MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 803         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 1 septembrie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 278 din 26 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr.  511/2004, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, precum si ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

804. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale pentru aprobarea Instructiunilor privind stabilirea suprafetelor de teren cu destinatie agricolă ce se atribuie direct, prin concesionare, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 354/2005

 

Lista nr. 6 din 10 august 2005 cuprinzând agentii economici (societăti comerciale) avizati să distribuie aparate de marcat electronice fiscale în baza Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, si a Normelor metodologice pentru aplicarea acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 479/2003, republicată

 

Lista nr. 6 din 10 august 2005 cuprinzând distribuitorii autorizati (societăti comerciale) cărora li s-a retras dreptul de distributie a aparatelor de marcat electronice fiscale în baza Hotărârii Guvernului nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată

 

Modificări la Lista cuprinzând agentii economici avizati să distribuie aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596/1999, si la Lista completare la listele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596/1999, nr. 641/1999, nr. 60/2000, nr. 158/2000 si nr. 226/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340/2000

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 278

din 26 mai 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, ale art. 12 alin.  (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, precum si ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Claudia Margareta Nită – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 si ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, exceptie ridicată de Teodor Rusu, Teodora Vârcioroveanu si altii în Dosarul nr. 5/M/2005 al Tribunalului Brasov – Sectia civilă, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 205D/2005. La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 219D/2005, nr. 220 D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005, nr. 223D/2005, nr. 224D/2005 si nr. 238D/2005, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Aurica Talos, Nicolae Claudiu Chis si altii în Dosarul nr. 66/2005 al Tribunalului Sălaj – Sectia civilă, de Simona Boldan, Petronela Zoita Năsăudean si altii în Dosarul nr. 67/2005 al aceleiasi instante, de Ana Szallosi, Iudit Maria Onaciu si altii în Dosarul nr. 68/2005 al aceleiasi instante, de Valeria Sabou, Cornelia Jula si altii în Dosarul nr. 99/2005 al aceleiasi instante, de Silviu Sălăjan, Mirela Lazoc si altii în Dosarul nr. 100/2005 al aceleiasi instante, de Rodica Lobont, Angela Maxim si altii în Dosarul nr. 101/2005 al aceleiasi instante, respectiv de Ana Nicoleta Gosman Tigău, Nicoleta Botoman si altii în Dosarul nr. 4.227/2004 al Tribunalului Brasov – Sectia civilă. Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 207D/2005, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor “art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, ale art. 50 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 7 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002, ale art. 9 alin. (7) teza întâi din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, ale art. 7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 si ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004“, exceptie ridicată de Iosif Ioan Muresan, Dacia Rubl si altii în Dosarul nr. 3.275/2004 al Tribunalului Bistrita-Năsăud – Sectia civilă. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 218D/2005, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, precum si ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, exceptie ridicată de Mircea Marincas, Chivu Papita si altii în Dosarul nr. 47/2005 al Tribunalului Sălaj – Sectia civilă. În sfârsit, Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 240D/2005, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, precum si ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, exceptie ridicată de Trandafir Scutaru, Dumitru Morosan si altii în Dosarul nr. 1.970/C/2004 al Tribunalului Galati – Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curtii faptul că, în dosarele nr. 205D/2005, nr. 219D/2005, nr. 220D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005, nr. 223D/2005 si nr. 224D/2005, Ministerul Justitiei, în calitate de parte în aceste cauze, a trimis prin Serviciul de Registratură al Curtii Constitutionale note scrise cu un continut identic, prin care apreciază, pe de o parte, că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 este întemeiată si, pe de altă parte, că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 si ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 este inadmisibilă.

De asemenea, magistratul-asistent învederează Curtii faptul că în dosarele nr. 219D/2005 si nr. 220D/2005 autorii exceptiei au depus câte o notă prin care solicită renuntarea la judecarea exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, arătând că, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992, dispozitiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului nu sunt aplicabile procedurii specifice activitătii Curtii Constitutionale.

Curtea Constitutională respinge cererea astfel cum a fost formulată.

Curtea, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate este, în totalitate sau în parte, identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 240D/2005, nr. 238D/2005, nr. 224D/2005, nr. 223D/2005, nr. 222D/2005, nr. 221D/2005, nr. 220D/2005, nr. 219D/2005, nr. 218D/2005 si nr. 207D/2005 la Dosarul nr. 205D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând în acest sens că asupra dispozitiilor de lege criticate Curtea Constitutională s-a mai pronuntat în alte cauze, de exemplu prin deciziile nr. 26 din 20 ianuarie 2005, nr. 69 din 3 februarie 2005 sau nr. 96 din 15 februarie 2005, iar în cauza de fată nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acestei jurisprudente.

CURTEA ,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 2 februarie si 19 ianuarie 2005, pronuntate în dosarele nr. 5/M/2005 si nr. 4.227/2004, Tribunalul Brasov – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum si ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003. De asemenea, Curtea Constitutională a fost sesizată cu aceeasi exceptie de neconstitutionalitate prin încheierile civile nr. 166, nr. 167 si nr. 169 din 21 februarie 2005, pronuntate în dosarele nr. 66/2005, nr. 67/2005 si nr. 100/2005, precum si prin încheierile din 7 februarie 2005, pronuntate în dosarele nr. 68/2005, nr. 99/2005 si nr. 101/2005 ale Tribunalului Sălaj – Sectia civilă. Exceptia a fost ridicată de Teodor Rusu, Teodora Vârcioroveanu si altii, de Ana Nicoleta Gosman Tigău, Nicoleta Botoman si altii, de Aurica Talos, Nicolae Claudiu Chis si altii, de Simona Boldan, Petronela Zoita Năsăudean si altii, de Silviu Sălajan, Mirela Lazoc si altii, de Ana Szallosi, Iudit Maria Onaciu si altii, de Valeria Sabou, Cornelia Jula si altii, respectiv de Rodica Lobont, Maxim Angela si altii în cadrul unor cauze având ca obiect plata primei de concediu. De asemenea, prin Încheierea din 7 februarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 47/2005, Tribunalul Sălaj – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii mentionate mai sus, precum si a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Mircea Marincas, Chivu Papita si altii într-o cauză având ca obiect plata primei de concediu.

De asemenea, prin Încheierea din 14 februarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 3.275/2004, Tribunalul Bistrita-Năsăud – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, ale art. 50 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 7 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002, ale art. 9 alin. (7) teza întâi din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, ale art. 7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 si ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004.

Exceptia a fost ridicată de Iosif Ioan Muresan, Dacia Rubl si altii într-o cauză având ca obiect plata primei de concediu.

În sfârsit, prin Încheierea din 11 februarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.970/C/2004, Tribunalul Galati – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, precum si ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001. Exceptia a fost ridicată de Trandafir Scutaru, Dumitru Morosan si altii într-o cauză având ca obiect plata primei de concediu.

În motivarea exceptiei, având un continut asemănător, autorii acesteia arată că prin textele de lege criticate au fost încălcate prevederile art. 41 alin. (2) si ale art. 53 din Constitutie. În esentă, se arată că suspendarea în mod succesiv a exercitiului dreptului la prima de concediu, mai întâi prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001, apoi prin legile bugetare pentru anii 2002, 2003 si 2004, echivalează cu restrângerea exercitiului acestui drept.

Dreptul la prima de concediu se regăseste, în opinia autorilor exceptiei, în sintagma “concediu de odihnă plătit“ cuprinsă în art. 41 alin. (2) din Constitutie, astfel că restrângerea nejustificată a acestui drept constitutional încalcă art. 53 din Legea fundamentală, ale cărui conditii strict si limitativ prevăzute pentru restrângerea exercitiului unui drept prin lege nu sunt respectate.

În plus, în dosarele nr. 205D/2005, nr. 219D/2005, nr. 220D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005, nr. 223D/2005 si nr. 224D/2005, autorii exceptiei sustin si încălcarea art. 115 alin. (4) din Constitutie, deoarece măsura dispusă prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 nu a fost justificată de o situatie exceptională, asa cum impune norma constitutională invocată.

De asemenea, în dosarele nr. 219D/2005, nr. 220D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005 si nr. 223D/2005 autorii exceptiei invocă si contrarietatea textelor de lege criticate fată de prevederile art. 16 din Constitutie, sustinându-se în acest sens că “salarizarea personalului din autoritatea judecătorească se întemeiază pe raporturi de autoritate, nu pe principii contractuale“, ceea ce creează îo inechitate fată de personalul contractual al societătilor comerciale care, în baza negocierii, beneficiază de asemenea prime de vacantă, precum si de primele reglementate de Codul fiscal“.

În sfârsit, în Dosarul nr. 205D/2005 autorii exceptiei de neconstitutionalitate invocă prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la caracterul de stat de drept, democratic si social al României, precum si la garantarea, ca valori supreme în stat, a drepturilor si libertătilor cetătenilor.

În ceea ce priveste argumentarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, ridicată în dosarele nr. 207D/2005 si nr. 218D/2005, autorii acesteia arată că dispozitiile de lege criticate au abrogat toate reglementările referitoare la salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr. 50/1996, fără ca noua lege de salarizare să prevadă un drept similar. Or, art. 18 din Codul muncii, în vigoare la data suspendării, respectiv abrogării, prevedea în mod imperativ că “Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzactii, renuntări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.“

Tribunalul Brasov – Sectia civilă, exprimându-si opinia în dosarele nr. 205D/2005 si nr. 238D/2005, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată. În acest sens, se arată că “prima de vacantă  prevăzută de art. 411 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 se încadrează în sintagma «alte conditii specifice, stabilite de lege», prevăzută de art. 41 alin. (2) din Constitutie, având în vedere că aceasta este distinctă de concediul de odihnă plătit, însă este specifică categoriei profesionale a  magistratilor si a personalului auxiliar din autoritatea judecătorească si este prevăzută prin lege specială.“ În consecintă, suspendarea primei de vacantă, “chiar dacă ar fi considerată o restrângere temporară“, nu este justificată prin prisma prevederilor art. 53 din Constitutie, deoarece nu se încadrează în nici una dintre situatiile prevăzute limitativ de norma constitutională invocată, nu este necesară într-o societate democratică si are ca efect atingerea dreptului în însăsi substanta sa. Se mai mentionează că actele normative ce contin dispozitiile de lege criticate nu cuprind nici o expunere de motive care să justifice luarea acestei măsuri “de natură a conduce la discriminarea autoritătii judecătoresti fată de celelalte puteri ale statului“.

Tribunalul Sălaj – Sectia civilă, exprimându-si opinia în dosarele nr. 218D/2005, nr. 219D/2005, nr. 220D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005, nr. 223D/2005 si nr. 224D/2005, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este fondată. Se precizează în acest sens că, potrivit art. 41 din Constitutie, “drepturile salariale constituie un mijloc de protectie socială a muncii si se acordă în functie de complexitatea si importanta socială a muncii“, iar “prima de vacantă are drept scop refacerea psihică a magistratului, având în vedere conditiile speciale în care îsi desfăsoară activitatea“. Or, acest “drept fundamental“, care se corelează cu dispozitiile art. 18 din Codul muncii, nu poate fi suspendat sau restrâns decât în conditiile exprese prevăzute de art. 53 din Constitutie.

Tribunalul Bistrita-Năsăud – Sectia civilă, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 207D/2005, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, deoarece dreptul la prima pentru concediul de odihnă este un drept suplimentar, care nu face parte din categoria drepturilor fundamentale prevăzute de art. 41 din Constitutie. Se mai precizează că dreptul la concediul de odihnă plătit este asigurat si în prezent prin acordarea, conform legislatiei în vigoare, a indemnizatiei de concediu de odihnă, astfel că, tinând cont si de aceste considerente, textele de lege criticate sunt constitutionale.

Tribunalul Galati – Sectia civilă, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 240D/2005, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, întrucât textele de lege criticate încalcă prevederile art. 53 din Constitutie. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul a transmis punctele sale de vedere, având un continut asemănător, prin care consideră următoarele: exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 este întemeiată pentru următoarele argumente: concediul de odihnă plătit este un drept al salariatilor garantat de art. 41 alin. (2) din Constitutie, referitor la măsurile de protectie socială a muncii; din “interpretarea coroborată a dispozitiilor Codului muncii si ale Legii nr. 188/1999“ rezultă că dreptul la concediul de odihnă are două componente, care nu se pot disocia: una nepatrimonială, constând în însăsi efectuarea concediului prin suspendarea obligatiei salariatului de a presta munca, iar cealaltă de natură patrimonială, care acoperă drepturile cuvenite salariatului în perioada concediului de odihnă; or, “a admite posibilitatea suspendării aplicabilitătii prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu echivalează cu recunoasterea implicită a posibilitătii de suspendare a exercitiului oricărei componente a dreptului la concediu plătit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale“; art. 139 alin. (2) din Codul muncii prevede că dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntări sau limitări. În consecintă, se apreciază că suspendarea acordării dreptului la prima de concediu reprezintă în fapt o suspendare a unui drept constitutional fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constitutie“, iar această suspendare “echivalează cu restrângerea nejustificată a acestui drept, fără a fi incidentă vreuna dintre situatiile de exceptie prevăzute de art. 53 din Constitutie, care să permită o astfel de restrângere“. Mai mult, se sustine că “restrângerea adusă de legiuitor prin măsura suspendării care în fapt anulează aplicarea unei componente esentiale a dreptului constitutional în discutie, aduce atingere însăsi existentei dreptului“, încălcând flagrant si sub acest aspect dispozitiile art. 53 din Legea fundamentală.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 7 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002, ale art. 9 alin. (7) teza întâi din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, consideră că aceasta este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 138 alin. (2) din Constitutie care consacră principiul anualitătii bugetului de stat, dispozitiile criticate nu mai sunt în vigoare.

În ceea ce priveste normele bugetare în vigoare, care au prelungit termenul de suspendare a aplicării dispozitiilor legale ce reglementează dreptul la prima de concediu de odihnă până la data de 31 decembrie 2005, respectiv art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 si art. 7 alin. (3) din Legea nr. 512/2004, se arată că acestea sunt neconstitutionale, pentru aceleasi considerente ce sustin neconstitutionalitatea textului art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece textul criticat este “o prevedere finală, prin care se abrogă dispozitiile referitoare la salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996“. În plus, se mentionează că “autorii exceptiei nu prezintă motivele prin care sustin neconstitutionalitatea textului în cauză.“

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere, prin care arată următoarele:

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 512/2004 si ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 fată de prevederile art. 53 din Constitutie, se arată că “aceasta nu poate fi retinută, întrucât textele legale atacate nu pun în discutie restrângeri ale exercitiului unor drepturi sau libertăti fundamentale.“ De asemenea, textele de lege mentionate nu contravin nici art. 41 alin. (2) din Constitutie, deoarece suspendarea dreptului la primă ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, respectiv abrogarea prevederilor referitoare la salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si personalului de specialitate asimilat, se circumscriu notiunii de măsuri de protectie socială “stabilite prin lege“, asa cum prevede chiar norma constitutională invocată de autorii exceptiei.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a textelor din legile bugetului de stat si din legile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii 2002, 2003 si 2004, se arată că, potrivit principiului anualitătii bugetului de stat, acestea nu mai sunt în vigoare. În consecintă, sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra exceptiilor de neconstitutionalitate având ca obiect dispozitii legale în vigoare.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, fată de prevederile art. 41 alin. (2) si ale art. 53 din Constitutie, asa cum aceasta a fost prezentată de autorii exceptiei de neconstitutionalitate în Dosarul nr. 207D/2005, se apreciază că dispozitiile constitutionale invocate nu au incidentă în cauză.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că prevederile art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 512/2004 si ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 sunt constitutionale, iar exceptia de neconstitutionalitate referitoare la celelalte dispozitii din legile bugetare si ale bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii 2002, 2003 si 2004 este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constitutională constată că este legal sesizată si competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată si modificată prin Legea nr. 386/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 (si nu ale art. 7 din Legea nr. 511/2004, asa cum în mod eronat indică autorii exceptiei de neconstitutionalitate), ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, precum si ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 347/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările si completările ulterioare.

Aceste dispozitii au următorul cuprins:

– Art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti: “De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) care cuprind dispozitii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă si ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritătii judecătoresti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritătii judecătoresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum si aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.“;

– Art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001: “Termenele prevăzute la art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, aprobată si modificată prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.“;

– Art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001: “Termenele prevăzute la art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, aprobată si modificată prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.“;

– Art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002: “Termenele prevăzute la art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.“;

– Art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002: “Termenele prevăzute la art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.“;

– Art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003: “Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum si a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificările si completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.“;

– Art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003: “Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum si a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificările si completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.“;

– Art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004: “Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum si a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.“;

– Art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004: “Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum si a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.“;

– Art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor: “Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă se abrogă art. 11, precum si celelalte dispozitii referitoare la salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritătii judecătoresti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările si completările ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.“

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate autorii invocă încălcarea art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 53, precum si a art. 115 alin. (4) din Constitutie. Aceste prevederi au următorul cuprins:

– Art. 1 alin. (3): “România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.“;

– Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“;

– Art. 41 alin. (2): “Salariatii au dreptul la măsuri de protectie socială. Acestea privesc securitatea si sănătatea salariatilor, regimul de muncă al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în conditii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.“;

– Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.“;

– Art. 115 alin. (4): “Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai în situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora.“

Examinând dispozitiile de lege criticate, raportate la normele constitutionale invocate, Curtea Constitutională constată că exceptia urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Curtea retine că, în esentă, se consideră neconstitutională suspendarea acordării unor drepturi bănesti prin dispozitiile art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001, prelungirea succesivă a acestei suspendări prin legile criticate, referitoare la bugetul de stat si la bugetul asigurărilor sociale de stat aferente anilor 2002, 2003, 2004 si 2005, precum si abrogarea dispozitiilor legale a căror aplicare fusese suspendată fată de magistrati si personalul de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, întrucât aceasta constituie o măsură care încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) si ale art. 53 din Constitutie. De asemenea, se consideră că adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 s-a făcut cu nerespectarea prevederilor textului constitutional al art. 115 alin. (4).

Curtea Constitutională constată că dispozitiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, iar, de exemplu, prin Decizia nr. 69 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 14 martie 2005, Decizia nr. 96 din 15 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 18 martie 2005, sau prin Decizia nr. 148 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 mai 2005, Curtea a respins exceptii de neconstitutionalitate cu obiect similar si cu o motivare identică.

Astfel, în ceea ce priveste dispozitiile art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001, Curtea a constatat prin deciziile mentionate că acestea si-au produs efecte numai până la data de 1 ianuarie 2002, asa cum prevedea textul acestei ordonante de urgentă, iar legile bugetare si cele ale bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii 2002, 2003 si 2004 au fost în vigoare până la data de 31 decembrie 2002, 31 decembrie 2003, respectiv 31 decembrie 2004. Asadar, la data ridicării exceptiei de neconstitutionalitate aceste dispozitii nu mai erau în vigoare, iar, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constitutie si cu cele ale art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 si ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, Curtea constată că acestea sunt în vigoare si dispun suspendarea dreptului la prima pentru concediul de odihnă doar în ceea ce priveste personalul auxiliar din organele autoritătii judecătoresti, în conditiile în care dreptul la prima de concediu a magistratilor, prevăzut de art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din autoritătile judecătoresti, a fost abrogat prin art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002. Asadar, critica de neconstitutionalitate urmează a se referi doar la aceste texte legale în vigoare si prin raportare la dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) si art. 53 din Constitutie. Prin deciziile anterior mentionate, Curtea a examinat însă  constitutionalitatea textelor de lege amintite fată de normele fundamentale invocate si în prezenta cauză, astfel că, neintervenind elemente noi de natură să modifice schimbarea jurisprudentei în materie, se impune mentinerea acesteia. În plus, în cauza de fată a fost invocată si contrarietatea textelor de lege criticate fată de prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie. Curtea constată că această critică nu poate fi retinută, deoarece dispozitiile legale atacate nu afectează principiul statului de drept, democratic si social, si nici pe cel al garantării valorilor supreme în stat, enuntate în norma constitutională invocată, astfel că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată si sub acest aspect.

În sfârsit, referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002, Curtea a retinut, prin aceleasi decizii mai sus amintite, că “beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este si prima de concediu, nu constituie un drept constitutional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constitutie nu sunt incidente în privinta reglementării lor. În consecintă, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum si să stabilească perioada în care le acordă. De altfel, aplicând acest principiu, legiuitorul a înteles ca prin prevederile art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 să abroge toate dispozitiile Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si personalului de specialitate juridică asimilat, astfel că prevederile art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 si-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane“. În ceea ce priveste invocarea pentru sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate a unor dispozitii legale din Codul muncii, Curtea precizează că examinarea constitutionalitătii dispozitiilor dintr-o lege sau ordonantă se face în raport cu norme si principii ale Legii fundamentale sau ale unor conventii si tratate la care România este parte, si nu fată de dispozitii legale din acte normative cu fortă juridică inferioară.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritătii judecătoresti si ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, exceptie ridicată de Trandafir Scutaru, Dumitru Morosan si altii în Dosarul nr. 1.970/C/2004 al Tribunalului Galati – Sectia civilă; exceptia de neconstitutionalitate a art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, precum si cele ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, exceptie ridicată de Teodor Rusu, Teodora Vârcioroveanu si alti în Dosarul nr. 5/M/2005 al Tribunalului Brasov – Sectia civilă, de Mircea Marincas, Chivu Papita si altii în Dosarul nr. 47/2005 al Tribunalului Sălaj – Sectia civilă, de Aurica Talos, Nicolae Claudiu Chis, Dumitru Drăgan si Georgeta Frăsineanu în Dosarul nr. 66/2005 al Tribunalului Sălaj – Sectia civilă, de Simona Boldan, Petronela Zoita Năsăudean si altii în Dosarul nr. 67/2005 al aceleiasi instante, de Ana Szallosi, Iudit Maria Onaciu si altii în Dosarul nr. 68/2005 al aceleiasi instante, de Valeria Sabou, Cornelia Jula si altii în Dosarul nr. 99/2005 al aceleiasi instante, de Silviu Sălăjan, Mirela Lazoc si altii în Dosarul nr. 100/2005 al instantei mai sus mentionate, de Rodica Lobont, Angela Maxim si altii în Dosarul nr. 101/2005 al aceleiasi instante, respectiv de Ana Nicoleta Gosman Tigău, Nicoleta Botoman si altii în Dosarul nr. 4.227/2004 al Tribunalului Brasov – Sectia civilă; exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 32 din Legea nr. 744/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 632/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, precum si ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 519/2003, exceptie ridicată de Iosif Ioan Muresan, Dacia Rubl si altii în Dosarul nr. 3.275/2004 al Tribunalului Bistrita-Năsăud – Sectia civilă.

II. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 si ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, precum si ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, exceptie ridicată de Iosif Ioan Muresan, Dacia Rubl si altii în Dosarul nr. 3.275/2004 al Tribunalului Bistrita-Năsăud – Sectia civilă, respectiv exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, exceptie ridicată de Mircea Marincas, Chivu Papita si altii în Dosarul nr. 47/2005 al Tribunalului Sălaj – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 mai 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Nită

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru aprobarea Instructiunilor privind stabilirea suprafetelor de teren cu destinatie agricolă ce se atribuie direct, prin concesionare, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 354/2005

 

În baza prevederilor art. 772 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor Statului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Referatul de aprobare înregistrat la Agentia Domeniilor Statului cu nr. 5.563 din 12 iulie 2005,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

 

Bucuresti, 17 august 2005.

Nr. 804.

 

ANEXĂ

 

INSTRUCTIUNI

privind stabilirea suprafetelor de teren cu destinatie agricolă ce se atribuie direct, prin concesionare, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 354/2005

 

Art. 1. – Se aprobă Instructiunile privind stabilirea suprafetelor de teren cu destinatie agricolă ce se atribuie direct, prin concesionare, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 354/2005, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Agentia Domeniilor Statului va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

CAPITOLUL I

Temei juridic

 

– Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 iunie 2001, cu modificările si completările ulterioare;

– Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001;

– Legea nr. 249/2003 pentru completarea Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 iunie 2001;

– Hotărârea Guvernului nr. 354/2005 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societătilor comerciale ce detin în administrare terenuri proprietate publică si privată a statului cu destinatie agricolă si înfiintarea Agentiei Domeniilor Statului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 19 mai 2005;

– Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL II

Aplicabilitate

 

Prezentele instructiuni se aplică pentru concesionarea terenurilor cu destinatie agricolă, aflate în exploatarea societătilor comerciale din portofoliul Agentiei Domeniilor Statului, către investitorii care au cumpărat actiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinatie agricolă, conform prevederilor Legii nr. 249/2003, după cum urmează: plantatii de vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantatii de hamei si duzi, sere, solarii, răsadnite, capacitate de productie din zootehnie, amenajări de îmbunătătiri funciare, spatii de depozitare, alte tipuri de active. Nu fac obiectul de reglementare al prezentelor instructiuni amenajările din domeniul public si privat al statului aflate în administrarea Administratiei Nationale a Îmbunătătirilor Funciare, în conformitate cu prevederile art. 37 din Legea nr. 138/2004, cu modificările si completările ulterioare, precum si cele prevăzute la art. 30 si 31 din Legea nr. 138/2004, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL III

Suprafetele de teren cu destinatie agricolă ce vor fi atribuite direct spre concesionare

 

1. Pentru plantatii de orice fel (vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantatii de hamei si duzi, sere, solarii, răsadnite) se vor concesiona terenul cu destinatie agricolă aferent plantatiilor, serelor, solariilor, răsadnitelor, iar în masivele pomicole, viticole, podgorii si centre viticole consacrate, si enclavele de teren cu destinatie agricolă, precum si suprafetele de teren cu destinatie agricolă pe care au fost executate lucrări de combatere a eroziunii solului.

2. Pentru capacităti de productie din zootehnie se va concesiona terenul cu destinatie agricolă stabilit în functie de efectivul de animale detinut si de capacitatea de exploatare, avându-se în vedere următorii coeficienti justificativi:

– bovine total – 0,80 UVM;

– ovine total – 0,15 UVM;

– porcine total – 0,30 UVM;

– păsări total – 0,85 UVM (500 de capete tineret aviar cu greutatea până la 1 kg – 1,00 UVM si 275 de găini ouătoare cu greutatea de minimum 1,8 kg – 1,00 UVM);

– cabaline – 0,85 UVM;

– struti – 0,30 UVM.

Suprafata de teren ce se va concesiona prin atribuire directă se va stabili în functie de efectivul de animale detinut de solicitant la data depunerii documentatiei de concesionare, majorarea suprafetei urmând a se face în functie de efectivul mediu anual de animale, calculat la finele fiecărui an calendaristic, în limita capacitătii activului zootehnic. Majorarea suprafetei de teren se va realiza prin încheierea unui act aditional la contractul de concesiune, pe baza datelor comunicate în scris de către concesionar până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, pentru anul precedent. Datele furnizate de către concesionar cu privire la efectivul mediu anual de animale vor fi certificate în mod obligatoriu de către primăriile la care s-au efectuat înscrierile în registrele agricole.

3. Pentru amenajări de îmbunătătiri funciare se va concesiona prin atribuire directă teren cu destinatie agricolă, după cum urmează:

a) pentru amenajările de irigatii, orezării, prin care se asigură aprovizionarea controlată a solului si plantelor cu cantitătile de apă necesare dezvoltării culturilor si cresterii productiei agricole, cuprinzând lucrări de captare, pompare, transport, distributie si evacuare a apei, se atribuie direct în concesiune suprafata de teren cu destinatie agricolă pe care acestea sunt amplasate efectiv, precum si zona de protectie a acestora;

b) pentru amenajările de drenaj si de desecare, cuprinzând lucrări de colectare, de transport si de evacuare în emisari a apei în exces, se atribuie direct în concesiune suprafata de teren cu destinatie agricolă pe care acestea sunt amplasate efectiv, precum si zona de protectie a acestora;

c) pentru amenajările de combatere a eroziunii solului si de ameliorare a terenurilor afectate de alunecări, prin care se previn, se diminuează sau se opresc procesele de degradare a terenurilor, cuprinzând lucrări pentru protectia solului, regularizarea scurgerii apei pe versanti, stingerea formatiunilor torentiale, stabilizarea nisipurilor miscătoare, se atribuie terenurile cu destinatie agricolă pe care acestea sunt efectiv amplasate, precum si zona de protectie a acestora.

Exploatarea, întretinerea si repararea amenajărilor de îmbunătătiri funciare se vor face de către detinători, cu respectarea prevederilor Legii nr. 138/2004, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 1.897/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii îmbunătătirilor funciare nr. 138/2004.

Pentru amenajările de îmbunătătiri funciare cu sisteme îngropate nu se atribuie direct spre concesionare teren cu destinatie agricolă.

4. Pentru spatii de depozitare se va concesiona prin atribuire directă terenul cu destinatie agricolă aferent acestora, reprezentând drumuri tehnologice si de exploatare agricolă si, respectiv, platforme care servesc nevoilor productiei agricole.

5. Pentru alte tipuri de active care necesită exploatarea unui teren cu destinatie agricolă se poate concesiona terenul cu destinatie agricolă neproductiv aferent acestora.

6. Pentru proprietarii de actiuni se va concesiona terenul cu destinatie agricolă disponibil la societatea comercială cu profil agricol. (Contractul de concesiune se va încheia cu societatea comercială cu profil agricol).

 

CAPITOLUL IV

Contractarea

 

În vederea încheierii contractelor de concesiune prin atribuire directă, investitorii prevăzuti la cap. II vor întocmi o documentatie prin care vor face dovada că detin în proprietate active/actiuni ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinatie agricolă.

Actele necesare în vederea concesionării prin atribuire directă vor fi stabilite distinct, pentru fiecare categorie de investitori, si vor fi aprobate de Consiliul de administratie al Agentiei Domeniilor Statului.

 

LISTA Nr. 6*)

din 10 august 2005

cuprinzând agentii economici (societăti comerciale) avizati să distribuie aparate de marcat electronice fiscale în baza Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, si a Normelor metodologice pentru aplicarea acesteia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 479/2003, republicată

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

 

 

 

LISTA Nr. 6*)

din 10 august 2005

cuprinzând distribuitorii autorizati (societăti comerciale) cărora li s-a retras dreptul de distributie a aparatelor de marcat electronice fiscale în baza Hotărârii Guvernului nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

 

MODIFICĂRI

la unele liste cuprinzând agentii economici avizati să distribuie aparate de marcat electronice fiscale

 

1. În Lista cuprinzând agentii economici avizati să distribuie aparate de marcat electronice fiscale (societăti comerciale), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 7 decembrie 1999, se face următoarea modificare:

– pozitia 1 se înlocuieste cu: “1. S.C. MILO TRADING 2000 – S.R.L., adresa: Bucuresti, str. Vasile Stroescu nr. 26, sectorul 2, cod unic de înregistrare R 12616722, telefon/fax: 252.35.11, avize de distributie nr. 0001 din 5 noiembrie 1999 si nr. 0002 din 5 noiembrie 1999, pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip OPTIMA, modele: CR 300 si CR 500, tipul hârtiei: normală; retea de distributie si service: 48 de agenti economici si, respectiv, 49 de agenti economici, în baza Contractului de cesiune nr. 1 din 13 aprilie 2005, încheiat cu S.C. MILO TRADING S.R.L.“.

2. În Lista cuprinzând agentii economici avizati să distribuie aparate de marcat electronice fiscale (societăti comerciale), completare la listele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 7 decembrie 1999, nr. 641 din 29 decembrie 1999, nr. 60 din 10 februarie 2000, nr. 158 din 17 aprilie 2000 si nr. 226 din 23 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 21 iulie 2000, se face următoarea modificare:

– pozitia 9 se înlocuieste cu: “9. S.C. REL COMPUTER – S.R.L., adresa: Bucuresti, Str. Biruintei nr. 4, sectorul 1, cod unic de înregistrare R 3510209, telefon/fax: 224.00.27, avize de distributie nr. 0079 din 5 iunie 2000 si nr. 0080 din 5 iunie 2000, pentru aparatele de marcat electronice fiscale tip CAMEA, model CCS 100NT si model CCS DYNAMIC; configuratie: structură închisă, retea; tipul hârtiei: termică; destinatie: comert, prestări de servicii; retea de distributie si service: 7 agenti economici si, respectiv, 7 agenti economici, în baza contractului de cesiune din 22 iunie 2005, încheiat cu S.C. SHARROM’98 Bucuresti – S.R.L.“.