MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 332         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 13 aprilie 2006

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR

 

16. – Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 42/2004 pentru aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 228 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală

 

Opinie separată

 

Decizia nr. 239 din 9 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1532 din Codul civil

 

Decizia nr. 242 din 9 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Statutului profesiei de consilier juridic, în ansamblu, cu referire specială la prevederile art. 15 si 22 din acest statut

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

420. – Hotărâre privind înfiintarea si organizarea Comisiei Nationale de Drept International Umanitar

 

446. – Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice privind concesionarea activitătii institutiilor publice de spectacole si concerte

 

464. – Hotărâre privind acordarea unui ajutor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

345. – Decizia presedintelui Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei pentru modificarea si completarea anexei la Decizia presedintelui Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei nr. 62/2005 privind categoriile de frecvente radioelectrice a căror utilizare este liberă

 

534. – Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 2.156/2005 privind tarifele pentru prestatiile specifice realizate de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R.

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 42/2004 pentru aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor

 

În temeiul art. 39, 42 si 60 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, cu modificările ulterioare,

 

Camera Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 42/2004 pentru aprobarea componentei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.258 din 27 decembrie 2004, cu modificările ulterioare, se modifică în sensul că domnul deputat Adrian Năstase, apartinând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru politică externă.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 10 aprilie 2006, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

LUCIAN AUGUSTIN BOLCAS

 

Bucuresti, 10 aprilie 2006.

Nr. 16.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 228

din 7 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Marinela Mincă – procuror

Marieta Safta – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Alexandru Buzamet în Dosarul nr. 6.647/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a penală.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 28 februarie 2006, în lipsa părtilor, legal citate, si în prezenta reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea,

având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la 2 martie 2006 si la 7 martie 2006.

În concluziile sale reprezentantul Ministerului Public a sustinut că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată în ceea ce priveste dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, fiind încălcate dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie privind dreptul la un proces echitabil si cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un tribunal impartial. S-a motivat, în esentă, că judecătorul care admite plângerea si desfiintează hotărârea procurorului, pe baza probelor existente si apreciate ca suficiente, dispune prin încheiere judecarea cauzei, exercitând astfel atributii specifice atât functiei de acuzare (punerea în miscare a actiunii penale), cât si functiei de judecată (judecarea cauzei în fond).

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 6.647/2005, Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Alexandru Buzamet în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor constitutionale care consacră dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovătie si unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, întrucât “prin solutiile prefigurate de art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală se impune ca instanta de judecată să se pronunte asupra fondului înainte de începerea procesului penal“. Se arată că în acest fel instanta de judecată se antepronuntă cu privire la vinovătie, îelement indispensabil unei fapte penale pentru a fi judecată“.

Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Avocatul Poporului, referindu-se la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

– Art. 2781 (Plângerea în fata instantei împotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată) alin. 8: “Instanta pronuntă una dintre următoarele solutii:

a) respinge plângerea, prin sentintă, mentinând solutia din rezolutia sau ordonanta atacată;

b) admite plângerea, prin sentintă, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispozitiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecarea în primă instantă si căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.“

Autorul exceptiei consideră că prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, în art. 23 alin. (11), privind prezumtia de nevinovătie, si în art. 124 alin. (2), privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea retine următoarele: Contrar sustinerilor autorului exceptiei, în plângerea formulată împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăsi cauza, ci doar temeinicia si legalitatea solutiilor pronuntate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale si a eventualelor probe scrise înfătisate instantei de părtile în proces. Asadar, prin încheierea pronuntată în temeiul art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, instanta nu dezleagă fondul pricinii, ci apreciază numai cu privire la legalitatea actului atacat.

Faptul că, potrivit art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, după judecarea plângerii împotriva solutiei procurorului, instanta pronuntă la rândul ei o hotărâre prin care mentine această solutie nu poate fi caracterizat ca o împiedicare a accesului la justitie, respectiv o încălcare a dreptului la un proces echitabil, dat fiind că hotărârea apartine în acest caz Onsesi justitiei, iar partea nemultumită are deschise, tot în justitie, căile de atac prevăzute de lege.

Nu poate fi caracterizată ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil nici reglementarea solutiei pe care o pronuntă instanta în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, respectiv de admitere a plângerii, cu desfiintarea rezolutiei sau ordonantei atacate si trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale. Aceasta întrucât împotriva încheierii astfel pronuntate persoana nemultumită are posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea acesteia, folosind toate mijloacele procedurale ce caracterizează un proces echitabil.

De asemenea, solutionarea fondului cauzei, în situatia în care instanta, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată, retinând cauza spre judecare, constituie o etapă procesuală distinctă, guvernată de regulile procedurale aplicabile judecării în primă instantă si în căile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stabilesc în mod expres că se aplică “în mod corespunzător“. Statuând în sensul celor arătate, dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală asigură posibilitatea părtilor de a formula apărări, de a propune probe si de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, asadar de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditionează un proces echitabil, în deplină concordantă cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie.

Pentru motivele învederate nu poate fi retinută nici pretinsa încălcare, prin textele de lege criticate, a prevederilor art. 124 din Legea fundamentală, prin care se consacră principiile înfăptuirii justitiei. Aceasta întrucât întreaga procedură de solutionare a plângerilor împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, în toate cele trei ipoteze prevăzute de dispozitiile art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, se desfăsoară în limitele acestor principii constitutionale.

Faptul că judecătorul învestit cu solutionarea plângerii întemeiate pe dispozitiile art. 2781 din Codul de procedură penală pronuntă o încheiere prin care admite plângerea si desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată nu constituie în sine o prezumtie a lipsei impartialitătii acestuia la solutionarea fondului cauzei, atunci când o retine spre judecare, în temeiul 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, câtă vreme, asa cum s-a arătat, judecata finalizată prin pronuntarea încheierii de admitere a plângerii are alt obiect decât judecata fondului cauzei. În plus, după învestirea instantei în conditiile prevăzute de art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, actiunea penală se exercită tot de către procuror, care, în functie de probele administrate si de dispozitiile legale aplicabile în cauză, poate să ceară condamnarea inculpatului, achitarea acestuia sau încetarea procesului penal. Asa fiind, contrar celor arătate de reprezentantul Ministerului Public, nu se poate sustine că prin admiterea plângerii reglementate de art. 2781 din Codul de procedură penală se realizează o “substituire“ a Ministerului Public de către instanta de judecată, în contradictie cu principiul impartialitătii justitiei. De altfel, Curtea Constitutională a statuat în acest sens, prin Decizia nr. 172 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 22 aprilie 2005, că “judecarea cauzei de către instantă după desfiintarea rezolutiei sau ordonantei de netrimitere în judecată implică participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al actiunii publice si exercitarea tuturor atributiilor decurgând din această calitate“. Drept urmare, instanta, nici în judecarea plângerii si nici în judecarea în fond a cauzei, nu îndeplineste acte de urmărire penală specifice fazei urmăririi penale si procurorului, ci numai acte de judecată si dă numai solutii judiciare de competenta instantei, a judecătorului.

Administrarea de probe noi, refacerea probelor administrate de procuror nu sunt acte de urmărire penală, ci acte judiciare, prevăzute de lege pentru stabilirea adevărului si a elementelor răspunderii penale – pentru a da o hotărâre temeinică si legală. De altfel, dispozitiile privind judecarea în primă instantă si în căile de atac aplicându-se în mod corespunzător si în ipoteza solutionării cauzei după admiterea plângerii si desfiintarea actului atacat, judecătorul are posibilitatea să-si manifeste rolul activ si să efectueze o cercetare judecătorească eficientă în vederea aflării adevărului, nefiind afectate în nici un fel garantiile de independentă si impartialitate a justitiei consacrate de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.

Referitor la pretinsa încălcare prin textele de lege criticate a prezumtiei de nevinovătie, aceasta nu poate fi retinută câtă vreme, asa cum s-a arătat, în plângerea formulată împotriva rezolutiilor sau ordonantelor  rocurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăsi cauza, ci doar temeinicia si legalitatea solutiilor pronuntate de procuror, ceea ce nu poate fi interpretat ca o “antepronuntare“ cu privire la vinovătie, asa cum eronat sustine autorul exceptiei.

În sfârsit, Curtea retine că s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa asupra constitutionalitătii art. 2781 alin. 8 lit. a) în raport de critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 170 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 25 aprilie 2005, precum si asupra constitutionalitătii art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, în acest sens fiind Decizia nr. 73 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 10 martie 2005. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutia pronuntată de Curte prin deciziile mentionate, cât si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ceea ce priveste dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. a), b) si c) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Alexandru Buzamet în Dosarul nr. 6.647/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

OPINIE SEPARATĂ

 

Nu împărtăsesc solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a art. 2781 alin. (8) lit. c) din Codul de procedură penală, adoptată cu majoritate de voturi, pentru următoarele considerente:

În sistemele moderne de drept procesual penal – atât în cele care conservă elemente ale procesului de tip inchizitorial, cât si în cele caracterizate prin contradictorialitate în toate fazele procesului – functia de  acuzare este separată de functia de judecată. Judecătorul nu porneste din oficiu actiunea penală, el este învestit cu judecarea faptelor prevăzute de legea penală, fie de către procuror, fie de către partea vătămată – în cazurile limitativ prevăzute de lege, în care punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Această separare a functiei de acuzare de functia de judecată garantează impartialitatea justitiei – trăsătură definitorie, consacrată prin art. 124 alin. (2) din Constitutia României, si dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală si de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Reglementarea cuprinsă în art. 2781 alin. (8) lit. c) din Codul de procedură penală contravine principiilor evocate mai sus în măsura în care permite ca judecarea cauzei în primă instantă să se facă de acelasi judecător care a dispus desfiintarea rezolutiei sau ordonantei atacate căci, în această ipoteză, el va exercita atât functia de acuzare, cât si functia de judecată.

În acest sens, este de retinut că prin rezolutia sau ordonanta procurorului de netrimitere în judecată verificată si desfiintată de judecător, procurorul a stabilit fie că fapta penală reclamată nu există, fie că fapta nu întruneste trăsăturile constitutive ale unei infractiuni, fie că, în sfârsit, desi fapta comisă este prevăzută de legea penală, făptuitorul nu poate fi tras la răspundere penală pentru că există o altă cauză de împiedicare a exercitării actiunii penale, prevăzută de art. 10 din Codul de procedură penală.

Art. 2781 alin. (8) lit. c) din Codul de procedură penală prevede că instanta desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si retine cauza spre judecare atunci “când probele administrate la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei“, ceea ce implică constatarea judecătorului că nu există cauza de împiedicare a exercitării actiunii penale avute în vedere de procuror – altfel, solutia dată de acesta nu ar fi fost desfiintată – si că făptuitorul este vinovat si poate fi tras la răspundere penală.

În felul acesta, încheierea prin care judecătorul desfiintează rezolutia sau ordonanta de netrimitere în judecată dobândeste caracterul unui act procesual de punere sub acuzare sau, în termenii Codului de procedură penală, de punere în miscare a actiunii penale. Din acest moment, judecătorul care a pronuntat încheierea nu mai prezintă – în desfăsurarea judecătii în primă instantă – garantia de impartialitate impusă de normele constitutionale si de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Consecvent cu premisele reglementării, si anume că nu există nici o cauză de împiedicare a exercitării actiunii penale si că probele administrate la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, ar urma ca sentinta ce se va pronunta în urma judecării să fie numai o sentintă de condamnare. Or, este evident că judecata care ar conduce la pronuntarea unei asemenea sentinte de către însusi judecătorul care a desfiintat rezolutia sau ordonanta de netrimitere în judecată ar fi contrară principiilor impartialitătii si echitătii justitiei evocate mai sus.

Pentru aceste motive, opinez că jurisprudenta Curtii Constitutionale trebuia să fie reconsiderată în sensul constatării neconstitutionalitătii dispozitiilor art. 2781 alin. (8) lit. c) din Codul de procedură penală, în măsura în care permit ca judecarea cauzei în primă instantă să se facă de acelasi judecător care a dispus desfiintarea rezolutiei sau ordonantei atacate.

 

Judecător,

Nicolae Cochinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 239

din 9 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1532 din Codul civil

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1532 din Codul civil, exceptie ridicată de Gheorghita Manolescu în Dosarul nr. 2.996/CIV/2005 al Curtii de Apel Pitesti – Sectia civilă, conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, prin avocat E. Buru, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul părtii prezente lasă la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei ridicate, având în vedere că nu este motivată în raport cu dispozitiile din Constitutie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, având în vedere că autorul exceptiei nu a indicat nici un text constitutional în sustinerea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.996/CIV/2005, Curtea de Apel Pitesti – Sectia civilă, conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1532 din Codul civil, exceptie ridicată de Gheorghita Manolescu

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul art. 1532 din Codul civil este neconstitutional, întrucât în litigiul ce are ca obiect un partaj succesoral, cheltuielile făcute de un tert au fost considerate pasiv al succesiunii, în conditiile în care tertul avea la îndemână actiunea în pretentii împotriva tuturor mostenitorilor sau împotriva celui care a dat mandatul.

Curtea de Apel Pitesti – Sectia civilă, conflicte de muncă si asigurări sociale nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia ridicată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că autorul exceptiei nu a indicat nici o normă constitutională căreia textul de lege criticat i-ar contraveni, ceea ce echivalează cu nemotivarea exceptiei. De asemenea, arată că sustinerile acestuia privesc modul de aplicare si interpretare a legii. În concluzie, consideră că textul criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Exceptia are ca obiect art. 1532 din Codul civil, text ce are următorul continut: “Mandatul este un contract în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit însărcinarea“.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei nu invocă în sustinerea acesteia nici un text constitutional, arătând doar că unele cheltuieli făcute de un tert au fost considerate pasiv al succesiunii, desi acesta avea la îndemână actiunea în pretentii împotriva mostenitorilor sau împotriva mandantului.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt neconstitutionale numai prevederile de lege “[...] care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei“. Totodată, în temeiul art. 10 alin. (2) din aceeasi lege, sesizările adresate Curtii trebuie motivate, iar conform art. 146 lit. d) din Legea fundamentală si art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentă să se pronunte numai în limitele sesizării. Asa fiind, neindicarea de către autorul exceptiei a textelor din Constitutie cărora le contravin prevederile de lege criticate constituie un motiv de respingere, întrucât exceptia ridicată nu este, în sensul Legii fundamentale, o exceptie de  neconstitutionalitate. Dacă instanta de control constitutional s-ar socoti competentă să se pronunte asupra unei asemenea exceptii, ea s-ar substitui părtii cât priveste invocarea motivului de neconstitutionalitate, exercitând astfel din oficiu acest control, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1532 din Codul civil, exceptie ridicată de Gheorghita Manolescu în Dosarul nr. 2.996/CIV/2005 al Curtii de Apel Pitesti – Sectia civilă, conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 242

din 9 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Statutului profesiei de consilier juridic, în ansamblu, cu referire specială la prevederile art. 15 si art. 22

din acest statut

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Statutului profesiei de consilier juridic, în ansamblu, cu referire specială la prevederile art. 15 si 22 din acest statut, exceptie ridicată de Cătălina Preda si Societatea Comercială “Dacia Invest“ – S.R.L. în Dosarul nr. 1.538/R/2005 al Curtii de Apel Brasov – Sectia civilă.

La apelul nominal este prezentă autoarea exceptiei Cătălina Preda, precum si Societatea Comercială “Adisony“ – S.R.L., prin avocat Marilena Minjina, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autoarea exceptiei Cătălina Preda solicită admiterea acesteia, sustinând aceleasi motive de neconstitutionalitate pe care le-a invocat în fata instantei de judecată. Depune două înscrisuri.

Avocatul părtii prezente solicită respingerea exceptiei ca nefondată, arătând că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, întrucât exceptia ridicată priveste prevederile Statutului profesiei de consilier juridic, or, controlul constitutionalitătii acestor prevederi excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.538/R/2005, Curtea de Apel Brasov – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Statutului profesiei de consilier juridic, în ansamblu, cu referire specială la prevederile art. 15 si 22 din acest statut, exceptie ridicată de Cătălina Preda si Societatea Comercială “Dacia Invest“ – S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile Statutului profesiei de consilier juridic, în ansamblu, si, în special, ale art. 15 si 22 din acest statut contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 9, 16, 24, 40, 41 si 53, întrucât aduc atingere dreptului de exercitare a profesiei de consilier juridic. Se sustine că reglementările cuprinse în aceste prevederi nu se regăsesc printre conditiile legale prevăzute de Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic. Singurele mentiuni ce fac referire la modalitatea de dobândire a calitătii de consilier juridic sunt cele prevăzute de art. 8 din această lege.

Curtea de Apel Brasov – Sectia civilă consideră exceptia întemeiată. În opinia acesteia prin prevederile legale criticate, dreptul de asociere a fost transformat într-o “îndatorire“, a cărui nerespectare îngrădeste dreptul de a exercita profesia de consilier juridic.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră exceptia inadmisibilă, întrucât potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie, Statutul profesiei de consilier juridic nu face parte din categoria actelor ce pot fi supuse controlului de constitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei îl constituie prevederile Statutului profesiei de consilier juridic, în ansamblu, cu referire specială la prevederile art. 15 si 22 din acest statut. Acest statut a fost adoptat la Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, si a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 29 iulie 2004.

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate sunt: art. 9 – referitor la sindicate, patronate si asociatiile profesionale, art. 16 – privind egalitatea în drepturi, art. 24 – dreptul la apărare, art. 40 – referitor la dreptul de asociere, art. 41 – cu privire la munca si protectia socială a muncii si art. 53 – referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Art. 146 din Constitutie, enumerând atributiile Curtii Constitutionale, prevede la lit. d) că aceasta “hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitatea privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial; [...] “, dispozitie preluată si de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Statutul criticat nu se încadrează în aceste categorii de acte normative. În aceste conditii, instanta de judecată, potrivit alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, trebuia să respingă exceptia printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constitutională. Întrucât aceasta nu a aplicat dispozitiile legale mentionate, Curtea urmează să respingă exceptia, ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Statutului profesiei de consilier juridic, în ansamblu, cu referire specială la prevederile art. 15 si 22 din acest statut, exceptie ridicată de Cătălina Preda si Societatea Comercială “Dacia Invest“ – S.R.L. în Dosarul nr. 1.538/R/2005 al Curtii de Apel Brasov – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind înfiintarea si organizarea Comisiei Nationale de Drept International Umanitar

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 alin. (1) si (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – În scopul îndeplinirii obligatiilor ce revin României în baza tratatelor internationale din domeniul dreptului umanitar, se înfiintează Comisia Natională de Drept International Umanitar, denumită în continuare CNDIU, ca organ consultativ al Guvernului, fără personalitate juridică.

Art. 2. – CNDIU se organizează potrivit prevederilor prezentei hotărâri si functionează potrivit regulamentului propriu.

Art. 3. – (1) CNDIU este formată din câte un reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Apărării Nationale, Ministerului Justitiei, Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Educatiei si Cercetării si al Ministerului Sănătătii. Acesti reprezentanti sunt desemnati, la nivel de experti, de conducerile institutiilor respective.

(2) La activitătile CNDIU pot fi invitati, în calitate de observatori, la propunerea presedintelui acesteia, membri ai Parlamentului, reprezentanti ai institutiei Avocatul Poporului, ai Comitetului International al Crucii Rosii, ai Societătii Nationale de Crucea Rosie, ai Institutului Român pentru Drepturile Omului, ai Asociatiei Române de Drept Umanitar, ai altor institutii guvernamentale si ai organizatiilor neguvernamentale, desemnati de conducerea institutiilor respective, precum si experti în domeniul dreptului umanitar desemnati de presedintele CNDIU.

Art. 4. – CNDIU are următoarele atributii principale:

a) examinează si propune măsurile necesare la nivel national, în vederea aplicării, respectării si prevenirii violării normelor de drept umanitar cuprinse în instrumentele juridice internationale la care România este parte;

b) urmăreste si analizează transpunerea în legislatia internă a normelor internationale de drept umanitar;

c) emite avize consultative cu privire la proiecte de acte normative în domeniul dreptului umanitar si recomandă ratificarea instrumentelor juridice internationale din domeniul dreptului umanitar;

d) elaborează Strategia natională de aplicare a dreptului umanitar, care este supusă aprobării primului-ministru;

e) întocmeste rapoarte anuale privind stadiul măsurilor de aplicare a dreptului umanitar, care sunt întreprinse de institutiile reprezentate în CNDIU, precum si cu privire la activitătile pe care le desfăsoară în calitate de organ consultativ al Guvernului;

f) promovează difuzarea dreptului umanitar prin sistemul national de educatie si cel specific institutiilor reprezentate, organizează reuniuni stiintifice, cursuri de formare si de specializare în drept umanitar;

g) colaborează cu comisiile nationale din alte state si cu institutiile internationale de profil.

Art. 5. – (1) Conducerea CNDIU este asigurată de un presedinte.

(2) Presedintia CNDIU se asigură, prin rotatie, de Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Nationale si Ministerul Justitiei, la nivel de secretar de stat. Reprezentantii acestor ministere, desemnati potrivit art. 3 alin. (1), vor continua să facă parte din CNDIU pe perioada în care presedintia CNDIU este exercitată de institutia pe care o reprezintă.

(3) Mandatul presedintelui este de un an.

Art. 6. – Principalele atributii ale presedintelui sunt următoarele:

a) reprezentarea CNDIU;

b) coordonarea activitătilor CNDIU;

c) aprobarea constituirii unor grupuri de lucru pe teme de interes;

d) coordonarea activitătii financiare a CNDIU.

Art. 7. – În cadrul CNDIU functionează un Secretariat permanent, asigurat de Ministerul Apărării Nationale. Cheltuielile necesare functionării Secretariatului permanent vor fi asigurate din bugetul Ministerului Apărării Nationale, iar cheltuielile pentru membrii CNDIU vor fi suportate de către institutiile care i-au desemnat.

Art. 8. – Principalele atributii ale Secretariatului permanent sunt următoarele:

a) asigură administrarea activitătilor curente;

b) pregăteste sesiunile CNDIU;

c) informează presedintele CNDIU despre problemele cu caracter urgent.

Art. 9. – Conducerea Secretariatului permanent este asigurată de un reprezentant al Ministerului Apărării Nationale, care va îndeplini următoarele atributii:

a) asigură coordonarea CNDIU în lipsa presedintelui;

b) convoacă reuniunile CNDIU în sesiuni ordinare sau extraordinare, după caz;

c) coordonează activitătile Secretariatului permanent.

Art. 10. – (1) CNDIU se întruneste trimestrial în sesiuni ordinare si, ori de câte ori este necesar, în sesiuni extraordinare, la solicitarea a cel putin o treime din numărul membrilor comisiei. Cererea se depune la Secretariatul permanent.

(2) CNDIU îsi desfăsoară activitatea în prezenta a cel putin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.

(3) Hotărârile se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor prezenti.

Art. 11. – În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, CNDIU va elabora regulamentul de functionare, care va fi aprobat prin ordin comun al conducătorilor ministerelor reprezentate în cadrul CNDIU.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

Ministul apărării nationale,

Teodor Atanasiu

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul sănătătii,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul educatiei si cercetării,

Mihail Hărdău

p. Ministrul justitiei,

Dan Cristian Stoica,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Cătălin Doica,

secretar de stat

 

Bucuresti, 29 martie 2006.

Nr. 420.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice privind concesionarea activitătii institutiilor publice

de spectacole si concerte

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 26 din Legea nr. 504/2004 privind institutiile publice de spectacole si concerte,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă Normele metodologice privind concesionarea activitătii institutiilor publice de spectacole si concerte, prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. – Se aprobă Contractul-cadru de concesiune a activitătii institutiilor publice de spectacole si concerte, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. – Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul culturii si cultelor,

Adrian Iorgulescu

p. Ministrul administratiei si internelor,

Mircea Nicu Toader,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Cătălin Doica,

secretar de stat

 

Bucuresti, 5 aprilie 2006.

Nr. 446.

 

ANEXA Nr. 1

 

NORME METODOLOGICE

privind concesionarea activitătii institutiilor publice de spectacole si concerte

 

Art. 1. – Prezentele norme metodologice stabilesc dispozitiile speciale privind organizarea si desfăsurarea concesionării activitătii institutiilor publice de spectacole si concerte, continutul-cadru al caietului de sarcini al concesiunii, precum si continutul contractului-cadru de concesiune.

Art. 2. – Prin obiect al concesiunii, în sensul prezentelor norme metodologice, se întelege orice activitate a institutiilor publice de spectacole si concerte, astfel cum sunt definite prin dispozitiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 504/2004 privind institutiile publice de spectacole si concerte.

Art. 3. – Atribuirea concesiunii activitătii unei institutii publice de spectacole si concerte se face în baza unui contract prin care o persoană, denumită concedent, transmite pentru o perioadă determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, denumită concesionar, care actionează pe riscul si pe răspunderea sa, dreptul si obligatia de realizare a activitătii institutiei respective, în schimbul unei redevente.

Art. 4. – (1) Au calitatea de concedent:

a) ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, pentru activitatea institutiilor publice de spectacole si concerte aflate în subordinea acestora;

b) consiliile judetene sau consiliile locale, după caz, pentru activitatea institutiilor publice de spectacole si concerte aflate în subordinea acestora.

(2) Calitatea de concesionar o poate avea orice persoană fizică sau persoană juridică de drept privat, română ori străină, care îndeplineste calitătile, capacitătile si conditiile de experientă stabilite de concedent în anuntul de organizare a licitatiei sau, după caz, în anuntul de primire de candidaturi.

(3) Conditiile de experientă minime ale concesionarilor sunt:

a) cel putin 5 ani de activitate în unul dintre domeniile prevăzute la art. 2 lit. a) din Legea nr. 504/2004, în functie de specificul activitătii concesionate;

b) cel putin 3 ani de activitate în gestionarea si dezvoltarea programelor/proiectelor culturale.

(4) Conditiile prevăzute la alin. (3) trebuie îndeplinite cumulativ.

Art. 5. – Concesionarea activitătii unei institutii publice de spectacole si concerte se aprobă pe baza caietului de sarcini al concesiunii, astfel:

a) prin hotărâre a Guvernului, pentru concesionarea activitătii unei institutii publice de spectacole si concerte aflate în subordinea ministerelor sau a celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

b) prin hotărâre a consiliului judetean sau a consiliului local, după caz, pentru concesionarea activitătii unei institutii publice de spectacole si concerte aflate în subordinea acestora.

Art. 6. – (1) Caietul de sarcini al concesiunii cuprinde conditiile minime pentru licitatie.

(2) Caietul de sarcini va cuprinde în mod obligatoriu:

a) conditiile de exploatare a concesiunii si obiectivele de ordin economic, financiar si de mediu urmărite de către concedent privind exploatarea eficace a activitătilor ce fac obiectul concesiunii;

b) investitiile pe care concesionarul este obligat să le realizeze si termenele de realizare a acestora;

c) clauzele financiare si de asigurări;

d) regimul bunurilor utilizate de concesionar în derularea concesiunii;

e) obligatia concesionarului de a păstra obiectul specific de activitate al institutiei;

f) clauze privind personalul angajat si protectia socială;

g) conditiile de accesibilitate la spectacole si concerte;

h) obligatiile privind protectia mediului, stabilite conform legislatiei în vigoare.

(3) Caietul de sarcini poate cuprinde si una sau mai multe dintre clauzele prevăzute la art. 9 alin. (2) din Normele metodologice-cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 216/1999, cu modificările ulterioare.

Art. 7. – (1) În cazul procedurii licitatiei publice deschise cu preselectie, în anuntul de primire de candidaturi, publicat de concedent, se mentionează, pe lângă elementele prevăzute de dispozitiile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, cu modificările si completările ulterioare, si următoarele:

a) denumirea si sediul concedentului;

b) conditiile de experientă ale concesionarilor;

c) locul unde se poate studia caietul de sarcini al concesiunii;

d) locul de primire a candidaturilor.

(2) În cazul procedurii licitatiei publice deschise, în anuntul publicat de concedent se mentionează, pe lângă elementele prevăzute de dispozitiile Legii nr. 219/1998, cu modificările si completările ulterioare, si următoarele:

a) conditiile de experientă ale concesionarilor;

b) numărul de exemplare în care trebuie depusă oferta.

(3) În cazul procedurii concesionării prin negociere directă, în anuntul publicat de concedent se mentionează, pe lângă elementele prevăzute de dispozitiile Legii nr. 219/1998, cu modificările si completările ulterioare, si următoarele:

a) conditiile de experientă ale concesionarilor;

b) cuantumul garantiei;

c) locul unde se poate studia caietul de sarcini al concesiunii;

d) termenul si locul de înscriere la negociere, precum si de depunere a ofertelor;

e) locul, data si ora desfăsurării negocierilor.

(4) În cazul procedurii concesionării prin dialog competitiv, în anuntul publicat de concedent se mentionează, pe lângă elementele prevăzute de dispozitiile Legii nr. 219/1998, cu modificările si completările ulterioare,

si următoarele:

a) conditiile de experientă ale concesionarilor;

b) cuantumul garantiei;

c) locul unde se poate studia caietul de sarcini al concesiunii;

d) termenul si locul de înscriere la consultări;

e) locul, data si ora desfăsurării consultărilor.

Art. 8. – (1) Comisia de evaluare a ofertelor concesionarilor va fi alcătuită astfel:

a) în cazul în care se concesionează activitatea unei institutii publice de spectacole si concerte ce se află în subordinea unei autorităti a administratiei publice centrale, din reprezentanti ai autoritătii respective, dintre care cel putin unul cu pregătire juridică de specialitate, si ai Ministerului Finantelor Publice, nominalizati în acest scop;

b) în cazul în care se concesionează activitatea unei institutii publice de spectacole si concerte ce se află în subordinea unei autorităti a administratiei publice locale, din reprezentanti ai autoritătii respective, dintre care cel putin unul cu pregătire juridică de specialitate, si ai directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, nominalizati în acest scop.

(2) Comisia de evaluare va fi alcătuită dintr-un număr impar de membri, care nu poate fi mai mic de 5.

(3) Membrii comisiei de evaluare vor fi numiti prin ordin sau hotărâre a concedentului, după caz.

Art. 9. – (1) Presedintele comisiei de evaluare este numit de concedent dintre reprezentantii acestuia în comisia de evaluare.

(2) Secretarul comisiei de evaluare este numit de către presedinte dintre membrii comisiei de evaluare.

(3) Secretariatul comisiei de evaluare este asigurat de către concedent.

(4) La sedintele comisiei de evaluare presedintele poate invita personalităti recunoscute pentru experienta si competenta lor în domeniul din care face parte obiectul concesiunii, care beneficiază de un vot consultativ.

Art. 10. – (1) Pentru determinarea celei mai avantajoase oferte, comisia de evaluare va avea în vedere criteriile de selectie prevăzute la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 219/1998, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Concedentul poate stabili prin instructiunile privind organizarea si desfăsurarea procedurii de concesionare, în completarea criteriilor prevăzute la alin. (1), si alte criterii de selectie a ofertelor pe care le consideră necesare, în functie de specificul activitătii institutiei publice de spectacole si concerte care urmează a fi concesionată.

(3) Ponderea importantei criteriilor de selectie a ofertelor va fi stabilită de către concedent, în functie de specificul activitătii institutiei publice de spectacole si concerte care face obiectul concesiunii.

Art. 11. – Dispozitiile prezentelor norme metodologice se completează în mod corespunzător cu prevederile Normelor metodologice-cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 216/1999, cu modificările ulterioare.

 

ANEXA Nr. 2

 

CONTRACT - CADRU

de concesiune a activitătii institutiilor publice de spectacole si concerte

 

CAPITOLUL I

Părtile contractante

 

Între ministerul/organul de specialitate al administratiei publice centrale/Consiliul Judetean/Consiliul Local ..............., cu sediul în ............................., reprezentat prin ..................., având functia de ......................., în calitate de concedent, pe de o parte,

si

....................................................., persoană fizică (domiciliul, buletinul/cartea de identitate)/persoană juridică.............................. (actul constitutiv al agentului economic),

cu sediul principal în ........................................, reprezentat prin .................................................................., având functia de ..............................., în calitate de concesionar, pe de altă parte, la data de ..................., la sediul concedentului (alt loc, adresă, etc.) ......................, în temeiul Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, cu modificările si completările ulterioare, si al hotărârii (Guvernului, consiliului judetean, orăsenesc sau comunal) de aprobare a concesionării nr. ...................... din ..............., s-a încheiat prezentul contract de concesiune.

 

CAPITOLUL II

Obiectul contractului de concesiune

 

Art. 1. – (1) Obiectul prezentului contract de concesiune este organizarea activitătii ................................ institutiei publice ............., situată în ..................................., în conformitate cu obiectivele concedentului.

(2) Obiectivele concedentului sunt:

a) .......................................................................................

b) .....................................................................................

c) ......................................................................................

d) ........................................................................................

...............................................................................................

(3) În derularea prezentului contract de concesiune, concesionarul va utiliza următoarele categorii de bunuri:

a) bunuri de retur .....................................................;

b) bunuri de preluare ......................................................;

c) bunuri proprii ............................................................. .

 

CAPITOLUL III

Termenul

 

Art. 2. – (1) Durata concesiunii este de ........... ani, începând de la data de .................................................... .

(2) Contractul de concesiune poate fi prelungit pentru o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata sa initială.

 

CAPITOLUL IV

Redeventa

 

Art. 3. – Redeventa este de ...... lei, plătită anual/lunar, în conformitate cu caietul de sarcini (detalii cu privire la modul de plată).

 

CAPITOLUL V

Plata redeventei

 

Art. 4. – (1) Plata redeventei se face prin conturile:

– contul concedentului nr. ....................., deschis la Banca ......................................;

– contul concesionarului nr. ....................., deschis la Banca ..................................... .

(2) Neplata redeventei sau executarea cu întârziere a acestei obligatii conduce la .................................................. .

 

CAPITOLUL VI

Drepturile părtilor

 

Art. 5. – Drepturile concesionarului Concesionarul are dreptul de a desfăsura, în mod direct, pe riscul si pe răspunderea sa, activitatea ce face obiectul contractului de concesiune.

Art. 6. – Drepturile concedentului

(1) Concedentul are dreptul să inspecteze bunurile concesionate, să verifice stadiul de realizare a investitiilor, precum si modul în care este satisfăcut interesul public prin realizarea activitătii, verificând respectarea obligatiilor asumate de concesionar.

(2) Verificarea se va efectua numai cu notificarea prealabilă a concesionarului si în următoarele conditii: ......

................................................................................................

(3) La încetarea prezentului contract de concesiune prin ajungere la termen, concedentul are dreptul să îsi manifeste intentia de a dobândi bunurile de preluare si de a solicita concesionarului încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la aceste bunuri. În termen de ..................... concedentul este obligat să îsi exercite dreptul de optiune, sub sanctiunea decăderii.

(4) Concedentul are dreptul să modifice în mod unilateral partea reglementară a prezentului contract de concesiune, din motive exceptionale legate de interesul national sau local.

 

CAPITOLUL VII

Obligatiile părtilor – clauze stabilite în conditiile caietului de sarcini

 

Art. 7. – Obligatiile concesionarului

(1) Concesionarul este obligat să asigure exploatarea eficace, în regim de continuitate si de permanentă, a activitătii care face obiectul concesiunii, potrivit obiectivelor stabilite de către concedent.

(2) Concesionarul este obligat să desfăsoare în mod direct activitatea care face obiectul concesiunii.

(3) Concesionarul este obligat să plătească redeventa.

(4) Concesionarul este obligat să asigure cresterea eficientei în următoarele modalităti:

a) .......................................................................................,

b) .................................................................................... .

(5) Concesionarul are obligatia de a indica următoarele:

a) bunurile aduse ca investitii (datele de identificare a acestora, datele tehnice) .........................................................;

b) termenele de realizare a investitiilor ............................;

c) investitiile care nu se amortizează pe durata concesiunii ...............................................................................;

d) avizele ce trebuie obtinute în cazul în care sunt afectate bunuri cu regim special .......................................;

e) standardele de calitate a activitătilor prestate ........... .

(6) Concesionarul este obligat să respecte conditiile impuse de natura activitătii (protejarea secretului de stat, materiale cu regim special, conditii de sigurantă în exploatare, protectia mediului, protectia muncii, conditii privind folosirea si conservarea patrimoniului) .................... .

(7) La încetarea prezentului contract de concesiune prin ajungere la termen, concesionarul este obligat să restituie concedentului, în deplină proprietate, bunurile de retur, în mod gratuit si libere de orice sarcini.

(8) La încetarea prezentului contract de concesiune, concesionarul este obligat să încheie cu concedentul un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect bunurile de preluare, prevăzute ca atare în caietul de sarcini si stabilite prin prezentul contract de concesiune, în privinta cărora concedentul si-a manifestat intentia de a le dobândi.

(9) În termen de 90 de zile de la data încheierii prezentului contract de concesiune, concesionarul este obligat să depună, cu titlu de garantie, o sumă de ...... lei, reprezentând o cotă-parte din suma datorată concedentului cu titlu de redeventă pentru primul an de activitate.

(10) La încetarea prezentului contract de concesiune din alte cauze decât prin ajungere la termen, excluzând forta majoră si cazul fortuit, concesionarul este obligat să asigure continuitatea activitătii, în conditiile stipulate în contract, până la preluarea acesteia de către concedent.

(11) În cazul în care concesionarul sesizează existenta sau posibilitatea existentei unei cauze de natură să conducă la imposibilitatea realizării activitătii, va notifica de îndată acest fapt concedentului, în vederea luării măsurilor ce se impun pentru asigurarea continuitătii activitătii.

(12) Concesionarul este obligat să continue desfăsurarea activitătii în noile conditii stabilite de concedent, în mod unilateral, potrivit art. 6 alin. (4), fără a putea solicita încetarea acestuia.

(13) Concesionarul va mentine un număr de .......... angajati.

(14) Concesionarul se obligă să plătească ............. % din prima de asigurare.

(15) Alte clauze.

Art. 8. – Obligatiile concedentului

(1) Concedentul este obligat să nu îl tulbure pe concesionar în exercitiul drepturilor rezultate din prezentul contract de concesiune.

(2) Concedentul nu are dreptul să modifice în mod unilateral contractul de concesiune, în afară de cazurile prevăzute expres de lege.

(3) Concedentul este obligat să notifice concesionarului aparitia oricăror împrejurări de natură să aducă atingere drepturilor concesionarului.

 

CAPITOLUL VIII

Încetarea contractului de concesiune

 

Art. 9. – (1) Prezentul contract de concesiune încetează în următoarele situatii:

a) la expirarea duratei stabilite în contract, dacă părtile nu convin, în scris, prelungirea acestuia, în conditiile legii;

b) în cazul în care interesul national sau local o impune, prin denuntarea unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste si prealabile în sarcina concedentului;

c) în cazul nerespectării obligatiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului;

d) în cazul nerespectării obligatiilor contractuale de către concedent, prin reziliere, cu plata unei despăgubiri în sarcina concedentului;

e) în cazul în care interesul national sau local o impune, prin răscumpărarea unei concesiuni, care se poate face numai prin act administrativ al organului care a aprobat concesionarea, la propunerea concedentului; în acest caz se va întocmi o documentatie tehnico-economică în care se va stabili pretul răscumpărării. În această situatie de încetare a concesiunii nu se percep daune;

f) alte cauze de încetare a contractului de concesiune, fără a aduce atingere cauzelor si conditiilor reglementate de lege.

(2) La încetarea, din orice cauză, a prezentului contract de concesiune bunurile ce au fost utilizate de concesionar în derularea concesiunii vor fi repartizate după cum urmează:

a) bunuri de retur ............................................................;

b) bunuri de preluare ........................................................;

c) bunuri proprii ................................................................ .

 

CAPITOLUL IX

Clauze contractuale referitoare la împărtirea responsabilitătilor de mediu între concedent si concesionar

 

Art. 10. – ............................................................................

 

CAPITOLUL X

Răspunderea contractuală

 

Art. 11. – Nerespectarea de către părtile contractante a obligatiilor cuprinse în prezentul contract de concesiune atrage răspunderea contractuală a părtii în culpă.

 

CAPITOLUL XI

Litigii

 

Art. 12. – (1) Litigiile de orice fel ce decurg din executarea prezentului contract de concesiune sunt de competenta instantei judecătoresti de drept comun.

(2) Pentru solutionarea eventualelor litigii părtile pot stipula în contractul de concesiune clauze compromisorii.

 

CAPITOLUL XII

Alte clauze (de exemplu: clauze de reziliere conventională, clauze penale)

 

Art. 13. – .........................................................................

 

CAPITOLUL XIII

Definitii

 

Art. 14. – (1) Prin fortă majoră, în sensul prezentului contract de concesiune, se întelege o împrejurare externă cu caracter exceptional, fără relatie cu lucrul care a provocat dauna sau cu însusirile sale naturale, absolut invincibilă si absolut imprevizibilă.

(2) Prin caz fortuit se întelege acele împrejurări care au intervenit si au condus la producerea prejudiciului si care nu implică vinovătia paznicului juridic, dar care nu întrunesc caracteristicile fortei majore.

 

Prezentul contract de concesiune a fost încheiat în ........... exemplare.

 

Concedent,

....................

Concesionar,

.......................

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind acordarea unui ajutor

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 28/2003 privind trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 119/2003, al art. 5 alin. (1) lit. h) si alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiintarea si utilizarea Fondului national de solidaritate, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 366/2001, cu modificările ulterioare, si al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 374/2001, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Se aprobă acordarea unui ajutor în sumă de 39.120 euro, pentru decontarea serviciilor medicale în străinătate, doamnei Sega Luminita, în vârstă de 43 de ani, domiciliată în municipiul Bucuresti, Calea Călărasilor nr. 244, sectorul 3.

(2) Ajutorul se acordă în lei si se suportă din bugetul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, prin Directia de Muncă, Solidaritate Socială si Familie a Municipiului Bucuresti, la cursul de schimb valutar al Băncii Nationale a României din ziua lucrătoare precedentă efectuării deschiderii de credite bugetare.

(3) Suma aprobată pentru decontarea serviciilor medicale în străinătate va fi transferată de către Directia de Muncă, Solidaritate Socială si Familie a Municipiului Bucuresti către Directia de Sănătate Publică a Municipiului Bucuresti, la solicitarea acesteia.

Art. 2. – Fundamentarea sumei solicitate si justificarea celei utilizate pentru decontarea serviciilor medicale în străinătate revin Ministerului Sănătătii, prin Directia de Sănătate Publică a Municipiului Bucuresti, care va efectua plata si va certifica documentele financiar-contabile prezentate de furnizorul de servicii medicale din străinătate.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul sănătătii,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 12 aprilie 2006.

Nr. 464.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

INSPECTORATUL GENERAL PENTRU COMUNICATII SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI

 

DECIZIE

pentru modificarea si completarea anexei la Decizia presedintelui Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei nr. 62/2005 privind categoriile de frecvente radioelectrice a căror utilizare este liberă

 

În temeiul Legii nr. 510/2004 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, cu modificările ulterioare, al art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 591/2002, cu modificările si completările ulterioare, si al prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii si recunoasterea mutuală a conformitătii acestora, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei emite prezenta decizie.

Art. I. – Anexa la Decizia presedintelui Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei nr. 62/2005 privind categoriile de frecvente radioelectrice a căror utilizare este liberă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 15 februarie 2005, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Punctul 1 va avea următorul cuprins:

“1. Dispozitive cu rază mică de actiune destinate aplicatiilor nespecifice:

 

Banda de frecvente

Interfata radio

6765 – 6795 kHz

RO-IR 001

13,553 – 13,567 MHz

RO-IR 001

26,957 – 27,283 MHz

RO-IR 001

40,660 – 40,700 MHz

RO-IR 001

138,20 – 138,45 MHz

RO-IR 001

433,050 – 434,790 MHz

RO-IR 001

863 – 870 MHz

RO-IR 001

868,000 – 868,600 MHz

RO-IR 001

868,700 – 869,200 MHz

RO-IR 001

869,400 – 869,650 MHz

RO-IR 001

869,700 – 870,000 MHz

RO-IR 001

2400 – 2483,5 GHz

RO-IR 001

5725 – 5875 MHz

RO-IR 001

24,00 – 24,25 GHz

RO-IR 001

61,0 – 61,5 GHz

RO-IR 001

122 – 123 GHz

RO-IR 001

244 – 246 GHz

RO-IR 001“

 

2. Punctul 4 va avea următorul cuprins:

“4. Dispozitive cu rază mică de actiune destinate retelelor locale pe suport radio (HIPERLAN):

 

 

Banda de frecvente

Interfata radio

5150 – 5250 MHz

RO-IR 004

5250 – 5350 MHz

RO-IR 004

5470 – 5725 MHz

RO-IR 004“

 

3. Punctul 6 va avea următorul cuprins:

“6. Dispozitive cu rază mică de actiune destinate sistemelor de control al traficului si sigurantei rutiere:

 

Banda de frecvente

Interfata radio

63 – 64 GHz

RO-IR 006

76 – 77 GHz

RO-IR 006“

 

4. Punctul 8 va avea următorul cuprins:

“8. Dispozitive cu rază mică de actiune destinate alarmelor (inclusiv alarmelor sociale):

 

Banda de frecvente

Interfata radio

868,6 – 868,7 MHz

RO-IR 008

869,200 – 869,250 MHz

RO-IR 008

869,250 – 869,300 MHz

RO-IR 008

869,650 – 869,700 MHz

RO-IR 008

869,3 – 869,4 MHz

RO-IR 008

169,4750 – 169,48750 MHz

RO-IR 008

169,5875 – 169,600 MHz

RO-IR 008“

 

5. Punctul 10 va avea următorul cuprins:

“10. Dispozitive cu rază mică de actiune destinate aplicatiilor inductive:

 

Banda de frecvente

Interfata radio

9 – 59,750 kHz

RO-IR 010

59,750 – 60,250 kHz

RO-IR 010

60,250 – 70 kHz

RO-IR 010

70 – 119 kHz

RO-IR 010

119 – 135 kHz

RO-IR 010

135 – 140 kHz

RO-IR 010

140 – 148,5 kHz

RO-IR 010

6765 – 6795 kHz

RO-IR 010

7400 – 8800 kHz

RO-IR 010

13,553 – 13,567 MHz

RO-IR 010

26,957 – 27,283 MHz

RO-IR 010

10,2 – 11 MHz

RO-IR 010

3155 – 3400 kHz

RO-IR 010

148,5 – 1600 kHz

RO-IR 010“

 

6. Punctul 11 va avea următorul cuprins:

“11. Radiomicrofoane:

 

Banda de frecvente

Interfata radio

30,01 – 30,30 MHz

RO-IR 011

30,50 – 32,15 MHz

RO-IR 011

32,45 – 33,10 MHz

RO-IR 011

173,965 – 174,015 MHz

RO-IR 011

174,5 – 175 MHz

RO-IR 011

182 – 183 MHz

RO-IR 011

190 – 191 MHz

RO-IR 011

198 – 199 MHz

RO-IR 011

206 – 207 MHz

RO-IR 011

214 – 215 MHz

RO-IR 011

646 – 647 MHz

RO-IR 011

654 – 655 MHz

RO-IR 011

662 – 663 MHz

RO-IR 011

670 – 671 MHz

RO-IR 011

678 – 679 MHz

RO-IR 011

686 – 687 MHz

RO-IR 011

694 – 695 MHz

RO-IR 011

702 – 703 MHz

RO-IR 011

710 – 711 MHz

RO-IR 011

718 – 719 MHz

RO-IR 011

726 – 727 MHz

RO-IR 011

734 – 735 MHz

RO-IR 011

742 – 743 MHz

RO-IR 011

750 – 751 MHz

RO-IR 011

758 – 759 MHz

RO-IR 011

863 – 865 MHz

RO-IR 011

1785 – 1800 MHz

RO-IR 011“

 

7. Punctul 12 va avea următorul cuprins:

“12. Dispozitive cu rază mică de actiune destinate identificării cu ajutorul câmpului electromagnetic (RFID):

 

Banda de frecvente

Interfata radio

2446 – 2454 MHz

RO-IR 012

865 – 868 MHz

RO-IR 012

865,6 – 867,6 MHz

RO-IR 012

865,6 – 868 MHz

RO-IR 012“

 

8. Punctul 13 va avea următorul cuprins:

“13. Implanturi medicale active de putere foarte mică:

 

Banda de frecvente

Interfata radio

9 – 315 kHz

RO-IR 013

402 – 405 MHz

RO-IR 013

315 – 600 kHz

RO-IR 013

30 – 37,5 MHz

RO-IR 013“

 

9. Punctul 18 va avea următorul cuprins:

“18. Aplicatii de audiofrecventă fără cordon:

 

Banda de frecvente

Interfata radio

863 – 865 MHz

RO-IR 018

864,8 – 865 MHz

RO-IR 018

1795 – 1800 MHz

RO-IR 018

87,5 – 108 MHz

RO-IR 018“

 

Art. II. – Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei,

Marius Cătălin Marinescu

 

Bucuresti, 7 aprilie 2006.

Nr. 345.

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 2.156/2005 privind tarifele pentru prestatiile specifice realizate de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R.

 

În temeiul prevederilor art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 54 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, ale art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 95/1998 privind înfiintarea unor institutii publice în subordinea Ministerului Transporturilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 3/2002, cu completările ulterioare, ale art. 1 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 625/1998 privind organizarea si functionarea Autoritătii Rutiere Române – A.R.R., cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. I. – Anexa la Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 2.156/2005 privind tarifele pentru prestatiile specifice realizate de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005, se modifică după cum urmează:

1. Punctul 6.3 va avea următorul cuprins:

“6.3. Eliberarea licentei pentru activitătile de intermediere a operatiunilor de transport rutier public (tarif pentru 5 ani) ................................................. 3.000“

2. Punctul 6.4 va avea următorul cuprins:

“6.4. Eliberarea copiei conforme a licentei pentru activitătile de intermediere a operatiunilor de transport rutier public ........................................................................... 100“

Art. II. – Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

 

Bucuresti, 6 aprilie 2006.

Nr. 534.