MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 798         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 2 septembrie 2005

 

SUMA

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 378 din 7 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

975. – Hotărâre privind asigurarea fondurilor necesare aplicării măsurilor prevăzute de legislatia sanitară veterinară în scopul identificării animalelor domestice aflate pe teritoriul Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării“

 

980. – Hotărâre pentru aprobarea efectuării concedierilor colective în baza prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritătilor administratiei publice locale, de către Societatea Comercială “Uzina Termoelectrica Giurgiu“ – S.A.

 

981. – Hotărâre pentru aprobarea efectuării concedierilor colective în baza prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritătilor administratiei publice locale, de către Societatea Comercială “Centrala Electrică de Termoficare Arad“ – S.A.

 

REPUBLICĂRI

 

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Rectificări la:

 - Legea nr. 122/2005

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 378

din 7 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Urb Rulmenti Suceava“ – S.A. în Dosarul nr. 8.400/2004 al Judecătoriei Suceava.

La apelul nominal răspund, pentru autorul exceptiei, consilier juridic Carmen Bârsan, cu delegatie la dosar, si personal partea Mihaela Corduneanu, constatându-se lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea Mihaela Corduneanu învederează Curtii că procedura de citare nu este legal îndeplinită fată de partea Silvia Lazurcă.

Din verificările făcute rezultă însă că procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art. 20 alin. (1) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Consilierul juridic Carmen Bârsan, pentru autorul exceptiei, solicită admiterea acesteia, arătând că textul de lege criticat, care obligă o societate comercială să vândă chiriasilor o locuintă care în prezent face parte din patrimoniul societătii comerciale cu capital integral privat, reprezintă o încălcare a dreptului său de proprietate, drept a cărui respectare este garantată atât de Constitutie, cât si de art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Prin dispozitiile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, obligatia de a face instituită de textul de lege criticat a fost limitată în timp până la momentul privatizării societătii comerciale. În aceste conditii motivele retinute de Curtea Constitutională în cuprinsul deciziilor anterioare, prin care a fost respinsă exceptia de neconstitutionalitate a aceluiasi text de lege, nu-si găsesc aplicarea si în prezenta cauză.

Partea prezentă, Mihaela Corduneanu, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arătând că asupra constitutionalitătii textului de lege criticat, prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentală, Curtea s-a mai pronuntat respingând de fiecare dată exceptia de neconstitutionalitate.

Asa fiind, si întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenta Curtii Constitutionale, se impune mentinerea acesteia si, în consecintă, respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 8.400/2004, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Urb Rulmenti Suceava“ – S.A. într-o cauză civilă având ca obiect o “obligatie de a face“.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că textul de lege criticat aduce atingere art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza întâi, art. 135 alin. (2) lit. a) si art. 136 alin. (5) din Constitutie. În acest sens arată că unitătile economice sau bugetare de stat au fost privatizate si, prin urmare, patrimoniul lor a fost preluat de societăti comerciale cu capital integral privat. Obligarea acestora, prin dispozitiile legale criticate, la vânzarea locuintelor din patrimoniul lor către titularii contractului de închiriere reprezintă o atingere adusă dreptului de proprietate privată.

De asemenea, stabilirea prin lege a unui pret de vânzare a locuintei mai mic decât pretul pietei are drept consecintă încălcarea prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

Judecătoria Suceava apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, apreciind că prin textul de lege criticat se stabileste, în acord cu dispozitiile art. 53 din Constitutie, o limitare privind exercitarea dreptului de dispozitie apartinând proprietarului unei locuinte construite din fondurile statului, limitare care constă în obligatia impusă acestuia de a vinde locuinta titularului contractului de închiriere, dacă cel din urmă formulează cerere de cumpărare.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, arătând totodată că asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, Decizia nr. 362 din 23 septembrie 2004, Decizia nr. 388 din 30 septembrie 2004 si prin Decizia nr. 252 din 15 iunie 2004.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei si ale părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispozitii care au următorul continut:

– Art. 7 alin. 1: “Locuintele construite din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de interventie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a pretului, în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza întâi, art. 135 alin. (2) lit. a) si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, care au următorul continut:

– Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular [...]“;

– Art. 135 alin. (2): “Statul trebuie să asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.“;

– Art. 136 alin. (5): “Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.“

Examinând exceptia, Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, prin raportare la aceleasi texte constitutionale, s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 10 din 8 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, precum si prin Decizia nr. 388 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.168 din 9 decembrie 2004.

Cu acele prilejuri Curtea a statuat că dispozitiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 consacră o normă de justitie socială, întrucât dau posibilitatea chiriasilor să cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe această bază s-a apreciat că dispozitiile criticate sunt nu numai conforme literei si spiritului art. 44 si 135 din Constitutie, ci si legitime din punct de vedere economic, social si moral.

În cazul privatizării unitătilor din ale căror fonduri a fost construită locuinta ce a făcut obiectul vânzării, obligatia de vânzare către chiriasi, prevăzută de dispozitiile Legii nr. 85/1992, este – astfel cum a statuat Curtea Constitutională – o obligatie in rem, instituită în considerarea obiectului (locuinta construită din fondurile unitătii economice sau bugetare), iar nu o obligatie in personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială care s-a format în urma privatizării.

Atât solutia, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Urb Rulmenti Suceava“ – S.A. în Dosarul nr. 8.400/2004 al Judecătoriei Suceava.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iulie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind asigurarea fondurilor necesare aplicării măsurilor prevăzute de legislatia sanitară veterinară în scopul identificării animalelor domestice aflate pe teritoriul Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării“

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 63 lit. m) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare, al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, si al art. 21 lit. a) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) În scopul identificării animalelor domestice din Rezervatia Biosferei “Delta Dunării“, precum si al evaluării stării de sănătate a acestora, finantarea cheltuielilor pentru amenajarea oboarelor-capcană, plata personalului ajutător, acoperirea cheltuielilor necesare crotaliilor, materialelor sanitar-veterinare de diagnostic si eutanasie, substantelor dezinfectante, combustibililor, a manoperei cheltuielilor sanitar-veterinare executate, achizitionarea echipamentelor pentru contentie, îmbarcarea, transportul, asigurarea conditiilor de hrană si, după caz, ecarisarea teritoriului se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

(2) Fondurile alocate conform alin. (1) se gestionează de Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor, prin Directia Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor Tulcea.

(3) Pentru anul 2005, fondurile necesare finantării activitătilor prevăzute la alin. (1), în sumă de 750 mii lei (RON), se asigură din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului.

(4) Cu suma de 750 mii lei (RON) se suplimentează bugetul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, la capitolul “Agricultură si Silvicultură“, titlul “Subventii“, prin diminuarea cu aceeasi sumă a Fondului de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005.

(5) Se autorizează Ministerul Finantelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările în structura bugetului de stat si în volumul si structura bugetului Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pe anul 2005.

Art. 2. – Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor, Administratia Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării“, Garda Natională de Mediu si Ministerul Administratiei si Internelor vor asigura, după caz, sprijinul necesar pentru aplicarea măsurilor sanitar-veterinare în scopul identificării animalelor domestice aflate pe teritoriul Rezervatiei Biosferei “Delta Dunării“ la solicitarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Lucia Ana Varga,

secretar de stat

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

p. Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare

si pentru Siguranta Alimentelor,

Dan Marcu

p. Ministrul administratiei si internelor,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Nicolae Ivan,

secretar de stat

 

Bucuresti, 25 august 2005.

Nr. 975.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea efectuării concedierilor colective în baza prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritătilor administratiei publice locale, de către Societatea Comercială “Uzina Termoelectrica Giurgiu“ – S.A.

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 6 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritătilor administratiei publice locale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 569/2003, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Se aprobă efectuarea concedierilor colective în baza prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritătilor administratiei publice locale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 569/2003, cu modificările si completările ulterioare, de către Societatea Comercială “Uzina Termoelectrica Giurgiu“ – S.A., subordonată Consiliului Judetean Giurgiu.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul finantelor publice,

Nicolae Ivan,

secretar de stat

 

Bucuresti, 25 august 2005.

Nr. 980.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea efectuării concedierilor colective în baza prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritătilor administratiei publice locale, de către Societatea Comercială “Centrala Electrică de Termoficare Arad“ – S.A.

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 6 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritătilor administratiei publice locale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 569/2003, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Se aprobă efectuarea concedierilor colective în baza prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societătilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritătilor administratiei publice locale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 569/2003, cu modificările si completările ulterioare, de către Societatea Comercială “Centrala Electrică de Termoficare Arad“ – S.A., subordonată Consiliului Local al Municipiului Arad.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul finantelor publice,

Nicolae Ivan,

secretar de stat

 

Bucuresti, 25 august 2005.

Nr. 981.

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989*)

 

*) Republicată în temeiul art. VII din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – (1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite, se restituie, în natură, în conditiile prezentei legi.

(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptătite, sau despăgubiri acordate în conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

(3) Măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispozitia motivată a entitătii învestite potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispozitia motivată a entitătii învestite potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării.

(4) Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.

Art. 2. – (1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se întelege:

a) imobilele nationalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, cu modificările si completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru nationalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere si de transporturi, precum si prin alte acte normative de nationalizare;

b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoresti de condamnare pentru infractiuni de natură politică, prevăzute de legislatia penală, săvârsite ca manifestare a opozitiei fată de sistemul totalitar comunist;

c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donatiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donatiile făcute statului s.a., neîncheiate în formă autentică, precum si imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis actiunea în anulare sau în constatarea nulitătii donatiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă;

d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;

e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispozitii administrative sau a unei hotărâri judecătoresti pronuntate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situatiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără mostenitori sau fără stăpân, precum si a unor bunuri care nu mai folosesc institutiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989;

f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial;

g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensatii echitabile;

h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare;

i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozitiilor legale în vigoare la data preluării, precum si cele preluate fără temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat.

(2) Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îsi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.

Art. 3. – (1) Sunt îndreptătite, în întelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:

a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;

b) persoanele fizice, asociati ai persoanei juridice care detinea imobilele si alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv;

c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptătirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este conditionată de continuarea activitătii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-si fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeasi persoană juridică cu cea desfiintată sau interzisă, precum si partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă si-au reluat activitatea în conditiile legii.

(2) Ministerele, celelalte institutii publice ale statului sau ale unitătilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societătile nationale, societătile comerciale cu capital de stat, precum si cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptătite si nu fac obiectul prezentei legi.

Art. 4. – (1) În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptătite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileste în cote-părti ideale, potrivit dreptului comun.

(2) De prevederile prezentei legi beneficiază si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptătite.

(3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.

(4) De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalti mostenitori ai persoanei îndreptătite care au depus în termen cererea de restituire.

Art. 5. – Nu sunt îndreptătite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internationale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 6. – (1) Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înteleg terenurile, cu sau fără constructii, cu oricare dintre destinatiile avute la data preluării în mod abuziv, precum si bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în acest constructii.

(2) Măsurile reparatorii privesc si utilajele si instalatiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

(3) În situatia prevăzută la alin. (2), restituirea în natură se va dispune prin decizia sau dispozitia unitătii detinătoare.

(4) În situatia în care utilajele si instalatiile solicitate sunt evidentiate în patrimoniul unor societăti comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) si

(2), după stabilirea contravalorii acestora, prin decizia entitătii implicate în privatizare se va propune acordarea de despăgubiri în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Art. 7. – (1) De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.

(2) Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptătită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.

(3) În situatia în care anumite imobile-terenuri libere situate în intravilan sunt solicitate de două persoane îndreptătite dintre cele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a), dintre care unul este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada ulterioară datei de 6 martie 1945, si cel de-al doilea, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar, iar ulterior acest teren a fost preluat prin măsurile abuzive arătate la art. 2 alin. (1), se va restitui în natură terenul celui dintâi proprietar, iar cei care au fost împroprietăriti cu asemenea terenuri vor beneficia de celelalte măsuri reparatorii în echivalent, în conditiile legii.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (3) dacă restituirea în natură nu este posibilă potrivit prezentei legi, ambele persoane îndreptătite beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent.

Art. 8. – (1) Nu intră sub incidenta prezentei legi terenurile situate în extravilanul localitătilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum si cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Regimul juridic al imobilelor care au apartinut cultelor religioase preluate de stat este reglementat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, republicată*).

(3) Regimul juridic al imobilelor care au apartinut comunitătilor minoritătilor nationale preluate de stat este reglementat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitătilor cetătenilor apartinând minoritătilor nationale din România, republicată*).

(4) Regimul juridic al imobilelor care au apartinut patrimoniului sindical preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale.

*) Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 83/1999 au fost republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005.

 

CAPITOLUL II

Restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent

 

Art. 9. – Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire si libere de orice sarcini.

Art. 10. – (1) În situatia imobilelor preluate în mod abuziv si ale căror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile rămase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

(2) În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat constructii preluate în mod abuziv s-au edificat noi constructii, autorizate, persoana îndreptătită va obtine restituirea în natură a părtii de teren rămase liberă, iar pentru suprafata ocupată de constructii noi, cea afectată servitutilor legale si altor amenajări de utilitate publică ale localitătilor urbane si rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

(3) Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate în conditiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum si constructii usoare sau demontabile.

(4) Se restituie în natură inclusiv terenurile fără constructii afectate de lucrări de investitii de interes public aprobate, dacă nu a început constructia acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.

(5) Se restituie în natură si terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat constructii autorizate care nu mai sunt necesare unitătii detinătoare, dacă persoana îndreptătită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piată a constructiei respective, stabilită potrivit standardelor internationale de evaluare.

(6) În cazul imobilelor preluate în mod abuziv si ale căror constructii edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamităti naturale, persoana îndreptătită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber.

Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent.

(7) Dispozitiile alin. (6) se aplică în mod corespunzător si imobilelor rechizitionate în baza Legii nr. 139/1940 si ale căror constructii edificate pe acestea au fost distruse în timpul războiului, dacă proprietarii nu au primit despăgubiri.

(8) Valoarea corespunzătoare a constructiilor preluate în mod abuziv si demolate se stabileste potrivit valorii de piată de la data solutionării notificării, stabilită potrivit standardelor internationale de evaluare în functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.

(9) Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabileste potrivit valorii de piată de la data solutionării notificării, stabilită potrivit standardelor internationale de evaluare.

(10) În situatiile prevăzute la alin. (1), (2) si (6), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptătite sau despăgubiri acordate în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Art. 11. – (1) Imobilele expropriate si ale căror constructii edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptătite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozitiilor legale. Dacă persoana îndreptătită a primit o despăgubire, restituirea în natură este conditionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislatiei în vigoare.

(2) În cazul în care constructiile expropriate au fost demolate partial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu constructiile rămase, iar pentru constructiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Dacă persoana îndreptătită a primit o despăgubire, restituirea în natură este conditionată de rambursarea diferentei dintre valoarea despăgubirii primite si valoarea constructiilor demolate asa cum a fost calculată în documentatia de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislatiei în vigoare.

(3) În cazul în care constructiile expropriate au fost integral demolate si lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul partial, persoana îndreptătită poate obtine restituirea în natură a părtii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de constructii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale si altor amenajări de utilitate publică ale localitătilor urbane si rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispozitiile art. 10 alin. (3), (4), (5) si (6) se vor aplica în mod corespunzător.

(4) În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă functional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

(5) Valoarea constructiilor expropriate si demolate se stabileste potrivit valorii de piată de la data solutionării notificării, stabilită potrivit standardelor internationale de evaluare în functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.

(6) Valoarea constructiilor expropriate, care nu se pot restitui în natură si a terenurilor aferente acestora se stabileste potrivit valorii de piată de la data solutionării notificării, stabilită potrivit standardelor internationale de evaluare.

(7) În situatiile prevăzute la alin. (2), (3) si (4) valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileste prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru constructii, din valoarea corespunzătoare a părtii din imobilul expropriat – teren si constructii – care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) si (6).

(8) În situatiile prevăzute la alin. (2), (3) si (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptătite sau despăgubiri acordate în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Art. 12. – În situatia imobilelor detinute de stat, de o organizatie cooperatistă, sau de orice altă persoană juridică dintre cele prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) si (4), dacă persoana îndreptătită a primit o despăgubire, restituirea în natură este conditionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit.

Art. 13. – (1) În cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Contractele de locatiune pentru imobilele restituite în natură având destinatiile arătate în anexa nr. 2 lit. b) pct. 2 care face parte integrantă din prezenta lege, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 3 ani cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, iar contractele de locatiune pentu imobilele restituite în natură având destinatiile arătate în anexa nr. 2 lit. b) pct. 1 se prelungesc de drept pentru o perioadă de 1 an cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului.

Art. 14. – Dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locatiune, concesiune, locatie de gestiune sau asociere în participatiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice detinătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.

Art. 15. – (1) Contractele de închiriere prevăzute la art. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 se vor încheia pentru o perioadă de 5 ani. În cazul în care chiriasului i se pune la dispozitie o altă locuintă corespunzătoare, acesta este obligat să elibereze de îndată locuinta ocupată.

(2) Neîncheierea noului contract de închiriere în cazul prevăzut la art. 9 si 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, cauzată de neîntelegerea asupra cuantumului chiriei cerute de proprietar sau de pretentia acestuia de restrângere a suprafetei locative pentru persoanele prevăzute la art. 32 alin. (1) din aceeasi ordonantă, atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere până la încheierea noului contract.

(3) Pentru chiriasii persoane fizice din imobilele restituite în natură, precum si pentru cei din locuintele prevăzute la art. 26 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, ale căror venituri nete lunare pe membru de familie se situează între venitul mediu net lunar pe economie si dublul acestuia, nivelul maxim al chiriei nu poate depăsi 25% din venitul net lunar pe familie. Dispozitiile art. 31 alin. (2) si ale art. 33*) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 se aplică în mod corespunzător. În cazul în care chiria astfel calculată este mai mică decât cea calculată potrivit art. 26–30 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, proprietarul este scutit de impozitul pe teren si clădire si este exonerat de răspundere pentru obligatiile ce îi revin pe durata contractului de închiriere respectiv.

(4) Pentru persoanele cu handicap, pentru persoanele prevăzute în Legea nr. 42/1990**) pentru cinstirea eroilormartiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, rănitilor, precum si luptătorilor pentru victoria Revolutiei din Decembrie 1989, republicată, cu modificările ulterioare, în Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum si unele drepturi ale invalizilor si văduvelor de război, republicată, cu modificările ulterioare, si în Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, la efectuarea schimbului obligatoriu prevăzut la cap. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 locuinta oferită trebuie să asigure conditii de folosintă similare celor existente în locuinta detinută.

(5) Chiriasii ale căror contracte de închiriere nu s-au reînnoit pentru motivele prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a) si b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 au prioritate la acordarea înlesnirilor prevăzute de Legea locuintei nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si a celor prevăzute de Legea nr. 152/1998 privind înfiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 16. – (1) În situatia imobilelor având destinatiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege, necesare si afectate exclusiv si nemijlocit activitătilor de interes public, de învătământ, sănătate, ori social-culturale, fostilor proprietari sau, după caz, mostenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligatia de a-i mentine afectatiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 si 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispozitiei, pentru cele arătate la pct. 1 si 2 din anexa nr. 2 lit. a).

(2) În acest interval plata cheltuielilor de întretinere aferente imobilului respectiv revine detinătorilor.

(3) Proprietarii vor intra în posesia bunurilor imobile restituite în termen de cel mult 5 ani de la redobândirea dreptului de proprietate.

(4) În cazul în care proprietarul pune la dispozitie un alt imobil corespunzător, care respectă normele si cerintele legale incidente desfăsurării în conditii adecvate a activitătii prevăzute la alin. (1), utilizatorul este obligat ca, în termen de 90 de zile, să procedeze la eliberarea acestuia.

Art. 17. – (1) Locatarii imobilelor având destinatiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) si lit. b) pct. 1, care face parte integrantă din prezenta lege, au drept de preemtiune la cumpărarea acestora.

(2) Acest drept se poate exercita, sub sanctiunea decăderii, în termen de 90 de zile de la data primirii notificării privind intentia de vânzare.

(3) Notificarea se face prin executorul judecătoresc, potrivit legii.

(4) Contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dreptului de preemtiune sunt lovite de nulitate.

Art. 18. – Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent si în următoarele cazuri:

a) persoana îndreptătită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor si a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu exceptia cazului în care persoana îndreptătită era unic asociat sau persoanele îndreptătite asociate erau membri ai aceleiasi familii;

b) imobilul nu mai există la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu exceptia imobilelor distruse ca urmare a unor calamităti naturale;

c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozitiilor legale.

Art. 19. – (1) În situatia imobilelor-constructii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III si cărora le-au fost adăugate, pe orizontală si/sau verticală, în raport cu forma initială, noi corpuri a căror arie desfăsurată însumează peste 100% din aria desfăsurată initial si dacă părtile nu convin altfel, fostilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptătite, sau despăgubiri acordate în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

(2) În situatia imobilelor-constructii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III si cărora le-au fost adăugate, pe orizontală si/sau verticală, în raport cu forma initială, corpuri suplimentare de sine stătătoare, fostilor proprietari sau, după caz, mostenitorilor acestora, li se restituie, în natură, suprafata detinută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului.

(3) Detinătorul suprafetei adăugate imobilului preluat are drept de preemtiune la cumpărarea suprafetei restituite fostului proprietar sau, după caz, mostenitorului acestuia, dispozitiile art. 17 fiind aplicabile în aceste situatii indiferent de calitatea detinătorului.

(4) Noul proprietar al suprafetei restituite în proprietate potrivit alin. (2) are un drept de preemtiune la cumpărarea suprafetei adăugate imobilului după trecerea acestuia în proprietatea statului, dispozitiile art. 17 alin. (2) si (3) fiind aplicabile în mod corespunzător.

Art. 20. – (1) Persoanele care au primit despăgubiri în conditiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu obligatia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflatiei, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuintă, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptătită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piată corespunzătoare a întregului imobil, teren si constructii, stabilită potrivit standardelor internationale de evaluare.

Dacă persoanele îndreptătite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzătoare a imobilului.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2) măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptătite, sau despăgubiri acordate în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

(4) Persoanele îndreptătite care nu au formulat cereri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, precum si cele ale căror cereri au fost respinse ori nu au fost solutionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi au dreptul de a formula o asemenea cerere în conditiile prezentei legi.

(5) În situatia imobilelor prevăzute la alin. (2), măsurile reparatorii în echivalent se acordă sau, după caz, se propun prin dispozitia motivată a primarului, respectiv a primarului general al municipiului Bucuresti.

*) Art. 33 a fost abrogat prin Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte.

**) Legea nr. 42/1990 a fost abrogată prin art. 17 din Legea nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004.

 

CAPITOLUL III

Proceduri de restituire

 

Art. 21. – (1) Imobilele – terenuri si constructii – preluate în mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie natională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptătite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispozitie motivată a organelor de conducere ale unitătii detinătoare.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizatie cooperatistă este actionar sau asociat minoritar al unitătii care detine imobilul, dacă valoarea actiunilor sau părtilor sociale detinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.

(3) După emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societătilor comerciale prevăzute la alin. (1) si (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit si la recalcularea patrimoniului. Cota de participatie a statului sau a autoritătii administratiei publice ori, după caz, a organizatiei cooperatiste se va diminua în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit.

(4) În cazul imobilelor detinute de unitătile administrativteritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptătită se face prin dispozitia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucuresti, ori, după caz, a presedintelui consiliului judetean.

(5) Sub sanctiunea nulitătii absolute, până la solutionarea procedurilor administrative si, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locatia de gestiune, asocierea în participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum si orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri si/sau constructii notificate potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 22. – (1) Persoana îndreptătită va notifica în termen de 6 luni*) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică detinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.

(2) Notificarea va cuprinde denumirea si adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptătite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum si valoarea estimată a acestuia.

(3) Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscriptie teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscriptie îsi are sediul persoana juridică detinătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea si o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.

(4) Notificarea înregistrată face dovada deplină în fata oricăror autorităti, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităti decât cea care detine imobilul.

(5) Nerespectarea termenului de 6 luni*) prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justitie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

*) Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2001 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 145/2001.

 

Art. 23. – Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calitătii de asociat sau actionar al persoanei juridice, precum si, în cazul mostenitorilor, cele care atestă această calitate si, după caz, înscrisurile care descriu constructia demolată si orice alte înscrisuri necesare evaluării pretentiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data solutionării notificării.

Art. 24. – (1) În absenta unor probe contrare, existenta si, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) si în absenta unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că detine imobilul sub nume de proprietar.

Art. 25. – (1) În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea detinătoare este obligată să se pronunte, prin decizie sau, după caz, prin dispozitie motivată, asupra cererii de restituire în natură.

(2) Persoana îndreptătită are dreptul să sustină în fata organelor de conducere ale unitătii detinătoare cererea de restituire în natură. În acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unitătii detinătoare.

(3) Decizia sau, după caz, dispozitia motivată se comunică persoanei îndreptătite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării.

(4) Decizia sau, după caz, dispozitia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietătii persoanei îndreptătite asupra acestuia, are forta probantă a unui înscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalitătilor de publicitate imobiliară.

(5) Proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate vor încheia cu detinătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispozitiei de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezenta executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului.

(6) Decizia sau, după caz, dispozitia prevăzută la alin. (4) trebuie pusă în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei de către persoana îndreptătită.

(7) Prevederile alin. (1)–(6) sunt aplicabile si dispozitiilor emise de primari ori, după caz, de presedintii consiliilor judetene potrivit art. 21 alin. (4).

Art. 26. – (1) Dacă restituirea în natură nu este posibilă, detinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispozitie motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptătite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situatiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptătită.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) si (4).

(3) Decizia sau, după caz, dispozitia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptătită la sectia civilă a tribunalului în a cărui circumscriptie se află sediul unitătii detinătoare sau, după caz, al entitătii învestite cu solutionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(4) În cazul în care dispozitia motivată de solutionare a cererii de restituire în natură este atacată în justitie de persoana îndreptătită, în functie de probele de la dosar, entitatea care a emis dispozitia va adopta o pozitie procesuală raportată la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispozitia va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul solutiilor date de instantele de judecată.

(5) Dacă oferta acceptată constă în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (4).

(6) Dacă oferta acceptată constă în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun în materie, după caz.

Art. 27. – (1) Dispozitiile art. 25 sunt aplicabile si în situatia în care persoana juridică notificată detine numai în parte bunurile imobile solicitate. În această situatie persoana juridică detinătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o detine.

(2) Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptătite toate datele privind persoana fizică sau juridică detinătoare a celeilalte părti din imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare si copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. În cazul în care nu detine aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptătite.

(3) Comunicarea prevăzută la alin. (2) si, după caz, actele anexate vor fi transmise persoanei îndreptătite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Termenul de 6 luni*) prevăzut la art. 22 alin. (1) curge în acest caz de la data primirii comunicării prevăzute la alin. (3).

(5) Dispozitiile alin. (2), (3) si (4) se aplică în mod corespunzător si în cazul în care unitatea notificată nu detine nici măcar în parte imobilul solicitat, dar comunică persoanei îndreptătite datele de identificare a unitătii detinătoare.

(6) Dispozitiile art. 26 se aplică în mod corespunzător.

Art. 28. – (1) În cazul în care persoana îndreptătită nu cunoaste detinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Bucuresti. Termenul de 6 luni*) prevăzut la art. 22 alin. (1) curge, după caz, de la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de la data primirii comunicării prevăzute la art. 27 alin. (3).

(2) În termen de 30 de zile primăria notificată este obligată să identifice unitatea detinătoare si să comunice persoanei îndreptătite elementele de identificare a acesteia.

(3) În cazul în care unitatea detinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptătită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finantelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.

Art. 29. – (1) Pentru imobilele evidentiate în patrimoniul unor societăti comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele îndreptătite au dreptul la despăgubiri în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piată a imobilelor solicitate.

*) Termenul a fost prelungit. A se vedea nota de subsol de la art. 22 alin. (1).

 

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.

(3) În situatia imobilelor prevăzute la alin. (1) si (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către institutia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozitiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.

(4) În situatia bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administratiei publice centrale sau locale, persoana îndreptătită va notifica organele de conducere ale acesteia. În acest caz, măsurile reparatorii în echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptătite, sau despăgubiri acordate în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Art. 30. – (1) Dacă în termenul stabilit la art. 28 alin. (1)*) nu s-a convenit asupra valorii corespunzătoare si asupra modalitătilor de acordare a măsurilor reparatorii, se va încheia un proces-verbal de divergentă.

(2) În termen de 6 luni de la data procesului-verbal de divergentă persoana îndreptătită se poate adresa sectiei civile a tribunalului în a cărui circumscriptie teritorială se află sediul persoanei juridice cu care este în litigiu, sub sanctiunea pierderii dreptului la măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege.

(3) Cererea se va judeca cu celeritate. La primirea cererii se va fixa un prim termen cu citarea părtilor în camera de consiliu, la care se va dispune efectuarea unei expertize având ca obiect stabilirea valorii corespunzătoare a imobilului în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent si se va desemna un expert tehnic sau contabil, după caz. Valoarea corespunzătoare a imobilului va fi stabilită numai pe bază de expertiză, care va tine seama si de sarcinile bunului, atât la preluare, cât si la restituire.

(4) Dacă persoana îndreptătită optează prin cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, va fi citat în cauză si Ministerul Finantelor Publice.

(5) Hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac.

(6) În cazul în care persoana îndreptătită a optat în cererea adresată justitiei pentru actiuni, prin hotărâre judecătorească instanta va constata valoarea corespunză toare stabilită prin expertiză si va obliga institutia publică implicată în privatizare să emită o decizie sau, după caz, o dispozitie motivată în temeiul căreia persoana îndreptătită va primi actiuni.

(7) Dacă persoana îndreptătită a optat în cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, prin hotărâre judecătorească instanta va constata valoarea corespunzătoare stabilită prin expertiză si va obliga Ministerul Finantelor Publice să emită titlurile respective.

Art. 31. – (1) Persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

(2) De prevederile alin. (1) nu beneficiază persoanele fizice sau juridice care au primit despăgubiri până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în conditiile art. 5.

(3) Măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a actiunilor, prin decizia motivată a institutiei publice implicate în privatizarea societătii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al ministrului finantelor publice, în cazul în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice nationalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate.

(4) Recalcularea valorii actiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilant contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Natională a României prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, si a indicelui inflatiei stabilit de Institutul National de Statistică si a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societătilor pe actiuni, în cazul în care bilantul este anterior acesteia.

(5) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Banca Natională a României va stabili coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(6) În termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptătite sau în termenul prelungit conform art. 28*) institutia publică implicată în privatizare va stabili prin decizie sau, după caz, prin dispozitie motivată valoarea recalculată a actiunilor.

Art. 32. – (1) În situatia imobilelor-constructii demolate, notificarea formulată de persoana îndreptătită se solutionează potrivit art. 10 sau 11 prin dispozitia motivată a primarului unitătii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului Bucuresti.

(2) Dispozitiile art. 22–28 se aplică în mod corespunzător.

*) Trimiterea se referă la vechiul art. 28 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, care a fost abrogat prin art. I pct. 65 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente.

Articolul 28, abrogat, avea următorul continut:

“Art.28. – (1) În termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptătite organele de conducere ale institutiei publice implicate în privatizare, prevăzută la art. 27 alin. (2), respectiv ale organizatiei cooperatiste prevăzute la art. 27 alin. (4), vor stabili prin decizie sau, după caz, prin dispozitie motivată valoarea si modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare convenite prin negociere.

(2) Termenul de 60 de zile prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit numai la cererea persoanei îndreptătite, în vederea completării dovezilor necesare, sau în caz de imposibilitate a prezentării persoanei îndreptătite, dovedită cu înscrisuri. Prelungirea termenului în vederea completării dovezilor necesare nu poate depăsi 18 luni de la data înregistrării notificării, sub sanctiunea solutionării cererii pe baza actelor doveditoare existente la dosar.“

 

CAPITOLUL IV

Răspunderi si sanctiuni

 

Art. 33. – Încălcarea dispozitiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, contraventională, civilă sau penală.

Art. 34. – Exercitarea abuzivă a dreptului de a depune notificări în vederea restituirii de imobile în temeiul prezentei legi atrage răspunderea civilă pentru pagubele pricinuite.

Art. 35. – Fapta de a notifica persoana juridică detinătoare a imobilului, stiind că nu este îndreptătită potrivit prezentei legi la măsuri reparatorii, în scopul de a împiedica încheierea actelor juridice de înstrăinare a acestuia sau a actelor juridice în cadrul procesului de privatizare, dacă s-a pricinuit o pagubă, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 36. – (1) Emiterea deciziei sau a dispozitiei de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calitătii de mostenitor al fostului proprietar sau, după caz, a calitătii de asociat al persoanei juridice proprietare a imobilului preluat constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

(2) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si emiterea deciziei sau a dispozitiei de restituire în lipsa dovezilor privind îndreptătirea persoanelor juridice prevăzute la art. 3 lit. c) de a obtine măsuri reparatorii.

(3) Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si emiterea deciziei sau a dispozitiei continând propunerea de acordare a despăgubirilor în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, întocmită în lipsa înscrisurilor prevăzute la alin. (1) si (2).

Art. 37. – Dacă infractiunile prevăzute la art. 288–293 din Codul penal sunt săvârsite în cadrul procedurilor de restituire a imobilelor stabilite prin prezenta lege, minimul si maximul special al pedepsei închisorii se majorează cu 2 ani.

Art. 38. – (1) Nerespectarea obligatiilor prevăzute de prezenta lege atrage răspunderea contraventională a autoritătii administratiei publice centrale sau locale, a institutiei sau, după caz, a societătii, regiei autonome ori a organizatiei cooperatiste căreia îi incumbă aceste obligatii.

(2) Constituie contraventii următoarele fapte:

a) tergiversarea nejustificată a solutionării notificării persoanei îndreptătite;

b) încălcarea obligatiei prevăzute la art. 25 alin. (2) teza a II-a;

c) încălcarea obligatiei prevăzute la art. 25 alin. (3);

d) încălcarea obligatiei prevăzute la art. 25 alin. (5);

e) încălcarea interdictiei de înstrăinare, prevăzută la art. 21 alin. (5).

(3) Faptele prevăzute la alin. (2) lit. a)–d) se sanctionează cu amendă de la 500 lei (RON) la 5.000 lei (RON).

Faptele prevăzute la alin. (2) lit. e) se sanctionează cu amendă de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON).

(4) În cazul regiilor autonome, societătilor comerciale prevăzute la art. 21 alin. (1) si (2), organizatiilor cooperatiste, ministerelor si altor institutii publice centrale, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor revin Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor, prin corpul de control al acesteia.

(5) În cazul autoritătilor administratiei publice locale situate pe raza teritorială a judetului, respectiv a municipiului Bucuresti, constatarea contraventiilor revine prefectului judetului, respectiv prefectului municipiului Bucuresti, iar aplicarea sanctiunilor revine Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor.

(6) Activitatea prefectului judetului, respectiv al municipiului Bucuresti, prevăzută la alin. (5) este supusă controlului Autoritătii Nationale pentru Restituirea Proprietătilor, prin corpul de control al acesteia. În măsura în care acesta constată neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligatiilor prevăzute la alin. (5) va propune ministrului administratiei si internelor măsurile corespunzătoare.

Art. 39. – Dispozitiile art. 38 se completează cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 40. – Nerespectarea obligatiei prevăzute la art. 25 alin. (5) atrage obligatia detinătorului căruia îi revine această obligatie de a plăti noului proprietar o sumă calculată pe zi de întârziere, reprezentând contravaloarea lipsei de folosintă a imobilului restituit.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 41. – (1) Distrugerile si degradările cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi după intrarea în vigoare a acesteia si până în momentul predării efective către persoana îndreptătită cad în sarcina detinătorului imobilului.

(2) Detinătorul imobilului, în prezenta persoanei îndreptătite, va încheia un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.

(3) În cazul nerespectării de către detinătorul imobilului a termenului prevăzut la alin. (2), persoana îndreptătită se poate adresa executorului judecătoresc, care va întocmi procesul-verbal privind situatia reală a imobilului.

(4) În vederea recuperării cheltuielilor suportate de persoana îndreptătită pentru întocmirea procesului-verbal privind situatia de fapt a imobilului prin executorul judecătoresc copia legalizată de pe procesul-verbal constituie titlu executoriu împotriva detinătorului imobilului.

Art. 42. – (1) Imobilele care în urma procedurilor prevăzute la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptătite rămân în administrarea detinătorilor actuali.

(2) Imobilele cu altă destinatie decât cea de locuintă, prevăzute la alin. (1), se pot înstrăina potrivit legislatiei în vigoare. Detinătorii cu titlu valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi au drept de preemtiune.

(3) Imobilele cu destinatia de locuinte, prevăzute la alin. (1), pot fi înstrăinate potrivit legislatiei în vigoare, chiriasii având drept de preemtiune.

(4) Sumele încasate ca urmare a vânzării imobilelor prevăzute la alin. (3) vor alimenta fondul prevăzut la art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.

Art. 43. – (1) Chiriasii cărora, în temeiul prevederilor art. 9 alin. 1–4 din Legea nr. 112/1995, li s-au vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi, apartamentele în care locuiau au dreptul să le înstrăineze sub orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării numai persoanei îndreptătite, fost proprietar al acelei locuinte.

(2) Sub sanctiunea nulitătii absolute, este interzisă înstrăinarea în orice mod a imobilelor dobândite în baza Legii nr. 112/1995, cu modificările si completările ulterioare, până la solutionarea definitivă si irevocabilă a actiunilor formulate de persoanele îndreptătite fosti proprietari sau, după caz, mostenitori ai acestora, potrivit art. 45.

(3) Pretul vânzării nu poate fi mai mare decât valoarea actualizată a pretului plătit de chirias la cumpărarea locuintei în baza Legii nr. 112/1995, cu exceptia situatiilor când părtile convin altfel.

(4) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana îndreptătită trebuie să notifice chiriasului dobânditor intentia de a cumpăra locuinta si adresa unde poate fi găsită.

(5) Persoana îndreptătită care a primit despăgubiri bănesti pentru imobil este obligată să restituie statului, dacă este cazul, diferenta dintre valoarea despăgubirilor primite si pretul de cumpărare plătit fostului chirias, actualizate.

Art. 44. – (1) Persoanele cărora li s-a restituit în natură un imobil cu destinatia de locuintă si care detin cu chirie în aceeasi localitate o locuintă din fondul locativ de stat sunt obligate să pună la dispozitie primăriei această locuintă la data mutării efective în imobilul restituit.

Locuintele din fondul locativ de stat eliberate se constituie într-un fond locativ special destinat chiriasilor din imobilele restituite fostilor proprietari.

(2) Familiilor cu mijloace financiare situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizilor, pensionarilor si persoanelor cu handicap li se vor asigura locuinte sociale construite dintr-un fond constituit în cotă de 2% din sumele obtinute din privatizare si care va fi prevăzut anual în legea bugetului de stat.

Art. 45. – (1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credintă.

(3) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credintă neputând fi invocată în aceste cazuri.*)

(4) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozitiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an**) de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 46. – (1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile si în cazul actiunilor în curs de judecată, persoana îndreptătită putând alege calea aceste legi, renuntând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.

(2) În cazul actiunilor formulate potrivit art. 45 si 47, procedura de restituire începută în temeiul prezentei legi este suspendată până la solutionarea acelor actiuni prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă. Persoana îndreptătită va Onstiinta de îndată persoana notificată, potrivit art. 22 alin. (1).

(3) În cazul în care persoanei îndreptătite i s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, actiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare prevăzut la art. 22 alin. (1) curge de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătoresti.

Art. 47. – Persoanele îndreptătite, precum si persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile, actiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura solutiilor pronuntate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în conditiile prezentei legi.

Art. 48. – (1) Chiriasii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinatia de locuintă prin îmbunătătirile necesare si utile.

(2) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligatia de despăgubire prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptătite.

(3) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligatia de despăgubire revine statului sau unitătii detinătoare.

(4) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabileste pe bază de expertiză.

(5) Prin îmbunătătiri, în sensul prezentei legi, se întelege cheltuielile necesare si utile. Cuantumul despăgubirilor se stabileste la valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al îmbunătătirilor, în raport cu durata de viată normală a acestora, care se suportă de chiriasi.

Art. 49. – Secretarii unitătilor administrativ-teritoriale vor lua măsuri pentru conservarea tuturor dosarelor constituite de comisiile de aplicare a Legii nr. 112/1995, vor elibera, la cerere, copii de pe actele existente la dosar si vor da relatiile solicitate de persoanele îndreptătite.

Art. 50. – (1) Cererile sau actiunile în justitie, precum si transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi si de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.

(2) Cererile sau actiunile în justitie privind restituirea pretului actualizat plătit de chiriasii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.

(3) Restituirea pretului actualizat plătit de chiriasii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările si completările ulterioare, au fost desfiintate prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile se face de către Ministerul Finantelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Art. 51. – În vederea organizării executării prevederilor prezentei legi, Guvernul este abilitat să emită norme metodologice de aplicare unitară a acesteia.

Art. 52. – La data intrării în vigoare a prezentei legi se aprobă orice alte dispozitii contrare.

 

NOTĂ:

A se vedea si titlul II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 184/2002.

*) Textul acestui alineat a fost declarat neconstitutional de către Curtea Constitutională prin Decizia nr. 98 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002.

**) Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2001 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 145/2001.

 

ANEXA Nr. 1

 

LISTA

cuprinzând acordurile încheiate de România cu alte state privind reglementarea problemelor financiare în suspensie

 

a) Acord între România si Republica Austria, semnat la Bucuresti la 3 iulie 1963, intrat în vigoare la 27 aprilie 1965, ratificat prin Decretul nr. 784 din 31 decembrie 1963, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 25 din 31 decembrie 1963

b) Acord între Guvernul României, pe de o parte, si Guvernul Regatului Belgiei si Marelui Ducat de Luxemburg, pe de altă parte, semnat la Bucuresti la 13 noiembrie 1970, intrat în vigoare la 9 septembrie 1971, aprobat prin H.C.M. nr. 197 din 2 martie 1971

c) Acord între România si Regatul Danemarcei, semnat la Bucuresti la 17 martie 1960, intrat în vigoare la 12 septembrie 1960, ratificat prin Decretul nr. 173/1960, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 17 iunie 1960

d) Acord între România si Republica Franceză, semnat la Bucuresti la 9 februarie 1959, intrat în vigoare la data semnării, ratificat prin H.C.M. nr. 353 din 25 martie 1959

e) Acord între România si Grecia, semnat la Atena la 2 septembrie 1966, intrat în vigoare la data semnării, ratificat prin Decretul nr. 956 din 30 noiembrie 1966, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 76 din 6 decembrie 1966

f) Acord între România si Guvernul Italiei, semnat la Roma la 23 ianuarie 1968, intrat în vigoare la 7 martie 1972, ratificat prin Decretul nr. 569 din 4 iulie 1968, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 91 din 10 iulie 1968

g) Acord între Guvernul României si Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, semnat la Londra la 10 noiembrie 1960, intrat în vigoare la data semnării

h) Acord între România si Regatul Norvegiei, semnat la Bucuresti la 21 mai 1964, intrat în vigoare la 5 aprilie 1966, ratificat prin Decretul nr. 425 din 5 iulie 1965, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 22 din 9 iulie 1965

i) Acord între Guvernul României si Guvernul Regal al Olandei, semnat la Haga la 8 mai 1967, intrat în vigoare la 31 iulie 1967, aprobat prin H.C.M. nr. 1.645 din 13 iulie 1967

j) Acord între Guvernul României si Guvernul Republicii Turcia, semnat la Bucuresti la 22 iunie 1965, intrat în vigoare la 15 martie 1967, ratificat prin Decretul nr. 623 din 19 august 1965, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 20 august 1965

k) Acord între Guvernul României si Guvernul Canadei, semnat la Ottawa la 13 iulie 1971, intrat în vigoare la 14 decembrie 1971, ratificat prin Decretul nr. 373 din 18 octombrie 1971, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 136 din 27 octombrie 1971

l) Acord între România si Statele Unite ale Americii, semnat la Washington la 30 martie 1960, intrat în vigoare la data semnării

m) Orice alte asemenea acorduri încheiate de România cu alte state privind reglementarea problemelor financiare în suspensie

 

ANEXA Nr. 2

 

a) Lista imobilelor ce intră sub incidenta art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată:

 

1. Imobile ocupate de unităti si institutii de învătământ din sistemul de stat (grădinite, scoli, licee, colegii, scoli profesionale, scoli postliceale, institutii de învătământ superior)

2. Imobile ocupate de unităti sanitare si de asistentă medico-socială din sistemul public (crese, cămine-spital pentru bătrâni, spitale, centre de plasament, case de copii)

3. Imobile ocupate de institutii publice (administratii financiare, trezorerii, ministere si alte autorităti ale administratiei publice centrale, parchete, judecătorii, tribunale, curti de apel, sedii de politie si inspectorate judetene, sedii vamale, arhive nationale, directii judetene, case de asigurări de sănătate, primării, prefecturi, consilii locale si judetene, inspectorate scolare)

4. Imobile ocupate de institutii culturale (teatre, opere, biblioteci, muzee)

b) Lista imobilelor ce intră sub incidenta art. 13 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată:

1. Imobile ocupate de sedii ale partidelor politice legal înregistrate

2. Imobile ocupate de sedii ale misiunilor diplomatice, oficiilor consulare, reprezentantelor organizatiilor internationale interguvernamentale acreditate în România si imobile ocupate de personalul acestora

*) Art. 46 alin. (1) a devenit, în forma republicată, art. 41 alin. (1).

 

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. II–VI din titlul I al Legii nr. 247/2005, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 10/2001 si care se aplică în continuare ca dispozitii proprii ale Legii nr. 247/2005: “Art.II. – (1) Deciziile sau dispozitiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autoritătilor administratiei publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi si nevalorificate, pot fi atacate la sectia civilă a tribunalului în a cărui circumscriptie teritorială se află sediul unitătii detinătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Hotărârea pronuntată de prima instantă poate fi atacată cu recurs la curtea de apel.

Art. III*). – Actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinatia de locuintă, încheiate după 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdictiei prevăzute de art. 44 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, si care nu au fost atacate în instantă în conditiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, pot fi atacate la sectia civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după caz, de la data luării la cunostintă a încheierii contractului.

Art. IV*). – (1) În cazul în care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, societatea comercială prevăzută la art. 20 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse prin prezentul titlu, si-a încetat activitatea ca persoană juridică, competenta de solutionare a cererii de restituire revine entitătii care a exercitat, în numele statului, calitatea de actionar la respectiva societate comercială.

(2) În situatia prevăzută la alin. (1) dispozitiile art. 27 alin. (1), (11) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse prin prezentul titlu, se vor aplica în mod corespunzător.

Art. V. – (1) Notificările nesolutionate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect constructii de orice fel, situate în extravilanul localitătilor, apartinând exploatatiilor agricole si care au fost trecute în proprietatea statului, constructii de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatatia forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta în vederea solutionării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orăsenesti si municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Art. VI**). – Imobilele înstrăinate cu încălcarea prevederilor legale, obiect al unor acte juridice desfiintate prin hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile, notificate potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, se restituie în natură.“

*) Art. 20 alin. (1) si (2) si art. 27 alin. (1), (11) si (2) au devenit, în forma republicată, art. 21 alin. (1) si (2), respectiv art. 29 alin. (1), (2) si (3).

**) Art. 21 alin. (1) a devenit, în forma republicată, art. 22 alin. (1).

 

 

RECTIFICĂRI

 

În Legea nr. 122/2005 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societătii Comerciale Combinatul Siderurgic “Sidex“ – S.A. Galati, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 17 mai 2005, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial“ Partea I):

– la pct. 9 al art. I, cu referire la art. 101, în loc de: “... Compania Natională de Căi Ferate C.F.R. – S.A....“ se va citi: “... Societatea Natională a Căilor Ferate Române...“.