MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 173 (XVII) - Nr. 854         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 22 septembrie 2005

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.020. – Hotărâre pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare si comercializare a apelor minerale naturale

 

1.057. – Hotărâre privind aprobarea renuntării la cetătenia română unor persoane

 

1.084. – Hotărâre privind transmiterea unei părti dintr-un imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului Public, pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

69. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind Codul produselor medicinale veterinare

 

91. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste regulile aplicabile controalelor regulate asupra stării generale de igienă, efectuate de operatori în unităti, în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 401/2002, si cu Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate care reglementează producerea si comertul cu carne proaspătă de pasăre, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 402/2002

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare si comercializare a apelor minerale naturale

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă Normele tehnice de exploatare si comercializare a apelor minerale naturale, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la 180 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu exceptia art. 5 alin. (2), art. 25 alin. (2) si a art. 28 alin. (2) si (3) din normele tehnice prevăzute la art. 1, care vor intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

Art. 3. – La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri Hotărârea Guvernului nr. 760/2001 privind aprobarea Normelor tehnice de exploatare si comercializare a apelor minerale naturale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 23 august 2001, cu modificările ulterioare, se abrogă.

Prezenta hotărâre transpune Directiva nr. 777/80/CEE din 15 iulie 1980 pentru armonizarea legislatiei statelor membre privind exploatarea si comercializarea apelor minerale naturale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L 229 din 30 august 1980, asa cum a fost modificată si completată prin Directiva nr. 1.276/80/CEE din 22 decembrie 1980, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L 375 din 31 decembrie 1980, Directiva nr. 7/85/CEE din 19 decembrie 1984, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L 2 din 3 ianuarie 1985, Directiva nr. 70/96/CE din 28 octombrie 1996, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L 299 din 23 noiembrie 1996, Regulamentul nr. 1.882/2003/CE din 29 septembrie 2003, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L 284 din 31 octombrie 2003, precum si Directiva nr. 40/2003/CE din 16 mai 2003 privind lista, concentratiile limită, criteriile de etichetare a constituentilor din apele minerale naturale, precum si conditiile privind utilizarea aerului îmbogătit cu ozon la tratarea apelor minerale naturale si a apelor de izvor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L126 din 22 mai 2003.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul sănătătii,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resursele Minerale,

Gheorghe Buliga

Presedintele Autoritătii Nationale

pentru Protectia Consumatorilor,

Cătălin Florin Teodorescu

Ministrul integrării europene,

Anca Daniela Boagiu

 

Bucuresti, 1 septembrie 2005.

Nr. 1.020.

 

ANEXĂ

 

NORME TEHNICE

de exploatare si comercializare a apelor minerale naturale

 

Art. 1. – (1) Prezentele norme tehnice de exploatare si comercializare a apelor minerale naturale, denumite în continuare norme, se aplică apelor extrase de pe teritoriul României, care sunt recunoscute de autoritatea competentă conform legii ca ape minerale naturale si care respectă prevederile cap. I din anexa nr. 1.

(2) Prezentele norme stabilesc lista constituentilor din apele minerale naturale, care pot să prezinte un potential risc pentru sănătatea publică, valorile limită admise ale acestora, termenul limită pentru introducerea acestor valori si cerintele de etichetare pentru anumiti constituenti. Acesti constituenti trebuie să fie în mod natural prezenti în apă, iar nu ca rezultat al contaminării sursei.

(3) Prezentele norme reglementează, de asemenea, conditiile de utilizare a aerului îmbogătit cu ozon pentru separarea unor compusi ai fierului, manganului, sulfului si arsenului din apele minerale naturale sau din apele de izvor si cerintele de etichetare pentru apele care au fost supuse unei asemenea tratări.

Art. 2. – (1) Prezentele norme se aplică si apelor minerale naturale extrase de pe teritoriul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene si care sunt importate în România, după ce acestea au fost recunoscute ca ape minerale naturale de Agentia Natională pentru Resurse Minerale sau de un stat membru al Uniunii Europene.

(2) Apele minerale naturale importate sunt recunoscute ca atare numai dacă autoritatea competentă din tara de extractie certifică faptul că îndeplinesc cerintele prevăzute la cap. I din anexa nr. 1 si că s-a procedat la controlul permanent al aplicării prevederilor pct. 2 din anexa nr. 2.

(3) Durata de valabilitate a certificării apelor minerale naturale din import este de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii.

(4) În cazul în care durata de valabilitate a certificării apelor minerale naturale din import a fost reînnoită până la sfârsitul perioadei prevăzute la alin. (3), nu este necesară o nouă certificare.

Art. 3. – În sensul prezentelor norme, autoritatea competentă pentru recunoasterea apelor minerale naturale este Agentia Natională pentru Resurse Minerale, denumită în continuare ANRM.

Art. 4. – Prezentele norme nu se aplică:

a) apelor care sunt considerate medicamente în sensul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 336/2002, cu modificările si completările ulterioare;

b) apelor minerale naturale utilizate la sursă în scopuri curative în unităti de tratament balnear;

c) apelor minerale naturale destinate a fi exportate în state care nu sunt membre ale Uniunii Europene.

Art. 5. – (1) Apele minerale naturale prevăzute la art. 1 si 2 sunt recunoscute de ANRM, care motivează recunoasterea si publică lista lor, prin ordin al presedintelui ANRM, în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) ANRM informează Comisia Europeană asupra cazurilor în care recunoasterea prevăzută la alin. (1) a fost acordată sau retrasă. Lista apelor minerale naturale recunoscute în Uniunea Europeană se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Art. 6. – Pe teritoriul României pot fi comercializate sub denumirea de ape minerale naturale numai apele recunoscute de ANRM sau de autoritatea competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

Art. 7. – Sursele de ape minerale naturale sunt exploatate si apele acestora sunt îmbuteliate numai în conformitate cu prevederile anexei nr. 2.

Art. 8. – Apa minerală naturală, asa cum se prezintă la sursă, nu poate face obiectul nici unei tratări sau adăugări, cu exceptia următoarelor proceduri:

a) separarea elementelor instabile, cum sunt compusii de fier si de sulf, prin filtrare si/sau decantare, eventual precedată de oxigenare, astfel încât această tratare să nu aibă ca efect modificarea compozitiei apei minerale naturale în ceea ce priveste constituentii caracteristici care îi conferă proprietătile;

b) separarea compusilor de fier, mangan, sulf si arsen din anumite ape minerale naturale, prin tratare cu aer îmbogătit cu ozon, cu următoarele conditii:

– compozitia fizico-chimică a apelor minerale naturale să nu se modifice, prin tratare, în ceea ce priveste constituentii caracteristici;

– să fie în conformitate cu cerintele specifice de utilizare stabilite de Ministerul Sănătătii;

– să fie notificată Ministerului Sănătătii si să facă obiectul unui control specific din partea acestuia;

c) separarea constituentilor indezirabili, altii decât cei prevăzuti la lit. a) sau b), prin utilizarea unei tratări, cu respectarea simultană a următoarelor conditii:

– să nu modifice compozitia apei minerale naturale în ceea ce priveste constituentii săi caracteristici care îi conferă proprietătile;

– să fie în conformitate cu cerintele specifice de utilizare care sunt stabilite de Ministerul Sănătătii;

– să fie notificată autoritătilor competente si să facă obiectul unui control specific din partea acestora;

d) eliminarea totală sau partială a dioxidului de carbon liber prin procedee exclusiv fizice.

Art. 9. – O apă minerală naturală, asa cum se prezintă la sursă, nu poate face obiectul nici unei alte adăugări decât încorporarea sau reîncorporarea de dioxid de carbon în conditiile prevăzute la cap. III din anexa nr. 1.

Art. 10. – Se interzic orice tratare de dezinfectare, prin orice mijloace s-ar face aceasta, cu exceptia celei prevăzute la art. 9, precum si adăugarea de elemente bacteriostatice sau orice altă tratare de natură a modifica numărul populatiei microbiene din apa minerală naturală.

Art. 11. – Prevederile art. 8 nu se aplică apelor minerale naturale sau apelor de izvor utilizate pentru fabricarea băuturilor răcoritoare.

Art. 12. – (1) Numărul total de colonii revitalizabile dintr-o apă minerală naturală la sursă trebuie să corespundă populatiei microbiene normale din apă si să facă dovada existentei unei protectii eficiente a sursei împotriva tuturor tipurilor de contaminare. Numărul total de colonii va fi determinat conform prevederilor pct. 3.3 al cap. II din anexa nr. 1.

(2) După îmbuteliere numărul total de germeni nu poate depăsi 100/ml, la o temperatură cuprinsă între 20şC – 22şC, în 72 de ore, pe agar-agar sau pe un amestec agar-gelatină, si 20/ml la o temperatură de 37şC, în 24 de ore, pe agar-agar. Numărul total de germeni va fi măsurat într-un interval de 12 ore de la îmbuteliere, apa fiind păstrată pe această durată la temperatura de 4şC +/– 1şC.

(3) La sursă, în mod normal, aceste valori nu trebuie să depăsească 20 germeni/ml, la o temperatură cuprinsă între 20şC–22şC, în 72 de ore, si, respectiv, 5 germeni/ml, la o temperatură de 37şC, în 24 de ore, cu mentiunea că acestea trebuie considerate valori de referintă si nu concentratii maxime permise.

Art. 13. – La sursă si în timpul comercializării ei o apă minerală naturală nu trebuie să contină:

a) paraziti si microorganisme patogene;

b) Escherichia coli si alte bacterii coliforme si streptoc ci fecali în 250 ml de esantion examinat;

c) bacterii anaerobe sulfitoreducatoare cu înmultire prin spori în 50 ml de esantion examinat;

d) Pseudomonas aeruginosa în 250 ml de esantion examinat.

Art. 14. – (1) Conform art. 8 lit. b), aplicarea tratării apelor minerale naturale cu aer îmbogătit cu ozon trebuie să fie notificată în prealabil Ministerului Sănătătii, care se va asigura că:

a) utilizarea unei astfel de tratări trebuie să fie justificată de existenta în compozitia apei a unor compusi de fier, mangan, sulf si arsen;

b) procesatorul ia toate măsurile necesare pentru a garanta eficienta si siguranta procesului de tratare si pentru a permite efectuarea verificărilor de către Ministerul Sănătătii.

(2) Tratarea cu aer îmbogătit cu ozon a apelor minerale naturale trebuie să se realizeze cu respectarea următoarelor conditii:

a) compozitia fizico-chimică a apei minerale naturale în ceea ce priveste constituentii caracteristici să nu se modifice prin tratare;

b) apa minerală naturală trebuie să îndeplinească înainte de tratare criteriile microbiologice prevăzute la art. 12 si 13;

c) tratarea nu va conduce la formarea de reziduuri cu o concentratie ce depăseste limitele maxime admise, prevăzute în anexa nr. 7, si nici la formarea altor reziduuri cu risc pentru sănătatea publică.

Art. 15. – Cu respectarea prevederilor art. 12 si 13 si a conditiilor de exploatare stabilite în anexa nr. 2, în momentul comercializării:

a) numărul total de bacterii dezvoltate într-o apă minerală naturală poate fi doar cel care rezultă din cresterea normală a continutului de bacterii pe care l-a avut la sursă;

b) apa minerală naturală nu poate prezenta nici un fel de defect organoleptic.

Art. 16. – (1) Apa minerală naturală se îmbuteliază si se ambalează astfel încât să nu fie permisă modificarea calitătilor sale initiale.

(2) Toate recipientele utilizate la ambalarea apelor minerale naturale trebuie să fie prevăzute cu sisteme de închidere, proiectate astfel încât să fie evitată orice posibilitate de alterare sau de contaminare.

(3) Apele minerale naturale vor respecta la momentul ambalării limitele de concentratie maximă prevăzute la lit. C din anexa nr. 4.

(4) Limitele de concentratie maxime prevăzute la lit. c) din anexa nr. 4 pentru fluoruri si nichel se aplică de la 1 ianuarie 2008.

Art. 17. – (1) Este interzis transportul apei minerale naturale în recipiente de mare capacitate – vrac, la sfârsitul tratării efectuate potrivit prevederilor art. 8 si 9 sau înainte de conditionare.

(2) Apa minerală naturală se transportă numai în recipientele destinate consumatorului.

Art. 18. – (1) Denumirea sub care se comercializează apele minerale naturale este “apă minerală naturală“.

(2) În cazul unei ape minerale naturale carbogazoase, definită ca o apă minerală naturală, care, la origine sau după îmbuteliere, degajă în mod spontan si usor perceptibil dioxid de carbon, în conditii normale de temperatură si presiune, denumirea este, după caz: “apă minerală naturală, natural carbogazoasă“, “apă minerală naturală îmbogătită cu dioxid de carbon de la sursă“ sau “apă minerală naturală carbozificată“, conform definitiilor prevăzute la cap. III din anexa nr. 1.

(3) În cazul apelor minerale naturale care au fost supuse metodelor de tratare prevăzute la art. 8 lit. d), denumirea sub care se comercializează este însotită de sintagma “decarbogazificată integral“ sau, după caz, “decarbogazificată partial“.

Art. 19. – (1) Etichetarea apelor minerale naturale trebuie să contină următoarele informatii obligatorii:

a) mentionarea compozitiei chimice, precizându-se constituentii caracteristici;

b) locul unde este exploatată sursa si numele acesteia;

c) indicarea eventualelor tratări prevăzute la art. 8 lit. b) si c);

d) apele minerale naturale având o concentratie de fluor mai mare de 1,5 mg/l vor avea specificat pe etichetă următorul avertisment: “Contine mai mult de 1,5 mg/l fluor: produs nerecomandat consumului regulat al sugarilor si copiilor sub 7 ani“.

(2) Recipientele apelor minerale naturale care au fost tratate cu aer îmbogătit cu ozon trebuie inscriptionate pe etichetă, în imediata apropiere a locului unde este mentionată compozitia chimică a constituentilor caracteristici, cu următorul text: “Apă supusă unei oxidări cu aer îmbogătit cu ozon, conform unei tehnologii autorizate“.

(3) Avertismentul prevăzut la alin. (1) lit. d) va fi amplasat în imediata apropiere a denumirii comerciale a produsului si va fi scris cu caractere lizibile si vizibile, iar în cadrul compozitiei chimice mentionate pe etichetă potrivit lit. a) se va înscrie în mod obligatoriu continutul efectiv de fluor.

Art. 20. – O denumire de localitate sau anumiti termeni toponimici locali pot fi utilizati în cadrul denumirii comerciale, cu conditia ca acestia să se refere la o apă minerală naturală a cărei sursă este exploatată în locul indicat si să nu inducă în eroare asupra locului de exploatare a sursei.

Art. 21. – Este interzisă comercializarea sub mai multe denumiri comerciale a apei minerale naturale provenite din aceeasi sursă.

Art. 22. – (1) Dacă etichetele sau inscriptionările de pe recipientele în care sunt oferite spre vânzare apele minerale naturale includ o denumire comercială diferită de denumirea sursei sau a locului de exploatare a acesteia, numele locului sau al sursei este redat cu caractere având dimensiunea de cel putin o dată si jumătate mai mare decât a caracterelor utilizate în denumirea comercială.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si în ceea ce priveste importanta atribuită denumirii sursei sau a locului ei de exploatare, în toate materialele publicitare referitoare la apa minerală naturală respectivă, indiferent de forma lor.

Art. 23. – (1) Pe ambalaje, etichete si în publicitatea de orice fel este interzisă utilizarea denumirilor, denumirilor brevetate, a mărcilor comerciale sau de fabrică, a ilustratiilor sau a altor simboluri care sugerează, în cazul unei ape minerale naturale, o caracteristică pe care apa nu o are, în special privind originea sa, data autorizării acesteia, rezultatele analizelor sau orice trimiteri similare la garantiile de autenticitate.

(2) În cazul apelor potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale, sunt interzise utilizarea denumirilor brevetate, a mărcilor comerciale sau de fabrică, a ilustratiilor sau a altor simboluri care pot duce la o confuzie cu apa minerală naturală si, în special, utilizarea denumirii de “apă minerală“.

Art. 24. – (1) Sunt interzise înscrierea si utilizarea pe ambalaje, etichete si în publicitatea de orice fel a indicatiilor care atribuie unei ape minerale naturale proprietăti referitoare la prevenirea, tratarea sau vindecarea unor boli umane.

(2) Caracteristicile apelor minerale naturale prevăzute în anexa nr. 3 sunt permise dacă acestea au fost stabilite în baza analizelor fizico-chimice sau, acolo unde este cazul, a unor examene farmacologice, fiziologice si clinice realizate conform prevederilor pct. 2 al cap. I din anexa nr. 1.

(3) Pe etichete pot fi înscrise indicatii precum: “stimulează digestia“, “poate facilita functiile hepato-biliare“ sau indicatii similare, dacă acestea nu contravin principiilor prevăzute la alin. (1) si sunt compatibile cu cele prevăzute la alin. (2).

Art. 25. – (1) Prin ordin al ministrului sănătătii se adoptă prevederi privind informatiile de pe ambalaje sau etichete, precum si publicitare, referitoare la posibilitatea utilizării apelor minerale naturale în alimentatia sugarilor. Prevederile de acest tip pot viza si proprietătile apei care determină utilizarea informatiilor respective.

(2) Cu privire la aceste prevederi Ministerul Sănătătii va informa în prealabil statele membre ale Uniunii Europene si Comisia Europeană.

Art. 26. – Termenul “apă de izvor“ este rezervat unei ape destinate consumului uman, în stare naturală si îmbuteliată la sursă, care:

a) satisface conditiile microbiologice prevăzute la art. 12 si 13;

b) satisface conditiile de exploatare prevăzute la pct. 2 si 3 din anexa nr. 2, care vor fi respectate în totalitate pentru apa de izvor;

c) satisface cerintele în materie de etichetare prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. b) si c) si la art. 20–22 alin. (1);

d) nu a suferit altă tratare decât cele prevăzute la art. 8–11;

e) îndeplineste criteriile de potabilitate prevăzute în legislatia românească, referitoare la apele potabile.

Art. 27. – Orice apă îmbuteliată destinată consumului alimentar, alta decât “apa minerală naturală“ sau “apa de izvor“, se comercializează sub denumirea de “apă de masă“.

Art. 28. – (1) ANRM si/sau Ministerul Sănătătii si/sau Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorului pot/poate să suspende temporar sau să interzică comercializarea, conform competentelor, pe teritoriul României a unei ape minerale naturale, atunci când aceasta nu respectă dispozitiile prezentelor norme sau prezintă un risc pentru sănătatea publică.

(2) În situatia prevăzută la alin. (1) ANRM va informa Comisia Europeană si statele membre ale Uniunii Europene, indicând motivele care au condus la luarea acestei decizii.

(3) La cererea unui stat membru al Uniunii Europene sau a Comisiei Europene, ANRM furnizează, pentru apele recunoscute pe teritoriul României, toate informatiile necesare care privesc recunoasterea apei, precum si rezultatele controalelor periodice.

Art. 29. – Prevederile referitoare la etichetare din prezentele norme se completează în mod corespunzător cu actele normative în vigoare privind etichetarea alimentelor.

Art. 30. – (1) Constituie contraventii si se sanctionează următoarele fapte:

a) nerespectarea prevederilor art. 7, 8, 9 si 10, cu amendă de la 6.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);

b) nerespectarea prevederilor art. 13 (la comercializare), ale art. 18, 19, 20, 21, 22, 23, ale art. 24 alin. (1), ale art. 26 lit. a), c), d) si e) si ale art. 27, cu amendă de la 200 lei (RON) la 10.000 lei (RON);

c) nerespectarea prevederilor art. 12, 13, 15, 16, 17, art. 24 alin. (1) si (3) si ale art. 26 lit. a) si e), cu amendă de la 400 lei la 4.000 lei (RON).

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul anume împuternicit din cadrul:

a) ANRM, pentru nerespectarea prevederilor alin. (1) lit. a);

b) Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, pentru nerespectarea prevederilor alin. (1) lit. b);

c) Ministerului Sănătătii, pentru nerespectarea prevederilor alin. (1) lit. c).

(3) În vederea efectuării controalelor oficiale trebuie respectate specificatiile prevăzute în anexa nr. 6 privind analiza compusilor prevăzuti la lit. C din anexa nr. 4.

(4) Dispozitiile referitoare la contraventii, prevăzute la alin. (1) si (2), se completează cu prevederile Odonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 31. – Anexele nr. 1–7 fac parte integrantă din prezentele norme.

 

ANEXA Nr. 1

la norme

 

DEFINITIA

apei minerale naturale

 

CAPITOLUL I

Definitie

 

1. Prin apă minerală naturală se întelege o apă pură din punct de vedere microbiologic, în sensul art. 12 din norme, care îsi are originea într-un zăcământ/acvifer subteran si este exploatată prin una sau mai multe emergente naturale ori foraje.

Apa minerală naturală se deosebeste în mod evident de apa de băut obisnuită prin următoarele caracteristici:

a) natura sa, caracterizată printr-un continut specific de săruri minerale dizolvate, oligoelemente sau alti constituenti si, eventual, prin unele efecte asupra sănătătii;

b) puritatea sa originară, ambele caracteristici fiind mentinute intacte datorită originii subterane a acestei ape care trebuie să fie protejată de toate riscurile de poluare.

2. Caracteristicile prevăzute la pct. 1, care pot conferi apei minerale naturale proprietăti benefice pentru sănătate, trebuie evaluate:

a) din punct de vedere:

1. geologic si hidrogeologic;

2. fizic, chimic si fizico-chimic;

3. microbiologic;

4. dacă este cazul, farmacologic, fiziologic si clinic;

b) conform cerintelor enumerate la cap. II;

c) conform metodelor stiintifice aprobate de autoritatea competentă.

3. Compozitia, temperatura si alte caracteristici ale apei minerale naturale trebuie să rămână stabile în limitele fluctuatiilor naturale. Acestea nu trebuie să fie afectate de posibilele variatii ale debitului sursei.

În sensul art. 12 din norme, prin continutul microbiologic normal al unei ape minerale naturale se întelege numărul populatiei bacteriene sensibil constant la sursă, anterior oricărei conditionări, a cărei compozitie calitativă si cantitativă, luată în considerare la recunoasterea acestor ape, este verificată prin analize periodice.

 

CAPITOLUL II

Cerinte de aplicare a definitiei

 

1. Cerinte pentru studiile geologice si hidrogeologice

Cercetarea geologică si hidrogeologică pentru punerea în evidentă a apelor minerale naturale se va materializa printr-un raport geologic detaliat asupra conditiilor hidrogeologice de dezvoltare a acviferului, care trebuie să cuprindă:

1.1. stratigrafia si tectonica zonei;

1.2. conditiile hidrogeologice generale ale zonei;

1.3. conditiile de geneză a apei minerale naturale si relatia dintre mineralizatia acesteia si litologia acviferului;

1.4. descrierea surselor;

1.5. parametrii hidrogeologici ai surselor;

1.6. delimitarea, conform prevederilor legale, a zonelor de protectie;

1.7. evaluarea debitelor exploatabile de apă minerală si a conditiilor de extragere a acestora, precum si a rezervelor resurselor, conform legislatiei în vigoare în domeniul substantelor minerale utile;

1.8. studiul izotopilor de mediu, acolo unde se consideră necesar;

1.9. hărti la scară corespunzătoare, cu indicarea amplasării surselor;

1.10. plan de situatie cu amplasamentul exact al captărilor si cu indicarea altitudinii acestora, la o scară de cel mult 1:1.000.

2. Cerinte privind studiile fizice, chimice si fizicochimice:

2.1. debitul sursei;

2.2. temperatura apei la sursă si temperatura mediului ambiant;

2.3. relatia dintre natura rocilor si natura si tipul mineralelor din apă;

2.4. reziduul sec la temperatura de 180şC si 260şC;

2.5. conductivitatea electrică sau rezistivitatea, cu specificarea temperaturii în momentul măsurătorii;

2.6. concentratia ionilor de hidrogen (pH);

2.7. continutul în cationi si anioni;

2.8. continutul în substante nedisociate;

2.9. continutul în elemente-urmă;

2.10. radioactivitatea apei la sursă;

2.11. după caz, determinarea izotopilor din apă, oxigen (O16–O18) si hidrogen (proton, deuteriu, tritiu);

2.12. toxicitatea unor elemente constituente ale apei, tinând cont de limitele date pentru fiecare.

3. Cerinte privind analizele microbiologice la sursă:

3.1. demonstrarea absentei parazitilor si a microorganismelor patogene;

3.2. determinarea numărului de germeni ce indică contaminarea cu fecale:

a) absenta Escherichia coli si a altor coliformi, la o temperatură de 37şC si 44şC, în 250 ml probă;

b) absenta streptococilor fecali în 250 ml probă;

c) absenta bacteriilor anaerobe sulfitoreductoare cu înmultire prin spori în 50 ml probă;

d) Pseudomonas aeruginosa absent în 250 ml probă;

3.3. determinarea continutului total în microorganisme formatoare de colonii la 1 ml apă:

a) la o temperatură cuprinsă între 20şC si 22şC, în 72 de ore, pe agar-agar sau pe un amestec agar-gelatină;

b) la o temperatură de 37şC, în 24 de ore, pe agar-agar.

4. Cerinte privind examenele clinice si farmacologice

4.1. Natura examenelor efectuate în conformitate cu metodele recunoscute stiintific trebuie să fie adaptată la caracteristicile proprii apei minerale naturale si la efectele sale asupra organismului uman, cum ar fi: diureza, functionarea gastrică sau intestinală, compensarea cerintelor în substante minerale.

4.2. Stabilirea reprezentativitătii numerice si a concordantei observatiilor clinice poate eventual să înlocuiască examenele mentionate la pct. 4.1. În astfel de cazuri acestora li se pot substitui examenele clinice, cu conditia ca reprezentativitatea numerică si concordanta observatiilor să permită obtinerea acelorasi rezultate.

 

CAPITOLUL III

Precizări suplimentare referitoare la apele minerale naturale carbogazoase

 

Apele minerale naturale carbogazoase îmbuteliate se împart în 3 categorii la care se aplică următoarele definitii:

a) apa minerală naturală, natural carbogazoasă – apa al cărei continut de dioxid de carbon provenind de la sursă este, după o eventuală conditionare si după îmbuteliere, acelasi ca la emergentă, luându-se în considerare si impregnarea, acolo unde este cazul, cu o cantitate de dioxid de carbon provenit din acelasi zăcământ/acvifer, care să compenseze pierderile echivalente rezultate în cursul operatiunilor amintite, în limitele tehnice uzuale de tolerantă;

b) apa minerală naturală îmbogătită cu dioxid de carbon de la sursă – apa al cărei continut în dioxid de carbon provenind din acelasi zăcământ/acvifer este, după eventuala conditionare si după îmbuteliere, mai mare decât la emergentă;

c) apa minerală naturală carbogazificată – apa la care s-a adăugat dioxid de carbon de altă origine decât cea din zăcământul/acviferul de provenientă, dar de uz exclusiv alimentar.

 

ANEXA Nr. 2

la norme

 

CONDITIILE

de exploatare, îmbuteliere si comercializare a apelor minerale naturale

 

1. Exploatarea unei surse de apă minerală naturală necesită autorizarea din partea ANRM, după ce s-a stabilit că apa respectă prevederile cuprinse la cap. I din anexa nr. 1 la norme.

2. Echipamentele de exploatare, transport, înmagazinare, conditionare si îmbuteliere trebuie să fie astfel concepute si instalate încât să evite posibilitatea oricărei contaminări si să se conserve proprietătile de la sursă ale apei.

În acest scop se au în vedere următoarele:

a) sursele de apă minerală naturală trebuie să fie protejate împotriva oricărui fel de poluare;

b) instalatiile de captare, conductele de aductiune si rezervoarele trebuie să fie realizate din materiale adecvate în raport cu apa si astfel construite încât să prevină orice modificare chimică, fizico-chimică sau microbiologică a apei;

c) conditiile de exploatare si instalatiile de spălare si îmbuteliere trebuie să întrunească conditiile de igienă impuse. În mod special, recipientele de îmbuteliere trebuie să fie tratate sau fabricate astfel încât să se evite modificarea calitătii microbiologice, chimice sau fizicochimice a apei minerale naturale;

d) este interzis transportul apelor minerale naturale în alte recipiente decât cele autorizate pentru distribuire la consumatorul final.

3. Atunci când în timpul exploatării se constată că apa minerală naturală este poluată si nu mai prezintă caracteristicile microbiologice stabilite la art. 12 din norme, cel care exploatează sursa trebuie să suspende imediat toate operatiunile de furnizare a apei pentru îmbuteliere, până la eliminarea cauzei poluării si până când apa va respecta prevederile respective.

4. ANRM efectuează controale periodice pentru a verifica dacă apa minerală naturală pentru care a fost autorizată exploatarea sursei respectă prevederile stabilite la cap. I din anexa nr. 1 la norme, precum si pe cele mentionate la pct. 2 si 3.

 

ANEXA Nr. 3

la norme

 

INDICATORI SI CRITERII

stabiliti conform art. 22 din normele tehnice

 

Mentiunile următoare pot fi înscrise pe eticheta produsului finit – apă minerală naturală: Mentiuni/Criterii

– Oligominerală sau slab mineralizată – continutul de săruri minerale, calculat ca reziduu fix total, nu este mai mare de 500 mg/l.

– Foarte slab mineralizată – continutul de săruri minerale, calculat ca reziduu fix total, nu este mai mare de 50 mg/l.

– Puternic mineralizată – continutul de săruri minerale, calculat ca reziduu fix total, este mai mare de 1.500 mg/l.

– Hidrogencarbonatată – continutul de hidrogencarbonat (HCO3) este mai mare de 600 mg/l.

– Sulfatată – continutul de sulfati este mai mare de 200 mg/l.

– Clorurată – continutul de clor este mai mare de 200 mg/l.

– Calcică – continutul de calciu este mai mare de 150 mg/l.

– Magneziană – continutul de magneziu este mai mare de 50 mg/l.

– Fluorurată sau contine fluor – continutul de fluor este mai mare de 1 mg/l; vor fi respectate cerintele de etichetare prevăzute la art. 19 lit. d) din norme.

– Feruginoasă – continutul de fier bivalent este mai mare de 1 mg/l.

– Acidulată – continutul de dioxid de carbon liber este mai mare de 250 mg/l.

– Sodică – continutul de sodiu este mai mare de 200 mg/l.

– Corespunde pentru prepararea alimentelor destinate sugarilor – numai după efectuarea de teste clinice conform pct. 4 al cap. II din anexa nr. 1 la norme si cu respectarea continutului în NO3 prevăzut în anexa nr. 4 la norme.

– Corespunde pentru regim sărac în sodiu – continutul de sodiu este mai mic de 20 mg/l.

– Poate avea efect laxativ – numai după efectuarea de teste clinice conform pct. 4 al cap. II din anexa nr. 1 la norme.

– Poate avea efect diuretic – numai după efectuarea de teste clinice conform pct. 4 al cap. II din anexa nr. 1 la norme.

 

ANEXA Nr. 4

la norme

 

LISTA

indicatorilor apei minerale

 

A. Indicatorii fizico-chimici (la sursă)

 

Nr.

crt.

Indicatorii

 

Exprimarea rezultatului

Concentratia

maximă admisă

Observatii

 

1.

Temperatura

şC

conform stării naturale a apei

2.

Concentratia ionilor

unităti pH

conform stării naturale a apei de hidrogen

3.

Conductivitate

μS/cm la 20şC

corespunzător mineralizatiei apei minerale

4.

Cloruri

mg/l

conform caracteristicilor specifice ale apei minerale analizate

5.

Sulfati

mg/l

conform caracteristicilor specifice ale apei minerale analizate

6.

Hidrogencarbonat

mg/l

conform caracteristicilor specifice ale apei minerale analizate

7.

Calciu

mg/l

conform caracteristicilor specifice ale apei minerale analizate

8.

Magneziu

mg/l

conform caracteristicilor specifice ale apei minerale analizate

9.

Sodiu

mg/l

conform caracteristicilor specifice ale apei minerale analizate

10.

Potasiu

mg/l

conform caracteristicilor specifice ale apei minerale analizate

11.

Fier total

mg/l – conform stării naturale a apei

 

 

12.

Reziduu sec

mg/l după uscare la temperatura de 180şC sau de 240şC

conform caracteristicilor specifice ale apei minerale analizate

13.

Oxigen dizolvat

O2 mg/l

conform caracteristicilor specifice ale apei minerale analizate

14.

Dioxid de carbon CO2

mg/l

conform caracteristicilor specifice ale apei minerale analizate

15.

Hidrogen sulfurat H2S

mg/l

conform stării naturale a apei

B. Indicatorii privind puritatea originii apei (la sursă)

16.

Amoniu

mg/l

0,51)

17.

Oxidabilitate (KMnO4)

O2mg/l

3

măsurată la cald, în mediu acid

18.

Zinc

mg/l

5

19.

Fenoli (indice de fenol)

μg/l

0,5

exclusiv cei de origine naturală, care nu reactionează cu clorul

20.

Substante tensioactive (care  reactionează cu albastrul de μg/l metilen)

lauril sulfat

200

21.

Hidrocarburi policiclice aromatice

μg/l

0,1

cu exceptia fluorantrenului

22.

Tetracloretan si tricloretenă

μg/l

10

suma concentratiilor compusilor specificati

23.

Trihalometani

μg/l

100

suma concentratiilor compusilor specificati2)

24.

Pesticide si produse asemănătoare

 

 

 

– pe fiecare component în parte

μg/l

0,1

 

 

– suma tuturor componentelor din fiecare clasă

μg/l

0,5

 

 


1) Valoare valabilă considerând amoniu ca indicator de poluare a apei din surse de suprafată. În conditiile în care se demonstrează stiintific originea endogenă a amoniului, se pot accepta valori de până la 5 mg/l.

2) Compusii individuali specifici sunt: cloroform, bromoform, dibromoclormetan, bromdiclormetan.

 

C. Constituentii prezenti în mod natural în apele minerale naturale si limitele maxime a căror depăsire poate constitui un factor de risc pentru sănătatea publică

 

Nr.

crt.

Indicatorii

 

Exprimarea rezultatului

Concentratia

maximă admisă

25.

Stibiu

mg/l

0,005

26.

Arsen

mg/l

0,01

27.

Bariu

mg/l

1,0

28.

Bor

mg/l

se va stabili2)

29.

Cadmiu

mg/l

0,003

30.

Crom

mg/l

0,05

31.

Cupru

mg/l

1,0

32.

Cianuri

mg/l

0,07

33.

Fluoruri

mg/l

5,03)

34.

Plumb

mg/l

0,01

35.

Mangan

mg/l

0,5

36.

Mercur

mg/l

0,001

37.

Nichel

mg/l

0,020

38.

Nitrati

mg/l

50

39.

Nitriti

mg/l

0,1

40.

Seleniu

mg/l

0,01


1) În momentul îmbutelierii.

2) Limita maximă pentru bor va fi stabilită de autoritatea natională competentă, în cazul în care vor fi adoptate norme europene armonizate în acest sens, în conformitate cu acestea.

3) La concentratii mai mari de 1,5 mg/l se va specifica pe etichetă: “Contine mai mult de 1,5 mg/l: produs nerecomandat consumului regulat al sugarilor si copiilor sub 7 ani“.

 

D. Indicatori microbiologici

 

Nr. crt.

Indicatori

Volumul probei

– ml –

Limite admise

41.

Escherichia coli si alti coliformi la 37sC si 44,5sC

250

absent1)

42.

Streptococi fecali

250

absent1)

43.

Bacterii anaerobe sulfitoreducătoare

50

absent1)

44.

Pseudomonas aeruginosa

250

absent1)

45.

Numărul total de bacterii la

 

202)–53)

 

3şC

22şC

1

 

 

 

1

1002)–203)


1) La sursă si după îmbuteliere.

2) La 12 ore după îmbuteliere.

3) Valori orientative la sursă.

 

E. Indicatori radioactivi

Calitatea apei din punct de vedere al continutului radioactiv se evaluează prin măsurarea activitătii alfa globală si beta globală. Valorile de referintă sunt cele prevăzute în Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 29 iulie 2002, cu modificările si completările ulterioare.

 

Indicatori*)

Exprimarea

rezultatului

Valori de referintă

Doza efectivă totală anuală

mSv/an

0,1

Activitate alfa globală Bq/litru

 

0,1

Activitate beta globală Bq/litru

 

1,0


*) În cazul în care valorile pentru activitatea alfa si beta globală (după extragerea contributiei potasiului -40) sunt mai mari decât valorile de referintă, se trece la identificarea radionuclizilor naturali (radiu -226 si radiu -228) si apoi a celor artificiali (cesiu -137 si strontiu -90), conform Hotărârii Guvernului nr. 974/2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspectie sanitară si monitorizare a calitătii apei potabile si a Procedurii de autorizare sanitară a productiei si distributiei apei potabile. Prezenta radionuclizilor artificiali nu este permisă în apa minerală naturală, apa de izvor sau apa de masă îmbuteliată.

 

ANEXA Nr. 5

la norme

 

TIPURI

de control al sursei

 

Frecventa

 

zilnic

săptămânal

lunar

trimestrial

semestrial

anual1)

ocazional

Tip de analiză

 

- CO2

–Nitrati

 

Lit. A din anexa nr. 4 la norme

Lit. B, C si E din anexa nr. 4 la norme

În cazul aparitiei unor fenomene de poluare accidentală. Frecventa si tipul de analize vor fi stabilite în functie de situatie si se vor executa pe toată perioada de timp până când parametri în cauză vor reintra în normele de continut legale si caracteristice apei.

Temperatura

 

- HCO3

- Nitriti

 

 

 

-

- oxigen dizolvat

- Amoniu

 

 

 

Conductivitate

- pH

 

(pentru ape necarbogazoase)

- Fier (pentru ape

carbogazoase)

 

 

 

-

Lit. D din anexa din anexa

nr. 4 la norme

(nr. crt. 41 si 45)

Lit. D nr. 4

l la norme

 

-

-



1) Prelevarea se va face concomitent cu una dintre prelevările pentru controlul semestrial.

 

ANEXA Nr. 6

la norme

 

CARACTERISTICILE

performantelor pentru analiza constituentilor prevăzuti la lit. C din anexa nr. 4*) la norme

 

Constituenti

Acuratetea valorii parametrului (%)1)

Precizia valorii parametrului (%)2)

Limita de detectie a valorii parametrului (%)3)

Mentiuni

Stibiu (Sb)

25

25

25

 

Arsen (As)

10

10

10

 

Bariu (Ba)

25

25

25

 

Bor (B)

 

 

 

Vezi lit. C din anexa nr. 4 la norme

Cadmiu (Cd)

10

10

10

 

Crom (Cr)

10

10

10

 

Cupru (Cu)

10

10

10

 

Cianuri (CN)

10

10

10 4)

 

Fluoruri (F)

10

10

10

 

Plumb (Pb)

10

10

10

 

Mangan (Mn)

10

10

10

 

Mercur (Hg)

20

10

20

 

Nichel (Ni)

10

10

10

 

Nitrati (NO3)

10

10

10

 

Nitriti (NO2)

10

10

10

 

Seleniu (Se)

10

10

10

 


*) Metodele analitice pentru măsurarea constituentilor prevăzuti la lit. C din anexa nr. 4 la norme trebuie să aibă capacitatea de a măsura cel putin concentratiile egale cu valoarea parametrică, cu acuratetea, precizia si limita de detectie specificate. Indiferent de sensibilitatea metodei de analiză utilizate, rezultatul va fi exprimat utilizându-se cel putin acelasi număr de zecimale ca pentru limita maximă prevăzută la lit. C din anexa nr. 4 la norme.

1) Acuratetea reprezintă eroarea sistematică, fiind diferenta dintre valoarea medie a unui mare număr de măsurători repetate si valoarea exactă.

2) Precizia este eroarea întâmplătoare si se exprimă în general ca deviatie standard (în cadrul unui lot sau între loturi) pentru o probă în raport cu media.

Precizia acceptabilă este egală cu de două ori deviatia standard.

3) Limitele de detectie sunt:

– de trei ori deviatia standard relativă în cadrul unui lot de probe naturale cu o concentratie scăzută a parametrului; sau

– de cinci ori deviatia relativă standard în limitele unei probe blanc.

4) Metoda ar trebui să permită determinarea cantitătii totale de cianură sub toate formele sale.

 

ANEXA Nr. 7

la norme

 

LIMITE MAXIME ADMISE

pentru reziduurile rezultate din tratarea cu aer îmbogătit cu ozon a apelor minerale naturale si a apelor de izvor

 

Reziduuri după tratare

Limita maximă*)

(μg/L)

Ozon dizolvat

50

Bromati

3

Bromoformi

1


*) Respectarea limitelor maxime se monitorizează de Ministerul Sănătătii la momentul îmbutelierii sau al altei forme de împachetare pentru punerea în consum a apelor minerale.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea renuntării la cetătenia română

unor persoane

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 30 din Legea cetăteniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Se aprobă renuntarea la cetătenia română persoanelor prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul justitiei,

Monica Luisa Macovei

Ministrul afacerilor externe,

Mihai Răzvan Ungureanu

Ministrul administratiei

si internelor,

Vasile Blaga

 

Bucuresti, 8 septembrie 2005.

Nr. 1.057.

 

ANEXĂ*)

 

LISTA

cuprinzând persoanele care au promisiunea altei cetătenii, pentru care comisia a avizat favorabil cererea de renuntare la cetătenia română în temeiul art. 26 din Legea cetăteniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unei părti dintr-un imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului Public, pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă transmiterea unei părti dintr-un imobil, proprietate publică a statului, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului Public, pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Art. 2. – Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul apărării nationale,

Teodor Atanasiu

Ministrul justitiei,

Monica Luisa Macovei

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 15 septembrie 2005.

Nr. 1.084.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a unei părti din imobilul, proprietate publică a statului, care se transmite din administrarea Ministerului Apărării

Nationale în administrarea Ministerului Public, pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie

 

Locul unde este situat

imobilul

care se transmite

Persoana juridică

de la care

se transmite imobilul

Persoana juridică

la care

se transmite imobilul

Codul de clasificare

din inventarul bunurilor

aflate în administrarea

Ministerului Apărării Nationale, care alcătuiesc domeniul public al statului

Caracteristicile tehnice ale imobilului

 

Municipiul Bucuresti, Str. Antiaeriană nr. 5–7, sectorul 5

Statul român, din administrarea Ministerului Apărării Nationale

Ministerul Public, pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie

– Imobil 320

– partial

– cod 8.29.09

– nr. MF 103.559

Pavilionul L:

– suprafata construită = 1.036 m2

– suprafata desfăsurată = 1.036 m2

Pavilionul K:

– suprafata construită = 372 m2

– suprafata desfăsurată = 372 m2

– suprafata terenului, inclusiv constructiile = 5.000 m2

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ

SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind Codul produselor medicinale veterinare

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 17.018 din 4 august 2005, întocmit de Directia generală sanitară veterinară din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 738/2005 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Norma sanitară veterinară privind Codul produselor medicinale veterinare, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor, institutele veterinare centrale si directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte dispozitii contrare.

Art. 4. – Prezentul ordin constituie transpunerea Directivei Parlamentului European si a Consiliului nr. 2004/28/CE ce amendează Directiva nr. 2001/82/CE privind Codul comunitar referitor la produsele medicinale veterinare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 136 din 30 aprilie 2004, p. 58.

Art. 5. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la 10 zile de la publicare.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare

si pentru Siguranta Alimentelor,

Răzvan Tîru

 

Bucuresti, 4 august 2005.

Nr. 69.


*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ

SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileste regulile aplicabile controalelor regulate asupra stării generale de igienă, efectuate de operatori în unităti, în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 401/2002, si cu Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate care reglementează producerea si comertul cu carne proaspătă de pasăre, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 402/2002

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 34.237 din 1 septembrie 2005, întocmit de Directia generală sanitară veterinară din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 738/2005 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Norma sanitară veterinară ce stabileste regulile aplicabile controalelor regulate asupra stării generale de igienă, efectuate de operatori în unităti, în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 401/2002, si cu Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate care reglementează producerea si comertul cu carne proaspătă de pasăre, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 402/2002, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor, institutele veterinare centrale si directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte dispozitii contrare.

Art. 4. – Prezentul ordin constituie transpunerea oficială a Deciziei Comisiei nr. 2001/471/CE ce stabileste regulile pentru controale regulate privind igiena generală, efectuate de operatori în unităti în conformitate cu Directiva nr. 64/433/CEE privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete si cu Directiva nr. 71/118/CEE privind problemele de sănătate ce afectează producerea si punerea pe piată a cărnii proaspete de pasăre, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 165 din 21 iunie 2001, p. 48.

Art. 5. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la 10 zile de la publicare.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Răzvan Tîru

 

Bucuresti, 14 septembrie 2005.

Nr. 91.

 

ANEXĂ

 

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

ce stabileste regulile aplicabile controalelor regulate asupra stării generale de igienă, efectuate de operatori în unităti, în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 401/2002, si cu Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate care reglementează producerea si comertul cu carne proaspătă de pasăre, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 402/2002

 

Art. 1. – (1) Operatorii din unitătile de carne sunt obligati să efectueze controale regulate asupra conditiilor generale de igienă a productiei în unitate, prin implementarea si mentinerea unei proceduri permanente elaborate în conformitate cu următoarele principii referitoare la analiza riscului si la punctele critice de control (HACCP):

a) identificarea oricăror riscuri ce trebuie prevenite, eliminate sau reduse la un nivel acceptabil;

b) identificarea punctelor critice de control în cadrul etapei sau etapelor la care controlul este esential pentru a preveni sau a elimina riscul ori pentru a-l reduce la niveluri acceptabile;

c) stabilirea limitelor critice pentru punctele critice de control ce diferentiază acceptabilul de neacceptabil pentru prevenirea, eliminarea sau reducerea riscurilor identificate;

d) stabilirea si implementarea procedurilor de monitorizare efectivă a punctelor critice de control;

e) stabilirea actiunilor corective atunci când monitorizarea indică faptul că un punct critic de control nu este sub control;

f) stabilirea procedurilor de verificare periodică dacă măsurile prevăzute la lit. a)–e) functionează efectiv;

g) stabilirea documentelor si înregistrărilor, proportional cu natura si dimensiunile activitătii, pentru a demonstra aplicarea efectivă a măsurilor stabilite la lit. a)–f) si a facilita controalele oficiale.

(2) În cadrul sistemului la care se referă alin. (1), operatorii din unitătile de carne pot folosi ghiduri de bună practică ce trebuie evaluate de autoritatea sanitară veterinară competentă.

Art. 2. – (1) Controalele microbiologice la care se referă art. 10 alin. (2) din Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 401/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 22 ianuarie 2003, trebuie efectuate de către operatori în conformitate cu procedura stabilită în instructiunile din anexă.

(2) Probele sunt recoltate din acele locuri în care este cel mai probabil să apară riscul contaminării microbiologice.

(3) Pot fi utilizate si alte proceduri decât cele descrise în anexă, cu conditia să se fi demonstrat că sunt cel putin echivalente cu procedura stabilită în aceasta.

Art. 3. – (1) Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor pune în aplicare acte normative, reglementări si prevederi administrative, necesare pentru conformarea cu prezenta normă sanitară veterinară, pe care le va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului Integrării Europene si al Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană, împreună cu tabelele de concordantă, în vederea evaluării conformitătii transpunerii legislative, si va stabili măsurile necesare pentru implementarea corectă si la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Atunci când Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor actionează potrivit prevederilor alin. (1), trebuie să facă o referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară, la publicarea oficială a acestora. Procedura privind realizarea referirii mentionate rămâne în responsabilitatea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

(3) Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor va lua toate măsurile necesare si va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, iar în caz de infractiuni, sesisează organele de cercetare penală.

(4) Prezenta normă sanitară veterinară constituie transpunerea oficială a Deciziei Comisiei nr. 2001/471/CE.

Art. 4. – Anexa face parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

 

ANEXĂ

la norma sanitară veterinară

 

INSTRUCTIUNI

privind evaluarea bacteriologică a suprafetei carcaselor, recoltarea probelor, prelucrarea lor,

prezentarea rezultatelor si pentru controlul dezinfectiei si curăteniei în abatoare si în unităti de transare

 

I. PRELEVAREA DE PROBE DE LA CARCASE DE BOVINE, PORCINE, OVINE, CAPRINE SI CABALINE, ÎN ABATOARE

1. Metoda de prelevare a probelor

a) Metoda distructivă

Pentru evaluarea bacteriologică a suprafetei carcaselor prin metoda distructivă trebuie obtinute 4 probe de tesut de la carcase, reprezentând un total de 20 cm2, prelevate după toaletare. Această operatiune trebuie efectuată înainte de începerea procesului de răcire. Portiunile de tesut pot fi obtinute de la carcase, folosindu-se un dispozitiv steril (2,5 cm), sau prin decuparea unui lambou cu dimensiunea de 5 cm2 si maximum 5 mm grosime. În abator probele trebuie introduse, în conditii aseptice, într-un container pentru probe sau într-o pungă de dilutie din plastic, fiind transferate ulterior în laborator si apoi omogenizate cu ajutorul unui Stomacher peristaltic sau într-un agitator rotativ (omogenizator).

b) Metoda nedistructivă

În cazul utilizării metodei nedistructive, tampoanele trebuie umezite înainte de prelevarea probelor. Ca mediu steril pentru umezirea tampoanelor se utilizează bulion 0,1% peptonă + 0,85% NaCl. În cazul folosirii tampoanelor, aria de recoltare trebuie să acopere cel putin 100 cm2 pentru fiecare loc de recoltare. Este necesar ca tamponul să fie umectat timp de cel putin 5 secunde si apoi să fie frecat initial vertical, apoi orizontal si pe diagonală minimum 20 de secunde pe întreaga suprafată a carcasei delimitată printr-un sablon, apăsând atât cât este posibil. După folosirea tamponului umed, aceeasi procedură de recoltare trebuie repetată utilizându-se un tampon uscat. Pentru obtinerea unor rezultate comparabile trebuie mentinută rigurozitatea executării tehnice între probe, carcase si zile de recoltare.

 

LOCALIZAREA ZONELOR DE RECOLTARE

A PROBELOR PENTRU TESTĂRILE DE PE CARCASE

 

Pentru controlul procesării se vor utiliza de regulă următoarele locuri de recoltare a probelor:

(i) Vită: gât, piept, flanc si coapsă (fig. 1)*);

(ii) Oaie, capră: flanc, torace lateral si piept;

(iii) Porc: spate, gusă, pulpă si piept (fig. 2)*);

(iv) Cal: flanc, piept, spate si coapsă.

Cu toate acestea, pot fi utilizate si alte locuri de recoltare, după consultarea cu medicul veterinar oficial, acolo unde s-a demonstrat că datorită tehnologiei de abatorizare, într-o unitate de tăiere, pot exista alte zone cu niveluri mai ridicate de contaminare. În aceste cazuri pot fi alese pentru recoltare acele locuri cu niveluri mai ridicate de contaminare.

2. Procedura de recoltare a probelor si numărul de probe ce trebuie relevate

Într-o singură zi din fiecare săptămână trebuie recoltate probe de la 5–10 carcase. Frecventa de recoltare a probelor poate fi redusă la interval de două săptămâni, cu conditia să se obtină rezultate satisfăcătoare pe parcursul a 6 săptămâni consecutive. Ziua de recoltare a probelor trebuie schimbată în fiecare săptămână pentru a se asigura că fiecare zi a săptămânii este acoperită.

Frecventa testării carcaselor în unitătile de capacitate redusă, asa cum sunt definite la art. 4 din Norma sanitară veterinară privind conditiile de sănătate pentru producerea si comercializarea cărnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si pădurilor nr. 401/2002, si în unitătile care nu desfăsoară o activitate continuă trebuie stabilită de medicul veterinar oficial pe baza analizării standardelor de igienă, luându-se în considerare modul de tăiere în fiecare unitate.

La jumătatea programului unei zile de tăiere, înainte de începerea răcirii, trebuie să se recolteze câte o probă din 4 locuri de pe fiecare carcasă. Pentru fiecare probă trebuie să se înregistreze ziua si ora recoltării si datele referitoare la identificarea carcasei. Probele din diferitele locuri ale carcasei testate (de exemplu: crupă, flanc, piept, gât) trebuie recoltate înainte de examinare.

Acolo unde se obtin rezultate neacceptabile si actiunile corective nu conduc la îmbunătătirea conditiilor de igienă, nu se vor recolta alte probe până la rezolvarea problemelor apărute.

3. Metoda microbiologică pentru examinarea probelor

Probele recoltate prin metoda distructivă sau tampoanele recoltate prin metoda nedistructivă trebuie păstrate la o temperatură de refrigerare de 4şC până la examinare.

Probele trebuie omogenizate într-o pungă din plastic, pentru dilutii, într-un dispozitiv Stomacher peristaltic sau omogenizator rotativ timp de cel putin două minute în 100 ml mediu de dilutie (0,1% apă peptonată tamponată, 0,9% solutie clorură de sodiu), la aproximativ 250 de rotatii. Tampoanele recoltate trebuie agitate insistent în mediul de dilutie. Probele trebuie examinate în decursul a 24 de ore de la recoltare.

Pentru lucru se vor efectua dilutii zecimale seriate în diluant 0,1% peptonă + 0,85% NaCl. Suspensia rezultată de la tamponul de recoltare si suspensia omogenizatului de carne din punga dispozitivului Stomacher peristaltic nu reprezintă o dilutie si nu trebuie luate în considerare la calcule ca dilutia 10ş.

Trebuie efectuate analize pentru stabilirea numărului total de germeni viabili si enterobacteriacee. Totusi se poate analiza numărul de E.coli în loc de numărul de enterobacteriacee, după aprobarea de către autoritatea sanitară veterinară competentă si după stabilirea criteriilor corespunzătoare.

În plus fată de metodele descrise, pentru examinarea probelor pot fi utilizate standardele ISO. De asemenea, pot fi folosite alte metode cantitative pentru analiza bacteriilor mentionate mai sus, dacă acestea au fost aprobate de Comitetul European de Standardizare sau de un organism stiintific recunoscut si de autoritatea sanitară veterinară competentă.

4. Păstrarea înregistrărilor

Toate rezultatele testelor trebuie înregistrate ca unităti formatoare de colonii pe unitatea de suprafată (ufc/cm2).

Pentru a permite evaluarea rezultatelor înregistrările trebuie prezentate pe diagrame de control sau tabele, care să contină cel putin rezultatele testelor ultimelor 13 săptămâni în ordine cronologică. Înregistrările trebuie să cuprindă tipul, originea si identificarea probei, data si ora recoltării probelor, numele persoanei care a executat recoltarea, numele si adresa laboratorului care a analizat proba, data analizării probei în laborator si detalii asupra metodei folosite, inclusiv inocularea diferitelor medii, temperatura si durata de incubare si rezultatele exprimate ca număr de unităti formatoare de colonii (ufc) pe placă, utilizat pentru calcularea rezultatului în ufc/cm2.

Aceste înregistrări trebuie să fie semnate de persoana responsabilă din cadrul laboratorului.

Documentele trebuie păstrate în unitate cel putin 18 luni si trebuie prezentate medicului veterinar oficial, la cererea acestuia.

5. Aplicarea criteriilor microbiologice la rezultatele testelor probelor obtinute prin excizare (tabelul nr. 1)

Media logaritmică a rezultatelor zilnice trebuie să fie inclusă în una dintre cele 3 categorii pentru verificarea controlului procesului: acceptabil, marginal si neacceptabil.

M si m reprezintă limitele superioare pentru categoriile acceptabil si marginal, pentru probele recoltate prin metoda distructivă.

Pentru realizarea standardizării în industrie si pentru a facilita o bază de date validă se impune folosirea celor mai de încredere metode disponibile. De aceea este important de retinut că la recoltarea probei de pe carcasă cu tamponul se retine doar o parte (deseori 20% sau mai putin) din flora totală prezentă pe suprafata cărnii. Acesta este doar un indicator al igienei suprafetei carcasei.

Acolo unde se utilizează alte metode decât metoda distructivă, criteriile de performantă microbiologică trebuie stabilite individual pentru fiecare metodă aplicată pentru a le putea raporta la metoda distructivă si trebuie să fie aprobate de autoritatea competentă.

6. Criterii de verificare

Rezultatele testelor trebuie ordonate, conform criteriilor microbiologice respective, în aceeasi ordine în care probele sunt colectate. Pe măsură ce se obtine un nou rezultat, criteriile de verificare se aplică din nou pentru a evalua situatia controlului procesului cu privire la contaminarea fecală si la igienă. Un rezultat neacceptabil sau rezultatele marginale nesatisfăcătoare vor orienta actiunile spre revizuirea controalelor procesului, descoperirea cauzei, dacă este posibil, si prevenirea repetării.

7. Răspuns (feedback)

Rezultatele testării de laborator trebuie trimise personalului responsabil din unitatea de tăiere cât mai curând posibil. Rezultatele trebuie folosite pentru mentinerea si îmbunătătirea standardelor de igienă a tăierii animalelor. Cauzele rezultatelor slabe pot fi clarificate prin consultarea cu personalul care a efectuat tăierea, atunci când pot fi implicati următorii factori:

a) proceduri de lucru neperformante;

b) instruiri neadecvate sau chiar lipsa acestora;

c) utilizarea unor materiale pentru dezinfectie si/sau curătare necorespunzătoare;

d) întretinerea neadecvată a echipamentelor de curătare;

si

e) supravegherea neadecvată.

 

Tabelul nr. 1

 

Valorile medii logaritmice*) zilnice pentru rezultatele marginale sau neacceptabile pentru criteriile de performantă bacteriologică – ufc/cm2 pentru bovine, porcine, ovine, caprine si cabaline pentru probe prelevate

prin metoda distructivă

 

 

Valori acceptabile

Valori marginale (> m dar ≤ M)

Valori neacceptabile (> M)

Bovine/ovine/

caprine/cabaline

Porcine

bovine/porcine/ovine/caprine/cabaline

bovine/porcine/ovine/caprine/cabaline

Media zilnică a valorilor logaritmice pentru

Număr total de germeni viabili (CVT)

<3,5

<4,0

3,5 (porcine: 4,0)

– 5,0

>5,0

 

Enterobacteriacee

<1,5

<2,0

1,5 (porcine: 2,0)

>2,5

 

 

 

 

–2,5(porcine: 3,0)

(porcine: >3,0)


*) Media zilnică a valorilor logaritmice se calculează initial prin luarea unei valori logaritmice (log10 pentru fiecare rezultat individual al testului si apoi se calculează media aritmetică a acestor valori logaritmice.

 

II. RECOLTAREA PROBELOR BACTERIOLOGICE PENTRU CONTROLUL DEZINFECTIEI SI CURĂTENIEI ÎN ABATOARE SI ÎN UNITĂTI DE TRANSARE

Modul de recoltare a probelor bacteriologice descris trebuie aplicat conform procedurilor operationale standard de sanitatie (SSOPs), specificându-se controalele de igienă preoperationale ce trebuie efectuate în zonele cu impact direct asupra igienei produsului.

1. Metoda de recoltare a probelor

Aceste instructiuni descriu metoda de contact cu plăci cu agar si tehnica de recoltare cu tamponul. Utilizarea acestor metode este limitată la testarea suprafetelor netede, uscate si suficient de întinse, care sunt curătate si dezinfectate.

Aceste metode trebuie utilizate întotdeauna înainte de începerea productiei si niciodată în timpul productiei. În situatia în care se observă murdărie vizibilă curătenia trebuie declarată ca neacceptabilă fără nici o altă evaluare microbiologică.

Această metodă nu poate fi utilizată pentru prelevarea probelor de carne sau produse din carne.

Pot fi utilizate, după aprobarea de către autoritatea sanitară veterinară competentă, alte metode ce oferă garantii echivalente.

2. Metoda de contact cu plăci cu agar

Pentru metoda de contact cu plăci cu agar se folosesc plăci mici din plastic cu capac (de exemplu: diametru intern de 5,0 cm) umplute cu agar PCA (conform cu ISO, versiunea actuală) si plăci umplute cu agar VRBG (agar cu glucoză, bilă si rosu-violet, în conformitate cu ISO, versiunea actuală), care se asază pe fiecare suprafată de testare si se incubează ulterior. Suprafata de contact a fiecărei plăci este de 20 cm2.

După preparare agarul are durata de valabilitate de aproximativ 3 luni, atunci când este mentinut la 2şC–4şC, în flacoane închise.

Imediat înaintea pregătirii plăcilor, agarul respectiv trebuie topit la temperatura de 100şC si răcit la 46şC– 48şC. Plăcile trebuie să fie plasate într-o hotă cu flux laminar de aer si trebuie să fie umplute cu agar până se obtine o suprafată convexă. Plăcile pregătite trebuie să fie uscate înainte de folosire, prin incubare cu capacul în jos, peste noapte, la temperatura de 37şC. Acesta este, de asemenea, un control util al contaminării probabile în timpul preparării, plăcile cu colonii vizibile trebuind îndepărtate.

Plăcile turnate au o durată de valabilitate de o săptămână la temperatura de 2şC–4şC, dacă sunt sigilate în pungi de plastic.

3. Tehnica tampoanelor

Probele trebuie recoltate cu tampoane din bumbac umezite cu 1 ml solutie 0,1% NaCI peptonă (8,5 g NaCI, 1 g triptonă-cazeină-peptonă, 0,1% agar si 1.000 ml apă distilată) de pe o suprafată, de preferintă de 20 cm2, marcată cu un sablon steril. Dacă recoltarea se efectuează după curătenie si dezinfectie, la solutia de umectare pentru tampoane trebuie adăugată o cantitate de 30 g/l Tween 80 si 3g/l Lecitină (sau alte produse cu un efect similar).

Pentru zonele umede pot fi suficiente tampoanele din bumbac uscate.

Tampoanele trebuie manipulate cu pense sterile, iar suprafata de pe care se face recoltarea trebuie stearsă de 10 ori de sus în jos, aplicând o presiune fermă pe suprafată. Tampoanele trebuie să fie colectate într-un recipient ce contine 40 ml apă peptonată tamponată cu solutie salină 0,1% agar. Probele recoltate pe tampoane trebuie refrigerate la temperatura de 4sC până la prelucrarea ulterioară. Recipientul trebuie agitat cu putere înainte de efectuarea dilutiilor seriate zecimale în 40 ml solutie peptonă 0,1% NaCI, urmată de examinarea microbiologică (de exemplu, tehnica inoculării prin picătura în placă).

4. Frecventă

Întotdeauna, pe parcursul a două săptămâni, trebuie efectuate, pentru zonele de productie mari, un minimum de 10 până la 30 de probe. De pe obiectele de dimensiuni mari trebuie recoltate 3 probe. Dacă rezultatele sunt satisfăcătoare pe o perioadă de timp, frecventa recoltării de probe poate fi redusă cu acordul medicului veterinar oficial.

Locurile cărora trebuie să li se acorde cea mai mare atentie sunt zonele care sunt destinate să intre în contact sau intră în contact cu produsul. Aproximativ două treimi din numărul total de probe trebuie să fie recoltate de pe suprafetele care vin în contact cu alimentele.

Pentru a se asigura că toate suprafetele sunt testate în cursul unei luni, trebuie întocmită o schemă care să indice suprafetele de pe care se vor face recoltările în fiecare zi.

Rezultatele trebuie să fie înregistrate si trebuie întocmite grafice în mod regulat pentru a arăta evolutia în timp.

5. Transportul

Plăcile turnate si inoculate nu trebuie să fie răcite în timpul transportului si înainte de incubare.

Probele recoltate pe tampoane trebuie răcite la temperatura de 4sC până la prelucrarea ulterioară.

6. Proceduri bacteriologice

Suplimentar descrierii făcute pot fi utilizate metode ISO.

Numărătoarea bacteriilor trebuie raportată ca număr de organisme pe cm2 de suprafată. Plăcile cu agar PCA inoculate si plăcile cu agar utilizate în metoda prin contact trebuie incubate 24 de ore la temperatura de 37şC±1sC, în conditii aerobe, pentru obtinerea numărului total de colonii (CVT). Această procedură trebuie efectuată în decursul a două ore de la recoltarea de probe. Coloniile bacteriene trebuie numărate si înregistrate.

Pentru estimarea cantitativă a enterobacteriaceelor trebuie utilizat agarul VRBG. Incubarea plăcilor cu agar inoculate si a plăcilor însământate prin contact trebuie să înceapă în decurs de două ore de la recoltare, în conditii aerobe. Plăcile trebuie să fie examinate pentru cresterea de enterobacteriacee după 24 de ore de incubare, la temperatura de 37şC±1sC.

Analizele trebuie efectuate pentru numărul total de germeni viabili. Recoltările de probe pentru enterobacteriacee sunt optionale, cu exceptia cazului în care sunt solicitate de către medicul veterinar oficial.

7. Locuri de recoltare a probelor

Următoarele locuri trebuie, de exemplu, să fie alese ca locuri de recoltare a probelor: sterilizatoarele pentru cutite, cutitele (jonctiunea dintre lamă si mâner), cutitele de sângerare, bridele elastice, bazinele de opărire, masinile de ambalat, masa de toaletare (la porc), lamele de ferăstrău si cuterele, utilajele pentru jupuirea bovinelor, alte instrumente de fasonare a carcaselor, polizoarele, lanturile si containerele pentru transport, benzile transportoare ale conveierului, sorturile de protectie, mesele de transare, usile batante dacă sunt atinse la trecerea carcaselor, jgheaburile pentru organele comestibile, părtile liniei atinse frecvent de carcase, structurile aeriene de pe care poate picura umezeală etc.

8. Calcularea rezultatelor

În cazul plăcilor folosite la metoda prin contact direct si al testelor care utilizează tampoanele, pentru a stabili numărul total de colonii viabile (numărul total de germeni – NTG) si de enterobacteriacee, rezultatele trebuie să fie introduse într-un formular de înregistrare. Pentru verificarea controlului curăteniei si dezinfectiei au fost stabilite numai două categorii pentru NTG si enterobacteriaceae: acceptabil si neacceptabil. Limitele acceptabile pentru numărul de colonii pe o placă cu agar însământată prin contact direct si numărul de colonii pentru NTG sau enterobacteriaceae (rezultate prin recoltarea cu tampoane) sunt prezentate în tabelul nr. 2.

 

Tabelul nr. 2

 

Valorile medii ale numărului de colonii pentru testarea suprafetelor

 

 

Limitele acceptabile

Neacceptabil

Numărul total de colonii viabile (NTG)

0–10/cm2

>10/cm2

 

Enterobacteriacee 0–1/cm2

>1/cm2

 

9. Răspuns (feedback)

Rezultatele testului trebuie raportate personalului responsabil cât mai curând posibil. Rezultatele trebuie utilizate pentru a mentine si a îmbunătăti standardul de curătenie si dezinfectie. Cauzele rezultatelor nesatisfăcătoare trebuie clarificate prin consultare cu personalul care realizează curătenia. Următorii factori vor fi implicati:

1. activitătile de instruire neadecvate sau absenta acestora;

2. utilizarea de materiale si substante chimice de curătare si/sau dezinfectie necorespunzătoare;

3. întretinerea neadecvată a echipamentelor pentru curătenie; si

4. supravegherea necorespunzătoare.