MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 324         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 11 aprilie 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 234 din 9 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de detinere al câinilor periculosi sau agresivi

 

Decizia nr. 244 din 9 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia

 

Decizia nr. 246 din 9 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (8) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

 

Decizia nr. 253 din 9 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 264 din 14 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România

 

Decizia nr. 268 din 16 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

225. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind aprobarea Zonării soiurilor nobile de vită-de-vie roditoare admise în cultură în arealele viticole din România

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 234

din 9 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanta de urgentă

a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de detinere al câinilor periculosi sau agresivi

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Marinela Mincă – procuror

Valentina Bărbăteanu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de detinere al câinilor periculosi sau agresivi, exceptie ridicată de Alexandru Stan în Dosarul nr. 918/P/2005 al Curtii de Apel Pitesti – Sectia penală.

La apelul nominal răspund, pentru autorul exceptiei de neconstitutionalitate, domnul avocat Gheorghe Ionescu, apărător cu delegatie la dosar, iar pentru partea Casa de Asigurări de Sănătate Arges, domnul Iulian Susman, consilier juridic cu delegatie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul părtilor prezente.

Apărătorul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele expuse în motivarea scrisă a exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Casei de Asigurări de Sănătate Arges solicită respingerea exceptiei, considerând că textul criticat este constitutional.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 546/R din 29 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 918/P/2005, Curtea de Apel Pitesti – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor “art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 60/2003“.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Alexandru Stan într-o cauză penală având ca obiect solutionarea apelului declarat împotriva sentintei prin care Judecătoria Topoloveni a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, raportat la art. 10 lit. f) din acelasi act normativ, cu privire la infractiunea prevăzută de art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2002.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) si art. 24 alin. (1) din Constitutie. Consideră că este inechitabilă modalitatea de stabilire a sanctiunilor pentru forma simplă si formele agravate ale infractiunii constând în neluarea măsurilor de prevenire a atacului canin de către proprietarul sau detinătorul temporar al câinelui. Afirmă că prevederile criticate pot fi interpretate diferit de instantele judecătoresti, creându-se astfel discriminări cu privire la aplicarea lor si încălcându-se dreptul la apărare.

Curtea de Apel Pitesti – Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2002 sunt conforme prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 24 alin. (1).

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile autorului exceptiei, ale părtii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste sesizarea Curtii Constitutionale, se observă că actul de sesizare nu este o încheiere de sedintă, asa cum prevede art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, ci o decizie pronuntată în solutionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care instanta în fata căreia a fost initial invocată exceptia a respins-o ca lipsită de interes. Cu toate acestea Curtea se consideră legal sesizată, întrucât prin decizia respectivă nu s-a solutionat fondul cauzei, ci s-a analizat doar admisibilitatea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de detinere al câinilor periculosi sau agresivi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 60/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 24 martie 2003. Art. 11 din ordonanta criticată prevede: “(1) Neluarea măsurilor de prevenire a atacului canin de către proprietarul câinelui sau de detinătorul temporar al acestuia asupra unei persoane constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a avut ca urmare vătămarea corporală gravă, pedeapsa este cea prevăzută la art. 181–184 Cod penal.

(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

(4) Actiunea penală prevăzută la alin. (1) si (2) se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.“

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, si celor ale art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemultumit de limitele pedepselor stabilite pentru sanctionarea infractiunii prevăzute de art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2002, în forma simplă, cuprinsă în alin. (1) al articolului mentionat, si în formele agravate, prevăzute în următoarele alineate ale aceluiasi articol.

Critica referitoare la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie nu poate fi retinută, deoarece legiuitorul, inclusiv cel delegat, actionează potrivit competentei sale constitutionale, având libertatea de a aprecia cu privire la modalitatea de reglementare a conditiilor în care anumite fapte să fie sanctionate penal, precum si de a stabili sanctiunile aplicabile, fără să instituie o discriminare. Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra oportunitătii reglementării respective, ci numai, asa cum prevede art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În ceea ce priveste interpretarea si aplicarea textelor de lege, acestea tin de competenta instantelor judecătoresti. Nici critica privind încălcarea prevederilor art. 24

alin. (1) din Constitutie nu este întemeiată, întrucât procesul penal se desfăsoară potrivit regulilor generale, care asigură învinuitului sau inculpatului dreptul de a fi asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale si al judecătii, precum si dreptul de a beneficia de toate garantiile procesuale care conditionează, într-o societate democratică, desfăsurarea unui proces echitabil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de detinere al câinilor periculosi sau agresivi, exceptie ridicată de Alexandru Stan în Dosarul nr. 918/P/2005 al Curtii de Apel Pitesti – Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 244

din 9 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Mihai Paul Cotta – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Mercur Corvinex“ – S.A. din Hunedoara în Dosarul nr. 10.786/2004 al Tribunalului Hunedoara – Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, considerând că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 10.786/2004, Tribunalul Hunedoara – Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Mercur Corvinex“ – S.A. din Hunedoara într-o cauză având ca obiect solutionarea actiunii formulate de aceasta pentru anularea hotărârii Consiliului Local al Comunei Toplita, prin care s-a aprobat înscrierea unui imobil în domeniul public al comunei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitia cuprinsă în teza din alin. (4) al art. 3 din Legea nr. 213/1998, care prevede că domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcătuit “si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local“, încalcă dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, referitoare la garantarea si ocrotirea egală a proprietătii. Se apreciază că, potrivit acestui text legal, “oricând, în mod discretionar, autoritătile publice locale ar putea trece orice bun prin simplul act de vointă al unei hotărâri a consiliului local în proprietatea lor, declarându-l că este de uz sau de utilitate publică“. În felul acesta, arată în continuare autorul exceptiei, dispare egalitatea dintre persoanele particulare si autoritatea publică, iar autoritatea publică locală poate să-si probeze dreptul de proprietate prin simpla emitere a unui act “către sine însusi“. Astfel, autoritatea publică locală “este scutită de a face proba titlului de proprietate care este solicitată oricărui particular în fata instantelor de judecată“.

Tribunalul Hunedoara – Sectia comercială si contencios administrativ consideră că prevederile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 sunt constitutionale si nu aduc atingere dreptului de proprietate al autorului exceptiei.

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constitutionale, nefiind încălcate dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, conform cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Mai mult decât atât, se consideră că textele indicate dau expresie art. 136 alin. (2) si (3) din Constitutie, care prevede că legiuitorul poate să stabilească, prin lege organică, si alte bunuri care fac parte din domeniul public, în afara celor prevăzute expres de Constitutie. În acest sens, este mentionată Decizia Curtii Constitutionale nr. 107/2004.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, care are următorul cuprins: “Domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national ori judetean.“

Critica de neconstitutionalitate vizează numai prevederea “si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local“ din alin. (4) al art. 3 din Legea nr. 213/1998, considerându-se că aceasta încalcă dispozitiile art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie, referitoare la garantarea si ocrotirea în mod egal a proprietătii private, indiferent de titular. Potrivit criticii, autoritătile publice locale ar putea trece orice bun în proprietatea lor printr-o hotărâre a consiliului local, declarându-l că este de uz sau de utilitate publică. Astfel, în opinia autorului exceptiei, autoritatea publică locală “este scutită de a face proba titlului de proprietate care este solicitată oricărui particular în fata instantelor de judecată“.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate, care stabilesc bunurile ce alcătuiesc domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor, nu încalcă sub nici o formă dreptul de proprietate privată al cetătenilor. În examinarea constitutionalitătii textului legal criticat Curtea observă că în cauză sunt incidente prevederile art. 136 alin. (3) din Constitutie, care permit legiuitorului să stabilească, prin lege organică, si alte bunuri care fac parte din domeniul public, în afara celor prevăzute expres de Constitutie.

În ceea ce priveste reglementarea din textul de lege criticat, potrivit căreia în alcătuirea domeniului public al comunelor, oraselor si municipiilor intră si “alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local“, criticată de autorul exceptiei, Curtea are în vedere dispozitiile art. 7 din Legea nr. 213/1998, care, reglementând modul de dobândire a proprietătii publice, stabilesc: “Dreptul de proprietate publică se dobândeste: a) pe cale naturală;

b) prin achizitii publice efectuate în conditiile legii;

c) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică;

d) prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public;

e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitătilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică;

f) prin alte moduri prevăzute de lege.“

De asemenea, Curtea retine si incidenta dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, care prevăd următoarele:

“Art.6. – (1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitătilor administrativ-teritoriale si bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care România era parte si a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

(2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtământului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.

(3) Instantele judecătoresti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.“

Din ansamblul acestor reglementări Curtea retine că posibilitatea, prevăzută de lege, ca în alcătuirea domeniului public de interes local să intre si bunuri din domeniul privat al unitătii administrativ-teritoriale care, în conditiile legii, sunt declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local nu are semnificatia de a converti hotărârea consiliului local în titlu valabil de trecere în proprietatea statului a unor bunuri din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, asa cum sustine autorul exceptiei.

Existenta unei hotărâri a consiliului local, emisă în temeiul textului de lege criticat, nu scuteste unitatea administrativ-teritorială de a face dovada că un anumit bun a intrat în mod legal în proprietatea sa.

De altfel, Curtea Constitutională a retinut prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, că “simpla apartenentă a unui bun la domeniul public nu poate fi un obstacol pentru restituirea lui în natură vechiului proprietar si, cu atât mai putin, pentru despăgubirea acestuia prin echivalent“.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 107 din 9 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 4 mai 2004, Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate referitoare la mai multe prevederi din Legea nr. 213/1998, printre care si art. 3, constatând că nu este încălcat art. 44 din Constitutie. În cuprinsul deciziei s-a statuat că prevederile Legii nr. 213/1998 reprezintă o concretizare a dispozitiilor art. 136 alin. (3) din Constitutie, “care permit legiuitorului să stabilească prin lege organică si alte bunuri care fac parte din domeniul public, în afara celor prevăzute expres de Constitutie“. Totodată, prin aceeasi decizie, Curtea a stabilit că, potrivit art. 136 alin. (4) din Constitutie, “societătile comerciale nu pot detine în proprietate bunuri ce apartin domeniului public al statului sau al unitătilor administrativ-teritoriale, ci doar în regim de concesionare sau de închiriere“. Bineînteles, aceste bunuri trebuie să fi intrat în mod legal în proprietatea unitătilor administrativteritoriale, asa cum s-a arătat mai sus.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudentei Curtii, solutiile si considerentele deciziilor pronuntate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

În legătură cu sustinerea că “oricând, în mod discretionar, autoritătile publice locale ar putea trece orice bun prin simplul act de vointă al unei hotărâri a consiliului local în proprietatea lor, declarându-l că este de uz sau de utilitate publică“, Curtea constată că aceasta nu este o problemă de constitutionalitate a legii, ci de aplicare a legii, care este de resortul instantei judecătoresti învestite cu litigiul în cadrul căruia a fost ridicată exceptia.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Mercur Corvinex“ – S.A. din Hunedoara în Dosarul nr. 10.786/2004 al Tribunalului Hunedoara – Sectia comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 246

din 9 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (8) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Valentina Bărbăteanu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (8) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicată de Primăria Municipiului Onesti în Dosarul nr. 8.171/2005 al Tribunalului Bacău – Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Comercială de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “E.ON Moldova“ – S.A. (fosta Societate Comercială Filiala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica Moldova“ – S.A.), doamna Eufrosina Tutu, consilier juridic cu delegatie la dosar, constatându-se lipsa autorului exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Societătii Comerciale de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “E.ON Moldova“ – S.A., care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate pentru argumentele expuse în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 8.171/2005, Tribunalul Bacău – Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (8) din Legea energiei electrice nr. 318/2003.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Primăria Municipiului Onesti într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect solutionarea contestatiei formulate de Societatea Comercială Filiala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica Moldova“ – S.A. împotriva dispozitiei prin care primarul municipiului Onesti a respins contestatia autorului exceptiei introdusă împotriva unui proces-verbal de calculare a unor taxe si impozite.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1), art. 56 alin. (1) si art. 135 alin. (2) lit. a), e) si f) din Constitutie. În esentă, consideră că scutirea unui agent economic privat de la plata impozitelor si taxelor este contrară prevederilor constitutionale invocate, întrucât instituie un tratament juridic privilegiat în favoarea persoanelor prevăzute de textul de lege criticat. Apreciază că, potrivit dispozitiilor constitutionale, se impune stabilirea unui cadru concurential care să excludă orice formă de privilegiu de natură să împiedice concurenta loială pe piată.

Tribunalul Bacău – Sectia comercială si de contencios administrativ consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată. Precizează că prevederile art. 16 alin. (8) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 aduc atingere bugetului de stat si bugetelor locale, interesul public si cel national fiind grav prejudiciate prin instituirea privilegiului scutirii persoanelor enumerate de textul de lege criticat de la plata taxelor, impozitelor si altor obligatii de plată stabilite de autoritătile publice centrale sau locale. Mai arată că prin instituirea privilegiului amintit se nesocotesc prevederile constitutionale referitoare la libertatea comertului si concurenta loială.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 16 alin. (8) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 sunt constitutionale. Arată că persoanele prevăzute de ipoteza normei se află într-o situatie specială, care justifică un tratament diferentiat, precum si că stabilirea prin lege a unor scutiri de la plata impozitelor si taxelor tine de optiunea exclusivă a legiuitorului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtii prezente si cele ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 16 alin. (8) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003. Textul de lege criticat are următorul cuprins: “Titularii de autorizatii si licente, beneficiari ai drepturilor de uz si de servitute asupra proprietătii publice sau private a statului si a unitătilor administrativteritoriale, sunt scutiti de plata de taxe, impozite si alte obligatii de plată, instituite de către autoritătile publice centrale si locale.“

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale: art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări; art. 56 alin. (1) care instituie obligatia cetătenilor de a contribui, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice; art. 135 alin. (2) lit. a), e) si f) din Constitutie, referitoare la obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, refacerea si ocrotirea mediului înconjurător, precum si mentinerea echilibrului ecologic si crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constitutionalitate, cu o motivare identică si prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale ca si în cauza de fată. Prin Decizia nr. 40 din 24 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2006, Curtea Constitutională a respins exceptia ca neîntemeiată.

Cu acel prilej Curtea a retinut, în esentă, că autoritătile administratiei publice locale nu au totală independentă în privinta stabilirii impozitelor si taxelor locale, ele fiind obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul tării si dispozitiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor nationale. Dispozitiile art. 139 alin. (2) din Constitutie obligă legiuitorul să determine, la modul general, domeniile, activitătile si veniturile pentru care consiliile locale sau judetene sunt competente să stabilească impozite si taxe locale, iar legea poate prevedea domeniile, activitătile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale. În plus, stabilirea obligatiei de plată a impozitelor si taxelor locale, precum si scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul asezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constitutie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să conducă la schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia din decizia amintită îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (8) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicată de Primăria Municipiului Onesti în Dosarul nr. 8.171/2005 al Tribunalului Bacău – Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 253

din 9 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Mihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Constantin Bălăceanu Stolnici în Dosarul nr. 2.682/Cv/2005 al Tribunalului Arges – Sectia civilă. Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 2 martie 2006, în prezenta avocatului autorului exceptiei, Lavinia Mincu, si a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 9 martie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 septembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.682/Cv/2005, Tribunalul Arges – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Constantin Bălăceanu Stolnici.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că textul de lege criticat înfrânge principiul constitutional privind egalitatea cetătenilor în fata legii.

Astfel, el creează grave diferente de tratament între cei care au redobândit imobilele preluate de statul comunist, în temeiul Legii nr. 10/2001, până la modificarea ei prin Legea nr. 247/2005, si cei care nu au reusit acest lucru până la acea dată. Spre deosebire de vechea reglementare, actuala prevedere nu oferă posibilitatea redobândirii în natură a imobilelor aflate în patrimoniul societătilor comerciale privatizate, chiar dacă acestea au fost preluate de stat fără titlu valabil, iar privatizarea societătii comerciale a avut loc cu încălcarea dispozitiilor legale. Mai mult, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 încalcă si principiul constitutional al garantării dreptului de proprietate, deoarece, prin efectul său, se legalizează deposedările de imobile efectuate fără titlu valabil, prin vointa statului totalitar, în detrimentul fostilor proprietari ale căror cereri de retrocedare nu au fost încă solutionate.

Tribunalul Arges – Sectia civilă apreciază că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 20 si art. 44 alin. (1), întrucât creează grave diferente de tratament între cei care au reusit să îsi redobândească imobilele ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 înainte de modificarea ei prin Legea nr. 247/2005, fată de cei care nu au reusit acest lucru până la intrarea acesteia în vigoare.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu privează persoanele îndreptătite la restituirea imobilelor de dreptul de a solicita retrocedarea în natură, ci diferentiază posibilitatea de restituire prin acordarea unei despăgubiri în echivalent, în conditiile speciale prevăzute de legiuitor pentru situatia în care imobilele solicitate se află în patrimoniul unor societăti comerciale privatizate.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate l-au constituit dispozitiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dispozitii care, după republicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, au devenit art. 29 alin. (1) si au următorul continut: “Pentru imobilele evidentiate în patrimoniul unor societăti comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele îndreptătite au dreptul la despăgubiri în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piată a imobilelor solicitate.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1), privitoare la egalitatea în drepturi, art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, si art. 44 alin. (1), care consacră garantarea dreptului de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate si prevederile internationale ale art. 17 alin. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, prevederi referitoare la protectia proprietătii.

În urma modificării Legii nr. 10/2001 prin titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, si a republicării legii, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu un continut diferit sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada 1945–1989 si care fac parte din patrimoniul unor societăti comerciale privatizate. Dacă în art. 27 se făcea distinctie între imobilele preluate cu titlu si cele preluate fără titlu, în sensul că acestea din urmă se puteau restitui în natură, cu procedura prevăzută de lege, dispozitiile art. 29 prevăd că persoanele îndreptătite beneficiază exclusiv de dreptul la despăgubiri, în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a acestora.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat, în forma aflată în vigoare, nu încalcă prevederile art. 16 din Constitutie, privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, întrucât

reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în situatia prevăzută de ipoteza normei, fără nici o distinctie sau în considerarea altor criterii, si anume persoanelor îndreptătite la măsuri reparatorii pentru imobile preluate de către stat în mod abuziv, evidentiate, în prezent, în patrimoniul unor societăti comerciale privatizate.

În ceea ce priveste pretinsa discriminare rezultată în urma modificării legii, respectiv diferenta de tratament între cei care au redobândit imobilele preluate de statul comunist, în temeiul Legii nr. 10/2001, până la modificarea ei prin Legea nr. 247/2005, si cei care nu au reusit acest lucru până la acea dată, Curtea retine că aceasta nu reprezintă o problemă de constitutionalitate, ci una de succesiune în timp a legii. Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor situatiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate după abrogarea legii vechi. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislatiei în vigoare, întrucât de fiecare dată aceasta antrenează o modificare a regimului juridic si deci un tratament juridic diferit pentru persoane aflate, asa cum consideră autorul exceptiei, în situatii identice, ceea ce desigur este de neconceput.

În ceea ce priveste critica referitoare la încălcarea art. 44 din Constitutie, Curtea observă că, desi dreptul de proprietate asupra imobilelor preluate de stat fără titlu valabil nu a iesit din patrimoniul persoanelor îndreptătite la restituire, acestea păstrând, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, calitatea de proprietar avută la data preluării, legiuitorul poate reglementa exceptarea de la restituirea în natură a unora dintre aceste imobile, în vederea asigurării stabilitătii raporturilor juridice deja create în cadrul circuitului civil. Prin urmare, optiunea legiuitorului de a acorda despăgubiri corespunzătoare valorii de piată a imobilelor solicitate nu vine în contradictie cu spiritul Legii nr. 10/2001, si anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, fiind în deplină concordantă cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit căreia continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Cu privire la dreptul la despăgubiri, în jurisprudenta sa (de exemplu, Decizia nr. 70/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001), Curtea Constitutională a statuat că un drept de creantă se bucură de aceeasi protectie ca si dreptul de proprietate. În sprijinul acestei teze a fost invocată practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, în cazul “Pressos Compania Naviera – S.A. si altii împotriva Belgiei“, 1995, a decis că “dreptul la despăgubiri se naste o dată cu producerea prejudiciului. Un drept de creantă de această natură constituie un «bun» si deci reprezintă un «drept de proprietate» în întelesul avut în vedere de art. 1 alin. 1 teza întâi din Protocolul nr. 1 la Conventia europeană“.

Asa fiind, prin plata despăgubirilor corespunzătoare valorii de piată a imobilelor se respectă dreptul de proprietate al persoanei îndreptătite, drept garantat de art. 44 din Constitutie.

Fată de cele arătate Curtea constată că dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt în concordantă cu prevederile constitutionale referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, precum si cu reglementările internationale cuprinse în art. 17 alin. 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de

Constantin Bălăceanu Stolnici în Dosarul nr. 2.682/Cv/2005 al Tribunalului Arges – Sectia civilă. Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 264

din 14 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Mihaela Cîrstea – procuror

Valentina Bărbăteanu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, exceptie ridicată de Hamdo Mohamad în Dosarul nr. 4.417/RF/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 24D/2006, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Demirkaia Nedim în Dosarul nr. 4.415/RF/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 24D/2006 la Dosarul nr. 23D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 noiembrie 2005, pronuntate în dosarele nr. 4.417/RF/2005 si nr. 4.415/RF/2005, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) si art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, republicată. Exceptiile au fost ridicate de Hamdo Mohamad si Demirkaia Nedim în cauze având ca obiect solutionarea recursurilor împotriva sentintelor prin care autorilor exceptiilor li s-au respins plângerile formulate împotriva unor hotărâri ale Oficiului National pentru Refugiati de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.

În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate, având un continut identic, se sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale datorită lipsei lor de precizie si claritate, prin aceasta creând posibilitatea unor interpretări si aplicări arbitrare.

Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată nu este întemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 sunt conforme dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Constitutie si celor ale art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) si art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Se observă însă că, în realitate, în urma republicării, textul criticat este cel al art. 5 pct. 2, care prevede: “Protectia umanitară conditionată se poate acorda străinului care nu îndeplineste conditiile prevăzute la art. 2 alin. (1) si cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în tara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale constând în: (...)

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante. “

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii de lege contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constitutie si celor ale art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii si tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, cu o motivare similară si prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale si conventionale ca si în cauza de fată. Prin Decizia nr. 21 din 12 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 7 februarie 2006, Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo retinute.

Cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea, în cauza de fată neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii în această materie.

 Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, exceptie ridicată de Hamdo Mohamad si Demirkaia Nedim în dosarele nr. 4.417/RF/2005 si nr. 4.415/RF/2005 ale Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 268

din 16 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Mihaela Cîrstea – procuror

Daniela Ramona Maritiu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Neculai Agafitei în Dosarul nr. 977/2005 al Tribunalului Covasna.

La apelul nominal se prezintă consilierul juridic al Serviciului Român de Informatii, lipsă fiind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, consilierul juridic pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece autorul acesteia solicită, în realitate, adoptarea unei noi solutii legislative, ceea ce nu intră în competenta instantei de contencios constitutional. În continuare, arată că, dacă instanta de contencios constitutional nu retine solutia inadmisibilitătii exceptiei de neconstitutionalitate, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 977/2005, Tribunalul Covasna a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Neculai Agafitei într-o cauză ce are ca obiect solutionarea unei contestatii în anulare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (3) si art. 124 alin. (2) din Constitutie, deoarece reglementează într-un mod restrictiv incompatibilitatea, lăsând posibilitatea judecătorilor ce au judecat în recurs să facă parte din completul care judecă aceeasi pricină în alte căi extraordinare de atac, cum ar fi contestatia în anulare.

Tribunalul Covasna, cu opinia majoritătii judecătorilor din complet, apreciază că dispozitia de lege criticată încalcă prevederile din Constitutie invocate de autorul exceptiei, deoarece prin modul restrictiv de reglementare lasă posibilitatea judecătorilor care au luat parte la solutionarea pe fond a unei cauze în recurs să judece aceeasi pricină si în alte căi extraordinare de atac, cum ar fi contestatia în anulare.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile legale criticate nu aduc atingere dreptului persoanei de a se adresa justitiei si de a se prevala, neîngrădit, de toate garantiile pe care le presupune un proces echitabil. Stabilirea limitativă a cazurilor în care operează incompatibilitatea este în deplină concordantă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul continut: “Judecătorul care a pronuntat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiasi pricini în apel sau în recurs si nici în caz de rejudecare după casare.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia solicită, în realitate, adoptarea unei noi solutii legislative.

În acest caz, asa cum Curtea Constitutională a retinut în mod constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instantei de contencios constitutional într-un legislator pozitiv, lucru care ar contraveni art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia “Parlamentul este [... ] unica autoritate legiuitoare a tării“.

De asemenea, este de observat că, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. În consecintă, Curtea Constitutională urmează să respingă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Neculai Agafitei în Dosarul nr. 977/2005 al Tribunalului Covasna.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind aprobarea Zonării soiurilor nobile de vită-de-vie roditoare admise în cultură în arealele viticole din România

 

Având în vedere prevederile art. 9 alin. (3) din Legea viei si vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 88.292 din 1 februarie 2006,

văzând Scrisoarea nr. 2.096 din 19 decembrie 2005 a Oficiului National al Denumirilor de Origine pentru Vinuri si Alte Produse Vitivinicole privind modificările si completările listei soiurilor pentru struguri de vin cu denumire de origine controlată admise în cultură în arealele viticole din România, propuse în deciziile pentru vinuri DOC,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Zonarea soiurilor nobile de vită-devie roditoare admise în cultură în arealele viticole din România, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – În vederea îmbunătătirii sortimentale a zonării soiurilor nobile de vită-de-vie roditoare admise în cultură în arealele viticole din România, în mod experimental pot fi plantate, pe o suprafată de maximum 10 ha/soi la soiurile pentru struguri de vin si de maximum 5 ha/soi la soiurile pentru struguri de masă, alte soiuri nobile de vită-de-vie roditoare care nu sunt incluse în zonarea în vigoare.

Art. 3. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 594/2004 privind aprobarea Zonării soiurilor de vită-de-vie roditoare recomandate si autorizate pentru cultură în arealele viticole din România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 30 august 2004.

Art. 4. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

 

Bucuresti, 31 martie 2006.

Nr. 225.

 

ANEXĂ*)

 

SOIURILOR NOBILE DE VITĂ-DE-VIE RODITOARE ADMISE ÎN CULTURĂ ÎN

AREALELE VITICOLE DIN ROMÂNIA

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

Pagina a 17-a

Pagina a 18-a

Pagina a 19-a

Pagina a 20-a

Pagina a 21-a

Pagina a 22-a

Pagina a 23-a

Pagina a 24-a

Pagina a 25-a

Pagina a 26-a

Pagina a 27-a

Pagina a 28-a

Pagina a 29-a

Pagina a 30-a

Pagina a 31-a

Pagina a 32-a

Pagina a 33-a

Pagina a 34-a