MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul 173 (XVII) - Nr. 804 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Luni, 5 septembrie 2005

SUMAR

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

924. – Hotãrâre privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare

925. – Hotãrâre pentru aprobarea Regulilor privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformitãtii cu legislatia privind hrana pentru animale si cea privind alimentele si cu regulile de sãnãtate si de protectie a animalelor

HOTÃRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, al art. 63 lit. d) si f) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãtii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 215/2004, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si al art. 1¹ din Legea nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor si a hranei pentru animale, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. – Se aprobã Regulile generale pentru igiena produselor alimentare, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 2. – Pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, Autoritatea Nationalã Sanitarã Veterinarã si pentru Siguranta Alimentelor, în colaborare cu Ministerul Sãnãtãtii, controleazã modul de îndeplinire a prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 1.198/2002 privind aprobarea Normelor de igienã a produselor alimentare si ia mãsurile ce se impun.

Art. 3. – Autoritatea Nationalã Sanitarã Veterinarã si pentru Siguranta Alimentelor, în colaborare cu autoritãtile abilitate implicate, prevãzute în Legea nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor si a hranei pentru animale, cu modificãrile si completãrile ulterioare, controleazã modul de îndeplinire a prevederilor prezentei hotãrâri si ia mãsurile ce se impun, conform limitelor de competentã legale.

Art. 4. – (1) Prezenta hotãrâre intrã în vigoare la data de 1 octombrie 2006.

(2) La data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã Hotãrârea Guvernului nr. 1.198/2002 privind aprobarea Normelor de igienã a produselor alimentare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 2 decembrie 2002.

(3) Prezenta hotãrâre transpune prevederile Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene nr. 852/2004/CE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 139 din 30 aprilie 2004.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

Ministrul agriculturii, pãdurilor si dezvoltãrii rurale,

Gheorghe Flutur

Presedintele Autoritãtii Nationale Sanitare Veterinare si

pentru Siguranta Alimentelor,

Rãzvan Tîru

Ministrul sãnãtãtii,

Mircea Cintezã

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

Bucuresti, 11 august 2005.

Nr. 924.

ANEXÃ

REGULI GENERALE

pentru igiena produselor alimentare

CAPITOLUL I

Prevederi generale

ARTICOLUL 1

Domeniu de aplicare

(1) Prezenta hotãrâre stabileste reguli generale cu privire la igiena produselor alimentare pentru operatorii cu activitate în domeniul alimentar, tinându-se cont, în mod special, de urmãtoarele principii:

a) responsabilitatea primarã pentru siguranta alimentelor apartine operatorului cu activitate în domeniul alimentar;

b) este necesar sã se asigure siguranta alimentelor pe tot lantul alimentar, începând cu productia primarã;

c) este important sã se asigure lantul frigorific pentru alimente ce nu pot fi depozitate în sigurantã la temperaturi ale mediului ambiant, în special pentru alimente congelate;

d) implementarea generalã a procedurilor bazate pe principiile HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), împreunã cu aplicarea bunelor practici de igienã, trebuie sã întãreascã responsabilitatea operatorilor cu activitate în domeniul alimentar;

e) ghidurile de bune practici sunt un instrument valoros pentru a ajuta operatorii cu activitate în domeniul alimentar, de la toate nivelurile lantului alimentar, sã fie în conformitate cu regulile de igienã a alimentelor si la aplicarea principiilor HACCP;

f) este necesar sã se stabileascã criterii microbiologice si cerinte de control al temperaturii, bazate pe o evaluare stiintificã a riscului;

g) este necesar sã se asigure ca alimentele importate sã fie cel putin la acelasi standard de igienã ca alimentele produse în România sau sã fie la un standard echivalent.

(2) Prezenta hotãrâre se aplicã tuturor etapelor de productie, de procesare si de distributie a alimentelor, precum si activitãtilor de export, fãrã a se aduce atingere unor cerinte specifice cu referire la igiena alimentelor.

(3) Prezenta hotãrâre nu se aplicã:

a) productiei primare pentru consum domestic privat;

b) preparãrii domestice, manipulãrii sau depozitãrii alimentelor pentru consum domestic privat;

c) furnizãrii directe, de cãtre producãtor, de cantitãti mici de produse primare cãtre consumatorul final sau cãtre întreprinderi locale de vânzare cu amãnuntul ce aprovizioneazã direct consumatorul final;

d) centrelor de colectare si tãbãcãriilor ce intrã sub incidenta definirii activitãtilor în domeniul alimentar, numai pentru faptul cã acestea manipuleazã materia primã pentru producerea de gelatinã sau colagen.

(4) Autoritatea Nationalã Sanitarã Veterinarã si pentru Siguranta Alimentelor, ca autoritate de reglementare în domeniul sanitar-veterinar si pentru siguranta alimentelor ce coordoneazã toate activitãtile în acest domeniu, de la producerea materiilor prime pânã la consumator, stabileste împreunã cu Ministerul Sãnãtãtii, în baza legislatiei nationale, reguli ce reglementeazã activitãtile prevãzute la alin. (3) lit. c). Astfel de reguli trebuie sã asigure realizarea obiectivelor prezentei hotãrâri.

ARTICOLUL 2

Definitii

(1) În sensul prezentei hotãrâri termenii si expresiile urmãtoare se definesc astfel:

a) igiena alimentelor, denumitã în continuare igienã – mãsurile si conditiile necesare pentru controlul riscurilor si pentru a se asigura calitatea de propriu pentru consum uman a unui produs alimentar, în concordantã cu destinatia prestabilitã a acestuia;

b) produse primare – produse rezultate din productia primarã, incluzând produse crescute pe sol, obtinute prin cresterea de animale, din vânat si pescuit;

c) întreprindere – orice unitate cu activitate în domeniul alimentar;

d) autoritate competentã – Autoritatea Nationalã Sanitarã Veterinarã si pentru Siguranta Alimentelor, denumitã în continuare Autoritatea, competentã pentru implementarea, coordonarea implementãrii si asigurarea

conformitãtii cu prevederile prezentei hotãrâri sau orice altã autoritate cãreia i-a fost delegatã acea competentã.

Aceasta poate include, de asemenea, dupã caz, autoritatea corespondentã a altei tãri;

e) echivalent – cu referire la sisteme diferite, capacitatea de îndeplinire a acelorasi obiective;

f) contaminare – prezenta sau introducerea unui risc;

g) apã potabilã – apa ce întruneste cerintele minime prevãzute de Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, modificatã si completatã prin Legea nr. 311/2004, ce transpune Directiva Consiliului nr. 98/83/CE;

h) apã de mare curatã – apa de mare naturalã, artificialã sau purificatã ori apa sãratã ce nu contine microorganisme, substante dãunãtoare sau plancton marin toxic în cantitãti capabile sã afecteze direct ori indirect salubritatea alimentelor;

i) apã curatã – apa de mare curatã si apa proaspãtã de o calitate similarã;

j) ambalare – plasarea unui produs alimentar într-un ambalaj sau container, în contact direct cu produsul alimentar respectiv si ambalajul ori containerul însusi;

k) împachetare – plasarea unuia sau mai multor alimente ambalate într-un al doilea container si chiar acesta din urmã;

l) container sigilat ermetic – un container ce este proiectat si destinat a fi sigur fatã de pãtrunderea de pericole;

m) procesare – orice proces ce modificã substantial produsul initial, incluzând încãlzirea, afumarea, sãrarea, maturarea, uscarea, marinarea, extractia, extrudarea sau o combinare a acestor procese;

n) produse neprocesate – produse alimentare ce nu au fost supuse procesãrii si care includ produse ce au fost divizate, portionate, tãiate, decapitate, feliate, dezosate, tocate, jupuite, mãruntite, transate, curãtate, fasonate, decojite, mãcinate, rãcite, congelate, congelate profund sau dezghetate;

o) produse procesate – produse alimentare ce rezultã din procesarea produselor neprocesate. Aceste produse pot contine ingrediente ce sunt necesare pentru prelucrarea lor sau pentru a induce caracteristici specifice.

(2) În anexa prezentei hotãrâri, termenii “atunci când este necesar“, “dupã caz“, “adecvat“ si “suficient“ înseamnã, respectiv, “atunci când este necesar“, “dupã caz“, “adecvat“ sau “suficient“ pentru a îndeplini obiectivele prezentei hotãrâri.

CAPITOLUL II

Obligatiile operatorilor cu activitate în domeniul alimentar

ARTICOLUL 3

Obligatie generalã

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã se asigure cã toate etapele de productie, de procesare si de distributie a alimentelor ce sunt sub controlul acestora satisfac cerintele aferente de igienã prevãzute de prezenta hotãrâre.

ARTICOLUL 4

Cerinte de igienã generale si specifice

(1) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care realizeazã productie primarã si cei asociati operatiunilor prevãzute în anexa nr. 1 la prezentele reguli generale trebuie sã se conformeze cu prevederile generale de igienã prevãzute la cap. I din anexa nr. 1 la Reguli generale pentru igiena produselor alimentare si cu orice alte cerinte specifice prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 privind aprobarea Regulilor specifice de igienã pentru alimente de origine animalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene nr. 853/2004/CE.

(2) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care realizeazã oricare dintre etapele de productie, de procesare si de distributie de alimente dupã acele etape la care se aplicã prevederile alin. (1) trebuie sã se conformeze cu cerintele generale de igienã prevãzute în anexa nr. 2 la prezentele reguli generale si cu orice alte cerinte specifice prevãzute de Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE.

(3) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã adopte, dupã caz, urmãtoarele mãsuri specifice de igienã:

a) conformarea cu criteriile microbiologice pentru produse alimentare;

b) proceduri necesare pentru a îndeplini obiectivele prevãzute de prezenta hotãrâre;

c) conformarea cu cerintele privind controlul temperaturii pentru produse alimentare;

d) mentinerea lantului de frig;

e) prelevarea de probe si efectuarea de analize de laborator.

(4) Criteriile, cerintele si obiectivele la care se referã alin. (3) trebuie adoptate în conformitate cu cerintele Uniunii Europene. Metodele de prelevare de probe si de analizã asociate trebuie sã fie stabilite în conformitate cu aceeasi procedurã.

(5) a) Atunci când prezenta hotãrâre, Hotãrârea Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE, si mãsurile de implementare a acestora nu specificã metodele de prelevare de probe si de analizã, operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot utiliza metode corespunzãtoare prevãzute de alte acte normative ale legislatiei nationale si comunitare ce reglementeazã domeniul veterinar si pentru siguranta alimentelor sau, în absenta unor astfel de metode, metode ce oferã rezultate echivalente cu cele obtinute utilizând metoda de referintã, dacã acestea sunt validate stiintific în conformitate cu regulile sau protocoalele recunoscute international.

b) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot utiliza ghidurile prevãzute la art. 7, 8 si 9 ca un ajutor pentru asigurarea conformitãtii cu obligatiile ce rezultã pentru ei în baza prezentei hotãrâri.

ARTICOLUL 5

Analiza riscului si punctele critice de control – HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point)

(1) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã punã în aplicare, sã implementeze si sã mentinã o procedurã sau proceduri permanente bazate pe principiile HACCP.

(2) Principiile HACCP la care se referã alin. (1) constau în urmãtoarele:

a) identificarea oricãrui risc ce poate fi prevenit, eliminat sau redus la niveluri acceptabile;

b) identificarea punctelor critice de control pentru etapa sau etapele în care controlul este esential, pentru a se preveni ori a se elimina un risc sau pentru a-l reduce la niveluri acceptabile;

c) stabilirea limitelor critice în punctele critice de control ce separã acceptabilul de neacceptabil pentru prevenirea, eliminarea sau reducerea riscurilor identificate;

d) stabilirea si implementarea de proceduri eficiente de monitorizare a punctelor critice de control;

e) stabilirea de actiuni corective, atunci când monitorizarea indicã faptul cã un punct critic de control nu este sub control;

f) stabilirea de proceduri ce trebuie sã fie efectuate în mod regulat pentru a se verifica dacã mãsurile enuntate la lit. a)–e) functioneazã eficient;

g) stabilirea de documente si înregistrãri proportional cu natura si mãrimea activitãtii din domeniul alimentar, pentru a se demonstra aplicarea eficientã a mãsurilor prevãzute la lit. a)–f).

(3) Când este efectuatã orice modificare a produsului, a procesului de productie sau a unei etape a procesului de productie, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã revizuiascã procedura si sã-i aducã modificãrile care se impun.

(4) Prevederile alin. (1) se aplicã numai operatorilor cu activitate în domeniul alimentar care realizeazã orice etapã de productie, de procesare si de distributie de alimente dupã productia primarã, precum si acele operatiuni asociate, prevãzute în anexa nr. 1.

(5) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie:

a) sã furnizeze autoritãtii competente documente care atestã îndeplinirea prevederilor alin. (1), în maniera în care acestea o solicitã, tinând cont de natura si mãrimea activitãtii în domeniul alimentar;

b) sã se asigure cã orice documente ce descriu proceduri elaborate în conformitate cu acest articol sunt actualizate permanent;

c) sã retinã si sã pãstreze, pentru o perioadã corespunzãtoare, orice alte documente si înregistrãri.

(6) Autoritatea poate stabili mãsuri detaliate pentru implementarea acestui articol în conformitate cu cerintele Uniunii Europene. Astfel de mãsuri pot facilita implementarea acestui articol de cãtre anumiti operatori cu activitate în domeniul alimentar, în special a procedurilor de utilizare ce sunt stabilite prin ghiduri pentru aplicarea principiilor HACCP, cu scopul de a se conforma cu alin. (1). Astfel de mãsuri pot, de asemenea, sã specifice perioada în care operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã retinã si sã pãstreze documente si înregistrãri, în conformitate cu alin. (4) lit. c).

ARTICOLUL 6

Controale oficiale, înregistrãri si aprobãri

(1) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã coopereze cu autoritãtile competente, în conformitate cu legislatia nationalã în vigoare.

(2) Fiecare operator cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã notifice autoritãtii sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti, în maniera în care aceasta o solicitã, fiecare întreprindere aflatã sub controlul sãu ce efectueazã oricare dintre etapele de productie, de procesare si de distributie de alimente, în scopul înregistrãrii fiecãrei astfel de întreprinderi. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã se asigure, de asemenea, cã autoritatea sanitarã veterinarã si pentru siguranta alimentelor judeteanã si, respectiv, a municipiului Bucuresti detine informatii actualizate cu privire la aceste întreprinderi, inclusiv notificarea oricãrei schimbãri semnificative în activitatea acestora si închiderea oricãrei întreprinderi existente.

(3) Atunci când este necesarã autorizarea, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã se asigure cã întreprinderile lor sunt aprobate de autoritatea sanitarã veterinarã si pentru siguranta alimentelor judeteanã si, respectiv, a municipiului Bucuresti ca urmare a cel putin unei inspectii efectuate la fata locului, aceastã autorizare fiind acordatã:

a) în baza legislatiei nationale, în afara celei ce nu transpune legislatie comunitarã;

b) în baza Hotãrârii Guvernului nr. 954/2005 ce transpune Regulamentul nr. 853/2004/CE; sau

c) în baza unei decizii adoptate în conformitate cu cerintele Uniunii Europene.

(4) Atunci când este necesarã autorizarea anumitor întreprinderi în baza legislatiei nationale, asa cum este prevãzut la alin. (3) lit. a), Autoritatea trebuie sã informeze Comisia Europeanã si statele membre asupra reglementãrilor nationale aplicabile.

CAPITOLUL III

Ghiduri de bune practici

ARTICOLUL 7

Elaborarea, difuzarea si utilizarea ghidurilor

Autoritatea trebuie sã încurajeze elaborarea ghidurilor nationale de bune practici pentru igienã si pentru aplicarea principiilor HACCP, în conformitate cu art. 8. Trebuie sã fie încurajate difuzarea si utilizarea atât a ghidurilor nationale, cât si a celor comunitare. Cu toate acestea, operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot utiliza aceste ghiduri în mod voluntar.

ARTICOLUL 8

Ghiduri nationale

(1) Asociatiile de profil din sectoarele cu activitãti în domeniul alimentar pot elabora si difuza ghiduri nationale de bune practici, astfel:

a) prin consultare cu reprezentanti ai pãrtilor ale cãror interese pot fi afectate substantial, precum autoritãtile competente si grupurile de consumatori;

b) având în vedere codurile aferente de practici ale Codex Alimentarius;

c) atunci când acestea se referã la productia primarã si la acele operatiuni asociate acesteia, prevãzute de anexa nr. 1 la prezentele reguli generale, în concordantã cu recomandãrile prevãzute la cap. II din aceastã anexã.

(2) Ghidurile nationale pot fi elaborate sub egida unui institut national de standardizare recunoscut la nivel comunitar.

(3) Autoritatea trebuie sã evalueze ghidurile nationale, pentru a se asigura cã:

a) acestea au fost elaborate în conformitate cu prevederile alin. (1);

b) continutul acestora se poate utiliza pentru sectoarele din domeniul alimentar la care se referã acestea;

c) acestea sunt adecvate ca ghiduri pentru conformarea cu art. 3, 4 si 5, pentru sectoarele si pentru produsele alimentare la care se referã.

(4) Autoritatea transmite Comisiei Europene ghiduri nationale ce se conformeazã cu prevederile alin. (3), acestea fiind înregistrate de cãtre Comisie si puse la dispozitie statelor membre.

(5) Ghidurile de bune practici elaborate în baza Hotãrârii Guvernului nr. 1.198/2002 privind aprobarea Normelor de igienã a produselor alimentare, ce transpune Directiva nr. 93/43/CEE, continuã sã se aplice si dupã intrarea în vigoare a prezentei hotãrâri, cu conditia ca acestea sã fie compatibile cu obiectivele prezentei hotãrâri.

CAPITOLUL IV

Activitãti de import si export

ARTICOLUL 9

Activitãti de import

În ceea ce priveste igiena alimentelor importate, pe lângã cerintele Legii nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor si a hranei pentru animale, modificatã si completatã prin Legea nr. 412/2004, ce transpune partial Regulamentul nr. 178/2002, trebuie sã fie respectate si cerintele prevãzute de art. 3–6.

ARTICOLUL 10

Activitãti de export

În ceea ce priveste igiena alimentelor exportate sau reexportate, pe lângã cerintele Legii nr. 150/2004, modificatã si completatã prin Legea nr. 412/2004, ce transpune partial Regulamentul nr. 178/2002, trebuie sã fie incluse si cerintele prevãzute la art. 3–6.

CAPITOLUL V

Prevederi finale

ARTICOLUL 11

Mãsuri de implementare

Autoritatea, împreunã cu celelalte autoritãti implicate, poate elabora mãsuri de implementare, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene.

ARTICOLUL 12

Modificarea si completarea anexelor nr. 1 si 2 la prezentele reguli generale

(1) Anexele nr. 1 si 2 pot fi modificate si completate, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene, tinându-se cont de: a) necesitatea de a revizui recomandãrile prevãzute la art. 4 alin. (2) din anexa nr. 1;

b) experienta câstigatã prin implementarea sistemelor bazate pe HACCP în aplicarea prevederilor art. 5;

c) evolutiile tehnologice si consecintele practice ale acestora si de asteptãrile consumatorului cu privire la compozitia alimentelor;

d) opiniile stiintifice, în special cele obtinute ca urmare a noi evaluãri de risc;

e) criterii microbiologice si de temperaturã pentru produse alimentare.

(2) Autoritatea poate acorda derogãri de la prevederile anexelor nr. 1 si 2, în special pentru a se facilita implementarea art. 5, pentru întreprinderi de capacitate micã, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene, tinând cont de factorii de risc aferenti, cu conditia ca astfel de derogãri sã nu afecteze îndeplinirea obiectivelor prezentei hotãrâri.

(3) Autoritatea poate adopta, fãrã a compromite îndeplinirea obiectivelor prezentei hotãrâri si în concordantã cu prevederile alin. (4) si (5), mãsuri adaptând cerintele prevãzute în anexa nr. 2.

(4) a) Mãsurile prevãzute la alin. (3) trebuie sã aibã ca obiectiv:

(i) sã permitã utilizarea în continuare a metodelor traditionale, în oricare dintre etapele de productie, de procesare sau de distributie de alimente; sau (ii) acomodarea cu necesitãtile activitãtilor din domeniul alimentar ce se desfãsoarã în zone ce sunt supuse unor constrângeri geografice speciale.

b) În alte cazuri mãsurile trebuie sã se aplice numai la proiectarea, construirea si echiparea întreprinderilor.

(5) Dacã Autoritatea intentioneazã sã adopte mãsurile prevãzute la alin. (3), trebuie sã notifice aceasta Comisiei Europene si statelor membre. Notificarea trebuie:

a) sã furnizeze o descriere detaliatã a cerintelor pe care Autoritatea le considerã necesar sã fie adaptate si natura adaptãrilor preconizate;

b) sã descrie produsele alimentare si întreprinderile la care se referã;

c) sã explice motivele adaptãrii, inclusiv, atunci când este relevant, furnizarea unui rezumat al analizelor de risc efectuate si orice mãsuri ce trebuie sã fie luate pentru a se asigura cã adaptarea nu compromite obiectivele prezentei hotãrâri;

d) sã furnizeze orice alte informatii relevante.

(6) Atunci când Autoritatea este notificatã, în conformitate cu alin. (5), de cãtre un stat membru cã acesta intentioneazã sã adopte mãsuri, aceasta are la dispozitie o perioadã de 3 luni de la primirea notificãrii, pentru a transmite Comisiei Europene comentarii scrise. În cazul adaptãrilor ce survin din aplicarea alin. (4) lit. b), aceastã perioadã trebuie sã fie extinsã la 4 luni, dacã Autoritatea solicitã aceasta.

(7) Autoritatea poate adopta mãsuri ce adapteazã cerintele anexei nr. 2 numai:

a) în conformitate cu decizia adoptatã în baza alin. (6);

b) dacã dupã o lunã de la expirarea perioadei la care se referã alin. (6), Comisia Europeanã nu a informat Autoritatea cã a primit comentarii scrise sau cã intentioneazã sã propunã adoptarea unei decizii în conformitate cu alin. (6).

ARTICOLUL 13

Mãsuri de implementare si dispozitii tranzitorii

(1) Orice referire la Hotãrârea Guvernului nr. 1.198/2002 ce transpune Directiva nr. 93/43/CEE se considerã ca fiind efectuatã la prezenta hotãrâre de la data intrãrii în vigoare a acesteia.

(2) Mãsurile adoptate ca urmare a aplicãrii prevederilor art. 5 si 8 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.198/2002 se aplicã pânã la înlocuirea acestora prin mãsuri adoptate în conformitate cu prezenta hotãrâre sau cu Legea nr. 150/2004, modificatã si completatã prin Legea nr. 412/2004.

(3) Pânã la stabilirea de criterii sau cerinte prevãzute la art. 4 alin. (3), Autoritatea poate mentine orice reguli ce stabilesc astfel de criterii sau cerinte pe care aceasta le-a adoptat în conformitate cu Hotãrârea Guvernului nr. 1.198/2002.

(4) Pânã la aplicarea noii legislatii transpuse ce stabileste reguli pentru realizarea de controale oficiale ale alimentelor, Autoritatea si, dupã caz, împreunã cu celelalte autoritãti competente, instituie mãsuri corespunzãtoare pentru asigurarea îndeplinirii obligatiilor prevãzute de sau în baza prezentei hotãrâri.

ARTICOLUL 14

Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantã din prezentele reguli generale.

ANEXA Nr. 1

la regulile generale

PRODUCTIA PRIMARÃ

CAPITOLUL I

Prevederi generale de igienã pentru productia primarã si operatiuni asociate acesteia

ARTICOLUL 1

Domeniu de aplicare

Prezenta anexã se aplicã productiei primare si urmãtoarelor operatiuni asociate acesteia:

a) transportul, depozitarea si manipularea produselor primare la locul de productie, cu conditia ca aceste operatiuni sã nu modifice substantial natura acestora;

b) transportul de animale vii, atunci când este necesar sã se îndeplineascã obiectivele prezentei hotãrâri;

c) în cazul produselor de origine vegetalã, al produselor de pescuit si al vânatului sãlbatic, operatiunile de transport pentru livrarea produselor primare a cãror naturã nu a fost modificatã substantial, de la locul de productie pânã la o întreprindere.

ARTICOLUL 2

Reguli privind igiena

(1) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã se asigure cã produsele primare sunt protejate fatã de contaminare, având în vedere orice procesare pe care produsele primare o vor suporta ulterior.

(2) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã se conformeze prevederilor nationale corespunzãtoare si celor comunitare transpuse în legislatia nationalã, referitoare la controlul riscurilor pentru productia primarã si operatiunile asociate acesteia, incluzând:

a) mãsuri pentru a se controla contaminarea ce provine din aer, sol, apã, hranã pentru animale, fertilizatori, produse medicinale de uz veterinar, produse pentru protectia plantelor, biocide si din depozitarea, manipularea, colectarea si prelucrarea deseurilor;

b) mãsuri referitoare la sãnãtatea si bunãstarea animalelor si la sãnãtatea plantelor si care au implicatii asupra sãnãtãtii publice, incluzând programe pentru monitorizarea si controlul zoonozelor si al agentilor zoonotici.

(3) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care cresc, colecteazã sau vâneazã animale ori care obtin produse primare de origine animalã trebuie sã ia mãsuri adecvate, dupã caz, pentru:

a) a mentine în bunã stare orice facilitãti utilizate în legãturã cu productia primarã si cu operatiunile asociate acesteia, incuzând facilitãti utilizate pentru depozitarea si manipularea hranei pentru animale, pentru a le curãta si, unde este necesar dupã curãtare, a le dezinfecta într-o manierã corespunzãtoare;

b) a mentine curat si, unde este necesar dupã curãtare, a dezinfecta într-o manierã corespunzãtoare echipamentul, containerele, boxele, vehiculele si vasele;

c) a asigura, pe cât posibil, curãtenia animalelor ce urmeazã a fi sacrificate si, atunci când este necesar, a animalelor de productie;

d) a utiliza apã potabilã sau apã curatã oricând este necesar pentru a se preveni contaminarea;

e) a se asigura cã personalul care manipuleazã produsele alimentare este în stare bunã de sãnãtate si a fost instruit cu privire la riscurile pentru sãnãtate;

f) a se evita, pe cât posibil, ca animalele si dãunãtorii sã determine producerea contaminãrii;

g) a se depozita si a se manipula deseuri si substante periculoase, astfel încât sã se previnã contaminarea;

h) a se preveni introducerea si rãspândirea de boli contagioase transmisibile la oameni prin alimente, inclusiv luarea de mãsuri de precautie atunci când se introduc animale noi si raportarea suspiciunii existentei unor focare de astfel de boli cãtre autoritatea competentã;

i) a tine cont de rezultatele oricãror analize aferente efectuate pe probe prelevate de la animale sau pe alte probe ce au importantã pentru sãnãtatea publicã;

j) a utiliza corect aditivi furajeri si produse medicinale de uz veterinar, în conformitate cu legislatia aferentã.

(4) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care produc sau recolteazã produse vegetale trebuie sã ia mãsuri adecvate, dupã caz, pentru:

a) a mentine curate si, atunci când este necesar dupã curãtare, a dezinfecta, într-o manierã corespunzãtoare, facilitãtile, echipamentul, containerele, lãzile, vehiculele si vasele;

b) a asigura, dupã cum este necesar, conditii igienice de productie, de transport si de depozitare si starea de curãtenie a produselor vegetale;

c) a utiliza apã potabilã sau apã curatã oricând este necesar sã se previnã contaminarea;

d) a se asigura cã personalul care manipuleazã produse alimentare este în bunã stare de sãnãtate si a fost instruit cu privire la riscurile pentru sãnãtate;

e) a preveni, pe cât posibil, ca animalele si dãunãtorii sã determine producerea contaminãrii;

f) a se depozita si a se manipula deseuri si substante periculoase, astfel încât sã se previnã contaminarea;

g) a tine cont de rezultatele oricãror analize relevante efectuate pe probe prelevate de la plante sau pe alte probe ce au importantã pentru sãnãtatea publicã;

h) a se utiliza corect produse pentru protectia plantelor si biocide, asa cum s-a solicitat de legislatia în vigoare.

(5) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã ia mãsuri corespunzãtoare de remediere atunci când au fost informati despre probleme identificate în timpul controalelor oficiale.

ARTICOLUL 3

Pãstrarea documentelor

(1) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã întocmeascã si sã pãstreze documente referitoare la mãsurile puse în aplicare pentru a controla pericolele într-o manierã si pentru o perioadã corespunzãtoare, proportional cu natura si mãrimea activitãtilor din domeniul alimentar. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã facã disponibile informatiile relevante continute de aceste înregistrãri autoritãtii sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor locale sau judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti si, dupã caz, celorlalte autoritãti competente, precum si pe cele pe care le-au primit acestia, la cerere.

(2) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care cresc animale sau care obtin produse primare de origine animalã trebuie, în special, sã întocmeascã si sã pãstreze documente cu privire la:

a) natura si originea hranei pentru animale administrate animalelor;

b) produsele medicinale de uz veterinar sau alte tratamente administrate animalelor, datele de administrare si perioadele de asteptare;

c) aparitia de boli ce pot afecta siguranta produselor de origine animalã;

d) rezultatele oricãror analize efectuate pe probe prelevate de la animale sau pe alte probe prelevate în scop de diagnostic ce au importantã pentru sãnãtatea publicã;

e) orice rapoarte aferente verificãrilor efectuate asupra animalelor sau produselor de origine animalã.

(3) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar care produc sau recolteazã produse vegetale trebuie, în special, sã întocmeascã si sã pãstreze documente cu privire la:

a) orice utilizare a produselor pentru protectia plantelor si a biocidelor;

b) orice aparitie a dãunãtorilor sau a bolilor ce pot afecta siguranta produselor de origine vegetalã;

c) rezultatele oricãror analize relevante efectuate pe probe prelevate de la plante sau pe alte probe ce au importantã pentru sãnãtatea publicã.

(4) Operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot fi asistati, pentru întocmirea si pãstrarea documentelor, de alte persoane precum medici veterinari, agronomi si tehnicieni de fermã.

CAPITOLUL II

Recomandãri pentru ghiduri de bune practici de igienã

ARTICOLUL 4

(1) Ghidurile nationale si comunitare prevãzute la art. 7 si 8 din anexa la prezenta hotãrâre trebuie sã continã îndrumãri cu privire la bunele practici de igienã pentru controlul pericolelor si la operatiunile asociate productiei primare.

(2) Ghidurile de bune practici de igienã trebuie sã includã informatii corespunzãtoare cu privire la riscurile ce pot apãrea în productia primarã si operatiuni asociate acesteia, precum si mãsuri pentru a controla riscurile, incluzând mãsuri aferente prevãzute de legislatia nationalã, legislatia comunitarã transpusã sau de programele nationale. Exemple de astfel de riscuri si mãsuri pot include:

a) controlul contaminãrii, precum cea cu micotoxine, metale grele si material radioactiv;

b) utilizarea de apã, deseuri organice si fertilizatori;

c) utilizarea corectã si adecvatã a produselor pentru protectia plantelor si a biocidelor si trasabilitatea acestora;

d) utilizarea corectã si adecvatã a produselor medicinale de uz veterinar si a aditivilor furajeri si trasabilitatea acestora;

e) pregãtirea, depozitarea, utilizarea si trasabilitatea furajelor;

f) ecarisarea corespunzãtoare a animalelor moarte, înlãturarea corespunzãtoare a deseurilor si a gunoiului;

g) mãsuri de protectie pentru prevenirea introducerii de boli contagioase transmisibile la oameni prin consum de alimente si orice obligatie de a notifica autoritãtii competente despre acestea;

h) proceduri, practici si metode pentru a se asigura cã alimentele sunt produse, manipulate, împachetate, depozitate si transportate în conditii corespunzãtoare de igienã, incluzând igienizarea si controlul dãunãtorilor eficiente;

i) mãsuri privind starea de curãtenie a animalelor pentru tãiere si productie;

j) mãsuri legate de întocmirea si pãstrarea documentelor si a evidentelor.

ANEXA Nr. 2

la regulile generale

CERINTE GENERALE DE IGIENÃ

pentru operatorii cu activitate în domeniul alimentar, cu exceptia cazului în care se aplicã prevederile anexei nr. 1

INTRODUCERE

Prevederile cuprinse în cap. V–XII se aplicã tuturor etapelor de productie, de procesare si de distributie a alimentelor, iar prevederile celorlalte capitole se aplicã dupã cum urmeazã:

– prevederile cap. I se aplicã tututor obiectivelor din domeniul alimentar, cu exceptia obiectivelor cãrora li se aplicã prevederile cap. III;

– prevederile cap. II se aplicã tututor încãperilor în care sunt preparate, tratate sau procesate alimente, cu exceptia zonelor pentru servirea mesei si a obiectivelor cãrora li se aplicã prevederile cap. III;

– prevederile cap. III se aplicã acelor obiective prevãzute de titlul capitolului;

– prevederile cap. IV se aplicã transportului.

CAPITOLUL I

Cerinte generale pentru obiective din domeniul alimentar, altele decât cele prevãzute de cap. III

(1) Obiectivele din domeniul alimentar trebuie sã fie mentinute curate si în stare bunã de functionare si întretinere.

(2) Proiectarea, designul, constructia, localizarea si mãrimea obiectivelor din domeniul alimentar trebuie:

a) sã permitã întretinerea, igienizarea si/sau dezinfectia adecvatã, pentru a se evita ori a reduce la minimum posibilitãtile de contaminare pe calea aerului, si sã asigure spatiu de lucru adecvat care sã permitã efectuarea igienicã a tuturor operatiunilor;

b) sã fie astfel încât sã protejeze împotriva acumulãrii de murdãrie, contactului cu materiale toxice, cãderii de particule în alimente si formãrii de condens sau de mucegaiuri pe suprafete;

c) sã permitã aplicarea bunelor practici de igienã pentru alimente, inclusiv protectia împotriva contaminãrii si, în special, controlul dãunãtorilor;

d) sã ofere, dupã caz, conditii adecvate de manipulare si depozitare a alimentelor, la o temperaturã controlatã, sã fie de capacitate suficientã pentru mentinerea produselor alimentare la temperaturi corespunzãtoare si sã fie proiectate pentru a permite ca aceste temperaturi sã fie monitorizate si, dupã caz, sã fie înregistrate.

(3) Trebuie sã fie disponibil un numãr adecvat de toalete conectate la un sistem eficient de canalizare. Toaletele nu trebuie sã comunice direct cu spatiile în care sunt manipulate alimente.

(4) Trebuie sã fie disponibil un numãr corespunzãtor de spãlãtoare, amplasate si concepute în mod adecvat pentru curãtarea mâinilor. Trebuie sã se asigure lavoare pentru curãtarea mâinilor, prevãzute cu apã curentã caldã si rece, cu materiale pentru spãlarea mâinilor si pentru uscare igienicã. Atunci când este necesar, utilitãtile pentru spãlarea alimentelor trebuie sã fie separate de cele pentru spãlarea mâinilor.

(5) Trebuie sã se asigure mijloace potrivite si suficiente de ventilatie naturalã sau mecanicã. Trebuie sã fie evitat fluxul mecanic de aer dintr-o zonã contaminatã cãtre o zonã curatã. Sistemele de ventilatie trebuie sã fie construite astfel încât sã permitã ca filtrele si alte componente ce necesitã curãtare sau înlocuire sã fie usor accesibile.

(6) Grupurile sanitare trebuie sã aibã ventilatie naturalã sau mecanicã.

(7) Obiectivele din domeniul alimentar trebuie sã aibã iluminare naturalã si/sau artificialã.

(8) Facilitãtile pentru drenaj trebuie sã fie adecvate destinatiei de utilizare. Acestea trebuie sã fie concepute si construite în asa fel încât sã se evite riscul de contaminare. Atunci când canalele de drenaj sunt deschise total sau partial, acestea trebuie sã fie concepute pentru a se asigura cã nu se scurg deseuri dintr-o zonã contaminatã spre sau într-o zonã curatã, în special în zona în care sunt manipulate alimente ce pot sã prezinte un risc ridicat pentru consumatorul final.

(9) Dupã caz, trebuie sã fie asigurate vestiare pentru personal.

(10) Agentii de curãtare si substantele dezinfectante nu trebuie sã fie depozitate în zone unde se manipuleazã alimente.

CAPITOLUL II

Cerinte specifice pentru încãperile unde sunt preparate, tratate sau procesate produse alimentare, cu exceptia spatiilor pentru servirea mesei si a acelor obiective prevãzute de cap. III

(1) În încãperile în care sunt preparate, tratate sau procesate alimente, cu exceptia spatiilor pentru servirea mesei si a acelor obiective prevãzute de cap. III, dar incluzând spatiile continute de mijloacele de transport,

configuratia si proiectul trebuie sã permitã aplicarea bunelor practici de igienã a alimentelor, incluzând protectia împotriva contaminãrii între si în timpul operatiunilor.

(2) În special:

a) suprafetele pavimentului trebuie sã fie mentinute în bune conditii de întretinere si sã fie usor de curãtat si, dupã caz, de dezinfectat. Aceasta necesitã utilizarea unui material impermeabil, nonabsorbant, lavabil si netoxic, cu exceptia cazului în care operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot dovedi autoritãtii competente cã alte materiale utilizate sunt corespunzãtoare. Dupã caz, pavimentul trebuie sã permitã drenajul adecvat al suprafetelor;

b) suprafetele peretilor trebuie sã fie mentinute în conditii bune de întretinere si sã fie usor de curãtat, iar atunci când este necesar, de dezinfectat. Aceasta necesitã utilizarea unor materiale impermeabile, nonabsorbante, lavabile si netoxice, precum si o suprafatã netedã pânã la o înãltime adecvatã efectuãrii diferitelor operatiuni, cu exceptia cazului în care operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot dovedi autoritãtii competente cã alte materiale utilizate sunt corespunzãtoare;

c) plafoanele sau, acolo unde nu existã plafoane, suprafata interioarã a acoperisului si accesoriile suspendate trebuie sã fie construite si finisate astfel încât sã se previnã acumularea de murdãrie si sã se reducã condensul, cresterea de mucegaiuri si împrãstierea de particule;

d) ferestrele si alte deschizãturi trebuie sã fie construite pentru a se preveni acumularea de murdãrie. Cele ce pot fi deschise cãtre mediul exterior trebuie, dupã caz, sã fie echipate cu plase împotriva insectelor, ce pot fi usor demontate pentru curãtare. Atunci când deschiderea ferestrelor ar avea ca rezultat contaminarea, ferestrele trebuie sã rãmânã închise si fixate în timpul productiei;

e) usile trebuie sã fie usor de curãtat, iar atunci când este necesar, de dezinfectat. Pentru aceasta este necesarã utilizarea de suprafete netede si nonabsorbante, cu exceptia cazului în care operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot dovedi autoritãtii competente cã alte materiale utilizate sunt corespunzãtoare;

f) suprafetele, incluzând suprafetele echipamentelor, din spatiile în care sunt manipulate alimente si, în special, suprafetele ce intrã în contact cu alimentele trebuie sã fie mentinute în stare bunã de întretinere si trebuie sã fie usor de curãtat, iar atunci când este necesar, de dezinfectat.

Pentru aceasta este necesarã utilizarea de materiale netede, lavabile, rezistente la coroziune si netoxice, cu exceptia cazului în care operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot dovedi autoritãtii competente cã alte materiale utilizate sunt corespunzãtoare.

(3) Trebuie sã fie asigurate facilitãti adecvate, dupã caz, pentru curãtarea, dezinfectia si depozitarea ustensilelor si a echipamentelor de lucru. Aceste facilitãti trebuie sã fie construite din materiale rezistente la coroziune, sã fie usor de curãtat si sã fie aprovizionate în mod adecvat cu apã fierbinte si rece.

(4) Trebuie sã se elaboreze, dupã caz, instructiuni pentru spãlarea alimentelor. Fiecare cuvã sau orice astfel de facilitate destinatã spãlãrii de alimente trebuie sã aibã o sursã adecvatã de apã fierbinte si/sau apã potabilã rece, în conformitate cu cerintele cap. VII, si sã fie mentinutã curatã, iar atunci când este necesar, dezinfectatã.

CAPITOLUL III

Cerinte pentru facilitãti mobile si/sau temporare (precum marchize, standuri de comercializare, vehicule mobile pentru vânzare), facilitãti utilizate în principal drept locuinte private, dar unde sunt preparate alimente, în mod regulat, pentru punere pe piatã, precum si automate pentru vânzare

(1) Facilitãtile si automatele pentru vânzare, în mãsura în care este practicabil în mod rezonabil, trebuie sã fie în asa fel amplasate, concepute, construite, mentinute curate si în bune conditii, încât sã se evite riscul contaminãrii, în special de cãtre animale si dãunãtori.

(2) În special, atunci când este necesar:

a) trebuie sã fie disponibile facilitãti corespunzãtoare pentru mentinerea igienei corespunzãtoare a personalului (incluzând facilitãti pentru spãlarea si uscarea igienicã a mâinilor, spatii sanitare igienice si vestiare);

b) suprafetele în contact cu alimentele trebuie sã fie în bunã stare de întretinere si trebuie sã fie usor de curãtat, iar atunci când este necesar, de dezinfectat. Pentru aceasta este necesarã utilizarea de materiale netede, lavabile, rezistente la coroziune si netoxice, cu exceptia cazului în care operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot dovedi autoritãtii competente cã alte materiale utilizate sunt corespunzãtoare;

c) trebuie sã fie elaborate instructiuni adecvate pentru curãtarea si, dupã caz, dezinfectia ustensilelor si a echipamentului de lucru;

d) atunci când produsele alimentare sunt curãtate, ca parte a operatiunilor din cadrul activitãtilor în domeniul alimentar, trebuie elaborate instructiuni adecvate pentru ca aceastã operatiune sã se efectueze igienic;

e) trebuie sã fie disponibilã o sursã adecvatã de apã fierbinte si/sau de apã potabilã rece;

f) trebuie sã fie disponibile dispozitive adecvate si/sau facilitãti, pentru depozitarea igienicã, colectarea si eliminarea substantelor periculoase si/sau necomestibile si a deseurilor (lichide sau solide);

g) trebuie sã fie disponibile facilitãti adecvate si/sau dispozitive pentru mentinerea si monitorizarea conditiilor adecvate de temperaturã pentru alimente;

h) produsele alimentare trebuie sã fie plasate în asa fel încât sã se evite riscul contaminãrii, pe cât este practic posibil.

CAPITOLUL IV

Transportul

(1) Mijloacele de transport si/sau containerele utilizate pentru transportul produselor alimentare trebuie sã fie mentinute curate si în bunã stare de întretinere si functionare pentru ca alimentele sã fie protejate împotriva contaminãrii si, dupã caz, sã fie concepute si construite pentru a se permite igienizarea si/sau dezinfectia adecvate.

(2) Recipientele din vehicule si/sau containerele nu trebuie sã fie utilizate pentru transportul altor materii decât produsele alimentare, atunci când aceastã utilizare poate avea ca rezultat contaminarea.

(3) Atunci când transportoarele si/sau containerele sunt utilizate si pentru transportul altor materiale decât produse alimentare sau pentru transportul simultan al unor produse alimentare diferite, trebuie sã existe, dupã caz, o separare efectivã a produselor.

(4) Produsele alimentare sub formã lichidã, de granule sau de pudrã, în vrac, trebuie sã fie transportate în recipiente si/sau containere/tancuri rezervate exclusiv transportului de produse alimentare. Astfel de containere trebuie sã fie marcate în mod vizibil cu litere ce nu pot fi sterse, în una sau mai multe limbi de circulatie internationalã, pentru a se scoate în evidentã cã acestea sunt utilizate exclusiv pentru transportul de produse alimentare, sau trebuie sã fie marcate cu inscriptia înumai pentru produse alimentare“.

(5) Atunci când mijloacele de transport si/sau containerele au fost utilizate pentru transportul altor bunuri decât produse alimentare sau pentru transportul de produse alimentare diferite, trebuie sã se efectueze o igienizare eficientã între încãrcãri, pentru a se evita riscul de contaminare.

(6) Produsele alimentare din mijloace de transport si/sau containere trebuie sã fie aranjate si protejate, astfel încât sã se reducã la minimum riscul de contaminare.

(7) Dupã caz, mijloacele de transport si/sau containerele utilizate pentru transport de alimente trebuie sã permitã mentinerea alimentelor la temperaturi corespunzãtoare si sã permitã ca aceste temperaturi sã fie monitorizate.

CAPITOLUL V

Cerinte pentru echipamente

(1) Toate articolele, ustensilele, dotãrile, garniturile, componentele si echipamentele cu care alimentele vin în contact trebuie:

a) sã fie igienizate eficient, iar atunci când este necesar, dezinfectate. Igienizarea si dezinfectia trebuie sã aibã loc cu o frecventã suficientã pentru a se evita orice risc de contaminare;

b) sã fie astfel construite, confectionate din astfel de materiale si sã fie mentinute în bunã ordine, stare de functionare si conditii de întretinere, încât sã se reducã la minimum orice risc de contaminare;

c) cu exceptia containerelor nereturnabile si a materialelor de împachetare, sã fie astfel construite, confectionate din astfel de materiale si sã fie mentinute în bunã ordine, stare de functionare si conditii de întretinere, încât sã permitã sã fie pãstrate curate, iar atunci când este necesar, sã fie dezinfectate; si

d) sã fie instalate de asa manierã încât sã se permitã igienizarea adecvatã a echipamentului si a zonei înconjurãtoare.

(2) Dupã caz, echipamentul trebuie sã fie dotat cu orice dispozitiv corespunzãtor de control necesar, pentru a se garanta îndeplinirea obiectivelor prezentei hotãrâri.

(3) Atunci când este necesarã utilizarea de aditivi chimici pentru a se preveni coroziunea echipamentului si a containerelor, acestia trebuie sã fie utilizati în conformitate cu bunele practici.

CAPITOLUL VI

Deseuri alimentare

(1) Deseurile alimentare, subprodusele necomestibile si alte resturi trebuie sã fie îndepãrtate cât mai repede posibil din încãperile în care sunt prezente alimente, pentru a se evita astfel acumularea acestora.

(2) Deseurile alimentare, subprodusele necomestibile si alte resturi trebuie sã fie depozitate în containere ce se închid, cu exceptia cazului în care operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot demonstra autoritãtii competente cã alte tipuri de containere sau sisteme de evacuare utilizate sunt corespunzãtoare. Aceste containere trebuie sã fie construite corespunzãtor, tinute în conditii adecvate, sã fie usor de igienizat si, atunci când este necesar, de dezinfectat.

(3) Trebuie sã fie luate mãsurile necesare pentru depozitarea, colectarea si distrugerea deseurilor alimentare, a subproduselor necomestibile si a altor resturi. Spatiile de depozitare a deseurilor trebuie sã fie concepute si utilizate în asa fel încât sã se permitã mentinerea curatã a acestora si, dupã caz, sã fie libere de animale si dãunãtori.

(4) Toate deseurile trebuie sã fie eliminate în mod igienic si protejând mediul, în conformitate cu legislatia comunitarã transpusã, aplicabilã în acest scop, si nu trebuie sã constituie o sursã directã sau indirectã de contaminare.

CAPITOLUL VII

Aprovizionarea cu apã

(1) a) Trebuie sã existe o sursã adecvatã de apã potabilã ce trebuie sã fie utilizatã oricând este necesar sã se asigure conditii ca alimentele sã nu fie contaminate.

b) Apa curatã poate fi utilizatã pentru produse din pescuit întregi. Poate fi utilizatã apã de mare curatã pentru moluste bivalve vii, echinoderme, tunicate si gasteropode marine. Apa curatã poate fi utilizatã, de asemenea, pentru spãlare externã. Când este utilizatã o astfel de apã, trebuie sã fie asigurate facilitãti adecvate pentru furnizarea acesteia.

(2) Atunci când este utilizatã apã nepotabilã, de exemplu pentru controlul incendiilor, pentru producerea de aburi, pentru refrigerare si pentru alte scopuri similare, aceasta trebuie circulatã printr-un sistem separat, bine identificat. Apa nepotabilã nu trebuie sã aibã conexiuni cu sau sã permitã refluxul în sistemele de apã potabilã.

(3) Apa reciclatã utilizatã pentru prelucrare sau ca ingredient nu trebuie sã prezinte nici un risc de contaminare. Aceasta trebuie sã fie de acelasi standard ca apa potabilã, cu exceptia cazului în care se poate demonstra autoritãtii competente cã, în fapt, calitatea apei nu poate afecta salubritatea produsului alimentar în forma finitã a acestuia.

(4) Gheata ce vine în contact cu alimentele sau care poate contamina alimentele trebuie sã fie produsã din apã potabilã sau, atunci când este utilizatã pentru rãcirea produselor din pescuit întregi, din apã curatã. Aceasta trebuie sã fie produsã, manipulatã si depozitatã în conditii care sã o protejeze de contaminare.

(5) Aburul utilizat în contact direct cu alimentele nu trebuie sã continã nici o substantã ce reprezintã un pericol pentru sãnãtate sau care are potentialul sã contamineze alimentele.

(6) Atunci când alimentelor le este aplicat un tratament termic în containere sigilate ermetic, trebuie sã se asigure ca apa utilizatã pentru rãcirea containerelor dupã tratamentul termic sã nu constituie o sursã de contaminare pentru alimente.

CAPITOLUL VIII

Igiena personalului

(1) Fiecare persoanã care lucreazã în zona de manipulare a alimentelor trebuie sã mentinã un grad ridicat de curãtenie personalã si trebuie sã poarte îmbrãcãminte adecvatã, curatã si, dupã caz, echipament de protectie.

(2) Nici unei persoane care suferã de o boalã sau este purtãtoare a unei boli ce poate fi transmisã prin alimente ori care suferã de o altã afectiune, cum ar fi leziuni infectate, infectii ale pielii, abcese sau diaree, nu trebuie sã i se permitã sã manipuleze alimente ori sã intre în nici o zonã de manipulare a alimentelor, de orice capacitate, dacã existã posibilitatea de contaminare directã sau indirectã. Orice persoanã astfel afectatã si angajatã într-o întreprindere din domeniul alimentar si care este posibil sã intre în contact cu alimente trebuie sã raporteze imediat operatorului cu activitate în domeniul alimentar boala sau simptomele, iar dacã este posibil, cauzele acestora.

CAPITOLUL IX

Prevederi aplicabile produselor alimentare

(1) Un operator cu activitate în domeniul alimentar nu trebuie sã accepte materii prime ori ingrediente, altele decât animale vii sau orice alt material utilizat la procesarea produselor, dacã acestea sunt cunoscute a fi sau se apreciazã, în mod rezonabil, cã ar putea sã fie contaminate cu paraziti, cu microorganisme patogene ori cu substante toxice, de descompunere sau strãine, în asa mãsurã încât, chiar dupã ce operatorul cu activitate în domeniul alimentar a aplicat în mod igienic proceduri normale de sortare si/sau de preparare ori de procesare, produsul final ar fi impropriu pentru consum uman.

(2) Materiile prime si toate ingredientele depozitate într-o întreprindere din domeniul alimentar trebuie sã fie tinute în conditii corespunzãtoare, concepute sã previnã deteriorarea acestora si sã le protejeze împotriva contaminãrii.

(3) În toate etapele de productie, de procesare si de distributie alimentele ce trebuie sã fie protejate împotriva oricãrei contaminãri ce poate face alimentul impropriu pentru consum uman, dãunãtor pentru sãnãtate sau contaminat în asa mãsurã încât ar fi nerezonabil sã fie consumat în acea stare.

(4) Trebuie sã se aplice proceduri adecvate pentru a se controla dãunãtorii. Trebuie, de asemenea, sã se aplice proceduri adecvate, pentru a se preveni ca animalele domestice sã aibã acces în locuri unde sunt pregãtite, manipulate sau depozitate alimente (sau atunci când autoritatea competentã permite aceasta în cazuri speciale, pentru a se preveni ca un astfel de acces sã ducã la contaminare).

(5) Materiile prime, ingredientele, produsele intermediare si produsele finite ce pot sã faciliteze multiplicarea unor microorganisme patogene sau formarea de toxine nu trebuie sã fie pãstrate la temperaturi ce ar putea avea ca rezultat un risc pentru sãnãtate. Lantul de frig nu trebuie sã fie întrerupt. Totusi, sunt permise perioade limitate fãrã controlul temperaturii, pentru a se permite derularea practicã a activitãtilor preparãrii, transportului, depozitãrii, expunerii si servirii mâncãrii, cu conditia ca aceasta sã nu aibã drept rezultat un risc pentru sãnãtate. Întreprinderile din domeniul alimentar în care se produc, se manipuleazã si se ambaleazã produse alimentare procesate trebuie sã dispunã de încãperi adecvate, suficient de mari pentru depozitarea separatã a materiilor prime de materialul procesat, si de spatii separate de depozitare în conditii de refrigerare si suficient de mari.

(6) Atunci când produsele alimentare urmeazã sã fie pãstrate sau servite la temperaturi scãzute, acestea trebuie sã fie rãcite cât mai repede posibil dupã faza de procesare la cald sau faza de preparare finalã, dacã nu este aplicat nici un proces de tratare termicã, la o temperaturã ce nu trebuie sã aibã ca rezultat un risc pentru sãnãtate.

(7) Decongelarea produselor alimentare trebuie sã fie realizatã în asa fel încât sã se reducã la minimum riscul dezvoltãrii de microorganisme patogene sau al formãrii de toxine în alimente. În timpul decongelãrii alimentele trebuie sã fie supuse la temperaturi care sã nu aibã ca rezultat un risc pentru sãnãtate. Atunci când lichidul ce se scurge în procesul de decongelare poate reprezenta un risc pentru sãnãtate, acesta trebuie sã fie drenat în mod adecvat.

Dupã decongelare alimentele trebuie sã fie manipulate de asa manierã încât sã se reducã la minimum riscul dezvoltãrii de microorganisme patogene sau formarea de toxine.

(8) Substantele ce prezintã un risc si/sau cele necomestibile, incluzând hrana pentru animale, trebuie sã fie etichetate si depozitate adecvat, în containere separate si sigure.

CAPITOLUL X

Prevederi aplicabile ambalãrii si împachetãrii produselor alimentare

(1) Materialul utilizat pentru ambalare si împachetare nu trebuie sã reprezinte o sursã de contaminare.

(2) Materialele de ambalare trebuie sã fie depozitate de asa manierã încât acestea sã nu fie expuse la un risc de contaminare.

(3) Operatiunile de ambalare si împachetare trebuie sã fie efectuate astfel încât sã se evite contaminarea produselor. Dupã caz si în special în cazul recipientelor si al vaselor de sticlã, trebuie sã fie asigurate integritatea containerului si igiena acestuia.

(4) Materialul de ambalare si de împachetare reutilizat pentru produse alimentare trebuie sã fie usor de igienizat, iar atunci când este necesar, de dezinfectat.

CAPITOLUL XI

Tratamentul termic

Urmãtoarele cerinte se aplicã numai pentru alimentele puse pe piatã în containere închise ermetic:

1. orice proces de tratare termicã utilizat pentru a procesa un produs neprocesat sau pentru a procesa în continuare un produs procesat trebuie:

a) sã asigure o temperaturã datã, pentru toate pãrtile produsului tratat, pentru o perioadã de timp datã;

b) sã previnã situatia ca produsul sã devinã contaminat în timpul procesului;

2. pentru a se asigura cã prin procesul utilizat se îndeplinesc obiectivele dorite, operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã controleze cu regularitate parametrii principali relevanti (în mod special temperatura, presiunea, ermeticitatea si parametrii microbiologici), inclusiv prin utilizarea de dispozitive automate;

3. procesul utilizat trebuie sã fie conform unui standard recunoscut international (de exemplu, pasteurizare, temperaturã ultraînaltã – UHT sau sterilizare).

CAPITOLUL XII

Instruire

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie sã se asigure:

a) cã persoanele care manipuleazã alimente sunt instruite în probleme de igienã a alimentelor, proportional cu activitatea desfãsuratã;

b) cã, în fapt, cei responsabili pentru elaborarea si mentinerea procedurii prevãzute la art. 5 alin. (1) din anexa la hotãrâre sau pentru punerea în aplicare a ghidurilor aferente au primit instruirea corespunzãtoare în aplicarea principiilor HACCP;

c) de conformitatea cu toate cerintele legislatiei nationale referitoare la programe de instruire pentru persoane care lucreazã în anumite sectoare alimentare.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTÃRÂRE

pentru aprobarea Regulilor privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformitãtii cu legislatia privind hrana pentru animale si cea privind alimentele si cu regulile de sãnãtate si de protectie a animalelor

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, si al art. 63 lit. d) si f) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitãtii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 215/2004, cu modificãrile si completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. – Se aprobã Regulile privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformitãtii cu legislatia privind hrana pentru animale si cea privind alimentele si cu regulile de sãnãtate si de protectie a animalelor, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 2. – Autoritatea Nationalã Sanitarã Veterinarã si pentru Siguranta Alimentelor, în colaborare cu autoritãtile nationale prevãzute în Legea nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor si a hranei pentru animale, controleazã modul de îndeplinire a prevederilor prezentei hotãrâri si ia mãsurile ce se impun, conform limitelor de competentã legale.

Art. 3. – (1) Prezenta hotãrâre intrã în vigoare la data de 1 octombrie 2006.

(2) La data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã:

a) Hotãrârea Guvernului nr. 1.196/2002 pentru aprobarea Normelor generale privind controlul oficial al alimentelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 13 noiembrie 2002;

b) Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 776/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind introducerea metodelor comunitare de prelevare de probe si de analizã pentru controlul oficial al furajelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 15 octombrie 2003, ce transpune Directiva nr. 70/373/CEE;

c) Ordinul presedintelui Autoritãtii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr. 126/2004 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind utilizarea în România a metodelor comunitare de prelevare de probe si de analizã pentru monitorizarea alimentelor destinate consumului uman, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 24 februarie 2005, ce transpune Directiva nr. 85/591/CEE;

d) Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 368/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controlul oficial al produselor alimentare de origine animalã, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 10 iunie 2003, ce transpune Directiva nr. 89/397/CE;

e) Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 717/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind principiile ce reglementeazã organizarea inspectiilor oficiale în domeniul nutritiei animalelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 8 octombrie 2003, ce transpune Directiva nr. 95/53/CEE;

f) Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 202/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind laboratoarele de referintã pentru monitorizarea biotoxinelor marine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 8 aprilie 2003, ce transpune Decizia nr. 93/383/CEE;

g) Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 805/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea unui sistem de tarife în sectorul nutritiei animale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 11 decembrie 2003, ce transpune Decizia nr. 98/728/CE;

h) Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 63/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare referitoare la laboratoarele de referintã pentru monitorizarea contaminãrii bacteriologice si virale a molustelor bivalve, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 11 martie 2003, ce transpune Decizia nr. 93/313/CE;

i) orice alte prevederi contrare.

(3) Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 16/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind finantarea inspectiilor si controalelor veterinare efectuate asupra produselor destinate comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene sau importului din tãri terte, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 10 martie 2003, ce transpune Directiva nr. 85/73/CE, se abrogã de la 1 ianuarie 2008.

(4) Normele de implementare adoptate pe baza actelor normative prevãzute la alin. (2) si (3) rãmân în vigoare pânã la adoptarea prevederilor emise în baza prezentei hotãrâri, dacã nu sunt în contradictie cu prezenta hotãrâre.

(5) Referintele din actele normative la actele abrogate prevãzute la alin. (2) si (3) se considerã fãcute la prezenta hotãrâre.

Prezenta hotãrâre transpune prevederile Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene nr. 882/2004/CE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 165 din 28 mai 2004.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

Ministrul agriculturii, pãdurilor si dezvoltãrii rurale,

Gheorghe Flutur

Presedintele Autoritãtii Nationale Sanitare Veterinare

si pentru Siguranta Alimentelor,

Rãzvan Tîru

Ministrul sãnãtãtii,

Mircea Cintezã

Ministrul finantelor publice,

Ionel Popescu

Bucuresti, 11 august 2005.

Nr. 925.

ANEXÃ

REGULI

privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformitãtii cu legislatia

privind hrana pentru animale si cea privind alimentele si cu regulile de sãnãtate si de protectie a animalelor

TITLUL I

Subiect, domeniu de aplicare si definitii

ARTICOLUL 1

Subiect si domeniu de aplicare

(1) Prezenta hotãrâre stabileste reguli generale pentru realizarea de controale oficiale pentru a se verifica conformitatea cu reguli ce au drept scop, în special:

a) prevenirea, eliminarea sau reducerea riscurilor pânã la niveluri acceptabile pentru sãnãtatea publicã si a animalelor, fie direct, fie prin intermediul conditiilor de mediu;

b) garantarea de practici corecte în ceea ce priveste comertul cu hranã pentru animale si comertul cu alimente si protejarea intereselor consumatorilor, incluzând etichetarea hranei pentru animale si a alimentelor si alte forme de informare a consumatorilor.

(2) Prezenta hotãrâre nu trebuie sã se aplice controalelor oficiale pentru verificarea conformitãtii cu regulile organizatiilor comune de piatã pentru produse agricole.

(3) Prezenta hotãrâre nu trebuie sã aducã atingere prevederilor nationale care transpun legislatia comunitarã privind controalele oficiale.

(4) Efectuarea de controale oficiale în conformitate cu prezenta hotãrâre trebuie sã se realizeze fãrã a se aduce atingere responsabilitãtii legale primare a operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale si a celor cu activitate în domeniul alimentar pentru asigurarea sigurantei alimentelor si a hranei pentru animale, asa cum este stabilit de Legea nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor si a hranei pentru animale, modificatã si completatã prin Legea nr. 412/2004, ce transpune partial Regulamentul nr. 178/2002/CE, precum si oricãrei rãspunderi civile sau penale ce rezidã din nerespectarea obligatiilor acestora.

ARTICOLUL 2

Definitii

În sensul prezentei hotãrâri, termenii si expresiile de mai jos se definesc astfel:

a) control oficial – orice formã de control pe care îl efectueazã autoritatea competentã ori Comisia Europeanã împreunã cu statele membre ale Uniunii Europene, pentru verificarea conformitãtii cu legislatia în domeniul hranei pentru animale si cu legislatia în domeniul alimentelor, cu regulile de sãnãtate si bunãstare a animalelor;

b) verificare – controlul, prin examinarea si prin luarea în considerare a evidentelor, sub raportul îndeplinirii cerintelor specificate;

c) autoritate competentã – Autoritatea Nationalã Sanitarã Veterinarã si pentru Siguranta Alimentelor si Ministerul Sãnãtãtii, denumite în continuare Autoritãti, competente sã organizeze controale oficiale, sã asigure implementarea si coordonarea implementãrii în vederea realizãrii conformitãtii cu cerintele prezentei hotãrâri, sau orice altã autoritate cãreia i s-a conferit aceastã competentã, în conformitate cu protocolul încheiat între autoritãti. De asemenea, aceasta trebuie sã includã, dupã caz, autoritatea corespondentã a unei tãri terte;

d) organism de control – o parte tertã independentã cãreia autoritatea competentã i-a delegat anumite atributii de control;

e) audit – o examinarea sistematicã si independentã pentru a se stabili dacã activitãtile si rezultatele acestora sunt conforme cu programele planificate si dacã aceste programe sunt implementate eficient si sunt adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor;

f) inspectie – examinarea oricãrui aspect privind hrana pentru animale, alimentele, sãnãtatea si bunãstarea animalelor, pentru a se verifica faptul cã astfel de aspecte sunt conforme cu cerintele legislatiei în domeniul hranei pentru animale si ale legislatiei în domeniul alimentelor si cu regulile de sãnãtate si bunãstare a animalelor;

g) monitorizare – realizarea de observatii sau mãsuri planificate secvential, cu scopul de a obtine o evaluare generalã a nivelului de conformitate cu legislatia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislatia în domeniul alimentelor, cu regulile de sãnãtate si bunãstare a animalelor;

h) supraveghere – o examinare atentã a uneia sau mai multor întreprinderi cu activitate în domeniul alimentar si întreprinderi cu activitate în domeniul hranei pentru animale, a operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau a operatorilor cu activitate în domeniul alimentar ori a activitãtilor acestora;

i) neconformitate – neconformitate cu legislatia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislatia în domeniul alimentelor si cu regulile pentru protejarea sãnãtãtii si bunãstãrii animalelor;

j) prelevare de probe pentru analizã – recoltarea de probe de hranã pentru animale ori de alimente sau de orice alte substante reprezentative pentru producerea, prelucrarea si distributia hranei pentru animale sau a alimentelor ori pentru sãnãtatea animalelor (inclusiv din mediul înconjurãtor), cu scopul de a se verifica prin analizã conformitatea cu legislatia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislatia în domeniul alimentelor ori cu regulile de sãnãtate a animalelor;

k) certificare oficialã – procedura prin care autoritatea competentã sau organismele de control autorizate sã actioneze în aceastã privintã furnizeazã o asigurare în scris, electronic sau o asigurare echivalentã cu acestea, referitoare la conformitate;

l) retinere oficialã – procedura prin care autoritatea competentã dispune ca hrana pentru animale sau alimentele sã nu fie deplasate ori falsificate pânã la luarea unei decizii cu privire la destinatia acestora. Aceasta include depozitarea de cãtre operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale si de cãtre operatorii cu activitate în domeniul alimentar, în conformitate cu instructiunile autoritãtii competente;

m) echivalentã – capacitatea diferitelor sisteme sau mãsuri de a îndeplini aceleasi obiective, iar echivalent înseamnã diferite sisteme sau mãsuri capabile de îndeplinirea acelorasi obiective;

n) import – punerea în liberã circulatie a hranei pentru animale sau a alimentelor ori intentia de punere în liberã circulatie a hranei pentru animale sau a alimentelor, pe teritoriul României;

o) control documentar – examinarea documentelor comerciale ce însotesc transportul si, dupã caz, a mdocumentelor solicitate în baza legislatiei în domeniul hranei pentru animale sau a legislatiei în domeniul alimentelor;

p) control de identitate – o inspectie vizualã pentru a se asigura cã certificatele sau alte documente ce însotesc transportul corespund cu etichetarea si continutul transportului;

q) controlul fizic – controlul hranei pentru animale sau al alimentelor ca atare, ce poate include verificarea mijloacelor de transport, a împachetãrii, etichetãrii si temperaturii, prelevarea de probe pentru analize si teste de laborator, precum si orice alt control necesar pentru a se verifica conformitatea cu legislatia în domeniul hraneipentru animale sau cu legislatia în domeniul alimentelor;

r) plan de control – o descriere stabilitã de autoritatea competentã, ce contine informatii generale referitoare la structura si organizarea sistemelor de control oficial ale acesteia.

TITLUL II

Controale oficiale efectuate de autoritãtile competente

CAPITOLUL I

Obligatii generale

ARTICOLUL 3

Obligatii generale cu privire la organizarea de controale oficiale

(1) Autoritatea trebuie sã se asigure cã sunt efectuate controale oficiale în mod regulat, pe baza unei analize de risc si cu o frecventã corespunzãtoare, pentru a se îndeplini obiectivele prezentei hotãrâri, tinând cont de:

a) riscurile identificate asociate cu animalele, hrana pentru animale, alimentele, întreprinderile cu activitate în domeniul hranei pentru animale, întreprinderile cu activitate în domeniul alimentar, utilizarea hranei pentru animale ori a alimentelor sau cu orice proces, materie, substantã, activitate ori operatiune ce poate influenta siguranta hranei pentru animale sau a alimentelor, sãnãtatea ori bunãstarea animalelor;

b) consemnãrile anterioare ale operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale ori ale celor cu activitate în domeniul alimentar, cu privire la conformitatea cu legislatia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislatia în domeniul alimentelor ori cu regulile de sãnãtate si bunãstare a animalelor;

c) fiabilitatea autocontroalelor ce au fost deja efectuate;

d) orice informatii ce pot indica neconformitate.

(2) Controalele oficiale trebuie sã fie efectuate fãrã o avertizare prealabilã, cu exceptia activitãtilor de audit la care este necesarã notificarea prealabilã a operatorului cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau a celui cu activitate în domeniul alimentar. De asemenea, pot fi efectuate controale oficiale ad-hoc.

(3) Controalele oficiale se efectueazã în oricare dintre etapele de producere, prelucrare si distributie a hranei pentru animale sau a alimentelor si a animalelor ori a produselor de origine animalã. Acestea trebuie sã includã controale la întreprinderi cu activitate în domeniul hranei pentru animale si la cele cu activitate în domeniul alimentar, privind utilizarea hranei pentru animale si a alimentelor, depozitarea hranei pentru animale si a alimentelor sau orice proces, materie, substantã, activitate ori operatiune, inclusiv transportul hranei pentru animale sau al alimentelor si al animalelor vii pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei hotãrâri.

(4) Controalele oficiale trebuie sã fie efectuate cu aceeasi atentie pentru export, pentru punerea pe piata internã si pentru importul din tãri terte.

(5) Autoritatea trebuie sã ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura cã produsele destinate expedierii cãtre un stat membru al Uniunii Europene sunt controlate cu aceeasi atentie ca cele destinate pentru a fi puse pe piatã pe teritoriul propriu.

(6) Autoritatea din România, ca tarã de destinatie, poate controla, prin autoritãtile din subordinea acesteia, conformitatea hranei pentru animale si a alimentelor cu legislatia în domeniul hranei pentru animale si cu legislatia în domeniul alimentelor, prin intermediul unor controale nediscriminatorii. Din motive strict necesare pentru organizarea de controale oficiale, Autoritatea poate solicita operatorilor care detin bunuri ce le-au fost livrate dintr-un stat membru al Uniunii Europene sã raporteze sosirea unor astfel de bunuri.

(7) Dacã în timpul unui control efectuat la locul de destinatie sau în timpul depozitãrii ori transportului pe teritoriul României autoritatea competentã constatã o neconformitate, aceasta poate sã ia mãsurile necesare ce pot include reexpedierea cãtre statul membru al Uniunii Europene de origine.

CAPITOLUL II

Autoritãti competente

ARTICOLUL 4

Desemnarea autoritãtilor competente si a criteriilor operationale

(1) Autoritãtile competente responsabile pentru scopurile si controalele oficiale instituite de prezenta hotãrâre sunt autoritãtile prevãzute în definitia mentionatã la art. 2 lit. c).

(2) Autoritãtile competente trebuie sã se asigure:

a) de eficienta si oportunitatea controalelor oficiale privind animalele vii, hrana pentru animale si alimentele, în toate etapele de producere, prelucrare, distributie si utilizare a hranei pentru animale;

b) cã persoanele care efectueazã controale oficiale sunt în afara oricãrui conflict de interese;

c) cã acestea detin sau au acces la un laborator cu o capacitate adecvatã pentru testare si un personal suficient cu calificare adecvatã si experimentat, astfel încât controalele oficiale si responsabilitãtile de control sã poatã fi efectuate eficient si efectiv;

d) cã acestea au facilitãti si echipamente mentinute în stare corespunzãtoare, pentru a se asigura cã personalul poate efectua controale oficiale în mod eficient si efectiv;

e) cã acestea au împuternicirile legale pentru a efectua controale oficiale si pentru a lua mãsurile prevãzute de prezenta hotãrâre;

f) cã acestea dispun de planuri de contingentã în aplicare si sunt pregãtite sã implementeze astfel de planuri în cazul unei situatii de necesitate;

g) cã operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale si cei cu activitate în domeniul alimentar sunt obligati sã se supunã oricãrei inspectii efectuate în conformitate cu prezenta hotãrâre si sã asiste personalul autoritãtii competente în îndeplinirea sarcinilor acesteia.

(3) Când Autoritatea conferã competenta de a efectua controale oficiale unei autoritãti sau unor autoritãti, altele decât personalul propriu, în special celor de la nivel judetean sau de la nivel local, trebuie sã fie asiguratã o coordonare eficientã si efectivã între toate autoritãtile competente implicate, incluzând, dupã caz, domeniul protectiei mediului si a sãnãtãtii.

(4) Autoritãtile competente trebuie sã se asigure de impartialitatea, calitatea si consecventa controalelor oficiale la toate nivelurile. Criteriile prevãzute la alin. (2) trebuie sã fie respectate în întregime de fiecare autoritate cãreia îi este conferitã competenta de a efectua controale oficiale.

(5) Când, în cadrul unei autoritãti competente, mai mult de o structurã este competentã sã efectueze controale oficiale, trebuie sã se asigure coordonarea si cooperarea efectivã si eficientã între diferitele structuri.

(6) Autoritãtile competente trebuie sã efectueze activitãti de audit intern sau sã fie supuse unui audit extern si trebuie sã ia mãsurile corespunzãtoare în lumina rezultatelor acestora, pentru a se asigura cã acestea îndeplinesc obiectivele prezentei hotãrâri. Aceste activitãti de audit trebuie sã fie supuse unei analize independente si trebuie sã fie efectuate într-o manierã transparentã.

(7) Pot fi adoptate reguli detaliate pentru implementarea prezentului articol în conformitate cu cerintele Uniunii Europene.

ARTICOLUL 5

Delegarea sarcinilor specifice privind controalele oficiale

(1) Autoritatea poate delega atributii specifice privind controalele oficiale unuia sau mai multor organisme de control în conformitate cu alin. (2)–(4). O listã de atributii ce pot sau nu pot fi delegate poate fi stabilitã în conformitate cu cerintele Uniunii Europene. Activitãtile prevãzute de art. 51 nu trebuie sã fie supuse unei astfel de delegãri.

(2) Autoritatea poate delega sarcini specifice unui anumit organism de control numai dacã:

a) existã o descriere clarã a sarcinilor pe care organismul de control le poate efectua si a conditiilor în baza cãrora acesta poate efectua aceste sarcini;

b) existã dovezi cã organismul de control:

(i) posedã capacitatea de expertizare, echipamentele si infrastructura necesare pentru a realiza sarcinile ce i-au fost delegate;

(ii) are suficient personal, calificat adecvat si experimentat; si

(iii) este impartial si în afara oricãrui conflict de interese privind exercitarea sarcinilor delegate;

c) organismul de control functioneazã si este acreditat în conformitate cu Standardul european EN 45004 “Criterii generale pentru functionarea diverselor tipuri de organisme ce efectueazã inspectii“ si/sau cu alt standard dacã acesta este mai adecvat pentru sarcinile delegate respective;

d) laboratoarele functioneazã în conformitate cu standardele prevãzute la art. 12 alin. (2); e) organismul de control comunicã rezultatele controalelor efectuate autoritãtii competente, în mod regulat si ori de câte ori autoritatea competentã solicitã aceasta.

Dacã rezultatele controalelor indicã neconformitate sau evidentiazã probabilitatea unei neconformitãti, organismul de control trebuie sã informeze imediat autoritatea competentã;

f) existã coordonare eficientã si efectivã între autoritatea competentã de delegare si organismul de control.

(3) Autoritãtile competente ce deleagã sarcinile specifice organismelor de control trebuie sã organizeze, dacã este necesar, activitãti de audit sau inspectii asupra organismelor de control. Dacã, în urma unui audit sau a unei inspectii, se constatã cã astfel de organisme nu reusesc sã îndeplineascã în mod adecvat sarcinile ce le-au fost delegate, autoritatea competentã de delegare poate sã retragã delegarea. Aceasta trebuie sã retragã delegarea fãrã întârziere, dacã organismul de control nu reuseste sã ia mãsurile de remediere corespunzãtoare si la timp.

(4) Atunci când Autoritatea intentioneazã sã delege o sarcinã specificã de control unui organism de control trebuie sã notifice aceasta Comisiei Europene. Aceastã notificare trebuie sã furnizeze o descriere detaliatã a:

a) autoritãtii competente care intentioneazã sã delege atributia;

b) atributiei pe care aceasta intentioneazã sã o delege; si

c) organismului de control cãruia aceasta intentioneazã sã-i delege atributia.

ARTICOLUL 6

Personalul care efectueazã controale oficiale

Autoritãtile competente trebuie sã se asigure cã întregul personal al acestora care efectueazã controale oficiale:

a) primeste, pentru domeniul de competentã, o instruire corespunzãtoare ce îi permite sã-si îndeplineascã în mod competent sarcinile si sã efectueze controale oficiale în mod consecvent. Aceastã instruire trebuie sã cuprindã, dupã caz, domeniile la care se referã cap. I din anexa nr. 1;

b) se informeazã la zi în domeniul de competentã si urmeazã, dupã caz, instruiri suplimentare în mod regulat; c) prezintã aptitudini pentru cooperare multidisciplinarã.

ARTICOLUL 7

Transparentã si confidentialitate

(1) Autoritãtile competente trebuie sã se asigure cã îsi desfãsoarã activitãtile la un nivel ridicat de transparentã. Pentru acest scop informatiile relevante detinute de acestea trebuie sã fie fãcute disponibile publicului cât mai curând posibil. În general, publicul trebuie sã aibã acces la:

a) informatii referitoare la activitãtile de control ale autoritãtilor competente si eficacitatea acestora;

b) informatii prevãzute la art. 10 din Legea nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor si a hranei pentru animale, modificatã si completatã prin Legea nr. 412/2004, ce transpune partial Regulamentul nr. 178/2002/CE.

(2) Autoritãtile competente trebuie sã ia mãsuri pentru a se asigura cã membrii personalului acestora nu dezvãluie informatiile dobândite când îsi realizeazã sarcinile de control oficiale care, prin natura acestora si în cazuri bine justificate, sunt supuse secretului profesional. Protectia secretului profesional nu trebuie sã împiedice transmiterea de cãtre autoritãtile competente a informatiilor la care se referã alin. (1) lit. b). Regulile nationale transpuse din legislatia comunitarã referitoare la protectia indivizilor cu privire la procesarea datelor personale si cea referitoare la libera circulatie a unor astfel de date rãmân neafectate.

(3) Informatiile privind secretul profesional includ, în special:

a) confidentialitatea procedurilor de investigare preliminarã sau a procedurilor legale curente;

b) date personale;

c) informatiile protejate de legislatia nationalã si de cea comunitarã care privesc, în special, secretul profesional, confidentialitatea deliberãrilor, relatiile internationale si securitatea nationalã.

ARTICOLUL 8

Control si proceduri de verificare

(1) Autoritãtile competente trebuie sã efectueze controale oficiale în conformitate cu proceduri documentate.

Aceste proceduri trebuie sã continã informatii si instructiuni pentru personalul care efectueazã controalele oficiale, inclusiv domeniile la care se referã cap. II din anexa nr. 1.

(2) Autoritãtile competente trebuie sã se asigure cã dispun de proceduri legale în vigoare pentru a se asigura cã personalul acestora are acces la facilitãtile si documentatia detinutã de operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale si cei cu activitate în domeniul alimentar, astfel încât sã fie capabil sã îsi îndeplineascã atributiile în mod adecvat.

(3) Autoritãtile competente trebuie sã aibã în aplicare proceduri:

a) pentru a verifica eficacitatea controalelor oficiale pe care le efectueazã;

b) pentru a se asigura cã atunci când este nevoie se iau mãsuri corective si cã documentele la care se referã alin. (1) sunt actualizate.

ARTICOLUL 9

Rapoarte

(1) Autoritãtile competente trebuie sã elaboreze rapoarte privind controalele oficiale pe care le-au efectuat.

(2) Aceste rapoarte trebuie sã includã o descriere a scopului controalelor oficiale, metodele de control aplicate, rezultatele controalelor oficiale si, dupã caz, mãsurile pe care trebuie sã le ia operatorul în cauzã.

(3) Autoritãtile competente trebuie sã trimitã operatorului în cauzã o copie a raportului la care se referã alin. (2), cel putin în cazul unei neconformitãti.

ARTICOLUL 10

Activitãti, metode si tehnici de control

(1) Controalele oficiale trebuie sã fie efectuate utilizându-se metode de control si tehnici corespunzãtoare, cum ar fi monitorizarea, supravegherea, verificarea, auditul, inspectia, prelevarea de probe si analiza.

(2) Controalele oficiale referitoare la hrana pentru animale si alimente trebuie sã includã, printre altele, urmãtoarele activitãti:

a) examinarea sistemelor de control pe care operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale si cei cu activitate în domeniul alimentar le-au pus în aplicare si rezultatele obtinute;

b) inspectia:

(i) instalatiilor de productie primarã, întreprinderilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale si întreprinderilor cu activitate în domeniul alimentar, inclusiv împrejurimilor acestora, facilitãtilor, birourilor, echipamentelor, instalatiilor si utilajelor, mijloacelor de transport, precum si a hranei pentru animale si a alimentelor;

(ii) materiilor prime, ingredientelor, agentilor auxiliari de prelucrare si a altor produse utilizate pentru prepararea si producerea de hranã pentru animale si de alimente;

(iii) produselor semifinite;

(iv) materialelor si articolelor destinate sã intre în contact cu alimentele;

(v) produselor si proceselor de curãtare si întretinere si a pesticidelor;

(vi) etichetãrii, prezentãrii si reclamei;

c) controalele privind conditiile de igienã în întreprinderile cu activitate în domeniul hranei pentru animale si în întreprinderile cu activitate în domeniul alimentar;

d) evaluarea procedurilor referitoare la bunele practici de fabricatie (GMP), bunele practici de igienã (GHP), bunele practici agricole si HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), tinându-se cont de utilizarea de ghiduri stabilite în conformitate cu legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã specificã;

e) examinarea materialelor scrise sau a altor înregistrãri ce pot fi relevante pentru evaluarea conformitãtii cu legislatia în domeniul hranei pentru animale si cu legislatia în domeniul alimentelor;

f) interviuri cu operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale, cu cei cu activitate în domeniul alimentar si cu personalul acestora;

g) citirea valorilor înregistrate de instrumentele de mãsurare ale întreprinderilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau ale întreprinderilor cu activitate în domeniul alimentar;

h) controalele efectuate cu instrumentele proprii ale autoritãtii competente, pentru a se verifica mãsurãtorile fãcute de operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale si de cei cu activitate în domeniul alimentar;

i) orice altã activitate necesarã pentru a se asigura cã sunt îndeplinite obiectivele prezentei hotãrâri.

CAPITOLUL III

Prelevare de probe si analizã

ARTICOLUL 11

Metode de prelevare de probe si de analizã

(1) Metodele de prelevare de probe si de analizã utilizate în cadrul controalelor oficiale trebuie sã fie conforme cu regulile comunitare transpuse în legislatia nationalã sau:

a) dacã astfel de reguli nu existã, cu reguli si protocoale recunoscute international, de exemplu cele pe care Comitetul European pentru Standardizare (CEN) le-a acceptat, ori cu cele agreate de legislatia nationalã; sau

b) în absenta celor prevãzute anterior, cu alte metode proprii scopului destinat sau elaborate în conformitate cu protocoale stiintifice.

(2) Atunci când nu se aplicã prevederile alin. (1), validarea de metode de analizã poate avea loc într-un singur laborator, în conformitate cu un protocol acceptat international.

(3) Ori de câte ori este posibil, metodele de analizã trebuie sã fie caracterizate prin criteriile corespunzãtoare prevãzute în anexa nr. 2.

(4) Pot fi luate urmãtoarele mãsuri de implementare, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene:

a) metode de prelevare de probe si de analizã, incluzând metode de confirmare sau de referintã ce trebuie sã fie utilizate în cazul unei dispute;

b) criterii de performantã, parametri de analizã, incertitudinea de mãsurare si proceduri pentru validarea metodelor la care se referã lit. a);

c) reguli referitoare la interpretarea rezultatelor.

(5) Autoritãtile competente trebuie sã stabileascã proceduri adecvate pentru a garanta dreptul operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale si al celor cu activitate în domeniul alimentar, ale cãror produse sunt supuse prelevãrii de probe si analizei, sã solicite opinia suplimentarã a unui expert, fãrã a aduce atingere obligatiei autoritãtilor competente de a lua mãsuri prompte în caz de urgentã.

(6) Autoritãtile competente trebuie sã se asigure, în special, cã operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale si cei cu activitate în domeniul alimentar pot obtine un numãr suficient de probe pentru a putea solicita o opinie suplimentarã a unor experti. Aceasta se aplicã cu exceptia situatiei în care este imposibilã obtinerea de probe suplimentare, cum este cazul produselor cu grad înalt de perisabilitate sau în cazul unor cantitãti foarte mici de substrat disponibil.

(7) Probele trebuie sã fie manipulate si etichetate de asa manierã încât sã se garanteze atât validitatea legalã, cât si cea analiticã.

ARTICOLUL 12

Laboratoare oficiale

(1) Autoritãtile competente trebuie sã desemneze laboratoarele ce pot efectua analiza probelor prelevate în timpul controalelor oficiale.

(2) Autoritãtile competente pot desemna doar laboratoare care functioneazã si sunt evaluate si acreditate în conformitate cu urmãtoarele standarde europene:

a) EN ISO/IEC 17025 “Cerinte generale pentru competenta de testare si de etalonare a laboratoarelor“;

b) EN 45002 “Criterii generale pentru evaluarea laboratoarelor de testare“;

c) EN 45003 “Sistemul de acreditare a laboratoarelor de testare si etalonare; cerintele generale pentru functionare si recunoastere“, tinând cont de criteriile pentru diferite metode de testare prevãzute de legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã în domeniul hranei pentru animale si cea în domeniul alimentelor.

(3) Acreditarea si evaluarea laboratoarelor de testare la care se referã alin. (2) sunt corelate cu testãri individuale sau cu grupuri de testãri.

(4) Autoritãtile competente pot anula desemnarea la care se referã alin. (1), când nu mai sunt îndeplinite conditiile prevãzute la alin. (2).

CAPITOLUL IV

Managementul crizelor

ARTICOLUL 13

Planuri de contingentã pentru hrana pentru animale si pentru alimente

(1) Pentru implementarea planului general pentru managementul crizelor la care se referã Legea nr. 150/2004, modificatã si completatã prin Legea nr. 412/2004, ce transpune partial Regulamentul nr. 178/2002/CE, Autoritatea trebuie sã elaboreze planuri de contingentã operationale ce stabilesc mãsuri ce trebuie sã fie implementate fãrã întârziere, când hrana pentru animale sau alimentele pot reprezenta un risc major pentru oameni sau pentru animale, fie direct, fie prin intermediul mediului.

(2) Aceste planuri de contingentã trebuie sã specifice:

a) autoritãtile administrative ce trebuie sã fie implicate;

b) puterile si responsabilitãtile acestora;

c) canalele si procedurile pentru schimb de informatii între pãrtile interesate.

(3) Autoritatea trebuie sã revizuiascã aceste planuri de contingentã, dupã caz, în special în lumina schimbãrilor în organizarea autoritãtilor competente si a experientei, inclusiv experienta câstigatã din exercitii de simulare.

(4) Atunci când este necesar pot fi adoptate mãsuri de implementare în conformitate cu cerintele Uniunii Europene. Astfel de mãsuri trebuie sã stabileascã reguli armonizate pentru planurile de contingentã, în mãsura necesarã asigurãrii cã astfel de planuri sunt compatibile cu planul general pentru managementul crizelor la care se referã Legea nr. 150/2004, modificatã si completatã prin Legea nr. 412/2004, ce transpune partial Regulamentul nr. 178/2002/CE. De asemenea, acestea trebuie sã indice rolul actionarilor în stabilirea si functionarea planurilor de contingentã.

CAPITOLUL V

Controale oficiale la importul de hranã pentru animale si de alimente din tãri terte

ARTICOLUL 14

Controale oficiale privind hrana pentru animale si alimentele de origine animalã

(1) Prezenta hotãrâre nu trebuie sã afecteze cerintele pentru controale veterinare privind hrana pentru animale si alimentele de origine animalã, prevãzute de Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 71/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste principiile care reglementeazã organizarea controalelor veterinare privind produsele care intrã în România din tãri terte, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 12 martie 2003, ce transpune Directiva nr. 97/78/CE. Autoritatea competentã desemnatã în conformitate cu norma sanitarã veterinarã prevãzutã anterior efectueazã controale oficiale pentru a verifica conformitatea cu legislatia în domeniul hranei pentru animale sau legislatia în domeniul alimentelor pe care respectiva normã sanitarã veterinarã nu le cuprinde, inclusiv acele aspecte la care se referã titlul VI cap. II din prezenta anexã.

(2) De asemenea, regulile generale prevãzute la art. 18–25 trebuie sã se aplice controalelor oficiale privind toate sortimentele de hranã pentru animale si toate alimentele, inclusiv hrana pentru animale si alimentele de origine animalã.

ARTICOLUL 15

Controale oficiale privind hrana pentru animale si alimentele de origine nonanimalã

(1) Autoritãtile competente trebuie sã efectueze în mod regulat controale oficiale privind hrana pentru animale si alimentele de origine nonanimalã care nu sunt incluse în domeniul de aplicare a Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 71/2003, ce transpune Directiva nr. 97/78/CE, importate în România. Acestea trebuie sã organizeze controalele pe baza unui plan de control national multianual elaborat în conformitate cu art. 40–42 si în lumina unor riscuri potentiale. Controalele trebuie sã cuprindã toate aspectele cuprinse în legislatia în domeniul hranei pentru animale si în legislatia în domeniul alimentelor.

(2) Aceste controale trebuie sã fie efectuate într-un loc corespunzãtor, incluzând punctul de intrare al mãrfurilor pe teritoriul României, punctul în care se stabileste punerea în liberã circulatie, depozitele, facilitãtile operatorului importator cu activitate în domeniul hranei pentru animale si ale celui cu activitate în domeniul alimentar sau alte puncte din lantul hranei pentru animale si lantul alimentar.

(3) De asemenea, controalele pot fi efectuate asupra bunurilor care:

a) sunt supuse unei proceduri vamale;

b) trebuie sã intre în zone libere sau în depozite situate în zone libere.

(4) Rezultatele satisfãcãtoare ale controalelor prevãzute la alin. (3) nu trebuie nici sã afecteze responsabilitatea operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale si a celor cu activitate în domeniul alimentar de a se asigura cã hrana pentru animale si alimentele sunt în conformitate cu legislatia în domeniul hranei pentru animale si cu legislatia în domeniul alimentelor, din momentul punerii în liberã circulatie, si nici sã impieteze efectuarea de controale oficiale ulterioare referitoare la hrana pentru animale sau alimentele respective.

(5) Trebuie sã fie elaboratã si actualizatã, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene, o listã de sortimente de hranã pentru animale si de alimente de origine nonanimalã care, pe baza unui risc cunoscut sau a unui risc posibil, trebuie sã fie supuse unor controale oficiale intensificate la punctul de intrare pe teritoriul României. Frecventa si natura acestor controale trebuie stabilite în conformitate cu cerintele Uniunii Europene. În acelasi timp, tarifele corelate cu astfel de controale pot fi prevãzute în conformitate cu cerintele Uniunii Europene.

ARTICOLUL 16

Tipuri de controale privind hrana pentru animale si alimentele de origine nonanimalã

(1) Controalele oficiale prevãzute la art. 15 alin. (1) trebuie sã includã cel putin un control documentar sistematic, un control de identitate aleatoriu si, dupã caz, un control fizic.

(2) Controalele fizice trebuie sã fie efectuate cu o frecventã ce depinde de:

a) riscurile asociate cu tipuri diferite de hranã pentru animale si de alimente;

b) istoricul conformitãtii cu cerintele pentru produsul în cauzã al tãrii terte si întreprinderii de origine, al operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau al celor cu activitate în domeniul alimentar care importã si exportã produsul;

c) controalele pe care le-a efectuat operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau cel cu activitate în domeniul alimentar care importã produsul;

d) garantiile pe care le-a oferit autoritatea competentã a tãrii terte de origine.

(3) Autoritãtile competente trebuie sã se asigure cã sunt efectuate controale fizice în conditii corespunzãtoare si într-un loc cu acces la facilitãti de control adecvate ce permit sã fie efectuate investigatii în mod adecvat, sã fie recoltat un numãr de probe adaptate la managementul riscului, iar hrana pentru animale si alimentele sã fie manipulate igienic. Probele trebuie sã fie manipulate de asa manierã încât sã se garanteze atât validitatea legalã, cât si cea analiticã a acestora. Autoritãtile competente trebuie sã se asigure cã echipamentele si metodologia sunt adecvate pentru mãsurarea valorilor limitã prevãzute în baza legislatiei nationale ce transpune legislatia comunitarã sau în baza legislatiei nationale.

ARTICOLUL 17

Puncte de intrare si de notificare prealabilã

(1) Pentru organizarea de controale oficiale la care se referã art. 15 alin. (4), autoritãtile competente trebuie:

a) sã desemneze puncte speciale de intrare pe teritoriul României, care sã aibã acces la facilitãtile de control corespunzãtoare pentru tipuri diferite de hranã pentru animale si de alimente;

b) sã solicite operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale si celor cu activitate în domeniul alimentar, responsabili pentru activitãtile de transport, sã trimitã o notificare prealabilã privind sosirea si natura acestora.

Autoritãtile competente pot aplica aceleasi reguli pentru alte sortimente de hranã pentru animale ce nu este de origine animalã.

(2) Autoritatea competentã trebuie sã informeze Comisia Europeanã si statele membre ale Uniunii Europene despre orice mãsuri pe care aceasta le ia în conformitate cu alin. (1). Aceasta trebuie sã stabileascã acele mãsuri de asa manierã încât sã se evite întreruperea inutilã a schimburilor comerciale.

ARTICOLUL 18

Mãsuri în caz de suspiciune

(1) În caz de suspiciune de neconformitate sau dacã existã dubii în ceea ce priveste identitatea ori destinatia realã a transportului sau în ceea ce priveste corespondenta dintre transport si garantiile certificate, autoritãtile competente trebuie sã efectueze controale oficiale cu scopul de a confirma ori de a elimina suspiciunea sau incertitudinea.

(2) Autoritãtile competente trebuie sã dispunã retinerea oficialã a transportului respectiv pânã când obtin rezultatele controalelor oficiale.

ARTICOLUL 19

Mãsuri consecutive controalelor oficiale privind hrana pentru animale si alimentele provenite din tãri terte

(1) Autoritãtile competente trebuie sã dispunã retinerea oficialã a hranei pentru animale sau a alimentelor provenite din tãri terte, care nu sunt conforme cu legislatia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislatia în domeniul alimentelor, tinând cont de punctul de vedere al operatorilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau al celor cu activitate în domeniul alimentar, responsabili cu transportul, si trebuie sã ia urmãtoarele mãsuri cu privire la astfel de hranã pentru animale sau alimente:

a) sã dispunã ca hrana pentru animale sau alimentele sã fie distruse, sã fie supuse unui tratament special în conformitate cu art. 20 ori sã fie reexpediate în afara României în conformitate cu art. 21. De asemenea, pot fi luate si alte mãsuri corespunzãtoare, cum ar fi utilizarea hranei pentru animale sau a alimentelor în scopuri diferite de destinatia lor initialã;

b) dacã hrana pentru animale sau alimentele au fost deja puse pe piatã, sã monitorizeze ori, dacã este necesar, sã dispunã retragerea de pe piatã sau de la consumator a acestora, înainte de luarea uneia dintre mãsurile prevãzute anterior;

c) sã verifice dacã hrana pentru animale si alimentele nu produc efecte adverse pentru sãnãtatea oamenilor sau a animalelor, fie direct, fie prin intermediul mediului, în timpul ori pânã la implementarea oricãrei mãsuri prevãzute la lit. a) si b).

(2) În situatia în care:

a) controalele oficiale prevãzute la art. 14 si 15 indicã faptul cã un transport este dãunãtor pentru sãnãtatea oamenilor sau a animalelor ori nu îndeplineste conditiile de sigurantã, autoritãtile competente trebuie sã dispunã retinerea oficialã pânã la distrugerea acestuia sau pânã se iau alte mãsuri necesare pentru a se proteja sãnãtatea oamenilor si a animalelor;

b) hrana pentru animale sau alimentele de origine nonanimalã, pentru care s-a stabilit o exigentã crescutã a controalelor în conformitate cu art. 15 alin. (5), nu sunt prezentate pentru controale oficiale ori nu sunt prezentate în conformitate cu cerintele specifice prevãzute la art. 17, autoritãtile competente trebuie sã ordone ca acestea sã fie respinse si retinute oficial, fãrã întârziere, si apoi sã fie distruse sau reexpediate în conformitate cu art. 21.

(3) Când autoritãtile competente nu permit introducerea de hranã pentru animale sau de alimente pe teritoriul României, autoritatea competentã trebuie sã notifice Comisiei Europene si statelor membre ale Uniunii Europene despre constatãrile acesteia si despre identificarea produselor respective, în conformitate cu procedura prevãzutã de Legea nr. 150/2004, modificatã si completatã prin Legea nr. 412/2004, ce transpune partial Regulamentul nr. 178/2002/CE, si trebuie sã notifice deciziile sale serviciilor vamale, împreunã cu informatii referitoare la destinatia finalã a transportului.

ARTICOLUL 20

Tratament special

(1) Tratamentul special prevãzut la art. 19 poate include:

a) tratament sau prelucrare pentru a aduce în conformitate hrana pentru animale sau alimentele cu cerintele legislatiei nationale ce transpune legislatia comunitarã specificã sau cu cerintele unei tãri terte de reexpediere, incluzând, dupã caz, decontaminarea, dar excluzând diluarea;

b) prelucrare în orice altã manierã adecvatã pentru alte scopuri decât consum animal sau uman.

(2) Autoritãtile competente trebuie sã se asigure cã tratamentul special are loc în întreprinderi ce se aflã sub controlul acestora sau sub controlul unui stat membru al Uniunii Europene si în conformitate cu cerintele Uniunii Europene sau, în absenta unor astfel de conditii, cu regulile nationale.

ARTICOLUL 21

Reexpedierea transporturilor

(1) Autoritãtile competente permit reexpedierea transporturilor numai dacã:

a) s-a stabilit destinatia împreunã cu operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau cu cel cu activitate în domeniul alimentar, responsabil pentru transport;

b) operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale si cel cu activitate în domeniul alimentar au informat initial autoritatea competentã a tãrii terte de origine sau a tãrii terte de destinatie, dacã acestea sunt diferite, despre motivele si circumstantele ce împiedicã punerea pe piatã în România a hranei pentru animale sau a alimentelor în cauzã;

c) când tara tertã de destinatie nu este tarã tertã de origine, autoritatea competentã a tãrii terte de destinatie a notificat autoritãtii competente cã este pregãtitã sã accepte transportul.

(2) Fãrã a se aduce atingere regulilor nationale aplicabile în ceea ce priveste limitele de timp pentru solicitarea unei opinii suplimentare a unui expert si atunci când rezultatele controalelor oficiale nu exclud aceasta, reexpedierea trebuie sã aibã loc, ca regulã generalã, în cel mult 60 de zile de la data la care autoritatea competentã a decis destinatia transportului, cu exceptia cazului în care nu s-au luat mãsuri legale. Dacã dupã expirarea perioadei de 60 de zile reexpedierea nu are loc, transportul trebuie sã fie distrus, cu exceptia cazului în care întârzierea este justificatã.

(3) Pânã la reexpedierea loturilor de transport sau confirmarea motivelor respingerii, autoritãtile competente trebuie sã dispunã retinerea oficialã a loturilor de transport.

(4) Autoritatea competentã trebuie sã notifice Comisia si statele membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu procedura nationalã elaboratã de aceasta, si trebuie sã notifice deciziile sale serviciilor vamale. Autoritãtile competente trebuie sã coopereze în conformitate cu titlul IV pentru a lua mãsuri ulterioare necesare pentru a se asigura cã nu este posibil sã se reintroducã pe teritoriul României un transport respins.

ARTICOLUL 22

Costuri

Operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau cel cu activitate în domeniul alimentar, responsabil pentru transport, sau reprezentantul acestuia este rãspunzãtor de cheltuielile efectuate de autoritãtile competente pentru activitãtile prevãzute la art. 18–21.

ARTICOLUL 23

Autorizarea controalelor anterioare exportului, efectuate de tãrile terte

(1) Autoritatea autorizeazã controale specifice anterioare exportului, pe care o tarã tertã le efectueazã, cu referire la hrana pentru animale si alimente, imediat înaintea exportului în România, cu scopul de a verifica faptul cã produsele exportate satisfac cerintele comunitare.

Autorizarea se poate aplica numai pentru hrana pentru animale si pentru alimentele ce sunt originare din tara tertã respectivã si poate fi acordatã pentru unul sau mai multe produse.

(2) Atunci când a fost acordatã o astfel de autorizare, poate fi redusã frecventa controalelor privind importul de hranã pentru animale sau alimente. Autoritãtile competente trebuie sã efectueze controale oficiale privind hrana pentru animale si alimentele importate în conformitate cu autorizarea la care se referã alin. (1), astfel încât sã se asigure cã, în fapt, controalele anterioare exportului, efectuate în tara tertã, sunt eficiente.

(3) Autorizarea prevãzutã la alin. (1) poate fi acordatã unei tãri terte numai dacã:

a) un audit comunitar a arãtat cã hrana pentru animale sau alimentele exportate în România întrunesc cerintele nationale ce transpun cerinte comunitare sau cerinte echivalente;

b) controalele efectuate în tara tertã înainte de expediere sunt considerate suficient de efective si eficiente pentru a înlocui sau a reduce controalele documentare, de identitate si fizice, prevãzute de legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã specificã.

(4) Autorizarea prevãzutã la alin. (1) trebuie sã specifice autoritatea competentã a tãrii terte sub responsabilitatea cãreia sunt efectuate controalele anterioare exportului si, dacã este corespunzãtor, orice organism de control cãruia acea autoritate competentã îi poate delega anumite atributii. O astfel de delegare poate fi autorizatã numai dacã aceasta întruneste criteriile mentionate la art. 5 sau conditii echivalente.

(5) Autoritatea competentã si orice organism de control din tara tertã, prevãzut de autorizare, trebuie sã fie responsabile pentru contactele cu România.

(6) Autoritatea competentã sau organismul de control din tara tertã trebuie sã asigure certificarea oficialã a fiecãrui transport controlat anterior intrãrii acestuia pe teritoriul României. Autorizarea prevãzutã la alin. (1) trebuie sã specifice un model pentru astfel de certificate.

(7) Fãrã a se aduce atingere prevederilor Legii nr. 150/2004, modificatã si completatã prin Legea nr. 412/2004, ce transpune partial Regulamentul nr. 178/2002/CE, când controalele oficiale referitoare la activitãti de import supuse procedurii prevãzute la alin. (2) indicã o neconformitate semnificativã, Autoritatea trebuie sã notifice aceasta imediat Comisiei Europene si statelor membre ale Uniunii Europene si operatorilor respectivi, în conformitate cu procedura prevãzutã de titlul IV. Autoritatea trebuie sã dispunã mãrirea numãrului de loturi de transport controlate si, atunci când este necesar, sã permitã o examinare analiticã adecvatã a situatiei, precum si sã mentinã un numãr corespunzãtor de probe în conditii de depozitare corespunzãtoare.

(8) Dacã se descoperã cã într-un numãr semnificativ de loturi de transport bunurile nu corespund informatiilor din certificatele emise de autoritatea competentã sau de organismul de control din tara tertã, nu se mai aplicã frecventa redusã la care s-a referit alin. (2).

ARTICOLUL 24

Autoritãti competente si servicii vamale

(1) Pentru organizarea controalelor oficiale prevãzute în prezentul capitol, autoritãtile competente si serviciile vamale trebuie sã coopereze.

(2) În ceea ce priveste transporturile de hranã pentru animale, alimente de origine animalã, hranã pentru animale si alimente prevãzute la art. 15 alin. (5), serviciile vamale nu trebuie sã permitã intrarea sau manipularea acestora în zone libere ori în depozite situate în zone libere, fãrã acordul autoritãtilor competente.

(3) Atunci când sunt prelevate probe, autoritãtile competente trebuie sã informeze serviciile vamale si operatorii în cauzã si sã indice dacã bunurile pot fi puse în circulatie înainte ca rezultatele analizei probelor sã fie disponibile, cu conditia asigurãrii trasabilitãtii transportului.

(4) În cazul punerii în liberã circulatie, autoritãtile competente si serviciile vamale trebuie sã colaboreze în conformitate cu cerintele prevãzute la art. 2–6 din Hotãrârea Guvernului nr. 409/2002 privind controalele de conformitate cu reglementãrile referitoare la securitatea produselor, în cazul produselor de import.

ARTICOLUL 25

Mãsuri de implementare

(1) Mãsurile necesare pentru a se asigura implementarea uniformã a controalelor oficiale referitoare la introducerea de hranã pentru animale si de alimente trebuie sã fie prevãzute în conformitate cu cerintele Uniunii Europene.

(2) Autoritatea poate stabili reguli detaliate, în special pentru:

a) hrana pentru animale si alimentele importate sau care urmeazã a fi manipulate în zone libere ori în depozite situate în zone libere;

b) alimentele pentru aprovizionarea echipajului si pasagerilor mijloacelor de transport internationale;

c) hrana pentru animale si alimentele comandate la distantã (de exemplu prin e-mail, prin telefon sau prin Internet) si livrate consumatorului;

d) hrana pentru animale destinatã animalelor de companie sau cailor si alimentele transportate de pasagerii si echipajul mijloacelor de transport internationale;

e) asigurarea consecventei deciziilor luate de autoritãtile competente privind hrana pentru animale si alimentele provenite din tãri terte, conform art. 19;

f) loturile de transport originare din România ce sunt returnate dintr-o tarã tertã;

g) documentele ce trebuie sã însoteascã activitãtile de transport, când au fost prelevate probe.

CAPITOLUL VI

Finantarea controalelor oficiale

ARTICOLUL 26

Principiu general

Autoritãtile competente trebuie sã se asigure cã sunt disponibile resurse financiare adecvate în scopul de a asigura ersonalul necesar si alte resurse pentru controale oficiale prin orice mijloace considerate corespunzãtoare.

ARTICOLUL 27

Tarife

(1) Autoritãtile competente pot percepe tarife pentru acoperirea costurilor ocazionate de controalele oficiale.

(2) În ceea ce priveste activitãtile la care se referã sectiunea A din anexa nr. 3 la prezentele reguli si sectiunea A din anexa nr. 4 la prezentele reguli, autoritatea competentã trebuie sã asigure colectarea de tarife.

(3) Fãrã a se aduce atingere prevederilor alin. (4) si (6), tarifele colectate în ceea ce priveste activitãtile specifice prevãzute în sectiunea A din anexa nr. 3 la prezentele reguli si în sectiunea A din anexa nr. 4 la prezentele reguli nu trebuie sã fie mai mici decât sumele minime specificate la sectiunea B din anexa nr. 3 la prezentele reguli si la sectiunea B din anexa nr. 4 la prezentele reguli. În perioada de tranzitie pânã la 1 ianuarie 2008, pentru activitãtile la care se referã sectiunea A din anexa nr. 3 la prezentele reguli autoritatea competentã poate continua sã aplice tarifele curente conform Ordinului ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 16/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind finantarea inspectiilor si controalelor veterinare efectuate asupra produselor destinate comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene sau importului din tãri terte, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 10 martie 2003, ce transpune Directiva nr. 85/73/CE, cu modificãrile si completãrile ulterioare. Tarifele prevãzute în sectiunea B din anexa nr. 3 la prezentele reguli si în sectiunea B din anexa nr. 4 la prezentele reguli trebuie sã fie actualizate la cel putin 2 ani, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene, tinându-se cont în special de inflatie.

(4) Tarifele colectate pentru controalele oficiale în conformitate cu alin. (1) sau (2):

a) nu trebuie sã fie mai mari decât costurile suportate de autoritãtile competente responsabile în relatie cu punctele prevãzute în anexa nr. 5 la prezentele reguli;

b) pot fi fixate la un anumit nivel, pe baza costurilor suportate de autoritãtile competente pentru o perioadã de timp sau atunci când este aplicabil, la sumele prevãzute în sectiunea B din anexa nr. 3 la prezentele reguli sau în sectiunea B din anexa nr. 4 la prezentele reguli.

(5) La stabilirea tarifelor, autoritãtile competente trebuie sã ia în considerare:

a) tipul întreprinderii respective si factorii de risc relevanti;

b) interesele întreprinderilor cu o capacitate micã de productie;

c) metodele traditionale folosite pentru producere, prelucrare si distributie;

d) necesitãtile întreprinderilor localizate în regiuni supuse unor constrângeri geografice specifice.

(6) Când, în vederea autocontrolului si a sistemelor de trasabilitate implementate de întreprinderile cu activitate în domeniul hranei pentru animale si de cele cu activitate în domeniul alimentelor, precum si a nivelului conformitãtii determinat în timpul controalelor oficiale pentru un anumit tip de hranã pentru animale sau alimente ori pentru un anumit tip de activitãti, controalele oficiale sunt efectuate cu o frecventã redusã sau pentru a tine cont de criteriile la care se referã alin. (5) lit. b)–d), autoritãtile competente pot stabili tarife pentru controlul oficial sub nivelul minim la care se referã alin. (4) lit. b), cu conditia ca acestea sã transmitã Comisiei Europene un raport în care sã specifice:

a) tipul de hranã pentru animale sau alimente ori activitatea respectivã;

b) controalele efectuate în întreprinderile cu activitate în domeniul hranei pentru animale si în întreprinderile cu activitate în domeniul alimentelor respective;

c) metoda pentru calcularea reducerii tarifului.

(7) Când autoritãtile competente care efectueazã controale si inspectii veterinare realizeazã mai multe controale oficiale în acelasi timp într-o singurã întreprindere, trebuie sã considere aceste controale ca activitate unicã si sã perceapã un singur nivel de tarif.

(8) Tarifele privind controalele la import trebuie sã fie plãtite de operator sau de reprezentantul acestuia autoritãtilor competente care efectueazã inspectii si controale veterinare la import.

(9) Tarifele nu trebuie sã fie rambursate direct sau indirect, cu exceptia cazului în care sunt colectate pe nedrept.

(10) Fãrã a se aduce atingere costurilor ce derivã din cheltuielile prevãzute la art. 28, autoritãtile competente nu trebuie sã colecteze alte tarife decât pe cele la care se referã prezentul articol pentru implementarea prezentei hotãrâri.

(11) Operatorii sau alte întreprinderi relevante ori reprezentantii acestora trebuie sã primeascã dovada plãtii tarifelor de cãtre acestia.

(12) Autoritãtile competente trebuie sã publice metoda de calculare a tarifelor si sã o comunice Comisiei Europene.

ARTICOLUL 28

Cheltuieli aferente controalelor oficiale suplimentare

(1) Când detectarea unei neconformitãti conduce la efectuarea de controale oficiale ce depãsesc activitãtile normale de control ale autoritãtilor competente, acestea trebuie sã impute cheltuielile induse de controalele oficiale suplimentare operatorilor responsabili de neconformitate sau operatorului care posedã ori pãstreazã bunurile la momentul când sunt efectuate controale oficiale suplimentare.

(2) Activitãtile normale de control sunt activitãtile de control de rutinã solicitate în baza legislatiei nationale ce transpune legislatia comunitarã specificã sau a legislatiei nationale si, în special, a celei descrise de planul prevãzut la art. 40.

(3) Activitãtile ce depãsesc activitãtile normale de control includ prelevarea si analiza probelor, precum si alte controale ce sunt necesare pentru a controla amploarea unei probleme, pentru a verifica dacã au fost luate mãsuri corective sau pentru a detecta si/sau fundamenta neconformitatea.

ARTICOLUL 29

Nivelul cheltuielilor

Trebuie sã se tinã cont de principiile prevãzute la art. 27 atunci când se stabileste nivelul cheltuielilor prevãzute la art. 28.

CAPITOLUL VII

Alte prevederi

ARTICOLUL 30

Certificarea oficialã

(1) Fãrã a se aduce atingere cerintelor privind certificarea oficialã adoptate pentru scopuri de sãnãtate si bunãstare a animalelor, pot fi adoptate cerinte în conformitate cu cerintele Uniunii Europene, privind:

a) circumstantele în care este solicitatã certificarea oficialã;

b) modelele de certificare;

c) calificãrile personalului care realizeazã certificarea;

d) principiile ce trebuie sã fie respectate pentru a se asigura certificarea corectã, incluzând certificarea electronicã;

e) procedurile ce trebuie sã fie urmate în cazul retragerii certificatelor si pentru înlocuirea certificatelor;

f) transporturile ce sunt împãrtite în loturi de transport mai mici sau care sunt amestecate cu alte loturi de transport;

g) documentele ce trebuie sã însoteascã bunurile dupã ce au fost efectuate controale oficiale.

(2) Atunci când este solicitatã certificarea oficialã, trebuie sã se asigure cã:

a) existã o legãturã între certificat si transport;

b) informatiile din certificat sunt corecte si autentice.

(3) Când este cazul, un singur model de certificat trebuie sã combine cerintele privind certificarea oficialã a hranei pentru animale si a alimentelor si alte cerinte pentru certificarea oficialã.

ARTICOLUL 31

Înregistrarea/autorizarea întreprinderilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale si a întreprinderilor cu activitate în domeniul alimentelor

(1) Autoritãtile competente trebuie sã stabileascã proceduri pentru operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale si pentru cei cu activitate în domeniul alimentar, care trebuie urmate atunci când acestia solicitã înregistrarea întreprinderilor lor în conformitate cu Hotãrârea Guvernului nr. 924/2005*) privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare, ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE, cu Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului nr. 505/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste conditiile si modalitãtile pentru autorizarea si înregistrarea unor întreprinderi si intermediari ce opereazã în sectorul nutritiei animalelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 23 septembrie 2003, ce transpune Directiva nr. 95/69/CE, sau cu viitoarele reglementãri referitoare la igiena hranei pentru animale.

(2) Autoritãtile competente trebuie sã elaboreze si sã mentinã la zi o listã cu operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale si cu cei cu activitate în domeniul alimentar, care au fost înregistrati. Atunci când o astfel de listã existã deja, aceasta poate fi utilizatã pentru scopurile prezentei hotãrâri.

(3) Autoritãtile competente trebuie sã stabileascã proceduri ce trebuie urmate de operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale si de cei cu activitate în domeniul alimentar, când acestia solicitã autorizarea unitãtilor lor în conformitate cu Hotãrârea Guvernului nr. 924/2005 ce transpune Regulamentul nr. 852/2004/CE, cu Hotãrârea Guvernului nr. 955/2005 privind aprobarea Regulilor specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animalã destinate consumului uman, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 5 septembrie 2005, ce transpune Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene nr. 854/2004/CE, cu Ordinul ministrului agriculturii, pãdurilor, apelor si mediului nr. 505/2003, ce transpune Directiva nr. 95/69/CE, sau cu viitoarea legislatie nationalã referitoare la igiena hranei pentru animale.

(4) Dupã primirea unei cereri pentru autorizare din partea unui operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau a unuia cu activitate în domeniul alimentar, autoritãtile competente trebuie sã efectueze o vizitã la fata locului.

(5) Autoritãtile competente trebuie sã autorizeze o întreprindere pentru activitãtile respective numai dacã operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau cel cu activitate în domeniul alimentar a demonstrat cã se conformeazã cerintelor legislatiei în domeniul hranei pentru animale sau ale legislatiei în domeniul alimentelor.

(6) Autoritãtile competente pot acorda autorizare conditionatã dacã se constatã cã întreprinderea întruneste toate cerintele legate de infrastructurã si echipamente.

Acestea acordã autorizare definitivã numai dacã se constatã cã, în cadrul unui nou control al întreprinderii, efectuat în decurs de 3 luni de la acordarea autorizãrii conditionate, întreprinderea întruneste celelalte cerinte ale legislatiei în domeniul hranei pentru animale sau ale legislatiei în domeniul alimentelor. Dacã s-a realizat un progres clar, dar întreprinderea încã nu întruneste toate cerintele, autoritãtile competente pot prelungi autorizarea conditionatã. Totusi, autorizarea conditionatã nu trebuie sã depãseascã o perioadã totalã de 6 luni.

(7) Autoritãtile competente trebuie sã tinã cont de autorizarea întreprinderilor când efectueazã controale oficiale. Dacã autoritãtile competente constatã deficiente serioase ori trebuie sã opreascã productia într-o întreprindere în mod repetat, iar operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau cel cu activitate în domeniul alimentar nu este capabil sã furnizeze garantii adecvate privind productia viitoare, autoritãtile competente trebuie sã initieze proceduri pentru a retrage autorizarea întreprinderii.

(8) Autoritãtile competente pot suspenda autorizarea unei întreprinderi dacã operatorul cu activitate în domeniul hranei pentru animale sau cel cu activitate în domeniul alimentar poate garanta cã acesta va remedia deficientele într-o perioadã de timp acceptabilã.

(9) Autoritãtile competente trebuie sã actualizeze permanent listele întreprinderilor autorizate si sã le punã la dispozitie statelor membre ale Uniunii Europene si publicului, într-o manierã ce poate fi specificatã în conformitate cu cerintele Uniunii Europene.

TITLUL III

Laboratoare de referintã

ARTICOLUL 32

Laboratoare nationale de referintã

(1) Autoritatea trebuie sã ia mãsurile necesare pentru desemnarea unuia sau mai multor laboratoare nationale de referintã pentru fiecare laborator comunitar de referintã.

Autoritatea poate desemna un laborator situat într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat membru al Asociatiei Europene de Liber Schimb (AELS), iar un singur laborator poate fi desemnat laborator national de referintã pentru România si pentru unul sau mai multe state membre.

(2) Aceste laboratoare nationale de referintã trebuie:

a) sã colaboreze cu laboratorul comunitar de referintã în domeniile de competentã ale acestora;

b) sã coordoneze în domeniile lor de competentã activitãtile laboratoarelor oficiale responsabile pentru analiza probelor în conformitate cu art. 11;

c) atunci când este cazul, sã organizeze testãri comparative între laboratoarele nationale oficiale si sã asigure actiuni ulterioare de urmãrire corespunzãtoare unor astfel de testãri comparative;

d) sã asigure transmiterea informatiilor furnizate de laboratorul comunitar de referintã cãtre autoritãtile competente si laboratoarele nationale oficiale;

e) sã acorde asistentã stiintificã si tehnicã autoritãtilor competente pentru implementarea unor planuri de control coordonate, adoptate în conformitate cu art. 51;

f) sã fie responsabile pentru efectuarea altor atributii specifice prevãzute în conformitate cu cerintele Uniunii Europene, fãrã a se aduce atingere atributiilor nationale suplimentare existente.

---

*) Hotãrârea Guvernului nr. 924/2005 este reprodusã la pag. 1–11.

(3) Prevederile art. 12 alin. (2) si (3) trebuie sã se aplice laboratoarelor nationale de referintã.

(4) Autoritatea trebuie sã comunice Comisiei Europene, laboratorului comunitar de referintã si statelor membre ale Uniunii Europene numele si adresa fiecãrui laborator national de referintã.

(5) Dacã România desemneazã mai mult de un laborator national de referintã pentru un laborator comunitar de referintã, trebuie sã se asigure cã aceste laboratoare colaboreazã strâns, astfel încât sã se asigure o coordonare eficientã între acestea cu alte laboratoare nationale si cu laboratorul comunitar de referintã.

(6) Pot fi stabilite responsabilitãti si atributii suplimentare pentru laboratoarele nationale de referintã, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene.

(7) Prevederile alin. (1)–(5) trebuie sã se aplice fãrã a aduce atingere regulilor specifice si, în special, art. 19–21 din anexa la Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 144/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control si eradicare a unor encefalopatii transmisibile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2002, ce transpune Regulamentul nr. 999/2001/CE, si art. 14 din anexa la Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 357/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind mãsurile de supraveghere si control al unor substante si al reziduurilor acestora la animalele vii si produsele lor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 23 noiembrie 2001, ce transpune Directiva nr. 96/23/CE.

TITLUL IV

Asistentã si cooperare în domeniul hranei pentru animale si al alimentelor

ARTICOLUL 33

Principii generale

(1) Autoritatea trebuie sã furnizeze asistentã de specialitate atunci când rezultatul controalelor oficiale referitoare la hrana pentru animale si alimente necesitã luarea unor mãsuri în România si în unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene.

(2) Autoritatea trebuie sã asigure asistentã de specialitate, la cerere sau în mod spontan, când evolutia investigatiilor impune aceasta. Asistenta de specialitate poate include, atunci când este cazul, participarea la controale pe care autoritatea competentã a României sau a unui stat membru al Uniunii Europene le efectueazã la fata locului.

(3) Prevederile art. 34–39 nu trebuie sã aducã atingere regulilor nationale aplicabile pentru publicarea documentelor care fac obiectul sau care se referã la proceduri judecãtoresti ori la reguli de protectie a intereselor comerciale ale persoanelor fizice sau juridice.

ARTICOLUL 34

Organisme de legãturã

(1) Autoritatea trebuie sã desemneze unul sau mai multe organisme de legãturã pentru a realiza contacte corespunzãtoare cu organismele de legãturã ale statelor membre ale Uniunii Europene. Rolul organismelor de legãturã este de a asista si de a coordona comunicarea între autoritãtile competente si, în special, de a transmite si primi cererile pentru asistentã.

(2) Autoritatea trebuie sã informeze Comisia Europeanã si statele membre ale Uniunii Europene despre toate detaliile relevante ale organismelor de legãturã desemnate si despre orice modificare a acestor detalii.

(3) Fãrã a se aduce atingere alin. (1), desemnarea organismelor de legãturã nu trebuie sã excludã contactele directe, schimbul de informatii sau cooperarea între personalul Autoritãtii si cel al autoritãtilor competente din diferite state membre ale Uniunii Europene.

(4) Autoritãtile competente pentru care se aplicã Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 631/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind asistenta mutualã între autoritatea veterinarã centralã a României si autoritãtile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene si cooperarea acestora cu Comisia Europeanã, în scopul asigurãrii aplicãrii corecte a legislatiei din domeniul veterinar si zootehnic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 6 martie 2003, ce transpune Directiva Consiliului nr. 89/608/CE, trebuie sã realizeze, dupã caz, contacte reciproce.

ARTICOLUL 35

Asistentã la cerere

(1) Dupã primirea unei cereri motivate, autoritatea competentã solicitatã trebuie sã se asigure cã autoritãtii competente solicitante i s-au furnizat toate informatiile si documentele necesare ce îi permit acesteia din urmã sã verifice conformitatea cu legislatia în domeniul hranei pentru animale si cu legislatia în domeniul alimentelor din jurisdictia acesteia. În acest scop, autoritatea competentã solicitatã trebuie sã ia mãsuri pentru realizarea unei anchete pentru a obtine informatii si documente.

(2) Informatiile si documentele prevãzute conform alin. (1) trebuie sã fie trimise fãrã întârziere nejustificatã.

Documentele pot fi transmise în original sau în copie.

(3) Printr-un acord între autoritatea competentã solicitantã si autoritatea solicitatã, personalul desemnat de autoritatea solicitantã poate fi prezent în timpul anchetelor.

Astfel de anchete trebuie sã fie efectuate întotdeauna de personalul autoritãtii competente solicitate. Personalul autoritãtii competente solicitante nu poate, din proprie initiativã, sã efectueze ancheta în cadrul autoritãtii competente solicitate. Personalul autoritãtii competente solicitante trebuie sã aibã acces la aceleasi facilitãti si documente ca si autoritatea competentã solicitatã, prin intermediul acesteia si cu unic scop de efectuare a anchetei.

(4) Personalul autoritãtii competente solicitante prezent într-un stat membru, în conformitate cu alin. (3), trebuie sã fie în mãsurã, în orice moment, sã prezinte o autorizare scrisã ce atestã identitatea si capacitatea oficialã ale acestora.

ARTICOLUL 36

Asistentã fãrã solicitare

(1) Când Autoritatea constatã o neconformitate si dacã o astfel de neconformitate poate avea implicatii pentru un stat membru al Uniunii Europene sau pentru alte state, aceasta trebuie sã comunice astfel de informatii statului membru al Uniunii Europene ori altui stat, fãrã solicitare anterioarã si fãrã întârziere.

(2) Dacã Autoritatea primeste astfel de informatii, aceasta trebuie sã investigheze domeniul si sã informeze statul membru al Uniunii Europene care a transmis informatiile despre rezultatele acestei investigatii si, dupã caz, despre orice mãsuri luate.

ARTICOLUL 37

Asistentã în caz de neconformitate

(1) Dacã în timpul unui control oficial efectuat la locul de destinatie al bunurilor sau în timpul transportului acestora, autoritatea competentã a României ca stat de destinatie stabileste cã bunurile nu sunt în conformitate cu legislatia în domeniul hranei pentru animale ori cu legislatia în domeniul alimentelor, astfel încât prezintã un risc pentru sãnãtatea oamenilor sau a animalelor ori constituie o încãlcare gravã a legislatiei în domeniul hranei pentru animale si al alimentelor, aceasta trebuie sã contacteze fãrã întârziere autoritatea competentã a statului membru al Uniunii Europene expeditor, care va actiona în consecintã.

(2) Dacã Autoritatea are motive sã considere cã mãsurile luate de autoritatea competentã a statului membru al Uniunii Europene expeditor sunt inadecvate, aceasta si autoritatea competentã a statului membru ale Uniunii Europene expeditor trebuie sã identifice împreunã cãile si modalitãtile de remediere a situatiei, incluzând, dupã caz, o inspectie comunã la fata locului efectuatã în conformitate cu alin. (3) si (4) ale art. 35. Dacã acestea nu pot stabili de comun acord mãsurile corespunzãtoare, Autoritatea trebuie sã informeze Comisia Europeanã.

(3) O procedurã identicã se aplicã si pentru situatiile în care România este stat expeditor si a fost notificatã de un stat membru al Uniunii Europene despre existenta unor neconformitãti ale bunurilor expediate de aceasta cãtre statul membru respectiv.

ARTICOLUL 38

Relatii cu tãrile terte

(1) Atunci când Autoritatea primeste informatii dintr-o tarã tertã ce indicã neconformitate si/sau un risc pentru sãnãtatea oamenilor ori sãnãtatea animalelor, aceasta trebuie sã comunice informatiile autoritãtilor competente din statele membre ale Uniunii Europene, dacã, în fapt, considerã cã acestea pot fi interesate sau dacã acestea solicitã acest lucru. Autoritatea trebuie sã comunice astfel de informatii Comisiei Europene ori de câte ori acestea prezintã relevantã la nivel comunitar.

(2) Dacã tara tertã a încheiat un angajament juridic pentru a acorda asistenta solicitatã în vederea strângerii de dovezi referitoare la caracterul neobisnuit al tranzactiilor ce sunt sau par a fi contrare legislatiei în domeniul hranei pentru animale si celei în domeniul alimentelor, informatiile obtinute în baza prezentei hotãrâri pot fi communicate respectivei tãri terte, cu acordul autoritãtilor competente care au furnizat informatiile, în conformitate cu legile ce se aplicã pentru comunicarea datelor personale cãtre tãri terte.

ARTICOLUL 39

Asistenta si actiunile ulterioare coordonate de Comisia Europeanã

Când controalele oficiale la destinatie relevã neconformitate repetatã sau alte riscuri pentru oameni, plante ori animale, induse prin hrana pentru animale sau prin alimente, fie direct, fie prin mediu, autoritatea competentã a României, ca stat de destinatie, trebuie sã informeze fãrã întârziere Comisia Europeanã si autoritãtile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene, care vor actiona în consecintã.

TITLUL V

Planuri de control

ARTICOLUL 40

Planuri de control nationale multianuale

Pentru a se asigura implementarea eficientã a prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 150/2004, modificatã si completatã prin Legea nr. 412/2004, ce transpune partial Regulamentul nr. 178/2002/CE, a regulilor de sãnãtate si bunãstare a animalelor si a art. 44 din prezenta hotãrâre, Autoritatea trebuie sã întocmeascã un plan unic de control national multianual integrat.

ARTICOLUL 41

Principii pentru întocmirea planurilor de control nationale

Multianuale

(1) Autoritatea trebuie:

a) sã implementeze planul prevãzut la art. 40 pentru prima datã nu mai târziu de 1 ianuarie 2007;

b) sã-l actualizeze în mod regulat în lumina evolutiei;

c) sã transmitã Comisiei Europene, la cerere, ultima versiune a planului.

(2) Planul de control national multianual trebuie sã continã informatii generale referitoare la structura si organizarea sistemelor de control al hranei pentru animale si al alimentelor si referitoare la controlul sãnãtãtii si bunãstãrii animalelor din România, în special cu privire la:

a) obiectivele strategice ale planului si modul cum prioritãtile de control si alocarea resurselor reflectã aceste obiective;

b) clasificarea riscului activitãtilor în cauzã;

c) desemnarea autoritãtilor competente si a atributiilor acestora la nivel national, regional si local si a resurselor disponibile pentru aceste autoritãti;

d) managementul si organizarea generalã a controalelor oficiale la nivel national, regional si local, incluzând controale oficiale în întreprinderi individuale;

e) sisteme de control aplicate diferitelor sectoare si coordonarea diferitelor servicii ale autoritãtilor competente responsabile pentru controale oficiale în aceste sectoare;

f) dupã caz, delegarea atributiilor altor organisme de control;

g) metode pentru a se asigura conformitatea cu criteriile operationale prevãzute la art. 4 alin. (2);

h) instruirea personalului care efectueazã controalele oficiale prevãzute la art. 6;

i) procedurile documentate prevãzute la art. 8 si 9;

j) organizarea si functionarea planurilor de contingentã pentru situatii de urgentã privind bolile la animale sau în caz de toxiinfectii alimentare, ca urmare a contaminãrii hranei pentru animale si a alimentelor si pentru alte situatii de risc privind sãnãtatea publicã;

k) organizarea cooperãrii si asistentei mutuale.

(3) Planurile de control nationale multianuale pot fi adaptate în timpul implementãrii acestora. Pot fi fãcute amendamente în lumina sau pentru a se tine cont de factori ce includ:

a) noua legislatie;

b) aparitia unor noi boli sau a altor riscuri pentru sãnãtate;

c) schimbãri semnificative în ceea ce priveste structura, managementul sau modul de functionare a autoritãtilor nationale competente;

d) rezultatele controalelor oficiale ale autoritãtilor competente;

e) rezultatele controalelor comunitare efectuate în conformitate cu art. 44;

f) orice amendament al liniilor directoare prevãzute la art. 42;

g) aspecte stiintifice;

h) rezultatul activitãtilor de audit efectuate de o tarã tertã în România.

ARTICOLUL 42

Linii directoare pentru planurile de control nationale multianuale

Planurile de control nationale multianuale prevãzute la art. 40 se elaboreazã tinându-se seama de liniile directoare elaborate de Comisia Europeanã.

ARTICOLUL 43

Rapoarte anuale

(1) La un an de la începerea implementãrii planurilor de control nationale multianuale si ulterior în fiecare an, Autoritatea trebuie sã trimitã Comisiei Europene un raport care sã indice:

a) orice amendamente la planurile de control nationale multianuale pentru a se tine cont de factorii prevãzuti la art. 41 alin. (3);

b) rezultatele controalelor si activitãtilor de audit realizate în anul anterior, în baza prevederilor planului de control national multianual;

c) tipul si numãrul de cazuri de neconformitate identificate;

d) mãsuri pentru a se asigura functionarea eficientã a planurilor de control nationale multianuale, incluzând mãsuri de implementare si rezultatele acestora.

(2) Pentru a promova prezentarea consecventã a acestui raport si în special a rezultatelor controalelor oficiale, informatiile la care se referã alin. (1) trebuie sã tinã cont de liniile directoare elaborate de Comisia Europeanã în conformitate cu cerintele Uniunii Europene.

(3) Autoritatea trebuie sã finalizeze rapoartele acesteia si sã le transmitã Comisiei Europene în decurs de 6 luni de la sfârsitul anului la care se referã raportul.

(4) Planurile de control nationale multianuale se adapteazã în conformitate cu concluziile si recomandãrile cuprinse de rapoartele Comisiei Europene.

TITLUL VI

Activitãti comunitare

CAPITOLUL I

Controale comunitare

ARTICOLUL 44

Controale comunitare în România

(1) Expertii comunitari pot sã efectueze activitãti de audit generale si specifice în România. Pot fi organizate activitãti de audit generale si specifice în cooperare cu autoritãtile competente din România. Activitãtile de audit se efectueazã în mod regulat. Scopul principal al acestora este de a verifica faptul cã, în ansamblu, controalele oficiale au loc în România în conformitate cu planurile de control nationale multianuale prevãzute la art. 40 si cu legislatia comunitarã. În acest scop si pentru a facilita eficienta si eficacitatea activitãtilor de audit, Comisia Europeanã poate solicita ca România sã transmitã, cât mai curând posibil, copii actualizate ale planurilor de control nationale multianuale, înainte de efectuarea unor astfel de activitãti de audit.

(2) Activitãtile de audit si inspectiile specifice din una sau mai multe arii specifice pot suplimenta activitãtile de audit general. Aceste activitãti de audit si inspectii specifice sunt utile în special pentru:

a) verificarea implementãrii planului de control national multianual, a legislatiei în domeniul hranei pentru animale si a celei în domeniul alimentelor si a legislatiei privind sãnãtatea si bunãstarea animalelor si pot include, dupã caz, inspectii ale serviciilor oficiale la fata locului si ale întreprinderilor din sectorul care este auditat;

b) verificarea functionãrii si organizãrii autoritãtilor competente;

c) investigarea problemelor importante sau care apar periodic în România;

d) investigarea situatiilor de urgentã, aspectelor nou apãrute sau noilor evolutii în România. (3) Comisia Europeanã întocmeste un raport privind concluziile fiecãrui control efectuat. Dacã se considerã corespunzãtor, raportul acesteia poate contine recomandãri pentru România privind îmbunãtãtirea conformitãtii cu legislatia în domeniul hranei pentru animale si cu cea în domeniul alimentelor si cu regulile de sãnãtate, protectie si bunãstare a animalelor. Comisia Europeanã pune la dispozitie publicului rapoartele acesteia. În cazul rapoartelor privind controalele efectuate în România, Comisia Europeanã furnizeazã Autoritãtii un proiect de raport pentru comentarii si ia în considerare acele comentarii pentru a pregãti raportul final si pentru a publica comentariile Autoritãtii împreunã cu raportul final.

(4) a) Comisia Europeanã stabileste un program de control anual, îl comunicã anticipat României si întocmeste raportul privind rezultatele acestuia. Comisia Europeanã poate amenda programul pentru a tine cont de evolutiile din domeniile privind siguranta hranei pentru animale si a alimentelor, sãnãtatea, protectia, bunãstarea animalelor si sãnãtatea plantelor.

b) O procedurã identicã se aplicã si atunci când experti ai Autoritãtii participã alãturi de experti ai Comisiei Europene la efectuarea de inspectii ad-hoc în statele membre ale Uniunii Europene.

(5) Autoritatea trebuie:

a) sã ia mãsuri ulterioare corespunzãtoare în lumina recomandãrilor ce rezultã din controalele comunitare;

b) sã acorde întreaga asistentã necesarã si sã furnizeze toate documentele si alt suport tehnic pe care îl solicitã expertii Comisiei Europene pentru a-i ajuta sã efectueze controalele în mod eficient si efectiv;

c) sã se asigure cã expertii Comisiei Europene au acces la toate facilitãtile sau la pãrti ale acestora si la informatii, incluzând sistemele informatice, relevante pentru realizarea atributiilor acestora.

(6) Reguli detaliate privind controalele comunitare în România sau în statele membre ale Uniunii Europene pot fi elaborate ori amendate în conformitate cu cerintele Uniunii Europene.

ARTICOLUL 45

Controalele comunitare în tãri terte

(1) Expertii din România colaboreazã cu expertii Comisiei Europene în efectuarea controalelor oficiale în tãri terte, pentru a verifica, pe baza informatiilor prevãzute la art. 46 alin. (1), conformitatea sau echivalenta legislatiei si a sistemelor tãrilor terte cu legislatia comunitarã în domeniul hranei pentru animale si cu cea în domeniul alimentelor, precum si cu legislatia comunitarã privind sãnãtatea animalelor. Comisia Europeanã poate numi experti din România sau din statele membre ale Uniunii Europene pentru a-i asista pe expertii proprii. Astfel de controale oficiale trebuie sã se refere în special la:

a) legislatia tãrii terte;

b) organizarea autoritãtilor competente ale tãrii terte, puterile si independenta acestora, supravegherea la care acestea sunt supuse si autoritatea pe care o au pentru a aplica efectiv legislatia aplicabilã;

c) instruirea personalului privind efectuarea de controale oficiale;

d) resursele ce includ facilitãti de diagnostic disponibile autoritãtilor competente;

e) existenta si functionarea procedurilor de control documentate si a sistemelor de control bazate pe prioritãti;

f) atunci când este aplicabil, situatia privind sãnãtatea animalelor, zoonozele si sãnãtatea plantelor si procedurile pentru notificarea Comisiei Europene si a organismelor internationale relevante privind focare ale bolilor animalelor si ale plantelor;

g) extinderea si functionarea controalelor oficiale privind activitãtile de import de animale, de plante si de produse ale acestora;

h) asigurãrile pe care tara tertã le poate oferi în ceea ce priveste conformitatea sau echivalenta cu cerintele comunitare.

(2) Pentru a facilita eficienta si eficacitatea controalelor într-o tarã tertã, Comisia Europeanã poate, înainte de efectuarea unor astfel de controale, sã solicite ca tara tertã respectivã sã furnizeze informatiile prevãzute la art. 46 alin. (1) si, atunci când se considerã corespunzãtor, înregistrãrile scrise referitoare la implementarea unor astfel de controale.

(3) Frecventa controalelor comunitare în tãri terte trebuie sã fie determinatã pe baza:

a) unei evaluãri a riscului pentru produsele exportate în Comunitatea Europeanã sau în România;

b) prevederilor legislatiei comunitare;

c) volumului si naturii activitãtilor de import din tara tertã respectivã;

d) rezultatelor controalelor pe care serviciile Comisiei Europene sau alte organisme de inspectie le-au efectuat deja;

e) rezultatelor controalelor la import sau ale oricãror alte controale pe care autoritãtile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene ori ale României le-au efectuat;

f) informatiilor primite de la Autoritatea Europeanã pentru Siguranta Alimentelor sau de la organisme similare;

g) informatiilor primite de la organisme recunoscute international, cum ar fi Organizatia Mondialã a Sãnãtãtii (OMS), Comisia Codex Alimentarius si Organizatia Mondialã pentru Sãnãtatea Animalelor (OIE), sau din alte surse;

h) dovezii privind situatii de boli emergente sau alte circumstante ce pot duce la existenta unor riscuri pentru sãnãtatea animalelor, plantelor ori hranei pentru animale si a alimentelor importate dintr-o tarã tertã;

i) necesitãtii de a investiga sau de a rãspunde situatiilor de urgentã în tãri terte, individual.

Criteriile pentru stabilirea riscului în scopul unei evaluãri a riscului la care s-a referit lit. a) trebuie sã fie decise în conformitate cu cerintele Uniunii Europene.

(4) Procedura si regulile detaliate pentru controale în tãri terte pot fi determinate sau amendate în conformitate cu cerintele Uniunii Europene. Acestea trebuie sã includã, în special, proceduri si reguli detaliate referitoare la:

a) controale în tãri terte în contextul unui acord bilateral;

b) controale în alte tãri terte.

În conformitate cu aceeasi procedurã, pot fi stabilite tarife pentru controalele prevãzute anterior, pe o bazã reciprocã.

CAPITOLUL II

Conditii de import

ARTICOLUL 46

Conditii generale de import

(1) Autoritatea este responsabilã pentru solicitarea tãrilor terte care intentioneazã sã exporte bunuri în România, sã furnizeze urmãtoarele informatii corecte si actualizate cu privire la organizarea generalã si managementul sistemelor sanitare de control:

a) orice reglementãri sanitare sau fitosanitare adoptate ori propuse spre a fi adoptate pe teritoriul acesteia;

b) orice proceduri de control si inspectie, tratamente folosite pentru productie si carantinã, proceduri de autorizare a limitelor de tolerantã a pesticidelor si proceduri de autorizare a aditivilor alimentari, aplicate pe teritoriul acesteia;

c) proceduri de evaluare a riscului, factorii luati în consideratie, precum si determinarea nivelului corespunzãtor de protectie sanitarã sau fitosanitarã;

d) dupã caz, actiunile ulterioare întreprinse ca urmare a recomandãrilor fãcute în conformitate cu controalele prevãzute la art. 45.

(2) Informatiile la care se referã alin. (1) trebuie sã fie în concordantã cu natura bunurilor, tinându-se cont de situatia si structura specificã a tãrii terte si de natura produselor exportate în România. Informatiile trebuie sã se refere la bunurile destinate pentru a fi exportate în România.

(3) De asemenea, informatiile prevãzute la alin. (1) si

(2) se pot referi la:

a) rezultatele controalelor nationale efectuate asupra bunurilor destinate pentru a fi exportate în România;

b) schimbãrile importante ce au avut loc în structura si functionarea sistemelor de control relevante, în special pentru a se respecta cerintele sau recomandãrile nationale.

(4) Atunci când o tarã tertã nu furnizeazã astfel de informatii sau atunci când astfel de informatii sunt inadecvate, pot fi fixate conditii specifice de import, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene, pe o bazã individualã si strict temporarã, ca urmare a consultatiilor cu tara tertã în cauzã.

(5) Liniile directoare ce specificã modul în care trebuie sã fie redactate si prezentate Autoritãtii informatiile la care se referã alin. (1), (2) si (3), precum si mãsurile tranzitorii ce acordã timp tãrilor terte pentru a pregãti aceste informatii trebuie sã fie stabilite în conformitate cu cerintele Uniunii Europene.

ARTICOLUL 47

Conditii specifice de import

(1) În mãsura în care conditiile si procedurile detaliate ce trebuie sã fie respectate când se importã bunuri din tãri terte sau din regiuni ale acestora nu sunt prevãzute de legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã specificã si, în special, de Hotãrârea Guvernului nr. 955/2005 ce transpune Regulamentul nr. 854/2004/CE, acestea trebuie sã fie elaborate, dacã este necesar, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene.

(2) Conditiile si procedurile detaliate la care se referã alin. (1) pot include:

a) stabilirea unei liste de tãri terte din care pot fi importate în România produse specifice;

b) stabilirea de modele de certificate ce însotesc loturile de transport;

c) conditii speciale de import, depinzând de tipul de produs sau animal si de riscurile posibile asociate cu acestea.

(3) Tãrile terte sunt incluse pe listele prevãzute la alin. (2) lit. a) numai dacã autoritãtile competente ale acestora furnizeazã garantii corespunzãtoare cu referire la conformitatea sau echivalenta cu legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã în domeniul hranei pentru animale si cea în domeniul alimentelor, precum si cu regulile de sãnãtate a animalelor.

(4) Când se elaboreazã sau se actualizeazã liste, trebuie sã se tinã cont, în special, de urmãtoarele criterii:

a) legislatia tãrii terte pentru sectorul respectiv;

b) structura si organizarea autoritãtii competente din tara tertã si a serviciilor de control ale acesteia, precum si puterile de care dispune aceasta si garantiile ce pot fi furnizate cu privire la implementarea legislatiei respective;

c) existenta de controale oficiale adecvate;

d) regularitatea si rapiditatea informatiilor furnizate de tara tertã referitoare la prezenta riscurilor asociate hranei pentru animale, alimentelor si animalelor vii;

e) garantiile acordate de o tarã tertã cã:

(i) în fapt, conditiile aplicate întreprinderilor din care pot fi importate hranã pentru animale si alimente în România sunt conforme cu sau sunt echivalente cu cerintele legislatiei nationale ce transpune legislatia comunitarã în domeniul hranei pentru animale si legislatia în domeniul alimentelor;

(ii) este elaboratã si actualizatã o listã cu astfel de întreprinderi;

(iii) lista de întreprinderi si versiunile actualizate ale acesteia sunt comunicate Comisiei Europene fãrã întârziere;

(iv) întreprinderile sunt supuse unor controale regulate si eficiente de cãtre autoritatea competentã a tãrii terte.

(5) Atunci când se adoptã conditiile speciale de import la care se referã alin. (2) lit. c), trebuie sã se tinã cont de informatiile pe care tãrile terte respective le-au furnizat si, atunci când este necesar, de rezultatele controalelor comunitare sau ale expertilor români, efectuate în astfel de tãri terte. Pot fi stabilite conditii speciale de import pentru un singur produs sau pentru un grup de produse. Acestea se pot aplica unei singure tãri terte, unor regiuni dintr-o tarã tertã sau unui grup de tãri terte.

ARTICOLUL 48

Echivalentã

(1) Ca urmare a implementãrii unui acord de echivalentã sau unui audit satisfãcãtor, se poate lua o decizie, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene, recunoscându-se cã mãsurile pe care tãrile terte sau regiuni ale acestora le aplicã în anumite zone oferã garantii echivalente cu cele aplicate în România, dacã tãrile terte furnizeazã dovezi obiective în aceastã privintã.

(2) Decizia la care se referã alin. (1) trebuie sã stabileascã conditiile ce reglementeazã activitãtile de import din acea tarã tertã sau regiune a acesteia. Conditiile pot include:

a) natura si continutul certificatelor ce trebuie sã însoteascã produsele;

b) cerinte specifice aplicabile importului în România;

c) proceduri pentru elaborarea si amendarea listelor cu regiunile sau întreprinderile din care sunt permise importuri, atunci când este necesar.

(3) Decizia la care se referã alin. (1) trebuie sã fie abrogatã în conformitate cu cerintele Uniunii Europene si fãrã întârziere, atunci când oricare dintre conditiile pentru recunoasterea echivalentei, stabilite în momentul adoptãrii acesteia, înceteazã sã mai fie îndeplinite.

CAPITOLUL III

Instruirea personalului de control

ARTICOLUL 49

Instruirea personalului de control

(1) Cursurile de instruire organizate de Comisia Europeanã pentru personalul autoritãtilor competente responsabile pentru controalele oficiale sunt accesibile participantilor din România.

(2) Aceste cursuri de instruire trebuie sã serveascã la elaborarea unei abordãri armonizate a controalelor oficiale în statele membre. Acestea pot include, în special, instruire referitoare la:

a) legislatia nationalã ce transpune legislatia comunitarã în domeniul hranei pentru animale si legislatia în domeniul alimentelor, precum si regulile de sãnãtate si bunãstare a animalelor;

b) metodele si tehnicile de control, cum ar fi auditarea sistemelor pe care operatorii le creeazã pentru a se conforma cu legislatia în domeniul hranei pentru animale si cu legislatia în domeniul alimentelor, precum si cu regulile de sãnãtate si bunãstare a animalelor;

c) controalele ce trebuie sã fie efectuate pentru bunurile importate în România;

d) metode si tehnici de producere, prelucrare si comercializare a hranei pentru animale si a alimentelor.

CAPITOLUL IV

Alte activitãti nationale

ARTICOLUL 50

Controale ale tãrilor terte în România

(1) Expertii Comisiei Europene pot, la solicitarea si în cooperare cu autoritãtile competente din România, sã asiste România în timpul controalelor pe care tãrile terte le efectueazã în aceasta.

(2) În astfel de cazuri, România, ca stat pe al cãrui teritoriu o tarã tertã trebuie sã efectueze un control, trebuie sã informeze Comisia Europeanã despre planificarea, domeniul, documentele si orice alte informatii importante ce ajutã Comisia Europeanã sã ia parte în mod efectiv la control.

(3) Asistenta Comisiei Europene serveste în special pentru:

a) a clarifica legislatia comunitarã în domeniul hranei pentru animale si legislatia în domeniul alimentelor, transpusã în legislatia nationalã, precum si regulile de sãnãtate si bunãstare a animalelor;

b) a furniza informatii si date disponibile la nivel comunitar ce pot fi folositoare pentru controlul efectuat de cãtre tara tertã;

c) a asigura uniformitatea cu privire la controalele efectuate de tãrile terte.

TITLUL VII

Mãsuri nationale de implementare

ARTICOLUL 51

Mãsuri în caz de neconformitate

(1) Atunci când autoritãtile competente identificã o neconformitate, acestea trebuie sã ia mãsuri pentru a se asigura cã operatorul remediazã situatia. Atunci când decid ce mãsuri trebuie întreprinse, autoritãtile competente trebuie sã tinã cont de natura neconformitãtii si de constatãrile anterioare cu privire la neconformitate.

(2) Mãsurile trebuie sã includã, dupã caz:

a) impunerea unor proceduri de salubrizare sau a oricãror alte mãsuri considerate necesare pentru a se asigura siguranta hranei pentru animale ori siguranta alimentelor si conformitatea cu legislatia în domeniul hranei pentru animale si al alimentelor, cu reguli privind sãnãtatea si bunãstarea animalelor;

b) restrictia sau interzicerea punerii pe piatã, importului ori exportului de hranã pentru animale, alimente sau animale;

c) monitorizarea si, dacã este necesar, ordonarea retragerii de pe piatã si de la consumator si/sau distrugerea hranei pentru animale sau a alimentelor;

d) autorizarea de a se utiliza hranã pentru animale sau alimente pentru alte scopuri decât cele pentru care acestea erau destinate initial;

e) suspendarea functionãrii ori închiderea totalã sau a unei pãrti a întreprinderii respective, pe o perioadã de timp corespunzãtoare;

f) suspendarea sau retragerea autorizãrii întreprinderii;

g) mãsurile prevãzute la art. 19 privind transporturile ce provin din tãri terte;

h) orice altã mãsurã pe care autoritatea competentã o considerã necesarã.

(3) Autoritãtile competente trebuie sã transmitã operatorului respectiv sau unui reprezentant al acestuia o notificare scrisã a deciziei acestora privind mãsurile luate în conformitate cu alin. (1), împreunã cu motivele deciziei.

(4) Dupã caz, Autoritatea trebuie, de asemenea, sã notifice autoritãtii competente a statului membru al Uniunii Europene expeditor decizia sa.

(5) Toate cheltuielile generate conform cu prezentul articol trebuie sã fie suportate de operatorul responsabil cu activitate în domeniul hranei pentru animale si de cãtre cel cu activitate în domeniul alimentar.

(6) Autoritatea trebuie sã notifice Comisiei Europene, fãrã întârziere, prevederile aplicabile pentru încãlcãri ale legislatiei în domeniul hranei pentru animale si ale legislatiei în domeniul alimentelor, precum si orice alt amendament ulterior.

TITLUL VIII

Dispozitii finale

ARTICOLUL 52

Mãsuri de implementare

Pot fi stabilite mãsuri de implementare necesare pentru a se asigura aplicarea uniformã a prezentei hotãrâri, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene. Aceasta se aplicã în special pentru:

a) delegarea atributiilor de control organismelor de control prevãzute la art. 5, atunci când aceste organisme de control functionau înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotãrâri;

b) orice modificare cu privire la standardele prevãzute la art. 12 alin. (2);

c) neconformitatea prevãzutã la art. 28 ce determinã cresterea cheltuielilor ce rezultã din controale oficiale suplimentare;

d) cheltuielile generate în conformitate cu art. 51;

e) regulile referitoare la analizele microbiologice, fizice si/sau chimice, efectuate în cadrul controalelor oficiale, în special în caz de suspiciune de risc si incluzând supraveherea sigurantei produselor importate din tãri terte;

f) definirea a ceea ce se considerã a fi hranã pentru animale de origine animalã în scopul prezentei hotãrâri.

ARTICOLUL 53

Anexele nr. 1–5 fac parte integrantã din prezentele reguli.

ANEXA Nr. 1

la reguli

AUTORITÃTI COMPETENTE

CAPITOLUL I

Tematica pentru instruirea personalului care efectueazã controale oficiale

1. Diferite tehnici de control, cum ar fi audit, prelevare de probe si inspectii

2. Proceduri de control

3. Legislatie în domeniul hranei pentru animale si legislatie în domeniul alimentelor

4. Diferitele etape de producere, prelucrare si distributie si riscurile posibile pentru sãnãtatea publicã si, dupã caz, pentru sãnãtatea animalelor, a plantelor si pentru mediu 5. Evaluarea neconformitãtii cu legislatia în domeniul hranei pentru animale si cu legislatia în domeniul alimentelor

6. Pericole la producerea hranei pentru animale si a alimentelor

7. Evaluarea aplicãrii procedurilor HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point)

8. Sisteme de management, cum ar fi programe de asigurare a calitãtii pe care întreprinderile cu activitate în domeniul hranei pentru animale si cele cu activitate în domeniul alimentelor le aplicã si evaluarea acestora în mãsura în care acestea sunt relevante pentru cerintele legislatiei în domeniul hranei pentru animale sau ale legislatiei în domeniul alimentelor

9. Sisteme de certificare oficialã

10. Planuri de contingentã pentru situatii de urgentã ce includ comunicarea între Autoritate si Comisia Europeanã

11. Proceduri si implicatii legale ale controalelor oficiale

12. Examinarea unor materiale documentare scrise si a altor înregistrãri, inclusiv cele privind testarea competentei, acreditarea si evaluarea riscului, ce pot fi relevante pentru evaluarea conformitãtii cu legislatia în domeniul hranei pentru animale sau cu legislatia în domeniul alimentelor.

Aceasta poate include aspecte financiare si comerciale

13. Orice alt domeniu, inclusiv sãnãtatea si bunãstarea animalelor, pentru a asigura conformitatea controalelor oficiale cu prezenta hotãrâre.

CAPITOLUL II

Domenii de aplicare pentru proceduri de control

1. Organizarea autoritãtilor competente si relatia dintre Autoritate si autoritãtile cãrora aceasta le-a delegat responsabilitãti pentru a efectua controale oficiale

2. Relatia dintre autoritãtile competente si organismele de control cãrora acestea le-au delegat responsabilitãti privind controalele oficiale

3. O declaratie privind obiectivele ce trebuie atinse

4. Sarcinile, responsabilitãtile si obligatiile personalului

5. Proceduri de prelevare de probe, metode si tehnici de control, interpretarea rezultatelor si decizii în consecintã

6. Programe de monitorizare si de supraveghere

7. Asistentã mutualã în cazul în care controalele oficiale solicitã ca mãsurile sã fie luate de România sau de unul ori mai multe state membre ale Uniunii Europene

8. Mãsuri ce trebuie sã fie luate în urma controalelor oficiale

9. Cooperarea cu alte servicii sau departamente ce pot avea responsabilitãti relevante

10. Verificarea dacã metodele de prelevare de probe, metodele de analizã si testele de detectare sunt corespunzãtoare

11. Orice altã activitate sau informatii solicitate pentru functionarea efectivã a controalelor oficiale.

ANEXA Nr. 2

la reguli

CARACTERIZAREA METODELOR DE ANALIZÃ

(1) Metodele de analizã trebuie sã fie caracterizate prin urmãtoarele criterii:

a) acuratete;

b) aplicabilitate (matrice si limitele concentratiilor);

c) limita de detectie;

d) limita de determinare;

e) precizie;

f) repetabilitate;

g) reproductibilitate;

h) recuperare;

i) selectivitate;

j) sensibilitate;

k) linearitate;

l) mãsurarea marjei de eroare;

m) alte criterii ce pot fi selectate ca fiind necesare.

(2) Valorile preciziei la care se referã alin. (1) lit. e) trebuie sã fie obtinute prin teste de verificare interlaboratoare, realizate în conformitate cu un protocol recunoscut international (de exemplu: ISO 5725:1994 sau Protocolul armonizat international IUPAC) sau pe baza unor teste de conformitate, atunci când au fost stabilite criteriile de performantã pentru metodele analitice. Valorile reproductibilitãtii si repetabilitãtii trebuie sã fie exprimate într-o formã recunoscutã international (de exemplu, intervale de sigurantã de 95%, asa cum sunt definite de ISO 5725:1994 sau de IUPAC). Rezultatele testelor de verificare interlaboratoare trebuie sã fie publicate sau accesibile fãrã restrictii.

(3) Trebuie sã se acorde prioritate metodelor de analizã aplicabile unitar diferitelor grupuri de produse fatã de metodele ce se aplicã numai produselor individuale.

(4) În situatiile în care metodele de analizã pot fi validate în cadrul unui singur laborator, acestea ar trebui sã fie apoi validate în conformitate cu, de exemplu, liniile directoare armonizate IUPAC sau atunci când au fost stabilite criteriile de performantã pentru metode analitice, acestea trebuie sã fie bazate pe teste de conformitate cu aceste criterii.

(5) Metodele de analizã adoptate în baza prezentei hotãrâri trebuie sã fie editate sub formele standard pentru metode de analizã recomandate de ISO.

ANEXA Nr. 3

la reguli

ACTIVITÃTI SI SUME MINIME

pentru stabilirea tarifelor privind controalele oficiale asupra întreprinderilor nationale

SECTIUNEA A

Activitãti

Se percep tarife pentru urmãtoarele activitãti:

1. activitãtile cuprinse în Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 21/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare pentru comertul dintre România si statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere si de origine animalã, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 11 martie 2003, ce transpune Directiva nr. 89/662/CE, în Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 580/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare si zootehnice aplicabile comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii si produse de origine animalã, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune Directiva nr. 90/425/CE, în Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr.425/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protectia animalelor în timpul sacrificãrii sau uciderii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 9 decembrie 2002, ce transpune Directiva nr. 93/119/CE, în Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 357/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind mãsurile de supraveghere si control al unor substante si al reziduurilor acestora la animale vii si la produsele lor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 23 noiembrie 2001, ce transpune Directiva nr. 96/23/CE, pentru care autoritãtile competente percep în mod curent tarife ce sunt conforme cu Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 16/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind finantarea inspectiilor si controalelor veterinare efectuate asupra produselor destinate comertului între statele membre ale Uniunii Europene si România sau importului din tãri terte, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 10 martie 2003, ce transpune Directiva nr. 85/73/CE;

2. autorizarea întreprinderilor cu activitate în domeniul hranei pentru animale.

SECTIUNEA B

Sume minime

Autoritãtile competente trebuie sã perceapã cel putin sumele minime pentru tarifele privind controalele referitoare la produsele din urmãtoarea listã.

CAPITOLUL I

Sume minime pentru tarifele pentru inspectia la tãiere

a) carne de vitã de la:

– bovine adulte: 5 euro/animal;

– tineret bovin: 2 euro/animal;

b) solipede si ecvidee: 3 euro/animal;

c) carne de porc: animale

cu greutatea carcasei:

– mai micã de 25 kg: 0,5 euro/animal;

– egalã sau mai mare de 25 kg: 1 euro/animal;

d) carne de oaie si carne de caprã: animale cu greutatea carcasei:

– mai micã de 12 kg: 0,15 euro/animal;

– egalã sau mai mare de 12 kg: 0,25 euro/animal;

e) carne de pasãre:

– gãini si bibilici 0,005 euro/animal;

– rate si gâste: 0,01 euro/animal;

– curci: 0,025 euro/animal;

– carne de iepure de fermã: 0,005 euro/animal.

CAPITOLUL II

Sume minime pentru tarifele pentru controalele în unitãtile de transare

Pentru o tonã de:

a) carne de vitã, carne de vitel, carne de porc, carne de solipede/ecvidee, carne de oaie si carne de caprã: 2 euro;

b) carne de pasãre si carne de iepure de fermã: 1,5 euro;

c) carne de vânat de fermã si carne de vânat sãlbatic:

– pãsãri vânat mic si vânat terestru: 1,5 euro;

– carne de ratite (strut, emu, nandu): 3 euro;

– carne de mistret si de rumegãtoare: 2 euro.

CAPITOLUL III

Sume minime pentru tarifele pentru controalele în unitãtile de prelucrare a vânatului

a) pãsãri vânat mic: 0,005 euro/animal;

b) vânat mic terestru: 0,01 euro/animal;

c) ratite: 0,5 euro/animal;

d) mamifere terestre:

– mistret: 1,5 euro/animal;

– rumegãtoare: 0,5 euro/animal.

CAPITOLUL IV

Sume minime pentru tarifele aplicabile productiei de lapte

– 1 euro/30 tone; si

– 0,5 euro/tonã peste limita de 30 de tone.

CAPITOLUL V

Sume minime pentru tarifele aplicabile producerii si punerii pe piatã de produse de pescuit si de acvaculturã

a) prima punere pe piatã de produse de pescuit si de acvaculturã:

– 1 euro/tonã pentru primele 50 de tone valorificate lunar;

– 0,5 euro/tonã peste limita de 50 de tone;

b) prima vânzare pe piata de peste:

– 0,5 euro/tonã pentru primele 50 de tone valorificate lunar;

– 0,25 euro/tonã peste limita de 50 de tone;

c) prima vânzare în cazul lipsei gradãrii sau gradãrii insuficiente pentru prospetime si/sau dimensiune, în conformitate cu legislatia nationalã care transpune legislatia comunitarã specificã ce stabileste standarde comune de comercializare pentru anumite produse de pescuit:

– 1 euro/tonã pentru primele 50 de tone valorificate lunar;

– 0,5 euro/tonã peste limita de 50 de tone.

Tarifele percepute cu privire la speciile prevãzute de legislatia comunitarã transpusã în legislatia nationalã ce stabileste reguli detaliate pentru aplicarea standardelor comune de comercializare pentru anumite sortimente de peste proaspãt sau refrigerat nu trebuie sã depãseascã 50 de euro/transport.

Autoritãtile competente trebuie sã perceapã 0,5 euro/tonã pentru prelucrarea produselor de pescuit si de acvaculturã.

ANEXA Nr. 4

la reguli

ACTIVITÃTI SI SUME MINIME

pentru stabilirea tarifelor privind controalele oficiale asupra produselor si animalelor vii introduse în România

SECTIUNEA A

Activitãti sau controale

Activitãtile sunt cele cuprinse în Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 71/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste principiile care reglementeazã organizarea controalelor veterinare privind produsele ce intrã în România din tãri terte, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 12 martie 2003, ce transpune Directiva nr. 97/78/CE, în Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 83/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea principiilor care reglementeazã organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intrã în România din tãri terte, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 12 martie 2003, ce transpune Directiva nr. 91/496/CE, pentru care autoritãtile competente percep în mod curent tarife ce sunt conforme cu Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pãdurilor nr. 16/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind finantarea inspectiilor si controalelor veterinare efectuate asupra produselor destinate comertului României cu statele membre ale Uniunii Europene sau importului din tãri terte, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 10 martie 2003, ce transpune Directiva nr. 85/73/CE.

SECTIUNEA B

Tarife

CAPITOLUL I

Tarife aplicabile cãrnii importate

Sumele minime ale tarifelor pentru controlul oficial la importul unui transport de carne sunt fixate la:

a) 55 euro/transport pânã la 6 tone;

b) 9 euro/tonã pânã la 46 de tone; si

c) 420 euro/transport peste 46 de tone.

CAPITOLUL II

Tarife aplicabile produselor de pescuit importate

(1) Tariful minim pentru controlul oficial la importul unui transport de produse de pescuit este fixat la:

a) 55 euro/transport pânã la 6 tone;

b) 9 euro/tonã pânã la 46 de tone; si

c) 420 euro/transport peste 46 de tone.

(2) Valoarea prevãzutã anterior pentru controlul oficial la importul unui transport de produse de pescuit transportate în vrac trebuie sã fie:

a) 600 euro/vas cu o încãrcãturã de produse de pescuit pânã la 500 de tone;

b) 1.200 euro/vas cu o încãrcãturã de produse de pescuit pânã la 1.000 de tone;

c) 2.400 euro/vas cu o încãrcãturã de produse de pescuit pânã la 2.000 de tone;

d) 3.600 euro/vas cu o încãrcãturã de produse de pescuit mai mare de 2.000 de tone.

(3) Trebuie sã se aplice prevederile prevãzute în anexa nr. 3 la Reguli privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformitãtii cu legislatia privind hrana pentru animale si cea pentru alimente si cu regulile de sãnãtate si de bunãstare a animalelor, sectiunea B, cap. V, pct. a), în cazul produselor pescuite din mediul natural al acestora si debarcate direct de cãtre un vas de pescuit ce navigheazã sub pavilionul unei tãri terte.

CAPITOLUL III

Tarifele aplicabile produselor din carne si cãrnii de pasãre, vânat sãlbatic, iepure, vânat de fermã, subproduselor si hranei de origine animalã destinatã animalelor

(1) Tariful minim pentru controlul oficial la importul unui transport de produse de origine animalã, altele decât cele prevãzute la cap. I si II, sau al unui transport de subproduse de origine animalã ori al unui transport de hranã pentru animale este fixat la:

a) 55 euro/transport pânã la 6 tone;

b) 9 euro/tonã pânã la 46 de tone; si

c) 420 euro/transport peste 46 de tone.

(2) Valoarea prevãzutã anterior pentru controlul oficial la importul unui transport de produse de origine animalã, altele decât cele prevãzute la cap. I si II, al unui transport de subproduse de origine animalã sau al unui transport de hranã pentru animale, transportate în vrac, trebuie sã fie:

a) 600 euro/vas cu o încãrcãturã de produse pânã la 500 de tone;

b) 1.200 euro/vas cu o încãrcãturã de produse pânã la 1.000 de tone;

c) 2.400 euro/vas cu o încãrcãturã de produse pânã la 2.000 de tone;

d) 3.600 euro/vas cu o încãrcãturã de produse mai mare de 2.000 de tone.

CAPITOLUL IV

Tariful aplicabil tranzitului prin România de produse si animale vii

Valoarea tarifelor pentru controlul oficial la tranzitul de produse si animale vii prin România este fixatã la un nivel minim de 30 euro, crescutã cu 20 euro/sfert de orã, pentru fiecare membru al personalului implicat în controale.

CAPITOLUL V

Tarifele aplicabile animalelor vii importate

(1) Tariful pentru controlul oficial la importul unui transport de animale vii este fixat:

a) pentru bovine, ecvidee, porcine, ovine, caprine, pãsãri, iepuri, pãsãri vânat mic sau vânat terestru si urmãtoarele mamifere terestre: porc mistret si rumegãtoare, la:

– 55 euro/transport pânã la 6 tone;

– 9 euro/tonã pânã la 46 de tone; si

– 420 euro/transport peste 46 de tone;

b) pentru animale din alte specii, la costul real de inspectie exprimat pentru un animal sau pentru o tonã importatã, la:

– 55 euro/transport pânã la 46 de tone; sau

– 420 euro/transport peste 46 de tone.

(2) Poate fi aplicat un nivel mai scãzut al tarifelor pentru activitãtile de import din anumite tãri terte, la solicitarea Autoritãtii, însotitã de documente de sustinere corespunzãtoare si în conformitate cu cerintele Uniunii Europene referitoare la acest aspect.

ANEXA Nr. 5

la reguli

CRITERII

ce trebuie sã fie luate în considerare pentru calcularea tarifelor

1. Salariile personalului implicat în efectuarea controalelor oficiale

2. Costurile pentru personalul implicat în efectuarea controalelor, incluzând costuri pentru facilitãti, instrumente, echipamente, instruiri, cãlãtorii si costuri asociate

3. Costurile pentru analize de laborator si prelevare de probe.