MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 845         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 19 septembrie 2005

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 357 din 5 iulie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.051. – Hotărâre privind schimbarea titularului dreptului de administrare a unui imobil

 

1.065. – Hotărâre pentru aprobarea localitătilor si a sumelor ce se acordă din fondul constituit la nivelul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului în temeiul art. 40 alin. 1 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, pentru cofinantarea unor actiuni ale autoritătilor administratiei publice locale privind reconstruirea/repararea unor case de locuit din zonele în care s-au produs calamităti naturale în lunile iulie–august 2005 – inundatii si/sau alunecări de teren

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

192. – Decizie privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR – ADA) drept colector al remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile si pe Internet.

 

ACTE ALE FONDULUI DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR

 

Comunicat privind lista institutiilor de credit ai căror deponenti beneficiază de garantarea rambursării depozitelor constituite la acestea

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 357

din 5 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Romral Comex“ – S.R.L. din Focsani în Dosarul nr. 1.355/C+C/2004 al Curtii de Apel Galati – Sectia comercială, maritimă si fluvială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arătând că asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentală, Curtea s-a mai pronuntat, respingând de fiecare dată exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.355/C+C/2004, Curtea de Apel Galati – Sectia comercială, maritimă si fluvială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Romral Comex“ – S.R.L. din Focsani într-o cauză având ca obiect cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare si a falimentului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că dispozitiile art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului aduc atingere art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza întâi, art. 53, art. 126, art. 135 alin. (2) lit. a) si art. 136 alin. (5) din Constitutie, pentru următoarele motive: competentele atribuite judecătoruluisindic prin textele de lege criticate au ca rezultat crearea unei instante extraordinare cu puteri depline asupra activitătii societătii; existenta unei singure căi de atac, precum si faptul că hotărârea pronuntată în primă instantă de judecătorul-sindic nu poate fi suspendată derogă de la normele procedurale de drept comun, încălcând astfel accesul liber la justitie si dreptul de a fi judecat în mod echitabil de către o instantă independentă si impartială; prin dispozitiile art. 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 se creează un regim preferential pentru anumite categorii de creditori, în detrimentul celorlalti creditori si al debitorului; procedura specială de executare silită prevăzută de Legea nr. 64/1995 aduce atingere dreptului de dispozitie al debitorului si, prin urmare, dreptului de proprietate apartinând acestuia; prin restrângerea exercitiului dreptului debitorului de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile, precum si prin indisponibilizarea acestora se încalcă principiul constitutional al libertătii comertului si cel al inviolabilitătii proprietătii; textele de lege criticate creează posibilitatea introducerii fără restrictii a unor cereri de deschidere a procedurii reorganizării judiciare si a falimentului, având ca efect instabilitatea economică si eliminarea comerciantilor vizati prin acestea de pe piata liberă, ceea ce contravine principiilor constitutionale ale unui stat de drept.

Curtea de Apel Galati – Sectia comercială, maritimă si fluvială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 este neîntemeiată, arătând că posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronuntate de judecătorulsindic nu împiedică accesul liber la justitie si nu constituie o limitare a drepturilor si libertătilor cetătenilor.

Competentele atribuite de lege judecătorului-sindic sunt cenzurate prin exercitarea acestei căi de atac. Dispozitiile art. 50 din Legea nr. 64/1995 instituie posibilitatea deschiderii procedurii falimentului pentru situatia în care debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare, asa încât sustinerile autorului exceptiei, potrivit cărora textul de lege criticat aduce atingere art. 136 alin. (5) din Constitutie, care consacră inviolabilitatea proprietătii private, nu sunt întemeiate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintele Camerei Deputatilor consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că Legea nr. 64/1995 are drept scop instituirea unei proceduri speciale, pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventă, fie prin reorganizarea activitătii acestuia, fie prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.

Specificul domeniului reglementat a determinat adoptarea unor solutii diferite fată de cele din dreptul comun. Printre acestea se află si cea cu privire la stabilirea competentei curtii de apel ca instantă de recurs pentru hotărârile date de judecătorul-sindic ca urmare a îndeplinirii principalelor sale atributii, prevăzute de art. 11 din Legea nr. 64/1995, precum si procedura aplicabilă în cazul judecării recursului.

Această reglementare nu împiedică accesul liber la justitie si nici nu limitează drepturile si libertătile părtilor, iar competentele judecătorului-sindic sunt cenzurate prin însăsi exercitarea căii de atac a recursului.

Procedura reglementată de legiuitor are ca scop atât protectia si garantarea drepturilor de creantă ale creditorilor, cât si limitarea situatiilor care să conducă la dizolvarea debitorilor aflati în insolventă, cărora li se oferă posibilitatea redresării. Această procedură reprezintă si un mijloc de constrângere a debitorului care nu si-a îndeplinit obligatiile de plată, dreptul de proprietate si prerogativele sale trebuind exercitate în conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că Legea nr. 64/1995 instituie o procedură judiciară specială, derogatorie de la dreptul comun, în scopul solutionării cu celeritate a cauzelor. Aceasta este ratiunea pentru care legea prevede o singură cale de atac împotriva hotărârilor judecătorului-sindic. Nu se poate sustine însă că lipsa căii de atac a apelului constituie o încălcare a dreptului de acces la justitie, întrucât nici dispozitiile constitutionale si nici cele ale art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu impun prevederea în dreptul national a unui număr de căi de atac împotriva hotărârilor judecătoresti. Acestea sunt chestiuni de procedură pe care legiuitorul este liber să le reglementeze, în conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Instituirea unei proceduri speciale, prin textele de lege criticate, justificate de imperativul solutionării rapide a cauzelor si al evitării devalorizării bunurilor din patrimoniul debitorului, nu reprezintă un tratament discriminatoriu aplicat acestuia.

Ridicarea dreptului de administrare al debitorului reprezintă o restrângere justificată a dreptului de proprietate, constituind o măsură de protectie a creditorilor si a patrimoniului societătii comerciale împotriva unor acte abuzive ce ar duce la diminuarea acestuia.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale. Astfel, reglementarea dedusă controlului de constitutionalitate se aplică tuturor debitorilor aflati în stare de insolventă, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, asa încât nu poate fi retinută încălcarea art. 16 din Constitutie.

Nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995, în raport cu dispozitiile art. 21 si 126 din Constitutie, întrucât este de competenta exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti si modalitătile de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justitie presupune tocmai posibilitatea celor interesati de a le exercita în conditiile legii.

Dispozitiile art. 15, 53 si 136 din Constitutie nu au incidentă în cauză.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispozitii care au următorul continut:

– Art. 8: “(1) Curtea de apel va fi instanta de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic, în baza art. 11.

(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

(3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părtilor se face prin publicitate. În vederea solutionării recursului, se trimit la curtea de apel în copie certificată, sub semnătura grefierului-sef al tribunalului, numai actele care interesează rezolvarea recursului.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs.

(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătoruluisindic:

a) hotărârea de respingere a contestatiei debitorului, făcută în temeiul art. 38 alin. (5);

b) hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, pronuntată în conditiile art. 106;

c) hotărârea de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea de creante, făcută în temeiul art. 121.

(6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronuntate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii deschise împotriva unui debitor se constituie un singur dosar.“;

– Art. 36: “(1) Orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolventă din cauza încetării plătilor fată de acesta timp de cel putin 30 de zile, în următoarele conditii:

a) dacă creantele izvorăsc din raporturi de muncă sau raporturi obligationale civile, acestea trebuie să aibă un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în conditiile legii si calculate la data formulării cererii introductive;

b) în celelalte cazuri creantele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;

c) în cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie să fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în conditiile legii si calculate la data formulării cererii introductive.

(2) Dacă între momentul formulării cererii de către un creditor si cel al judecării acestei cereri de către judecătorulsindic sunt formulate cereri de către alti creditori, judecătorulsindic va dispune conexarea acestora si va stabili îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor în raport cu valoarea însumată a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri.

(3) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la primul dosar.“;

– Art. 50: “(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare – constând în dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea –, dacă acesta nu si-a declarat, în conditiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau, după caz, ale art. 39, intentia de reorganizare.

(2) Cu exceptia cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile si bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.

(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului o dată cu desemnarea unui administrator, indicând totodată si conditiile de exercitare a acestuia.

(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.

(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociatilor/actionarilor pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitătii de realizare a unui plan rational de activitate.

(6) Judecătorul-sindic va examina în termen de 15 zile cererea prevăzută la alin. (5), într-o sedintă la care vor fi citati debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor si reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociatilor/actionarilor.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza întâi, art. 53, art. 126, art. 135 alin. (2) lit. a) si art. 136 alin. (5), care au următorul continut:

– Art. 15 alin. (1): “Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea.“;

– Art. 16 alin. (1): “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“;

– Art. 21: “(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.“;

– Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]“;

– Art. 53: “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.“;

– Art. 126: “(1) Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege.

(2) Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

(3) Înalta Curte de Casatie si Justitie asigură interpretarea si aplicarea unitară a legii de către celelalte instante judecătoresti, potrivit competentei sale.

(4) Compunerea Înaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.

(5) Este interzisă înfiintarea de instante extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiintate instante specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente să solutioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonante sau, după caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.“;

– Art. 135 alin. (2) lit. a): “Statul trebuie să asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;“;

– Art. 136 alin (5): “Proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului s-a pronuntat prin numeroase decizii, prin raportare la aceleasi texte constitutionale. Astfel, asupra constitutionalitătii art. 8 din Legea nr. 64/1995 (fostul art. 7, în numerotarea anterioară republicării legii) s-a pronuntat prin Decizia nr. 177 din 20 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 1 iunie 2004, si prin Decizia nr. 51 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 februarie 2005; asupra constitutionalitătii art. 36 din Legea nr. 64/1995 (fostul art. 29, în numerotarea anterioară republicării legii) s-a pronuntat prin Decizia nr. 504 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 2 februarie 2005, si prin Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, iar asupra  constitutionalitătii art. 50 din Legea nr. 64/1995 (fostul art. 401, în numerotarea anterioară republicării legii) s-a pronuntat prin Decizia nr. 318 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 28 octombrie 2004, statuând de fiecare dată că acestea sunt constitutionale.

Pentru a pronunta aceste solutii Curtea a retinut următoarele:

Potrivit art. 2 din Legea nr. 64/1995, scopul acestei legi este instituirea unei proceduri speciale, pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventă, fie prin reorganizarea activitătii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.

Specificul domeniului supus reglementării, si anume procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a impus adoptarea unor solutii diferite fată de cele din dreptul comun, una dintre acestea fiind cea statuată prin dispozitiile art. 8 din Legea nr. 64/1995, si anume desemnarea curtii de apel ca instantă de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic ca urmare a îndeplinirii principalelor sale atributii, prevăzute de art. 11 din Legea nr. 64/1995.

În raport cu continutul reglementării cuprinse în art. 8 din Legea nr. 64/1995 nu se poate retine, asa cum fără temei sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, că dispozitiile legale citate împiedică accesul la justitie.

Nu se poate primi, de asemenea, sustinerea autorului exceptiei, în sensul că judecătorul-sindic este o instantă extraordinară. Urmând regulile generale ale procesului judiciar, prin care se asigură egalitatea părtilor si exercitarea de către acestea a dreptului la apărare, judecătorul-sindic constituie o instantă specializată, potrivit art. 126 alin. (5) din Constitutie.

În ceea ce priveste numărul căilor de atac existente în cadrul procedurii reglementate prin Legea nr. 64/1995, atributiile judecătorului-sindic, caracterul hotărârilor pronuntate de acesta si interdictia stabilită pentru instanta de recurs de a suspenda hotărârile judecătorului-sindic, Curtea retine că toate acestea constituie chestiuni de procedură pe care legiuitorul este competent să le reglementeze, în conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Nu se poate retine nici critica potrivit căreia dispozitiile art. 36 din Legea nr. 64/1995 încalcă dreptul de proprietate al debitorului prin faptul că dau posibilitatea oricărui creditor să solicite deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului unui debitor, întrucât numai creditorii care îndeplinesc toate conditiile prevăzute de dispozitiile art. 36 din Legea nr. 64/1995 pot formula o cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului unui debitor, care urmează să se deruleze în conditiile prevăzute de aceleasi dispozitii legale. Astfel, pentru a se putea cere deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului creditorul trebuie să aibă o creantă certă, lichidă si exigibilă, în cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive, iar debitorul trebuie să fi încetat plătile timp de cel putin 30 de zile. Procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu si-a îndeplinit de bunăvoie obligatia de plată, cu luarea în considerare a exigentei potrivit căreia dreptul de proprietate si prerogativele sale, în special dreptul de dispozitie, trebuie exercitate în conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, Curtea constată că si această sustinere este nefondată, întrucât scopul Legii nr. 64/1995 fiind tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plăti, prin dispozitiile criticate se realizează respectarea întocmai a obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Dispozitiile art. 50 din Legea nr. 64/1995 care reglementează măsura ridicării dreptului debitorului de a-si mai conduce activitatea, de a-si administra bunurile si de a dispune de acestea nu au semnificatia unui transfer de proprietate, prin intermediul lor având loc numai o indisponibilizare a bunurilor, care nu afectează în esentă dreptul de proprietate al debitorului. Prin urmare, textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 136 alin. (5) din Constitutie care, de altfel, prevăd inviolabilitatea proprietătii private “în conditiile legii organice“. De asemenea, este de retinut că, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Întrucât reglementarea legală criticată se aplică deopotrivă, fără exceptii, tuturor situatiilor care se încadrează în ipoteza aici prevăzută si nu instituie măsuri discriminatorii sau diferente de tratament juridic între debitorii aflati în stare de insolventă, nu se poate retine că ar contraveni principiului egalitătii în drepturi consacrat de art. 16 din Constitutie.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, potrivit căreia sunt încălcate prevederile art. 53 din Constitutie, Curtea constată că acest text nu are incidentă în cauză, întrucât dreptul comerciantului de a-si conduce activitatea nu este unul dintre drepturile si libertătile fundamentale prevăzute la titlul II din Constitutie, la care se referă dispozitiile art. 53.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, 36 si 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Romral Comex“ – S.R.L. din Focsani în Dosarul nr. 1.355/C+C/2004 al Curtii de Apel Galati – Sectia comercială, maritimă si fluvială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 iulie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind schimbarea titularului dreptului de administrare a unui imobil

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă transmiterea unei cote-părti dintr-un imobil, proprietate publică a statului, situat în municipiul Bucuresti, Sos. Viilor nr. 38, sectorul 5, împreună cu mijloacele fixe si obiectele de inventar din dotare, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Autoritătii Nationale pentru Tineret în administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării.

Art. 2. – Predarea-preluarea cotei-părti din imobilul prevăzut la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul educatiei si cercetării,

Mircea Miclea

Presedintele Autoritătii Nationale pentru Tineret,

Károly Borbély

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 8 septembrie 2005.

Nr. 1.051.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a cotei-părti din imobilul ce face obiectul schimbării titularului dreptului de administrare

 

Adresa imobilului

care se transmite

Persoana juridică

de la care se

transmite imobilul

Persoana juridică

la care se

transmite imobilul

Număr

atribuit de

Ministerul

Finantelor

Publice

Caracteristici tehnice

Municipiul Bucuresti,

Sos. Viilor nr. 38,

sectorul 5

Autoritatea Natională

pentru Tineret

Ministerul Educatiei si Cercetării

145.439

Imobil S+P+E5+E6:

– suprafată subsol = 133,4 m2

– suprafată parter = 1873 m2

– suprafată totală etaj 5 = 1487 m2

– suprafată totală etaj 6 = 1487 m2

Suprafata totală = 4.980,4 m2

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea localitătilor si a sumelor ce se acordă din fondul constituit la nivelul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului în temeiul art. 40 alin. 1 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, pentru cofinantarea unor actiuni ale autoritătilor administratiei publice locale privind reconstruirea/repararea unor case de locuit din zonele în care s-au produs calamităti naturale în lunile iulie–august 2005 – inundatii si/sau alunecări de teren

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 9 alin. (2) din sectiunea a 4-a a cap. I din Ordonanta Guvernului nr. 53/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar si al contabilitătii publice,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Se aprobă alocarea pe judete a sumei de 16.500 mii lei (RON), din fondul constituit la nivelul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 1 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, cu modificările ulterioare, pentru cofinantarea unor actiuni ale autoritătilor administratiei publice locale privind reconstruirea/repararea unor case de locuit din zonele în care s-au produs calamităti naturale în lunile iulie–august 2005 – inundatii si/sau alunecări de teren, conform anexei nr. 1.

(2) Primarii localitătilor din judetele prevăzute în anexa nr. 1 răspund pentru identificarea si inventarierea caselor de locuit distruse/avariate la sistemul structural si formulează propuneri privind actiunile si sumele necesare care se centralizează la comitetele judetene pentru situatii de urgentă.

(3) Suma prevăzută la alin. (1) se repartizează pe localitătile prevăzute în anexa nr. 1a), prin ordin comun al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului si al ministrului administratiei si internelor, la propunerea prefectilor si în limita sumelor aprobate pentru fiecare judet.

Art. 2. – Actiunile prevăzute la art. 1 constau în:

a) lucrări de reconstruire a caselor de locuit distruse;

b) lucrări de reparare a caselor de locuit cu avarii la sistemul structural;

c) achizitionarea unor materiale de constructii pentru reconstruirea/repararea caselor de locuit;

d) transportul materialelor de constructii la punctele de lucru, de la depozitele nominalizate de institutia prefectului si de autoritătile administratiei publice locale;

e) asistentă tehnică pentru evaluarea lucrărilor de reconstructie/reparare necesare, precum si pe parcursul executiei lucrărilor pentru reconstruirea/repararea caselor de locuit.

Art. 3. – (1) Primarii localitătilor contractează, în limita sumelor aprobate, serviciile si lucrările necesare reconstruirii/reparării caselor de locuit, răspunzând pentru realizarea lucrărilor si receptia acestora, în conditiile legii.

(2) Pentru achizitionarea produselor, serviciilor si lucrărilor necesare pentru reconstruirea/repararea caselor de locuit din zonele calamitate se vor aplica prevederile legislatiei în vigoare privind achizitiile publice în situatii de fortă majoră.

Art. 4. – În vederea decontării serviciilor si lucrărilor, efectuate conform contractelor încheiate în acest scop, primarii localitătilor răspund pentru:

a) verificarea si arhivarea documentelor legale de plată;

b) întocmirea deconturilor justificative, conform anexei nr. 2;

c) acordarea vizei de control financiar preventiv;

d) transmiterea deconturilor justificative, vizate de prefect, la Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

Art. 5. – Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, în baza deconturilor justificative, întocmeste note de fundamentare, conform anexei nr. 3, si virează sumele aprobate, cu ordine de plată tip trezorerie, în bugetele locale respective.

Art. 6. – (1) Primarii localitătilor, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea sumelor, efectuează plătile în conturile executantilor nominalizati în deconturile justificative.

(2) Primarii localitătilor răspund, potrivit legii, pentru legalitatea, necesitatea, oportunitatea, realitatea si exactitatea datelor înscrise în deconturile justificative.

Art. 7. – Prefectii judetelor prevăzute în anexa nr. 1 coordonează actiunile primarilor privind reconstruirea/repararea caselor de locuit, răspunzând pentru utilizarea cu eficientă si în scopul pentru care au fost aprobate fondurile alocate, pe judete, potrivit prezentei hotărâri.

Art. 8. – Anexele nr. 1, 1a), 2 si 3*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

Ministrul delegat pentru lucrări publice si amenajarea

teritoriului,

László Borbély

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Ministrul finantelor publice,

 

Bucuresti, 15 septembrie 2005.

Nr. 1.065.

 

ANEXE

 

LISTA

judetelor si a sumelor alocate, pe actiuni, din fondul constituit la nivelul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului în temeiul art. 40 alin. 1 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în constructii, pentru cofinantarea unor actiuni ale autoritătilor administratiei publice locale privind reconstruirea/repararea unor case de locuit din zonele în care s-au produs calamităti naturale în lunile iulie–august 2005 – inundatii si/sau alunecări de teren

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR – ADA) drept colector al remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile si pe Internet

 

Având în vedere dispozitiile art. 1232 alin. (1) lit. e) si ale art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,

tinând cont de prevederile Hotărârii arbitrale nr. 1/2004 privind Metodologia pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile si drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor de autor si ale Hotărârii arbitrale nr. 2/2004 privind Metodologia pentru utilizarea operelor muzicale pe Internet si drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor de autor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 18 ianuarie 2005 prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 174/2004,

în baza prevederilor art. 2 alin. (2) si ale art. 6 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 758/2003 privind organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor si a corpului de arbitri,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. – Se desemnează organismul de gestiune colectivă Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România – Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR – ADA), cu sediul în municipiul Bucuresti, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1, drept colector al remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile si pe Internet, stabilite prin hotărârile arbitrale nr. 1/2004 si nr. 2/2004, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 18 ianuarie 2005 prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 174/2004.

Art. 2. – Prezenta decizie intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Rodica Pârvu

 

Bucuresti, 8 septembrie 2005.

Nr. 192.

 

ACTE ALE FONDULUI DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR

 

FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR ÎN SISTEMUL BANCAR

 

COMUNICAT

privind lista institutiilor de credit ai căror deponenti beneficiază de garantarea rambursării depozitelor constituite la acestea

 

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar aduce la cunostintă lista institutiilor de credit ai căror deponenti beneficiază de garantarea rambursării depozitelor constituite la acestea, în conditiile si limitele prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 39/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

 

Nr.

crt.

Denumirea băncii

 

I. Bănci – persoane juridice române

1.

Banca Comercială Română – S.A.

2.

Raiffeisen Bank – S.A.

3.

BRD – Groupe Société Générale – S.A.

4.

Banca pentru Mică Industrie si Liberă Initiativă – MINDBANK – S.A.

5.

Banca Comercială “Ion fiiriac“ – S.A.

6.

Banc Post – S.A.

7.

Banca de Export-Import a României – S.A. Eximbank

8.

Banca Românească Membră a Grupului National Bank of Greece – S.A.

9.

FINANSBANK (România) – S.A.

10.

Banca Transilvania – S.A.

11.

ROMEXTERRA Bank – S.A.

12.

ALPHA BANK ROMANIA – S.A.

13.

PIRAEUS BANK ROMANIA – S.A.

14.

ABN AMRO Bank (România) – S.A.

15.

OTP BANK ROMANIA – S.A.

16.

Citibank România – S.A.

17.

Banca Comercială SANPAOLO IMI BANK ROMANIA – S.A.

18.

Emporiki Bank – România – S.A.

19.

NOVA BANK – S.A.

20.

LIBRA BANK – S.A.

21.

Banca Daewoo (România) – S.A.

22.

UniCredit România – S.A.

23.

HVB Bank România – S.A.

24.

ROMANIAN INTERNATIONAL BANK – S.A.

25.

EGNATIA BANK (România) – S.A.

26.

Banca Comercială CARPATICA – S.A.

27.

EUROM BANK – S.A.

28.

VOLKSBANK ROMÂNIA – S.A.

29.

ProCredit Bank – S.A.

30.

Raiffeisen Banca pentru Locuinte – S.A.

31.

PORSCHE BANK ROMANIA – S.A.

32.

Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. – depozitele persoanelor juridice

33.

HVB Banca pentru Locuinte – S.A.

 

II. Sucursale ale băncilor străine

1.

Anglo-Romanian Bank Limited Anglia, Londra – Sucursala Bucuresti

2.

MISR Romanian Bank, Cairo – Sucursala Bucuresti

3.

ING Bank N.V., Amsterdam– Sucursala Bucuresti

4.

Banca Italo-Romena SpA, Italia Treviso – Sucursala Bucuresti

5.

Garanti Bank International N.V. – Sucursala Bucuresti

6.

Banca di Roma SpA Italia – Sucursala Bucuresti

 

III. Cooperative de credit – Case centrale

1.

CREDITCOOP – S.A. – Casa Centrală

 

Prezenta listă a institutiilor de credit ai căror deponenti beneficiază de garantarea depozitelor constituite la acestea înlocuieste lista publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.139 din 2 decembrie 2004.

 

Directorul general al Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar,

Alexandru Matei