MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 336         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 14 aprilie 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

90. – Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 176/2005 pentru reglementarea unor probleme financiare în anul 2005 în domeniul asigurărilor pentru somaj

 

391. – Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 176/2005 pentru reglementarea unor probleme financiare în anul 2005 în domeniul asigurărilor pentru somaj

 

92. – Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 180/2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut, în valoare de 60,0 milioane dolari S.U.A., dintre România, reprezentată de Ministerul Finantelor Publice, si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare pentru finantarea proiectului “Economia bazată pe cunoastere“, semnat la Bucuresti la 8 decembrie 2005

 

393. – Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 180/2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut, în valoare de 60,0 milioane dolari S.U.A., dintre România, reprezentată de Ministerul Finantelor Publice, si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare pentru finantarea proiectului “Economia bazată pe cunoastere“, semnat la Bucuresti la 8 decembrie 2005

 

406. – Decret pentru eliberarea din functie a unui judecător

 

407. – Decret pentru eliberarea din functie a unui judecător

 

408. – Decret pentru eliberarea din functie a unui procuror

 

409. – Decret pentru eliberarea din functie a unui procuror

 

410. – Decret pentru eliberarea din functie a unui judecător

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 208 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului

 

Decizia nr. 210 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (7) si (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Decizia nr. 212 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) si alin. (2) teza finală, precum si ale art. 45 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 –22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 266 din 16 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 176/2005 pentru reglementarea unor probleme financiare în anul 2005 în domeniul asigurărilor pentru somaj

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. – Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 176 din 8 decembrie 2005 pentru reglementarea unor probleme financiare în anul 2005 în domeniul asigurărilor pentru somaj, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.131 din 14 decembrie 2005.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 10 aprilie 2006.

Nr. 90.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 176/2005 pentru reglementarea unor probleme financiare în anul 2005 în domeniul asigurărilor pentru somaj

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 176/2005 pentru reglementarea unor probleme financiare în anul 2005 în domeniul asigurărilor pentru somaj si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 6 aprilie 2006.

Nr. 391.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 180/2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut, în valoare de 60,0 milioane dolari S.U.A., dintre România, reprezentată de Ministerul Finantelor Publice, si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare pentru finantarea proiectului “Economia bazată pe cunoastere“, semnat la Bucuresti la 8 decembrie 2005

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. – Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 180 din 14 decembrie 2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut, în valoare de 60,0 milioane dolari S.U.A., dintre România, reprezentată de Ministerul Finantelor Publice, si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare pentru finantarea proiectului “Economia bazată pe cunoastere“, semnat la Bucuresti la 8 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.166 din 22 decembrie 2005, cu următoarea modificare:

La articolul 4, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art.4. – (1) Contributia României la realizarea Proiectului, inclusiv impozitele si taxele, contributiile angajatorului către bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru somaj, bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, precum si taxa pe valoarea adăugată aferentă serviciilor de consultantă externă se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, din sumele prevăzute anual cu această destinatie.“

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

LUCIAN AUGUSTIN BOLCAS

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

Bucuresti, 10 aprilie 2006.

Nr. 92.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 180/2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut, în valoare de 60,0 milioane dolari S.U.A., dintre România, reprezentată de Ministerul Finantelor Publice, si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare pentru finantarea proiectului “Economia bazată pe cunoastere“, semnat la Bucuresti la 8 decembrie 2005

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 180/2005 pentru ratificarea Acordului de împrumut, în valoare de 60,0 milioane dolari S.U.A., dintre România, reprezentată de Ministerul Finantelor Publice, si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare pentru finantarea proiectului “Economia bazată pe cunoastere“, semnat la Bucuresti la 8 decembrie 2005, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 6 aprilie 2006.

Nr. 393.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru eliberarea din functie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 211 din 16 martie 2006,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Domnul Vintieler Stefan Mihai, judecător la Judecătoria Arad, se eliberează din functie ca urmare a pensionării.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 6 aprilie 2006.

Nr. 406.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru eliberarea din functie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 211 din 16 martie 2006,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Domnul Fărcas Aurel-Ioan, judecător la Curtea de Apel Târgu Mures, se eliberează din functie ca urmare a pensionării.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 6 aprilie 2006.

Nr. 407.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru eliberarea din functie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 211 din 16 martie 2006,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Domnul Timofte Dan, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta, se eliberează din functie ca urmare a pensionării.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 6 aprilie 2006.

Nr. 408.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru eliberarea din functie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 211 din 16 martie 2006,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Domnul Paicu Alexandru, prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramures, se eliberează din functie ca urmare a pensionării.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 6 aprilie 2006.

Nr. 409.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru eliberarea din functie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 191 din 9 martie 2006,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Doamna Labău Eugenia Dorina, judecător la Tribunalul Alba, se eliberează din functie ca urmare a pensionării.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 6 aprilie 2006.

Nr. 410.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 208

din 7 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, exceptie ridicată de Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor în Dosarul nr. 4.983/2005 al Curtii de Apel Bacău – Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, consilier juridic Costela Hostinar cu delegatie la dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autorului exceptiei arată că textul de lege criticat a fost modificat fără ca modificarea să preia solutia legislativă anterioară, asa încât lasă la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, arătând că solutia legislativă cuprinsă în textul de lege criticat nu a mai fost păstrată în urma modificării acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 4.983/2005, Curtea de Apel Bacău – Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului, exceptie ridicată de Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor într-o cauză având ca obiect actiunea în anulare a unui ordin emis de presedintele acesteia.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 25 din Legea nr. 340/2004 aduc atingere prevederilor art. 16 si art. 41 alin. (1) din Constitutie. În acest sens arată că “a se acorda aviz favorabil doar unei singure persoane [de către prefect], în contextul în care potrivit Statutului functionarilor publici ocuparea functiilor vacante se face prin [...] concurs“, reprezintă “o încălcare flagrantă a prevederilor constitutionale mentionate anterior“. Totodată, “prevederile art. 25 din Legea nr. 340/2004, astfel cum pot fi interpretate, creează o situatie evident discriminatoare, deoarece avantajează o persoană care, pe criterii politice, a obtinut o astfel de propunere din partea prefectului, în detrimentul oricărei alte persoane care îndeplineste de fapt toate conditiile prevăzute de lege pentru a participa la un concurs pentru ocuparea unei functii publice vacante“.

Curtea de Apel Bacău – Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a devenit inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 25 din Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 21 iulie 2004.

Ulterior Încheierii de sesizare din 14 noiembrie 2005, atât titlul Legii nr. 340/2004, cât si art. 25 din acest act normativ au fost modificate prin art. I pct. 1 si pct. 21 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 179 din 14 decembrie 2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 340/2004 privind institutia prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.142 din 16 decembrie 2005.

În prezent, textul criticat are următorul continut:

– Art. 25: “(1) Din comisia de concurs pentru ocuparea postului de conducător al unui serviciu public deconcentrat face parte obligatoriu si un reprezentant al institutiei prefectului din judetul în care îsi are sediul serviciul public, desemnat prin ordin al prefectului, în conditiile legii.

(2) Prefectul poate propune ministrilor si conducătorilor celorlalte organe ale administratiei publice centrale organizate la nivelul unitătilor administrativ-teritoriale sanctionarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate din subordinea acestora.“

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16, privind egalitatea în drepturi, si ale art. 41 alin. (1), privind dreptul la muncă si libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de muncă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Ulterior datei la care Curtea Constitutională a fost sesizată, dispozitiile art. 25 din Legea nr. 340/2004 au fost modificate, solutia legislativă adoptată în urma modificării textului fiind substantial diferită.

Curtea constată că anterior modificării intervenite textul de lege criticat prevedea că: “Numirea si eliberarea din functie a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale se fac numai la propunerea prefectului, în conditiile legii.“

În jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat în mod constant că, în cazul în care, după invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate în fata instantelor judecătoresti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea se pronuntă asupra prevederii legale în noua sa redactare, numai dacă solutia legislativă din legea sau ordonanta modificată este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificării.

Având în vedere că, în cauză, această cerintă nu este îndeplinită si că, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se poate pronunta asupra dispozitiilor “dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare“, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 340/2004 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, conform dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, exceptie ridicată de Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor în Dosarul nr. 4.983/2005 al Curtii de Apel Bacău – Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 210

din 7 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (7) si (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (7) si (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Adam Jinaru în Dosarul nr. 1.273/2005 al Judecătoriei Brezoi.

La apelul nominal sunt prezenti Dan Doru Ghiga si Sorin Mirel Ghiga, prin avocat Stefania Ricman, precum si Societatea Comercială “Forest Investments Group“ – S.R.L. din Bucuresti, prin avocat Dorin Georgescu. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul părtilor Dan Doru Ghiga si Sorin Mirel Ghiga solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale, întrucât, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000, legiuitorul a readus în actualitate o formă de indiviziune fortată si perpetuă, al cărei regim juridic presupune numai o altă modalitate de exercitare a dreptului de proprietate sau a dreptului de mostenire. Aceste particularităti ale dreptului de proprietate în indiviziune sunt determinate de faptul că bunurile respective sunt administrate si exploatate exclusiv în formele asociative prevăzute de lege, corespunzător situatiei existente în momentul trecerii lor în proprietatea statului. Limitele si continutul dreptului de proprietate comună recunoscut în favoarea formelor asociative prevăzute de lege au fost stabilite în acord cu dispozitiile art. 44 alin. (1) din Constitutie. Depune note scrise.

Avocatul Societătii Comerciale “Forest Investments Group“ – S.R.L. solicită admiterea exceptiei, sustinând că alineatele (7) si (8) ale art. 28 din Legea nr. 1/2000 “desfiintează“ dreptul de dispozitie asupra terenurilor aflate în indiviziune, contravenind dispozitiilor art. 44 din Constitutie, iar trecerea în proprietatea publică a proprietătii indivize în cazul dizolvării acestor forme asociative echivalează cu o expropriere.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că legiuitorul a avut în vedere anumite particularităti ale proprietătii în forme asociative, în concordantă cu dispozitiile art. 44 alin. (1) din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.273/2005, Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (7) si (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Adam Jinaru într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulitătii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că textele de lege criticate contravin art. 44 alin. (1) din Constitutie, întrucât, fiind vorba de proprietate comună în formă asociativă (în spetă obstea), toti membrii acesteia, de comun acord, ar trebui să decidă cu privire la exercitarea dreptului de dispozitie.

Judecătoria Brezoi apreciază exceptia ca nefondată. În acest sens consideră că, având în vedere particularitătile regimului juridic al proprietătii comune, legiuitorul poate aduce limitări dreptului de proprietate, în concordantă cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră exceptia neîntemeiată. Este invocată în sustinere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constitutionale, invocând, de asemenea, jurispruden ta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu- tionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 28 alin. (7) si (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000.

Prevederile de lege criticate au fost modificate prin punctul 31 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, si au următoarea redactare:

î (7) Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în nici un mod, în întregime sau în parte.

(8) În cazul dizolvării formelor asociative proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective.“

Textul constitutional considerat a fi încălcat este cel al art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.

Cu privire la regimul juridic al unor forme traditionale de organizare a exploatării terenurilor forestiere (obsti, composesorate etc.), reglementate în prezent în Legea nr. 1/2000, Curtea, prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, pronuntată în cadrul controlului a priori, a statuat că proprietatea comună sub toate formele pe care sistemul juridic românesc le cunoaste nu este o formă de proprietate al cărei exercitiu ar fi supus unor îngrădiri. Indiviziunea, ca formă a proprietătii comune, are în vedere pluralitatea subiectelor dreptului de proprietate, iar continutul acestuia priveste o universalitate de bunuri.

Atunci când există diferente între formele de proprietate comună ori între acestea si proprietatea exclusivă, în ceea ce priveste exercitarea unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferente corespund particularitătilor regimului juridic al acelei forme de proprietate. În aceste conditii, regimul juridic al proprietătii privind terenurile forestiere restituite fostilor proprietari, în cadrul formelor asociative mentionate, este determinat de legiuitor, în considerarea particularitătilor economice si sociale si juridice ale acestora, înaintea trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceste particularităti cuprind anumite limitări ale exercitării dreptului de proprietate, decurgând tocmai din modul de organizare a unor astfel de forme asociative.

De aceea, legiuitorul a reglementat în mod deosebit această categorie de bunuri, sub conditia exploatării terenurilor forestiere în forme asociative si cu respectarea regimului silvic. Limitele si continutul acestui drept au fost stabilite în acord cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie.

De altfel, în acest sens s-a pronuntat Curtea si prin Decizia nr. 584 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 19 decembrie 2005, atunci când a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6) si (8) din Legea nr. 1/2000.

Cele statuate în deciziile mentionate sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (7) si (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Adam Jinaru în Dosarul nr. 1.273/2005 al Judecătoriei Brezoi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 212

din 7 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) si alin. (2) teza finală, precum si ale art. 45 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) si alin. (2) teza finală, precum si ale art. 45 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu si Constantin Stelian Iordănescu în Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal este prezent personal Constantin Stelian Iordănescu si asistat de avocat Laura Cosma. Sunt prezenti, de asemenea, Ana Ciurcu, Emil Gongescu si Nicoleta Dumitrescu, prin acelasi avocat. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul părtilor prezente solicită admiterea exceptiei.

Arată că prin adoptarea Legii nr. 10/2001, legiuitorul a ignorat întinderea si limitele dreptului de proprietate, pe care ar fi trebuit să îl interpreteze si să îl aplice în concordantă cu Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, cât si în raport de jurisprudenta Curtii Constitutionale. Astfel, legiuitorul a inclus în sfera de aplicabilitate a acestei legi imobile preluate de stat fără titlu, legiferând posibilitatea ca fostii proprietari să primească numai despăgubiri. De aceea, restrictia instituită de art. 2 alin. (2) teza a doua este nejustificată din punct de vedere obiectiv si rational. În ce priveste neconstitutionalitatea art. 45 alin. (5), arată că această prevedere instituie o restrângere aberantă a exercitiului dreptului la actiune pentru constatarea nulitătii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare privind imobilele ce cad sub incidenta Legii nr. 10/2001.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de reparare a tuturor abuzurilor si injustitiilor din trecut, astfel că textele de lege criticate sunt în concordantă cu dispozitiile constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 12.119/2002, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) si alin. (2) teza finală, precum si ale art. 45 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu si Constantin Stelian Iordănescu într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulitătii absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare a unor apartamente.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textele criticate contravin dispozitiilor constitutionale invocate, întrucât includ în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 si imobilele preluate de stat fără titlu valabil sau fără respectarea dispozitiilor legale în vigoare la data preluării imobilului, precum si cele preluate prin acte administrative emise fără temei legal. În acest fel este afectată si obligativitatea erga omnes a deciziilor Curtii Constitutionale, care, în jurisprudenta sa, a decis că prevederile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile imobilelor cu privire la care statul nu a dobândit legal dreptul de proprietate.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti consideră că prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 sunt constitutionale. În ceea ce priveste prevederile art. 2 alin. (2), apreciază că acestea sunt  neconstitutionale, în raport cu art. 44 alin. (1) si (2) si art. 53 din Constitutie, deoarece ele creează o categorie distinctă de imobile preluate de stat fără titlu valabil. În opinia instantei de judecată, fostii proprietari ai acestor categorii de imobile nu îsi pot exercita prerogativele dreptului de proprietate decât după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoresti de restituire. De asemenea, apreciază că si prevederile art. 45 alin. (1), (2) si (5) din această lege sunt neconstitutionale, în raport cu art. 15 alin. (2), întrucât prin sintagma “în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credintă“, cuprinsă în acest articol, se ajunge la validarea cu efect retroactiv a actelor juridice de înstrăinare a unor imobile preluate fără titlu valabil, cu singura conditie a existentei bunei-credinte în momentul încheierii actului juridic.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Exceptia are ca obiect prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) si alin. (2) teza finală, precum si ale art. 45 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.

Textele legale criticate au următorul continut:

– Art. 2 alin. (1) lit. i) si alin. (2): “(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se întelege:

[...]

i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozitiilor legale în vigoare la data preluării, precum si cele preluate fără temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat.

(2) [...] Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îsi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.“

– Art. 45 alin. (1), (2) si (5): “(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credintă.

[...]

(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2) – egalitatea în drepturi, art. 21 – accesul liber la justitie, art. 44 alin. (1) si (2) – garantarea si ocrotirea proprietătii private, art. 53 – restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si al art. 147 – deciziile Curtii Constitutionale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la unele dintre textele constitutionale invocate în cauza de fată.

Astfel, cu privire la constitutionalitatea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, Curtea prin Decizia nr. 556 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 24 noiembrie 2005, a decis că solutia de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază exercitarea dreptului de a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si a abuzurilor din legislatia anterioară.

Cu privire la constitutionalitatea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea, prin Decizia nr. 482 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 4 februarie 2004 a statuat că acest text reglementează ipoteza în care unele imobile au fost preluate de stat printr-un act administrativ ilegal ori fără titlu sau în conditiile inexistentei reglementării legale care să constituie temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului. Legea a prevăzut numai că această calitate de proprietar avută la data preluării imobilului va fi exercitată de titular după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.

Referitor la constitutionalitatea art. 45 alin. (1), (2) si (5), Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, si prin Decizia nr. 110 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 22 martie 2005, retinând că, prin consacrarea bunei-credinte ca o cauză de asanare a nulitătii absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil, legiuitorul a înteles ca în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar si subdobânditorul de bună-credintă al bunului său imobil să fie preferat cel din urmă. Recunoasterea prevalentei interesului subdobânditorului de bună-credintă a fost impusă de ratiuni ce vizează asigurarea securitătii circuitului civil si stabilitatea raporturilor juridice.

Atât considerentele, cât si solutiile acestor decizii sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Cu referire la criticile de neconstitutionalitate vizând încălcarea art. 16 alin. (1) si (2), art. 53 si art. 147 din Constitutie, Curtea constată că sunt neîntemeiate, întrucât prevederile legale criticate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată de aceste texte si nu prevăd nici o restrângere a prerogativelor dreptului de proprietate.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la art. 147 din Constitutie, Curtea constată că aceste dispozitii nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) si alin. (2) teza finală, precum si ale art. 45 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu si Constantin Stelian Iordănescu în Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 266

din 16 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Mihaela Cîrstea – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Electrocentrale Bucuresti“ – S.A. în Dosarul nr. 3.150/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin avocat Andrei Sărban, lipsind părtile Societatea Comercială “Termoelectrica“ – S.A. Bucuresti, Ministerul Finantelor Publice, Municipiul Bucuresti, prin primar, Societatea Comercială “Institutul de Studii si Proiectări Energetice“ – S.A., Josette Anne Marie Iliescu, Rodica Alexandra Teodorescu si Rodica Velia Niculescu, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele Curtii dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 967D/2005, nr. 987D/2005, nr. 995D/2005, nr. 1.036D/2005, nr. 9D/2006, nr. 22D/2006 si nr. 87D/2006. La apelul nominal în Dosarul nr. 967D/2005 se constată lipsa autorilor exceptiei, Ioan Seulean si Elena Sisila Seulean, si a părtilor Gheorghe Tudor si Elena Tanita Tudor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal în Dosarul nr. 987D/2005, lipsesc autorii exceptiei, Tatiana Alina Pippidi, Cristian Romulus Pârvulescu, Asociatia Pro Democratia, Monica Macovei si Renate Weber, precum si partea Ioan Talpes, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal în Dosarul nr. 995D/2005 se prezintă partea Marin Lixandru, lipsind autorii exceptiei, Parasca Biris si Radu Biris, si părtile Dima Elena Tănăsescu, Maria Doina Dan, Anamaria Dan si Cristina Dan, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal în Dosarul nr. 1.036D/2005 se constată lipsa autorului exceptiei, Societatea Comercială “Inter Center Service“ – S.A. din Timisoara, si a părtilor Consiliul Local Timisoara, Consiliul Judetean Timis si prefectul judetului Timis, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal în Dosarul nr. 9D/2006 se prezintă autorul exceptiei, Paula Teodorescu, si partea Lucia Nasta, prin reprezentant Georgeta Nasta.

La apelul nominal în Dosarul nr. 22D/2006 se prezintă autorul exceptiei, Ilie Păun, personal si asistat de avocat Eugenia Crângariu, si părtile Veronica Maria Munteanu, Carmen Mona Munteanu si Cristian Stefan Munteanu, prin avocat Cristina Damir.

La apelul nominal în Dosarul nr. 87D/2006 se prezintă partea Inspectoratul de Stat în Constructii, prin consilier juridic Liviu Dragomir, lipsind autorul exceptiei, Cornelia Hapca, si părtile Consiliul Local Alba Iulia si Municipiul Alba Iulia, prin primar, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea celor opt dosare.

Părtile prezente si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 967D/2005, nr. 987D/2005, nr. 995D/2005, nr. 1.036D/2005, nr. 9D/2006, nr. 22D/2006 si nr. 87D/2006 la Dosarul nr. 959D/2005, care este primul înregistrat.

Societatea Comercială “Electrocentrale Bucuresti“ – S.A., prin avocat, solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând, în esentă, următoarele: textul legal criticat nu dă posibilitatea justitiabilului de a supune unui control judecătoresc decizia administrativă de trimitere a cauzelor spre altă instantă, iar actul de declinare a competentei nu poate fi atacat în nici un mod; se încalcă principiul judiciar al ierarhizării controlului judecătoresc, aceeasi instantă solutionând o pricină în care s-a mai pronuntat anterior; măsura trimiterii în acest mod a cauzelor către instantele devenite competente potrivit noii legi încalcă si principiile statuate în art. 6 si 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale; numărul mare de sesizări de neconstitutionalitate referitoare la Legea nr. 219/2005, desi nu îmbracă forma unei initiative legislative a cetătenilor, reprezintă un semnal important că această reglementare a perturbat grav practica judiciară si încrederea cetătenilor în actul de justitie, ceea ce impune o reconsiderare a continutului acestei legi.

Paula Teodorescu solicită, de asemenea, admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, pentru motivele arătate pe larg în notele scrise depuse la dosar.

Ilie Păun, prin avocat, pune, de asemenea, concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că notiunea de proces echitabil include si principiul legalitătii căilor de atac si al controlului judiciar ierarhic, iar trimiterea dosarelor spre alte instante, pe cale administrativă, nu prezintă nici o garantie procesuală aferentă dreptului la apărare. Consideră că textul criticat încalcă si art. 15 din Constitutie, deoarece schimbarea competentei instantei produce efecte si asupra proceselor aflate în curs de judecată înainte de intrarea în vigoare a legii. De asemenea, se invocă încălcarea art. 16 din Legea fundamentală, deoarece unora dintre justitiabili li s-a permis accesul la instantele superioare, inclusiv la Înalta Curte de Casatie si Justitie, în vreme ce altora, pentru litigii identice, le este deschisă calea procesuală numai până la nivelul curtilor de apel. În sfârsit, se arată că această lege a subminat în mod grav credibilitatea justitiei în fata cetătenilor si că se impune, pe viitor, modificarea sa.

Partea Marin Lixandru solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că ridicarea acesteia în fata Curtii de Apel Bucuresti a dus la tergiversarea solutionării recursului.

Partea Lucia Nasta solicită, prin reprezentant, respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, pentru motivele dezvoltate în scris si depuse la dosar. Părtile Veronica Maria Munteanu, Carmen Mona Munteanu si Cristian Stefan Munteanu, prin avocat, pun concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că litigiul în care sunt părti este pe rolul instantelor din 1996, iar ridicarea acestei exceptii nu face decât să prelungească durata procesului. Consideră că principiul liberului acces la justitie nu înseamnă acces la toate instantele de judecată, iar Legea nr. 219/2005 a avut rolul de a rezolva impasul în care se găsea Înalta Curte de Casatie si Justitie, învestită cu solutionarea unui număr foarte mare de recursuri.

Inspectoratul de Stat în Constructii, prin consilier juridic, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând concluziile scrise depuse la dosar în fata Curtii de Apel Alba Iulia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că instanta de contencios constitutional s-a pronuntat deja cu privire la acest text legal, în sensul respingerii criticilor de neconstitutionalitate, si că nu au intervenit elemente noi de natură să conducă la reconsiderarea acestei jurisprudente.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 3.150/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de către Societatea Comercială “Electrocentrale Bucuresti“ – S.A. cu prilejul solutionării unui recurs civil.

Prin Încheierea din 21 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.798/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1), (3) si (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de către Ioan Seulean si Elena Sisila Seulean cu prilejul solutionării unui recurs civil.

Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 23.424/2005, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de către Tatiana Alina Pippidi, Cristian Romulus Pârvulescu, Monica Macovei, Renate Weber si Asociatia Pro Democratia cu prilejul solutionării unei actiuni civile.

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.565/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1), (3) si (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de către Parasca Biris si Radu Biris cu prilejul solutionării unui recurs civil.

Prin Încheierea din 15 decembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 9.661/C/2005, Curtea de Apel Timisoara – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Inter Center Service“ – S.A. din Timisoara.

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.907/civ/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de către Paula Teodorescu cu prilejul solutionării unui recurs civil.

Prin Încheierea din 13 decembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 3.085/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1), (3) si (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de către Ilie Păun cu prilejul solutionării unui recurs civil.

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 5.536/2005, Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de către Cornelia Hapca cu prilejul solutionării unui recurs civil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile art. II din Legea nr. 219/2005 contravin art. 1, art. 11, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1)–(3), art. 24, art. 53 alin. (1) si (2), art. 115 alin. (4)–(6), art. 124 alin. (4), art. 126 alin. (1) si art. 129 din Constitutie, precum si art. 6, 13, 14 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 si 30 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului. Astfel, se consideră că judecarea recursurilor de către curtile de apel, care au solutionat apelul în aceeasi cauză, respectiv judecarea apelurilor de către tribunale, care au solutionat aceleasi cauze în primă instantă, este contrară tuturor drepturilor garantate de textele constitutionale de mai sus, chiar dacă pricinile vor fi solutionate de alti judecători decât cei care s-au pronuntat deja. Totodată, trimiterea pe cale administrativă a cauzelor încalcă în mod flagrant normele de procedură privind declinarea competentei si dispozitiile art. 127 din Constitutie, referitoare la caracterul public al dezbaterilor. De asemenea, cu privire la art. 15 din Constitutie, s-a sustinut că textele criticate sunt neconstitutionale, deoarece iîsi extind efectele si în trecut, pentru cazuri care intrau sub reglementările vechii legi si care au fost initiate si si-au produs efectele sub reglementările legii vechi, în spetă, prin legala învestire a instantei competente material la acea dată“.

Curtea de Apel Bucuresti – sectiile a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie, a IV-a civilă si a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale, precum si Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti si Curtea de Apel Timisoara – Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, deoarece, în urma trimiterii pe cale administrativă a cauzelor la instantele devenite competente, “apare evidentă lipsirea părtii de orice cale de atac împotriva unei solutionări a exceptiei de necompetentă materială“.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispozitii potrivit cărora:

“Art.II. – (1) Procesele în curs de judecată în primă instantă la data schimbării competentei instantelor legal învestite, precum si căile de atac se judecă de instantele competente, potrivit legii.

(2) Apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi si care, potrivit prezentei legi, sunt de competenta tribunalului se trimit la tribunale.

(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie la data intrării în vigoare a prezentei legi si care, potrivit prezentei legi, sunt de competenta curtilor de apel se trimit la curtile de apel.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)–(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instantelor devenite competente să le judece.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege autorii exceptiei invocă încălcarea următoarelor prevederi constitutionale: art. 1 referitor la statul român, art. 11 referitor la dreptul international si dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justitie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 115 referitor la delegarea legislativă, art. 124 referitor la înfăptuirea justitiei, art. 126 referitor la instantele judecătoresti, art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor si art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.

De asemenea, autorii exceptiei invocă încălcarea unor texte de drept international: art. 6, 13, 14 si 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminării si interzicerea abuzului de drept, si art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 si 30 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Dispozitiile legale criticate reglementează modificarea competentei de solutionare a căilor de atac, prevăzând trimiterea la curtile de apel, pe cale administrativă, a recursurilor aflate pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie la data intrării în vigoare a legii, respectiv trimiterea, în acelasi mod, la tribunale, a apelurilor aflate pe rolul curtilor de apel la aceeasi dată.

Textul legal criticat a mai fost supus controlului de constitutionalitate, iar prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a respins criticile de neconstitutionalitate, arătând că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competentei sale constitutionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, potrivit cărora “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar “Împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii“. De asemenea, Curtea a retinut că, desi prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenta materială, aceeasi instantă urmează să solutioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, solutia legislativă adoptată nu relevă nici un fine de neconstitutionalitate. Astfel, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementări, solutionarea apartine unor complete cu o compunere diferită, iar părtile beneficiază de toate drepturile si garantiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil si la solutionarea acestuia într-un termen rezonabil. În fine, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constitutia nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în deciziile de mai sus îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Electrocentrale Bucuresti“ – S.A. în Dosarul nr. 3.150/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă, de Ioan Seulean si Elena Sisila Seulean în Dosarul nr. 2.798/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie, de Tatiana Alina Pippidi, Cristian Romulus Pârvulescu, Monica Macovei, Renate Weber si Asociatia Pro Democratia în Dosarul nr. 23.424/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti, de Parasca Biris si Radu Biris în Dosarul nr. 2.565/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă, de Societatea Comercială “Inter Center Service“ – S.A. din Timisoara în Dosarul nr. 9.661/C/2005 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia civilă, de Paula Teodorescu în Dosarul nr. 2.907/civ/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale, de Ilie Păun în Dosarul nr. 3.085/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si familie si de Cornelia Hapca în Dosarul nr. 5.536/2005 al Curtii de Apel Alba Iulia – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu