MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 345         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 17 aprilie 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 198 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul penal

 

Decizia nr. 252 din 9 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat

 

Decizia nr. 270 din 16 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, precum si persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive

 

Decizia nr. 271 din 16 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 272 din 16 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

 

Decizia nr. 273 din 21 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

400/2005. – Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare pentru aprobarea Normelor privind depozitarea la suprafată a deseurilor radioactive

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 198

din 2 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul penal

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Marinela Mincă – procuror

Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul penal, exceptie ridicată de Lacrima Rodica Boilă în Dosarul nr. 9.885/2004 al Judecătoriei Târgu Mures.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprundentei Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 octombrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 9.885/2004, Judecătoria Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 205 din Codul penal, exceptie ridicată de Lacrima Rodica Boilă în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale si conventionale invocate, însă nu a arătat în ce constă această contrarietate.

Judecătoria Târgu Mures opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin incriminarea infractiunii de insultă nu se încalcă libertatea de exprimare, ci se restrânge exercitarea acestui drept în scopul protejării demnitătii persoanei, vietii particulare si dreptului la propria imagine, valori ocrotite deopotrivă de Constitutie si de conventiile internationale privind drepturile omului. Această restrângere apare ca necesară într-o societate democratică în vederea protejării drepturilor altor persoane.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece incriminarea infractiunii de insultă ca infractiune contra demnitătii persoanei, valoare supremă garantată în statul de drept si consacrată în art. 1 alin. (3) din Constitutie, nu încalcă libertatea de exprimare, întrucât aceasta presupune respectarea cerintei înscrise în art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, si anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a unei persoane si dreptul la propria imagine.

De altfel, incriminarea infractiunii de insultă dă expresie restrângerii exercitiului dreptului la exprimare în scopul apărării unor valori care sunt de esenta unei societăti democratice, în concordantă si cu art. 10 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care reglementează posibilitatea limitării libertătii de exprimare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 205 – Insulta – din Codul penal, cu următorul continut:

“Atingerea adusă onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseste cu amendă.

Aceeasi pedeapsă se aplică si în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.

Actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.“

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertătii de exprimare si ale art. 20 alin. (1) privind concordanta prevederilor din Legea fundamentală cu cele din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si pactele si celelalte tratate la care România este parte, coroborate cu cele ale art. 11 paragraful 1, art. 12 si 19 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si ale art. 10 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 205 din Codul penal au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional sub aspectul acelorasi critici raportate la aceleasi dispozitii constitutionale si conventionale invocate si în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 346 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 4 august 2005, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată o exceptie similară pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Codul penal, exceptie ridicată de Lacrima Rodica Boilă în Dosarul nr. 9.885/2004 al Judecătoriei Târgu Mures.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 252

din 9 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Mihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, exceptie ridicată de Societatea Comercială “CET Govora“ – S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 12.169/2004 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal se prezintă Bogdan Viorel Rădulescu, avocatul Societătii Comerciale “CET Govora“ – S.A. din Râmnicu Vâlcea, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autoarei exceptiei solicită admiterea criticii de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 care prevăd cesionarea actiunilor rezultate în urma conversiei creantelor furnizorilor de utilităti către Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, fără realizarea unei contraprestatii din partea statului, încalcă prevederile constitutionale referitoare la garantarea proprietătii private si cele care consacră principiul autonomiei locale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 17 martie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 12.169/2004, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, exceptie ridicată de Societatea Comercială “CET Govora“ – S.A. din Râmnicu Vâlcea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că textul de lege criticat încalcă dispozitiile constitutionale invocate, în măsura în care obligă proprietarul actiunilor rezultate în urma conversiei creantelor furnizorilor de utilităti reprezentând contravaloarea facturilor, inclusiv majorările de tarif, să efectueze, în mod neconditionat, transferul respectivelor actiuni către autoritatea centrală de privatizare.

Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a comercială apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă o optiune legislativă menită să asigure recuperarea creantelor, prin convertirea lor în actiuni ce vor fi transferate autoritătii de privatizare.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că, întrucât textul de lege criticat a fost abrogat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2005, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2003, dispozitii care au următorul continut: “Actiunile rezultate în urma conversiei prevăzute la alin. (1) vor fi transferate în termen de 5 zile de la aprobarea conversiei, pe bază de protocol, Autoritătii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, în vederea vânzării acestora într-un pachet comun si la acelasi pret pe actiune cu vânzarea pachetului de actiuni detinut de aceasta“.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1) si (2) referitoare la garantarea proprietătii private, art. 136 alin. (5) ce stabileste caracterul inviolabil al proprietătii private si art. 120 alin. (1) privind principiul autonomiei locale si descentralizării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că textul de lege criticat a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea dispozitiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligatiilor bugetare restante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 8 aprilie 2005.

Fată de această situatie, devin aplicabile dispozitiile art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constitutională poate decide numai asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante în vigoare. Constatând că, la data sesizării sale, art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 era în vigoare, Curtea urmează să respingă exceptia de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat, exceptie ridicată de Societatea Comercială “CET Govora“ – S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 12.169/2004 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 270

din 16 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, precum si persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Mihaela Cîrstea – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, precum si persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, exceptie ridicată de Sultana Gh. Stavrositu în Dosarul nr. 399/CA/2005 al Curtii de Apel Constanta – Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 399/CA/2005, Curtea de Apel Constanta – Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, precum si persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive. Exceptia a fost ridicată de către Sultana Gh. Stavrositu cu prilejul solutionării unei actiuni în contencios administrativ, în contradictoriu cu Ministerul Justitiei – Comisia pentru constatarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate vin în contradictie cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece se realizează o discriminare între persoanele cărora li se solicită, pentru recunoasterea calitătii de luptător anticomunist, să depună o cerere până la data de 31 decembrie 2003, dată prevăzută de ordonanta criticată, si persoanele care beneficiază de alte legi reparatorii în acelasi domeniu, spre exemplu Legea nr. 189/2000 sau Legea nr. 9/2000, cărora nu li se limitează în timp posibilitatea depunerii acestei cereri.

Curtea de Apel Constanta – Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, deoarece termenul stabilit de art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 este un termen aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată de acest text, fără a se putea retine vreo contrarietate a acestuia cu art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, dispozitia de lege criticată conditionează acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă de obligatia de a introduce cererea în vederea acordării acesteia într-un anumit termen, fapt ce creează o discriminare între persoane aflate în situatii identice, fără ca aceasta să fie justificată în mod obiectiv si rezonabil. De asemenea, textul de lege criticat contravine si dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român si ale art. 47 referitoare la dreptul la un nivel de trai decent.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, precum si persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999. Textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 64/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 31 august 2002. Ordonanta Guvernului nr. 64/2002 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 670/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 decembrie 2002. Textul criticat are următoarea redactare: “Cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de sotul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, până cel târziu la 31 decembrie 2003“.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestui text de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, iar prin Decizia nr. 466 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 31 octombrie 2005, Curtea a statuat că instituirea unui termen înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv îsi poate exercita prerogativa conferită de lege nu contravine principiului egalitătii în drepturi, atât timp cât tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei le este aplicabil acelasi tratament juridic, fără privilegii si fără discriminări. Principiul egalitătii în drepturi presupune aplicarea unui tratament juridic egal persoanelor aflate în situatii identice si impune, totodată, reguli diferite pentru persoane care se află în situatii deosebite. Or, instituirea unui termen în cadrul căruia se poate valorifica un drept nu poate crea o stare de inegalitate, de discriminare între persoanele aflate în aceeasi situatie, atât timp cât acestea actionează în concordantă si cu respectarea dispozitiilor legii. Imposibilitatea exercitării dreptului are natura unei sanctiuni legale, fiind o consecintă firească a nerespectării normelor juridice aplicabile.

Tot cu acel prilej, Curtea a retinut că recunoasterea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă si, ca urmare a recunoasterii acestei calităti, acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 214/1999 nu pot avea loc sine die, stabilirea unui termen pentru exercitarea acestui drept fiind necesară pentru instituirea si mentinerea stabilitătii si securitătii raporturilor juridice civile si a ordinii de drept, specifice unui stat democratic. Lipsa de diligentă a titularului dreptului nu se poate constitui într-un argument pentru a sustine încălcarea principiului nediscriminării între persoanele care îsi exercită dreptul subiectiv în limitele termenului prescris si cele care, neglijând prevederile legale, sunt în situatia de a fi pierdut posibilitatea exercitării dreptului.

Solutiile adoptate si argumentele ce au stat la baza deciziilor mentionate mai sus se mentin si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si

al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, precum si persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, exceptie ridicată de Sultana Gh. Stavrositu în Dosarul nr. 399/CA/2005 al Curtii de Apel Constanta – Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 271

din 16 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Mihaela Cîrstea – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Anisoara Stan în Dosarul nr. 4.387/Cv/2005 al Tribunalului Arges – Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 4.387/Cv/2005, Tribunalul Arges – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de către Anisoara Stan cu prilejul solutionării unui recurs civil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că posibilitatea creditorului de a ataca cu recurs încheierea de suspendare formulată potrivit alin. 1 si 2 ale art. 403 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 11 si 20 din Constitutie, referitoare la dreptul international si dreptul intern si la tratatele internationale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil.

Tribunalul Arges – Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 403 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 156 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispozitii potrivit cărora: “Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 si 2, instanta, în toate cazurile, se pronuntă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat“.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie, referitoare la dreptul international si dreptul intern si la tratatele internationale privind drepturile omului, raportate la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile examinate au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 47 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 14 martie 2005, Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate, arătând că art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă principiul liberului acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, reprezintă o garantie a părtilor interesate de a ataca încheierea dată asupra suspendării executării silite.

De asemenea, Curtea a retinut că dispozitiile cuprinse în art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă reprezintă norme procedurale care tin de optiunea legiuitorului, exercitate în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia “Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia pronuntate în deciziile mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Anisoara Stan în Dosarul nr. 4.387/Cv/2005 al Tribunalului Arges – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 272

din 16 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Mihaela Cîrstea – procuror

Valentina Bărbăteanu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicată de Ion Bucur în Dosarul nr. 2.548/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, doamna avocat Anca Ghencea, apărător cu delegatie la dosar, constatându-se lipsa părtii Societatea Comercială Filiala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica Muntenia Sud“ – S.A. Sucursala Ilfov, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate pentru argumentele expuse si în motivarea scrisă a exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.548/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003. Exceptia a fost ridicată de Ion Bucur într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea recursului împotriva sentintei de respingere a cererii reclamantului prin care solicita obligarea Societătii Comerciale Filiala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica Muntenia Sud“ – S.A. Sucursala Ilfov de a ridica stâlpii de înaltă tensiune de pe proprietatea sa si constatarea inexistentei dreptului de uz si servitute al societătii asupra unei părti din teren.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul de lege criticat instituie o prezumtie absolută de proprietate publică a terenurilor pe care se situează retelele electrice de distributie. Autorul exceptiei consideră că astfel este nesocotit dreptul constitutional la un proces echitabil, întrucât, în spetă, această prezumtie îi profită Societătii Comerciale Filiala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica Muntenia Sud“ – S.A. De asemenea, autorul exceptiei afirmă că, dacă s-ar admite, prin reducere la absurd, că nici o întreprindere industrială sau agricolă nu a detinut în trecut si posturi de transformare a energiei electrice, atunci dispozitiile Legii nr. 318/2003 fie ar retroactiva, fie, odată cu intrarea sa în vigoare, ar reglementa implicit o expropriere.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 sunt constitutionale. În argumentarea acestei opinii invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile autorului exceptiei si cele ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003. Textul de lege criticat are următorul cuprins: “Terenurile pe care se situează retelele electrice de distributie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt si rămân în proprietatea publică a statului.“

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, celor ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum si celor ale art. 44 alin. (1), (2) si (3) care garantează dreptul de proprietate privată si stabilesc limitele si conditiile exproprierii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că pretinsa neconcordantă dintre textul de lege criticat si dispozitiile art. 15 alin. (2) si ale art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală este dedusă din modul în care instanta de judecată ar putea interpreta prevederea legală supusă controlului de constitutionalitate. Astfel, într-o posibilă interpretare avută în vedere de autorul exceptiei, dispozitiile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 ar avea, pe de o parte, caracter retroactiv, iar, pe de altă parte, ar institui o expropriere implicită. Or, chestiunile legate de interpretarea legii sunt, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, de competenta exclusivă a instantelor de judecată, ele excedând cadrului controlului exercitat de Curtea Constitutională.

De asemenea si sustinerile de neconstitutionalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, privind dreptul la un proces echitabil, au în vedere în realitate modul de aplicare a dispozitiilor de lege criticate.

Această concluzie se desprinde din afirmatiile autorului exceptiei, potrivit cărora instantele de judecată îi refuză posibilitatea de a proba dreptul de proprietate privată asupra unui teren pe care este amplasat un post de transformare a energiei electrice.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate fată de prevederile art. 44 alin. (2) si (3) din Constitutie, prin Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, Curtea Constitutională a statuat că dispozitiile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 nu contravin exigentelor principiului garantării si ocrotirii proprietătii private. În acest sens, Curtea a retinut că “încadrarea prin lege organică a terenurilor pe care se situează retelele energetice de distributie în categoria terenurilor cu destinatie specială, precum si reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifică prin caracterul de bun public de interes national al fondului energetic si corespund pe deplin regimului constitutional de protectie a proprietătii“. În aceeasi decizie s-a retinut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar prevederile art. 44 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, coroborate cu cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietătii private în conditiile legii organice, au în vedere tocmai circumstantieri ale exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, exceptie ridicată de Ion Bucur în Dosarul nr. 2.548/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 273

din 21 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Mihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Banca Populară Română – Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercială “Real – Reorganizare, Administrare, Lichidare“ – S.R.L. – Agentia Tulcea în Dosarul nr. 4.914/2005 al Judecătoriei Tulcea.

La apelul nominal se prezintă Dan Iulian Drăgan, avocatul Societăti Comerciale “Ferom“ – S.A. din Tulcea, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul Societătii Comerciale “Ferom“ – S.A. solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, depunând note scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 decembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 4.914/2005, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Banca Populară Română – Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercială “Real – Reorganizare, Administrare, Lichidare“ – S.R.L. – Agentia Tulcea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că textul de lege criticat permite unui executor din circumscriptia teritorial-jurisdictională a unei judecătorii să solicite înfiintarea popririi unui tert poprit din raza teritorială a altei judecătorii, fapt ce este de natură a contraveni dispozitiilor constitutionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor, la accesul liber la justitie, respectiv la calea de atac a apelului.

Judecătoria Tulcea apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă ridică o problemă de interpretare si aplicare a textului procedural, critica în acest sens fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: “Poprirea se înfiintează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2) privitor la egalitatea în drepturi, în art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitor la accesul liber la justitie si în art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt nesocotite si prevederile art. 6 si 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Autorul exceptiei mai arată că textul de lege criticat este neconstitutional si prin raportare la dispozitii legale cuprinse în Codul de procedură civilă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine că textul de lege criticat stabileste competenta materială si teritorială pentru solutionarea cererii creditorului de înfiintare a popririi. Astfel, legea atribuie competenta materială de a dispune înfiintarea popririi executorului judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri executionale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul tertului poprit.

Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atributiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispozitiile art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, potrivit cărora competenta, procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum si căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.

Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constitutie, privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situatia prevăzută de ipoteza normei, fără nici o distinctie sau în considerarea altor criterii, si anume creditorii detinători ai unui titlu executoriu, care solicită executorului judecătoresc înfiintarea popririi.

De asemenea, este nefondată si critica autorului exceptiei potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădeste accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, în conditiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare, oferind toate garantiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.

Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu poate retine nici încălcarea prevederilor internationale cuprinse în art. 6 si 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Pe de altă parte, nu pot fi primite sustinerile autorului exceptiei privind contrarietatea dintre dispozitiile legale cuprinse în acelasi act normativ, respectiv în Codul de procedură civilă, întrucât Curtea Constitutională nu se poate pronunta asupra neconcordantelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra întelesului dispozitiilor legale criticate, în raport cu prevederile si principiile constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Banca Populară Română – Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercială “Real – Reorganizare, Administrare, Lichidare“ – S.R.L. – Agentia Tulcea în Dosarul nr. 4.914/2005 al Judecătoriei Tulcea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

COMISIA NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂTILOR NUCLEARE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind depozitarea la suprafată a deseurilor radioactive

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale Hotărârii Guvernului nr. 1.627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare, cu modificările ulterioare,

presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Normele privind depozitarea la suprafată a deseurilor radioactive, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. – Normele prevăzute la art. 1 intră în vigoare la data publicării.

Art. 4. – Directia radioprotectie si deseuri radioactive va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

Vilmos Zsombori

 

Bucuresti, 13 decembrie 2005.

Nr. 400.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind depozitarea la suprafată a deseurilor radioactive

 

CAPITOLUL 1

Obiectiv, scop, domeniu de aplicare

 

Obiectiv si scop

Art. 1. – Prezentele norme sunt emise în temeiul Legii nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare, de către Comisia Natională pentru Controlul Activitătilor Nucleare, denumită în continuare CNCAN.

Art. 2. – Deseurile radioactive trebuie să fie gospodărite în conformitate cu principiile fundamentale de gospodărire a deseurilor radioactive, stabilite în Normele fundamentale pentru gospodărirea în sigurantă a deseurilor radioactive, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 56/2004 si publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 4 mai 2004.

Art. 3. – În scopul aplicării prezentelor norme, pe lângă termenii definiti în Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si în Normele fundamentale pentru gospodărirea în sigurantă a deseurilor radioactive, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 56/2004, se utilizează următoarele definitii:

a) depozitare – depozitarea definitivă a deseurilor radioactive în depozite de suprafată;

b) depozit – instalatie în care se face depozitarea definitivă a deseurilor radioactive în depozite de suprafată;

c) generator de deseuri – titular al unei autorizatii emise de CNCAN, care desfăsoară o activitate din care se generează deseuri radioactive; această definitie acoperă atât producătorii de deseuri, cât si producătorii de colete cu deseuri în forme solidificate, care transferă coletele cu deseuri pentru depozitare; generator de deseuri este considerat si proprietarul de deseuri care a preluat deseurile de la producătorul de deseuri, inclusiv responsabilitatea gospodăririi acestora;

d) operator – titular de autorizatie emisă de CNCAN conform Legii nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare, pentru una dintre următoarele activităti: amplasare, constructie, operare, închidere, control institutional al unui depozit de deseuri radioactive.

Art. 4. – Depozitarea în depozite de suprafată este o optiune utilizată pentru depozitarea deseurilor ce contin radionuclizi de viată scurtă, a căror activitate scade până la nivele nesemnificative din punct de vedere radiologic într-un interval de timp de la câteva decenii până la câteva secole si având concentratii acceptabil scăzute de radionuclizi de viată lungă.

Art. 5. – Depozitele de suprafată cuprind:

a) depozitele în structuri ingineresti pe suprafata solului;

b) depozitele în simple gropi de câtiva metri adâncime;

c) depozite în caverne de rocă la câtiva metri sau zeci de metri sub suprafata solului.

Art. 6. – Depozitarea trebuie astfel realizată încât să asigure protectia persoanelor expuse profesional, a persoanelor din populatie si a mediului împotriva riscului radiologic datorat deseurilor depozitate.

Art. 7. – La depozitare trebuie luat în considerare si impactul neradiologic al deseurilor, cum ar fi poluarea chimică sau deteriorarea habitatului natural.

Art. 8. – (1) Fazele asociate cu viata unui depozit sunt: faza preoperatională, faza de operare si faza postînchidere.

(2) Faza preoperatională include următoarele activităti: studierea amplasamentului, proiectarea, amplasarea si constructia depozitului.

(3) Faza de operare include următoarele activităti: operarea si închiderea depozitului.

(4) Faza postînchidere include următoarele activităti: controlul institutional activ si controlul pasiv al depozitului.

Art. 9. – (1) Următoarele activităti prevăzute în fiecare fază asociată cu viata unui depozit, prevăzute la art. 8, se autorizează de CNCAN:

a) amplasarea;

b) constructia;

c) operarea;

d) închiderea;

e) controlul institutional activ.

(2) Metodologia de autorizare a activitătilor prevăzute la alin. (1) este prevăzută în anexa nr. 1 la prezentele norme.

Art. 10. – Obiectivele prezentelor norme sunt:

a) stabilirea cerintelor de bază pentru asigurarea securitătii depozitelor si pentru protectia persoanelor expuse profesional, a persoanelor din populatie si a mediului înconjurător;

b) stabilirea metodologiei de autorizare a activitătilor asociate cu viata unui depozit;

c) furnizarea unui ghid privind continutul-cadru si formatul evaluării de securitate.

 

Domeniu de aplicare

Art. 11. – Prezentele norme se aplică la depozitarea deseurilor radioactive solide sau în forme solidificate în depozite de suprafată.

Art. 12. – Prezentele norme se aplică pentru depozite de suprafată noi. Pentru depozitele de suprafată aflate în faza de operare sau postînchidere CNCAN va specifica, la cerere, după caz, care dintre cerintele prevăzute în prezentele norme se aplică.

Art. 13. – (1) Prezentele norme nu se aplică la depozitarea geologică de adâncime a deseurilor radioactive.

(2) Prezentele norme nu se aplică la depozitarea deseurilor radioactive provenite din mineritul si prelucrarea materiei prime nucleare.

(3) Prezentele norme nu se aplică la deseurile reziduale rezultate din activitatea de restaurare si remediere a amplasamentelor.

 

CAPITOLUL 2

Criterii de securitate pentru asigurarea protectiei sănătătii oamenilor si a mediului

 

Faza de operare

Art. 14. – (1) Depozitarea este o practică căreia i se aplică principiile de justificare, optimizare si limitare a dozelor.

(2) Generarea si gospodărirea deseurilor radioactive nu trebuie justificate separat, ci în cadrul practicii care a condus la generarea acestor deseuri.

Art. 15. – Radioprotectia persoanelor expuse ca rezultat al activitătilor desfăsurate la depozit trebuie să fie optimizată, iar expunerile să fie mentinute în limitele stabilite.

Art. 16. – În timpul fazei operationale a unui depozit poate apărea expunerea personalului depozitului si a persoanelor din populatie la radiatii, atât pe cale directă, cât si datorită eliberărilor de efluenti lichizi si gazosi din amplasament.

Art. 17. – Orice eliberare în mediu trebuie să fie controlată si limitată, astfel încât expunerile personalului depozitului si ale persoanelor din populatie să fie mentinute la cel mai scăzut nivel rezonabil posibil, luând în considerare factorii economici si sociali.

Art. 18. – Limitele de doză pentru persoanele expuse profesional sunt prevăzute în Normele fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 14/2000 si publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 bis din 29 august 2000.

Art. 19. – (1) Constrângerea de doză efectivă pentru persoanele din populatie pentru activitatea de operare a unui depozit este de 0,3 mSv/an si va fi utilizată ca margine superioară în procesul de optimizare a radioprotectiei.

(2) CNCAN poate stabili, ori de câte ori este cazul, o constrângere de doză diferită de cea prevăzută la alin. (1).

 

Faza postînchidere

Art. 20. – Pentru modurile posibile de evolutie a depozitului în faza postînchidere, depozitul trebuie să fie proiectat pentru o limită de doză efectivă pentru persoanele din populatie de 1 mSv/an, cu o constrângere de doză efectivă de 0,3 mSv/an, luând în considerare toate căile posibile de expunere la radiatii.

Art. 21. – (1) În studiile de evaluare a securitătii trebuie să se ia în considerare si expunerile care rezultă în urma aparitiei evenimentelor cu probabilitate extrem de mică de aparitie.

(2) CNCAN va decide dacă rezultatele evenimentelor cu probabilitate mică de aparitie ar trebui comparate cu constrângerea de risc sau dacă probabilitatea de aparitie si doza rezultate din evaluări trebuie considerate separat.

Art. 22. – Limita de doză efectivă utilizată pentru compararea cu criteriile de securitate în faza postînchidere trebuie evaluată prin referire la grupul critic. Trebuie luate în considerare expunerile care pot avea loc în viitor si de aceea grupul critic trebuie să fie postulat pe baza analizelor de evenimente care ar putea afecta depozitul în orice moment.

Art. 23. – Securitatea pe termen lung a depozitelor trebuie să fie realizată printr-o combinatie favorabilă a caracteristicilor amplasamentului, caracteristicilor ingineresti ale conceptului depozitului, formei si continutului deseurilor, procedurilor de operare si controalelor institutionale.

Sistemul de depozitare trebuie să:

a) asigure izolarea deseurilor fată de mediul înconjurător;

b) minimizeze consecintele oricărei eliberări inacceptabile de radioactivitate în mediul înconjurător.

Art. 24. – Amplasamentul unui depozit trebuie monitorizat în perioada de după închidere atâta timp cât monitorizarea reprezintă un indicator de securitate, asa cum rezultă din analiza de securitate.

Art. 25. – Izolarea efectivă si sigură a deseurilor depinde de performantele întregului sistem de depozitare. Contributiile relative ale diferitelor componente ale sistemului la securitatea depozitului sunt variabile si sunt în functie de conceptul de depozitare, de caracteristicile amplasamentului si de timpul de închidere.

Art. 26. – Cerintele de acceptare a deseurilor si modelul barierelor ingineresti trebuie determinate pentru fiecare amplasament si concept de depozitare si trebuie stabilite pe baza evaluării de securitate specifice amplasamentului.

 

CAPITOLUL 3

Evaluarea de securitate si conformitatea cu criteriile de securitate

 

Art. 27. – (1) Înaintea construirii oricărui depozit, operatorul acestuia trebuie să efectueze o evaluare cuprinzătoare si sistematică a securitătii depozitului planificat, atât pentru perioada de operare, cât si pentru perioada de postînchidere, care să demonstreze că sunt îndeplinite criteriile de securitate.

(2) Evaluarea de securitate trebuie transmisă la CNCAN ca documentatie tehnică-suport pentru autorizarea depozitului.

(3) Un ghid privind formatul si continutul-cadru ale evaluării de securitate este prevăzut în anexa nr. 2 la prezentele norme.

(4) Întocmirea evaluării de securitate poate fi realizată si după alte ghiduri considerate de CNCAN ca fiind corespunzătoare scopului pentru care sunt întocmite.

Art. 28. – Evaluarea de securitate efectuată în scopul demonstrării conformitătii cu criteriile de securitate este un proces iterativ, care trebuie efectuat în toate fazele de viată ale depozitului si care trebuie să ia în considerare experienta obtinută, precum si rezultatele monitorizărilor.

Art. 29. – Evaluarea de securitate constă în:

a) estimarea performantelor sistemului de depozitare pentru toate situatiile selectate;

b) estimarea nivelului de încredere în performantele estimate;

c) evaluarea conformitătii cu criteriile de securitate.

Art. 30. – În faza de operare si în perioada de după închiderea depozitului, când este făcută monitorizarea, trebuie să fie demonstrată conformitatea cu criteriile de securitate si, dacă este cazul, trebuie efectuate actiuni corective.

Art. 31. – Încă din faza de alegere a amplasamentului si de proiectare a depozitului trebuie avută în vedere securitatea în perioada controlului institutional, când nu se mai face monitorizarea ori se presupune că aceasta nu mai este efectivă. Pentru această perioadă, demonstrarea conformitătii cu criteriile de securitate depinde de evaluarea robustetii si de performantele viitoare ale sistemului de depozitare.

Art. 32. – Principalele componente ale estimării performantelor în faza de alegere a amplasamentului sunt:

a) estimarea situatiilor de evolutie selectate dintr-o revizie sistematică a caracteristicilor, evenimentelor si proceselor care pot să afecteze securitatea depozitului. Evaluarea este realizată prin modelarea comportării viitoare a sistemului de depozitare, a continutului acestuia si a mediului din jurul depozitului;

b) revizia performantelor anticipate ale diferitelor bariere si a altor componente ale sistemului de depozitare în aceste situatii, luând în considerare calitatea conceptului si a constructiei depozitului.

Art. 33. – Încrederea că sistemul de depozitare va întruni criteriile de securitate trebuie să fie derivată din natura si calitatea conceptului si ale constructiei depozitului, împreună cu rezultatele evaluării de securitate.

Art. 34. – Sistemul de depozitare trebuie să fie robust si capabil să reziste efectelor diferitelor evenimente si accidente posibile. Robustetea poate fi realizată prin implementarea principiilor tehnice si manageriale care tind să elimine sau să minimizeze efectele incertitudinilor.

 

Cerinte pentru evaluarea de securitate

Art. 35. – Evenimentele si procesele probabile si improbabile ce urmează să fie considerate în evaluările de securitate trebuie aprobate de CNCAN. Rezultatele evaluării de securitate trebuie comparate cu criteriile de securitate prevăzute la cap. 2.

Art. 36. – (1) În evaluările de securitate ale fazei postînchidere trebuie considerat că vor fi efectuate controale în perioada de control institutional, asa cum este prevăzut la cap. 11.

(2) Controalele prevăzute la alin. (1), precum si perioada pentru care acestea sunt efective trebuie să fie prevăzute drept conditii de autorizare.

Art. 37. – Evaluările de impact ale depozitelor trebuie să se bazeze pe ipoteza că biosfera la nivel local si regional primeste materialul radioactiv eliberat din depozit.

De regulă trebuie considerată prezenta omului în habitatul si cu ocupatiile din momentul evaluărilor.

Art. 38 – (1) Evaluările de securitate trebuie să fie bine documentate, în conformitate cu cerintele nationale si cu recomandările internationale.

(2) Operatorul trebuie să actualizeze evaluarea de securitate pe baza experientei acumulate, a schimbărilor semnificative apărute în conceptul de depozitare în modelul de evaluare a depozitului sau pe baza informatiilor noi, relevante pentru securitate, care ar putea afecta conditiile prevăzute în autorizatia existentă.

(3) Evaluările de securitate actualizate trebuie aprobate de CNCAN.

 

CAPITOLUL 4

Cerinte de securitate organizatorice si tehnice

 

Art. 39. – Operatorul unui depozit de suprafată poartă întreaga responsabilitate pentru asigurarea securitătii acestuia.

Art. 40. – Pentru asigurarea conformitătii sistemului de depozitare cu criteriile de securitate stabilite de CNCAN trebuie luate măsuri de securitate tehnice, precum si măsuri organizatorice.

Art. 41. – Operatorul trebuie să realizeze evaluări de securitate si trebuie să desfăsoare activitătile necesare pentru amplasarea, constructia, operarea si închiderea depozitului. Operatorul trebuie să întreprindă orice măsuri necesare în faza de postînchidere, în conformitate cu cerintele de securitate si cu cadrul legal national.

Art. 42. – Operatorul trebuie să impună cerintele de acceptare privind deseurile pe care le va primi de la generatorii de deseuri sau de la proprietarii de deseuri, dacă acestia nu sunt generatori. Cerinta se aplică si pentru deseurile de la operatorii de instalatii care desfăsoară activităti de gospodărire a deseurilor radioactive premergătoare depozitării definitive.

Art. 43. – Operatorul trebuie să întreprindă activităti de cercetare-dezvoltare necesare pentru asigurarea securitătii depozitului pentru toate fazele asociate cu viata acestuia.

Art. 44. – (1) Operatorul trebuie să verifice procedurile generatorilor de deseuri, în scopul verificării conformitătii cu cerintele de management al calitătii, în particular cu cele legate de cerintele de acceptare a deseurilor.

(2) Verificarea modului de implementare, precum si a eficientei sistemului de management al calitătii prevăzute la alin. (1) se face de către CNCAN.

Art. 45. – Operatorul trebuie să informeze CNCAN si să initieze măsurile corective ce se impun în caz de deteriorare a sistemului de depozitare sau în cazul unor erori de proiectare care ar putea compromite securitatea depozitului.

Art. 46. – (1) Operatorul trebuie să demonstreze că detine aranjamentele financiare necesare si suficiente pentru desfăsurarea tuturor fazelor activitătii de depozitare, inclusiv a fazei de postînchidere, înainte de începerea activitătii de depozitare.

(2) Dovada detinerii aranjamentelor financiare prevăzute la alin. (1) este conditie de autorizare.

(3) Aranjamentele financiare prevăzute la alin. (1) trebuie periodic revizuite si, după caz, ajustate conform necesitătilor.

Art. 47. – (1) Modificarea titularului de autorizatie care desfăsoară activitatea de depozitare se autorizează de CNCAN.

(2) În procesul de autorizare prevăzut la alin. (1) CNCAN stabileste informatiile care trebuie transferate noului titular de autorizatie.

(3) Noul titular de autorizatie trebuie să verifice informatiile transferate de la operatorul care a detinut responsabilitatea pentru ca acestea să fie complete si să informeze CNCAN asupra finalizării procesului de transfer, precum si asupra oricărei neconcordante apărute în procesul de transferare a informatiilor.

Art. 48. – Operatorul care a detinut responsabilitatea unui depozit trebuie să transfere către noua organizatie responsabilă cel putin următoarele informatii:

a) analizele de securitate ale depozitului, împreună cu studiile-suport utilizate pentru întocmirea acestora;

b) studiile însotite de desene si schite tehnice privind caracterizarea hidrologică, geologică, geochimică, tectonică, meteorologică si seismică a amplasamentului;

c) studiile, însotite de desene si schite tehnice, privind monitorizarea mediului de la punerea în functiune si până la data transferului;

d) studiile si datele privind dezvoltarea socioeconomică a zonelor din jurul depozitului, utilizate în analizele de securitate;

e) inventarul radiologic al deseurilor radioactive, cu caracterizarea radiochimică a deseurilor depozitate, precum si locatiile deseurilor în depozit;

f) proiectul tehnic al depozitului si al clădirilor anexe;

g) arhiva cu procedurile tehnice de lucru si cu tehnologiile de depozitare;

h) înregistrările privind personalul, monitorizarea dozimetrică a personalului si a locurilor de muncă;

i) exemplarul 2 din solicitările de autorizare, împreună cu documentatia tehnică-suport, transmise către autoritătile competente: CNCAN, autoritatea competentă de mediu, autoritatea competentă de sănătate publică, alte autorităti;

j) rapoartele anuale de exploatare;

k) înregistrările privind accidentele si incidentele apărute în timpul operării;

l) manualul de management al calitătii, precum si arhivele cu documentele aferente;

m) studiile întocmite de organizatii nationale si internationale, suportate din fonduri de cercetare, din fonduri ale Comisiei Europene si ale Agentiei Internationale pentru Energie Atomică.

Art. 49. – (1) Operatorul depozitului trebuie să transmită în mod regulat la CNCAN informatii privind aspectele de securitate ale depozitului.

(2) Frecventa de transmitere a informatiilor mentionate la alin. (1) se stabileste de CNCAN pentru fiecare depozit, în procesul de autorizare.

Art. 50. – Generatorul de deseuri trebuie să realizeze caracterizarea coletelor cu deseuri conform cerintelor CNCAN si ale operatorului depozitului.

Art. 51. – Generatorul de deseuri trebuie să predea coletele cu deseuri într-o formă si de o manieră conforme cu specificatiile operatorului si cu cerintele CNCAN aplicabile atât la depozitare, cât si la transport.

Art. 52. – Generatorul de deseuri trebuie să predea împreună cu coletele de deseuri si toate informatiile necesare solicitate de operator, conform specificatiilor acestuia.

Art. 53. – Etapele de bază în gospodărirea deseurilor de la generare până la depozitare, cum ar fi pretratarea, tratarea, stocarea si conditionarea, sunt interdependente.

Deciziile luate într-o etapă trebuie să ia în considerare impactul si/sau necesitătile din etapele ulterioare, care au legătură cu depozitarea în sigurantă a deseurilor radioactive.

Art. 54. – Operatorul depozitului trebuie să stabilească specificatii tehnice pentru operarea depozitului, să comunice cerintele de operare generatorului de deseuri si să facă revizia acestora în functie de cerintele specifice ale generatorului de deseuri si de cerintele de securitate stabilite de CNCAN.

 

CAPITOLUL 5

Cerinte de acceptare a deseurilor

 

Art. 55. – (1) Pentru fiecare depozit trebuie stabilite cerintele pentru acceptarea deseurilor în vederea depozitării.

(2) Cerintele mentionate la alin. (1) pot fi atât cerinte generice specificate de CNCAN, cât si cerinte stabilite de operator.

(3) Cerintele mentionate la alin. (1) se pot stabili pe baza studiilor de securitate generice sau specifice amplasamentului, tinând seama de criteriile radiologice stabilite de CNCAN, de conditiile de operare, de durata planificată a controlului institutional si de caracteristicile cerute de sistemul de bariere naturale si ingineresti.

(4) Cerintele stabilite de operator trebuie să fie aprobate de CNCAN.

(5) Cerintele mentionate la alin. (1) sunt cerinte obligatorii atât pentru generatorul de deseuri, cât si pentru expeditorul de deseuri la depozit.

Art. 56. – Limitele de autorizare trebuie să fie stabilite, după caz, pentru inventarul de radionuclizi si/sau concentratia în colete individuale, precum si pentru întregul depozit. Limitele de autorizare trebuie să fie determinate prin metode corespunzătoare de evaluare a securitătii.

Art. 57. – (1) Tipul, caracteristicile si continutul de radionuclizi în coletele cu deseuri trebuie să fie determinate cu precizia necesară asigurării conformitătii cu limitele de autorizare si trebuie să fie documentate corespunzător.

(2) Metodele de determinare a activitătii radionuclizilor în formă de deseu (matricea de deseu) trebuie să fie aprobate de CNCAN.

Art. 58. – Debitul de doză la suprafata coletului, dar si contaminarea coletului cu deseuri trebuie să fie în conformitate cu cerintele de transport de materiale radioactive si cu cerintele derivate din protectia la radiatii a lucrătorilor depozitului.

Art. 59. – Dacă analiza de securitate permite, cantitătile mari de deseuri, precum si deseurile voluminoase, cum ar fi sol contaminat, materiale rezultate din demolări, pot fi depozitate fără ambalaj după obtinerea prealabilă a aprobării CNCAN.

Art. 60. – Coletele cu deseuri trebuie să fie astfel concepute si realizate încât să aibă suficientă rezistentă mecanică să suporte sarcinile din depozit si să fie capabile să reziste, fără deteriorări majore, la orice accident prevăzut în faza de operare.

Art. 61. – (1) Coletele cu deseuri trebuie să fie astfel concepute si realizate încât procesele chimice, biologice si radiolitice care pot avea loc în deseu si care pot conduce la generarea de gaze si/sau căldură, corodarea cu/fără acumularea de produsi de degradare sau umflarea materialelor din colet să nu afecteze coletul însusi si nici barierele ingineresti si/sau naturale.

(2) Procesele chimice, biologice si radiolitice mentionate la alin. (1) trebuie să fie estimate si luate în considerare în evaluările de securitate.

Art. 62. – Cantitatea de lichid liber în coletele cu deseuri trebuie să fie limitată. Nu este necesar ca deseurile sau forma de deseu să fie complet uscate, însă orice continut de umiditate trebuie să fie la un nivel care să nu compromită izolarea deseurilor în depozit.

Art. 63. – La depozitarea materialelor care prezintă proprietăti chimice sau biologice periculoase trebuie să se tină seama de cerintele reglementărilor specifice, iar acestea trebuie să fie luate în considerare în analizele de securitate.

Art. 64. – Trebuie stabilite cerintele de acceptare a deseurilor cu privire la proprietătile de combustibilitate, piroforicitate si alte proprietăti ale coletelor cu deseuri, pentru a minimiza posibilul impact datorat unui incendiu si pentru a reduce propagarea focului printre colete.

Art. 65. – Coletele cu deseuri trebuie să fie compatibile cu echipamentele de manipulare si transport si trebuie să fie în conformitate cu cerintele aplicabile de transport.

Art. 66. – Fiecare colet trebuie identificat printr-un indicativ unic. Modul de identificare trebuie clar precizat în procedurile expeditorului si trebuie acceptat de operatorul depozitului.

 

CAPITOLUL 6

Caracterizarea unui amplasament acceptabil

 

Art. 67. – Sistemul de depozitare a deseurilor trebuie să asigure izolarea deseurilor si să limiteze eliberările de radionuclizi, astfel încât efectele potentiale ale depozitării deseurilor asupra oamenilor si mediului să fie în limitele stabilite de CNCAN.

Art. 68. – Sistemul de depozitare trebuie să întrunească criteriile de securitate, luând în considerare caracteristicile deseurilor, controlul institutional, barierele naturale si ingineresti asociate amplasamentului.

Art. 69. – În evaluările de securitate, dar si în conceptul depozitului trebuie considerate cel putin următoarele caracteristici ale amplasamentului: geologia, hidrogeologia, geochimia, tectonica si seismicitatea, procesele de suprafată, meteorologia, climatul amplasamentului si impactul activitătilor umane pe amplasament.

 

Geologia

Art. 70. – Amplasamentul selectat trebuie să fie amplasat într-o zonă ale cărei caracteristici geologice conduc la satisfacerea criteriilor de securitate radiologică prevăzute în cap. 2 si contribuie la stabilitatea sistemului de depozitare.

 

Hidrogeologia

Art. 71. – Un amplasament se consideră acceptabil din punctul de vedere al hidrogeologiei atunci când caracteristicile amplasamentului limitează transferul radionuclizilor din depozit în mediul înconjurător.

Art. 72. – Depozitul trebuie să fie amplasat astfel încât să prevină contaminarea resurselor de apă freatică. Selectarea amplasamentului trebuie să tină seama de conceptul depozitului si de viitoarele utilizări posibile ale resurselor de apă freatică.

 

Geochimia

Art. 73. – (1) Caracteristicile geochimice ale apei freatice, precum si mediul geologic trebuie să limiteze migrarea radionuclizilor din depozit.

(2) Caracteristicile geochimice ale apei freatice, precum si mediul geologic nu trebuie să afecteze durata estimată de viată a barierelor ingineresti.

 

Tectonica si seismicitatea

Art. 74. – Amplasamentul unui depozit trebuie selectat într-o zonă în care nu se preconizează să aibă loc evenimente si procese semnificative, cum ar fi falierea, activitatea seismică si activitatea vulcanică, la o intensitate care să afecteze capacitatea de izolare a depozitului.

 

Procese de suprafată

Art. 75. – (1) Amplasamentul unui depozit trebuie selectat astfel încât frecventa si intensitatea proceselor care pot afecta stabilitatea solului, cum ar fi inundatiile, eroziunile, alunecările de teren sau efectul agentilor atmosferici, să nu afecteze semnificativ capacitatea sistemului de depozitare de a izola deseurile radioactive.

(2) Amplasamentul trebuie să aibă capacitatea de drenare si trebuie să aibă caracteristici topografice si hidrologice care să nu permită inundarea.

Art. 76. – Orice activitate de construire de rezerve de apă de suprafată, precum si orice activitate care poate conduce la deteriorarea capacitătii de drenare a apei în vecinătatea depozitului trebuie aprobate de CNCAN.

 

Meteorologia si climatul

Art. 77. – (1) Trebuie să fie evaluat impactul caracteristicilor climatice ale amplasamentului asupra depozitului. Se vor lua în considerare îndeosebi precipitatiile, evaporarea si efectele potentiale ale conditiilor meteorologice extreme.

(2) Pentru faza de postînchidere a depozitului trebuie evaluate efectele datorate schimbării climatului.

 

Impactul activitătilor umane

Art. 78. – Amplasamentul depozitului trebuie să fie localizat astfel încât activitătile umane rezonabil predictibile, care se asteaptă să aibă loc pe amplasament sau aproape de acesta, să nu compromită capacitatea de izolare a depozitului. O atentie deosebită trebuie acordată resurselor si potentialului de dezvoltare ale amplasamentului sau ale zonelor imediat învecinate.

Art. 79. – Căile de acces ale amplasamentului trebuie să fie construite si mentinute astfel încât să permită accesul deseurilor pe amplasament, cu un risc minim asupra persoanelor din populatie. Utilizarea terenului si proprietatea asupra terenurilor trebuie luate în considerare în previziunile de dezvoltare si planificare regională ale zonei de interes.

 

CAPITOLUL 7

Proiectarea depozitului

 

Art. 80. – Depozitul trebuie să fie proiectat astfel încât să asigure izolarea adecvată a deseurilor depozitate pentru perioada de timp solicitată, luând în considerare caracteristicile deseurilor, caracteristicile amplasamentului si cerintele de securitate aplicabile depozitului.

Art. 81. – Depozitul trebuie să fie astfel conceput încât după închidere să nu fie necesară întretinerea activă si nici îmbunătătirea caracteristicilor naturale ale amplasamentului, pentru a putea reduce orice impact asupra mediului.

Modelul depozitului trebuie să ia în considerare cerintele de operare, planul de închidere, precum si orice alti factori care contribuie la izolarea deseurilor si la stabilitatea depozitului, cum ar fi protectia deseurilor fată de evenimentele externe.

Art. 82. – Depozitul poate include bariere ingineresti care împreună cu mediul amplasamentului izolează deseurile de om si de mediul înconjurător. Barierele ingineresti includ coletul cu deseuri si alte componente, cum ar fi celule, acoperisuri, consolidări, cimentări, umpluturi cu materiale, în scopul prevenirii sau întârzierii migrării radionuclizilor din depozit în mediul înconjurător.

Art. 83. – În conceptul depozitului se poate lua în considerare, la solicitarea operatorului, si posibilitatea ca deseurile să fie transferate din depozit. În acest caz, în proiectul depozitului trebuie să se ia în considerare această posibilitate fără a compromite performantele de izolare pe termen lung ale deseurilor în faza postînchidere.

Art. 84. – Conceptul depozitului trebuie să permită implementarea unui program de monitorizare a capabilitătii de confinare a sistemului de depozitare, atât în faza de operare, cât si după închiderea depozitului. Programul de monitorizare ales nu trebuie să compromită performantele sistemului de depozitare pe termen lung.

 

CAPITOLUL 8

Constructia depozitului

 

Art. 85. – Constructia unui depozit include activităti cum ar fi: pregătirea amplasamentului, executarea unor clădiri sau a unor structuri, excavarea initială si executia gropilor pentru modulele de depozitare si constructia retelei de drenaje, excavarea cavitătilor în rocă, constructia clădirilor subterane si a instalatiilor de monitorizare.

Art. 86. – (1) Lucrările de constructie a unui depozit trebuie să înceapă numai după obtinerea prealabilă a autorizatiei de constructie, eliberată de CNCAN.

(2) Activitatea de extindere a constructiei initiale se poate face pe baza autorizatiei de operare a depozitului. Orice modificare a proiectului initial al depozitului se aprobă de către CNCAN.

Art. 87. – Lucrările de constructie cu implicatii asupra securitătii depozitului trebuie specificate în proiectul detaliat.

Acesta trebuie să cuprindă toate specificatiile corespunzătoare de material, tehnologii si metode de control.

Art. 88. – În cazul în care lucrările de constructie se prelungesc în faza operatională, acestea trebuie astfel realizate încât să nu afecteze operarea în sigurantă a depozitului.

 

CAPITOLUL 9

Operarea depozitului

 

Art. 89. – Operarea unui depozit de suprafată cuprinde: punerea în functiune, receptia deseurilor, amplasarea deseurilor în celulele de depozitare, după caz, stocarea temporară sau conditionarea finală, conform cu proiectul depozitului, cu conditiile impuse prin autorizatia emisă de CNCAN si cu conditiile impuse de alte autorităti competente în licentele acordate de acestea.

Art. 90. – Operatorul depozitului trebuie să stabilească si să implementeze un sistem de management al calitătii aprobat de CNCAN.

Art. 91. – Operatorul depozitului trebuie să stabilească si să implementeze un program de monitorizare a mediului care să includă monitorizarea eliberărilor din depozit, monitorizarea expunerii externe si să evalueze impactul activitătilor de operare asupra mediului.

Art. 92. – CNCAN trebuie să efectueze controale periodice pe amplasament pentru a se asigura că operarea se desfăsoară conform procedurilor stabilite, cu respectarea limitelor si conditiilor din autorizatii si în conformitate cu reglementările în vigoare.

Art. 93. – (1) Operatorul depozitului trebuie să implementeze un sistem de înregistrări pentru perioada de operare care să contină date relevante si pentru etapele ulterioare.

(2) Informatiile înregistrate trebuie să acopere cel putin următoarele: datele de identificare ale coletelor, locul de amplasare al coletelor, continutul de radionuclizi, principalele caracteristici ale deseurilor, caracteristicile formei de deseu, datele generatorului de deseuri, precum si ale expeditorului.

Art. 94. – (1) Înregistrările trebuie păstrate în formate care să permită citirea acestora si să nu permită deteriorarea sau pierderea acestora.

(2) Perioada de timp pentru care se solicită păstrarea înregistrărilor trebuie aprobată de CNCAN.

 

Controlul operării

Art. 95. – Operatorul trebuie să stabilească reguli de operare care să cuprindă si limitele si conditiile de operare, pentru a se asigura că operarea se face în conditii de sigurantă si cu respectarea reglementărilor nationale.

Regulile trebuie să reflecte:

a) criteriile de protectie a persoanelor expuse profesional si a persoanelor din populatie atât în operare normală, cât si în caz de accident;

b) ipotezele limitatoare folosite în evaluările de securitate;

c) cerintele CNCAN pentru operare.

Art. 96. – (1) Operatorul trebuie să stabilească si să implementeze un sistem de proceduri si instructiuni scrise, pentru a se asigura că limitele si conditiile de operare sunt respectate.

(2) Operatorul trebuie să se asigure că procedurile si instructiunile sunt respectate.

Art. 97. – (1) Operatorul trebuie să stabilească si să implementeze proceduri scrise, pentru a actiona în caz de:

a) urgentă si evenimente neprevăzute;

b) neconformităti cu cerintele de acceptare a deseurilor.

(2) Procedurile prevăzute la alin. (1) trebuie să prevadă modul de raportare la CNCAN a acestor evenimente.

 

Punerea în functiune

Art. 98. – (1) Operatorul trebuie să realizeze programul de punere în functiune înainte de începerea operatiunilor de depozitare propriu-zise.

(2) Demonstrarea că depozitul si echipamentele instalate functionează conform specificatiilor de proiect aprobate este conditie de autorizare a operării depozitului.

 

Receptia deseurilor

Art. 99. – Operatorul trebuie să stabilească reguli pentru receptia deseurilor, pentru a se asigura că deseurile întrunesc cerintele de acceptare pentru depozitare stabilite de operator si aprobate de CNCAN.

Art. 100. – (1) Generatorul de deseuri trebuie să pună la dispozitia operatorului informatii care să demonstreze că fiecare expeditie de deseuri Ontruneste cerintele de acceptare pentru depozitare.

(2) Modul de întocmire si predare, precum si continutul documentelor care însotesc fiecare expeditie trebuie să fie în conformitate cu cerintele operatorului si să fie aprobate de CNCAN.

 

Depozitarea propriu-zisă a deseurilor

Art. 101. – Deseurile trebuie depozitate în acord cu proiectul depozitului, în limitele si în conditiile stabilite, si în conformitate cu procedurile si instructiunile de operare.

 

Controlul eliberărilor de radioactivitate din depozit

Art. 102. – Operatorul trebuie să stabilească si să mentină un program de monitorizare pentru măsurarea eliberărilor de radioactivitate din depozit, conform reglementărilor specifice, si să ia toate măsurile pentru a se asigura că eliberările de radioactivitate din depozit sunt în limitele stabilite de CNCAN si de alte autorităti competente.

 

Pregătirea în caz de urgentă

Art. 103. – Operatorul trebuie să stabilească si să implementeze un plan de interventie în caz de urgentă pe amplasament si în afara amplasamentului, după caz, conform reglementărilor specifice.

 

Cerinte de personal

Art. 104. – Operatorul trebuie să stabilească si să implementeze o structură organizatorică cu definirea clară a responsabilitătilor si a personalului autorizat. Structura organizatorică trebuie să cuprindă un număr suficient de personal, cu calificarea si experienta corespunzătoare la fiecare nivel organizatoric, pentru asigurarea operării depozitului în sigurantă.

Art. 105. – Operatorul trebuie să stabilească si să implementeze un program de pregătire a personalului implicat la toate nivelele de operare ale depozitului. Programul de pregătire trebuie să identifice activitătile semnificative pentru securitatea depozitului si să furnizeze cunostintele si experienta practică adecvate.

Art. 106. – Programul de pregătire trebuie adus la zi în mod regulat si trebuie să ia în considerare experienta dobândită, incidentele care au avut loc, modificările majore si performantele personalului. Pregătirea periodică trebuie efectuată cu regularitate în timpul fazei de operare a depozitului, pentru minimizarea ponderii erorilor umane.

Art. 107. – Programul de pregătire trebuie astfel realizat încât personalul implicat în operarea depozitului să cunoască în detaliu caracteristicile depozitului care sunt semnificative pentru securitatea acestuia.

 

Securitatea depozitului

Art. 108. – Operatorul trebuie să sabilească si să implementeze un sistem de protectie pentru prevenirea actiunilor neautorizate care pot conduce la afectarea securitătii depozitului, a accesului neautorizat si pentru detectarea intrărilor neautorizate în zona de securitate a amplasamentului.

Art. 109. – Sistemul de protectie si de acces pe amplasament trebuie întocmit si realizat conform reglementărilor specifice si trebuie aprobat de CNCAN.

 

Revizia

Art. 110. – (1) Operatorul trebuie să realizeze revizia si aducerea la zi a evaluărilor de securitate si a planului de închidere, conform reglementărilor specifice.

(2) Evaluările de securitate revizuite si aduse la zi, precum si planul de închidere trebuie aprobate de CNCAN.

Art. 111. – CNCAN poate solicita aducerea la zi a evaluărilor de securitate ale depozitului, ca urmare a rezultatelor auditurilor de managementul calitătii, a schimbărilor conditiilor de operare, a rezultatelor probelor de mediu, înregistrărilor de doze la lucrători si persoanele din populatie.

Art. 112. – Operatorul trebuie să facă revizia periodică si sistematică a tuturor documentelor relevante pentru:

a) operarea depozitului;

b) evaluarea impactului asupra mediului;

c) limitarea dozei pentru lucrători si persoanele din populatie.

 

CAPITOLUL 10

Închiderea depozitului

 

Art. 113. – (1) Operatorul depozitului decide închiderea depozitului la terminarea capacitătii de depozitare proiectate sau ca urmare a unor actiuni neprevăzute.

(2) Metoda de închidere trebuie optimizată pe baza informatiilor disponibile la data închiderii, astfel încât să conducă la îmbunătătirea performantelor sistemului de depozitare.

Art. 114. – (1) Operatorul depozitului trebuie să întocmească un plan detaliat de închidere, care constituie documentatia suport pentru autorizarea închiderii depozitului.

(2) Închiderea depozitului se autorizează de CNCAN.

Art. 115. – (1) Operatorul poate realiza închiderea unor celule sau galerii în faza de operare, cu respectarea cerintelor prevăzute atât pentru faza de închidere, cât si pentru faza de operare.

(2) Celulele si galeriile închise trebuie mentionate în autorizatia de operare.

Art. 116. – Continutul planului detaliat de închidere trebuie să includă:

a) evaluarea de securitate adusă la zi, care să pună în evidentă performantele în faza postînchidere a depozitului;

b) metoda de închidere, inclusiv tehnicile si materialele ce urmează să fie utilizate;

c) sistemul de controale care se intentionează să se facă după închidere;

d) planul de monitorizare radiologică postînchidere;

e) programul de supraveghere postînchidere;

f) sistemul de înregistrări postînchidere.

 

Procesul de închidere

Art. 117. – Procesul de închidere trebuie să includă decontaminarea si îndepărtarea structurilor, sistemelor si echipamentelor utilizate la închidere, depozitarea deseurilor rezultate la decontaminare, aducerea la zi a arhivei, implementarea si/sau continuarea monitorizării, după caz.

Art. 118. – (1) Finalizarea închiderii unui depozit de suprafată înseamnă acoperirea sistemului de depozitare, iar pentru depozitele amenajate în tuneluri sau galerii închiderea înseamnă astuparea acestora conform proiectului si trebuie să ia în considerare si celulele sau galeriile închise în faza de operare.

(2) Închiderea unui depozit se face pe baza unui plan detaliat de închidere.

Art. 119. – Planul detaliat de închidere trebuie să considere orice necesitate de întretinere si reparare a elementelor accesibile ale depozitului în perioada de control institutional.

Art. 120. – (1) Procesul de închidere trebuie să considere toate informatiile înregistrate în fazele anterioare, atât pentru revizuirea evaluărilor de securitate, cât si pentru realizarea actiunilor corective în viitor.

(2) Informatiile care constituie dovezi pentru generatia viitoare ale existentei depozitului pe amplasament trebuie păstrate într-o formă si calitate corespunzătoare scopului.

Art. 121. – Activitatea de închidere se confirmă de CNCAN prin emiterea certificatului de închidere.

 

CAPITOLUL 11

Faza postînchidere a depozitului

 

Art. 122. – Operatorul trebuie să aplice programul de control institutional prevăzut în planul de închidere al depozitului. Scopul controlului institutional este prevenirea intruziunii. Controlul institutional poate fi activ, pasiv sau ambele.

Art. 123. – (1) Natura si durata maximă ale controlului institutional se stabilesc în faza de proiect conceptual si trebuie revizuite si detaliate în planul de închidere al depozitului.

(2) Natura si durata maximă ale controlului institutional se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare a amplasării si constructiei.

(3) Natura si durata maximă ale controlului institutional trebuie stabilite prin studii de optimizare, luând în considerare cel putin natura si activitatea continutului radioactiv, natura si caracteristicile barierelor, caracteristicile sistemului de depozitare, evolutia socioeconomică a regiunii unde este amplasat depozitul.

Art. 124. – Durata si eficacitatea controlului institutional activ sau pasiv trebuie luate în considerare la evaluarea de securitate a depozitului. Operatorul trebuie să dovedească că în perioada în care renuntă la controlul institutional al depozitului consecintele radiologice ale evenimentelor care ar putea afecta capacitatea de izolare si/sau retinere a continutului radioactiv al depozitului se încadrează în limitele stabilite în autorizatia depozitului.

Art. 125. – Operatorul este responsabil pentru implementarea controlului institutional activ si/sau pasiv.

Art. 126. – Operatorul trebuie să efectueze controale în conformitate cu planul de închidere al depozitului si să ia toate măsurile pentru prevenirea intruziunii în depozit.

Art. 127. – Operatorul trebuie să facă întretinerea depozitului, să monitorizeze starea depozitului si a mediului local, să înregistreze si să păstreze înregistrările si să întreprindă actiuni corective, dacă acestea se impun.

 

Controlul institutional activ

Art. 128. – (1) Durata controlului activ se stabileste încă din faza de proiect conceptual si se detaliază în planul de închidere al depozitului.

(2) În cazul în care se dovedeste că amplasamentul nu Ontruneste cerintele de securitate, CNCAN poate solicita continuarea controlului institutional activ.

Art. 129. – Operatorul trebuie să ia toate măsurile pentru reducerea accesului pe amplasament al oamenilor, al animalelor si să limiteze dezvoltarea plantelor care prin intruziune pot compromite sistemul de izolare.

Art. 130. – Operatorul trebuie să implementeze un program de întretinere prin activităti de rutină si/sau activităti programate care pot include activităti cum ar fi: inspectii periodice la sistemele de drenaj, întretinerea vegetatiei, îndepărtarea plantelor cu rădăcini adânci care pot deteriora stratul de acoperire, inspectii/reparatii periodice ale echipamentelor de securitate, întretinerea instrumentelor, reparatii ale zonelor deteriorate prin eroziune naturală, dar si prin eroziuni datorate animalelor.

Art. 131. – (1) Operatorul trebuie să implementeze un program de monitorizare postînchidere care trebuie să fie aprobat de CNCAN.

(2) Programul de monitorizare prevăzut la alin. (1) trebuie să cuprindă cel putin:

a) monitorizarea radiologică sau de altă natură a depozitului si a zonelor învecinate, pentru verificarea impactului radiologic si confirmarea ipotezelor făcute în evaluarea de securitate;

b) alte sisteme de măsurare a parametrilor pentru confirmarea performantelor sistemului de izolare.

Art. 132. – În cazul detectării de eliberări neplanificate de materiale radioactive în mediu, operatorul trebuie să ia măsuri pentru controlul eliberărilor si minimizarea efectelor acestora.

 

Controlul pasiv

Art. 133. – (1) Operatorul trebuie să implementeze un sistem de control institutional pasiv prin restrictionarea utilizării terenului pentru anumite tipuri de activităti si pentru anumite perioade de timp.

(2) Sistemul de control institutional pasiv se stabileste încă din faza de proiect conceptual si se revizuieste si se detaliază în planul de închidere.

(3) Operatorul trebuie să păstreze înregistrări relevante pentru restrictiile în utilizarea terenului.

(4) Operatorul trebuie să predea periodic la CNCAN înregistrările făcute în timpul controlului institutional pasiv.

 

CAPITOLUL 12

Sistemul de management al calitătii la depozitare

 

Art. 134. – (1) La activitatea de depozitare trebuie să se stabilească, conform reglementărilor specifice, un sistem de management al calitătii pentru toate activitătile relevante, structurile, sistemele si componentele unui depozit.

(2) Responsabilitătile privind proiectarea si implementarea sistemului de management al calitătii la depozitare se stabilesc conform reglementărilor specifice.

Art. 135. – (1) Elementele programului de management al calitătii trebuie să ia în considerare efectele potentiale ale activitătilor, structurilor, sistemelor si componentelor relevante pentru securitatea depozitului si trebuie să fie elaborate corespunzător.

(2) Activitătile, structurile, sistemele si componentele importante pentru operarea în sigurantă a depozitului trebuie să fie identificate pe baza rezultatelor evaluării de securitate sistematice a fazelor de operare si de postînchidere ale depozitului.

Art. 136. – (1) Operatorul este responsabil pentru stabilirea si implementarea întregului program de management al calitătii, inclusiv pentru obtinerea tuturor aprobărilor necesare de la CNCAN.

(2) Fără a prejudicia obligatiile si responsabilitătile legale ale contractorilor, operatorul poate delega altă organizatie pentru activitatea de stabilire si implementare în totalitate sau în parte a programului de management al calitătii, dar rămâne responsabil pentru întreaga eficientă a acestuia.

Art. 137. – Programul de management al calitătii pentru toate activitătile asociate cu amplasarea unui depozit trebuie stabilit cât mai devreme în procesul de amplasare.

 

Sistemul de management al calitătii la proiectarea, constructia si operarea unui depozit

Art. 138. – În timpul proiectării, constructiei si operării unui depozit, pentru evitarea consecintelor inacceptabile pentru securitatea depozitului, trebuie stabilit un proces de control al proiectării. O atentie deosebită trebuie să se acorde controlului modificărilor proiectului barierelor ingineresti, caracteristicilor deseurilor si procedurilor de operare.

 

Sistemul de management al calitătii la acceptarea deseurilor

Art. 139. – Programul de management al calitătii trebuie astfel realizat încât să accentueze importanta atât a operatorului, cât si a generatorului de deseuri asupra acceptării deseurilor la depozitare.

Art. 140. – Generatorii de deseuri trebuie să furnizeze documentele necesare privind natura si efectuarea corespunzătoare a determinării continutului de radionuclizi, de pregătire a documentatiei de expeditie, precum si a oricărui proces care ar putea afecta securitatea depozitului.

Art. 141. – Operatorul trebuie să facă revizia calitătii informatiilor furnizate de generatorul de deseuri si a programului de asigurare a calitătii al generatorului de deseuri, prin audituri si verificări asupra operatiilor si proceselor care produc sau tratează deseuri.

 

Sistemul de management al calitătii la închiderea si postînchiderea depozitului

Art. 142. – Pentru fazele de închidere si postînchidere ale unui depozit trebuie stabilite programe de management al calitătii dezvoltate si aplicate la structuri, sisteme, componente si activităti. Programele de management al calitătii trebuie să cuprindă cerinte pentru colectarea si conservarea informatiilor înregistrate în timpul fazelor anterioare care au implicatii asupra securitătii în viitor.

 

CAPITOLUL 13

Dispozitii finale

 

Art. 143. – Prezentele norme intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 144. – (1) Operatorii de depozite de suprafată existente trebuie să solicite la CNCAN, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentelor norme, cerintele aplicabile din prezentele norme.

(2) Operatorii de depozite de suprafată existente trebuie să se conformeze cu cerintele prevăzute la alin. (1) în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentelor norme.

Art. 145. – Autorizatia de amplasare, respectiv autorizatia de constructie, emisă de CNCAN, îsi pierde valabilitatea în cazul în care în termen de un an de la eliberare nu sunt emise actele normative privind amplasarea, respectiv constructia depozitelor definitive, conform Legii nr. 321/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 7/2003 privind utilizarea în scopuri exclusiv pasnice a energiei nucleare.

 

ANEXA Nr. 1

 

METODOLOGIE

de autorizare a activitătilor asociate pe toată durata de viată a unui depozit

 

CAPITOLUL 1

Regimul de autorizare

 

Art. 1. – (1) Activitătile prevăzute la art. 9 din norme necesită eliberarea unei autorizatii de către CNCAN, în conformitate cu prevederile art. 2 si 8 din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Activitătile prevăzute la alin. (1) sunt:

a) amplasarea;

b) constructia;

c) operarea;

d) închiderea;

e) controlul institutional.

 

CAPITOLUL 2

Solicitarea autorizatiilor

 

Art. 2. – Autorizatiile de amplasare, constructie, operare si închidere se solicită de către operatorul depozitului.

Art. 3. – (1) Autorizatiile prevăzute la art. 1 sunt valabile numai pentru titularul de autorizatie si numai pentru activitătile nucleare pentru care au fost eliberate.

(2) Respectarea limitelor, conditiilor si termenelor înscrise în autorizatie sau în anexele care o însotesc este obligatorie.

(3) Documentatia tehnică pe baza căreia s-a eliberat autorizatia face parte integrantă din aceasta. Modificarea unilaterală a acesteia de către solicitant este interzisă si duce la anularea autorizatiei.

(4) Solicitarea si obtinerea autorizatiei sunt obligatorii înainte de începerea activitătii din domeniul nuclear.

Art. 4. – Solicitarea autorizatiei se face prin depunerea sau trimiterea la CNCAN a unui dosar de autorizare compus din:

a) cerere adresată presedintelui CNCAN si semnată de împuternicitul legal al solicitantului;

b) dovada achitării taxelor si tarifelor de evaluare în vederea autorizării;

c) copii ale actelor care dovedesc că solicitantul este persoană legal constituită;

d) documentatia tehnică de autorizare;

e) copii ale autorizatiilor, aprobărilor sau avizelor emise de alte organe de stat, necesare conform legii;

f) alte informatii considerate necesare de solicitant în sustinerea cererii.

 

Dosarul de autorizare

Art. 5. – (1) Dosarul de autorizare trebuie să aibă filele numerotate, să includă un cuprins si să fie redactat în limba română.

(2) Toate documentele din dosarul de autorizare trebuie să fie lizibile, tipărite, dactilografiate sau la imprimantă. Nu se admit, de regulă, documente transmise prin fax.

(3) În cazul în care sunt necesare copii după actele doveditoare, acestea vor fi fotocopii sau copii dactilografiate si autentificate ori confirmate sub semnătură de către solicitant. Nu se admit, de regulă, copii făcute sau transmise prin fax.

(4) Documentele de autorizare vor fi prezentate într-un dosar de încopciat.

Art. 6. – Informatiile continute în dosarul de autorizare sunt confidentiale. Salariatii CNCAN sunt obligati să respecte confidentialitatea acestora sau caracterul secret al unor informatii, dacă acestea au fost declarate ca atare de către solicitant, sub sanctiunea legilor în vigoare.

Art. 7. – (1) Dosarele incomplete în sensul art. 4 si 5 nu intră în procesul de evaluare.

(2) CNCAN va notifica în termen de maximum 30 de zile, printr-o adresă, completările necesare. Dacă aceste completări nu se primesc în termen de cel mult o lună de la data notificării, dosarul este respins fără nici o altă avertizare si solicitantul nu mai poate face referiri ulterioare la acesta sau nu mai poate pretinde utilizarea unor părti din el ori nu mai poate să revendice taxele si tarifele achitate.

Art. 8. – (1) Dosarele complete în sensul art. 4 si 5 intră în procesul de evaluare în cursul căruia CNCAN poate solicita clarificări, dovezi în sustinerea afirmatiilor, expertize, refacerea unor părti din dosar, poate efectua controale si poate să dea termene pentru realizarea completărilor solicitate. Nerespectarea acestor termene, fără acordul prealabil al CNCAN, duce la respingerea cererii de autorizare.

(2) Dosarele respinse sau părti din ele nu pot fi utilizate ulterior, la alte cereri de autorizare, în sensul că ar fi deja depuse la CNCAN.

Art. 9. – (1) Procesul de evaluare durează cel mult 6 luni de la data trimiterii ultimului document solicitat de CNCAN conform prevederilor art. 8 si se finalizează cu emiterea autorizatiei sau cu o adresă de notificare a respingerii motivate a autorizării, justificată corespunzător, în cazul neîndeplinirii conditiilor de autorizare.

(2) Data solicitării se dovedeste cu data confirmării de primire a trimiterii la postă sau cu data de înregistrare în registrul de intrare al CNCAN.

(3) Autorizatia se eliberează numai după prezentarea dovezii achitării taxei si tarifului de autorizare.

Art. 10. – (1) Dosarele incomplete sau respinse nu se restituie.

(2) Solicitantul de autorizatie poate contesta respingerea prin argumente documentate corespunzător, printr-un memoriu adresat presedintelui CNCAN, în termen de două luni de la data primirii adresei de notificare a respingerii autorizării.

 

Cererea de autorizare

Art. 11. – Cererea de autorizare va contine cel putin următoarele informatii:

a) datele de identificare si sediul social ale solicitantului si ale subunitătii, cum ar fi filială, sucursală, diviziune administrativă, prin care se desfăsoară activităti nucleare;

b) activitatea nucleară care se intentionează a fi autorizată;

c) identificarea persoanei care poate angaja legal răspunderea solicitantului, cu mentionarea functiei si a mijloacelor prin care poate fi contactată – telefon, fax, e-mail – si, dacă este cazul, numele persoanei împuternicite să reprezinte solicitantul în relatia cu CNCAN;

d) mentionarea adresei postale la care poate fi trimisă corespondenta;

e) identificarea persoanei responsabile;

f) identificarea unei persoane de contact pentru eventualele probleme tehnice specifice care pot apărea în procesul de autorizare si mijlocul prin care poate fi contactată;

g) informatiile prevăzute în legile în vigoare pentru a-I conferi caracter legal în relatiile cu tertii si a antrena răspunderea persoanei legal constituite (inclusiv semnătura persoanei împuternicite să o reprezinte si stampila).

 

Documentatia tehnică suport de autorizare

Documentatia tehnică suport de autorizare a amplasării

Art. 12. – Documentatia tehnică suport de autorizare a amplasării se compune din următoarele documente:

a) evaluarea de securitate a depozitului, dezvoltată conform prevederilor prezentei metodologii, pentru faza de amplasare, inclusiv descrierea proiectului conceptual al depozitului;

b) planul conceptual de închidere;

c) programul conceptual de monitorizare a mediului;

d) sinteza studiilor de selectare a amplasamentului;

e) acord de mediu;

f) planul de management al calitătii;

g) alte informatii solicitate de CNCAN.

 

Documentatia tehnică suport de autorizare a constructiei

Art. 13. – Documentatia tehnică suport de autorizare a constructiei se compune din următoarele documente:

a) analiza de securitate a depozitului, dezvoltată conform prevederilor prezentei metodologii, pentru faza de constructie, inclusiv descrierea proiectului depozitului;

b) planul conceptual revizuit de închidere a depozitului;

c) programul preoperational de monitorizare a mediului;

d) planul de management al calitătii;

e) alte informatii solicitate de CNCAN.

 

Documentatia tehnică suport de autorizare a operării

Art. 14. – Documentatia tehnică suport de autorizare a operării se compune din următoarele documente:

a) analiza de securitate a depozitului, dezvoltată conform prevederilor prezentei metodologii, pentru faza de operare si postînchidere;

b) dovada că operatorul detine mijloacele financiare de operare, inclusiv pentru închiderea depozitului, dar si pentru perioada controlului institutional activ si pasiv;

c) procedurile tehnice de lucru;

d) programul de monitorizare a mediului;

e) programul de control al sistemelor care au functii de securitate în faza de operare;

f) planul conceptual revizuit de închidere a depozitului;

g) cerintele specifice de acceptare a deseurilor în depozit, elaborate de operator;

h) limitele si conditiile de operare ale depozitului;

i) planul de management al calitătii;

j) planul de interventii în caz de urgentă;

k) alte informatii solicitate de CNCAN.

 

Documentatia tehnică suport de autorizare a închiderii

Art. 15. – Documentatia tehnică suport de autorizare a închiderii se compune din următoarele documente:

a) analiza de securitate a depozitului, dezvoltată conform prevederilor prezentei metodologii, pentru faza postînchidere;

b) programul de monitorizare a mediului;

c) planul detaliat de închidere a depozitului;

d) limitele si conditiile de închidere;

e) programul controalelor sistemelor care au functii de securitate în faza postînchidere;

f) alte informatii solicitate de CNCAN.

 

Documentatia tehnică suport de autorizare a controlului institutional activ si pasiv

Art. 16. – Documentatia tehnică suport de autorizare a controlului institutional activ si pasiv se compune, după cum urmează, din:

a) analiza de securitate pentru faza postînchidere, care ia în considerare si datele rezultate din monitorizarea mediului în faza de operare si de închidere;

b) programul de monitorizare a mediului;

c) programul de control al sistemelor care au functii de securitate pentru faza postînchidere;

d) alte informatii solicitate de CNCAN.

 

Perioada de valabilitate a autorizatiei

Art. 17. – (1) Autorizatiile de amplasare, de constructie, de operare si de închidere se eliberează pe o perioadă limitată de timp, care de regulă este de 5 ani.

(2) CNCAN poate stabili, de la caz la caz, orice perioadă de valabilitate mai mică de 5 ani.

Art. 18. – (1) Autorizatia controlului institutional se eliberează pe o perioadă de timp care de regulă este de 10 ani.

(2) CNCAN poate stabili, de la caz la caz, orice perioadă de valabilitate mai mică de 10 ani.

 

Reautorizarea sau prelungirea perioadei de valabilitate a autorizatiei

Art. 19. – Reautorizarea este necesară dacă:

a) nu s-a solicitat prelungirea perioadei de valabilitate a autorizatiei înainte de expirarea acesteia;

b) se intentionează introducerea de elemente noi care schimbă forma si caracteristicile depozitului;

c) se intentionează modificarea limitelor si conditiilor din autorizatie;

d) autorizatia a fost retrasă de către emitent, cu drept de reautorizare.

Art. 20. – Prelungirea perioadei de valabilitate a autorizatiei se solicită într-un interval de timp de 45 de zile înainte de termenul de expirare a autorizatiei. Se consideră respectat acest termen dacă dosarul de reautorizare a intrat în procesul de evaluare, asa cum prevede art. 9, înainte de expirarea autorizatiei.

Art. 21. – Valabilitatea autorizatiei pentru care se solicită prelungirea perioadei de valabilitate se prelungeste automat pe durata procesului de evaluare, dar nu mai mult de două luni calendaristice, dacă sunt respectate prevederile art. 9.

Art. 22. – În cazul în care în urma evaluării nu se acordă prelungirea perioadei de valabilitate a autorizatiei, titularul de autorizatie este obligat să-si înceteze activitatea si să ia toate măsurile pentru refacerea mediului pentru activitatea de amplasare si constructie si, suplimentar, pentru protectia materialelor radioactive pentru activitătile de operare, închidere si control institutional.

Art. 23. – În cazul în care titularul de autorizatie consideră că neeliberarea autorizatiei în termenul prevăzut la art. 9 este imputabilă CNCAN si este de natură să-I producă daune, poate cere aplicarea prevederilor art. 53 din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 24. – (1) Prelungirea perioadei de valabilitate a autorizatiei se solicită prin trimiterea la CNCAN a unui dosar care va avea filele numerotate si va contine un cuprins.

(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) este compus din:

a) cerere conformă cu art. 11;

b) documentatia tehnică;

c) dovada achitării taxei si tarifului de autorizare.

Art. 25. – Documentatia tehnică pentru reautorizare sau prelungirea perioadei de valabilitate a autorizatiei va contine cel putin următoarele informatii:

a) analiza de securitate reactualizată;

b) modul de îndeplinire a conditiilor impuse prin autorizare sau a dispozitiilor date prin procesele-verbale de control;

c) dovezi documentate privind îmbunătătirea securitătii radiologice;

d) semnalarea unor evenimente care merită a fi analizate din punctul de vedere al securitătii radiologice.

 

Modificarea autorizatiei

Art. 26. – Modificarea autorizatiei poate fi făcută:

a) de către CNCAN, din proprie initiativă, conform prevederilor art. 13 din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

b) la cererea titularului de autorizatie.

Art. 27. – Titularul de autorizatie este obligat să solicite modificarea autorizatiei în următoarele situatii:

a) schimbarea denumirii, schimbarea sediului social al firmei sau alte modificări în actul constitutiv al firmei, care pot deforma informatiile pe care s-a bazat eliberarea autorizatiei;

b) schimbarea personalului cu responsabilităti;

c) modificări ale limitelor si conditiilor specificate în autorizatie;

d) alte modificări care ar putea afecta securitatea depozitului ori radioprotectia personalului expus, a populatiei sau a mediului înconjurător.

Art. 28. – Solicitarea modificărilor mentionate la art. 26 si 27 se face prin trimiterea la CNCAN a unui dosar de modificare, cu filele numerotate si care va contine un cuprins, dosar compus din:

a) cerere conformă cu dispozitiile art. 11;

b) o documentatie care să sustină necesitatea modificărilor solicitate, precum si dovada respectării cerintelor de securitate radiologică în cazul modificărilor solicitate;

c) dovada achitării taxelor si tarifelor.

Art. 29. – Modificarea autorizatiei nu schimbă termenul de valabilitate a acesteia. Dacă CNCAN constată că modificările operate sau propuse nu satisfac cerintele de securitate radiologică, va proceda la retragerea autorizatiei sau va interzice efectuarea modificărilor.

 

CAPITOLUL 3

Pierderea valabilitătii autorizatiei

 

Art. 30. – Autorizatia îsi pierde valabilitatea în următoarele cazuri:

a) s-a depăsit perioada de valabilitate mentionată pe autorizatie, cu exceptiile prevăzute la art. 9 sau 21;

b) titularul de autorizatie a pierdut calitatea de persoană legal constituită;

c) titularul renuntă la autorizatie, cu îndeplinirea conditiilor de încetare a activitătii;

d) activitatea sau practica autorizată a fost abandonată ori înstrăinată;

e) autorizatia a fost retrasă, anulată sau suspendată.

Art. 31. – Autorizatiile se suspendă sau se retrag de către emitent, din proprie initiativă ori la sesizarea oricăror persoane fizice sau juridice, în toate cazurile prevăzute la art. 11 din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 32. – Măsura suspendării sau retragerii autorizatiilor se notifică titularului de autorizatie printr-o adresă semnată de presedintele CNCAN, precizându-se baza legală si motivele care au dus la luarea acestei măsuri. Se va preciza, în cazul suspendării, intervalul de suspendare.

Art. 33. – Suspendarea autorizatiilor are ca efect imediat:

a) încetarea activitătilor pentru care s-a acordat autorizatie;

b) planul de închidere a depozitului, care trebuie să cuprindă si planul de refacere a mediului afectat ca urmare a lucrărilor de amplasare si constructie;

c) obligatia titularului de a lua măsuri pentru asigurarea securitătii fizice si radiologice a materialelor radioactive pentru activitătile de operare, închidere si control institutional;

d) titularul de autorizatie se obligă să prezinte în termen de maximum 30 de zile lucrătoare un plan de măsuri, cu termene de realizare si persoane responsabile, pentru rezolvarea problemelor care au provocat măsura suspendării.

Art. 34. – În cazul în care rezolvarea problemelor care au provocat suspendarea nu se poate realiza într-o perioadă de timp rezonabilă, titularul de autorizatie trebuie să prezinte la CNCAN un plan de închidere a depozitului si trebuie să înceapă închiderea acestuia.

Art. 35. – Ridicarea suspendării se realizează prin notificarea titularului în baza unui proces-verbal de control în care s-a constatat că toate motivele care au stat la baza luării măsurii de suspendare au fost remediate.

Art. 36. – Ridicarea suspendării devine efectivă din momentul notificării semnate de presedintele CNCAN.

Art. 37. – Retragerea autorizatiilor are ca efect imediat:

a) încetarea activitătilor pentru care a fost acordată autorizatia;

b) obligatia titularului de autorizatie de a reface mediul afectat ca urmare a lucrărilor de amplasare si constructie;

c) obligatia titularului de a lua măsuri pentru asigurarea securitătii fizice si radiologice a materialelor radioactive pentru activitătile de operare, închidere si control institutional;

d) obligatia titularului de autorizatie de a înapoia de urgentă la CNCAN originalul autorizatiei.

 

Pierderea, furtul sau deteriorarea autorizatiei

Art. 38. – În cazul pierderii, furtului sau deteriorării autorizatiei, titularul de autorizatie trebuie să solicite un duplicat care se eliberează în următoarele conditii:

a) o cerere în care se explică împrejurările în care s-a produs evenimentul;

b) dovada publicării unui anunt de anulare a autorizatiei;

c) dovada achitării tarifului prevăzut pentru modificarea autorizatiei.

 

ANEXA Nr. 2

 

GHID

privind continutul-cadru si formatul evaluării de securitate la depozitarea de suprafată a deseurilor radioactive

 

CAPITOLUL 1

Obiectiv

 

Art. 1. – Obiectivul prezentului ghid este furnizarea de recomandări pentru întocmirea evaluărilor de securitate a depozitelor de suprafată. Prezentul ghid rezumă cele mai importante consideratii în evaluarea de securitate a depozitelor de suprafată si recomandă etapele ce trebuie urmate în efectuarea acestor evaluări.

Art. 2. – Continutul-cadru minimal al evaluării de securitate ce trebuie transmisă la CNCAN ca documentatie tehnică de autorizare este următorul:

a) definirea contextului evaluării;

b) descrierea conceptului de depozitare;

c) caracterizarea si confirmarea amplasamentului;

d) caracterizarea deseurilor radioactive;

e) identificarea si descrierea componentelor sistemului de depozitare cu functii de securitate;

f) descrierea activitătilor desfăsurate în fazele asociate cu viata unui depozit;

g) identificarea caracteristicilor, evenimentelor si proceselor (FEP’s);

h) identificarea scenariilor, selectarea si analiza acestora;

i) identificarea si analizarea căilor de expunere;

j) achizitia de date;

k) dezvoltarea modelului si identificarea softului;

l) analize de sensibilitate si incertitudini;

m) analizarea si prezentarea rezultatelor;

n) identificarea indicatorilor de securitate;

o) descrierea planului de închidere;

p) descrierea programului de monitorizare a mediului;

q) programul de comunicare cu publicul;

r) programul de management al calitătii;

s) concluzii si recomandări.

 

Procesul iterativ pentru evaluarea de securitate

Consideratii generale

Art. 3. – Evaluarea de securitate, prezentată schematic în figura nr. 1, implică următoarele activităti, care în general sunt iterative si/sau se suprapun:

– definirea obiectivului evaluării, cerintele de securitate si criteriile de performantă;

– achizitia de informatii si descrierea sistemului de depozitare, inclusiv a formei deseului, caracteristicile amplasamentului si structurile ingineresti;

– identificarea caracteristicilor, evenimentelor si proceselor (FEP’s) care pot influenta performantele pe termen lung;

– identificarea si descrierea scenariilor relevante;

– identificarea căilor potentiale de expunere care conduc la transferul radionuclizilor din depozit către om si mediul înconjurător;

– dezvoltarea si testarea modelelor conceptuale si matematice privind comportarea sistemului si a componentelor acestora;

– modelarea conceptuală si matematică a scenariilor identificate;

– evaluarea robustetii analizei;

– compararea rezultatelor evaluării cu criteriile de securitate;

– consideratii suplimentare (alte consideratii).

Art. 4. – Un factor important pentru evaluarea securitătii unui depozit este dezvoltarea încrederii în rezultatele modelării. Modelul conceptual al unui sistem de depozitare de suprafată este o descriere sub formă de însusiri generale existente si de caracteristici detaliate ale acestora. Printre cele mai importante însusiri sunt acelea care pot să identifice căile de transfer ale radionuclizilor.

Este de asteptat ca în timp fenomenele naturale si activitătile umane să deterioreze caracteristicile sistemului.

Descrierea evenimentelor viitoare se numeste scenariu.

Scenariile se referă la fenomene naturale si schimbări graduale sau rapide în timp ale conditiilor care pot duce la schimbarea performantei depozitului. Aceste situatii viitoare sunt în general evaluate prin modelarea performantelor depozitului în anumite conditii date. Evaluările de securitate trebuie să fie robuste si tolerante la incertitudini. Rezultatele evaluării unui depozit includ identificarea incertitudinilor.

Acestea trebuie comparate cu obiectivul modelului de depozit si cu criteriile de reglementare, cu luarea în considerare a contributiilor la acceptabilitatea depozitului.

Art. 5. – Caracterizarea sistemului si descrierea căilor de transfer ale radionuclizilor din depozit în mediu necesită studii de achizitie de date corespunzătoare atât pe teren, cât si în laborator. Analiza scenariilor necesită identificarea si definirea fenomenelor care pot initia sau accentua eliberarea radionuclizilor din depozit si conduc la expunerea omului. În procesul iterativ al evaluării de securitate poate fi necesară colectarea de date suplimentare focalizate pe identificarea parametrilor importanti pentru securitatea depozitului.

 

Procesul evaluării de securitate

Art. 6. – Prima etapă a procesului constă în efectuarea unei selectii a căilor de transfer si a mecanismelor de eliberare care este necesar să fie cunoscute. Pentru selectie sunt necesare doar date limitate la caracteristicile coletului cu deseuri si ale căilor majore de expunere.

Aceste date pot fi obtinute din literatură, specificatii de material, studii de laborator, studii asupra componentelor naturale similare, monitorizării preoperationale ale zonei înconjurătoare si din investigatii preliminare ale amplasamentului si asupra caracteristicilor deseurilor.

Procesul trebuie continuat cu achizitia de date suplimentare prin investigatii pe teren si în laborator si modelarea corespunzătoare conform modelului, până când se ajunge la convingerea că sistemul Ontruneste cerintele de securitate si depozitul este acceptat sau până când conceptul studiat este finalizat si acceptat.

Art. 7. – În timpul procesului de evaluare a securitătii trebuie identificate scenariile relevante. Determinarea relevantei fiecărui scenariu asupra evolutiei depozitului si amplasamentului poate necesita studii-suport aditionale, precum si colectarea de date suplimentare. Astfel de studii pot fi utile pentru reducerea incertitudinilor ca urmare a cuantificării evenimentelor si fenomenelor care conduc la eliberarea si transferul radionuclizilor. Chiar dacă evaluarea de securitate este robustă, de exemplu când se bazează pe ipoteze conservative, dar identificate si aprobate de CNCAN, o incertitudine mai mare este în mod inevitabil asociată predictiilor pe termen lung. Ca urmare, poate fi necesar să se permită o perioadă de comparare a rezultatelor de monitorizare în câmp cu valorile parametrilor utilizati în analize.

Din acest motiv extinderea monitorizării în perioada de control activ este considerată utilă si este adesea o cerintă de reglementare. În astfel de cazuri programele de monitorizare postînchidere trebuie să întrunească necesitătile identificate în procesul de evaluare de securitate.

 

Figura nr. 1*) – Prezentarea schematică a evaluării de securitate

 

CAPITOLUL 2

Ghid pentru evaluarea de securitate

 

Generalităti

Art. 8. – Evaluările de securitate necesită dezvoltarea de argumente atât cantitative, cât si calitative, care depind de rezultatele caracterizării amplasamentului, de caracteristicile deseurilor, de datele de proiectare si de modelarea matematică. Rezultatele evaluării furnizează date de intrare necesare pentru luarea deciziilor cu privire la dezvoltarea sistemului de depozitare. Ipotezele si judecătile pe care se bazează trebuie să fie robuste si comunicabile la o gamă largă de organizatii interesate, pentru asigurarea încrederii în rezultatele evaluării de securitate.

Art. 9. – În evaluările de securitate validitatea datelor de iesire ale modelelor matematice trebuie să fie considerată prin prisma incertitudinilor din datele de intrare pentru modele, ipotezele din diferite părti ale modelelor, ipotezele privind interfata dintre părtile individuale ale întregului model si incertitudinile referitoare la evolutia pe termen lung a sistemului de depozitare. Toate aceste incertitudini trebuie investigate prin analize de sensibilitate, iar incertitudinile trebuie suplimentate prin alte mijloace ale creării încrederii si, după caz, prin judecata expertilor.

Art. 10. – Implicarea opiniei expertilor si a altor activităti de evaluare a securitătii pentru demonstrarea că cerintele de reglementare sunt îndeplinite trebuie să înceapă de la stadiile incipiente ale dezvoltării depozitului.

 

Definirea obiectivelor

Art. 11. – Evaluarea de securitate joacă un rol central si poate fi utilizată pentru scopuri multiple în dezvoltarea unui depozit. Obiectivul evaluării de securitate trebuie clar definit.

Art. 12. – Valorile numerice rezultate din evaluări sunt utilizate pentru compararea performantelor sistemului proiectat cu criteriile stabilite. Aceasta necesită o identificare corespunzătoare pe bază de date relevante a tuturor caracteristicilor, evenimentelor si proceselor. Întelegerea comportării sistemului de depozitare si interactiunile acestuia cu mediul natural si uman se bazează pe dezvoltarea unui set de modele. Evaluarea cantitativă a efectelor necesită modelarea matematică si utilizarea de coduri de calcul. Modelele sunt simplificate în functie de scopul pentru care a fost creat modelul. Complexitatea necesară trebuie aleasă cu grijă, avându-se în vedere că cele mai complexe si detaliate modele nu sunt în mod necesar cele mai bune pentru un scop particular.

 

Cerinte de date

Tipuri de date

Art. 13. – Cantitatea si calitatea datelor cerute depind de scopul evaluării. Evaluările preliminare necesită modele simple, utilizând date disponibile. Rezultatele vor fi utilizate ca ghid în studiile ulterioare. În acest caz este necesară doar o apreciere limitată a incertitudinilor asociate rezultatelor. Pentru finalizarea proiectului si autorizarea anumitor etape din viata unui depozit, operatorul trebuie să sustină cererea cu o evaluare care se bazează pe o cantitate si calitate crescute de date privind amplasamentul, modelul si caracteristicile deseurilor. În acest caz operatorul trebuie să planifice cu grijă programele de achizitie de date si să se asigure că obiectivele sunt atinse la costuri efective rezonabile.

Art. 14. – Datele necesare sunt colectate din diferite surse, la niveluri de detaliere si incertitudine care depind de obiectivele evaluării de securitate. În general sunt necesare următoarele date:

– caracteristicile deseurilor (compozitia radionuclidică ca o functie de timp, inventarul total, caracteristicile fizicochimice, viteza de generare de gaze, parametrii de transfer de masă în conditii de depozitare);

– caracteristicile containerului (performantele mecanice si chimice în conditii de depozitare);

– caracteristicile depozitului (dimensiunile, materialele de umplutură, materialele de izolare, caracteristicile ingineresti);

– caracteristicile amplasamentului (proprietătile geologice, hidrogeologice, geochimice, conditiile climatice); – caracteristicile biosferei (habitatul natural, conditiile atmosferice, conditiile acvatice);

– caracteristicile demografice si socioeconomice (utilizarea terenului, obiceiurile alimentare, distributia populatiei).

 

Colectarea si compararea datelor disponibile

Art. 15. – Selectarea datelor în fazele initiale este bazată pe literatură, specificatii de material si investigatii foarte limitate privind amplasamentul si conceptul depozitului. Aceste date sunt utilizate pentru a face analiza preliminară si pentru dezvoltarea modelului preliminar.

Modelul conceptual de bază al sistemului de depozitare se bazează pe aceste date. O evaluare preliminară de securitate, în această fază, poate fi realizată pe baza unor modele simple.

 

Programul de achizitie de date

Art. 16. – Activitatea de colectare a datelor trebuie să fie focalizată pe definirea datelor necesare pe baza modelului conceptual, a cunostintelor curente despre amplasament si a rezultatelor analizei preliminare a sistemului de depozitare. Pe baza modelului preliminar si a informatiilor disponibile despre caracteristicile amplasamentului este posibil să se înceapă determinarea gradului de detaliere cerut, astfel încât să se asigure securitatea în conformitate cu cerintele de reglementare.

În programul de achizitie a datelor trebuie stabilite legături directe între evaluarea de securitate si colectarea de date privind caracteristicile amplasamentului.

Art. 17. – Rezultatele evaluării de securitate pot indica necesitatea unor date suplimentare. Analizele de sensibilitate si incertitudini pot indica faptul că rezultatele evaluării de securitate sunt sensibile la un parametru.

Aceasta poate necesita studii suplimentare care pot furniza determinări mai precise ale acestui parametru sau poate determina schimbarea conceptului de depozit ori a modelelor matematice si conceptuale. Colectarea ulterioară a datelor poate continua pentru furnizarea unei încrederi suplimentare în rezultatele evaluării.

 

Date de monitorizare preoperatională

Art. 18. – Conditiile ambientale trebuie să fie definite ca bază pentru măsurarea performantelor în timpul operării si pentru perioada de monitorizare postînchidere. Măsurările de fond sunt în mod normal realizate pentru radionuclizi si pentru anumiti alti parametri indicatori. Acestia pot include date referitoare la hidrologia de suprafată, climatul local sau chimia apelor subterane. Monitorizarea preoperatională poate aduna date importante pentru evaluarea de securitate si poate furniza o bază de date de referintă fată de care pot fi testate modelele.

Art. 19. – Parametrii amplasamentului care se asteaptă să varieze în timp, cum ar fi cei utilizati pentru calibrarea modelelor de curgere hidrologică sau modelelor de transport atmosferic, trebuie să fie măsurati cu o regularitate care să permită estimarea variabilitătii acestora.

Pentru unii parametri este important să se determine extremitătile domeniului de variatie. Deseori există o întârziere între colectarea datelor privind amplasamentul, analiza datelor si pregătirea documentatiei de autorizare si revizia acestora de către CNCAN. Din acest motiv continuarea măsurărilor de parametri trebuie realizată conform unui plan stabilit.

 

Date de monitorizare pentru faza de operare si postînchidere

Art. 20. – Datele de monitorizare operatională pot indica diferente fată de conditiile anticipate. În acest caz ar trebui considerate schimbări ale procedurilor operationale sau alte măsuri corective. Motivul pentru aceste diferente ar trebui să fie identificat si utilizat pentru îmbunătătirea întelegerii sistemului. Apoi, sistemul de monitorizare trebuie reanalizat. Când sunt observate deviatii semnificative de la conditiile anticipate, poate fi cerută o nouă evaluare de securitate, ca să se confirme faptul că obiectivele proiectate rămân valabile.

Art. 21. – Monitorizarea postînchidere trebuie să fie utilizată pentru verificarea absentei unui impact radiologic inacceptabil si pentru confirmarea unor alte aspecte ale performantelor sistemului.

 

Definirea sistemului

Art. 22. – Evaluările de securitate ale sistemului de depozitare se bazează pe o abordare multidisciplinară pentru definirea sistemului si pe analize sistematice ale evenimentelor si proceselor posibile care pot afecta performantele sistemului de depozitare. Descrierea sistemului de depozitare necesită informatii privind caracteristicile deseurilor, modelul depozitului si proprietătile amplasamentului si constituie bază pentru dezvoltarea modelului conceptual al sistemului de depozitare, pentru scenariile posibile privind comportarea sistemului si pentru evaluarea căilor posibile de migrare a radionuclizilor.

 

Dezvoltarea modelului conceptual

Art. 23. – Scopul dezvoltării modelului conceptual este crearea unei imagini care va permite judecarea comportării sistemului de depozitare în ansamblu. Dacă este posibil, modelul trebuie să fie suficient de detaliat, astfel încât modelele matematice să descrie comportarea sistemului si a componentelor lui si pentru a se putea realiza o estimare a performantelor sistemului în timp. La diferite stadii vor fi necesare niveluri diferite de detaliere a modelului conceptual. Modelul trebuie să fie cât mai simplu posibil, dar să includă suficiente detalii pentru demonstrarea adecvată a comportării sistemului, în scopul asigurării conformitătii cu cerintele de securitate.

Art. 24. – Dezvoltarea modelului conceptual trebuie să includă următoarele etape:

a) identificarea si caracterizarea deseurilor în termeni de inventar, forma deseului si colet. Aceste informatii trebuie să fie suficient de detaliate pentru a putea permite modelarea eliberării de radionuclizi, adică termenul sursă.

Ca un minim, informatiile ar trebui să furnizeze baza pentru justificarea unui model simplu de eliberare, cum ar fi ipoteza unei rate anuale constante de eliberare sau a unui procent fix de eliberare în fiecare an.

Modelul conceptual al termenului sursă poate fi îmbunătătit prin iteratii, pe măsură ce se obtin date suplimentare privind deseurile si sistemul de depozitare;

b) caracterizarea amplasamentului de depozitare prin parametrii necesari, incluzând geologia, hidrogeologia, geochimia, tectonica si seismicitatea, procesele de suprafată, meteorologia, ecologia si distributia populatiei locale, precum si practicile lor sociale si economice. Aceste informatii privind amplasamentul sunt necesare pentru definirea căilor de expunere si a receptorilor si pentru dezvoltarea unui model conceptual fizic, chimic si biologic al amplasamentului;

c) specificatii de proiect. Înainte de începerea evaluării, modelul trebuie să fie precizat în termeni de materiale utilizate si componente ale sistemului. Schimbările din proiect, dar si oricare altă schimbare conduc la necesitatea aducerii la zi a evaluării de securitate;

d) obtinerea de informatii suplimentare despre amplasament ar putea conduce la dezvoltarea de modele conceptuale alternative. În cazul în care au fost considerate de la început modele alternative, renuntarea la acestea trebuie să fie în mod clar documentată si, după caz, identificată în evaluarea de securitate.

 

Tabelul nr. I – Fenomene relevante pentru evaluarea de securitate a depozitelor de suprafată*)

 

*) Această listă este prezentată în scop demonstrativ; nu trebuie considerată completă.

 

Procese naturale si evenimente

Intruziune biologică:

– animale;

– plante.

Faliere/seismicitate

Procese meteorologice si schimbări de climat

Interactiuni ale fluidelor:

– eroziune;

– inundare;

– fluctuatii ale pânzei freatice;

– curgere subterană;

– ape de infiltratie.

Efecte ale agentilor atmosferici:

– deteriorarea în timp;

– înghetare/dezghetare;

– umezire/uscare.

Caracteristici si procese ale deseurilor si ale depozitului

Înfundarea sistemului de drenaj

Amplasarea necorespunzătoare a deseurilor

Deteriorarea acoperisului

Prezenta/generarea de compusi chimici care pot deteriora barierele, cum ar fi agentii de

complexare

Generarea de gaz

Compactarea deseurilor si solului

Interactiunea deseu/sol

Activităti umane

Activităti de constructie

Exploatarea fermelor

Exploatarea apelor subterane

Habitat

Recuperarea materialelor radioactive din depozit

Reutilizarea materialelor de depozitare

Arheologie

Alte activităti industriale.

 

Dezvoltarea modelului matematic

Art. 25. – Dezvoltarea modelului matematic din modelul conceptual este o etapă importantă în care modelul conceptual este exprimat cantitativ prin ecuatii matematice într-un model de calcul. Procedura generală utilizată la dezvoltarea de astfel de modele variază atât în ceea ce priveste nivelul de detaliere, cât si în ceea ce priveste complexitatea. Aceste modele sunt utilizate pentru a descrie procese individuale, subsisteme si performantele întregului sistem. În tranzitia de la modelul conceptual la modelul matematic si, în final, la implementare utilizând tehnici de calcul pot fi introduse erori prin utilizarea de simplificări, aproximatii, simplificarea ipotezelor de modelare sau aproximatii matematice.

De aceea modelele utilizate în evaluarea performantei trebuie să fie testate si aduse la zi nu numai pe baza comparării datelor de iesire cu date empirice, dar si în procesul de dezvoltare a modelelor, pe baza reviziei, utilizându-se comparări de rezultate obtinute cu coduri diferite, comparări cu alte evaluări ale performantelor, rezultate din experimente realizate pentru testarea aspectelor specifice ale modelelor conceptuale si numerice si compararea cu cazurile pentru care există solutii analitice.

 

Analiza caracteristicilor, evenimentelor si proceselor (FEP’s)

Art. 26. – Examinarea sistematică a caracteristicilor, evenimentelor si proceselor (FEP’s) potentiale ar trebui utilizată la identificarea factorilor care pot influenta securitatea depozitului pe termen lung si de aceea este necesară dezvoltarea unui model de evaluare de securitate corespunzător.

Art. 27. – Prima etapă în identificarea fenomenelor relevante în evaluarea de securitate este stabilirea unei liste, cum ar fi cea prezentată în tabelul nr. I. Pot fi utilizate liste cu FEP’s dezvoltate la nivel international (cum ar fi cele dezvoltate de NEA/ÎCD).

 

Analiza scenariilor

Art. 28. – Scenariile depind de caracteristicile mediului si ale sistemului de depozitare si de evenimentele si procesele care pot cauza eliberarea initială de radionuclizi din deseuri si pot influenta transportul acestora la om si în mediu. Deoarece poate influenta puternic analiza ulterioară a sistemului de depozitare, alegerea scenariului corespunzător si a modelului conceptual asociat trebuie atent analizată si justificată de către operator si transmisă spre aprobare la CNCAN.

Art. 29. – Scenariile de evolutie normală sunt în general dezvoltate prin extrapolarea în viitor a conditiilor existente în prezent, cu includerea schimbărilor estimate a avea loc în timp. Deoarece există o gamă largă de evolutii posibile trebuie dezvoltat un set de scenarii de evolutie normală care să dea asigurări că actuala evolutie este în această gamă. Evenimentele care au o probabilitate scăzută de aparitie pot introduce perturbări semnificative în sistem si necesită dezvoltarea de scenarii alternative. Unele scenarii pot fi manipulate utilizându-se aceleasi modele, dar cu parametrii schimbati. Unele scenarii pot necesita modele noi. Conceptul depozitului candidat se bazează pe un scenariu de evolutie normală si poate fi modificat pentru justificarea rezultatelor evaluării care se bazează pe alte scenarii.

Art. 30. – Trebuie dezvoltată o gamă largă de scenarii care trebuie documentate si dezvoltate complet pentru o întelegere mai bună a sistemului. Unde există optiuni, pentru evaluarea detaliată trebuie selectate acele scenarii cu cea mai mare probabilitate de producere sau acelea care sunt relativ improbabile, dar care au consecinte.

Selectarea scenariilor pentru evaluarea detaliată trebuie clar justificată în documentatia de evaluare si, după caz, trebuie sustinută cu probe.

Art. 31. – Dezvoltarea scenariilor trebuie să conducă la evidentierea conditiilor importante si a fenomenelor relevante pentru performanta sistemului de depozitare pentru toate fazele de viată ale depozitului si trebuie să acopere si aspectele de securitate pentru faza postînchidere.

 

Identificarea căilor de expunere

Art. 32. – Căile importante pentru eliberarea materialelor radioactive din depozit în mediu atât pentru conditii normale, cât si pentru conditii anormale trebuie să fie identificate dintr-un set cuprinzător de căi potentiale, prin selectarea acestora. Experienta a arătat că doar câteva căi sunt probabil importante pentru performantele în conditii normale ale depozitului. Acestea includ: apa subterană, solul, plantele de suprafată, animalele terestre, apele de suprafată, animalele acvatice si eliberarea de gaze. Pentru evolutia alternativă a depozitului, la lista de mai sus trebuie adăugate suspensia materialelor radioactive si expunerea directă.

 

Analiza consecintelor

Calcularea modelului

Art. 33. – Odată ce toate scenariile relevante si căile de expunere au fost identificate, următoarea etapă în analiza de securitate este analiza consecintelor. Aceasta implică dezvoltarea si aplicarea modelelor de transport si expunere în evaluarea impactului potential al eliberărilor din depozit sau impactul deteriorării depozitului asupra omului si mediului.

Art. 34. – Pentru modelul de eliberări potentiale si transport de radionuclizi prin căile selectate se poate utiliza un sistem de aproximatii modular. Modelul constă în general din următoarele submodele: infiltratie si lixiviere, generarea de gaze, transportul radionuclizilor din câmpul apropriat în interiorul si în vecinătatea unitătilor de depozitare, transportul de gaze si ape subterane, transportul apelor terestre, transportul atmosferic, ingerarea prin plante si animale, si doza la om. Abordarea modulară permite flexibilitate si concentrarea efortului în acele părti ale modelului care necesită o modelare sofisticată, pentru a se asigura că rezultatele sunt tehnic acceptabile.

Art. 35. – Termenul sursă utilizat în model trebuie să fie reprezentativ pentru eliberările potentiale de radionuclizi din diferite forme de deseu si să ia în considerare întreaga gamă de conditii de mediu identificate si degradarea barierelor ingineresti, cum ar fi sistemul de acoperire si structurile de beton. Modelele trebuie să fie suficient de simple, astfel încât să fie compatibile si măsurabile cu datele disponibile. În acest caz trebuie utilizată judecata expertilor pentru a asigura un echilibru între utilizarea modelelor simple cu datele disponibile si utilizarea modelelor mai detaliate care necesită unele date care nu sunt disponibile.

Art. 36. – Ipotezele trebuie să fie formulate pe baza datelor disponibile si a cunoasterii sistemului sau a sistemelor similare si selectate astfel încât să nu fie posibil să se subestimeze eliberarea si transportul radionuclizilor sau expunerea persoanelor intrate accidental. Echilibrul între simplicitatea, conservatorismul si realismul ipotezelor este cea mai bună estimare initială pentru evaluarea de securitate.

Art. 37. – Alegerea modelului trebuie să fie consistentă cu obiectivele evaluării, modelul să fie usor de utilizat si datele pentru acest model să fie usor de obtinut. Modelul trebuie să fie potrivit pentru activitatea ce urmează să fie autorizată, precizia algoritmului trebuie să fie demonstrabilă, ipotezele trebuie să fie rezonabile si datele de intrare trebuie să fie reprezentative.

Art. 38. – Ipotezele de modelare selectate trebuie să fie clare si în totalitate documentate. Documentatia trebuie să furnizeze înregistrări trasabile ale tuturor ipotezelor si deciziilor luate în timpul dezvoltării si aplicării aproximatiilor modelului.

Documentatia trebuie să cuprindă si motivele respingerii oricărui model alternativ considerat în procesul de dezvoltare a ipotezelor de modelare.

 

Incertitudini

Generalităti

Art. 39. – Incertitudinile sunt inerente în orice evaluare de securitate. Sensibilitatea si analiza incertitudinilor au un important rol în întelegerea si reducerea pe cât posibil a incertitudinilor din unele rezultate ale evaluării de securitate, prin focalizarea atentiei pe o mai bună definire a parametrilor care afectează cel mai mult rezultatele si incertitudinea acestora. Analiza de sensibilitate trebuie să fie utilizată la identificarea acelor parametri, componente ale sistemului sau procese care produc efecte semnificative asupra estimării performantelor sistemului de depozitare.

Identificarea componentelor sensibile ale modelului conceptual si a scenariilor importante este în general făcută prin variatia sistematică a parametrilor. Fiecare scenariu poate solicita propria distributie de parametri.

Adesea valorile limită pentru un caz sunt folosite pentru investigarea comportării sistemului cu incertitudini. Pentru explorarea întregii game de variatie a parametrilor pot fi utilizate tehnicile statistice.

Art. 40. – Trebuie considerate cel putin două surse de incertitudini în evaluările de securitate a depozitelor de suprafată. Una se referă la gradul în care modelul reprezintă sistemul real. Această incertitudine este asociată cu datele de intrare, fiind corelată cu descrierea sistemului de depozitare, caracteristicile amplasamentului, caracteristicile ingineresti ale depozitului si interactiunea acestora cu mediul, precum si cu modelarea însăsi.

O altă sursă de incertitudine provine din neestimarea actiunilor umane viitoare si evolutia instalatiei si a mediului în perioade mari de timp.

Art. 41. – Prima sursă de incertitudine trebuie redusă prin îmbunătătirea calitătii caracterizării amplasamentului si a datelor despre deseuri, detalierea conceptului de depozit si a modelului conceptual, precum si prin selectarea scenariilor. Scopul trebuie să fie estimarea si reducerea acestor incertitudini la niveluri acceptabile si care se dovedesc neimportante în contextul performantelor depozitului.

A doua sursă de incertitudine poate fi redusă prin examinarea mai atentă a efectelor probabile din viitor.

Rezultatele acestei examinări pot da asigurări rezonabile că sistemul de depozitare va fi sigur chiar dacă rezultatele modelării sunt supuse incertitudinii. Astfel, importanta primară a analizelor de sensibilitate si incertitudine pentru deciziile de reglementare este utilizarea acestora ca mijloace pentru evaluarea conformitătii cu cerintele de securitate fată în fată cu incertitudinile. Dacă conformitatea cu standardele de securitate poate fi demonstrată prin alte mijloace, de exemplu prin utilizarea unui model conservativ, atunci analiza de incertitudini nu mai este necesară.

Art. 42. – O sursă majoră de incertitudine poate fi dezvoltarea scenariilor omitând un scenariu important. O analiză independentă asupra alegerii scenariilor poate fi utilizată pentru reducerea incertitudinilor de acest fel. Similar, incertitudinile în dezvoltarea modelelor conceptuale si numerice pot fi analizate independent.

Art. 43. – În timpul reviziei trebuie să se considere si dezvoltarea modelului conceptual si numeric al amplasamentului.

Tendinta generală este utilizarea de modele simple pentru o usoară întelegere si pentru eficienta calculului. Incertitudinea asociată cu simplificarea modelelor conceptuale si numerice poate fi adesea determinată prin studii de modelare suplimentare si prin colectare de date suplimentare.

Abordările modulare si analiza atentă a rezultatelor calculului intermediar pot conduce la o întelegere mai detaliată a sistemului. Aceasta poate conduce la reducerea incertitudinii modelului. Un model prea complex necesită o cantitate mai mare de date, iar aceste date pot fi incerte si pot conduce la incertitudini mai mari ale rezultatelor sau aceste date nu pot fi obtinute.

Art. 44. – Incertitudini inerente pot rezulta si din încercarea de proiectie a evenimentelor în viitor. Unele dintre aceste incertitudini pot fi neglijate ca urmare a unei atente examinări a scenariilor extreme sau de limită ori ca urmare a rezultatelor evaluărilor probabilistice, dar numai dacă acestea au un efect nesemnificativ asupra performantelor sistemului. Alte incertitudini, în special acelea asociate cu activitătile umane dictate de conditiile socioeconomice sau de schimbări majore ale conditiilor climatice, pot avea un efect semnificativ asupra expunerii omului în viitor. În aceste circumstante pot fi făcute doar deductii calitative. În cazul în care pot fi derivate modelele matematice potrivite si există date, evaluarea poate fi cantitativă. Când nu este cazul, ar trebui făcute evaluări calitative, iar în acest caz justificările depind de judecătile expertilor, care ar trebui sustinute de calcule.

 

Analize de sensibilitate

Art. 45. – Sistemul trebuie să fie analizat pentru determinarea modului în care gradul de estimare a comportării depozitului depinde de modelul conceptual, de scenariile care sunt aplicabile modelului si de variatia parametrilor utilizati la descrierea sistemului ca date de intrare pentru model. Dacă rezultatele sunt sensibile la conditiile initiale si de limită, atunci trebuie generate mai multe date, inclusiv revizia măsurărilor făcute pe amplasament. Procesul trebuie să considere sensibilitatea modelului la diferite scenarii si căi de expunere. Dacă se determină că rezultatele sunt sensibile la acesti parametri, ar trebui considerată evolutia lor ulterioară.

Art. 46. – Variatia unui singur parametru sau a unei combinatii de câtiva parametri trebuie considerată ca punct de plecare în analiza de sensibilitate, pentru evaluarea de securitate a depozitului. Variatia extremă, dar rezonabilă, a unor parametri trebuie considerată deoarece aceasta poate schimba importanta relativă a diferitelor căi de expunere si poate face ca modelul să nu mai fie aplicabil.

Art. 47. – Pot fi utilizate diferitele metode de variatie a valorilor parametrilor, dar analizele ar trebui structurate cu grijă pentru a da asigurări că acele combinatii de coduri de computer nu sunt imposibile sau fizic nerealiste. În plus, datele de iesire din analiză trebuie să fie astfel structurate încât să conserve informatiile necesare pentru determinarea combinatiilor sensibile si pentru identificarea parametrilor sensibili.

Art. 48. – Analizele de sensibilitate sunt procese iterative utilizate pentru îmbunătătirea formulării modelului, dezvoltării de scenarii si pentru colectarea datelor suplimentare. Rezultatele analizei de sensibilitate trebuie utilizate pentru identificarea componentei modelului, care ar trebui îmbunătătită efectiv în ceea ce priveste performantele.

 

Analiza de incertitudini

Art. 49. – Incertitudinea parametrilor trebuie analizată.

Aceasta trebuie făcută prin concentrarea pe acei parametri care arată că analiza de incertitudini este importantă pentru definirea rezultatelor evaluării de securitate. Metodele utilizate se referă la tehnicile de analiză de sensibilitate prin variatia unei singure variabile sau a mai multor variabile, în scopul dezvoltării limitelor pentru estimarea performantelor depozitului de suprafată. Simpla analiză de limită ar trebui să furnizeze informatii total adecvate în domeniul de performantă, dar trebuie notat că sistemele sunt atât de complexe încât valorile extreme pe bază de variatie în functie de un parametru nu pot întotdeauna să dea comportarea limită a sistemului. Analiza “Monte Carlo“ poate de asemenea furniza distributia rezultatelor asteptate pe baza analizei statistice a estimării variatiei parametrilor de intrare. La dezvoltarea distributiei de intrare pentru analiza “Monte Carlo“ si a corelării dintre parametri trebuie să se apeleze la judecata expertilor.

 

Prezentarea rezultatelor evaluării de securitate

Generalităti

Art. 50. – Prezentarea rezultatelor evaluării de securitate ca un complet de informatii relevante este importantă atât pentru întelegerea sistemului, cât si pentru acceptarea acestuia. Aceste rezultate se utilizează în mai multe scopuri. În procesul de luare a deciziilor, acestea sunt utilizate în principal pentru compararea cu cerintele de reglementare aplicabile la depozitele de suprafată.

Necesitatea creării unui consens asupra faptului că depozitul este o optiune sigură pentru deseurile destinate depozitării pe termen lung dă o nouă si importantă dimensiune a evaluării de securitate si a prezentării rezultatelor acesteia.

Art. 51. – Rezultatele analizei de securitate constituie bază pentru stabilirea cerintelor privind acceptarea deseurilor si pentru modelul depozitului. Sunt importante informatiile privind performantele componentelor sistemului, în special pentru proiectantii de sisteme si pentru CNCAN, pentru a ilustra nivelurile de protectie date de diferite părti ale sistemului de depozitare. Datele de iesire ale modelului utilizat în evaluările de securitate sunt de fapt indicatori a ceea ce poate să se întâmple în anumite conditii ce pot exista în viitor.

 

Compararea cu cerintele de reglementare

Art. 52. – Cea mai comună utilizare a rezultatelor evaluărilor de securitate este demonstrarea conformitătii cu cerintele de reglementare. Din acest motiv următoarele date de iesire sunt importante:

– o descriere clară a amplasamentului, a modelului selectat si a inventarului de deseuri;

– o descriere amănuntită a modelului conceptual si a bazei fizice pentru model;

– o discutie asupra modelelor alternative considerate si motivele respingerii acestora;

– baza pentru selectarea si dezvoltarea scenariilor si a căilor de expunere;

– documentarea asupra ipotezelor si justificarea simplificărilor utilizate;

– sumarul datelor de intrare ale modelului si codurilor;

– datele utilizate, sursa acestora si justificarea;

– interpretarea rezultatelor.

Documentarea rezultatelor evaluării de securitate trebuie să includă informatii privind incertitudinile si concluziile analizelor de sensibilitate si de incertitudini.

 

Performantele componentelor sistemului

Art. 53. – Rezultatele evaluării de securitate trebuie să fie prezentate astfel încât să demonstreze performantele componentelor sistemului luate individual.

 

Impactul radiologic în viitor

Art. 54. – Rezultatele evaluării de securitate trebuie să fie prezentate într-un mod care să permită considerarea variatiilor în timp ale impactului estimat. Această abordare poate fi în particular utilă, întrucât estimările sunt doar indicatori de performantă ai depozitului si a arăta evolutia impactelor generate de depozit în timp poate contribui la credibilitatea rezultatelor evaluării. În orice caz, poate fi util a arăta cum efectul dezintegrării radioactive conduce la descresterea impactului în timp. Astfel de abordări ar trebui urmate când impactul radiologic pe termen lung este comparat cu nivelurile de radioactivitate naturală, de exemplu pentru demonstrarea efectului depozitării radionuclizilor de viată lungă în depozite.

 

Nivelul de prezentare

Art. 55. – Pentru reprezentarea complexitătii sistemului de depozitare la suprafată, uneori sunt necesare modele complexe. Prezentarea si explicarea acestor modele poate fi dificilă mai ales pentru public. În plus, autorizarea depozitelor poate constitui baza actiunilor legale. Deoarece descrierea modelelor complexe în cadrul juridic poate fi foarte dificilă, trebuie făcute eforturi pentru a suplimenta modelul complex cu un model mai putin complex, pentru scopuri explicative. Din acest motiv, ipotezele de modelare sofisticate în scop de prezentare ar trebui să fie mai putin complexe.

Art. 56. – În timp ce simplificarea poate cauza pierderea detaliilor, demonstrarea echivalentei dintre modelele simple si modelele complexe poate fi posibilă dacă se poate arăta că simplificarea focalizează evaluarea de securitate pe factorii critici referitori la securitatea sistemului. Aceasta este adesea prezentată ca robustetea modelării sistemului. Evaluarea robustă trebuie să demonstreze că asigură o bună estimare a comportării sistemului, utilizând modele simple si un minim de date.

De asemenea trebuie demonstrată comportarea la limită a sistemului. Simplificarea satisfăcătoare în general necesită o bună întelegere a sistemului de depozitare si a performantelor acestuia. Dacă această întelegere poate fi demonstrată, atunci modelele robuste simple si metodele de evaluare de securitate utilizând date calitative pot fi mai usor de demonstrat publicului decât modelele complexe ce necesită cantităti mari de date.

 

CAPITOLUL 3

Crearea încrederii

 

Art. 57. – Evaluarea de securitate asigură baza pentru deciziile rationale si tehnice în procesul de stabilire a depozitului de deseuri. Evaluarea de securitate joacă un rol important în diferitele stadii ale procesului. Evaluarea preliminară poate fi utilizată pentru selectarea amplasamentului.

Evaluarea de securitate trebuie să furnizeze date de intrare pentru conceptul depozitului si permite definirea cerintelor de acceptare a deseurilor specifice depozitului.

Autorizarea depozitului trebuie să se bazeze pe datele de iesire din evaluarea de securitate.

Art. 58. – Cercetătorii, autoritătile de reglementare, institutiile care iau decizii, precum si alte părti interesate trebuie să aibă încredere în informatiile si în rezultatele furnizate de evaluarea de securitate.

Activitătile care contribuie la crearea încrederii sunt:\

1. verificarea, calibrarea si, dacă este posibil, validarea modelelor;

2. investigatiile asupra analogiilor cu situatiile naturale;

3. managementul calitătii;

4. revizia.

 

Verificarea, calibrarea si validarea modelelor

Art. 59. – Evaluarea de securitate se bazează pe modele ale depozitului si pe mediul înconjurător al acestuia. Aceste modele sunt utilizate la simularea evolutiei sistemului si pentru asigurarea unui indicator al consecintelor pentru un număr de scenarii. Efortul de modelare cuprinde dezvoltarea modelului conceptual, a modelelor matematice si a codurilor computerizate corespunzătoare sau a altor metode de calcul. Încrederea în rezultatele modelării depinde de două întrebări, si anume:

• Metodele de calcul rezolvă cu precizie ecuatiile matematice care compun modelul?

• Modelul reproduce suficient de precis domeniul si/sau rezultatele experimentale?

Calibrarea si validarea utilizând diferite seturi de date sunt utilizate ca răspuns la aceste întrebări.

 

Verificarea

Art. 60. – Verificarea metodelor de calcul este asigurată prin rezolvarea problemelor-test destinate să arate că ecuatiile din modelul matematic sunt rezolvate satisfăcător.

Prin utilizarea problemelor-test si a feedbackului din utilizarea metodelor este posibil să se ajungă la un înalt nivel de încredere în corectitudinea matematică si în formularea si rezolvarea corectă a ecuatiilor. Compararea cu rezultatele diferitelor metode rezolvând aceeasi problemă si utilizând aceiasi parametri de intrare este de asemenea o aproximatie eficientă. De aceea, verificarea fezabilitătii metodelor de calcul trebuie să fie utilizată pentru crearea încrederii în evaluarea de securitate. Intercomparările internationale si reviziile sunt tehnici importante pentru obtinerea acceptării publicului.

 

Calibrarea

Art. 61. – Calibrarea are ca scop reducerea gradului de incertitudine din cadrul modelelor numerice si conceptuale si este efectuată prin compararea predictiilor date de model sau submodel cu observatiile din câmp si cu măsurătorile experimentale. Calibrarea reprezintă deci o procedură specifică unui amplasament, prin care un set de date de intrare specifice acelui amplasament este folosit pentru a compara predictiile si observatiile de pe acel site.

În practică, dacă un model poate fi calibrat cu succes pentru o largă varietate de conditii specifice site-ului, atunci se poate dobândi un nivel de încredere crescut în abilitatea modelului de a simula diverse aspecte din comportamentul sistemului si deci de a estima efectele acestora atunci când măsurători directe nu pot fi efectuate.

Totusi, un inconvenient care este deseori întâlnit în procesul de calibrare este acela că pentru modele conceptuale diferite, fiecare având un set de date de intrare proprii, se obtin rezultate care sunt în egală măsură în concordantă cu datele observate. Acest fapt limitează reducerea gradului de neîncredere care poate fi atinsă.

 

Validarea

Art. 62. – Pe cât posibil, datele de iesire ale modelării trebuie arătate a fi valabile, adică să corespundă cu datele empirice obtinute într-o situatie reală. Spre deosebire de calibrare, care este mai mult un proces de ajustare a modelului specific amplasamentului, validarea trebuie mai degrabă să producă rezultate credibile pentru o varietate de amplasamente diferite sau într-o gamă largă de conditii.

Desi validarea modelelor pentru evolutia pe termen lung a amplasamentului specific nu este posibilă peste o scală de timp relevantă, o validare limitată poate fi posibilă utilizând date din studiile referitoare la situatiile naturale analoge (similare) sau climate similare. Este de asemenea util să se compare rezultatele modelării cu observatiile referitoare la comportarea anumitor componente ale sistemului de depozitare, ca de exemplu seturile de date obtinute din experimente in situ, sau cu măsurări realizate în timpul caracterizării amplasamentului si în timpul fazei de operare a depozitului.

 

Analogii cu fenomenele (comportările) naturale

Art. 63. – Rezultatele observatiilor din natură pot fi comparate cu performantele componentelor depozitului sau ale proceselor estimate să aibă loc într-un sistem de depozitare.

Art. 64. – S-a dovedit dificilă utilizarea studiilor privind analogiile cu fenomenele naturale în mod cantitativ, pentru calibrarea/validarea sau furnizarea de valori ale parametrilor utilizati în aceste modele. De aceea unele procese relevante, cum ar fi actiunea agentilor atmosferici asupra materialelor coletului, vântul, resuspensia, transportul radionuclizilor prin apa subterană sau transferul elementelor din sol în biosferă (partea vie), pot fi investigate prin analogii naturale corespunzătoare cu un nivel adecvat de detaliere si cu suficient control al conditiilor de comportare care să permită testarea unor modele. De aceea, în ciuda unor rezerve, analogiile cu fenomenele naturale trebuie să fie utilizate în crearea încrederii în diferite procese si materiale utilizate pentru sistemul de depozitare. Utilizarea informatiilor derivate din natură poate fi în particular utilă pentru cresterea încrederii institutiilor implicate în luarea deciziilor si a încrederii publicului în evaluările de securitate. Informatiile de acest tip trebuie să fie utilizate pentru a furniza încrederea că depozitul este sigur.

 

Managementul calitătii

Art. 65. – Managementul calitătii este un set planificat si sistematic de proceduri pentru documentarea diferitelor etape într-un proces si care furnizează încrederea că rezultatele procesului sunt de bună calitate. Procedurile de managementul calitătii si controlul calitătii au fost sau sunt introduse în multe domenii ale managementului deseurilor radioactive. Necesitatea generării încrederii în rezultatele evaluării de securitate necesită ca procedurile de managementul calitătii să fie aplicate la diferite elemente ale evaluării si, în special, la achizitia de date, activitătile de proiectare, dezvoltarea modelelor si a metodelor de calcul încă din stadiile incipiente. Ipotezele managementului calitătii trebuie să furnizeze un cadru în care activitătile de evaluare a securitătii sunt realizate si înregistrate, atestând conformitatea cu procedura. În acest mod se poate arăta că au fost utilizate surse de informatii de încredere si trasabile, ceea ce conduce la încrederea în evaluarea de securitate.

 

Revizia evaluării de securitate

Art. 66. – În activitatea stiintifică încrederea în validitatea rezultatelor depinde de extinderea procesului de revizie.

Art. 67. – Procesul de revizie pentru lucrările care constituie baza pentru evaluările de securitate trebuie să includă mai mult decât o revizie tipic stiintifică. Programele nationale de management al deseurilor trebuie să includă revizia tehnică a activitătilor importante.

 

Consideratii suplimentare

Art. 68. – Întrucât evaluarea de securitate implică evenimente viitoare ipotetice si consecintele acestora, nu se asteaptă ca acestea să devină realitate. Singurul obiectiv realist este un grad rezonabil de asigurare a securitătii, bazat pe evaluarea tuturor probelor, inclusiv a judecătilor expertilor si modelelor matematice, care demonstrează că depozitul va evolua în limite acceptabile.