MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 368         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 27 aprilie 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 223 din 7 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 601 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective

 

Decizia nr. 261 din 14 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2, art. 299–316, art. 335 si art. 338 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 43, art. 44, art. 45 si art. 49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003

 

Decizia nr. 282 din 28 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

455. – Hotărâre privind aprobarea Aranjamentului administrativ pentru aplicarea Conventiei dintre România si Marele Ducat de Luxemburg în domeniul securitătii sociale, semnat la Bruxelles la 8 decembrie 2005

 

Aranjament administrativ pentru aplicarea Conventiei dintre România si Marele Ducat de Luxemburg în domeniul securitătii sociale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 223

din 7 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 601 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 601 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, exceptie ridicată de Florina Tatiana Căus si altii în Dosarul nr. 2.598/2005 al Curtii de Apel Oradea – Sectia civilă mixtă, de Szatmari Ladislau Ludovic si altii în Dosarul nr. 8.473/C/2005 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia civilă si de Lazăr Stefan si altii în Dosarul nr. 2.597/2005 al Curtii de Apel Oradea – Sectia civilă mixtă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 21 februarie 2006 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronuntării mai întâi la data de 28 februarie 2006, iar apoi la data de 7 martie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 21 septembrie 2005, 14 octombrie 2005 si 8 noiembrie 2005, pronuntate în dosarele nr. 2.598/2005 al Curtii de Apel Oradea – Sectia civilă mixtă, nr. 8.473/C/2005 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia civilă si nr. 2.597/2005 al Curtii de Apel Oradea – Sectia civilă mixtă, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, exceptie ridicată de Florina Tatiana Căus, Szatmari Ladislau Ludovic, Lazăr Stefan si altii în cauze având ca obiect solutionarea unor contestatii în anulare împotriva unor decizii si a unui recurs împotriva unei sentinte civile, pronuntate în litigii de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile art. 601 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 aduc atingere dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 154 alin. (1) din Constitutie. În acest sens arată, în esentă, că textul de lege criticat privilegiază persoanele încadrate ca salariati la unitătile prevăzute în anexa nr. 2 la ordonantă, discriminând totodată persoanele disponibilizate care au prestat activitate la unitătile care nu sunt cuprinse în această anexă.

Curtea de Apel Oradea – Sectia civilă mixtă apreciază că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece “nu toate persoanele disponibilizate în conditiile Legii nr. 312/2001 de aprobare si modificare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 beneficiază de facilitătile acestei legi, ci doar cele disponibilizate de la unitătile cuprinse în anexa nr. 2 la lege, ceea ce evident este o discriminare“.

Curtea de Apel Timisoara – Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, întrucât “persoane disponibilizate în aceeasi perioadă si pentru aceleasi motive beneficiază de tratament diferentiat în functie de faptul că figurează sau nu în anexa nr. 2 la Legea nr. 312/2001“.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, este de competenta exclusivă a legiuitorului să reglementeze măsurile de protectie socială de care pot beneficia salariatii în cazul concedierilor colective, ca urmare a restructurării unitătilor în care si-au desfăsurat activitatea în baza contractelor individuale de muncă.

Totodată, Guvernul apreciază că prin acceptarea criticilor formulate de autorii exceptiei Curtea ar deveni legislator pozitiv, în contradictie cu prevederile constitutionale cuprinse în art. 61 alin. (1), precum si cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În ceea ce priveste dispozitiile art. 154 din Constitutie, invocate de asemenea de autorii exceptiei, se consideră că acestea nu au incidentă în cauză.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 601 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 sunt constitutionale, întrucât “dispozitiile legale criticate nu aduc atingere sub nici un aspect principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor. Stabilirea prin acestea a categoriilor de persoane disponibilizate care beneficiază de plăti compensatorii acordate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj intră în competentele legiuitorului, potrivit optiunii sale libere, în raport cu resursele financiare ce pot fi destinate acestui scop în diferite perioade“. De asemenea, Avocatul Poporului arată că “nici o dispozitie din Legea fundamentală nu consacră dreptul persoanelor disponibilizate la plăti compensatorii“.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, sustinerile reprezentantului părtii Societatea Comercială “Electrocentrale“ – S.A. din Oradea, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezultă din examinarea încheierii de sesizare, precum si a concluziilor scrise formulate de autorii exceptiei, îl constituie dispozitiile art. 601 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 29 iunie 1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 312 din 18 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 6 iulie 2001, cu modificările ulterioare.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

Art. 601: “(1) Începând cu data de 22 iunie 2000 beneficiază de plăti compensatorii acordate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj numai persoanele disponibilizate prin concedieri colective din unitătile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor si de reconversie profesională (RICOP), cuprinse în anexa la legea de aprobare a prezentei ordonante de urgentă, care devine anexa nr. 2 «Lista cuprinzând unitătile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor si de reconversie profesională (RICOP)».“

Textele constitutionale invocate de autorii exceptiei în sustinerea acesteia sunt art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi si art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.

Critica de neconstitutionalitate constă, în esentă, în sustinerea că textul criticat instituie privilegii pentru unii cetăteni, respectiv pentru cei încadrati ca salariati la unitătile prevăzute în anexa nr. 2 la ordonanta de urgentă, discriminând totodată persoanele disponibilizate care au prestat activitatea la unitătile ce nu sunt cuprinse în această anexă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională retine următoarele:

Dreptul la plata plătilor compensatorii nu este un drept constitutional, legiuitorul dispunând de o marjă de apreciere în stabilirea măsurilor de protectie socială diferentiate pe categorii de salariati.

Asa fiind, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 312/2001, legiuitorul a adoptat solutii diferite cu privire la măsurile de protectie aplicabile salariatilor încadrati cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, care sunt disponibilizati prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operatională partială sau totală a activitătii, privatizare sau lichidare, de către societăti comerciale, companii nationale, societăti nationale, precum si regii autonome, societăti comerciale ori alte unităti aflate sub autoritatea administratiei publice centrale sau locale, unităti si institutii finantate din fonduri bugetare si extrabugetare.

Curtea retine că prin textul care formează obiectul criticii de neconstitutionalitate s-au prevăzut măsuri speciale pentru salariatii disponibilizati din anumite unităti, prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor si de reconversie profesională (RICOP), fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Programul în cauză a făcut obiectul Memorandumului de finantare din 30 decembrie 1999 dintre Guvernul României si Comisia Europeană, ratificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 62/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 5 iunie 2000, aprobată prin Legea nr. 207/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 30 noiembrie 2000.

Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, în acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalitătii nu exclude aplicarea unor tratamente juridice diferite în situatii care sunt, de asemenea, diferite, dacă aceasta se justifică în mod rational si obiectiv.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 154 alin. (1) din Constitutie, invocate în sustinerea exceptiei, Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauză, deoarece textul de lege criticat nu este preconstitutional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 601 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 98/1999 privind protectia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, exceptie ridicată de Florina Tatiana Căus si altii în Dosarul nr. 2.598/2005 al Curtii de Apel Oradea – Sectia civilă mixtă, de Szatmari Ladislau Ludovic si altii în Dosarul nr. 8.473/C/2005 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia civilă si de Lazăr Stefan si altii în Dosarul nr. 2.597/2005 al Curtii de Apel Oradea – Sectia civilă mixtă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 261

din 14 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2, art. 299–316, art. 335 si art. 338 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 43, art. 44, art. 45 si art. 49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Mihaela Cîrstea – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2, art. 299–316, art. 335 si 338 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 43, 44, 45 si 49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, exceptie ridicată de Confederatia Sindicatelor Democratice din România si Uniunea Judeteană a Sindicatelor Libere Mures – Uniunea Teritorială a Confederatiei Sindicatelor Democratice din România în Dosarul nr. 822/C/2005 al Curtii de Apel Târgu Mures – Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 822/C/2005, Curtea de Apel Târgu Mures – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 alin. 1 si 2, art. 299–316, art. 335 si 338 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 43, 44, 45 si 49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003. Exceptia a fost ridicată de Confederatia Sindicatelor Democratice din România si Uniunea Judeteană a Sindicatelor Libere Mures – Uniunea Teritorială a Confederatiei Sindicatelor Democratice din România într-un litigiu având ca obiect încuviintarea modificărilor aduse statutului Filialei Mures a Confederatiei Nationale a Sindicatelor Libere din România – Frătia.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că procedura admiterii în principiu a cererii de interventie, prevăzută de art. 52 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, contravine art. 1 alin. (3) si (4), art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 21 alin. (1)–(3) si art. 124 din Constitutie; că prevederile art. 43 si 44, precum si ale art. 49 din Legea sindicatelor, raportate la art. 335 si art. 338 alin. 2 din Codul de procedură civilă, contravin acelorasi prevederi constitutionale, în măsura în care nu permit introducerea unei cereri de interventie principală în procedura necontencioasă; că art. 299–316 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 45 din Legea nr. 54/2003, contravin art. 11 din Constitutie, raportate la prevederile Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 87/1948, deoarece instituie amestecul autoritătilor statale – instante judecătoresti – în organizarea internă a sindicatelor.

Curtea de Apel Târgu Mures – Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că textele legale criticate sunt constitutionale, întrucât, desi căile de atac sunt prevăzute de Codul de procedură civilă, prin legi speciale se pot institui proceduri de solutionare diferite fată de cele din dreptul comun. Faptul că în procedura pentru constituirea uniunilor sindicale, procedură reglementată de Legea sindicatelor, nu sunt admisibile cererile de interventie, nu contravine accesului liber la justitie si principiului egalitătii în fata legii.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie, revine legiuitorului stabilirea competentei, a procedurii de judecată si a conditiilor de exercitare a căilor de atac.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 52 alin. 1 si 2, art. 299–316, art. 335 si 338 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 43, 44, 45 si 49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003.

Prin art. I pct. 108 si 112 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, art. 300 alin. 4, respectiv art. 304 pct. 11 din Codul de procedură civilă au fost abrogate.

Prin art. I pct. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, art. 303 alin. 3 din Codul de procedură civilă a fost abrogat.

Prin art. I pct. 45, 49, 50 si 51 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispozitiile art. 299 alin. 3, art. 304 pct. 10, art. 308 pct. 3, 4 si 5 din Codul de procedură civilă au fost abrogate.

Prin art. VI din Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993, dispozitiile art. 307 din Codul de procedură civilă “sunt si rămân abrogate“.

Astfel, dispozitiile criticate din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:

– Art. 52 alin. 1 si 2: “După ascultarea părtilor si a celui care intervine, instanta va hotărî asupra încuviintării în principiu a interventiei.

Încheierea nu se poate ataca decât o dată cu fondul.“;

– Art. 299–316 reglementează recursul;

– Art. 335: “Dacă cererea, prin însusi cuprinsul ei sau prin obiectiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanta o va respinge.“;

– Art. 338: “Procedura prevăzută în articolele de mai sus se Ontregeste cu dispozitiile de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.

Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispozitiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărtii de fată.“

Dispozitiile criticate din Legea sindicatelor nr. 54/2003 au următorul cuprins:

– Art. 43: “Uniunile sindicale teritoriale, constituite potrivit art. 41 alin. (4), dobândesc personalitate juridică la cererea federatiilor sau a confederatiilor sindicale care au hotărât constituirea acestora. În acest scop împuternicitul special al federatiei sau confederatiei va depune o cerere de dobândire a personalitătii juridice la tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti în a cărui rază teritorială îsi are sediul uniunea, însotită de hotărârea federatiei sau a confederatiei pentru constituirea uniunii, potrivit statutului, copiile certificate ale statutelor federatiilor si/sau confederatiilor si de copiile legalizate ale hotărârilor judecătoresti de dobândire a personalitătii juridice, rămase definitive.“;

– Art. 44: “(1) Tribunalul competent prevăzut la art. 42 alin. (2) si la art. 43, după caz, este obligat ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, să examineze:

a) dacă s-au depus actele prevăzute la art. 42 alin. (2) sau la art. 43, după caz;

b) dacă actul constitutiv si statutul organizatiilor sindicale sunt conforme prevederilor legale în vigoare.

(2) În cazul în care constată că cerintele legale pentru constituirea organizatiilor sindicale nu sunt îndeplinite, presedintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special prevăzut la art. 42 alin. (2) si la art. 43, căruia îi solicită, în scris, remedierea, în termen de cel mult 7 zile, a neregularitătilor constatate.

(3) În cazul în care sunt întrunite cerintele prevăzute la alin. (1), instanta va proceda la solutionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special.

(4) Instanta pronuntă o hotărâre motivată de admitere sau respingere a cererii.

(5) Hotărârea tribunalului se comunică semnatarului cererii de înscriere în registrul special, în termen de cel mult 5 zile de la pronuntare.“;

Art. 45: “(1) Hotărârea tribunalului este supusă numai recursului.

(2) Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronuntare.

(3) Recursul se judecă, cu citarea împuternicitului special, în termen de 45 de zile. Instanta de recurs redactează decizia si restituie dosarul tribunalului, în termen de 5 zile de la pronuntare.“;

– Art. 49: “(1) Organizatia sindicală constituită prin asociere este obligată să aducă la cunostintă tribunalului unde s-a înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum si orice schimbare în compunerea organului de conducere.

(2) Pentru aprobarea modificării statutului sunt aplicabile în mod corespunzător dispozitiile art. 42–48.

(3) Instanta este obligată să mentioneze în registrul special modificările din statut, precum si schimbările din compunerea organului de conducere al organizatiei sindicale.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (4) referitoare la statul român, art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 relative la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)–(3) privind accesul liber la justitie si ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei. De asemenea, consideră că sunt încălcate si prevederile Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 87/1948 privind libertatea sindicală si apărarea dreptului sindical, ratificată de România prin Decretul nr. 213/1957, publicat în Buletinul Oficial nr. 4 din 18 ianuarie 1958.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Având în vedere că art. 299 alin. 3, art. 300 alin. 4, art. 303 alin. 3, art. 304 pct. 10 si 11, art. 308 alin. 3, 4 si 5 din Codul de procedură civilă au fost abrogate înainte de sesizarea Curti Constitutonale si tinâd cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căora Curtea nu se poate pronunt decât asupra constitutionalitătii dispozitilor legale “în vigoare“, exceptia de neconstitutionalitate a acestora este inadmisibilă.

Cu privire la prevederile art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, Curtea retine că, prin Decizia nr. 176/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005, a admis exceptia de neconstitutionalitate a acestora, “în ceea ce priveste sanctionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs «numele, domiciliul sau resedinta părtilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comertului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal si contul bancar», precum si – dacă recurentul locuieste în străinătate – «domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul»“. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile declarate neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii.

Ca atare, si exceptia de neconstitutionalitate a art. 3021  alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă este, asadar, inadmisibilă.

II. În ceea ce priveste celelalte dispozitii criticate din Codul de procedură civilă si art. 43, 44, 45 si 49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, Curtea retine că, în conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, procedura de judecată si exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti sunt stabilite prin lege. Din aceste prevederi constitutionale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili conditiile în care părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, bineînteles, cu respectarea normelor si principiilor consacrate prin Legea fundamentală si prin actele juridice internationale la care România este parte.

Examinând dispozitiile criticate din Codul de procedură civilă si din Legea sindicatelor, Curtea constată că nici una dintre acestea nu contravine vreunei prevederi din Legea fundamentală.

În realitate, problema ridicată de autorii exceptiei, si anume dacă în procedura necontencioasă reglementată de Legea nr. 54/2003 este admisibilă formularea unei cereri de interventie principală, este o problemă de interpretare si aplicare a legii care tine de resortul instantelor judecătoresti. Dar si în situatia în care – tinând seama că obiectul unei interventii principale implică întotdeauna afirmarea unui drept propriu si are, în consecintă, un caracter contencios – s-ar retine că procedura prevăzută de dispozitiile art. 43–45 si art. 49 din Legea sindicatelor (dispozitii care fac parte din capitolul IV – “Forme de asociere a organizatiilor sindicale“) exclude posibilitatea introducerii unei cereri de interventie pe cale principală, Curtea constată că acestea nu contravin principiilor statului de drept, egalitătii în drepturi sau liberului acces la justitie, întrucât procedura specială se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeasi situatie juridică si nu împiedică apărarea drepturilor acestora pe cale judiciară, pe calea procedurii contencioase prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 299 alin. 3, art. 300 alin. 4, art. 3021 alin. 1 lit. a), art. 303 alin. 3, art. 304 pct. 10 si 11, art. 307, art. 308 alin. 3, 4 si 5 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Confederatia Sindicatelor Democratice din România si Uniunea Judeteană a Sindicatelor Libere Mures – Uniunea Teritorială a Confederatiei Sindicatelor Democratice din România în Dosarul nr. 822/C/2005 al Curtii de Apel Târgu Mures – Sectia civilă.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1 si 2, art. 299 alin. 1 si 2, art. 300 alin. 1, 2, 3 si 5, art. 301, art. 302, art. 3021 alin. 1 lit. b)–d) si alin. 2, art. 303 alin. 1, 2, 4 si 5, art. 304 pct. 1–9, art. 3041–306, art. 308 alin. 1 si 2, art. 309–316, art. 335 si 338 din Codul de procedură civilă si a art. 43, 44, 45 si 49 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, exceptie ridicată de aceiasi autori în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 282

din 28 martie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Mihaela Cîrstea – procuror

Valentina Bărbăteanu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, exceptie ridicată de Savin Năstase în Dosarul nr. 5.444/2005 al Tribunalului Arad – Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că autorul exceptiei critică aspecte legate de aplicarea si interpretarea prevederilor art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 5.444/2005, Tribunalul Arad – Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Exceptia de neconstitutionalitate a fost invocată de Savin Năstase într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui ordin emis de presedintele Casei de Asigurări de Sănătate Arad.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege criticate contravin dispozitiilor art. 47, 53 si 57 din Constitutie. În opinia sa, nimeni nu poate fi obligat să îsi respecte sau să îsi exercite un drept propriu si consideră că nu poate fi obligat să achite contributia la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, din moment ce nu doreste să beneficieze de servicii medicale pe teritoriul României.

Tribunalul Arad – Sectia comercială si contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. Precizează că reglementarea obligatiei de contributie la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate reprezintă consacrarea la nivelul legii a regulii constitutionale potrivit căreia cetătenii au dreptul la asistentă medicală în unitătile sanitare de stat. Apreciază că obligatia persoanelor de a contribui la constituirea fondului mentionat nu pune în discutie restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti. În ceea ce priveste critica prin raportare la dispozitiile art. 57 din Constitutie, consideră că nu poate fi retinută, întrucât aceste prevederi constitutionale nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, modificată si completată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 107/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 21 iulie 2005. Dispozitiile de lege criticate au următorul continut:

– Art. 1 alin. (2) lit. d): “Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii si functionează ca un sistem unitar, pe baza următoarelor principii: (...)

d) participarea obligatorie la plata contributiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului national unic de asigurări sociale de sănătate;“;

– Art. 4 alin. (1): “Sunt asigurati, potrivit prezentei ordonante de urgentă, toti cetătenii români cu domiciliul în tară, precum si cetătenii străini si apatrizii care au domiciliul sau resedinta în România si fac dovada plătii contributiei la fond, în conditiile prezentei ordonante de urgentă.“;

– Art. 8 alin. (1): “Obligatia virării contributiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă sau în baza unui statut special prevăzut de lege, precum si persoanelor fizice, după caz.“

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispozitii din Legea fundamentală: art. 47 – “Nivelul de trai“, art. 53 – “Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti“ si art. 57 – “Exercitarea drepturilor si a libertătilor“.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că stabilirea existentei sau inexistentei calitătii de asigurat a autorului exceptiei si, implicit, obligativitatea plătii contributiei la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate constituie o problemă de fapt care excedează competentei instantei de contencios constitutional.

Pronuntarea asupra aspectelor de interpretare si aplicare a legii este de competenta exclusivă a instantei de judecată în fata căreia a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate.

Pe de altă parte, desi autorul exceptiei sustine că prevederile criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 încalcă dispozitiile art. 47, 53 si 57 din Constitutie, nu argumentează în nici un fel în ce rezidă această contradictie, astfel încât si sub acest aspect critica este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, exceptie ridicată de Savin Năstase în Dosarul nr. 5.444/2005 al Tribunalului Arad – Sectia comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 martie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Aranjamentului administrativ pentru aplicarea Conventiei dintre România si Marele Ducat de Luxemburg în domeniul securitătii sociale, semnat la Bruxelles la 8 decembrie 2005

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Se aprobă Aranjamentul administrativ, semnat la Bruxelles la 8 decembrie 2005, între autoritătile competente română si luxemburgheză, pentru aplicarea Conventiei dintre România si Marele Ducat de Luxemburg în domeniul securitătii sociale, semnată la Bucuresti la 18 noiembrie 2004, ratificată prin Legea nr. 298/2005.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

Ministrul sănătătii,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 5 aprilie 2006.

Nr. 455.

 

ARANJAMENT ADMINISTRATIV

pentru aplicarea Conventiei dintre România si Marele Ducat de Luxemburg în domeniul securitătii sociale

 

În aplicarea art. 41 paragraful 1 din Conventia dintre România si Marele Ducat de Luxemburg, în domeniul securitătii sociale, semnată la Bucuresti la 18 noiembrie 2004, autoritătile competente au convenit de comun acord următoarele dispozitii:

 

PARTEA I

Dispozitii generale

 

ARTICOLUL 1

Definitii

 

1. În scopul aplicării prezentului aranjament administrativ:

a) termenul Conventie desemnează Conventia dintre România si Marele Ducat de Luxemburg în domeniul securitătii sociale, semnată la Bucuresti la 18 noiembrie 2004;

b) termenul aranjament desemnează prezentul aranjament administrativ pentru aplicarea Conventiei dintre România si Marele Ducat de Luxemburg în domeniul securitătii sociale.

2. Termenii utilizati în prezentul aranjament au semnificatia care le-a fost atribuită în art. 1 din Conventie.

 

ARTICOLUL 2

Organisme de legătură

 

1. Conform paragrafului 3 al art. 41 din Conventie, sunt desemnate ca organisme de legătură:

• pentru Marele Ducat de Luxemburg:

– Inspectia Generală de Securitate Socială;

• pentru România:

– Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale sau alte institutii responsabile conform legislatiei nationale pentru indemnizatiile pentru incapacitate de muncă determinată de boli obisnuite sau de accidente în afara muncii, de boli profesionale si accidente de muncă; prestatiile în natură în caz de boală profesională si accident de muncă; prestatiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor si recuperarea capacitătii de muncă; indemnizatiile de maternitate; indemnizatiile pentru cresterea copilului si îngrijirea copilului bolnav; pensiile pentru limită de vârstă; pensiile anticipate; pensiile de invaliditate; pensiile de urmas; ajutoarele de deces;

– Casa Natională de Asigurări de Sănătate, pentru prestatiile în natură în caz de boală si maternitate;

– Agentia Natională pentru Ocuparea Fortei de Muncă, pentru indemnizatia de somaj;

– Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, pentru prestatiile familiale.

2. Pentru aplicarea Conventiei, organismele de legătură desemnate la paragraful 1 pot comunica direct între ele, precum si cu persoanele interesate sau cu reprezentantii legali ai acestora.

3. Organismele de legătură stabilesc de comun acord procedurile comune si formularele necesare pentru aplicarea Conventiei si a prezentului aranjament.

 

ARTICOLUL 3

Institutii competente

 

Pentru aplicarea legislatiei prevăzute la paragraful 1 al art. 2 din Conventie sunt desemnate ca institutii competente:

A. pentru România:

– casele teritoriale de pensii sau alte institutii responsabile conform legislatiei nationale pentru indemnizatiile pentru incapacitate de muncă determinată de boli obisnuite sau de accidente în afara muncii, de boli profesionale si accidente de muncă; prestatiile în natură în caz de boală profesională si accident de muncă; prestatiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor si recuperarea capacitătii de muncă; indemnizatiile de maternitate; indemnizatiile pentru cresterea copilului si îngrijirea copilului bolnav; pensiile pentru limită de vârstă; pensiile anticipate; pensiile de invaliditate; pensiile de urmas; ajutoarele de deces;

– Agentia pentru Ocuparea Fortei de Muncă a Municipiului Bucuresti si agentiile judetene pentru ocuparea fortei de muncă, pentru indemnizatia de somaj;

– directiile teritoriale de muncă, pentru prestatiile familiale;

– casele de asigurări de sănătate, pentru prestatiile în natură în caz de boală si maternitate.

Pentru aplicarea art. 7 din Conventie:

– casele teritoriale de pensii si alte institutii responsabile conform legislatiei nationale;

B. pentru Marele Ducat de Luxemburg:

(i) în ceea ce priveste boala si maternitatea:

– uniunea caselor de boală;

– casele de boală;

(ii) în ceea ce priveste accidentele de muncă si bolile profesionale:

– asociatia de asigurare contra accidentelor;

(iii) în ceea ce priveste pensiile de bătrânete, de invaliditate si de urmas:

– casele de pensii;

(iv) în ceea ce priveste constatarea invaliditătii:

– controlul medical de securitate socială;

(v) în ceea ce priveste prestatiile de somaj:

– administratia de ocupare;

(vi) în ceea ce priveste prestatiile familiale:

– Casa natională de prestatii familiale.

Pentru aplicarea art. 7 din Conventie:

– Centrul comun de securitate socială.

 

ARTICOLUL 4

Solicitarea admiterii la asigurarea facultativă continuă

 

În scopul aplicării art. 7 din Conventie, institutia competentă a părtii contractante care primeste o solicitare de admitere la asigurarea facultativă continuă poate să se adreseze, direct sau prin intermediul organismelor de legătură, institutiei competente a celeilalte părti contractante pentru a solicita un formular care să ateste perioadele de asigurare realizate sub legislatia acestei părti contractante.

 

ARTICOLUL 5

Atestare privind totalizarea perioadelor de asigurare

 

1. Pentru aplicarea art. 6 din Conventie, în cazul în care pentru dobândirea, mentinerea sau redobândirea dreptului la prestatii este necesară luarea în considerare a perioadelor de asigurare realizate în baza legislatiei celeilalte părti contractante, institutia competentă a acestei din urmă părti contractante va elibera un formular care atestă perioadele de asigurare realizate în baza legislatiei pe care aceasta o aplică.

2. Acest formular este eliberat fie la solicitarea celui interesat, fie la solicitarea institutiei competente a celeilalte părti contractante si este transmis fie direct, fie prin intermediul organismelor de legătură ale celor două părti contractante.

 

PARTEA a II-a

Legislatie aplicabilă

 

ARTICOLUL 6

Atestare privind legislatia aplicabilă

 

1. În cazurile prevăzute la art. 10 din Conventie, institutia desemnată a părtii contractante a cărei legislatie este aplicabilă eliberează lucrătorului, la cererea acestuia sau a angajatorului, un formular care să ateste că rămâne supus acestei legislatii. Formularul indică perioada de detasare sau de lucru temporar pe teritoriul celeilalte părti contractante. Membrii de familie care îl însotesc pe lucrător sunt, de asemenea, mentionati în acest formular.

2. Institutia desemnată să elibereze formularul prevăzut la paragraful 1 este:

a) atunci când este aplicabilă legislatia luxemburgheză:

– Centrul comun de securitate socială;

b) atunci când este aplicabilă legislatia română:

– Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

3. Institutia care eliberează formularul prevăzut la paragraful 1 va înmâna un exemplar valabil al formularului lucrătorului si angajatorului. Lucrătorii vor trebui să păstreze formularul pe durata sederii lor pe teritoriul celeilalte părti contractante pentru a-l prezenta, dacă este cazul, institutiei acestei din urmă părti contractante sau organelor de control. Institutia unei părti contractante, care eliberează formularul prevăzut la paragraful 1, transmite o copie a acestuia institutiei celeilalte părti contractante.

4. În cazul întreruperii perioadei de detasare sau a activitătii temporare înaintea termenului initial prevăzut, lucrătorul sau angajatorul trebuie să informeze institutia părtii contractante pe teritoriul căreia lucrătorul este asigurat, care va informa la rândul său institutia celeilalte părti contractante.

 

ARTICOLUL 7

Prelungire

 

1. În caz de prelungire după perioada de 12 luni, acordul prevăzut la paragraful 3 al art. 10 din Conventie trebuie să fie cerut de lucrător sau de angajator institutiei desemnate la paragraful 2 al art. 6 din prezentul aranjament a părtii contractante pe teritoriul căreia lucrătorul este detasat sau efectuează o activitate temporară, înainte de expirarea perioadei autorizate initial.

2. Acest acord este eliberat prin intermediul formularului de prelungire a detasării, care este comunicat lucrătorului, angajatorului si institutiei celeilalte părti contractante desemnate la paragraful 2 al art. 6 din prezentul aranjament.

 

ARTICOLUL 8

Derogări

 

Cererile privind exceptiile prevăzute la art. 14 din Conventie trebuie adresate autoritătilor competente respective sau institutiilor desemnate de acestea.

 

PARTEA a III-a

Dispozitii speciale privind diferitele categorii de prestatii

 

SECTIUNEA 1

Prestatii de boală si maternitate

 

ARTICOLUL 9

Acordarea de prestatii în caz de resedintă pe teritoriul celeilalte părti contractante

 

1. Pentru a beneficia de prestatii în natură în baza art. 16 din Conventie, persoana asigurată trebuie să prezinte institutiei locului de resedintă un formular care să ateste că are dreptul la aceste prestatii. Acest formular este eliberat de institutia competentă, la cererea persoanei asigurate, dacă este posibil înainte să părăsească teritoriul părtii contractante unde îsi are domiciliul, si va indica exact durata perioadei în care aceste prestatii pot fi acordate.

Dacă persoana asigurată nu prezintă formularul mentionat, institutia locului de resedintă se adresează institutiei competente pentru a-l obtine.

2. Dispozitiile paragrafului 1 se aplică prin analogie membrilor de familie ai persoanei asigurate, atunci când acestia se află pe teritoriul celeilalte părti contractante.

 

ARTICOLUL 10

Acordarea de prestatii persoanelor care lucrează pe teritoriul celeilalte părti contractante si membrilor lor de familie care îi însotesc

 

1. Pentru a beneficia de prestatii în natură în baza paragrafelor 1 si 2 ale art. 17 din Conventie, lucrătorul si membrii familiei sale trebuie să se înscrie, pe lângă institutia locului de domiciliu, prin prezentarea unui formular care să ateste că are dreptul la aceste prestatii în natură pentru el însusi si pentru membrii familiei sale. Acest formular este eliberat de institutia competentă. Dacă lucrătorul sau membrii familiei sale nu prezintă formularul mentionat, institutia locului de domiciliu se adresează institutiei competente pentru a-l obtine.

2. Acest formular rămâne valabil atât timp cât institutia locului de domiciliu nu a primit notificarea anulării acestuia.

3. Institutia locului de domiciliu avizează institutia competentă în legătură cu toate înscrierile pe care ea le-a efectuat conform dispozitiilor paragrafului 1.

 

ARTICOLUL 11

Acordarea de prestatii membrilor de familie ai persoanei asigurate sau ai titularului de pensie, care au domiciliul pe teritoriul celeilalte părti contractante

 

1. Pentru a beneficia de prestatii în natură în baza paragrafului 3 al art. 17 si a paragrafului 3 al art. 19 din Conventie, membrii de familie trebuie să se înscrie pe lângă institutia de la locul lor de domiciliu, prezentând:

a) un formular eliberat de institutia competentă, care să ateste deschiderea dreptului la prestatii în natură. Acest formular este valabil atât timp cât institutia competentă nu a notificat anularea acestuia institutiei  locului de domiciliu;

b) documentele justificative solicitate în mod obisnuit de legislatia statului de domiciliu pentru acordarea prestatiilor în natură membrilor de familie.

2. Institutia locului de domiciliu va Onstiinta institutia competentă dacă membrii de familie au sau nu au dreptul la prestatii în baza legislatiei pe care ea o aplică.

 

ARTICOLUL 12

Prestatii în natură de mare importantă

 

Pentru acordarea de prestatii în natură de mare importantă, prevăzute în lista cuprinsă în anexa la prezentul aranjament, institutia locului de resedintă sau de domiciliu solicită autorizatia institutiei competente, în aplicarea paragrafului 5 al art. 16 si a paragrafului 2 al art. 17 din Conventie. Institutia locului de resedintă sau de domiciliu informează imediat institutia competentă, atunci când aceste prestatii au fost acordate în caz de urgentă, fără autorizare prealabilă.

 

ARTICOLUL 13

Spitalizare

 

1. În cazul aplicării paragrafelor 1–3 ale art. 16 si a paragrafului 1 al art. 17 din Conventie, institutia locului de resedintă sau de domiciliu notifică institutiei competente, într-un termen de 15 zile de la data la care a luat cunostintă, data internării într-un spital sau într-un alt stabiliment medical si durata probabilă a spitalizării.

2. La iesirea din spital sau din stabilimentul medical institutia locului de resedintă sau de domiciliu notifică în acelasi termen institutiei competente data externării.

 

ARTICOLUL 14

Acordarea de prestatii în bani

 

1. Pentru a beneficia de prestatii în bani în baza prevederilor art. 18 din Conventie, în cazul în care are resedinta sau domiciliul pe teritoriul celeilalte părti contractante, lucrătorul trebuie să se adreseze într-un termen de 3 zile de la aparitia incapacitătii de muncă institutiei locului de resedintă sau de domiciliu, prezentând acesteia un certificat privind incapacitatea de muncă, eliberat de medicul curant.

2. Institutia locului de resedintă sau de domiciliu transmite imediat institutiei competente certificatul privind incapacitatea de muncă.

3. Totusi, institutia competentă poate solicita institutiei locului de resedintă sau de domiciliu să efectueze un control medical ori administrativ suplimentar.

4. Institutia competentă va plăti direct persoanei interesate prestatiile în bani.

5. Dispozitiile paragrafelor 1–4 ale art. 21 din prezentul aranjament sunt aplicabile prin analogie pentru plata prestatiilor în bani.

 

ARTICOLUL 15

Acordarea de prestatii titularilor de pensie si membrilor lor de familie

 

1. Pentru a beneficia de prestatii în natură în statul lor de domiciliu, titularul unei pensii prevăzut la paragraful 2 al art. 19 din Conventie, precum si membrii familiei sale trebuie să se înscrie la institutia locului lor de domiciliu, prezentând un formular prin care institutia competentă atestă că el are dreptul la prestatii în natură în baza legislatiei părtii debitoare a pensiei. Institutia competentă va transmite un exemplar institutiei celeilalte părti contractante.

2. Institutia locului de domiciliu notifică institutiei competente toate înscrierile pe care aceasta le-a efectuat.

3. Institutia competentă notifică institutiei locului de domiciliu încetarea dreptului la prestatii în natură pentru titularul unei pensii si pentru membrii săi de familie.

 

ARTICOLUL 16

Institutiile locului de resedintă sau de domiciliu

 

În aplicarea art. 20 din Conventie sunt desemnate ca institutii competente pentru aplicarea art. 16, 17 si 19 din Conventie:

• pentru Marele Ducat de Luxemburg:

– Uniunea caselor de boală si casele de boală;

• pentru România:

– casele de asigurări de sănătate; si pentru aplicarea art. 18 din Conventie:

• pentru Marele Ducat de Luxemburg:

– Uniunea caselor de boală si casele de boală;

• pentru România:

– casele teritoriale de pensii sau alte institutii responsabile potrivit legislatiei nationale.

 

ARTICOLUL 17

Modalitatea de rambursare între institutii

 

1. În aplicarea paragrafului 1 al art. 21 din Conventie, cheltuielile pentru prestatiile acordate în baza dispozitiilor art. 16, 17 si ale paragrafelor 2 si 3 ale art. 19 din Conventie sunt rambursate pe baza costurilor efective suportate de institutia locului de domiciliu sau de resedintă care a acordat prestatiile, asa cum rezultă din extrasele individuale de cheltuieli efective pe care această institutie le prezintă.

2. Rambursarea cheltuielilor se efectuează în euro prin intermediul Uniunii caselor de boală, pentru Marele Ducat de Luxemburg, si al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, pentru România, care prezintă situatia recapitulativă a cheltuielilor efectuate în fiecare semestru, însotită de extrasele individuale. Conversia din lei (RON) în euro () se stabileste la cursul de schimb valutar oficial din data emiterii cererii de rambursare.

3. Cererea de rambursare a cheltuielilor se trimite după terminarea fiecărui semestru, dar nu mai târziu de 3 ani, si va fi solutionată în termen de 6 luni de la primirea acesteia.

4. În caz de refuz la plată al cererii de rambursare, contestatia este comunicată până la expirarea termenului convenit pentru plată.

5. Nu pot fi luate în considerare pentru rambursare tarife superioare celor aplicabile prestatiilor în natură acordate persoanelor supuse legislatiei pe care o aplică institutia care a acordat prestatiile.

 

SECTIUNEA a 2-a

Prestatii de invaliditate, bătrânete si urmas

 

ARTICOLUL 18

Introducerea cererilor de pensie

 

1. Pentru a beneficia de prestatii în baza dispozitiilor părtii a III-a, sectiunea a 2-a din Conventie, solicitantul trebuie să adreseze o cerere institutiei competente de la locul de domiciliu, cu respectarea dispozitiilor legale pe care le aplică această institutie.

2. Dacă la momentul introducerii cererii nici o perioadă de asigurare nu a fost realizată în baza legislatiei părtii contractante pe teritoriul căreia solicitantul îsi are domiciliul, cererea trebuie să fie prezentată organismului de legătură al acestei părti contractante, care o va transmite fără întârziere organismului de legătură al celeilalte părti contractante.

 

ARTICOLUL 19

Instrumentarea cererilor de pensie

 

1. Institutiile competente ale celor două părti contractante îsi vor transmite fără întârziere, fie direct, fie prin intermediul organismelor de legătură si împreună cu un formular completat în acest scop, solicitările, precum si orice alt document disponibil care poate fi necesar pentru instrumentarea cererii.

2. În baza art. 5 din prezentul aranjament fiecare institutie competentă transmite institutiei competente a celeilalte părti contractante si un formular care să ateste perioadele de asigurare realizate conform legislatiei proprii.

3. Înainte de transmiterea prevăzută la paragrafele 1 si 2, institutia competentă a părtii contractante căreia i-a fost adresată cererea de prestatii va înscrie pe cerere data depunerii acesteia si va confirma exactitatea datelor personale si conformitatea acestora cu documentele prezentate în original. Această atestare tine loc de transmitere a documentelor.

4. Data depunerii cererii la institutia competentă a unei părti contractante este considerată data depunerii cererii pe lângă institutia competentă a celeilalte părti contractante, cu exceptia cazului în care persoana interesată a solicitat în mod expres ca acordarea drepturilor sale dobândite în baza legislatiei acestei din urmă părti contractante să fie suspendată.

5. În cazul în care persoana interesată solicită acordarea prestatiilor dobândite în baza legislatiei unei părti contractante, pe care le-a suspendat conform paragrafului anterior, institutia competentă a celeilalte părti contractante revizuieste prestatiile pe care le-a acordat conform legislatiei proprii.

 

ARTICOLUL 20

Notificarea deciziilor

 

Fiecare institutie competentă stabileste drepturile solicitantului, potrivit dispozitiilor părtii a III-a, sectiunea a 2-a din Conventie, si notifică persoanei interesate decizia respectivă, indicând căile si modalitătile de contestatie, si totodată transmite o copie a deciziei institutiei competente a celeilalte părti contractante.

 

ARTICOLUL 21

Plata pensiilor

 

1. Pensiile care sunt în sarcina institutiei unei părti contractante sunt plătite direct beneficiarilor care au domiciliul pe teritoriul celeilalte părti contractante, în termenele prevăzute de legislatia pe care această institutie o aplică.

2. La cererea beneficiarului, institutia competentă pentru acordarea prestatiilor în bani se va asigura că aceste prestatii vor fi depuse într-un cont bancar deschis de către beneficiar pe teritoriul părtii contractante unde această institutie îsi are sediul.

3. Beneficiarul trebuie să informeze institutia competentă, în momentul solicitării prestatiilor, cu privire la locul de domiciliu, banca si numărul de cont în care îi vor fi plătite prestatiile, cu respectarea dispozitiilor art. 31 din prezentul aranjament.

4. Plata se face conform art. 48 din Conventie, fără nici o deducere pentru costurile administrative. Totusi, costurile bancare sunt în sarcina titularului de pensie.

5. În cazul în care plata se efectuează pe teritoriul celeilalte părti contractante, beneficiarii sau persoanele îndreptătite care primesc prestatii în bani trebuie să transmită institutiei competente, la fiecare 12 luni, un document eliberat de autoritătile statului locului de domiciliu, care să ateste că acestia sunt în viată.

 

ARTICOLUL 22

Recalcularea, suspendarea sau încetarea acordării pensiilor

 

În cazul recalculării, suspendării sau încetării acordării pensiilor, institutia competentă care a luat această decizie o comunică persoanei interesate, precum si institutiei competente a celeilalte părti contractante, direct sau prin intermediul organismelor de legătură ale celor două părti contractante.

 

ARTICOLUL 23

Statistici

 

Organismele de legătură efectuează schimburi de statistici anuale privind tipul si numărul de pensii plătite în cealaltă parte contractantă, precum si cuantumul aferent.

 

SECTIUNEA a 3-a

Ajutorul în caz de deces

 

ARTICOLUL 24

Acordarea ajutorului în caz de deces

 

1. Pentru a beneficia de ajutor în caz de deces, în baza legislatiei uneia dintre părtile contractante, solicitantul care are domiciliul pe teritoriul celeilalte părti contractante poate să adreseze cererea fie institutiei competente, fie institutiei de la locul de domiciliu.

2. Cererea trebuie să fie însotită de documentele justificative cerute de legislatia pe care o aplică institutia competentă.

3. Exactitatea informatiilor furnizate de către solicitant trebuie să fie stabilită prin documente oficiale anexate la cerere sau confirmate de organismele competente ale părtii contractante pe teritoriul căreia îsi are domiciliul solicitantul.

 

SECTIUNEA a 4-a

Prestatii în caz de accident de muncă si boală profesională

 

ARTICOLUL 25

Acordarea de prestatii în natură si în bani si rambursarea între institutii

 

1. Dispozitiile prezentului aranjament privind prestatiile în natură pentru asigurare de boală si maternitate sunt aplicabile prin analogie acordării prestatiilor în natură în caz de accident de muncă si boală profesională.

2. Dispozitiile prezentului aranjament privind prestatiile în bani pentru asigurarea de boală si maternitate sunt aplicabile prin analogie acordării prestatiilor în bani în caz de accident de muncă si boală profesională, cu exceptia rentelor pentru Marele Ducat de Luxemburg si a pensiilor pentru România.

3. Dispozitiile art. 17 si 21 din prezentul aranjament sunt aplicabile prin analogie.

 

SECTIUNEA a 5-a

Prestatiile de somaj

 

ARTICOLUL 26

Atestare privind totalizarea perioadelor de asigurare

 

1. Pentru aplicarea dispozitiilor art. 6 si 34 din Conventie, persoana interesată trebuie să prezinte institutiei competente un formular care să ateste perioadele de asigurare realizate în baza legislatiei celeilalte părti contractante.

2. Dacă persoana interesată nu prezintă acest formular, institutia competentă se adresează institutiei celeilalte părti contractante pentru a-l obtine.

3. Institutiile care eliberează formularul prevăzut la paragraful 1 indică, după caz:

– în scopul aplicării art. 36 din Conventie, perioada în care au fost acordate prestatii în baza legislatiei pe care ele o aplică;

– în scopul aplicării art. 37 din Conventie, numărul membrilor de familie aflati în sarcina persoanei interesate.

 

SECTIUNEA a 6-a
Prestatii familiale

 

ARTICOLUL 27

Atestare privind totalizarea perioadelor de domiciliu

 

Pentru aplicarea art. 39 din Conventie, institutia competentă a părtii contractante care primeste o solicitare de prestatii familiale poate să se adreseze, fie direct, fie prin intermediul organismelor de legătură, institutiei competente a celeilalte părti contractante, pentru a solicita o atestare a perioadelor de domiciliu realizate în baza legislatiei acestei părti contractante.

 

PARTEA a IV-a

Dispozitii diverse

 

ARTICOLUL 28

Control administrativ si medical

 

1. Controlul administrativ si medical al beneficiarilor de prestatii ai uneia dintre părtile contractante care au domiciliul sau resedinta pe teritoriul celeilalte părti contractante este efectuat, la cererea institutiei competente, de institutia locului de domiciliu sau de resedintă, potrivit modalitătilor prevăzute de legislatia pe care o aplică această ultimă institutie.

2. La cererea institutiei competente a uneia dintre părtile contractante, institutia competentă a celeilalte părti contractante comunică gratuit orice informatie de ordin medical si orice document pe care îl detine cu privire la invaliditatea solicitantului sau a beneficiarului de prestatie.

3. Institutiile competente păstrează totusi dreptul de a supune persoana interesată unui examen efectuat de către un medic la alegerea lor.

4. Costurile rezultate din controlul administrativ, precum si examenele medicale de punere sub observatie, de deplasare a medicilor si pentru anchetele administrative sau medicale necesare pentru stabilirea, acordarea sau revizuirea prestatiilor sunt rambursate institutiei care le-a efectuat, pe baza tarifelor pe care aceasta le aplică, de către institutia pe contul căreia acestea au fost efectuate.

Rambursarea este efectuată conform dispozitiilor art. 17 din prezentul aranjament. Examenele medicale efectuate în interesul institutiilor celor două părti contractante nu vor fi rambursate.

5. Organismele de legătură ale celor două părti contractante pot să convină renuntarea la rambursarea costurilor prevăzute la paragraful 4.

 

ARTICOLUL 29

Procedura de regularizare în caz de acordare a prestatiilor de asistentă socială

 

1. Atunci când persoana prevăzută la art. 3 din Conventie a beneficiat de asistentă socială pe teritoriul unei părti contractante pe o perioadă în cursul căreia ea avea dreptul la prestatii în baza legislatiei celeilalte părti contractante, institutia care a furnizat asistentă socială poate, dacă ea dispune de un recurs legal admisibil privind prestatiile datorate persoanei respective, să ceară institutiei celeilalte părti contractante debitoare de prestatii în favoarea acestei persoane să retină valoarea acordată cu titlu de asistentă socială din sumele pe care aceasta le plăteste persoanei respective.

2. Institutia debitoare operează retinerea în conditiile si limitele prevăzute pentru o astfel de compensare în legislatia pe care ea o aplică si transferă valoarea retinută către institutia creditoare.

 

ARTICOLUL 30

Schimb de informatii

 

1. Beneficiarii prestatiilor acordate în baza legislatiei uneia dintre părtile contractante care îsi au domiciliul pe teritoriul celeilalte părti contractante comunică institutiei competente, fie direct, fie prin intermediul organismelor de legătură, orice schimbare privind situatia personală sau familială, starea de sănătate a acestora, capacitatea lor de muncă, veniturile lor, precum si orice alte circumstante susceptibile să influenteze drepturile sau obligatiile acestora cu privire la legislatia mentionată la art. 2 din Conventie si cu privire la dispozitiile Conventiei.

2. Institutiile îsi comunică, fie direct, fie prin intermediul organismelor de legătură, orice informatie asemănătoare despre care au cunostintă.

 

ARTICOLUL 31

Referinte bancare

 

Beneficiarii prestatiilor în bani si institutiile competente trebuie să comunice institutiei competente debitoare referintele bancare potrivit normelor internationale (SWIFT CODE si/sau IBAN).

 

ARTICOLUL 32

Reluarea plătii unei prestatii

 

Atunci când, după suspendarea unei prestatii, persoana interesată redobândeste dreptul la prestatie în perioada în care îsi are domiciliul pe teritoriul celeilalte părti contractante, institutiile competente vor schimba informatiile esentiale în vederea reluării plătii prestatiei.

 

ARTICOLUL 33

Intrarea în vigoare si durata

 

Fiecare parte contractantă va îndeplini formalitătile necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului aranjament.

Prezentul aranjament se va aplica de la aceeasi dată ca si Conventia si va avea aceeasi durată.

Semnat la Bruxelles la 8 decembrie 2005, în două exemplare, fiecare în limbile română si franceză, cele două texte având valoare egală.

 

Pentru autoritatea competentă a României,

Gheorghe Barbu

Pentru autoritatea competentă

a Marelui Ducat de Luxemburg,

Mars Di Bartolomeo

 

ANEXĂ

la aranjament

 

LISTA

prestatiilor în natură de mare importantă

 

[Art. 16 paragraful 5 si art. 17 paragraful 2 din Conventie si art. 12 din aranjament]

a) proteze si aparate ortopedice sau ortoproteze, inclusiv corsete ortopedice din material întărit, precum si orice alte accesorii si instrumente;

b) pantofi ortopedici si pantofi ajutători (neortopedici);

c) proteze maxilare si faciale, peruci;

d) proteze oculare, lentile de contact, ochelari si ochelari telescop;

e) aparate pentru surzi, în special aparate acustice si fonetice;

f) proteze dentare (fixe si detasabile) si proteze obturante pentru cavitatea bucală;

g) vehicule pentru persoane cu dizabilităti fizice (cu comandă manuală sau motorizate), scaune rulante si alte mijloace mecanice care permit deplasarea, câini-ghid pentru orbi;

h) înnoirea materialelor prevăzute la literele precedente;

i) cure;

j) măsuri de readaptare functională si profesională;

k) orice alt act medical, orice alt material medical sau orice alt material similar al cărui cost depăseste 500 euro.