii formulatã de reprezentantul autorului exceptiei si îi pune în vedere acestuia sã depunã notele scrise pânã la terminarea sedintei de judecatã.

Cauza se aflã în stare de judecatã.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedurã civilã, arãtând cã inadmisibilitatea probelor în recurs, altele decât înscrisurile, se aplicã tuturor pãrtilor în proces, ceea ce nu contravine dispozitiilor art. 16 din Constitutie. În acest sens se invocã si Decizia Curtii Constitutionale nr. 234 din 5 iulie 2001. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedurã civilã, se apreciazã cã aceasta este inadmisibilã, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, întrucât autorul exceptiei criticã faptul cã dispozitiile respective nu prevãd si o “aderare la recurs“.

În subsidiar se aratã cã prevederile legale criticate nu contravin textelor constitutionale invocate în sustinerea exceptiei, si nici art. 13 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:

Prin Încheierea din 23 martie 2005, pronuntatã în Dosarul nr. 114/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilã si pentru cauze privind conflicte de muncã si asigurãri sociale a sesizat Curtea Constitutionalã cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305, ale art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de Aurelian-Ionel Zanfirescu într-o cauzã

având ca obiect judecarea recursului declarat împotriva unei sentinte prin care s-a solutionat un litigiu de muncã.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine cã prevederile art. 305, ale art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedurã civilã contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16, 21 si ale art. 13 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale.

Autorul exceptiei aratã cã prin prevederile art. 305 din Codul de procedurã civilã “este prohibitã, între altele, si administrarea probei cu martori în recurs, fãrã a se face distinctie dupã cum recursul este sau nu singura cale de atac aflatã la dispozitia pãrtilor“. În consecintã, se apreciazã cã “în cauzele în care recursul este singura cale de atac [...] dispozitiile art. 305 din Codul de procedurã civilã instituie o îngrãdire a accesului liber la justitie, astfel cum este acesta garantat de Constitutie, de Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale si de Declaratia Universalã a Drepturilor Omului“. Totodatã, se aratã cã, anterior modificãrii art. 305 din Codul de procedurã civilã prin Legea nr. 59/1993, “administrarea probei cu martori în recurs era pe deplin admisibilã“.

De asemenea, autorul exceptiei considerã cã dispozitiile art. 315 alin. 4 si cele ale art. 316 din Codul de procedurã civilã încalcã textul art. 21 din Constitutie, întrucât prevãd “imposibilitatea exercitãrii unei cãi de atac – «aderare» – prevãzutã de legea procesual civilã expres pentru situatia apelului, dar înlãturatã în cazul hotãrârilor pentru care recursul este singura cale de atac, situatie în care recursul este cale devolutivã de atac“. În consecintã, se considerã cã aceste dispozitii “creeazã o discriminare în raport cu partea care poate declara recurs si în raport cu situatia în care exista posibilitatea exercitãrii apelului“, ceea ce este contrar textului art. 16 din Constitutie. Totodatã, se sustine cã sunt încãlcate si prevederile art. 13 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilã si pentru cauze privind conflicte de muncã si asigurãri sociale apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, instanta aratã cã “recursul este o cale extraordinarã de atac, de reformare, nedevolutivã si, în principiu, nesuspensivã de executare, prin care se exercitã controlul de legalitate asupra hotãrârilor recurate“. Se apreciazã cã, în cazul prevãzut de art. 304¹ din Codul de procedurã civilã, nu se poate sustine cã “recursul ar îmbrãca caracterul unei cãi ordinare de atac, asemenea apelului, si s-ar confunda cu acesta“. Totodatã, se aratã cã, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, conditiile si procedura de exercitare a cãilor de atac se stabilesc prin lege, domeniu, de altfel, reglementat de prevederile legale criticate.

Instanta opineazã cã textele legale considerate a fi neconstitutionale “controleazã din punct de vedere legal cadrul de judecare a recursului“, ceea ce nu este de naturã a contraveni principiilor constitutionale prevãzute de dispozitiile art. 16 si 21. Totodatã, se aratã cã “atât timp cât legiuitorul nu a reglementat aderarea la recurs, dispozitiile art. 316 din Codul de procedurã civilã nu pot fi apreciate ca neconstitutionale“.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã presedintilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul considerã cã exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se apreciazã cã, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul “poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedurã, [si, în consecintã,] accesul liber la justitie presupune posibilitatea neîngrãditã a celor interesati de a le utiliza, în formele si în modalitãtile prevãzute de lege“. Totodatã, se considerã cã dispozitiile criticate urmãresc “instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitãrii dreptului constitutional prevãzut de art. 21 [din Constitutie], prevenindu-se, astfel, abuzurile si asigurându-se protectia drepturilor si intereselor legitime ale celorlalte pãrti“. În acest sens se face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului apreciazã cã exceptia de neconstitutionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se aratã cã textele legale criticate “instituie un tratament juridic egal pentru toate pãrtile aflate în aceeasi situatie procesualã, fãrã nici o discriminare pe criterii arbitrare“, ceea ce nu este de naturã a încãlca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. Totodatã, Avocatul Poporului apreciazã cã nici prevederile art. 21 din Constitutie nu sunt încãlcate, întrucât, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, este de competenta exclusivã a legiuitorului “instituirea regulilor de desfãsurare a procesului în fata instantelor judecãtoresti, respectiv reglementarea conditiilor de judecatã a recursului“. În acest sens este invocatã si Decizia Curtii Constitutionale nr. 92 din 11 septembrie 1996.

Presedintii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse de autorul exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele: Curtea Constitutionalã a fost legal sesizatã si este competentã, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sã solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicatã.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 305, ale art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:

– Art. 305: “În instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia înscrisurilor, care pot fi depuse pânã la închiderea dezbaterilor.“;

– Art. 315 alin. 4: “La judecarea recursului, precum si la rejudecarea procesului dupã casarea hotãrârii de cãtre instanta de recurs, dispozitiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzãtor.“;

– Art. 316: “Dispozitiile de procedurã privind judecata în apel se aplicã si în instanta de recurs, în mãsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.“

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 si 21. Curtea observã cã, astfel cum rezultã din motivarea exceptiei, autorul acesteia invocã în sustinerea ei numai prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 21 alin. (1)–(3), care au urmãtorul cuprins:

– Art. 16 alin. (1): “Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.“;

– Art. 21 alin. (1)–(3): “(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.

(3) Pãrtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.“

Totodatã, autorul exceptiei invocã în sustinerea acesteia Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale, referindu-se, în special, la dispozitiile art. 13 ale acesteia privind dreptul la un recurs efectiv, si Declaratia Universalã a Drepturilor Omului. Textul art. 13 din Conventie are urmãtorul cuprins:

– Art. 13: “Orice persoanã, ale cãrei drepturi si libertãti recunoscute de prezenta conventie au fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au actionat în exercitarea atributiilor lor oficiale.“

În esentã, autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciazã cã neaplicarea procedurii de aderare la apel si în ceea ce priveste recursul, precum si imposibilitatea de a aduce probe noi în recurs fatã de judecata în fond, altele decât înscrisurile, sunt de naturã a încãlca atât prevederile art. 16 alin. (1) si ale art. 21 alin. (1)–(3) din Constitutie, cât si pe cele ale art. 13 din Conventia pentru apãrarea drepturilor omului si a libertãtilor fundamentale. Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicatã, Curtea retine urmãtoarele:

I. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedurã civilã, Curtea retine cã prin Decizia nr. 234 din 5 iulie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 7 septembrie 2001, a statuat cã “trãsãtura esentialã a statului de drept o constituie suprematia Constitutiei si obligativitatea respectãrii legii. Or, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie [devenit art. 126 alin. (2), dupã revizuirea si republicarea Constitutiei], «Competenta si procedura de judecatã sunt stabilite de lege», iar conform art. 128 [devenit art. 129] din Legea fundamentalã, «Împotriva hotãrârilor judecãtoresti, pãrtile interesate si Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în conditiile legii». Din analiza celor douã texte constitutionale rezultã cã reglementarea conditiilor si a procedurii de exercitare a cãilor de atac se stabileste prin lege [...]. În consecintã, dispozitia cuprinsã în art. 305 din Codul de procedurã civilã, conform cãreia «În instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia înscrisurilor», reprezintã o normã prin care se stabileste, în raport cu celelalte dispozitii care reglementeazã sistemul probelor si cel al cãilor de atac, o regulã de bazã a judecãrii recursului.

Este, de altfel, semnificativ faptul cã, în urma modificãrilor si completãrilor aduse Codului de procedurã civilã prin Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 138/2000, în prezent recursul este o cale extraordinarã de atac. Or, se justificã si din acest punct de vedere deosebirea fatã de apel în ceea ce priveste inadmisibilitatea probelor noi, cu exceptia înscrisurilor“.

Neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii îsi pãstreazã valabilitatea si în prezenta cauzã.

II. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã, astfel cum rezultã din memoriul formulat de autorul exceptiei, acesta sugereazã cã solutia problemei pe care o ridicã ar fi prevederea explicitã în lege a posibilitãtii “aderãrii la recurs“, ceea ce însã ar constitui o completare a Codului de procedurã civilã. Or, conform dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate prin decizia sa sã modifice sau sã completeze prevederile supuse controlului, exceptia, sub acest aspect, fiind inadmisibilã.

Totodatã, Curtea retine cã în cauzã nu se pune o problemã de constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care este de competenta exclusivã a instantelor de judecatã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALÃ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 305 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de Aurelian-Ionel Zanfirescu în Dosarul nr. 114/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilã si pentru cauze privind conflicte de muncã si asigurãri sociale.

II. Respinge, ca fiind inadmisibilã, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 4 si ale art. 316 din Codul de procedurã civilã, exceptie ridicatã de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivã si general obligatorie.

Pronuntatã în sedinta publicã din data de 12 iulie 2005.

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Benke Károly

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIMUL-MINISTRU

DECIZIE

privind eliberarea, la cerere, a domnului Mihai Marian Eftimescu din functia de secretar de stat în cadrul Ministerului Justitiei

Tinându-se cont de cererea domnului Mihai Marian Eftimescu, adresatã primului-ministru al României, referitoare la eliberarea sa din functia de secretar de stat în cadrul Ministerului Justitiei, înregistratã la Secretariatul General al Guvernului sub nr. 20/8.731 din 12 august 2005,

având în vedere cererea persoanei sus-mentionate, înregistratã la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 9.765/CSM din 12 august 2005, privitoare la încetarea detasãrii sale la Ministerul Justitiei, dispuse în baza Hotãrârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 18 din 2 martie 2005,

în temeiul art. 15 lit. d) si al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

primul-ministru emite urmãtoarea decizie:

Articol unic. – Începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei decizii, domnul Mihai Marian Eftimescu se elibereazã, la cerere, din functia de secretar de stat în cadrul Ministerului Justitiei.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

p. Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Constantin Gheorghe

Bucuresti, 24 august 2005.

Nr. 424.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI

ORDIN

pentru modificarea si completarea Prescriptiei tehnice PT R 19 – 2002, editia 1, “Cerinte tehnice de securitate privind echipamentele si instalatiile montate si utilizate în cadrul parcurilor de distractii si spatiilor de joacã

În aplicarea Hotãrârii Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea si functionarea Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 21 ianuarie 2002, modificatã si completatã prin Hotãrârea Guvernului nr. 182/2005 privind unele mãsuri pentru reorganizarea Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat si înfiintarea Societãtii Comerciale “ISCIR–CERT“ – S.A., publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 28 martie 2005,

în temeiul Hotãrârii Guvernului nr. 738/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Comertului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 7 iulie 2003, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

ministrul economiei si comertului emite prezentul ordin.

Art. I. – Se modificã si se completeazã Prescriptia tehnicã PT R 19 – 2002, editia 1, “Cerinte tehnice de securitate privind echipamentele si instalatiile montate si utilizate în cadrul parcurilor de distractii si spatiilor de joacã“, aprobatã prin Ordinul ministrului industriei si resurselor nr. 98/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 13 martie 2003, cu modificãrile ulterioare, dupã cum urmeazã:

– La capitolul I, punctul 1.2 “Domeniu de aplicare“ va avea urmãtorul cuprins:

“1.2. Prezenta prescriptie tehnicã se aplicã echipamentelor si instalatiilor montate si utilizate în cadrul parcurilor de distractii, spatiilor de joacã si sporturi extreme.

Echipamentele de joacã pentru copiii la care miscarea acestora sau initierea acesteia se datoreazã utilizãrii greutãtii corporale, în plan orizontal, în plan vertical sau pe plan înclinat, nu necesitã autorizarea ISCIR Inspect, acestea trebuind doar certificate de cãtre organismele abilitate.

Fabricatia, montarea-instalarea, punerea în functiune, utilizarea si întretinerea se vor efectua în conformitate cu SR EN 1176-2002, fiind responsabilitatea proprietarului/detinãtorului.

Nu fac obiectul prezentei prescriptii tehnice echipamentele si instalatiile montate si utilizate în spatiile de joacã aflate pe domeniul privat si folosite numai pentru uz propriu.“

Art. II. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 1. – Controlul respectãrii reglementãrilor din domeniul transporturilor rutiere, constatarea si sanctionarea contraventiilor corespunzãtoare, prevãzute la art. 58 lit. a), b), c), d), e), f), g), h), i), j), m), n) si o) si la art. 61 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 424/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, la art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere nationale, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 466/2003, cu modificãrile ulterioare, la art. 55 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, cu modificãrile ulterioare, la art. 8 din Hotãrârea Guvernului nr. 951/1995 privind clasificarea autocarelor utilizate pentru transporturi turistice în trafic intern si international si pentru transporturi publice de persoane în trafic international, la art. 11 din Normele privind aplicarea etapizatã în traficul intern a prevederilor Acordului european referitor la transportul rutier international al mãrfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.374/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare, la art. 30 alin. (1) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.173/2003 privind atribuirea electronicã si distribuirea autorizatiilor de transport rutier international de marfã, la art. 12 lit. c), e) si g) din Hotãrârea Guvernului nr. 899/2003 privind stabilirea conditiilor referitoare la aprobarea de model pentru aparatul de control în transporturile rutiere, la omologarea de tip a limitatoarelor de vitezã, precum si a conditiilor de montare, reparare, reglare si verificare a aparatelor de control în transporturile rutiere si a limitatoarelor de vitezã se efectueazã de personalul împuternicit de ministrul transporturilor, constructiilor si turismului, în baza legitimatiei nominale de control, ale cãrei model, formã si continut sunt prevãzute în anexa nr. 1.

Art. 2. – Locul de încadrare, functiile si competenta de control, constatare si sanctionare a contraventiilor ale personalului împuternicit de ministrul transporturilor, constructiilor si turismului sunt prevãzute în anexa nr. 2.

p. Ministrul economiei si comertului,

Iuliu Winkler,

ministru delegat pentru comert

Bucuresti, 18 august 2005.

Nr. 471.

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

ORDIN

privind exercitarea controlului respectãrii reglementãrilor din domeniul transporturilor rutiere, precum si constatarea si sanctionarea contraventiilor

În temeiul prevederilor art. 60 lit. a) si ale art. 61 alin. (1) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, ale art. 9 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 424/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, ale art. 13 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere nationale, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 466/2003, cu modificãrile ulterioare, ale art. 37 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, cu modificãrile ulterioare, ale art. 9 din Hotãrârea Guvernului nr. 951/1995 privind clasificarea autocarelor utilizate pentru transporturi turistice în trafic intern si international si pentru transporturi publice de persoane în trafic international, ale art. 13 alin. (1) lit. a) din Normele privind aplicarea etapizatã în traficul intern a prevederilor Acordului european referitor la transportul rutier international al mãrfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.374/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare, ale art. 30 alin. (2) si (3) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.173/2003 privind atribuirea electronicã si distribuirea autorizatiilor de transport rutier international de marfã, ale art. 14 din Hotãrârea Guvernului nr. 899/2003 privind stabilirea conditiilor referitoare la aprobarea de model pentru aparatul de control în transporturile rutiere, la omologarea de tip a limitatoarelor de vitezã, precum si a conditiilor de montare, reparare, reglare si verificare a aparatelor de control în transporturile rutiere si a limitatoarelor de vitezã, precum si ale art. 5 alin. (4) din Hotãrârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite prezentul ordin.

Art. 3. – Modul de eliberare a legitimatiilor de control si evidenta controalelor executate în baza acestora sunt prevãzute în anexa nr. 3.

Art. 4. – Modelul si continutul procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se aprobã prin decizie a directorului general al Autoritãtii Rutiere Române – A.R.R. si contin datele prevãzute de Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

Art. 5. – Anexele nr. 1–3 fac parte integrantã din prezentul ordin.

Art. 6. – Inspectoratul rutier din cadrul Autoritãtii Rutiere Române – A.R.R. va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. – La data intrãrii în vigoare a prezentului ordin, dispozitiile Ordinului ministrului lucrãrilor publice, transporturilor si locuintei nr. 658/2002 privind exercitarea controlului respectãrii reglementãrilor din domeniul transporturilor rutiere, precum si constatarea si sanctionarea contraventiilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 16 iulie 2002, se abrogã.

Art. 8. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

Bucuresti, 17 august 2005.

Nr. 1.358.

ANEXE

MODUL DE ELIBERARE

a legitimatiilor de control si evidenta controalelor executate în baza acestora

1. Legitimatiile de control se atribuie de ministrul transporturilor, constructiilor si turismului si se elibereazã de cãtre Inspectoratul rutier din cadrul Autoritãtii Rutiere Române – A.R.R., care va tine evidenta acestora într-un registru.

2. Anual legitimatiile de control se vor viza pentru valabilitate de cãtre secretarul de stat coordonator al activitãtii de transport rutier.

3. Pentru personalul încadrat la sediul central, la agentiile Autoritãtii Rutiere Române – A.R.R. si la serviciile de inspectie si control frontierã eliberarea legitimatiilor de control se face la cererea acestora, adresatã inspectorului-sef al Autoritãtii Rutiere Române – A.R.R.

4. Lista nominalã a persoanelor din cadrul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului cuprinse în anexa nr. 2, care beneficiazã de legitimatii de control, se aprobã de ministrul transporturilor, constructiilor si turismului, la propunerea secretarului general al ministerului.

5. Inspectoratul rutier din cadrul Autoritãtii Rutiere Române – A.R.R. va tine evidenta centralizatã a tuturor controalelor executate de agentiile teritoriale ale Autoritãtii Rutiere Române – A.R.R., serviciile de inspectie si control teritoriale, precum si de personalul propriu, în baza prevederilor art. 58 lit. a), b), c), d), e), f), g), h), i), j), m), n) si o) si ale art. 61 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgentã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, ale art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 424/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, ale art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de odihnã ale conducãtorilor vehiculelor care efectueazã transporturi rutiere nationale, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 466/2003, cu modificãrile si completãrile ulterioare, ale art. 55 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, cu modificãrile ulterioare, ale art. 8 din Hotãrârea Guvernului nr. 951/1995 privind clasificarea autocarelor utilizate pentru transporturi turistice în trafic intern si international si pentru transporturi publice de persoane în trafic international, ale art. 11 din Normele privind aplicarea etapizatã în traficul intern a prevederilor Acordului european referitor la transportul rutier international al mãrfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.374/2000, cu modificãrile si completãrile ulterioare, ale art. 30 alin. (1) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.173/2003 privind atribuirea electronicã si distribuirea autorizatiilor de transport rutier international de marfã, precum si ale art. 12 lit. c), e) si g) din Hotãrârea Guvernului nr. 899/2003 privind stabilirea conditiilor referitoare la aprobarea de model pentru aparatul de control în transporturile rutiere, la omologarea de tip a limitatoarelor de vitezã, precum si a conditiilor de montare, reparare, reglare si verificare a aparatelor de control în transporturile rutiere si a limitatoarelor de vitezã.