MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 815         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 8 septembrie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 412 din 14 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

925. – Ordin al ministrului sănătătii pentru aprobarea ajustării/revizuirii preturilor la medicamentele cuprinse în Catalogul national al preturilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piată în România, cu modificările si completările ulterioare

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

306. – Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari si procurorilor stagiari

 

323. – Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea concursului de promovare a judecătorilor si procurorilor

 

325. – Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind concediile judecătorilor si procurorilor

 

328. – Hotărâre pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor si procurorilor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 412

din 14 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Dana Titian – procuror

Daniela Ramona Maritiu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, exceptie ridicată de Stefan Coste în Dosarul nr. 1.117/2005 al Curtii de Apel Iasi – Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde avocatul Dan Constantin Tudurache pentru autorul exceptiei, lipsă fiind cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului exceptiei solicită admiterea exceptiei, arătând că dispozitia de lege criticată este neconstitutională prin faptul că stabileste contributia lunară obligatorie la fondul de asigurări sociale de sănătate în procent unic de 6,5%, aplicat la totalitatea veniturilor realizate, instituind astfel privilegii si discriminări, întrucât asiguratii plătesc contributii diferite, în raport cu veniturile realizate, dar beneficiază de aceleasi servicii, fiind favorizati cei care au venituri mai reduse.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile de lege criticate nu creează privilegii si discriminări si nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul exceptiei. Prin dispozitiile de lege criticate se asigură pentru toate persoanele posibilitatea de a beneficia, în conditii identice, de asistentă pentru apărarea si restabilirea sănătătii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.117/2005, Curtea de Apel Iasi – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, exceptie ridicată de Stefan Coste.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002, stabilind contributia lunară obligatorie la fondul de asigurări sociale de sănătate în procent unic de 6,5%, aplicat la totalitatea veniturilor realizate, instituie privilegii si creează discriminări, întrucât asiguratii plătesc contributii diferite, în raport cu veniturile realizate, dar beneficiază de aceleasi servicii, fiind favorizati cei care au venituri mai reduse.

Curtea de Apel Iasi – Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece contributiile la fondul national de asigurări de sănătate, prin caracterul lor obligatoriu, consacrat de art. 1 alin. (2) lit. d) si de art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002, sunt asimilate din punct de vedere fiscal taxelor si impozitelor, iar obligatia cetătenilor de a contribui prin impozite, taxe sau alte aporturi asemănătoare la cheltuielile publice este consacrată de dispozitiile art. 56 din Constitutie. Curtea Constitutională a statuat în mod constant că este rolul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite, precum si cuantumul acestora si că numai acesta poate dispune asupra eventualelor scutiri, reduceri sau alte facilităti în functie de situatiile date. De asemenea, arată că a stabili că cei care realizează venituri mai mici decât venitul de bază minim brut pe tară sau decât venitul mediu pe economie trebuie să plătească o cotă de 6,5% calculată la aceste venituri nu înseamnă o încălcare a dispozitiilor art. 16 din Legea fundamentală. Faptul că persoanele care realizează venituri din activităti independente, respectiv din desfăsurarea activitătii de notar public în cazul autorului exceptiei, nu au fost puse pe acelasi plan cu cei care obtin venituri din indemnizatiile de somaj, alocatiile de sprijin, agricultură si silvicultură sau din cedarea folosintei bunurilor sau din dividende si dobânzi nu contravine dispozitiilor art. 16 din Constitutie, atât timp cât legiuitorul a apreciat că este just ca cei care obtin venituri mai mari să aibă o contributie corespunzătoare la constituirea fondului national de asigurări de sănătate, principiul solidaritătii prevalând în acest caz.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit dispozitiilor art. 34 alin. (3) din Constitutie, organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurări sociale se stabilesc potrivit legii. Astfel, potrivit acestor prevederi constitutionale, intră în atributiile exclusive ale legiuitorului reglementarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, care include si modul de finantare a acestui sistem, respectiv obligatia persoanelor asigurate si a angajatorilor de a plăti o contributie bănească lunară la fondul unic national de asigurări sociale de sănătate, în raport cu veniturile realizate, respectiv cu drepturile salariale achitate.

Totodată, textul de lege criticat continând dispozitii care prevăd modul de stabilire a contributiei bănesti lunare pentru asigurările de sănătate, datorată de persoanele asigurate prevăzute în cuprinsul textului, care se determină sub forma unei cote de 6,5% aplicate asupra veniturilor realizate, în raport cu situatia în care se află fiecare categorie de persoane asigurate, nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) din Constitutie, ce consacră principiul egalitătii, întrucât nu instituie privilegii sau discriminări.

În continuare, arată că persoanele asigurate, care exercită profesii liberale sau activităti independente, autorizate, potrivit legii, pot realiza venituri mai mari decât veniturile obtinute de celelalte categorii de persoane asigurate, prevăzute în cuprinsul textului de lege criticat si, în consecintă, vor datora un cuantum mai mare al contributiei lunare pentru asigurări de sănătate, în baza principiului solidaritătii si al subsidiaritătii, ce guvernează functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, instituit prin art. 1 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002. Această situatie diferită justifică în mod obiectiv si rezonabil un tratament juridic diferentiat, astfel cum s-a statuat în jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, în sensul că egalitatea nu înseamnă uniformitate si că pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri, dacă există o justificare obiectivă si rezonabilă.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, iar critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 fată de dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie nu poate fi retinută, deoarece dispozitiile de lege criticate, referitoare la obligativitatea persoanei asigurate de a plăti o cotă de 6,5% din venitul lunar realizat la fondul de asigurări de sănătate, nu aduc atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situatia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

În acest sens, Curtea Constitutională a retinut în jurisprudenta sa că la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar violarea principiului egalitătii si nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferentiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă si rezonabilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, cu următorul continut:

– Art. 51 alin. (2): “Contributia lunară a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:

a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit:

b) veniturilor din activităti desfăsurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfăsoare activităti independente;

c) veniturilor din agricultură si silvicultură, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizatiilor de somaj si alocatiilor de sprijin;

e) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobânzi si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)–d).“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), care au următorul continut: “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002, asigurările sociale de sănătate, ca principal sistem de finantare a ocrotirii si promovării sănătătii populatiei, sunt obligatorii. Aceste prevederi reprezintă o concretizare a dreptului la ocrotirea sănătătii, consacrat de art. 34 din Constitutie, precum si a obligatiei statului de a garanta si asigura exercitiul acestui drept fundamental. Sustinerea financiară a asigurărilor sociale de sănătate se realizează prin fondul unic de asigurări sociale de sănătate, care, conform art. 2 alin. (2) din aceeasi ordonantă, se constituie din contributia de asigurări sociale de sănătate suportată de asigurati, de persoanele fizice si juridice care angajează personalul salariat, din subventii de la bugetul de stat, precum si din alte surse – donatii, sponsorizări, dobânzi, potrivit legii.

Conform art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002, au calitatea de asigurat toti cetătenii români cu domiciliul în tară, precum si cetătenii străini si apatrizii care au domiciliul sau resedinta în România, toti acestia având obligatia plătii contributiei de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.

Persoanele fizice care au calitatea de asigurati au dreptul, potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002, fără nici o deosebire, la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sănătătii, medicamente, materiale sanitare si dispozitive medicale.

Curtea observă că, potrivit dispozitiilor de lege criticate prin exceptia de neconstitutionalitate, “persoana asigurată are obligatia plătii unei contributii bănesti lunare, pentru asigurările de sănătate (...)“, care este stabilită sub forma cotei unice de 6,5%, aplicată asupra veniturilor realizate.

Sub acest aspect textul de lege criticat nu instituie nici privilegii si nici discriminări.

De asemenea, Curtea constată că, într-adevăr, valoarea contributiei diferă de la persoană la persoană, în raport cu cuantumul veniturilor realizate, dar această diferentă este rezonabilă si justificată de situatia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari fată de cele ale căror venituri sunt mai reduse. Solutia legislativă, criticată de autorul exceptiei, este justificată si de principiul solidaritătii si subsidiaritătii în colectarea si utilizarea fondurilor, înscris în art. 1 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002.

Solidaritatea socială presupune ca orice persoană asigurată să beneficieze, la nevoie, în conditii identice de asistentă pentru apărarea si restabilirea sănătătii, chiar dacă posibilitătile sale materiale, determinate de nivelul veniturilor realizate, i-au permis o contributie mai redusă la constituirea fondului de asigurări de sănătate. De altfel, în nici un caz nu se poate estima anticipat cine, când si de ce anume servicii medicale ori de alte măsuri de ocrotire a sănătătii va avea nevoie.

Totodată, Curtea observă că principiul constitutional al asezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constitutie, impune, de asemenea, diferentierea contributiei în functie de veniturile realizate, cota de contributie lunară a persoanei asigurate, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, diferenta valorică a contributiei fiind determinată de nivelul diferit al veniturilor.

De asemenea, prin Decizia nr. 243 din 27 mai 2004, referitoare la dispozitiile art. 13, art. 52 alin. (2) si art. 53 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 28 iunie 2004, Curtea a retinut că reglementarea legală a organizării si functionării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligatia generală a persoanelor asigurate si a angajatorilor (persoane juridice si persoane fizice) de a plăti contributia, în raport cu veniturile realizate ori cu drepturile salariale achitate, la fondul de asigurări de sănătate, fără a institui privilegii sau discriminări.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, exceptie ridicată de Stefan Coste în Dosarul nr. 1.117/2005 al Curtii de Apel Iasi – Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

pentru aprobarea ajustării/revizuirii preturilor la medicamentele cuprinse în Catalogul national al preturilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piată în România, cu modificările si completările ulterioare

 

În baza prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, aprobată cu modificări prin Legea nr. 336/2002, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 140 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei nationale,

văzând Referatul Directiei generale farmaceutice si aparatură medicală nr. 6.451 bis din 31 mai 2005,

ministrul sănătătii emite următorul ordin:

Art. 1. – (1) Se aprobă ajustarea preturilor la medicamentele de uz uman din productia internă cuprinse în Catalogul national al preturilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piată în România, editia a XV-a, în conformitate cu Ordinul ministrului sănătătii si familiei nr. 612/2002 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al preturilor la medicamentele de uz uman, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 22 august 2002, cu modificările ulterioare, începând cu data de 16 septembrie 2005.

(2) Se aprobă revizuirea preturilor la medicamentele din import la cursurile de vamă din prima săptămână a trimestrului în care se emite Catalogul national al preturilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piată în România, editia a XVI-a, în conformitate cu Ordinul ministrului sănătătii si familiei nr. 612/2002, cu modificările ulterioare, ca urmare a modificărilor intervenite în structura de pret.

Art. 2. – Cursurile de schimb ce au stat la baza ajustării preturilor pentru medicamente sunt cele communicate de Banca Natională a României în data de 25 august 2005, valabile în vamă pentru săptămâna 29 august – 3 septembrie 2005.

Art. 3. – Preturile cu ridicata, precum si preturile cu amănuntul maximale ajustate sunt valabile până la data de 1 decembrie 2005.

Art. 4. – Se prelungeste valabilitatea Ordinului ministrului sănătătii nr. 584/2005 pentru ajustarea preturilor la medicamentele cuprinse în Catalogul national al preturilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piată în România, cu modificările si completările ulterioare, până la data de 15 septembrie 2005.

Art. 5. – În conformitate cu Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei nationale, preturile medicamentelor de uz uman vor fi afisate atât în moneda veche, cât si în moneda nouă.

Art. 6. – Este interzisă practicarea altor preturi peste nivelurile preturilor cu amănuntul maximale prevăzute în Catalogul national al preturilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piată în România, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 7. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte dispozitii contrare.

Art. 8. – Prevederile prezentului ordin intră în vigoare începând cu data de 16 septembrie 2005, cu exceptia art. 4, ale cărui prevederi intră în vigoare începând cu data de 1 septembrie 2005.

Art. 9. – Directia generală farmaceutică si aparatură medicală, precum si celelalte directii din Ministerul Sănătătii, directiile de sănătate publică judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, agentii economici importatori si distribuitori, Compania Natională “Unifarm“ – S.A. Bucuresti, unitătile sanitare publice si private vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 10. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

 

Bucuresti, 31 august 2005.

Nr. 925.

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

PLENUL

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari si procurorilor stagiari

 

În temeiul dispozitiilor art. 133 alin. (5) si (7) din Constitutia României, republicată, si ale art. 24 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere art. 106 lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, cu modificările si completările ulterioare,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăste:

Art. 1. – Se aprobă Regulamentul privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari si procurorilor stagiari, cuprins în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 155/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind examenul de capacitate al magistratilor stagiari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 27 septembrie 2004, se abrogă.

Art. 3. – Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii,

judecător dr. Dan Lupascu

 

Bucuresti, 17 august 2005.

Nr. 306.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari si procurorilor stagiari

 

CAPITOLUL I

Pregătirea judecătorilor si procurorilor în perioada de stagiu

 

Art. 1. – Judecătorii stagiari si procurorii stagiari sunt numiti în functie de Consiliul Superior al Magistraturii pe baza mediei generale obtinute la absolvirea Institutului National al Magistraturii.

Art. 2. – (1) Judecătorii stagiari si procurorii stagiari efectuează un stagiu de un an, potrivit legii.

(2) Perioada de stagiu începe din ziua în care judecătorii stagiari si procurorii stagiari au fost numiti pe post.

Art. 3. – Judecătorii stagiari si procurorii stagiari sunt obligati să continue pregătirea profesională pe toată durata stagiului.

Art. 4. – (1) Judecătorii stagiari au dreptul să judece doar în materiile date de lege în mod expres în competenta lor.

(2) Procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în instantă, să efectueze si să semneze acte procedurale, sub coordonarea unui procuror care se bucură de stabilitate. Solutiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii care îi coordonează.

Art. 5. – (1) Conducerea judecătoriei si conducerea parchetului de pe lângă aceasta sunt obligate să asigure conditii optime pentru desfăsurarea stagiului si pentru pregătirea judecătorilor stagiari si a procurorilor stagiari, în scopul perfectionării cunostintelor teoretice si practice specifice activitătii.

(2) În acest scop presedintii judecătoriilor si primprocurorii parchetelor de pe lângă acestea vor desemna la începutul perioadei de stagiu un judecător, respectiv un procuror, cu o pregătire profesională temeinică si experientă, care va coordona pregătirea judecătorilor stagiari si, respectiv, a procurorilor stagiari.

(3) Activitatea fiecărui judecător stagiar si procuror stagiar va fi analizată trimestrial de către judecătorul, respectiv procurorul desemnat. Acestia din urmă vor propune conducerii judecătoriei sau, după caz, a parchetului de pe lângă aceasta măsurile ce se impun pentru îmbunătătirea pregătirii profesionale si a activitătii judecătorilor stagiari si a procurorilor stagiari, întocmind trimestrial un referat de evaluare privind însusirea de către acestia a cunostintelor practice specifice activitătii de judecător sau de procuror.

Art. 6. – (1) În vederea prezentării la examenul de capacitate, referatele de evaluare vor fi însotite de avizul consultativ al presedintelui curtii de apel sau, după caz, al procurorului general al parchetului de pe lângă aceasta.

(2) Constatările referatelor de evaluare vor fi consemnate în fisa pentru stagiul de practică a judecătorului sau a procurorului. În această fisă presedintele judecătoriei sau, după caz, prim-procurorul parchetului de pe lângă aceasta va înscrie si perioadele de întrerupere a stagiului, determinate de:

a) starea de sănătate;

b) concediile de maternitate sau pentru cresterea copilului în vârstă de până la 2 ani;

c) concediile de studii, cu exceptia celor destinate pregătirii pentru profesia de judecător sau de procuror;

d) concediile fără plată;

e) perioada efectuării stagiului militar;

f) perioada studiilor postuniversitare cu scoatere din activitate, cu precizarea domeniului de specializare;

g) alte întreruperi ale activitătii.

(3) Sunt incluse în perioada de stagiu numai cursurile de pregătire profesională organizate de Institutul National al Magistraturii.

(4) Judecătorii stagiari si procurorii stagiari au dreptul la concedii de studii de specialitate plătite pentru pregătirea si sustinerea examenului de capacitate, conform legii.

 

CAPITOLUL II

Organizarea si desfăsurarea examenului de capacitate

 

Art. 7. – (1) După încheierea perioadei de stagiu, judecătorii stagiari si procurorii stagiari sunt obligati să se prezinte la primul examen de capacitate.

(2) În cazul în care judecătorul stagiar sau procurorul stagiar este respins la primul examen de capacitate, este obligat să se prezinte la următorul examen.

(3) Lipsa nejustificată la examenul de capacitate sau respingerea candidatului la două examene atrage pierderea calitătii de judecător stagiar sau de procuror stagiar. În această situatie, judecătorul stagiar sau procurorul stagiar este obligat să restituie bursa de auditor de justitie si cheltuielile de scolarizare.

(4) Consiliul Superior al Magistraturii, pentru motive temeinice, la cererea judecătorului stagiar sau a procurorului stagiar, cu avizul conducătorului instantei sau al parchetului la care acesta functionează, poate aproba amânarea examenului de capacitate numai o singură dată.

(5) Judecătorul stagiar sau procurorul stagiar care, din motive justificate, nu s-a prezentat la examenul de capacitate poate sustine acest examen dacă de la încheierea stagiului si până la data fixată pentru examen nu au trecut mai mult de 2 ani. Dispozitiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(6) După trecerea termenului de 2 ani, persoanele prevăzute la alin. (5) sunt obligate să efectueze din nou stagiul, potrivit legii.

Art. 8. – (1) Examenul de capacitate al judecătorilor stagiari si al procurorilor stagiari se organizează anual de Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului National al Magistraturii.

(2) Data, locul si modul de desfăsurare a examenului de capacitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, precum si pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii si pe cea a Institutului National al Magistraturii, cu cel putin 90 de zile înainte de data stabilită pentru examenul de capacitate.

(3) Tematica si bibliografia vor fi transmise instantelor si parchetelor si vor fi publicate pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii si pe cea a Institutului National al Magistraturii, cu cel putin 90 de zile înainte de data stabilită pentru examenul de capacitate.

Art. 9. – (1) Înscrierea la examenul de capacitate se face în termen de 60 de zile de la publicarea datei examenului.

(2) Cererile de înscriere la examenul de capacitate se depun la curtile de apel sau, după caz, la parchetele de pe lângă acestea.

(3) La cererea-tip de înscriere se anexează:

a) diploma de absolvire a Institutului National al Magistraturii, în copie;

b) referatele de evaluare si avizul consultativ al presedintelui curtii de apel sau, după caz, al procurorului general al parchetului de pe lângă aceasta;

c) fisa de stagiu, în original.

Art. 10. – Se pot înscrie la examen judecătorii stagiari si procurorii stagiari al căror stagiu se va împlini până în ultima zi a examenului de capacitate.

Art. 11. – Examenul de capacitate constă în verificarea cunostintelor teoretice si practice prin probe scrise si orale.

Art. 12.– (1) Consiliul Superior al Magistraturii numeste comisia de organizare a examenului de capacitate.

(2) Comisia prevăzută la alin. (1) verifică îndeplinirea conditiilor de participare la examen a candidatilor si întocmeste lista acestora cu cel putin 25 de zile înaintea datei examenului. Lista candidatilor se afisează la sediul Institutului National al Magistraturii si la sediile curtilor de apel si parchetelor de pe lângă acestea si se publică pe pagina de Internet a Institutului National al Magistraturii.

(3) Candidatii respinsi pot formula contestatii în termen de 5 zile de la afisarea listei.

(4) Contestatiile vor fi reexaminate de comisia de organizare a examenului de capacitate.

(5) În cazul în care comisia îsi mentine solutia, dosarul candidatului va fi înaintat Sectiei pentru judecători sau, după caz, Sectiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

(6) Hotărârile sectiilor sunt supuse căilor de atac, în conditiile legii.

Art. 13. – (1) Comisiile pentru examenul de capacitate sunt numite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului National al Magistraturii, cu 48 de ore înainte de examen.

(2) Comisia pentru examenul de capacitate al judecătorilor este alcătuită din:

– 3 judecători de la Înalta Curte de Casatie si Justitie;

– 3 judecători de la curtile de apel;

– 1 formator de la Institutul National al Magistraturii.

(3) Comisia pentru examenul de capacitate al procurorilor este alcătuită din:

– 3 procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie;

– 3 procurori de la parchetele de pe lângă curtile de apel;

– 1 formator de la Institutul National al Magistraturii.

Art. 14. – Comisia de examinare va fi prezidată, după caz, de judecătorul de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv de procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu vechimea cea mai mare în functie.

Art. 15. – (1) Comisiile pentru solutionarea contestatiilor sunt numite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului National al Magistraturii, cu 48 de ore înainte de examen.

(2) Comisia pentru solutionarea contestatiilor formulate de judecători este alcătuită din:

– 2 judecători de la Înalta Curte de Casatie si Justitie;

– 2 judecători de la curtile de apel;

– 1 formator de la Institutul National al Magistraturii.

(3) Comisia pentru solutionarea contestatiilor formulate de procurori este alcătuită din:

– 2 procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie;

– 2 procurori de la parchetele de pe lângă curtile de apel;

– 1 formator de la Institutul National al Magistraturii.

Art. 16. – Probele scrise teoretice constau în lucrări scrise, cu subiecte comune pentru judecători si procurori, din dreptul civil, dreptul procesual civil, dreptul penal si dreptul procesual penal.

Art. 17. – Probele scrise practice constau în solutionarea unor spete si întocmirea unor acte judiciare, distincte pentru judecători si procurori.

Art. 18. – (1) Probele scrise teoretice si practice se vor sustine pe parcursul a două zile, după următoarea repartizare:

– prima zi: proba teoretică la dreptul civil, dreptul procesual civil si proba practică constând în rezolvarea unei spete si întocmirea de acte judiciare;

– a doua zi: proba teoretică la dreptul penal, dreptul procesual penal si proba practică constând în rezolvarea unei spete si întocmirea de acte judiciare.

(2) Timpul alocat pentru probele scrise este stabilit de comisia de examinare, în raport de complexitatea subiectelor, dar nu poate depăsi 3 ore.

Art. 19. – La proba practică este permisă consultarea legislatiei, cu exceptia celei comentate si adnotate.

Art. 20. – (1) Probele orale teoretice si practice se sustin la următoarele materii: fundamentele constitutionale ale statului de drept, institutiile de bază din: dreptul civil, dreptul procesual civil, dreptul penal, dreptul procesual penal, organizarea judiciară si Codul deontologic al judecătorilor si procurorilor.

(2) Examinarea se face pe bază de bilete, care contin atât subiecte teoretice, cât si subiecte practice.

(3) Pentru pregătirea subiectelor fiecare candidat va beneficia de un timp de gândire de cel putin 30 de minute.

Art. 21. – Tematica si bibliografia pentru disciplinele care fac obiectul examenului de capacitate sunt propuse de Institutul National al Magistraturii si aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii.

Art. 22. – (1) Pentru probele scrise teoretice si practice, comisia de examinare va stabili, cu 24 de ore înainte de examen, 3 variante de subiecte pentru fiecare materie, care se pun într-un plic sigilat.

(2) În ziua examenului, după intrarea candidatilor în sălile de examen, comisiile de examinare vor extrage câte un subiect din fiecare plic. Subiectele extrase vor fi multiplicate si distribuite în fiecare sală de examen. La încheierea examenului, comisia de examinare afisează baremul de notare pentru fiecare subiect.

Art. 23. – Accesul candidatilor în sala de examen este permis numai după legitimarea acestora, pe baza actelor de identitate.

Art. 24. – Înainte de tratarea subiectelor, candidatii îsi vor scrie numele si prenumele pe coltul din dreapta sus al primei pagini a lucrării scrise, ce urmează să fie lipit în prezenta supraveghetorilor de sală, după care se aplică stampila Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 25. – La expirarea timpului stabilit pentru probele scrise, presedintele comisiei de organizare preia lucrările candidatilor, sub semnătură, după care le predă presedintelui comisiei de examinare, în vederea numerotării si a repartizării lor membrilor acestei comisii.

Art. 26. – Frauda dovedită atrage excluderea candidatului din examen. În aceste cazuri responsabilul de sală consemnează într-un proces-verbal faptele si măsurile luate, iar lucrarea se anulează cu mentiunea “fraudă“.

Procesul-verbal se comunică presedintelui comisiei de examinare si candidatului respectiv.

Art. 27.– (1) Aprecierea la probele scrise se face cu note de la 1 la 10. Notele vor fi trecute, în cifre si în litere, în borderoul de notare, care va fi semnat pe fiecare filă de comisia de examinare.

(2) Notele acordate vor avea maximum două zecimale. Nota 1 se acordă atunci când punctajul obtinut de candidat este mai mic sau egal cu această notă.

Art. 28. – (1) Nota probei scrise teoretice este media aritmetică a notelor acordate de membrii comisiei de examinare pentru fiecare materie.

(2) Nota probei scrise practice este media aritmetică a notelor acordate de membrii comisiei de examinare pentru fiecare materie.

(3) Nota generală a probei scrise este rezultatul mediei aritmetice dintre nota probei scrise teoretice si nota probei scrise practice.

(4) Mediile aritmetice vor fi calculate cu două zecimale.

Art. 29. – Rezultatele probelor scrise ale examenului de capacitate se înscriu în ordinea descrescătoare a mediilor într-un tabel care se comunică curtilor de apel si parchetelor de pe lângă acestea, se afisează la sediul Institutului National al Magistraturii si se aduc la cunostintă publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii si pe cea a Institutului National al Magistraturii.

Art. 30. – (1) Contestatiile pentru examenul de capacitate cu privire la probele scrise se trimit la Institutul National al Magistraturii, în termen de 72 de ore de la afisarea rezultatelor, de către candidati, curtile de apel sau parchetele de pe lângă acestea.

(2) Lucrările cu privire la notarea cărora s-au formulat contestatii vor fi din nou secretizate, prin lipirea coltului pe care sunt înscrise numele si prenumele candidatului.

(3) Contestatiile se solutionează, în termen de 3 zile, prin decizie irevocabilă.

(4) Rezultatele contestatiilor se afisează la sediul Institutului National al Magistraturii, se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii si pe cea a Institutului National al Magistraturii.

Art. 31. – (1) La sustinerea probei orale participă un judecător de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, un judecător de la curtile de apel si un formator de la Institutul National al Magistraturii.

(2) Nota acordată la proba orală reprezintă media notelor acordate de fiecare membru al comisiei.

(3) Notarea la probele orale este definitivă.

Art. 32. – (1) Media generală a examenului de capacitate reprezintă media aritmetică a notei de la probele scrise si de la probele orale.

(2) Media generală de promovare a examenului de capacitate este de cel putin 7,00, iar notele la materiile de examen nu pot fi mai mici de 5.

(3) La terminarea examenului comisia de examinare va întocmi un proces-verbal, în care vor fi mentionate conditiile de desfăsurare a examenului, notele obtinute de candidati la probele scrise si orale si media generală pe baza căreia au fost declarati admisi sau respinsi.

(4) Procesul-verbal va fi semnat de toti membrii comisiei de examinare.

Art. 33. – Rezultatele finale ale examenului de capacitate se înscriu în tabelul de clasificare a candidatilor, care se comunică curtilor de apel si parchetelor de pe lângă acestea, se afisează la sediul Institutului National al Magistraturii si se aduc la cunostintă publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii si pe cea a Institutului National al Magistraturii, în termen de 24 de ore de la întocmirea procesului-verbal mentionat la art. 32 alin. (3).

 

CAPITOLUL III

Validarea examenului de capacitate si repartizarea candidatilor pe posturi

 

Art. 34. – (1) Rezultatele examenului de capacitate, procesul-verbal prevăzut la art. 32 alin. (3) si raportul întocmit de compartimentul de specialitate vor fi înaintate Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Sectiile Consiliului Superior al Magistraturii vor analiza îndeplinirea conditiilor legale de către judecătorii stagiari si procurorii stagiari care au promovat examenul de capacitate, în termen de 10 zile de la comunicarea procesului-verbal prevăzut la alin. (1).

(3) În raport de concluziile sectiilor, compartimentul de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii centralizează rezultatele, întocmeste, în ordinea mediilor obtinute, tabelul de clasificare a candidatilor si efectuează celelalte lucrări necesare procedurii de validare a examenului de capacitate.

(4) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii se pronuntă cu privire la validarea examenului în prima sedintă care urmează sedintelor în care sectiile au analizat îndeplinirea conditiilor legale de către judecătorii stagiari si procurorii stagiari care au promovat examenul de capacitate.

(5) Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, examenul de capacitate în cazurile în care constată că nu au fost respectate conditiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea examenului sau că există dovada săvârsirii unei fraude.

(6) În cazul invalidării rezultatelelor, Consiliul Superior al Magistraturii va stabili o nouă dată pentru sustinerea examenului de capacitate.

Art. 35. – După validarea examenului de capacitate, lista tuturor posturilor vacante de la judecătorii si parchetele de pe lângă aceste instante se publică, de îndată, separat pentru judecători si procurori, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, si se afisează la sediile instantelor si parchetelor, prin grija Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 36. – (1) Candidatii declarati admisi la examen au dreptul, în ordinea mediilor, să-si aleagă posturile, în termen de 15 zile libere de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. În acest sens, candidatii vor fi convocati la Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea repartizării pe post.

(2) Judecătorii stagiari pot opta numai pentru posturi de judecător, iar procurorii stagiari, numai pentru posturi de procuror.

Art. 37. – (1) Candidatului care nu si-a exercitat dreptul de alegere în termenul prevăzut la art. 36 alin. (1) i se va propune, din oficiu, un post de către Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) Refuzul de a accepta propunerea, precum si necomunicarea acceptării postului în termen de 10 zile de la primirea propunerii se consideră demisie.

Art. 38. – Repartizarea pe posturi se afisează la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, la sediile instantelor si ale parchetelor si se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 39. – (1) La medii egale au prioritate, la alegerea postului, în ordinea următoare, candidatul care functionează la instanta sau parchetul pentru care a optat ori cel care are o vechime mai mare în magistratură.

(2) În circumscriptiile instantelor si parchetelor unde o minoritate natională are o pondere de cel putin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale au prioritate candidatii cunoscători ai limbii acelei minorităti.

Art. 40. – (1) În termen de cel mult 30 de zile de la data validării examenului de capacitate, Consiliul Superior al Magistraturii va propune Presedintelui României numirea în functie a judecătorilor si procurorilor care au promovat examenul de capacitate.

(2) Judecătorul stagiar sau procurorul stagiar care a fost respins la două sesiuni ori care, în mod nejustificat, nu s-a prezentat la examenul de capacitate pierde calitatea de judecător sau de procuror din ziua validării rezultatelor examenului de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Art. 41. – Cererile de înscriere la examen însotite de actele prevăzute la art. 9 alin. (3), sau, după caz, cererile de amânare, lucrările scrise, rezultatele finale obtinute la examenul de capacitate si referatele de evaluare vor fi păstrate în mapa profesională a judecătorului sau procurorului.

Art. 42. – Documentatia privind examenul de capacitate se păstrează la Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit legii.

Art. 43. – (1) Dispozitiile prezentului regulament se aplică în mod corespunzător personalului de specialitate juridică asimilat magistratilor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Public, Institutului National al Magistraturii si Scolii Nationale de Grefieri.

(2) Personalul de specialitate juridică asimilat magistratilor prevăzut la alin. (1) optează, prin cererea de înscriere la examenul de capacitate, pentru sustinerea probei scrise practice, fie împreună cu judecătorii, fie împreună cu procurorii.

(3) Prin exceptie de la prevederile art. 9 alin. (3), la cererea-tip de înscriere, personalul de specialitate juridică asimilat magistratilor va anexa referatul de evaluare întocmit de către conducătorul compartimentului în care stagiarul îsi desfăsoară activitatea, avizat de conducerea institutiei în cauză.

 

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

PLENUL

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea concursului de promovare a judecătorilor si procurorilor

 

În temeiul dispozitiilor art. 133 alin. (5) si (7) din Constitutia României, republicată, si ale art. 24 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 106 lit. f) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, cu modificările si completările ulterioare,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăste:

Art. 1. – Se aprobă Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea concursului de promovare a judecătorilor si procurorilor, cuprins în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 154/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind concursul de promovare în functii de executie a magistratilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 27 septembrie 2004, se abrogă.

Art. 3. – Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii,

judecător dr. Dan Lupascu

 

Bucuresti, 24 august 2005.

Nr. 323.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind organizarea si desfăsurarea concursului de promovare a judecătorilor si procurorilor

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – Promovarea judecătorilor si procurorilor în functii de executie, efectiv sau pe loc, la tribunale, tribunale specializate, curti de apel, parchetele de pe lângă aceste instante, precum si la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie se face numai pe bază de concurs, organizat la nivel national, potrivit dispozitiilor legale.

Art. 2. – Concursul de promovare în functii de executie vacante sau pe loc se organizează pe baza unor criterii obiective de apreciere a performantelor profesionale ale magistratilor care au vocatie la promovare.

Art. 3. – Concursul de promovare prevăzut la art. 1 se organizează anual sau ori de câte ori este nevoie de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul National al Magistraturii.

Art. 4. – (1) Consiliul Superior al Magistraturii stabileste pentru fiecare concurs de promovare numărul de posturi pentru care acesta se organizează. Posturile vor fi stabilite, distinct, pentru promovare efectivă si, respectiv, pentru promovare pe loc, pentru fiecare instantă si parchet.

(2) Promovarea efectivă si promovarea pe loc se vor face în gradul imediat superior celui pe care îl detine magistratul, până la nivelul curtii de apel, pentru judecători, si până la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, pentru procurori.

(3) Judecătorii si procurorii pot candida pentru promovare efectivă la oricare dintre instantele si, respectiv, parchetele imediat superioare în grad pentru care s-au stabilit posturi vacante, indiferent de instanta sau parchetul la care functionează.

(4) Nu pot fi Onscrisi la concurs judecătorii sau procurorii care au functionat mai putin de un an la instantele sau parchetele inferioare celor pentru care candidează.

 

CAPITOLUL II

Conditii pentru înscrierea la concurs

 

Art. 5. – (1) Pot participa la concursul de promovare în functii de executie vacante sau pe loc judecătorii si procurorii care îndeplinesc conditiile de vechime în magistratură prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. a), b) si c) si alin. (11) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, cu modificările si completările ulterioare, care la ultima evaluare au avut calificativul “foarte bine“ si nu au fost sanctionati disciplinar în ultimii

3 ani.

(2) Îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) se constată prin raportul directiei de specialitate a Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 6. – (1) Data si locul organizării concursului, numărul posturilor pentru promovare efectivă si pentru promovare pe loc, tematica si bibliografia se aprobă de către Consiliul Superior al Magistraturii si se comunică, cu cel putin 60 de zile înainte, tuturor curtilor de apel si parchetelor de pe lângă acestea. Curtile de apel si parchetele de pe lângă acestea vor comunica de îndată instantelor si parchetelor din circumscriptia lor aceste date.

Datele comunicate vor fi publicate pe paginile de Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului National al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si în 3 cotidiene centrale.

(2) În termen de 10 zile de la comunicarea datei concursului, cei interesati pot depune cereri la presedintele curtii de apel sau la procurorul general al parchetului de pe lângă aceasta ori, după caz, la procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, în care se vor mentiona felul promovării, efectivă sau pe loc, si instanta ori parchetul la care se solicită promovarea, precum si specializarea pentru care optează.

Art. 7. – După expirarea perioadei de înscriere, presedintii curtilor de apel sau procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea ori, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie vor înainta de îndată Consiliului Superior al Magistraturii cererile.

 

CAPITOLUL III

Organizarea si desfăsurarea concursului

 

Art. 8. – Concursul constă în sustinerea unei probe scrise cu caracter teoretic si practic.

Art. 9. – Proba scrisă cu caracter teoretic si practic se sustine la una dintre următoarele discipline, în functie de specializarea pentru care optează judecătorul sau procurorul: drept civil, drept penal, drept comercial, drept administrativ, drept financiar si fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei, drept international privat, drept procesual civil sau drept procesual penal, precum si, indiferent de specializare, jurisprudenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie si jurisprudenta Curtii Constitutionale, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitătilor Europene.

Art. 10. – (1) Proba scrisă cuprinde:

a) un subiect teoretic din materia de specialitate si rezolvarea unei spete;

b) un subiect teoretic din dreptul procesual civil sau, după caz, dreptul procesual penal si rezolvarea unei spete;

c) un subiect din jurisprudenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie si jurisprudenta Curtii Constitutionale;

d) un subiect din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitătilor Europene.

(2) La rezolvarea spetei este permisă consultarea legislatiei, cu exceptia celei comentate si adnotate.

Art. 11. – (1) Numărul comisiilor de examinare, pentru judecători si procurori, va fi stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii pentru fiecare concurs, în functie de numărul candidatilor si de materiile pentru care acestia au optat.

(2) Componenta comisiilor de examinare se aprobă prin hotărâre de către Consiliul Superior al Magistraturii dintr-o listă de propuneri întocmită de Institutul National al Magistraturii.

Art. 12. – (1) Din comisia de examinare pentru judecători fac parte un judecător de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, un judecător de la curtile de apel si un formator judecător de la Institutul National al Magistraturii, cel putin egal în grad cu postul pentru care se organizează concursul.

(2) Din comisia de examinare pentru procurori fac parte un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, un procuror de la parchetele de pe lângă curtile de apel si un formator procuror de la Institutul National al Magistraturii, cel putin egal în grad cu postul pentru care se organizează concursul.

(3) Comisia va stabili, cu 24 de ore înainte de examen, 3 variante de subiecte, care se pun într-un plic sigilat.

(4) La data stabilită, după intrarea candidatilor în sălile de examen, comisiile de examinare vor extrage câte un subiect din fiecare plic. Subiectele extrase vor fi multiplicate si distribuite în fiecare sală.

Art. 13. – (1) Fiecare lucrare se apreciază cu note de la 1 la 10, în functie de continutul stiintific, originalitate, aspectele practice semnalate si pertinenta opiniilor exprimate. Nota 1 se acordă atunci când punctajul obtinut este mai mic sau egal cu această notă. Nota acordată pentru fiecare lucrare este media aritmetică a notelor acordate de membrii comisiei de examinare. Nota finală este media aritmetică a notelor acordate pentru fiecare lucrare.

(2) Rezultatele se publică pe paginile de Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii si Institutului National al Magistraturii.

Art. 14. – (1) Candidatul poate face contestatie împotriva notării, în termen de 3 zile de la publicarea rezultatelor.

(2) Contestatiile se solutionează de o comisie formată din 2 judecători de la Înalta Curte de Casatie si Justitie si unul de la curtile de apel, respectiv 2 procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si unul de la parchetele de pe lângă curtile de apel.

(3) Componenta comisiei de contestatii este aprobată de Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza listei de propuneri întocmite de Institutul National al Magistraturii.

(4) Cu prilejul solutionării contestatiei lucrarea va fi reanalizată, candidatul neputând să obtină o notă inferioară celei acordate initial de comisia de examinare.

(5) Notarea comisiei de contestatii este definitivă.

Art. 15. – Pentru a fi declarat admis la concurs candidatul trebuie să obtină cel putin media generală 7 si nu mai putin de 5,00 la fiecare materie.

Art. 16. – (1) Tabelele de clasificare a candidatilor se comunică curtilor de apel sau, după caz, parchetelor de pe lângă acestea si Parchetului de pe lângă Înalte Curte de Casatie si Justitie si se prezintă Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, Consiliul Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor si a procurorilor declarati admisi.

Art. 17. – (1) Promovarea în functii de executie vacante sau pe loc a candidatilor declarati admisi la concurs se face în ordinea mediilor obtinute, în limita numărului de posturi aprobate.

(2) Promovarea efectivă se face în raport de optiunea candidatului, cu respectarea dispozitiilor alin. (1).

Art. 18. – (1) La medii egale au prioritate, în următoarea ordine: candidatii care au titlul stiintific de doctor în drept, candidatii care au vechime mai mare în functia de judecător sau de procuror, candidatii care au absolvit cursuri de masterat, candidatii care au absolvit cursuri postuniversitare ori candidatii care au activitate publicistică în specialitate.

(2) În circumscriptiile instantelor si parchetelor unde o minoritate natională are o pondere de cel putin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale au prioritate candidatii cunoscători ai limbii acelei minorităti.

Art. 19. – Dispozitiile prezentului regulament se aplică în mod corespunzător judecătorilor si procurorilor militari si personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor din Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public, Institutul National al Magistraturii si Scoala Natională de Grefieri.

 

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

PLENUL

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului privind concediile judecătorilor si procurorilor

 

În temeiul dispozitiilor art. 133 alin. (5) si (7) din Constitutia României, republicată, si ale art. 24 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere art. 106 lit. i) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, cu modificările si completările ulterioare,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăste:

Art. 1. – Se aprobă Regulamentul privind concediile judecătorilor si procurorilor, cuprins în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 156/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind concediile judecătorilor si procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 27 septembrie 2004, se abrogă.

Art. 3. – Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii,

judecător dr. Dan Lupascu

 

Bucuresti, 24 august 2005.

Nr. 325.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind concediile judecătorilor si procurorilor

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – Judecătorii si procurorii au dreptul la concediu de odihnă, concedii de studii, pentru participarea la cursuri sau la alte forme de specializare organizate în tară sau în străinătate, pentru pregătirea si sustinerea examenului de capacitate si de doctorat, concedii fără plată, concedii medicale, precum si alte concedii, potrivit legii.

 

CAPITOLUL II

Concediul de odihnă

 

Art. 2. – (1) Judecătorii si procurorii au dreptul anual la un concediu de odihnă de 35 de zile lucrătoare, plătit.

Acest drept nu poate forma obiectul vreunei renuntări sau limitări.

(2) Durata concediului de odihnă prevăzută în prezentul regulament este corespunzătoare activitătii desfăsurate timp de un an calendaristic.

(3) Judecătorii si procurorii efectuează concediul de odihnă, de regulă, în perioada vacantei judecătoresti.

Pentru motive temeinice, conducerea instantei sau, după caz, a parchetului poate aproba efectuarea concediului de odihnă în altă perioadă decât cea a vacantei judecătoresti.

(4) Conducerea Înaltei Curti de Casatie si Justitie, conducerile instantelor judecătoresti si ale parchetelor, precum si conducerile compartimentelor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii au obligatia să asigure efectuarea concediului de odihnă de către toti judecătorii, procurorii si asimilatii acestora, în cursul anului calendaristic în care s-a născut acest drept.

Art. 3. – Judecătorii si procurorii care îndeplinesc, în conditiile legii, prin cumul, pe lângă functia de bază la instante sau parchete, o functie didactică în învătământul universitar au dreptul la concediu de odihnă plătit numai de la instanta sau parchetul la care au functia de bază.

Art. 4. – În anul în care au fost numiti în functie, judecătorii si procurorii au dreptul la un concediu de odihnă stabilit proportional cu perioada cuprinsă între data numirii si ultima zi a acelui an.

Art. 5. – (1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an calendaristic.

(2) Efectuarea concediului de odihnă în anul următor este permisă numai în situatiile prevăzute de prezentul regulament.

(3) Concediul de odihnă poate fi fractionat, la cererea judecătorului sau a procurorului, sub conditia ca una dintre fractiuni să fie de cel putin 15 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.

Art. 6. – (1) Pe durata concediului de odihnă judecătorii si procurorii beneficiază de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă.

(2) Indemnizatia de concediu de odihnă se stabileste în raport cu numărul zilelor de concediu înmultite cu media zilnică a indemnizatiei de încadrare brute lunare, a majorării indemnizatiei de încadrare brute lunare, precum si a celorlalte sporuri cu caracter permanent, luate împreună, corespunzătoare lunii calendaristice în care se efectuează zilele de concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media zilnică se calculează distinct pentru fiecare lună.

(3) Media zilnică a veniturilor prevăzute la alin. (2) se stabileste în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu.

(4) Indemnizatia de concediu de odihnă se plăteste, la cerere, cu cel putin 5 zile înaintea plecării în concediu.

Art. 7. – (1) Dacă judecătorul sau procurorul nu a putut efectua concediul de odihnă, total sau partial, în anul calendaristic respectiv, din cauza unor motive temeinice, îl poate efectua în cursul anului următor, pe baza programării aprobate de presedintii instantelor judecătoresti, sau, după caz, de conducătorii parchetelor. În acest caz, drepturile bănesti se suportă din fondurile aferente anului în care se efectuează concediul de odihnă.

(2) Compensarea în bani a concediului de odihnă este permisă numai în cazul încetării activitătii la instanta sau parchetul la care functionează judecătorul ori procurorul.

(3) Compensarea se calculează pe baza numărului de zile de concediu neefectuat si a mediei zilnice a indemnizatiei de încadrare brute lunare, precum si a celorlalte sporuri cu caracter permanent, luate împreună, corespunzător lunii decembrie a anului pentru care se acordă compensarea.

(4) În cazul decesului judecătorului sau al procurorului, suma reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat se va acorda membrilor de familie, conform legii.

Art. 8. – Programarea concediilor de odihnă se face la sfârsitul anului, pentru anul următor, de către conducerile instantelor si parchetelor, având în vedere optiunile judecătorilor si procurorilor, precum si asigurarea functionării în bune conditii a instantelor si parchetelor.

Art. 9. – (1) Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cerere, pentru motive temeinice.

(2) Concediul de odihnă poate fi întrerupt si în cazul în care judecătorul ori procurorul este rechemat, în scris, de către conducerea instantei sau parchetului, numai pentru situatii de serviciu urgente care fac necesară prezenta acestuia. În situatia rechemării, cel în cauză are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport si a cheltuielilor legate de efectuarea concediului în altă localitate, egale cu sumele cheltuite pentru prestatia de care nu a mai putut beneficia din cauza rechemării.

(3) În cazul întreruperii concediului, judecătorul ori procurorul are dreptul să efectueze restul zilelor de concediu după ce au încetat situatiile respective sau, când acest lucru nu mai este posibil, în perioada stabilită printr-o nouă programare, în cursul aceluiasi an calendaristic.

Art. 10. – (1) În cazul în care concediul de odihnă început la o anumită dată este întrerupt, indemnizatia nu se restituie. În această situatie se va proceda la regularizarea plătilor în raport cu indemnizatia aferentă zilelor de concediu neefectuat si cu indemnizatia cuvenită judecătorului ori procurorului pentru perioada lucrată după întreruperea concediului sau cu drepturile cuvenite pe această perioadă, după caz, potrivit legii.

(2) La data programată pentru efectuarea părtii restante a concediului de odihnă se acordă judecătorului sau procurorului indemnizatia de concediu cuvenită pentru această parte, în conditiile prezentului regulament.

Art. 11. – (1) Concediul de odihnă cuvenit judecătorilor si procurorilor detasati la alte instante sau parchete ori în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului National al Magistraturii, Scolii Nationale de Grefieri, Ministerului Justitiei ori al altor autorităti sau institutii publice se acordă de către institutiile la care acestia îsi desfăsoară activitatea.

(2) Judecăorii si procurorii detasat la o instant ă sau la un parchet cu sediul în altălocalitate, precum si judecăorii si procurorii din alte localită ˛i, detasat în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Natonal al Magistraturii, Solii Natonale de Grefieri, Ministerului Justitei ori al altor autorităti sau instituti publice, au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport dus-întors, potrivit legii, din localitatea unde sunt detasat în localitatea unde se află instant ori parchetul la care sunt încadrat, pentru cazul în care concediul se efectueazăîn timpul detasăii.

(3) Dispozitile alin. (1) si (2) se aplicăsi judecăorilor sau procurorilor delegat la alte instant ori parchete.

Art. 12. –Concediul de odihnăne acordat judecăorilor sau procurorilor transferat la o altă instantă ori la un alt parchet, de către instanta sau parchetul de la care s-a efectuat transferul, se va acorda acestora de instanta ori parchetul la care au fost transferat, iar indemnizata de concediu acordată potrivit legii va fi suportată de căre cele două instituti implicate, proportional cu timpul lucrat la fiecare dintre acestea în cursul anului calendaristic respectiv. În acelasi mod se va proceda si în cazul în care concediul de odihnă a fost efectuat înainte de transfer.

Art. 13. – Judecătorii si procurorii sunt obligati să restituie institutiei partea din indemnizatia de concediu corespunzătoare perioadei nelucrate din anul pentru care li s-a acordat acel concediu, în situatia în care au fost eliberati din functie pentru următoarele motive:

a) demisie;

b) incapacitate profesională;

c) sanctionare disciplinară;

d) condamnare definitivă;

e) neîndeplinirea oricăreia dintre conditiile prevăzute la art. 13 alin. (2) lit. a), c) si e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, cu modificările si completările ulterioare;

f) încălcarea dispozitiilor art. 62 din Legea nr. 303/2004, cu modificările si completările ulterioare;

g) nepromovarea examenului prevăzut la art. 31 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL III

Concedii pentru formare profesională

 

Art. 14. – Judecătorii si procurorii au dreptul la concedii pentru formare profesională, la cerere, cu plată sau fără plată.

Art. 15. – (1) Judecătorii si procurorii au dreptul, la cerere, la concedii plătite pentru formare profesională, în următoarele situatii:

a) participarea la cursuri sau la alte fome de specializare, organizate în tară sau în străinătate;

b) pregătirea si sustinerea examenului de capacitate si a examenului de doctorat.

(2) Durata acestor concedii se aprobă de către conducerea institutiei, în functie de durata cursurilor ori a specializărilor efectuate, fără a putea depăsi 10 zile într-un an calendaristic.

(3) Pentru pregătirea si sustinerea examenului de capacitate si, după caz, a examenului de doctorat, judecătorii si procurorii au dreptul la un concediu plătit ce nu poate depăsi 10 zile pentru fiecare examen.

Art. 16. – (1) Durata concediului pentru formare profesională, cu plată, nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual si este asimilată unei perioade de activitate efectivă în ceea ce priveste drepturile judecătorilor si procurorilor.

(2) Concediile acordate potrivit alin. (1) nu afectează vechimea în magistratură.

Art. 17. – Concediul pentru formare profesională fără plată poate fi acordat pentru situatiile prevăzute la art. 15 alin. (1), pe o durată stabilită potrivit art. 18 alin. (1) si (3).

 

CAPITOLUL IV

Concediul fără plată

 

Art. 18. – (1) Judecătorii si procurorii au dreptul la concedii fără plată pentru rezolvarea unor situatii personale deosebite, apreciate ca atare de conducerea institutiei.

Durata însumată a acestor concedii nu poate depăsi 90 de zile lucrătoare într-un an calendaristic.

(2) Judecătorii si procurorii au dreptul la concedii fără plată, fără limita prevăzută la alin. (1), în următoarele situatii:

a) îngrijirea copilului bolnav în vârstă de peste 3 ani, pe perioada indicată în certificatul medical;

b) însotirea sotului sau, după caz, a sotiei ori a unei rude apropiate: fiu, fiică, soră, frate, părinte, pe timpul cât acestia se află la tratament în străinătate, în ambele situatii cu avizul obligatoriu al Ministerului Sănătătii.

(3) Concediul fără plată poate fi acordat si pentru alte interese personale, pe durata stabilită prin acordul părtilor.

Art. 19. – (1) În perioada concediilor fără plată persoanele respective îsi păstrează calitatea de judecător sau procuror.

(2) Durata concediilor fără plată prevăzute la art. 18 nu constituie vechime în functia de judecător sau procuror.

Instantele si parchetele au obligatia să comunice de îndată la Consiliul Superior al Magistraturii orice întrerupere a vechimii în activitatea de judecător sau procuror.

 

CAPITOLUL V

Alte concedii plătite

 

Art. 20. – Judecătorii si procurorii au dreptul la concedii medicale, potrivit legii.

Art. 21. – (1) Judecătorii si procurorii au dreptul la concediu pentru cresterea copilului în vârstă de până la 2 ani.

(2) În perioada concediului prevăzut la alin. (1) judecătorii si procurorii au dreptul la o indemnizatie în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei de la care se acordă acest concediu.

(3) De indemnizatia prevăzută la alin. (2) beneficiază si judecătorii sau procurorii care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, se află în concediu pentru cresterea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Art. 22. – (1) Judecătorii si procurorii au dreptul la concedii plătite care nu se includ în durata concediului de odihnă, în cazul următoarelor evenimente familiale:

a) căsătoria judecătorului sau a procurorului – 5 zile;

b) nasterea sau căsătoria unui copil – 3 zile;

c) decesul sotului sau sotiei ori al unei rude până la gradul al II-lea inclusiv – 3 zile.

(2) Concediile plătite prevăzute la alin. (1) se acordă, la cerere, de conducerea institutiei.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 23. – (1) Judecătorii si procurorii care nu au desfăsurat activitate pe durata întregului an calendaristic nu au dreptul la concediu de odihnă pentru acel an.

(2) În cazul în care perioadele de concedii medicale si de concedii fără plată, însumate, au fost de 12 luni sau mai mari si s-au întins pe 2 sau mai multi ani calendaristici, judecătorii si procurorii au dreptul la un singur concediu de odihnă, acordat în anul reînceperii activitătii.

Art. 24. – (1) Efectuarea concediilor prevăzute de prezentul regulament se aprobă de conducătorii fiecărei institutii, astfel:

a) pentru judecători si procurori, de către presedintii instantelor sau, după caz, conducătorii parchetelor la care functionează;

b) pentru vicepresedintele si membrii Consiliului Superior al Magistraturii, secretarul general si secretarul general adjunct ai Consiliului Superior al Magistraturii, directorii si directorii adjuncti ai Institutului National al Magistraturii si Scolii Nationale de Grefieri, de către presedintele Consiliului Superior al Magistraturii;

c) pentru magistratii-asistenti de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, de către vicepresedintele acestei instante;

d) pentru personalul de specialitate juridică asimilat magistratilor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, de către secretarul general al acestuia.

(2) Procurorul general al Parchetului National Anticoruptie, presedintii curtilor de apel si procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea aduc la cunostintă presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii perioada în care vor efectua concediul de odihnă, cu cel putin 15 zile înainte de data plecării în concediu.

Art. 25. – Evidenta efectuării concediilor prevăzute în prezentul regulament va fi tinută de primii-grefieri ori de grefierii-sefi ai instantelor judecătoresti sau, după caz, ai parchetelor de pe lângă acestea ori de conducătorii compartimentelor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 26. – Prezentul regulament se aplică si magistratilor-asistenti de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, personalului de specialitate juridică asimilat magistratilor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Public, Institutului National al Magistraturii si Scolii Nationale de Grefieri.

 

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

PLENUL

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor si procurorilor

 

În temeiul dispozitiilor art. 133 alin. (5) si (7) din Constitutia României, republicată, ale art. 24 alin. (1) si ale art. 39 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere art. III din titlul XV “Modificarea si completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăste:

Art. 1. – Se aprobă Codul deontologic al judecătorilor si procurorilor, cuprins în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Codul deontologic al magistratilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 144/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 6 mai 2005, se abrogă.

Art. 3. – Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii,

judecător dr. Dan Lupascu

 

Bucuresti, 24 august 2005.

Nr. 328.

 

ANEXĂ

 

CODUL DEONTOLOGIC

al judecătorilor si procurorilor

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – Codul deontologic al judecătorilor si procurorilor stabileste standardele de conduită a acestora, conforme cu onoarea si demnitatea profesiei.

Art. 2. – (1) Respectarea normelor cuprinse în prezentul cod deontologic constituie un criteriu pentru evaluarea eficientei calitătii activitătii si integritătii judecătorilor si procurorilor.

(2) Evaluarea se face de către organele competente, potrivit legii.

 

CAPITOLUL II

Independenta justitiei

 

Art. 3. – (1) Judecătorii si procurorii sunt obligati să apere independenta justitiei.

(2) Judecătorii si procurorii trebuie să-si exercite functia cu obiectivitate si impartialitate, având ca unic temei legea, fără a da curs presiunilor si influentelor de orice natură.

(3) Judecătorii si procurorii se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii pentru orice faptă de natură să le afecteze independenta, impartialitatea sau reputatia profesională.

Art. 4. – (1) În îndeplinirea atributiilor de serviciu judecătorii si procurorii nu trebuie să fie influentati de doctrine politice.

(2) Judecătorii si procurorii nu pot milita pentru aderarea altor persoane la o formatiune politică, nu pot participa la colectarea fondurilor pentru formatiunile politice si nu pot permite folosirea prestigiului sau a imaginii lor în astfel de scopuri.

(3) Judecătorii si procurorii nu pot să acorde nici un fel de sprijin unui candidat la o functie publică cu caracter politic.

Art. 5. – (1) Judecătorii si procurorii nu se pot servi de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atributiilor de serviciu pentru a-si exprima sau manifesta convingerile politice.

(2) Judecătorii si procurorii nu pot participa la reuniuni publice cu caracter politic.

Art. 6. – (1) Judecătorii si procurorii pot participa la elaborarea de publicatii, pot elabora articole, studii de specialitate, lucrări literare ori stiintifice si pot participa la emisiuni audiovizuale, cu exceptia celor cu caracter politic ori a celor care ar putea afecta imaginea justitiei.

(2) Judecătorii si procurorii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a proiectelor de acte normative, a unor documente interne ori internationale.

(3) Judecătorii si procurorii pot fi membri ai societătilor civile sau academice, precum si ai oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.

 

CAPITOLUL III

Promovarea suprematiei legii

 

Art. 7. – Judecătorii si procurorii au îndatorirea să promoveze suprematia legii, statul de drept si să apere drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor.

Art. 8. – Judecătorii si procurorii sunt obligati să respecte egalitatea cetătenilor în fata legii, asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu, să respecte si să apere demnitatea, integritatea fizică si morală a tuturor persoanelor care participă, în orice calitate, la procedurile judiciare.

 

CAPITOLUL IV

Impartialitatea judecătorilor si procurorilor

 

Art. 9. – (1) Judecătorii si procurorii trebuie să fie impartiali în îndeplinirea atributiilor profesionale, fiind obligati să decidă în mod obiectiv, liberi de orice influente.

(2) Judecătorii si procurorii trebuie să se abtină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în impartialitatea lor.

Art. 10. – În caz de incompatibilitate, judecătorii si procurorii sunt datori să se abtină, potrivit legii.

Art. 11. – (1) Judecătorilor si procurorilor le este permis să acorde asistentă juridică, în conditiile prevăzute de lege, numai în cauzele lor personale, ale ascendentilor, descendentilor sau sotilor lor, precum si ale persoanelor puse sub tutela ori curatela acestora. În asemenea situatii, nu le este îngăduit să se folosească de calitatea de judecător sau procuror pentru a influenta solutia instantei de judecată sau a parchetului ori pentru a crea aparenta unei astfel de influente.

(2) Relatiile de familie si sociale ale judecătorilor si procurorilor nu trebuie să influenteze solutiile pe care le adoptă în exercitarea atributiilor de serviciu.

(3) Judecătorilor si procurorilor le este interzis să intervină pentru solutionarea unor cereri, să pretindă ori să accepte rezolvarea intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal. Imixtiunea în activitatea altor judecători si procurori este interzisă.

 

CAPITOLUL V

Exercitarea îndatoririlor profesionale

 

Art. 12. – Judecătorii si procurorii sunt obligati să-si îndeplinească cu competentă si corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente si ordine de serviciu.

Art. 13. – Judecătorii si procurorii sunt datori să depună diligenta necesară în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile.

Art. 14. – Judecătorii si procurorii trebuie să impună ordine si solemnitate în timpul solutionării cauzelor si să adopte o atitudine demnă si civilizată fată de părti, avocati, martori, experti, interpreti ori alte persoane si să le solicite acestora un comportament adecvat.

Art. 15. – (1) Judecătorii si procurorii au obligatia de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informatiile pe care le-au obtinut în această calitate.

(2) În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidential, judecătorii si procurorii sunt obligati să păstreze materialele respective în incinta instantei sau a parchetului si să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege si de regulament.

Art. 16. – (1) În exercitarea functiilor lor de conducere judecătorii si procurorii trebuie să se preocupe de organizarea activitătii personalului, să manifeste initiativă si responsabilitate. În luarea deciziilor ei trebuie să acorde prioritate intereselor instantelor si parchetelor, precum si bunei administrări a justitiei.

(2) Judecătorii si procurorii cu functii de conducere nu pot folosi prerogativele pe care le au pentru a influenta desfăsurarea proceselor si solutionarea cauzelor.

 

CAPITOLUL VI

Demnitatea si onoarea profesiei de judecător sau procuror

 

Art. 17. – Judecătorii si procurorii sunt datori să se abtină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în functie si în societate.

Art. 18. – (1) Relatiile judecătorilor si procurorilor în cadrul colectivelor din care fac parte trebuie să fie bazate pe respect si bună-credintă, indiferent de vechimea în profesie si de functia acestora.

(2) Judecătorii si procurorii nu îsi pot exprima părerea cu privire la probitatea profesională si morală a colegilor lor.

Art. 19. – Judecătorii si procurorii îsi pot exprima public opinia privind exercitarea dreptului la replică în cazul în care prin articole de presă sau în emisiuni audiovizuale s-au făcut afirmatii defăimătoare la adresa lor.

Art. 20. – Judecătorii si procurorii nu pot desfăsura actiuni care, prin natura lor sau modul de finantare ori executare, ar putea, în orice formă, să impieteze îndeplinirea cu impartialitate, corectitudine si în termenele legale a obligatiilor profesionale.

 

CAPITOLUL VII

Activităti incompatibile calitătii de judecător sau procuror

 

Art. 21. – (1) Judecătorii si procurorii nu pot cumula această calitate cu nici o altă functie publică sau privată, cu exceptia functiilor didactice din învătământul superior.

(2) Judecătorii si procurorii pot participa ca formatori în cadrul Institutului National al Magistraturii si Scolii Nationale de Grefieri, potrivit programului stabilit de acestea cu conducerile instantelor sau parchetelor în care formatorii îsi desfăsoară activitatea.

Art. 22. – Judecătorilor si procurorilor le este interzisă participarea directă ori prin persoane interpuse la jocuri de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investitii pentru care nu este asigurată transparenta fondurilor, în conditiile legii.

Art. 23. – Judecătorii si procurorii sunt datori să se abtină, potrivit legii, de la orice activitate legată de actul de justitie în cazurile care presupun existenta unui conflict între interesele lor si interesul public de înfăptuire a justitiei sau de apărare a intereselor generale ale societătii.