MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 359         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 21 aprilie 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

85. – Lege privind procedura insolventei

 

380. – Decret pentru promulgarea Legii privind procedura insolventei

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind procedura insolventei

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – (1) Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflati în stare de insolventă sau de insolventă iminentă, cu exceptia celor prevăzuti la alin. (2) lit. c) si d):

1. societătile comerciale;

2. societătile cooperative;

3. organizatiile cooperatiste;

4. societătile agricole;

5. grupurile de interes economic;

6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfăsoară si activităti economice.

(2) Procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor aflati în stare de insolventă, care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

a) comercianti, persoane fizice, actionând individual;

b) asociatii familiale;

c) comercianti care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) si îndeplinesc una dintre următoarele conditii:

1. nu detin nici un bun în patrimoniul lor;

2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;

3. administratorul nu poate fi găsit;

4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comertului;

d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) si h) în termenul prevăzut de lege;

e) societăti comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;

f) debitori care si-au declarat prin cererea introductivă intentia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptătiti să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege.

Art. 2. – Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventă.

Art. 3. – În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a) insolventa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadentă, nu a plătit datoria sa fată de unul sau mai multi creditori;

b) insolventa este iminentă atunci când se dovedeste că debitorul nu va putea plăti la scadentă datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănesti disponibile la data scadentei;

2. averea debitorului reprezintă totalitatea bunurilor si drepturilor sale patrimoniale – inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolventei –, care pot face obiectul executării silite, în conditiile reglementate de Codul de procedură civilă;

3. procedura colectivă este procedura în care creditorii recunoscuti participă împreună la urmărirea si recuperarea creantelor lor, în modalitătile prevăzute de prezenta lege;

4. data deschiderii procedurii reprezintă:

a) în cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii, data pronuntării încheierii prevăzute la art. 32 alin. (1);

b) în cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii, data pronuntării sentintei judecătorului-sindic, prevăzută la art. 33 alin. (4) sau (6);

5. debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 1, al cărei patrimoniu este în stare de insolventă;

6. prin creditor îndreptătit să solicite deschiderea procedurii insolventei se întelege creditorul a cărui creantă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă si exigibilă de mai mult de 30 de zile;

7. prin creditor se întelege persoana fizică sau juridică ce detine un drept de creantă asupra averii debitorului si care a solicitat, în mod expres, instantei să îi fie înregistrată creanta în tabelul definitiv de creante sau în tabelul definitiv consolidat de creante si care poate face dovada creantei sale fată de patrimoniul debitorului, în conditiile prezentei legi. Au calitatea de creditor, fără a depune personal declaratiile de creantă, salariatii debitorului;

8. creditorul îndreptătit să participe la procedura insolventei este acel creditor care a formulat si i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creantei sale pe tabelul definitiv al creantelor contra debitorului si care are dreptul de a participa si de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distributiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfăsurarea procedurii si de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege;

9. creantele garantate sunt creantele persoanelor care beneficiază de o garantie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau tert garantat fată de persoanele beneficiare ale garantiilor reale;

10. creantele salariale sunt creantele ce izvorăsc din raporturi de muncă între debitor si angajatii acestuia.

Aceste creante sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creante de către administratorul judiciar/lichidator;

11. creantele bugetare reprezintă creantele constând în impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora;

12. valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 10.000 lei (RON), iar pentru salariati, de 6 salarii medii pe economie;

13. creditorii chirografari sunt creditorii debitorului care nu au constituite garantii fată de patrimoniul debitorului si care nu au privilegii însotite de drepturi de retentie, ale căror creante sunt curente la data deschiderii procedurii, precum si creante noi, aferente activitătilor curente în perioada de observatie;

14. activitătile curente reprezintă acele fapte de comert si operatiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observatie, în cursul normal al comertului său, cum ar fi:

a) continuarea activitătilor contractate, conform obiectului de activitate;

b) efectuarea operatiunilor de încasări si plăti aferente acestora;

c) asigurarea finantării capitalului de lucru în limite curente;

15. perioada de observatie este perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii si data confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment;

16. tabelul preliminar de creante cuprinde toate creantele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub conditie sau în litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel vor fi mentionate atât suma solicitată de către creditor, cât si suma acceptată si rangul de preferintă. În cazul procedurii simplificate, în acest tabel se vor înregistra si creantele născute după deschiderea procedurii si până la momentul intrării în faliment;

17. prin tabel definitiv de creante se întelege tabelul care cuprinde toate creantele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar si împotriva cărora nu s-au formulat contestatii în conformitate cu prevederile art. 73, precum si creantele admise în urma solutionării contestatiilor. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă si rangul de prioritate a creantei;

18. tabelul suplimentar cuprinde toate creantele născute după data deschiderii procedurii generale si până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidator în urma verificării acestora. În tabel vor fi mentionate atât suma solicitată de către creditor, cât si suma acceptată si rangul de preferintă;

19. tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creantelor ce figurează ca admise în tabelul definitiv de creante si cele din tabelul suplimentar necontestate, precum si cele rezultate în urma solutionării contestatiilor la tabelul suplimentar. În situatia în care s-a dispus intrarea în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, urmează a se întocmi o variantă actualizată a tabelului definitiv consolidat, în concordantă cu programul de plată a creantelor, cuprins în planul de reorganizare, si cu deducerea sumelor achitate pe parcursul desfăsurării acestuia;

20. reorganizarea judiciară este procedura ce se aplică debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creantelor.

Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau separat:

a) restructurarea operatională si/sau financiară a debitorului;

b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;

c) restrângerea activitătii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului;

21. categoria de creante defavorizate este prezumată a fi categoria de creante pentru care planul de reorganizare prevede cel putin una dintre modificările următoare pentru oricare dintre creantele categoriei respective:

a) o reducere a cuantumului creantei;

b) o reducere a garantiilor sau a altor accesorii, cum ar fi reesalonarea plătilor în defavoarea creditorului;

c) valoarea actualizată cu dobânda de referintă a Băncii Nationale a României, dacă nu este stabilit altfel prin contractul privind creanta respectivă sau prin legi speciale, este mai mică decât valoarea la care a fost înscrisă în tabelul definitiv de creante;

22. prin program de plată a creantelor se întelege tabelul de creante mentionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creante si la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, si care cuprinde:

a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creante pe care debitorul se obligă să le plătească acestora;

b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume;

23. prin procedura falimentului se întelege procedura de insolventă concursuală colectivă si egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat;

24. procedura generală reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege, prin care un debitor care îndeplineste conditiile prevăzute la art. 1 alin. (1), fără a le îndeplini simultan si pe cele de la art. 1 alin. (2), intră, după perioada de observatie, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară si în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului;

25. procedura simplificată reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege, prin care debitorul care îndeplineste conditiile prevăzute la art. 1 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolventei, fie după o perioadă de observatie de maximum 60 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele arătate la art. 1 alin. (2) lit. c) si d);

26. administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a actionarilor/asociatilor debitorului, persoană juridică, să efectueze în numele si pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să-si administreze activitatea si să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Adunarea generală a actionarilor, asociatilor sau membrilor persoanei juridice va fi convocată de administratorul judiciar ori de lichidator, pentru desemnarea administratorului special, în termen de maximum 20 de zile de la deschiderea procedurii sau, după caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea. Adunarea generală va fi prezidată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz;

27. administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în insolventă, autorizat în conditiile legii, desemnat să exercite atributiile prevăzute la art. 20 în perioada de observatie si pe durata procedurii de reorganizare;

28. lichidatorul este persoana fizică sau juridică, practician în insolventă, autorizat în conditiile legii, desemnată să conducă activitatea debitorului si să exercite atributiile prevăzute la art. 25 în cadrul procedurii falimentului, atât în procedura generală, cât si în cea simplificată;

29. Buletinul procedurilor de insolventă reprezintă publicatia editată de Oficiul National al Registrului Comertului, care are drept scop publicarea citatiilor, convocărilor, notificărilor si comunicărilor actelor de procedură efectuate de instantele judecătoresti, administratorul judiciar/lichidator după deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege;

30. ridicarea dreptului de administrare atrage suspendarea mandatului administratorului special sau al consiliului de administratie al debitorului. În cazul ridicării dreptului de administrare al debitorului, conducerea acestuia este preluată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz;

31. prin contract financiar calificat se întelege orice contract având ca obiect operatiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pietele reglementate, pietele asimilate sau pietele la buna întelegere, astfel cum sunt acestea reglementate;

32. prin consumator captiv se întelege consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul;

33. operatiunea de compensare bilaterală (netting) presupune realizarea, în legătură cu unul sau mai multe contracte financiare calificate, a uneia sau a mai multora dintre următoarele operatiuni:

a) încetarea unui contract financiar calificat si/sau accelerarea oricărei plăti sau îndepliniri a unei obligatii ori realizări a unui drept în baza unuia sau a mai multor contracte financiare calificate având ca temei un acord de compensare bilaterală (netting);

b) calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piată, valori de lichidare ori valori de înlocuire a oricăreia dintre obligatiile sau drepturile la care se referă lit. a);

c) conversia într-o singură monedă a oricărei valori, calculată potrivit lit. b);

d) compensarea, până la obtinerea unei sume nete (off-set), a oricăror valori calculate potrivit lit. b) si convertite potrivit prevederilor lit. c);

34. prin acord de compensare bilaterală (acord de netting) se întelege:

a) orice întelegere sau clauză în cadrul unui contract financiar calificat dintre două părti, prin care se prevede un netting al unor plăti ori o îndeplinire a unor obligatii sau o realizare a unor drepturi prezente ori viitoare rezultând din sau având legătură cu unul ori mai multe contracte financiare calificate (“acord master de netting“);

b) orice acord master de netting între două părti, prin care se prevede netting-ul între două sau mai multe acorduri master de netting (“acord master-master de netting“);

c) orice întelegere de garantare subsecventă ori în legătură cu unul sau mai multe acorduri master de netting;

35. prin întelegere de garantare se întelege orice contract/instrument de garantare a unui acord de netting sau a unor contracte financiare calificate, incluzând fără limitare: gajuri, scrisori de garantie, garantii personale si altele asemenea.

Art. 4. – (1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar si/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.

(2) Plătile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispozitii emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidator.

(3) Disponibilitătile bănesti vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.

(4) În lipsa disponibilitătilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plătile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel putin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic.

(5) Judecătorul-sindic va putea autoriza, pe baza documentelor justificative atasate la raportul lunar al administratorului judiciar/lichidatorului, elaborat potrivit art. 21 alin. (1), plata, din fondul de lichidare a cheltuielilor ce au depăsit bugetul previzionat.

(6) Fondul prevăzut la alin. (4) va fi constituit prin:

a) majorarea cu 20% a taxelor percepute de oficiile registrului comertului de pe lângă tribunale pentru operatiunile de înregistrare;

b) majorarea cu 20% a taxelor percepute pentru operatiunile de înregistrare în registrul societătilor agricole si, în cazul asociatiilor si fundatiilor ce desfăsoară activităti economice, în registrul asociatiilor si fundatiilor.

(7) Sumele prevăzute la alin. (1) vor fi virate de oficiile registrului comertului, prin Oficiul National al Registrului Comertului, în contul Uniunii Nationale a Practicienilor în Insolventă din România, denumită în continuare U.N.P.I.R., iar taxele prevăzute la alin. (6) lit. b) vor fi achitate la orice unitate bancară în contul mentionat.

(8) U.N.P.I.R. va comunica la Oficiul National al Registrului Comertului si la instantele judecătoresti pe lângă care functionează registrul societătilor agricole, respectiv registrul asociatiilor si fundatiilor, numărul contului si unitatea la care acesta este deschis si orice modificări ulterioare ale acestuia.

(9) Sumele mentionate la alin. (1) vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 si art. 123 pct. 1 si vor fi înscrise în planul de distribuire prevăzut la art. 122 alin. (1).

 

CAPITOLUL II

Participantii la procedura insolventei

 

Art. 5. – (1) Organele care aplică procedura sunt: instantele judecătoresti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul.

(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevăzute de prezenta lege, precum si realizarea în conditiile legii a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la aceste acte si operatiuni.

 

SECTIUNEA 1

Instantele judecătoresti

 

Art. 6. – Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenta tribunalului în a cărui rază teritorială îsi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comertului, respectiv în registrul societătilor agricole sau în registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate de un judecător-sindic.

Art. 7. – (1) Citarea părtilor, precum si comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor si notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolventă.

Comunicarea citatiilor, a convocărilor si notificărilor fată de participantii la proces, al căror sediu, domiciliu sau resedintă se află în străinătate, este supusă dispozitiilor Codului de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare. Buletinul procedurilor de insolventă va fi realizat si în formă electronică.

(2) În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părti numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre solutionare judecătorului-sindic, în conditii de contradictorialitate. În toate celelalte cazuri se aplică dispozitiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispozitii exprese prevăzute de prezenta lege.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificati în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolventă.

(4) În cazul în care debitorul este o societate tranzactionată pe o piată reglementată, judecătorul-sindic va comunica Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare hotărârea de deschidere a procedurii.

(5) Formatul si continutul-cadru ale actelor care se publică în Buletinul procedurilor de insolventă si ale dovezii privind îndeplinirea procedurii de citare, convocare, notificare si comunicare se stabilesc prin ordin al ministrului justitiei si sunt utilizate în mod obligatoriu de toti participantii la procedură.

(6) Notificările, cu exceptia cazului în care sarcina notificării apartine altor organe care aplică procedura, si convocările prevăzute de prezenta lege cad în sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz.

(7) Creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creantelor sunt prezumati că au în cunostintă termenele prevăzute la art. 62 ori la art. 107, 108 sau 109, după caz, si nu vor mai fi citati.

(8) În vederea publicării citatiilor, convocărilor si notificărilor actelor de procedură efectuate de instantele judecătoresti, după deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege, se editează Buletinul procedurilor de insolventă, publicatie editată de Oficiul National al Registrului Comertului.

(9) Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoresti în Buletinul procedurilor de insolventă înlocuieste, de la data publicării acestora, citarea, convocarea si notificarea actelor de procedură efectuate individual fată de participantii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.

Art. 8. – (1) Curtea de apel va fi instanta de recurs pentru hotărârile pronuntate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11.

(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

(3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părtilor se face prin Buletinul procedurilor de insolventă. În vederea solutionării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-sef al tribunalului, numai actele care interesează solutionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic. În cazul în care instanta de recurs consideră necesare si alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părtilor interesate să le depună în copie certificată.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs.

(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătoruluisindic:

a) sentinta de respingere a contestatiei debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);

b) sentinta prin care se decide intrarea în procedura simplificată;

c) sentinta prin care se decide intrarea în faliment, pronuntată în conditiile art. 107;

d) sentinta de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea de creante, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).

(6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronuntate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.

(7) Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situatia în care dispozitiile a căror neconstitutionalitate se invocă au făcut obiectul cel putin al unei decizii pronuntate de Curtea Constitutională.

 

SECTIUNEA a 2-a

Judecătorul-sindic

 

Art. 9. – Repartizarea cauzelor având ca obiect procedura prevăzută de prezenta lege judecătorilor desemnati ca judecători-sindici se realizează potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, în mod aleatoriu, în sistem informatizat.

Art. 10. – În îndeplinirea îndatoririlor sale, judecătorul-sindic va putea desemna, prin încheiere, persoane de specialitate, stabilindu-le si remuneratia. Remuneratiile vor fi plătite din contul prevăzut la art. 4 alin. (2), în conformitate cu criteriile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 11. – (1) Principalele atributii ale judecătoruluisindic, în cadrul prezentei legi, sunt:

a) pronuntarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii si, după caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală, cât si prin procedura simplificată;

b) judecarea contestatiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;

c) desemnarea motivată, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolventă care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor, stabilirea remuneratiei în conformitate cu criteriile stabilite prin legea de organizare a profesiei de practician în insolventă, precum si a atributiilor acestuia pentru această perioadă. În vederea desemnării provizorii a administratorului judiciar, judecătorul-sindic va tine cont de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, de cererile în acest sens depuse de creditori si, după caz, de debitor, dacă cererea introductivă îi apartine;

d) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor; e) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;

f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;

g) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolventă, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu săvârsirea infractiunilor prevăzute la art. 143–147;

h) judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

i) judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;

j) admiterea si confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;

k) solutionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară si de intrare în faliment;

l) solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;

m) judecarea actiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;

n) pronuntarea hotărârii de închidere a procedurii.

(2) Atributiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activitătii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natură judiciară aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod exceptional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitătii de către creditori, prin organele acestora.

Art. 12. – (1) Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.

(2) Dispozitiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronuntă succesiv hotărâri în acelasi dosar, cu exceptia situatiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs.

 

SECTIUNEA a 3-a

Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor

 

Art. 13. – (1) Adunarea creditorilor va fi convocată si prezidată de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul sedintelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului.

(2) Creditorii cunoscuti vor fi convocati de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevăzute expres de lege si ori de câte ori este necesar.

(3) Adunarea creditorilor va putea fi convocată si de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor detinând creante în valoare de cel putin 30% din valoarea totală a acestora.

Art. 14. – (1) Convocarea creditorilor va trebui să cuprindă ordinea de zi a sedintei.

(2) Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu exceptia cazului în care la sedintă participă titularii tuturor creantelor.

(3) Creditorii pot fi reprezentati în adunare prin împuterniciti cu procură specială autentică sau, în cazul creditorilor bugetari si al celorlalte persoane juridice, cu delegatie semnată de conducătorul unitătii.

(4) Dacă legea nu interzice în mod expres, creditorii vor putea vota si prin corespondentă. Scrisoarea prin care se exprimă votul, semnată de creditor, semnătura fiind legalizată de notarul public ori certificată si atestată de către un avocat, sau înscrisul în format electronic, căruia I s-a încorporat, atasat ori asociat semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat valabil, poate fi comunicată prin orice mijloace si înregistrată la administratorul judiciar/lichidator, cu cel putin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului.

(5) La sedintele adunării creditorilor vor putea participa 2 delegati ai salariatilor debitorului, votând pentru creantele reprezentând salariile si alte drepturi bănesti.

(6) Deliberările si hotărârile adunării creditorilor vor fi cuprinse într-un proces-verbal, care va fi semnat de presedintele sedintei, membrii comitetului creditorilor, precum si de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz. Procesul-verbal va fi depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului, la dosarul cauzei, în termen de două zile lucrătoare de la data adunării creditorilor.

(7) Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiintată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective si au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum si la cererea creditorilor îndreptătiti să participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la sedinta adunării creditorilor.

Art. 15. – (1) Cu exceptia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, sedintele adunării creditorilor vor avea loc în prezenta titularilor de creante însumând cel putin 30% din valoarea totală a creantelor împotriva averii debitorului si un număr de membri ai comitetului creditorilor care reprezintă majoritatea simplă a acestora, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor unei majorităti, prin valoare, a creantelor prezente.

(2) Calculul valorii totale a creantelor prevăzute la alin. (1) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la următoarele criterii:

a) ulterior afisării tabelului preliminar si până la afisarea tabelului definitiv, valoarea creantelor verificate si acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar;

b) ulterior afisării tabelului definitiv si până la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;

c) ulterior confirmării planului de reorganizare si până la afisarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat;

d) ulterior afisării tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.

(3) Planul de reorganizare va fi supus votului adunării creditorilor, în conditiile prevăzute la art. 101.

Art. 16. – (1) Judecătorul-sindic va desemna, în raport cu proportiile cazului, un comitet format din 3–7 creditori dintre cei cu creante garantate, bugetare si chirografare cele mai mari, prin valoare.

(2) Desemnarea se va face, prin încheiere, după întocmirea tabelului preliminar de creante.

(3) Pentru necesitătile procedurii, judecătorul-sindic va desemna, pe baza propunerii creditorilor, un presedinte al comitetului creditorilor. Comitetul creditorilor va fi citat în persoana presedintelui astfel desemnat, iar în lipsă, prin oricare dintre membrii comitetului creditorilor.

(4) În cadrul primei sedinte a adunării creditorilor, acestia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creante garantate si cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic.

(5) Dacă nu se va obtine majoritatea necesară, se va mentine comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic.

La propunerea administratorului judiciar sau a celorlalti membri ai comitetului creditorilor, judecătorul-sindic va consemna, prin încheiere, modificarea componentei acestuia, astfel încât criteriile prevăzute la alin. (4) să fie respectate în toate fazele procedurii.

(6) În cursul derulării procedurii, judecătorul-sindic va putea cere asistenta comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia.

Art. 17. – (1) Comitetul creditorilor are următoarele atributii:

a) să analizeze situatia debitorului si să facă recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activitătii debitorului si la planurile de reorganizare propuse;

b) să negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreste să fie desemnat de către creditori în dosar conditiile numirii si să recomande adunării creditorilor astfel de numiri;

c) să ia cunostintă despre rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, să le analizeze si, dacă este cazul, să facă contestatii la acestea;

d) să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator si efectele acestora si să propună, motivat, si alte măsuri;

e) să solicite, în temeiul art. 47 alin. (5), ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

f) să introducă actiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de actiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.

(2) Comitetul creditorilor se întruneste lunar si, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz, ori a cel putin 2 dintre membrii săi, ori de câte ori este necesar.

(3) Deliberările comitetului creditorilor vor avea loc în prezenta administratorului judiciar/lichidatorului si vor fi consemnate într-un proces-verbal, care va retine pe scurt continutul deliberărilor, precum si hotărârile luate.

(4) Deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din totalul numărului de membri ai acestuia.

(5) Dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanti la procedură, acesta se va abtine de la vot.

(6) Împotriva actiunilor, măsurilor si deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestatie la adunarea creditorilor, după ce, în prealabil, a sesizat comitetul creditorilor cu privire la măsurile contestate, iar solutia adoptată de acesta nu răspunde intereselor creditorului.

 

SECTIUNEA a 4-a

Administratorul special

 

Art. 18. – (1) După deschiderea procedurii, adunarea generală a actionarilor/asociatilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societătii si ale acestora si să participe la procedură, pe seama debitorului.

După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce si activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele actionarilor/asociatilor.

(2) Administratorul special are următoarele atributii:

a) exprimă intentia debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);

b) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea actiunilor prevăzute la art. 79 si 80;

c) formulează contestatii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

d) propune un plan de reorganizare;

e) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului;

f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeste raportul final si bilantul de închidere si participă la sedinta convocată pentru solutionarea obiectiunilor si aprobarea raportului;

g) primeste notificarea închiderii procedurii.

 

SECTIUNEA a 5-a

Administratorul judiciar

 

Art. 19. – (1) Practicienii în insolventă interesati vor depune la dosar o ofertă de preluare a pozitiei de administrator judiciar în dosarul respectiv, la care vor anexa dovada calitătii de practician în insolventă si o copie de pe polita de asigurare profesională. În ofertă, practicianul în insolventă interesat va putea arăta si disponibilitatea de timp si de resurse umane, precum si experienta generală sau specifică necesare preluării dosarului si bunei administrări a cazului. În cazul în care nu există nici o astfel de ofertă, judecătorul-sindic va desemna provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, un practician în insolventă ales în mod aleatoriu din Tabloul U.N.P.I.R.

(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei sedinte a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totală a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. În cazul în care remuneratia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolventă. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.

(3) Creditorii pot contesta, pe motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2), în termen de 3 zile, la judecătorul-sindic care va solutiona, de urgentă si deodată, toate contestatiile printr-o încheiere prin care va desemna administratorul judiciar/lichidatorul propus de creditori sau, după caz, va solicita adunării creditorilor desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator.

(4) Dacă în termenul stabilit la alin. (3) decizia adunării creditorilor nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va desemna administratorul judiciar propus de creditori, dispunând totodată încetarea atributiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinta de deschidere a procedurii.

(5) Administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie să aibă calitatea de practician în insolventă, potrivit legii.

(6) Sunt incompatibile cu calitatea de lichidator (expert în insolventă) următoarele categorii de persoane:

a) persoana fizică ce are calitatea de fondator, administrator, cenzor sau reprezentant al unui comerciant, persoană juridică, potrivit art. 6 si 138 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

b) executorii judecătoresti;

c) persoanele fizice sau juridice având calitatea de lichidator (expert în insolventă), cărora le sunt aplicabile prevederile art. 27 pct. 1–9 din Codul de procedură civilă.

(7) În situatiile prevăzute la art. 149 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare, administratorul judiciar/lichidatorul are obligatia de abtinere. În cazul neconformării, persoana interesată poate initia procedura recuzării, conform dispozitiilor Codului de procedură civilă, care se aplică în mod corespunzător.

(8) Înainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie să facă dovada că este asigurat pentru răspundere profesională, prin subscrierea unei polite de asigurare valabile, care să acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atributiilor sale. Riscul asigurat trebuie să reprezinte consecinta activitătii administratorului judiciar pe perioada exercitării calitătii sale.

(9) Este interzis administratorului judiciar, sub sanctiunea revocării din functie si a reparării eventualelor prejudicii cauzate, să diminueze, în mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare.

Art. 20. – (1) Principalele atributii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt:

a) examinarea situatiei economice a debitorului si a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 si 35 si întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observatie în cadrul procedurii generale si supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăsi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

b) examinarea activitătii debitorului si întocmirea unui raport amănuntit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la aparitia stării de insolventă, cu mentionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, si asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora, în conditiile art. 138, precum si asupra posibilitătii reale de reorganizare efectivă a activitătii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăsi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

c) întocmirea actelor prevăzute la art. 28 alin. (1), în cazul în care debitorul nu si-a îndeplinit obligatia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;

d) elaborarea planului de reorganizare a activitătii debitorului, în functie de cuprinsul raportului prevăzut la lit. a) si în conditiile si termenele prevăzute la art. 94;

e) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

f) conducerea integrală, respectiv în parte, a activitătii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atributiile sale si la conditiile de efectuare a plătilor din contul averii debitorului;

g) convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunării creditorilor sau ale actionarilor, asociatilor ori membrilor debitorului persoană juridică;

h) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale încheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

i) sesizarea de urgentă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;

j) mentinerea sau denuntarea unor contracte încheiate de debitor;

k) verificarea creantelor si, atunci când este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si întocmirea tabelelor creantelor;

l) încasarea creantelor; urmărirea încasării creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea si sustinerea actiunilor în pretentii pentru încasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocati;

m) cu conditia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzactii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale;

n) sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o solutionare de către acesta.

(2) Judecătorul-sindic poate stabili administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte atributii în afara celor stabilite la alin. (1), cu exceptia celor prevăzute de lege în competenta exclusivă a acestuia.

Art. 21. – (1) La fiecare termen de continuare a procedurii, administratorul judiciar va prezenta judecătoruluisindic un raport cuprinzând descrierea modului în care si-a îndeplinit atributiile, precum si o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Baza de raportare este luna întreagă, raportul putând cuprinde mai multe luni.

(2) Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum si orice altă persoană interesată pot face contestatie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

(3) Contestatia trebuie să fie înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).

(4) Judecătorul-sindic va solutiona contestatia, în termen de 10 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar si a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate.

Art. 22. – (1) În cazul în care un practician în insolventă desemnat refuză numirea, acesta are obligatia de a notifica instanta, în termen de 5 zile de la comunicarea sentintei de numire. Judecătorul-sindic va sanctiona cu amendă judiciară de la 500 lei (RON) la 1.000 lei (RON) necomunicarea în termen a refuzului, fără motive temeinice. În acest caz sunt aplicabile dispozitiile art. 19. Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si în situatia prevăzută la art. 34.

(2) În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronuntă în camera de consiliu, de urgentă, cu citarea administratorului judiciar si a comitetului creditorilor.

(3) Judecătorul-sindic va sanctiona administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON) în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credintă, nu îsi îndeplineste sau îndeplineste cu întârziere atributiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.

(4) Dacă prin fapta prevăzută la alin. (3) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părti interesate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.

(5) În cazul amenzilor si al despăgubirii prevăzute la alin. (1), (3) si, respectiv la alin. (4), urmează a se aplica în mod corespunzător dispozitiile art. 1084 si 1085 din Codul de procedură civilă.

Art. 23. – În vederea îndeplinirii atributiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate. Numirea si nivelul remuneratiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor, cu exceptia cazurilor în care va fi stabilit că acestea vor fi achitate din fondul constituit conform art. 4.

 

SECTIUNEA a 6-a

Lichidatorul

 

Art. 24. – (1) În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, dispozitiile art. 19, 21,

22, 23 si ale art. 102 alin. (5).

(2) Atributiile administratorului judiciar încetează la momentul stabilirii atributiilor lichidatorului de către judecătorul-sindic.

(3) Poate fi desemnat lichidator si administratorul judiciar desemnat anterior.

Art. 25. – Principalele atributii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt:

a) examinarea activitătii debitorului asupra căruia se initiază procedura simplificată în raport cu situatia de fapt si întocmirea unui raport amănuntit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolventă, cu mentionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă si a existentei premiselor angajării răspunderii acestora în conditiile art. 138, si supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăsi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;

b) conducerea activitătii debitorului;

c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale încheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;

e) mentinerea sau denuntarea unor contracte încheiate de debitor;

f) verificarea creantelor si, atunci când este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si întocmirea tabelelor creantelor;

g) urmărirea încasării creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creantelor; formularea si sustinerea actiunilor în pretentii pentru încasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocati;

h) primirea plătilor pe seama debitorului si consemnarea lor în contul averii debitorului;

i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;

j) încheierea de tranzactii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub conditia confirmării de către judecătorul-sindic;

k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o solutionare de către acesta;

l) orice alte atributii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

 

CAPITOLUL III

Procedura

 

SECTIUNEA 1

Cererile introductive

 

Art. 26. – (1) Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor sau de către creditori, precum si de orice alte persoane sau institutii prevăzute expres de lege.

(2) Comisia Natională a Valorilor Mobiliare introduce cerere împotriva entitătilor reglementate si supravegheate de aceasta care, potrivit datelor de care dispune, îndeplinesc criteriile prevăzute de dispozitiile legale speciale pentru initierea procedurii prevăzute de prezenta lege.

§.1. Cererea debitorului

Art. 27. – (1) Debitorul aflat în stare de insolventă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la aparitia stării de insolventă.

(2) Va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi si debitorul în cazul căruia aparitia stării de insolventă este iminentă.

(3) Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.

(4) Introducerea prematură, cu rea-credintă, de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau juridică, pentru prejudiciile pricinuite.

Art. 28. – (1) Cererea debitorului trebuie să fie însotită de următoarele acte:

a) bilantul certificat de către administrator si cenzor/auditor, balanta de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;

b) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile si băncile prin care debitorul îsi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de publicitate;

c) o listă a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza si drepturile de preferintă;

d) o listă cuprinzând plătile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive;

e) o listă a activitătilor curente pe care intentionează să le desfăsoare în perioada de observatie;

f) contul de profit si pierdere pe anul anterior depunerii cererii;

g) o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociatilor cu răspundere nelimitată, pentru societătile în nume colectiv si cele în comandită;

h) o declaratie prin care debitorul îsi arată intentia de intrare în procedura simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitătii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declaratie nu va fi depusă până la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezumă că debitorul este de acord cu initierea procedurii simplificate;

i) o descriere sumară a modalitătilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activitătii;

j) o declaratie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societătilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comertului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive;

k) o declaratie pe propria răspundere autentificată de notar sau certificată de avocat, din care să rezulte că nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru infractiuni prevăzute în Legea concurentei nr. 21/1996 si că administratorii, directorii si/sau asociatii nu au fost condamnati definitiv pentru bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înselăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infractiuni de fals ori infractiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii;

l) un certificat de admitere la tranzactionare pe o piată reglementată a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.

(2) Dacă debitorul nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreuna dintre informatiile prevăzute la alin. (1) lit. a)–f) si h), va putea înregistra acea informatie la tribunal în termen de 10 zile; dacă nu o va face, cererea sa va fi considerată o recunoastere a stării de insolventă a patrimoniului său, caz în care judecătorul-sindic va pronunta o sentintă de intrare în procedură simplificată, conform art. 1 alin. (2) lit. c) sau d).

Art. 29. – (1) În cazul unei cereri introduse de o societate în nume colectiv sau în comandită, acea cerere nu va fi considerată ca fiind făcută si de asociatii cu răspundere nelimitată ori, în conditiile art. 31–33, si  împotriva lor.

(2) O cerere introdusă de un asociat cu răspundere nelimitată ori împotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fără efecte juridice cu privire la societatea în nume colectiv sau în comandită din care face parte.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplică, în mod corespunzător, în privinta cererilor introduse de grupurile de interes economic sau de membrii acestora.

Art. 30. – Nu pot formula o cerere de reorganizare judiciară debitorii, persoane juridice, care în ultimii 5 ani, precedenti hotărârii de deschidere a procedurii, au mai fost supusi unei astfel de proceduri.

§.2. Cererile creditorilor

Art. 31. – (1) Orice creditor îndreptătit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza: a) cuantumul si temeiul creantei;

b) existenta unei garantii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existenta unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea în care întelege să participe la reorganizare.

(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.

(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor si cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alti creditori împotriva aceluiasi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenta dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora si va stabili îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor, în raport cu valoarea însumată a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri si cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege.

(4) Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolventei formulată de către debitor si una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesolutionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.

(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la acelasi dosar.

 

SECTIUNEA a 2-a

Deschiderea procedurii si efectele deschiderii procedurii

 

Art. 32. – (1) Dacă cererea debitorului corespunde conditiilor prevăzute la art. 27, judecătorul-sindic va pronunta o încheiere de deschidere a procedurii generale, iar dacă prin declaratia făcută conform art. 28 alin. (1) lit. h) debitorul îsi arată intentia de a intra în procedura simplificată sau nu depune documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)–f) si h) la termenul prevăzut la art. 28 alin. (2) ori se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2), judecătorul va pronunta o încheiere de deschidere a procedurii simplificate.

(2) Prin încheierea de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului să efectueze notificările prevăzute la art. 61. În cazul în care, în termen de 15 zile de la notificare, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va tine, în termen de 10 zile, o sedintă la care vor fi citati administratorul judiciar, debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va solutiona, deodată, printr-o sentintă, toate opozitiile. Admitând opozitia, judecătorul-sindic va putea păstra deschisă procedura insolventei, cu consecinta calificării cererii debitorului de deschidere a procedurii ca fiind prematură, sau va putea revoca încheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data aparitiei stării de insolventă. Reaua-credin tă a debitorului trebuie dovedită de creditorul care se opune la deschiderea procedurii insolventei.

Art. 33. – (1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptătit să solicite deschiderea procedurii insolventei, judecătorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului.

(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenta stării de insolventă. Dacă debitorul contestă starea de insolventă, iar contestatia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.

(3) La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cautiune de cel mult 10% din valoarea creantelor. Cautiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cautiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cautiunea, cererea introductivă va fi respinsă.

(4) Dacă judecătorul-sindic stabileste că debitorul este în stare de insolventă, îi va respinge contestatia si va deschide, printr-o sentintă, procedura generală, situatie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii detinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale si numai dacă acestia îsi exprimă intentia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).

(5) Dacă judecătorul-sindic stabileste că debitorul nu este în stare de insolventă, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.

(6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolventă si îsi exprimă intentia de a-si reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentintă de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaratia debitorului, făcută până la data pronuntării sentintei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunta o sentintă de deschidere a procedurii simplificate.

(7) Prin sentinta de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să efectueze notificările prevăzute la art. 61.

Art. 34. – Prin sentinta de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu. Desemnarea se va face în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. c), coroborat cu cele ale art. 19 alin. (1).

Art. 35. – În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. (4) sau (6), debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele si informatiile prevăzute la art. 28 alin. (1).

Art. 36. – De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Art. 37. – În vederea aplicării prevederilor art. 36, prin sentinta de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va dispune comunicarea acesteia către instantele judecătoresti în a căror jurisdictie se află sediul debitorului declarat la registrul comertului si tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.

Art. 38. – Orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de observatie si în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii.

Art. 39. – (1) Creditorul titular al unei creante garantate cu ipotecă, gaj sau altă garantie reală mobiliară ori drept de retentie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. 36 cu privire la creanta sa si valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispozitiilor art. 116–118 si cu conditia achitării din pret a cheltuielilor prevăzute la art. 121 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poartă garantia sau dreptul de retentie, în una dintre următoarele situatii:

A. atunci când valoarea obiectului garantiei, determinată de un evaluator conform standardelor internationale de evaluare, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creantelor si a părtilor de creante garantate cu acel obiect:

a) obiectul garantiei nu prezintă o importantă determinantă pentru reusita planului de reorganizare propus;

b) obiectul garantiei face parte dintr-un ansamblu functional, iar prin desprinderea si vânzarea lui separată, valoarea bunurilor rămase nu se diminuează;

B. atunci când nu există o protectie corespunzătoare a creantei garantate în raport cu obiectul garantiei, din cauza:

a) diminuării valorii obiectului garantiei sau existentei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă;

b) diminuării valorii părtii garantate dintr-o creantă cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor si penalitătilor de orice fel la o creantă garantată cu rang superior;

c) lipsei unei asigurări a obiectului garantiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. B, judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor, dacă administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite să ofere protectie corespunzătoare creantei garantate a creditorului, precum:

a) efectuarea de plăti periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garantiei ori a valorii părtii garantate dintr-o creantă cu rang inferior;

b) efectuarea de plăti periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor, majorărilor si penalitătilor de orice fel si, respectiv, pentru reducerea capitalului creantei sub cota de diminuare a valorii obiectului garantiei ori a valorii părtii garantate dintr-o creantă cu rang inferior;

c) novatia obligatiei de garantie prin constituirea unei garantii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garantiei cu un alt obiect.

(3) Reclamantul, într-o cerere de ridicare a suspendării, trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. (1) lit. A.b), rămânând debitorului/administratorului sau altei părti interesate sarcina producerii dovezii contrare si, respectiv, a celorlalte elemente.

Art. 40. – Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescriptie a actiunilor prevăzute la art. 36.

Art. 41. – (1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creantelor născute anterior datei deschiderii procedurii.

(2) Prin exceptie de la alin. (1), creantele garantate se înscriu în tabelul definitiv si/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garantiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totală a creantei garantate de acea garantie. La distributia pretului garantiei, creditorul garantat va fi îndreptătit să calculeze accesoriile la creanta garantată până cel mult la data vânzării bunului, cu conditia ca pretul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea initial evaluată. În cazul în care pretul va fi inferior valorii evaluate, la distributie se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată si cea negarantată a creantei.

(3) În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalitătile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligatiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă si cu prevederile programului de plăti. În cazul în care planul esuează, prevederile alin. (1) si (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăti, la data intrării în faliment.

(4) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creantelor născute ulterior datei deschiderii atât a procedurii simplificate, cât si a celei generale, în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat.

Art. 42. – (1) După ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 33, este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sanctiunea nulitătii, să înstrăineze, fără acordul judecătorului-sindic, actiunile ori părtile lor sociale sau de interes detinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.

(2) Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea actiunilor ori a părtilor sociale sau de interes, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidentă ori în conturile înregistrate electronic.

Art. 43. – (1) Ca urmare a deschiderii procedurii si până la data confirmării planului de reorganizare, actiunile societătilor emitente, în sensul Legii nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificările si completările ulterioare, se suspendă de la tranzactionare cu începere de la data primirii comunicării de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare.

(2) La data primirii de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare a comunicării privind intrarea în procedura falimentului intervine retragerea valorilor mobiliare de pe piata reglementată pe care acestea se tranzactionează.

Art. 44. – Debitorul are obligatia de a pune la dispozitie administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului toate informatiile cerute de acesta, precum si toate informatiile apreciate ca necesare, cu privire la activitatea si averea sa, precum si lista cuprinzând plătile si transferurile patrimoniale făcute de el în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

Art. 45. – (1) După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii toate actele si corespondenta emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde, în mod obligatoriu si cu caractere vizibile, în limbile română, engleză si franceză, mentiunea în insolventă, in insolvency, en procédure collective.

(2) După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele si corespondenta vor purta, în conditiile prevăzute la alin. (1), mentiunea în reorganizare judiciară, in judicial reorganisation, en redressement sau, după caz, în faliment, in bankruptcy, en faillite. După intrarea în procedura simplificată se va face, de asemenea, mentiunea în faliment, in bankruptcy, en faillite.

(3) Prejudiciile suferite de tertii de bună-credintă, ca urmare a nerespectării obligatiei debitorului mentionate la alin. (1) si (2), vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanti legali ai debitorului, fără a fi atinsă averea debitorului.

Art. 46. – (1) În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operatiunile si plătile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

(2) Debitorul si/sau, după caz, administratorul judiciar sunt obligati să întocmească si să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plătile si compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii si valorii acestora si a datelor de identificare a cocontractantilor.

Art. 47. – (1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare – constând în dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea –, dacă acesta nu si-a declarat, în conditiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intentia de reorganizare.

(2) Cu exceptia cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile si bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.

(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată si conditia de exercitare a conducerii debitorului de către acesta.

(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.

(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitătii de realizare a unui plan rational de activitate.

(6) Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o sedintă la care vor fi citati administratorul judiciar, comitetul creditorilor si administratorul special.

(7) De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfăsura doar activitătile ce sunt necesare derulării operatiunilor lichidării.

Art. 48. – (1) Prin sentinta sau, după caz, încheierea având drept efect ridicarea dreptului de administrare, judecătorul-sindic va da dispozitii tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului.

(2) Încălcarea dispozitiilor judecătorului-sindic, mentionate la alin. (1), atrage răspunderea băncilor pentru prejudiciul creat, precum si o amendă judiciară de la 4.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON).

Art. 49. – (1) Pe perioada de observatie, debitorul va putea să continue desfăsurarea activitătilor curente si poate efectua plăti către creditorii cunoscuti, care se încadrează în conditiile obisnuite de exercitare a activitătii curente, după cum urmează:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

(2) Actele, operatiunile si plătile care depăsesc conditiile mentionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o sedintă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.

(3) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garantii, se va tine seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protectii corespunzătoare creantei garantate.

Art. 50. – Dacă la data deschiderii procedurii un act juridic nu devenise opozabil tertilor, înscrierile, transcrierile, intabulările si orice alte formalităti specifice necesare acestui scop, efectuate după data deschiderii procedurii, sunt fără efect fată de masa creditorilor, cu exceptia cazului în care cererea sau sesizarea, legal formulată, a fost primită de instanta, autoritatea ori institutia competentă cel mai târziu în ziua premergătoare hotărârii de deschidere a procedurii.

Art. 51. – (1) Orice transfer, îndeplinire a unei obligatii, exercitare a unui drept, act sau fapt realizat în temeiul unor contracte financiare calificate, precum si orice acord de compensare bilaterală sunt valabile, pot fi executate si/sau opuse unui cocontractant insolvent ori unui garant insolvent al unui cocontractant, fiind recunoscute ca bază de înscriere a creantei în procedurile prevăzute de prezenta lege.

(2) Singura obligatie, dacă există în cuprinsul contractului, ca urmare a realizării unui netting în conditiile prevăzute de un contract financiar calificat, a unei părti la contract va fi aceea de a presta (echivalentul) obligatia (suma de plată sau obligatie de a face) netă rezultată în urma nettingului către cocontractantul său.

(3) Singurul drept, dacă există în cuprinsul contractului, ca urmare a realizării unui netting în conditiile prevăzute de un contract financiar calificat, a unei părti la contract va fi acela de a primi (echivalentul) dreptul (suma de plată sau obligatie de a face) net care rezultă în urma nettingului de la cocontractantul său.

(4) Nici o atributie conferită prin prezenta lege unui organ care aplică procedura insolventei nu va împiedica încetarea contractului financiar calificat si/sau accelerarea îndeplinirii obligatiilor de plată ori îndeplinirii obligatiilor de a face sau a realizării unui drept în baza unuia ori a mai multor contracte financiare calificate, având ca temei un acord de netting, aceste puteri fiind limitate la suma netă rezultată în urma aplicării acordului de netting.

(5) Cu exceptia dovedirii intentiei frauduloase a debitorului în sensul art. 80 alin. (1) lit. g), nici un lichidator sau, după caz, nici o instantă judecătorească nu poate împiedica, cere anularea ori decide desfacerea unor operatiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de netting, realizate în baza unui contract financiar calificat.

Art. 52. – Deschiderea procedurii de insolventă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când conditiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.

Art. 53. – Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau de lichidator, în exercitiul atributiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garantii reale mobiliare sau drepturi de retentie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii.

Art. 54. – (1) Administratorul judiciar va întocmi si va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu va putea depăsi 30 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observatie din procedura generală.

(2) Raportul va indica dacă debitorul se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2) si, în consecintă, trebuie supus procedurii simplificate prevăzute de prezenta lege, caz în care va cuprinde documentele doveditoare si propunerea de intrare în faliment în procedura simplificată.

Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare în faliment prin procedura simplificată creditorilor care au depus cerere introductivă si debitorului, prin administratorul special, depunând la instantă, odată cu cererea, dovada îndeplinirii procedurii de notificare.

(3) Judecătorul-sindic va supune propunerea prevăzută la alin. (2), privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura simplificată, dezbaterii părtilor într-o sedintă publică care va avea loc în maximum 20 de zile de la primirea raportului administratorului judiciar.

(4) În cadrul sedintei de judecată prevăzute la alin. (3), judecătorul-sindic, după ascultarea părtilor interesate, va da o sentintă prin care va aproba sau va respinge, după caz, concluziile raportului supus dezbaterii.

(5) În cazul aprobării raportului prevăzut la alin. (4), judecătorul-sindic va decide, prin aceeasi sentintă, intrarea în faliment a debitorului, în conditiile art. 107 alin. (1) lit. D.

Art. 55. – Ulterior intrării în procedura simplificată, în cazul în care documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b)–e) si i) nu sunt prezentate de către debitor, lichidatorul desemnat va reconstitui, în măsura posibilului, acele documente, cheltuielile astfel efectuate urmând a fi suportate din averea debitorului.

Art. 56. – Pentru celeritatea procedurii de insolventă, în conditiile art. 1 alin. (2) lit. c) sau d) instanta poate stabili, pentru creditorul care a solicitat deschiderea procedurii de insolventă sau administratorul judiciar desemnat, îndatoriri în ceea ce priveste prezentarea probelor cu înscrisuri, relatii scrise, poate solicita la interogatoriu persoanele identificate ca făcând parte din administratia societătii, poate solicita asistenta si concursul acestora la efectuarea actelor de procedură, precum si orice alte demersuri necesare solutionării cauzei.

Art. 57. – Atunci când la sediul înregistrat în registrul comertului debitorul nu mai desfăsoară activitate, iar creditorul care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu cunoaste un alt sediu, punct de lucru de desfăsurare a activitătii, si după ascultarea raportului administratorului judiciar, prevăzut la art. 54, prin care se constată că debitorul se găseste în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. c) sau d), comunicarea, notificarea oricărui act de procedură fată de debitor, inclusiv a celor privind deschiderea procedurii, se va efectua numai prin Buletinul procedurilor de insolventă.

Art. 58. – În aplicarea prevederilor art. 54–57, administratorul judiciar va solicita relatii privind sediul social al societătii si date privind administratia societătii, relatii privind bunurile patrimoniale si documentele privind activitatea societătii de la autoritătile care detin sau ar putea să detină informatiile solicitate.

Art. 59. – (1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi si va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăsi 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.

(2) În cazul în care debitorul nu se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2), raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activitătii debitorului ori, după caz, motivele care nu permit reorganizarea si, în acest caz, va propune intrarea în faliment.

(3) În cazul în care, prin raportul său, administratorul judiciar arată că activitatea debitorului poate fi redresată pe baza unui plan de reorganizare judiciară, acesta va trebui să precizeze dacă recomandă ca planul de reorganizare să fie cel propus de debitor, dacă, la cererea debitorului, colaborează la întocmirea acelui plan ori dacă intentionează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul ori mai multi creditori.

(4) Propunerea privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura generală prevăzută la alin. (2), va fi supusă aprobării adunării generale a creditorilor la prima sedintă a acesteia.

(5) În cazul în care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare în faliment, judecătorul-sindic va dispune, în termen de 3 zile de la primirea raportului, publicarea unui anunt referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolventă, cu indicarea datei adunării creditorilor, într-un termen de maximum 10 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. e), la care va supune votului adunării creditorilor propunerea administratorului judiciar si punctul de vedere al comitetului creditorilor asupra acesteia.

(6) Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. (1) la sediul său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului si la registrul comertului sau, după caz, la registrul în care este înmatriculat debitorul si va fi comunicată debitorului.

Art. 60. – (1) În cadrul sedintei adunării generale a creditorilor prevăzute la art. 59 alin. (4), administratorul judiciar îi va informa pe creditorii prezenti despre voturile valabile primite în scris cu privire la propunerea de intrare în faliment a debitorului în procedură generală.

(2) Adunarea generală a creditorilor va aproba propunerea administratorului judiciar, prevăzută la art. 59 alin. (2), prin votul titularilor a cel putin două treimi din creantele prezente la vot. Indiferent de rezultatul votului, propunerea nu va fi aprobată în cazul în care unul sau mai multi creditori, detinând împreună peste 20% din creantele cuprinse în tabelul preliminar de creante, îsi anuntă intentia de a depune, în termenul legal, un plan de reorganizare a debitorului.

(3) În cazul aprobării de către adunarea generală a creditorilor a propunerii administratorului judiciar prevăzute la art. 59 alin. (2), judecătorul-sindic va decide, prin sentintă, intrarea în faliment a debitorului, în conditiile art. 107 alin. (1) lit. D.

(4) Prevederile alin. (1)–(3) nu se aplică pentru raportul prevăzut la art. 59 alin. (2), în cazul în care, până la data sedintei adunării generale a creditorilor de aprobare a raportului prevăzut la alin. (1), a fost admis un plan de reorganizare de către judecătorul-sindic.

 

SECTIUNEA a 3-a

Primele măsuri

 

Art. 61. – (1) În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) ori, după caz, în conditiile art. 32 alin. (2), debitorului si oficiului registrului comertului sau, după caz, registrului societătilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mentiunii.

(2) Dacă creditorii cu sediul sau cu domiciliul în străinătate au reprezentanti în tară, notificarea va fi trimisă acestora din urmă.

(3) Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă si se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulatie si în Buletinul procedurilor de insolventă.

Art. 62. – (1) Notificarea va cuprinde:

a) termenul limită de depunere, de către creditori, a opozitiilor la sentinta de deschidere a procedurii, pronuntată ca urmare a cererii formulate de debitor, în conditiile art. 32 alin. (1), precum si termenul de solutionare a opozitiilor, care nu va depăsi 10 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora;

b) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum si cerintele pentru ca o creantă înregistrată să fie considerată valabilă;

c) termenul de verificare a creantelor, de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante, care nu va depăsi 30 de zile pentru procedura generală sau, respectiv, 15 zile, în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului prevăzut la lit. b);

d) termenul de definitivare a tabelului creantelor, care nu va depăsi 30 de zile în cazul procedurii generale si, respectiv, 15 zile în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului corespunzător fiecărei proceduri, prevăzut la lit. c);

e) locul, data si ora primei sedinte a adunării generale a creditorilor, care va avea loc în maximum 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c).

(2) În functie de circumstantele cauzei si pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), c) si d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile.

Art. 63. – Dacă debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscriptiei sau înregistrării în registrele de publicitate, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite instantelor, autoritătilor ori institutiilor care tin aceste registre o copie de pe sentinta de deschidere a procedurii, spre a se face mentiune.

Art. 64. – (1) Cu exceptia salariatilor ale căror creante vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale căror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor în termenul fixat în sentinta de deschidere a procedurii; cererile de creante vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, titularilor de actiuni la purtător.

(3) Cererea de admitere a creantelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.

(4) Creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală si vor fi îndreptătite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege.

(5) Sunt considerate sub conditie si acele creante care pot fi valorificate împotriva debitorului numai după executarea unui codebitor principal.

Art. 65. – (1) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creantei, precum si mentiuni cu privire la eventualele drepturi de preferintă sau garantii.

(2) La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.

(3) Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtător pot solicita administratorului judiciar restituirea titlurilor originale si păstrarea la dosar a unor copii certificate de acesta. Administratorul judiciar va face mentiunea pe original despre prezentarea acestora.

Originalele vor fi prezentate din nou la orice repartitie de sume între creditori, precum si la exercitarea votului în adunarea generală a creditorilor.

Art. 66. – (1) Toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii.

(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creantele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.

(3) Toate creantele prezentate pentru a fi admise si înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile si corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar sau creditori.

Art. 67. – (1) Administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri si a documentelor depuse si va efectua o cercetare amănuntită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă si prioritatea fiecărei creante.

(2) În vederea îndeplinirii atributiei prevăzute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicatii de la debitor, va putea să poarte discutii cu fiecare creditor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informatii si documente suplimentare.

Art. 68. – Creantele negarantate si părtile negarantate ale creantelor garantate care nu sunt scadente la data înregistrării cererii de admitere vor fi înscrise în tabelul de creante cu întreaga lor valoare, însă, în cursul falimentului, orice distribuire de sumă pentru astfel de creante se va face cu respectarea dispozitiilor art. 125.

Art. 69. – (1) Creantele constând în obligatii care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării vor fi calculate de către administratorul judiciar/lichidator si înscrise în tabelul de creante cu valoarea nominală pe care o aveau la data deschiderii procedurii. Judecătorul-sindic va decide asupra oricărei contestatii împotriva calculului făcut de administrator pentru astfel de creante.

(2) Creantele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Nationale a României existent la data deschiderii procedurii.

Art. 70. – O creantă a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită. Nici o reducere a sumei creantei prevăzute în tabelul de creante nu va fi făcută în vreunul dintre tabelele de creante ale debitorilor, până ce creditorul nu a fost deplin satisfăcut, în numerar sau în bunuri. Dacă totalul sumelor distribuite creditorului, în toate actiunile cu debitorii, va depăsi totalul sumei care îi este datorată, acesta va trebui să restituie sumele primite în plus, care vor fi reînscrise ca fonduri în averea debitorilor, proportional cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a plătit peste ceea ce era datorat.

Art. 71. – (1) Un creditor care, înainte de înregistrarea unei cereri de admitere, a primit o plată partială pentru creanta sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanta înscrisă în tabelul de creante numai pentru partea pe care nu a încasat-o încă.

(2) Un codebitor sau un fidejusor, care este îndreptătit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut în tabelul de creante cu suma pe care a plătit-o creditorului. În acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere să i se plătească, până la achitarea integrală a creantei sale, cota cuvenită codebitorului sau fidejusorului, rămânând creditor al acestuia doar pentru suma neachitată.

(3) Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului său are asupra bunurilor acestuia un drept de garantie, concură la masa credală, pentru a face posibilă realizarea garantiei sale, dar pretul obtinut din vânzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scăzându-se din suma ce este datorată.

Art. 72. – (1) Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi si va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creantele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate, cu priorităti, sub conditie sau nescadente si arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor si suma acceptată de administratorul judiciar.

(2) La creantele garantate se vor arăta titlul din care izvorăste garantia, rangul acesteia si motivele pentru care creantele au fost trecute partial în tabel sau au fost înlăturate.

(3) Tabelul preliminar de creante va fi, totodată, afisat de grefă la usa instantei, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de afisare, si va fi comunicat debitorului.

După afisare, creditorii Onscrisi în tabelul preliminar de creante pot participa la adunările creditorilor.

(4) Odată cu afisarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creante sau drepturi de preferintă au fost trecute partial în tabelul preliminar de creante sau înlăturate, precizând totodată si motivele.

Art. 73. – (1) Debitorul, creditorii si orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferintă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creante.

(2) Contestatiile trebuie depuse la tribunal cu cel putin 10 zile înainte de data stabilită, prin sentinta de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creante atât în procedura generală, cât si în procedura simplificată.

(3) La termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, judecătorul-sindic va solutiona deodată, printr-o singură sentintă, toate contestatiile, chiar dacă pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate să admită, în tot sau în parte, creantele, în mod provizoriu, la masa credală, atât în ceea ce priveste deliberările, cât si repartitiile.

(4) Dacă se admite creanta fără dreptul de preferintă pretins, aceasta va participa la repartitiile sumelor obtinute din valorificarea bunurilor negrevate de garantii.

(5) Din sumele care s-ar obtine din valorificarea bunurilor supuse dreptului de preferintă contestat se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creante.

Art. 74. – (1) După ce toate contestatiile la creante au fost solutionate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal si va avea grijă să fie afisat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creantelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea si situatia – garantată sau negarantată – a fiecărei creante.

(2) După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creantelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartitii de sume în caz de faliment în procedura simplificată.

Art. 75. – (1) După expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), si până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestatie împotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferintă în tabel definitiv de creante, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferintă, precum si în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si până atunci necunoscute.

(2) Judecarea contestatiei se va face de judecătorul-sindic, după citarea contestatorului, a creditorului care detine creanta contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului judiciar/lichidatorului, a membrilor comitetului creditorilor si a oricărei alte părti interesate, după caz.

(3) Până la judecarea irevocabilă a contestatiei, judecătorul-sindic va putea declara creanta sau dreptul de preferintă contestat ca admis numai provizoriu.

Art. 76. – (1) Cu exceptia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozitiilor art. 7, titularul de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creantelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), este decăzut, cât priveste creantele respective, din următoarele drepturi:

1. dreptul de a participa si de a vota în cadrul adunării generale a creditorilor;

2. dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării si falimentului;

3. dreptul de a-si realiza creantele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociatilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăti ori transferuri frauduloase.

(2) Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de actiune sau exceptie.

 

SECTIUNEA a 4-a

Situatia unor acte juridice ale debitorului

 

Art. 77. – Toate actiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozitiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creantelor, sunt scutite de taxe de timbru.

Art. 78. – Măsurile prevăzute în prezenta sectiune se aplică atât în cazurile de reorganizare judiciară, cât si în cele de faliment, prevăzute atât de procedura generală, cât si de cea simplificată.

Art. 79. – Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Art. 80. – (1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terti si pentru restituirea de către acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:

a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar;

b) operatiuni comerciale în care prestatia debitorului depăseste vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor părtilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;

d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obtină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;

e) constituirea ori perfectarea unei garantii reale pentru o creantă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;

f) plătile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenta lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii;

g) actele de transfer sau asumarea de obligatii efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intentia de a ascunde/întârzia starea de insolventă ori de a frauda o persoană fizică sau juridică fată de care era la data efectuării transferului unor operatiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi.

(2) Următoarele operatiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate si prestatiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor:

a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat detinând cel putin 20% din capitalul societătii comerciale ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociatilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată;

b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;

c) cu un actionar detinând cel putin 20% din actiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a actionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe actiuni;

d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe actiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă;

e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, detinând o pozitie dominantă asupra debitorului sau a activitătii sale; f) cu un coindivizar asupra unui bun comun.

Art. 81. – (1) Actiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 si 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.

(2) Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de actiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.

(3) Administratorul judiciar/lichidatorul va putea mentine contractele de credit si va putea, cu acordul cocontractantilor, să le modifice clauzele, astfel încât acestea să asigure echivalenta viitoarelor prestatii ale debitorului. Modificările vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor, care va avea în vedere dacă acestea sunt atât în folosul averii debitorului, cât si în cel al averii creditorilor.

Art. 82. – Nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfăsurării normale a activitătii sale curente.

Art. 83. – (1) Tertul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor.

(2) Tertul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creantă de aceeasi valoare, cu conditia ca tertul să fi acceptat transferul cu bună-credintă si fără intentia de a-i împiedica, întârzia ori însela pe creditorii debitorului. În caz contrar, tertul dobânditor pierde creanta sau bunul rezultat din repunerea în situatia anterioară, în favoarea averii debitorului. Reaua-credintă a tertului dobânditor trebuie dovedită.

(3) Tertul dobânditor cu titlu gratuit de bună-credintă va restitui bunurile în starea în care se găsesc, iar în lipsa acestora, va restitui diferenta de valoare cu care s-a îmbogătit. În caz de rea-credintă, tertul va restitui, în toate cazurile, întreaga valoare, precum si fructele percepute.

Art. 84. – (1) Administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce actiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului si cunostea sau trebuia să cunoască faptul că transferul initial este susceptibil de a fi anulat.

(2) În cazul în care subdobânditorul este sot, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezumă relativ că acesta a cunoscut împrejurarea prevăzută la alin. (1).

Art. 85. – (1) Cererea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial se va nota, din oficiu, în registrele de publicitate aferente.

(2) O persoană obtinând un titlu sau dobândind o garantie ori un alt drept real asupra bunului respectiv după efectuarea unei astfel de notări va avea titlul sau dreptul său, conditionat de dreptul de a fi recuperat bunul.

(3) Dacă sunt îndeplinite conditiile art. 79 si 80, se instituie o prezumtie relativă de fraudă în dauna creditorilor.

Prezumtia poate fi răsturnată de către debitor. Ea nu se extinde la tertul dobânditor sau subdobânditor.

(4) Prezumtia de fraudă se păstrează si în cazul în care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a întârziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se referă art. 79 si 80.

(5) Legitimarea procesuală activă în actiunile în anulare reglementate de art. 79 si 80 apartine administratorului judiciar si, respectiv, lichidatorului, iar în cazul prevăzut la art. 81 alin. (2), comitetului creditorilor.

(6) Au calitate procesuală pasivă în actiunile în anulare prevăzute la art. 79 si 80 debitorul si, după caz, cocontractantul său. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special.

Art. 86. – (1) În vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să mentină sau să denunte orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substantial de către toate părtile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să opteze pentru mentinerea ori denuntarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat.

(2) În cazul denuntării unui contract, o actiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului.

(3) Pe parcursul perioadei de observatie, cu acordul cocontractantilor, administratorul judiciar va putea mentine contractele de credit sau va putea să le modifice clauzele, astfel încât acestea să asigure echivalenta viitoarelor prestatii. Modificările vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor, care va verifica dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului, cât si în cel al averii creditorilor.

(4) Dacă vânzătorul unui bun imobil a retinut titlul de proprietate până la plata integrală a pretului vânzării, vânzarea va fi considerată executată de către vânzător si nu va fi supusă prevederilor alin. (1).

(5) Un contract de muncă sau de închiriere, în calitate de locatar, va putea fi denuntat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz.

(6) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, în procedura simplificată, precum si în cazul intrării în faliment în procedura generală, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgentă de către lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.

(7) Într-un contract prevăzând plăti periodice din partea debitorului, mentinerea contractului nu îl va obliga pe administratorul judiciar/lichidator să facă plăti restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plăti pot fi formulate cereri împotriva debitorului.

Art. 87. – Dacă un bun mobil, vândut debitorului si neplătit de acesta, era în tranzit la data deschiderii procedurii si bunul nu se află încă la dispozitia debitorului si nici alte părti nu au dobândit drepturi asupra lui, atunci vânzătorul îsi poate lua înapoi bunul. În acest caz, toate cheltuielile vor fi suportate de către vânzător si el va trebui să restituie debitorului orice avans din pret. Dacă vânzătorul admite ca bunul să fie livrat, el va putea recupera pretul prin înscrierea creantei sale în tabelul de creante. Dacă administratorul judiciar/lichidatorul cere ca bunul să fie livrat, el va trebui să ia măsuri să se plătească din averea debitorului întregul pret datorat în baza contractului.

Art. 88. – Dacă debitorul este parte într-un contract cuprins într-un acord master de netting, prevăzând transferul anumitor mărfuri, titluri reprezentative ale mărfurilor sau active financiare cotate pe o piată reglementată de mărfuri, servicii si instrumente financiare derivate, la o anumită dată sau într-o perioadă determinată de timp, si scadenta intervine sau perioada expiră după data deschiderii procedurii, se va efectua o operatiune de compensare bilaterală a tuturor contractelor cuprinse în acordul master de netting respectiv, iar diferenta rezultată va trebui să fie plătită averii debitorului, dacă aceasta este creditoare, si va fi înscrisă în tabelul de creante, dacă este o obligatie a averii debitorului.

Art. 89. – Dacă un comisionar, care detine titluri pentru bunuri ce urmează a fi primite ori pentru marfă, devine subiectul unei cereri introductive, comitentul va fi îndreptătit să îsi ia înapoi titlurile ori marfa sau să ceară ca valoarea lor să fie plătită de comisionar.

Art. 90. – (1) Dacă un debitor detine marfă în calitate de consignatar sau orice alt bun care apartine altuia la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor ori a respingerii contestatiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să îsi recupereze bunul, în afară de cazul în care debitorul are un drept de garantie valabil asupra bunului.

(2) Dacă la una dintre datele mentionate la alin. (1) marfa nu se află în posesia debitorului si el nu o poate recupera de la detinătorul actual, proprietarul va fi îndreptătit să aibă creanta înregistrată în tabelul de creante, cu valoarea pe care marfa o avea la acea dată.

Dacă debitorul se află în posesia mărfii la acea dată, dar a pierdut ulterior posesia, proprietarul poate cere ca întreaga valoare a mărfii să fie înscrisă în tabelul de creante.

Art. 91. – Faptul că un proprietar al unui imobil închiriat este debitor în prezenta procedură nu va desfiinta contractul de închiriere, în afară de cazul în care chiria nu este inferioară chiriei practicate pe piată. Cu toate acestea, administratorul judiciar/lichidatorul poate să refuze să asigure prestarea oricăror servicii datorate de proprietar chiriasului pe timpul închirierii. În acest caz, chiriasul poate evacua clădirea si poate să ceară înregistrarea creantei sale în tabel sau poate detine în continuare imobilul, scăzând din chiria pe care o plăteste costul serviciilor datorate de proprietar. Dacă chiriasul alege să continue a detine imobilul, nu va fi îndreptătit la înscrierea creantei în tabel, ci va avea numai dreptul de a scădea din chiria pe care o plăteste costul serviciilor datorate de proprietar.

Art. 92. – Administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunte un contract prin care debitorul s-a obligat să efectueze anumite servicii specializate sau cu caracter strict personal, în afară de cazul în care creditorul acceptă efectuarea prestatiei de către o persoană desemnată de administratorul judiciar/lichidator.

Art. 93. – (1) Dacă un asociat dintr-o societate agricolă, societate în nume colectiv, societate în comandită ori cu răspundere limitată sau actionarul unei societăti pe actiuni este debitor într-o procedură prevăzută de prezenta lege si dacă implicarea debitorului într-o astfel de procedură nu atrage dizolvarea acelei societăti, administratorul/lichidatorul poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate, potrivit ultimei situatii financiare aprobate, sau poate propune ca debitorul să fie păstrat ca asociat, dacă ceilalti asociati sunt de acord.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, în cazul membrilor societătilor cooperative si ai grupurilor de interes economic.

 

SECTIUNEA a 5-a

Planul

 

Art. 94. – (1) Următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în conditiile de mai jos:

a) debitorul, cu aprobarea adunării generale a actionarilor/asociatilor, în termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante, cu conditia formulării, potrivit art. 28, a intentiei de reorganizare, dacă procedura a fost declansată de acesta, si potrivit art. 33 alin. (6), în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori;

b) administratorul judiciar, de la data desemnării sale si până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afisării tabelului definitiv de creante, cu conditia să îsi fi manifestat această intentie până la votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. (2);

c) unul sau mai multi creditori care si-au anuntat această intentie până la votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. (2), detinând împreună cel putin 20% din valoarea totală a creantelor cuprinse în tabelul definitiv de creante, în termen de 30 de zile de la data afisării tabelului definitiv de creante.

(2) La cererea oricărei părti interesate, judecătorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevăzute la alin. (1).

(3) Planul va putea să prevadă fie restructurarea si continuarea activitătii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinatie a celor două variante de reorganizare.

(4) Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anteriori formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza prezentei legi si nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infractiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996 sau ai cărui administratori, directori si/sau asociati au fost condamnati definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înselăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infractiuni de fals ori infractiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii.

(5) Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (1) conduce la decăderea părtilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare si, ca urmare, la trecerea, din dispozitia judecătorului-sindic, la faliment.

Art. 95. – (1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitătile si specificul activitătii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fată de oferta debitorului, si va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveste modalitatea de selectie, desemnare si înlocuire a administratorilor si a directorilor.

(2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creantelor.

(3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depăsi 3 ani, socotiti de la data confirmării.

(4) La recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, această perioadă va putea fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an, dacă propunerea este votată de cel putin două treimi din creditorii aflati în sold la acea dată.

(5) Planul de reorganizare va mentiona:

a) categoriile de creante care nu sunt defavorizate, în sensul legii;

b) tratamentul categoriilor de creante defavorizate;

c) dacă si în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociatii din societătile în nume colectiv si asociatii comanditati din societătile în comandită vor fi descărcati de răspundere;

d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, în comparatie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului.

(6) Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi:

A. păstrarea, în întregime sau în parte, de către debitor, a conducerii activitătii sale, inclusiv dreptul de dispozitie asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activitătii sale de către administratorul judiciar desemnat în conditiile legii;

B. obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizării planului si sursele de provenientă a acestora;

C. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una ori mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior ori ulterior confirmării planului;

D. fuziunea debitorului, în conditiile legii;

E. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat ori în bloc, libere de orice sarcini, sau distribuirea acestora către creditorii debitorului, în contul creantelor pe care acestia le au fată de averea debitorului;

F. lichidarea partială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului se face potrivit art. 116–120;

G. modificarea sau stingerea garantiilor reale, cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei garantii sau protectii echivalente, în conditiile prevăzute la art. 39 alin. (2) lit. c);

H. prelungirea datei scadentei, precum si modificarea ratei dobânzii, a penalitătii sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului ori a celorlalte izvoare ale obligatiilor sale;

I. modificarea actului constitutiv al debitorului, în conditiile legii;

J. emiterea de titluri de valoare de către debitor sau oricare dintre persoanele mentionate la lit. C si D, în conditiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si de Legea nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Pentru înscrierea în plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul expres, în scris, al creditorului care urmează să primească titlurile de valoare emise, acord ce se va da înainte de admiterea planului de către judecătorul-sindic, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. (3). Prin exceptie de la prevederile art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare, operatiunile cuprinse la prezenta literă sunt considerate operatiuni exceptate în sensul art. 205 alin. (1) din legea mentionată mai sus;

K. prin derogare de la prevederile lit. J, planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creantelor bugetare în titluri de valoare;

L. inserarea în actul constitutiv al debitorului – persoană juridică – sau al persoanelor mentionate la lit. C si D a unor prevederi:

a) de prohibire a emiterii de actiuni fără drept de vot;

b) de determinare, în cazul diferitelor categorii de actiuni ordinare, a unei distributii corespunzătoare a votului între acestei categorii;

c) în cazul categoriilor de actiuni preferentiale cu dividend prioritar fată de alte categorii de actiuni, de reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de actiuni respective în ipoteza neonorării obligatiei de plată a dividendelor.

(7) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale Legii nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare, planul propus de creditori poate prevedea modificarea, fără acordul statutar al membrilor sau asociatilor/actionarilor debitorului, a actului constitutiv, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

a) planul propus de debitor oferă o recuperare mai redusă a creantelor debitorului;

b) în caz de faliment, membrilor sau asociatilor/ actionarilor debitorului nu li s-ar cuveni nimic din distribuire;

c) membrii sau asociatii/actionarii debitorului refuză să participe la planul propus de creditori.

(8) Înregistrarea mentiunii în registrul comertului va fi solicitată de administratorul judiciar pe cheltuiala debitorului, pe baza hotărârii de confirmare a planului de reorganizare, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Art. 96. – (1) În vederea administrării eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separată de creante, compusă numai din acele creante chirografare care, în sensul art. 49 alin. (1), apartin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăsura si care nu pot fi înlocuiti. Lista acestor creante trebuie confirmată de administratorul judiciar.

(2) Planul va stabili acelasi tratament pentru fiecare creantă din cadrul unei categorii distincte, cu exceptia cazului în care detinătorul unei creante din categoria respectivă consimte un tratament mai putin favorabil pentru creanta sa.

Art. 97. – Nu se consideră modificare a creantei sau a conditiilor de realizare a acesteia situatia în care planul propus prevede revenirea la conditiile de realizare a creantei anterioare survenirii evenimentelor care au condus la modificarea conditiilor respective, cum ar fi neplata uneia sau a mai multor rate scadente ale unui împrumut, la termenele si în conditiile stipulate în contract, care conduce la accelerarea plătii întregului rest al împrumutului.

Art. 98. – (1) Câte o copie de pe planul propus va fi depusă la grefa tribunalului si la oficiul registrului comertului sau, după caz, la registrul societătilor agricole si va fi comunicată debitorului, prin administratorul special, administratorului judiciar si comitetului creditorilor.

(2) Judecătorul-sindic va convoca o sedintă, în termen de 20 de zile de la înregistrarea planului la tribunal, la care vor fi citati cei care au propus planul si persoanele mentionate la alin. (1) si în care planul va fi admis sau respins de judecătorul-sindic, după audierea persoanelor citate.

(3) Judecătorul-sindic va putea admite un plan propus de părtile legal îndreptătite, care contine toate informatiile prevăzute de prezenta lege. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolventă să îsi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de admiterea lui.

(4) Dacă au fost exprimate mai multe intentii de depunere a unor planuri de reorganizare, judecătorul-sindic va fixa un termen maxim până la care acestea pot fi depuse, cu respectarea dispozitiilor art. 74 alin. (2), astfel încât votarea planurilor admise să se facă în aceeasi sedintă a adunării generale a creditorilor.

Art. 99. – (1) După admiterea planului, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar convocarea adunării generale a creditorilor si a debitorului într-un termen cuprins între 20 si 25 de zile, dar nu mai înainte de afisarea tabelului definitiv de creante.

(2) Judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar, în termen de 5 zile de la admitere, publicarea unui anunt referitor la propunerea planului în Buletinul procedurilor de insolventă, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan si a faptului că este admisibilă votarea prin corespondentă, precum si a datei de confirmare a planului, care nu va depăsi 15 zile de la data exprimării votului asupra planului.

(3) Actionarii si creditorii cu titluri de valoare la purtător vor trebui să depună originalele la administrator cu cel putin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului, sub sanctiunea decăderii din dreptul de a vota.

(4) Din momentul publicării, toate părtile interesate vor fi socotite că au cunostintă de plan si de data de exprimare a votului. În toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului.

Art. 100. – (1) La începutul sedintei de vot, administratorul judiciar va informa creditorii prezenti despre voturile valabile primite în scris.

(2) Fiecare creantă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creante din care face parte creanta respectivă.

(3) Următoarele creante constituie categorii distincte de creante, care votează separat:

a) creditorii cu creante garantate;

b) creditorii bugetari;

c) creditorii chirografari stabiliti conform art. 96 alin. (1);

d) ceilalti creditori chirografari.

(4) Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creante dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creantelor din acea categorie.

(5) Categoriile care, direct sau indirect, controlează, sunt controlate sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedintă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai putin decât ar primi în cazul falimentului.

Art. 101. – (1) La data stabilită, un plan va fi confirmat de către judecătorul-sindic, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele conditii:

A. cel putin jumătate plus una dintre categoriile de creante mentionate în programul de plăti, dintre cele mentionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;

B. în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creantelor a acceptat planul;

C. fiecare categorie defavorizată de creante care a respins planul va fi supusă unui tratament corect si echitabil prin plan.

(2) Tratament corect si echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:

a) nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creantă care respinge planul nu primesc mai putin decât ar fi primit în cazul falimentului;

b) nici o categorie sau nici o creantă apartinând unei categorii nu primeste mai mult decât valoarea totală a creantei sale;

c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creante cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primeste mai mult decât ar primi în cazul falimentului.

(3) Doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat.

(4) Confirmarea unui plan de reorganizare împiedică propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan.

Art. 102. – (1) Când sentinta care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte părti interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul intrării în faliment ca urmare a esuării planului sau a unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă si irevocabilă împotriva debitorului. Pentru executarea silită a acestor creante, calitatea de titlu executoriu o va avea sentinta de confirmare a planului.

(2) Creditorii conservă actiunile lor, pentru întreaga valoare a creantelor, împotriva codebitorilor si a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului.

(3) Dacă nici un plan nu este confirmat si termenul pentru propunerea unui plan, în conditiile art. 94, a expirat, judecătorul-sindic va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului, în conditiile art. 107 si următoarele.

(4) Remuneratiile persoanelor angajate în temeiul art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 si al art. 98 alin. (3) si alte cheltuieli administrative vor fi achitate la momentul prevăzut, după caz, de lege, cu exceptia cazurilor în care părtile interesate ar accepta, în scris, alte termene de plată. Planul trebuie să precizeze în programul de plăti cum va fi asigurată această plată.

(5) Plata va putea fi făcută trimestrial, pe bază de acte legale.

 

SECTIUNEA a 6-a

Reorganizarea

 

Art. 103. – (1) În urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul îsi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar si în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul-sindic va dispune, motivat, fie încheierea procedurii insolventei si luarea tuturor măsurilor pentru reinsertia debitorului în activitatea comercială, fie încetarea reorganizării si trecerea la faliment, în conditiile art. 107 si următoarele.

(2) Pe parcursul reorganizării, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar. Actionarii, asociatii si membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activitătii ori în administrarea averii debitorului, cu exceptia si în limita cazurilor expres si limitativ prevăzute de lege si în planul de reorganizare.

(3) Debitorul va fi obligat să îndeplinească, fără întârziere, schimbările de structură prevăzute în plan.

Art. 104. – Prin exceptie de la dispozitiile art. 38, judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o cautiune la o bancă, drept conditie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfăsurării procedurii prevăzute în prezenta sectiune. O astfel de cautiune nu va putea depăsi 30% din costul serviciilor prestate debitorului si neachitate ulterior deschiderii procedurii.

Art. 105. – (1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăsurarea activitătii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum si administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în conditiile art. 107 si următoarele.

(2) Înregistrarea cererii mentionate la alin. (1) nu suspendă continuarea activitătii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăste asupra ei, prin încheiere.

Art. 106. – (1) Debitorul, prin administratorul special, sau, după caz, administratorul judiciar va trebui să prezinte trimestrial rapoarte comitetului creditorilor asupra situatiei financiare a averii debitorului. Ulterior aprobării de către comitetul creditorilor, rapoartele vor fi înregistrate la grefa tribunalului, iar debitorul sau, după caz, administratorul judiciar va notifica aceasta tuturor creditorilor, în vederea consultării rapoartelor.

(2) De asemenea, administratorul judiciar va prezenta si situatia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activitătii, în vederea recuperării acestora, potrivit art. 102 alin. (4), care va fi avizată de comitetul creditorilor.

(3) În termen de 5 zile de la sedinta comitetului creditorilor mentionată la alin. (1), comitetul creditorilor va putea convoca adunarea generală a creditorilor pentru a prezenta măsurile luate de debitor si/sau de administratorul judiciar, precum si efectele acestora si să propună motivat si alte măsuri.

 

SECTIUNEA a 7-a

Falimentul

 

Art. 107. – (1) Judecătorul-sindic va decide, prin sentintă sau, după caz, prin încheiere, în conditiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri:

A. a) debitorul si-a declarat intentia de a intra în procedura simplificată;

b) debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de insolventă, iar contestatia a fost respinsă de judecătorul-sindic;

c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptătite nu a propus un plan de reorganizare, în conditiile prevăzute la art. 94, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;

B. debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat;

C. obligatiile de plată si celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în conditiile stipulate prin planul confirmat sau desfăsurarea activitătii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale;

D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3).

(2) Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunta dizolvarea societătii debitoare si va dispune:

a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

b) în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum si stabilirea atributiilor si a remuneratiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului;

c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator al administratorului judiciar, desemnat conform art. 19 alin. (2) sau art. 34, după caz;

d) termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator, împreună cu lista actelor si operatiunilor efectuate după deschiderea procedurii mentionate la art. 46 alin. (2);

e) întocmirea de către administratorul judiciar si predarea către lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele si adresele creditorilor si toate creantele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii;

f) notificarea intrării în faliment.

(3) În cazul intrării în faliment, încheierea sau, după caz, sentinta va indica si termenele prevăzute la art. 108 alin. (2) sau, după caz, la art. 109 alin. (2).

(4) După intrarea în faliment în procedura generală, dispozitiile art. 62–76 vor fi aplicate, dacă este necesar, în mod corespunzător, în ceea ce priveste creantele născute între data deschiderii procedurii si data intrării în faliment, precum si procedura de admitere a acestora.

(5) Debitorii intrati în procedura falimentului îsi acoperă pierderile anuale, stabilite prin declaratia de impozit pe profit, din profiturile impozabile obtinute în toată perioada, până la închiderea procedurii falimentului.

Art. 108. – (1) În cazul intrării în faliment în procedura generală, lichidatorul va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati în lista depusă de debitor/ administratorul judiciar, mentionată la art. 107 alin. (2) lit. e), debitorului si oficiului registrului comertului sau, după caz, registrului societătilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mentiunii. Dispozitiile alin. (2) si (3) ale art. 61 se aplică în mod corespunzător.

(2) Notificarea va cuprinde:

a) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor mentionate la alin. (3), în vederea întocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45 de zile de la data intrării în faliment, precum si cerintele pentru ca o creantă înregistrată să fie considerată valabilă;

b) termenul de verificare a creantelor mentionate la alin. (3), de întocmire, afisare si comunicare a tabelului suplimentar al acestora, care nu va depăsi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. a);

c) termenul de depunere la tribunal a contestatiilor, care va fi de cel putin 10 zile înainte de data stabilită prin încheierea de intrare în faliment, pentru definitivarea tabelului definitiv consolidat;

d) termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depăsi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. b).

(3) Vor fi supuse verificării toate creantele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, născute după data deschiderii procedurii sau, după caz, al căror cuantum a fost modificat fată de tabelul definitiv de creante sau fată de programul de plată din planul de reorganizare, ca urmare a plătilor făcute după deschiderea procedurii.

(4) Creantele admise în tabelul definitiv de creante, în conditiile art. 74 alin. (2), nu vor mai fi supuse verificării; titularii acestor creante vor putea să formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferintă trecute de lichidator în tabelul suplimentar prevăzut la alin. (2) lit. b).

(5) Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creantelor admise împotriva averii debitorului, existente la data intrării în faliment, cu respectarea dispozitiilor art. 110. (6) Titularilor de creante născute după deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a creantelor în termenul prevăzut la alin. (2) lit. a), li se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 76.

Art. 109. – (1) În cazul intrării în faliment prin procedura simplificată, lichidatorul va trimite o notificare privind intrarea în procedura falimentului si, în cazul debitorului persoană juridică, ridicarea dreptului de administrare si dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor notificati conform art. 61, debitorului si oficiului registrului comertului sau, după caz, registrului societătilor agricole ori registrului asociatiilor si fundatiilor în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mentiunii. În cazul în care este justificată majorarea, în sensul art. 62 alin. (2), a termenelor de afisare a tabelului preliminar de creante, prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. c), si de definitivare a tabelului de creante, prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. d), noile termene astfel fixate vor fi notificate creditorilor.

(2) În cazul în care, până la aprobarea propunerii administratorului judiciar prevăzute la art. 54 alin. (4), debitorul aflat în faliment prin procedură simplificată si-a continuat activitatea, lichidatorul va notifica, în termen de 5 zile de la data intrării în faliment, creditorii detinând creante asupra debitorului, având prioritate conform dispozitiilor art. 123 pct. 2, născute în perioada de observatie, solicitându-le să înscrie, în termen de 10 zile de la primirea notificării, cereri de creantă însotite de documente justificative. Notificarea va cuprinde si termenele de afisare a tabelului preliminar de creante, prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. c), si de definitivare a tabelului de creante, prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. d), asa cum au fost cuprinse si în notificarea prevăzută la art. 61 alin. (1) sau la alin. (1) al prezentului articol, după caz. Dispozitiile alin. (2) si (3) ale art. 61 se aplică în mod corespunzător.

(3) Vor fi supuse verificării toate creantele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, născute după data deschiderii procedurii.

(4) Titularilor de creante născute după deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a creantelor în termenul prevăzut la alin. (2), li se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 76.

Art. 110. – În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creantelor participă la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate în planul confirmat, mai putin cota încasată în cursul reorganizării.

Art. 111. – Garantiile reale si personale constituite pentru îndeplinirea obligatiilor asumate prin planul de reorganizare rămân valabile în favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora potrivit planului de reorganizare.

Art. 112. – (1) Creditorii nu sunt obligati să restituie sumele încasate în cursul reorganizării.

(2) Actele cu titlu gratuit, efectuate între data confirmării planului de reorganizare si intrarea în faliment, sunt nule.

(3) Celelalte acte efectuate în intervalul prevăzut la alin. (2), exceptându-le pe cele făcute cu respectarea dispozitiilor art. 49 alin. (1) si (2) si pe cele permise de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind în frauda creditorilor si vor fi anulate, cu exceptia cazului în care cocontractantul dovedeste buna sa credintă la momentul încheierii actului.

§.1. Măsuri premergătoare lichidării

Art. 113. – (1) Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comercială, arhiva, dispozitivele de stocare si prelucrare a informatiei, contractele, mărfurile si orice alte bunuri mobile apartinând averii debitorului.

(2) În situatia prevăzută la art. 55, inventarul bunurilor debitorului se va face după obtinerea relatiilor scrise privind situatia bunurilor debitorului. Dacă în urma demersurilor efectuate conform prevederilor art. 56–58, administratorul judiciar nu identifică nici un bun, inventarul se încheie pe baza comunicărilor scrise transmise de autoritătile relevante.

(3) Nu vor fi puse sub sigilii:

a) obiectele care vor trebui valorificate de urgentă pentru a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;

b) registrele de contabilitate;

c) cambiile si alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi scadente în scurt timp, precum si actiunile ori alte titluri de participatie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi încasate sau pentru a efectua activitătile de conservare cerute;

d) numerarul pe care lichidatorul îl va depune în bancă în contul averii debitorului.

(4) Când debitorul are bunuri si în alte judete, judecătorul-sindic va trimite notificări tribunalelor din acele judete, în vederea sigilării de urgentă a bunurilor.

(5) Documentele întocmite de alte tribunale, certificând că sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise judecătorului-sindic.

(6) În timpul actiunii de sigilare, lichidatorul va lua măsurile necesare pentru conservarea bunurilor.

Art. 114. – (1) Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi, lichidatorul va putea proceda imediat la inventariere, fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri se va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Debitorul va trebui să fie de fată si să asiste la inventar, dacă judecătorul-sindic dispune astfel.

Dacă debitorul nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.

(2) Lichidatorul, pe măsura desfăsurării inventarierii, ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.

Art. 115. – (1) Inventarul va trebui să descrie toate bunurile identificate ale debitorului si să indice valoarea lor aproximativă la data inventarului. Cu aprobarea comitetului creditorilor, lichidatorul va angaja un expert evaluator, pe cheltuiala averii debitorului, pentru evaluarea bunurilor atât separat, cât si ca unul sau mai multe ansambluri în stare de functionare, dacă este cazul.

(2) Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar, de debitor, prin administratorul special, iar dacă acesta nu participă la inventariere, numai de către lichidatorul judiciar.

§.2. Efectuarea lichidării

Art. 116. – (1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul va face toate demersurile de expunere pe piată, într-o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.

(2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. Bunurile vor putea fi vândute în bloc – ca un ansamblu în stare de functionare – sau individual. Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitatie publică, negociere directă sau o combinatie a celor două, va fi aprobată de adunarea generală a creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului si a recomandării comitetului creditorilor. Lichidatorul va prezenta si regulamentul de vânzare corespunzător.

(3) Lichidatorul va angaja, în numele debitorului, un evaluator, persoană fizică sau juridică, ori va utiliza, cu acordul comitetului creditorilor, un evaluator propriu, pentru a evalua bunurile din averea debitorului, în conformitate cu standardele internationale de evaluare.

(4) În functie de circumstantele cauzei si pe cât posibil, bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual, cât si în bloc; prin bloc, ca ansamblu functional, se întelege o parte sau toate bunurile debitorului, necesare pentru desfăsurarea unei afaceri, pentru care un cumpărător oferă un pret nedefalcat pe bunurile componente.

Art. 117. – (1) În cazul propunerii de vânzare în bloc, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport în care vor fi indicate, descrise si evaluate bunurile ce urmează a fi vândute împreună, precizându-se si sarcinile de care, eventual, sunt grevate, însotit de propuneri vizând modalitătile de vânzare. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului, unde va putea fi studiată de orice altă parte interesată.

(2) Raportul prevăzut la alin. (1) va cuprinde propuneri privind modalitatea de vânzare în bloc, după cum urmează:

a) vânzare prin negociere directă către un cumpărător deja identificat, cu precizarea conditiilor minime ale contractului, cum ar fi pretul si modalitatea de plată;

b) vânzare prin negociere directă, fără cumpărător identificat, cu precizarea pretului minim propus. În acest caz, lichidatorul poate negocia pretul concret al vânzării bunurilor, iar dacă pretul minim nu se poate obtine, adunarea generală a creditorilor se va întruni din nou pentru a decide dacă pretul minim initial scade sau urmează să se treacă la vânzarea individuală a bunurilor;

c) vânzarea la licitatie.

(3) Lichidatorul va convoca adunarea generală a creditorilor în termen de maximum 20 de zile de la data sedintei comitetului creditorilor, înstiintându-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului si a procesului-verbal al sedintei comitetului creditorilor privind raportul.

(4) Dacă adunarea generală a creditorilor aprobă raportul, judecătorul-sindic va da dispozitie lichidatorului, prin încheiere, să efectueze actele si operatiunile de lichidare, în conditiile propuse în raport.

(5) Prevederile alin. (1)–(4) se aplică în mod corespunzător si pentru autorizarea vânzării în bloc a creantelor detinute de debitor împotriva unor terte persoane.

Art. 118. – (1) Imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobată de adunarea generală a creditorilor.

(2) Propunerea lichidatorului va trebui să identifice imobilul, prin situatia de pe teren si prin datele din registrele de publicitate imobiliară, să arate sarcinile de care este grevat si să indice pasul de supraofertare si data până la care, în caz de aprobare a vânzării, sunt acceptate supraoferte.

(3) Lichidatorul va convoca adunarea generală a creditorilor, în termen de maximum 20 de zile de la data propunerii, notificând propunerea administratorului special, creditorilor cu garantii reale asupra bunului, titularilor unor drepturi de retentie de orice fel si comitetului creditorilor, supunând votului adunării generale a creditorilor propunerea de vânzare.

(4) Ulterior aprobării de către adunarea generală a creditorilor, vânzarea va putea fi făcută, sub sanctiunea nulitătii, numai după 30 de zile de la data ultimei publicări făcute de lichidator în ziar a anuntului privind conditiile de supraofertare.

Art. 119. – Valorile mobiliare vor fi vândute în conditiile Legii nr. 297/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 120. – (1) Lichidatorul va încheia contracte de vânzare-cumpărare; sumele realizate din vânzări vor fi depuse în contul prevăzut la art. 4 alin. (2) si recipisele vor fi predate judecătorului-sindic.

(2) Dacă vânzarea activelor se va face prin licitatie publică, procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate si va fi înscris, în cazul imobilelor, în registrele de publicitate imobiliară.

§.3. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării

Art. 121. – (1) Fondurile obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24;

2. creantele creditorilor garantati, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările si penalitătile de orice fel, precum si cheltuielile.

(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferentă, creante chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, si vor fi supuse dispozitiilor art. 41. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferentă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.

(3) Un creditor cu creantă garantată este îndreptătit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garantiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptătit să le primească ulterior din pretul obtinut prin vânzarea bunului supus garantiei sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garantiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.

Art. 122. – (1) La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării si cuprinse într-un program de administrare a lichidării care trebuie întocmit în 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea de creante si un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea si plata remuneratiei sale si a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 123 pct. 1.

(2) Pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lună sau poate scurta termenul de prezentare a raportului si a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi înregistrat la grefa tribunalului si lichidatorul va notifica aceasta fiecărui creditor. O copie de pe raport si o copie de pe planul de distribuire vor fi afisate la usa tribunalului.

(3) Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestatii la raport si la plan, în termen de 15 zile de la afisare. O copie de pe contestatie se comunică de urgentă lichidatorului.

(4) În termen de 20 de zile de la afisare, judecătorul-sindic va tine cu lichidatorul, cu debitorul si cu creditorii o sedintă în care va solutiona deodată, prin sentintă, toate contestatiile.

Art. 123. – Creantele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 si ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);

2. creantele izvorâte din raportul de muncă;

3. creantele reprezentând creditele, cu dobânzile si cheltuielile aferente, acordate de institutii de credit după deschiderea procedurii, precum si creantele rezultând din continuarea activitătii debitorului după deschiderea procedurii;

4. creantele bugetare;

5. creantele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terti, în baza unor obligatii de întretinere, alocatii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existentă;

6. creantele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întretinerea debitorului si a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

7. creantele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile si dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum si din chirii;

8. alte creante chirografare;

9. creantele subordonate, în următoarea ordine de preferintă:

a) credintele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau actionar detinând cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociatilor, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;

b) creantele izvorând din acte cu titlu gratuit.

Art. 124. – Sumele de distribuit între creditori în acelasi rang de prioritate vor fi acordate proportional cu suma alocată pentru fiecare creantă, prin tabelul mentionat la art. 108 alin. (2) lit. d).

Art. 125. – (1) Titularilor de creante dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creante din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii prevăzute la art. 123.

(2) În cazul insuficientei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creantelor cu acelasi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cotă falimentară, reprezentând suma proportională cu procentul pe care creanta lor îl detine în categoria creantelor respective.

Art. 126. – În cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societăti în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creantelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat de creante, împotriva grupului sau a societătii judecătorul-sindic va autoriza executarea silită, în conditiile legii, împotriva asociatilor cu răspundere nelimitată sau, după caz, a membrilor, pronuntând o sentintă definitivă si executorie, care va fi pusă în executare de lichidator, prin executor judecătoresc.

Art. 127. – Cu ocazia distribuirilor partiale, următoarele sume vor fi provizionate:

1. sume proportionale datorate creditorilor ale căror creante sunt supuse unei conditii suspensive care nu s-a realizat încă;

2. sume proportionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător si care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;

3. sume proportionale datorate creantelor admise provizoriu;

4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.

Art. 128. – Pentru creditorii cu creante înscrise în tabelul consolidat definitiv de creante, cărora li s-au alocat sume numai partial sau cu creante sub conditie suspensivă si care au luat parte la distribuire, sumele cuvenite vor fi păstrate la bancă, într-un cont special de depozit, până ce situatia lor va fi lămurită.

Art. 129. – (1) După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însotit de situatiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi communicate tuturor creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului. Judecătorulsindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afisarea raportului final.

Creditorii pot formula obiectii la raportul final cu cel putin 5 zile înainte de data convocării.

(2) La data sedintei, judecătorul-sindic va solutiona, prin încheiere, toate obiectiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia.

(3) Creantele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub conditie nu vor participa la ultima distribuire.

Art. 130. – După ce judecătorul-sindic aprobă raportul final al lichidatorului, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului. Fondurile nereclamate în termen de 90 de zile de către cei îndreptătiti la acestea vor fi depuse de către lichidator la bancă, în contul averii debitorului, iar extrasul de cont, la tribunal. Acestea vor putea fi folosite în conditiile art. 4 alin. (4).

 

SECTIUNEA a 8-a

Închiderea procedurii

 

Art. 131. – În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentintă de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Art. 132. – (1) O procedură de reorganizare prin continuarea activitătii sau lichidare pe bază de plan va fi închisă, prin sentintă, în urma îndeplinirii tuturor obligatiilor de plată asumate în planul confirmat. Dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisă în conformitate cu dispozitiile alin. (2).

(2) O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunta o sentintă, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând si radierea acestora.

Art. 133. – Dacă creantele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, judecătorul-sindic va pronunta o sentintă de închidere a procedurii falimentului si de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat:

a) chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime, în cazul în care toti asociatii persoanei juridice sau persoana fizică, după caz, solicită acest lucru în termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului făcută administratorului special, urmând ca bunurile să treacă în proprietatea indiviză a asociatilor/actionarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social;

b) în toate celelalte cazuri, procedura se închide numai după lichidarea completă a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispozitia asociatilor sau persoanei fizice, după caz.

Art. 134. – (1) În cazul procedurii deschise în urma formulării cererii introductive de către debitor, în conditiile art. 32, dacă judecătorul-sindic constată, la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creantelor, că nu s-a depus nici o cerere, va pronunta o sentintă de închidere a procedurii si de revocare a hotărârii de deschidere a procedurii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), închiderea procedurii nu produce efectele prevăzute la art. 137. Cu toate acestea, operatiunile de administrare, legal făcute asupra averii debitorului, îsi vor produce efectele, iar drepturile dobândite până la revocare rămân neatinse.

Art. 135. – Sentinta de închidere a procedurii va fi notificată de judecătorul-sindic directiei teritoriale a finantelor publice si oficiului registrului comertului sau, după caz, registrului societătilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mentiunii.

Art. 136. – Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat sunt descărcati de orice îndatoriri sau responsabilităti cu privire la procedură, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.

Art. 137. – (1) Prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligatiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăti ori transferuri frauduloase; în astfel de situatii, el va fi descărcat de obligatii numai în măsura în care acestea au fost plătite în cadrul procedurii, cu exceptia cazului prevăzut la art. 76 alin. (1) pct. 3.

(2) La data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenta dintre valoarea obligatiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului si cea prevăzută în plan.

(3) Descărcarea de obligatii a debitorului nu atrage descărcarea de obligatii a fidejusorului sau a codebitorului principal.

 

CAPITOLUL IV

Răspunderea membrilor organelor de conducere

 

Art. 138. – (1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolventă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societătii sau de conducere, precum si de orice altă persoană care a cauzat starea de insolventă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comert în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităti care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti;

d) au tinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăti;

g) în luna precedentă încetării plătilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferintă unui creditor, în dauna celorlalti creditori.

(2) Aplicarea dispozitiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiuni.

(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă actiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze actiunea prevăzută la alin. (1) si răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenintă să se prescrie.

(4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu coditia ca aparitia stării de insolventă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care si-au exercitat mandatul ori în care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventa.

Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolventa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolventa si au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opozitia lor la aceste decizii.

Art. 139. – Actiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat aparitia stării de insolventă, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.

Art. 140. – Sumele depuse potrivit dispozitiilor art. 138 alin. (1) vor intra în averea debitorului si vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activitătii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.

Art. 141. – (1) Odată cu cererea formulată conform art. 138 alin. (1) sau, după caz, art. 138 alin. (3), administratorul judiciar sau lichidatorul ori, după caz, comitetul creditorilor va putea cere judecătorului-sindic să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138. Fixarea unei cautiuni de 10% din valoarea pretentiilor este obligatorie.

(2) Cererea de măsuri asigurătorii poate fi formulată si ulterior introducerii actiunii prevăzute la art. 138.

Art. 142. – (1) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă.

(2) După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de către lichidator.

 

CAPITOLUL V

Infractiuni si pedepse

 

Art. 143. – (1) Constituie infractiunea de bancrută simplă si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii în termen, care depăseste cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut la art. 27.

(2) Constituie infractiunea de bancrută frauduloasă si se sanctionează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care:

a) falsifică, sustrage sau distruge evidentele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;

b) înfătisează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situatia financiară sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârsite în frauda creditorilor;

c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolventă a debitorului, o parte din active.

Art. 144. – (1) Infractiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 alin. 1 din Codul penal, se pedepseste cu închisoare de la 3 ani la 8 ani, atunci când este săvârsită de administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia.

(2) Infractiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 alin. 2 din Codul penal, se pedepseste cu închisoare de la 5 ani la 12 ani, atunci când este săvârsită de administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia, dacă fapta nu constituie o infractiune mai gravă.

(3) Tentativa infractiunilor prevăzute la alin. (1) si (2) se pedepseste.

Art. 145. – (1) Însusirea, folosirea sau traficarea de către administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează constituie infractiunea de delapidare si se pedepseste cu închisoare de la unu la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

(2) În cazul în care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

(3) Tentativa infractiunilor prevăzute la alin. (1) si (2) se pedepseste.

Art. 146. – Fapta persoanei care, în nume propriu sau prin persoane interpuse, solicită înregistrarea unei cereri de admitere a unei creante inexistente asupra averii debitorului se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Art. 147. – Refuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispozitie judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în conditiile prevăzute la art. 35, documentele si informatiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)–f) ori împiedicarea acestora, cu rea-credintă, de a întocmi documentatia respectivă se pedepseste cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.

Art. 148. – Infractiunile prevăzute la art. 143–147 se judecă în primă instantă de tribunal, cu celeritate.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 149. – Dispozitiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilitătii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român si ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat în domeniul insolventei.

Art. 150. – Cuantumul amenzilor prevăzute de prezenta lege se va modifica periodic, prin hotărâre a Guvernului, în functie de indicele inflatiei.

Art. 151. – Procedura aplicabilă regiilor autonome aflate în stare de insolventă se va stabili prin lege specială.

Art. 152. – Orice referire, în actele normative existente, la data intrării în vigoare a prezentului act normativ, la Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului si orice trimitere la actul normativ mentionat se vor considera ca referire/trimitere la prezenta lege si/sau la sectiunile corespunzătoare din prezenta lege, după caz.

Art. 153. – În toate actele normative în care figurează termenul insolvabilitate în contextul procedurilor de reorganizare si de faliment, cu sau fără referire la Legea nr. 64/1995, se înlocuieste cu termenul insolventă.

Art. 154. – La art. II din Legea nr. 149/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, precum si a altor acte normative cu incidentă asupra acestei proceduri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, cu modificările ulterioare, si în toate actele normative subsecvente, sintagma Buletinul procedurilor de reorganizare judiciară si faliment va fi înlocuită cu sintagma Buletinul procedurilor de insolventă.

Art. 155. – În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va fi adoptat, prin ordin al ministrului justitiei, Manualul privind bunele practici în aplicarea procedurii insolventei.

Art. 156. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Citarea, comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolventă, conform art. 7 din prezenta lege, vor fi efectuate si potrivit Codului de procedură civilă pe durata a 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare, art. 282 din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare, precum si orice altă dispozitie contrară se abrogă.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

DANIELA POPA

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 5 aprilie 2006.

Nr. 85.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind procedura insolventei

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind procedura insolventei si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 3 aprilie 2006.

Nr. 380.