MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 662         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 1 august 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

343. – Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

981. – Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Rectificări la:

 - Legea nr. 337/2006

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. – Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 7, punctele 7 si 8 ale alineatului (1) vor avea următorul cuprins:

“7. contract de leasing financiar – orice contract de leasing care îndeplineste cel putin una dintre următoarele conditii:

a) riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;

c) utilizatorul are optiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferenta dintre durata normală de functionare maximă si durata contractului de leasing, raportată la durata normală de functionare maximă, exprimată în procente;

d) perioada de leasing depăseste 80% din durata normală de functionare maximă a bunului care face obiectul leasingului; în întelesul acestei definitii, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai putin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului;

8. contract de leasing operational – orice contract de leasing încheiat între locator si locatar, care transferă locatarului riscurile si beneficiile dreptului de proprietate, mai putin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală, si care nu îndeplineste niciuna dintre conditiile prevăzute la pct. 7 lit. b)–e); riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală există atunci când optiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului;“.

2. La articolul 7 alineatul (1), litera a) a punctului 21 va avea următorul cuprins:

“a) o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică, dacă acestea sunt sot/sotie sau rude până la gradul al III-lea inclusiv. Între persoanele afiliate, pretul la care se transferă bunurile corporale sau necorporale ori se prestează servicii reprezintă pret de transfer;“.

3. La articolul 12, literele k) si l) vor avea următorul cuprins:

“k) venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul international si prestările de servicii accesorii acestui transport;

l) venituri din prestarea de servicii de management sau de consultantă din orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obtinute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;“.

4. La articolul 12, litera q) se abrogă.

5. La articolul 12, după litera t) se introduce o nouă literă, litera t), cu următorul cuprins:

“t) venituri realizate din lichidare sau dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice române.“

6. La articolul 15, după litera k) a alineatului (1) se introduce o nouă literă, litera l), cu următorul cuprins:

“l) Fondul de garantare a pensiilor private, înfiintat potrivit legii.“

7. La articolul 15, litera f) a alineatului (2) va avea următorul cuprins:

“f) dividendele si dobânzile obtinute din plasarea disponibilitătilor rezultate din venituri scutite;“.

8. Articolul 20 va avea următorul cuprins:

“Venituri neimpozabile

Art. 20. – Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

a) dividendele primite de la o persoană juridică română;

b) diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se detin titluri de participare, precum si diferentele de valoare a investitiilor financiare pe termen lung, reprezentând actiuni detinute la societăti afiliate, titluri de participare si investitii detinute ca imobilizări, înregistrate astfel potrivit reglementărilor contabile. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit a cesionării, a retragerii, lichidării investitiilor financiare, precum si la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se detin titlurile de participare;

c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum si veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri si memorandumuri aprobate prin acte normative.“

9. După articolul 20 se introduce un nou articol, articolul 201, cu următorul cuprins:

“Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene

Art. 201. – (1) După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile si:

a) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întruneste cumulativ următoarele conditii:

1. plăteste impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei optiuni sau exceptări;

2. detine minimum 15% din capitalul social al unei persoane juridice dintr-un stat membru, respectiv minimum 10%, începând cu 1 ianuarie 2009;

3. la data înregistrării venitului din dividende detine participatia minimă prevăzută la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani.

Sunt, de asemenea, neimpozabile si dividendele primite de persoana juridică română prin intermediul sediului său permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoana juridică română îndeplineste cumulativ conditiile prevăzute la pct. 1–3;

b) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din alte state membre, societăti-mamă, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întruneste, cumulativ, următoarele conditii:

1. are una dintre formele de organizare prevăzute la alin. (4);

2. în conformitate cu legislatia fiscală a statului membru, este considerată a fi rezident al statului membru respectiv si, în temeiul unei conventii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat tert, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;

3. plăteste, în conformitate cu legislatia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei optiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;

4. detine minimum 15% din capitalul social al filialei dintr-un stat membru, respectiv o participare minimă de 10%, începând cu data de 1 ianuarie 2009;

5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină detine participatia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani.

(2) Prevederile alin. (1) lit. a) si b) nu se aplică profiturilor repartizate persoanelor juridice române, respectiv sediilor permanente din România ale unor persoane juridice străine dintr-un stat membru, în legătură cu lichidarea unei filiale dintr-un stat membru.

(3) În aplicarea prevederilor prezentului articol, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

a) stat membru – stat al Uniunii Europene;

b) filială dintr-un stat membru – persoana juridică străină al cărei capital social include si participatia minimă prevăzută la alin. (1) lit. a) pct. 2 si lit. b) pct. 4, detinută de o persoană juridică română, respectiv de un sediu permanent din România al unei persoane juridice străine dintr-un stat membru;

c) stat tert – oricare alt stat care nu este stat membru al Uniunii Europene.

(4) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b) pct. 1, formele de organizare pentru persoanele juridice străine sunt:

a) societătile înfiintate în baza legii belgiene, cunoscute ca ‘société anonyme’/’naamloze vennootschap’, ‘société en commandite par actions’/’commanditaire vennootschap op aandelen’, ‘société privée ŕ responsabilité limitée’/’besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid’, ‘société coopérative a responsabilité limitée’/’coöperatieve vennootschap met beperkte aansprakelijkheid’, ‘société coopérative a responsabilité illimitée’/‘coöperatieve vennootschap met onbeperkte aansprakelijkheid’, ‘société en nom collectif’/‘vennootschap onder firma’, ‘société en commandite simple’/‘gewone commanditaire vennootschap’, întreprinderi publice ce au adoptat una dintre formele juridice mentionate mai sus, si alte societăti constituite conform legii belgiene, supuse impozitului pe profit belgian;

b) societătile înfiintate în baza legii daneze, cunoscute ca ‘aktieselskab’ si ‘anpartsselskab’; alte societăti supuse impozitării, conform legii impozitului pe profit, în măsura în care venitul lor impozabil este calculat si impozitat în conformitate cu regulile generale ale legislatiei fiscale aplicabile la ‘aktieselskaber’;

c) societătile înfiintate în baza legii germane, cunoscute ca ‘Aktiengesellschaft’, ‘Kommanditgesellschaft auf Aktien’, ‘Gesellschaft mit beschränkter Haftung’, ‘Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit’, ‘Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaft’, ‘Betriebe gewerblicher Art von juristischen Personen des öffentlichen Rechts’, si alte societăti constituite conform legii germane, supuse impozitului pe profit german;

d) societătile înfiintate în baza legii grecesti, cunoscute ca ‘ανώνυμη εταιρεία, ‘εταιρεία περτωρτσμένης ευθύνης (Ε.Π.Ε)’ , si alte societăti constituite conform legii grecesti, supuse impozitului pe profit grec;

e) societătile înfiintate în baza legii spaniole, cunoscute ca ‘sociedad anónima’, ‘sociedad comanditaria por acciones’, ‘sociedad de responsabilidad limitada’, organsime de drept public care functionează în baza legii private; alte entităti constituite conform legii spaniole, supuse impozitului pe profit spaniol (‘Impuesto sobre Sociedades’);

f) societătile înfiintate în baza legii franceze, cunoscute ca ‘société anonyme’, ‘société en commandite par actions’, ‘société a responsabilité limitée’, ‘sociétés par actions simplifiées’, ‘sociétés d’assurances mutuelles’, ‘caisses d’épargne et de prévoyance’, ‘sociétés civiles’, care sunt automat supuse impozitului pe profit, ‘coopératives’, ‘unions de coopératives’, întreprinderi publice industriale si comerciale, precum si alte societăti constituite conform legii franceze, supuse impozitului pe profit francez;

g) societătile înfiintate sau existente în baza legii irlandeze, organisme înfiintate în baza Legii asociatiilor industriale si de aprovizionare, societăti de constructii înfiintate în baza Legii asociatiilor de constructii si trusturi bancare de economii, înfiintate în baza Legii trusturilor bancare de economii, 1989;

h) societătile înfiintate în baza legii italiene, cunoscute ca ‘societŕ per azioni’, ‘societŕ in accomandita per azioni’, ‘societŕ a responsabilitŕ limitata’, ‘societŕ cooperative’, ‘societŕ di mutua assicurazione’, si entităti publice si private a căror activitate este în întregime sau în principal comercială;

i) societătile înfiintate în baza legii statului Luxemburg, cunoscute ca ‘société anonyme’, ‘société en commandite par actions’, ‘société ŕ responsabilité limitée’, ‘société coopérative’, ‘société coopérative organisée comme une société anonyme’, ‘association d’assurances mutuelles’, ‘association d’épargne-pension’ ‘entreprise de nature commerciale, industrielle ou miničre de l’Etat, des communes, des syndicats de communes, des établissements publics et des autres personnes morales de droit public’, si alte societăti constituite în baza legii luxemburgheze, supuse impozitului pe profit luxemburghez;

j) societătile înfiintate în baza legii olandeze, cunoscute ca ‘naamloze vennootschap’, ‘besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid’, ‘Open commanditaire vennootschap’, ‘Coöperatie’, ‘onderlinge waarborgmaatschappij’, ‘Fonds voor gemene rekening’, ‘vereniging op coöperatieve grondslag’, ‘vereniging welke op onderlinge grondslag als verzekeraar of kredietinstelling optreedt’, si alte societăti constituite în baza legii olandeze si supuse impozitului pe profit olandez;

k) societătile înfiintate în baza legii austriece, cunoscute ca ‘Aktiengesellschaft’, ‘Gesellschaft mit beschränkter Haftung’, ‘Versicherungsvereine auf Gegenseitigkeit’, ‘Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaften’, ‘Betriebe gewerblicher Art von Körperschaften des öffentlichen Rechts’, ‘Sparkassen’, si alte societăti constituite în baza legii austriece si supuse impozitului pe profit austriac;

l) societătile comerciale sau societătile de drept civil ce au o formă comercială si întreprinderile publice înfiintate în conformitate cu legea portugheză;

m) societătile înfiintate în baza legii finlandeze, cunoscute ca ‘osakeyhtyiö/aktiebolag’, ‘osuuskunta/andelslag’, ‘säästöpankki/sparbank’ and ‘vakuutusyhtiö/försäkringsbolag’;

n) societătile înfiintate în baza legii suedeze, cunoscute ca as ‘aktiebolag’, ‘försäkringsaktiebolag’, ‘ekonomiska föreningar’, ‘sparbanker’, ‘ömsesidiga försäkringsbolag’;

o) societătile înfiintate în baza legii Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord;

p) societătile înfiintate în baza Reglementării Consiliului nr. 2.157/2001/CE, din 8 octombrie 2001, privind Statutul societătii europene (SE) si a Directivei 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001, de completare a Statutului societătii europene în ceea ce priveste implicarea lucrătorilor si asociatiile cooperatiste înfiintate în baza Reglementării Consiliului (CE) nr. 1.435/2003, din 22 iulie 2003, privind Statutul Societătii Cooperative Europene (SCE) si a Directivei Consiliului 2003/72/CE, din 22 iulie 2003, de completare a Statutului Societătii Cooperative Europene cu privire la implicarea angajatilor;

q) societătile înfiintate în baza legislatiei cehe, cunoscute ca ‘akciová spolećnost’, ‘spolećnost s ručením omezenym’;

r) societătile înfiintate în baza legii estoniene, cunoscute ca ‘täisühing’, usaldusühing’, ‘osaühing’, ‘aktsiaselts’, ‘tulundusühistu’;

s) societătile înfiintate în baza legii cipriote, cunoscute ca εταιρείας, supuse impozitului pe profit cipriot;

            s) societătile înfiintate în baza legii letone, cunoscute ca ‘akciju sabiedrıba’, ‘sabiedrıba ar ierobeźotu atbildību’;

t) societătile înfiintate în baza legii lituaniene;

t) societătile înfiintate în baza legii ungare, cunoscute ca ‘közkereseti társaság’, ‘betéti társaság’, ‘közös vállalat’, ‘korlátolt felelösségű társaság’, ‘részvénytársaság’, ‘egyesülés’, ‘közhasznú társaság’, ‘szövetkezet’;

u) societătile înfiintate în baza legii malteze, cunoscute ca ‘Kumpaniji ta’ ’Responsabilita Limitata’, ‘Socjetajiet en commandite li l-kapital taghhom maqsum f’azzjonijiet’;

v) societătile înfiintate în baza legii poloneze, cunoscute ca ‘spólka akcyjna’, ‘spólka z ograniczona odpowiedzialnoscia’;

w) societătile înfiintate în baza legii slovene, cunoscute ca ‘delniska družba’, ‘komanditna družba’, ‘družba z omejeno odgovornostjo’;

x) societătile înfiintate în baza legislatiei slovace, cunoscute ca ‘akciová spoloćnost’, ‘spoloćnost’ s rucĕním obmedzenm’, ‘komanditná spoloćnost’.

(5) Dispozitiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 90/435/CEE privind regimul fiscal comun care se aplică societătilor-mamă si filialelor acestora din diferite state membre, amendată prin Directiva 2003/123/CE a Consiliului.“

10. La articolul 21, litera e) a alineatului (2) va avea următorul cuprins:

“e) cheltuielile de transport si cazare în tară si în străinătate, efectuate de către salariati si administratori;“.

11. La articolul 21, literele b), c), j) si k) ale alineatului (3) vor avea următorul cuprins:

“b) suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordată salariatilor pentru deplasări în România si în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;

c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare. Intră sub incidenta acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru nastere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile si protezele, precum si cheltuielile pentru functionarea corespunzătoare a unor activităti sau unităti aflate în administrarea contribuabililor; grădinite, crese, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale si al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilisti, precum si pentru scolile pe care le au sub patronaj. În cadrul acestei limite, pot fi deduse si cheltuielile reprezentând: tichete de cresă acordate de angajator în conformitate cu legislatia în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori si salariatilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestatiilor pentru tratament si odihnă, inclusiv transportul, pentru salariatii proprii si pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariatii care au suferit pierderi în gospodărie si contributia la fondurile de interventie ale asociatiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din scoli si centre de plasament;

......................................................................................................................................................................

j) cheltuielile efectuate, în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 euro într-un an fiscal pentru fiecare participant;

k) cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 euro într-un an fiscal pentru fiecare participant;“.

12. La articolul 21, literele c), m), p) si s) ale alineatului (4) vor avea următorul cuprins:

“c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum si taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidenta acestor prevederi stocurile si mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamităti naturale sau a altor cauze de fortă majoră, în conditiile stabilite prin norme;

............................................................................................................................................................................

m) cheltuielile cu serviciile de management, consultantă, asistentă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora, în scopul activitătilor desfăsurate si pentru care nu sunt încheiate contracte;

...........................................................................................................................................................................

p) cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat si cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări si/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, si ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă totalul acestor cheltuieli îndeplineste cumulativ următoarele conditii:

1. este în limita a 3‰ din cifra de afaceri;

2. nu depăseste mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

În limitele respective se încadrează si cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul constructiei de localuri, al dotărilor, achizitiilor de tehnologie a informatiei si de documente specifice, finantării programelor de formare continuă a bibliotecarilor, schimburilor de specialisti, a burselor de specializare, a participării la congrese internationale;

..........................................................................................................................................................................

s) cheltuielile cu taxele si cotizatiile către organizatiile neguvernamentale sau asociatiile profesionale care au legătură cu activitatea desfăsurată de contribuabili si care depăsesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual, altele decât cele prevăzute la alin. (2) lit. g) si m).“

13. La articolul 22, litera d) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:

“d) provizioanele specifice, constituite potrivit legilor de organizare si functionare, de către institutiile de credit, institutiile financiare nebancare înscrise în Registrul general tinut de Banca Natională a României, precum si provizioanele specifice constituite de alte persoane juridice similare;“.

14. La articolul 22, literele e) si f) ale alineatului (1) se abrogă.

15. La articolul 22, litera h) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:

“h) rezervele tehnice constituite de societătile de asigurare si reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare si functionare, cu exceptia rezervei de egalizare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării;“.

16. La articolul 22, după litera k) a alineatului (1) se introduce o nouă literă, litera l), cu următorul cuprins:

“l) provizioanele constituite de companiile aeriene din România pentru acoperirea cheltuielilor de întretinere si reparare a parcului de aeronave si a componentelor aferente, potrivit programelor de întretinere a aeronavelor, aprobate corespunzător de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română.“

17. La articolul 23, alineatele (4) si (7) vor avea următorul cuprins:

“(4) Dobânzile si pierderile din diferente de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obtinute direct sau indirect de la bănci internationale de dezvoltare si organizatii similare, mentionate în norme, si cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obtinute de la institutiile de credit române sau străine, institutiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum si cele obtinute în baza obligatiunilor admise la tranzactionare pe o piată reglementată nu intră sub incidenta prevederilor prezentului articol.

...........................................................................................................................................................................

(7) Prevederile alin. (1)–(3) nu se aplică societătilor comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor băncilor străine care îsi desfăsoară activitatea în România, societătilor de leasing pentru operatiunile de leasing, societătilor de credit ipotecar, institutiilor de credit, precum si institutiilor financiare nebancare.“

18. La articolul 24, alineatul (15) va avea următorul cuprins:

“(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câstigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din functiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezintă valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidentiată în sold la data de 31 decembrie 2003 amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizate, pe durata normală de utilizare rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această dată.“

19. La articolul 27, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

“(5) Dacă o persoană juridică română detine minimum 15%, respectiv 10%, începând cu anul 2009, din titlurile de participare la o altă persoană juridică română care transferă active si pasive către prima persoană juridică, printr-o operatiune prevăzută la alin. (3), anularea acestor titluri de participare nu se consideră transfer impozabil.“

20. La articolul 27, alineatul (6) se abrogă.

21. După articolul 27 se introduce un nou articol, articolul 271, cu următorul cuprins:

Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor partiale, transferurilor de active si schimburilor de actiuni între societătile din diferite state membre ale Uniunii Europene

Art. 271. – (1) Prevederile prezentului articol se aplică după data aderării României la Uniunea Europeană.

 (2) Prevederile prezentului articol se aplică operatiunilor de fuziune, divizare, divizare partială, transferurilor de active si schimburilor de actiuni în care sunt implicate societăti din două sau mai multe state membre.

 (3) În sensul prezentului articol, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. fuziune – operatiunea prin care:

a) una sau mai multe societăti, în momentul si ca efect al dizolvării fără lichidare, îsi transferă totalitatea activelor si pasivelor către o altă societate existentă, în schimbul emiterii către participantii lor a titlurilor de participare reprezentând capitalul celeilalte societăti si, dacă este cazul, al plătii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în absenta valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;

b) două sau mai multe societăti, în momentul si ca efect al dizolvării fără lichidare, îsi transferă totalitatea activelor si pasivelor unei alte societăti care se înfiintează, în schimbul emiterii către participantii lor a unor titluri de participare reprezentând capitalul noii societăti si, dacă este cazul, a plătii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în absenta valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;

c) o societate, în momentul dizolvării fără lichidare, îsi transferă totalitatea activelor si pasivelor către societatea care detine toate titlurile de participare ce reprezintă capitalul său;

2. divizare – operatiunea prin care o societate, în momentul si ca efect al dizolvării fără lichidare, îsi transferă totalitatea activelor si pasivelor către două sau mai multe societăti existente ori nou-înfiintate, în schimbul emiterii către participantii săi, pe bază de proportionalitate, de titluri de participare reprezentând capitalul societătilor beneficiare si, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenta valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;

3. divizare partială – operatiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, una sau mai multe ramuri de activitate, către una sau mai multe societăti existente ori nou-înfiintate, lăsând cel putin o ramură de activitate în compania cedentă, în schimbul emiterii către participantii săi, pe bază de proportionalitate, titlurile de participare reprezentând capitalul societătilor beneficiare si, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenta valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;

4. active si pasive transferate – activele si pasivele societătii cedente care, în urma fuziunii, divizării sau divizării partiale, sunt integrate unui sediu permanent al societătii beneficiare, situat în statul membru al societătii cedente, si care contribuie la generarea profiturilor sau pierderilor luate în calcul la stabilirea bazei de impozitare;

5. transfer de active – operatiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, totalitatea sau una ori mai multe ramuri ale activitătii sale către altă societate, în schimbul transferării titlurilor de participare reprezentând capitalul societătii beneficiare;

6. schimb de actiuni – operatiunea prin care o societate dobândeste o participatie în capitalul altei societăti în asa fel încât dobândeste majoritatea drepturilor de vot sau majoritatea titlurilor de participare în societatea respectivă, în schimbul emiterii către participantii acesteia din urmă, în schimbul titlurilor lor, a titlurilor reprezentând capitalul societătii initiale si, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenta valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor emise ca valoare de schimb;

7. societate cedentă – societatea care îsi transferă activele si pasivele ori care transferă totalitatea sau una ori mai multe dintre ramurile activitătii sale;

8. societate beneficiară – societatea care primeste activele si pasivele sau totalitatea ori una sau mai multe dintre ramurile de activitate ale societătii cedente;

9. societate achizitionată – societatea în care altă societate detine o participatie, în urma unui schimb de titluri de participare;

10. societate achizitoare – societatea care achizitionează o participatie, din actiunile unei societăti, în urma unui schimb de titluri de participare;

11. ramură de activitate – totalitatea activului si pasivului unei diviziuni dintr-o societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie o activitate independentă, adică o entitate capabilă să functioneze prin propriile mijloace;

12. societate dintr-un stat membru – orice societate care îndeplineste cumulativ următoarele conditii:

a) are una dintre formele de organizare prezentate în anexa care face parte integrantă din prezentul titlu;

b) în conformitate cu legislatia fiscală a statului membru, este considerată ca avându-si sediul fiscal în statul membru si, în temeiul conventiei încheiate cu un stat tert privind evitarea dublei impuneri, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;

c) plăteste impozit pe profit sau un impozit similar impozitului pe profit, fără posibilitatea unei optiuni ori exceptări.

(4) Operatiunile de fuziune sau de divizare nu sunt transferuri impozabile pentru diferenta dintre pretul de piată al elementelor din activ si pasiv transferate si valoarea lor fiscală.

(5) Dispozitiile alin. (4) se aplică numai dacă compania beneficiară calculează amortizarea si orice câstig sau pierdere, aferente activelor si pasivelor transferate, în concordantă cu dispozitiile care ar fi fost aplicate companiei cedente dacă fuziunea, divizarea sau divizarea partială nu ar fi avut loc.

(6) În cazul în care provizioanele sau rezervele constituite au fost anterior deduse din baza impozabilă de către societatea cedentă si nu provin de la sediile permanente din străinătate, aceste provizioane sau rezerve pot fi preluate, în aceleasi conditii de deducere, de către sediul permanent al societătii beneficiare situat în România, societatea beneficiară asumându-si astfel drepturile si obligatiile societătii cedente.

(7) Referitor la operatiunile mentionate la alin. (2), în situatia în care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală, determinată potrivit prezentului titlu, aceasta nu se recuperează de către sediul permanent al societătii beneficiare situat în România.

(8) Atunci când o societate beneficiară detine o participatie la capitalul societătii cedente, veniturile societătii beneficiare provenite din anularea participatiei sale nu se impozitează în cazul în care participatia societătii beneficiare la capitalul societătii cedente este mai mare de 15%, respectiv 10%, începând cu data de 1 ianuarie 2009.

(9) În cazul schimbului de actiuni se aplică următoarele:

a) atribuirea, în cazul fuziunii, divizării sau al unui schimb de actiuni, a titlurilor de participare reprezentând capitalul societătii beneficiare ori achizitoare unui participant al societătii cedente sau achizitionate, în schimbul unor titluri reprezentând capitalul acestei societăti, nu reprezintă transferuri impozabile potrivit prezentului titlu si titlului III;

b) atribuirea, în cazul divizării partiale, a titlurilor de participare ale societătii cedente, reprezentând capitalul societătii beneficiare, nu reprezintă transferuri impozabile potrivit prezentului titlu si titlului III;

c) dispozitiile lit. a) se aplică numai dacă actionarul nu atribuie titlurilor de participare primite o valoare fiscală mai mare decât valoarea pe care acestea o aveau înainte de fuziune, divizare sau schimb de actiuni;

d) dispozitiile lit. b) se aplică numai dacă actionarul nu atribuie titlurilor de participare primite si celor detinute în compania cedentă o valoare fiscală mai mare decât valoarea titlurilor detinute la societatea cedentă înainte de divizarea partială;

e) profitul sau venitul provenit din cesionarea ulterioară a titlurilor de participare se impozitează potrivit prevederilor prezentului titlu sau ale titlului III, după caz;

f) expresia valoare fiscală reprezintă valoarea ce este utilizată pentru calcularea veniturilor sau pierderilor, în scopul determinării venitului impozabil ori aportului de capital al unui participant al societătii;

(10) Dispozitiile alin. (4)–(9) se aplică si transferului de active.

(11) Prevederile prezentului articol nu se aplică atunci când fuziunea, divizarea, divizarea partială, transferul de active sau schimbul de actiuni:

a) are ca obiectiv principal sau ca unul dintre principalele obiective frauda si evaziunea fiscală. Faptul că una dintre operatiunile prevăzute la alin. (2) nu este îndeplinită din motive economice valabile, cum ar fi restructurarea sau rationalizarea activitătilor societătilor participante la operatiune, poate constitui o prezumtie că operatiunea are ca obiectiv principal sau ca unul dintre obiectivele principale frauda si evaziunea fiscală;

b) are drept efect faptul că o societate, implicată sau nu în operatiune, nu mai îndeplineste conditiile necesare reprezentării angajatilor în organele de conducere ale societătii, în conformitate cu acordurile în vigoare înainte de operatiunea respectivă. Această prevedere se aplică în măsura în care în societătile la care face referire prezentul articol nu se aplică dispozitiile comunitare care contin norme echivalente privind reprezentarea angajatilor în organele de conducere ale societătii.

(12) Dispozitiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 90/434/CEE privind impunerea fuziunilor, divizărilor si transferului activelor si schimburilor de valori mobiliare între companii ale unor state membre diferite, amendată prin Directiva 2005/19/CE.“

22. Articolul 34 va avea următorul cuprins:

“Plata impozitului

Art. 34. – (1) Plata impozitului se face astfel:

a) contribuabilii, societăti comerciale bancare, persoane juridice române, si sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligatia de a plăti impozit pe profit anual, cu plăti anticipate efectuate trimestrial, actualizate cu indicele de inflatie (decembrie fată de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului initial al anului pentru care se efectuează plătile anticipate. Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaratiei privind impozitul pe profit, prevăzut la art. 35 alin. (1);

b) contribuabilii, altii decât cei prevăzuti la lit. a), au obligatia de a declara si plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, dacă în prezentul articol nu se prevede altfel. Începând cu anul 2008, acesti contribuabili urmează să aplice sistemul plătilor anticipate prevăzut pentru contribuabilii mentionati la lit. a).

(2) În cazul asocierilor fără personalitate juridică, impozitul datorat de către contribuabilii prevăzuti la art. 13 lit. c) si e) si retinut de către persoana juridică responsabilă se calculează prin aplicarea cotei de impozit asupra părtii din profiturile asocierii, care este atribuibilă fiecărui asociat. Persoana responsabilă are obligatia de a declara si plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se distribuie rezultatul asocierii.

(3) Contribuabilii prevăzuti la art. 13 lit. d) au obligatia de a declara si plăti impozit pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului.

(4) Organizatiile nonprofit au obligatia de a declara si plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

(5) Contribuabilii care obtin venituri majoritare din cultura cerealelor si plantelor tehnice, pomicultură si viticultură au obligatia de a declara si plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

(6) Contribuabilii prevăzuti la alin. (1) lit. a) au obligatia de a declara si efectua trimestrial plăti anticipate, în contul impozitului pe profit anual, în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele de inflatie (decembrie fată de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului initial al anului pentru care se efectuează plătile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plătile anticipate, este impozitul pe profit datorat conform declaratiei privind impozitul pe profit pentru anul precedent, fără a lua în calcul plătile anticipate efectuate în acel an.

(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (6), contribuabilii prevăzuti la alin. (1) lit. a) nou-înfiin tati, înfiintati în cursul anului precedent sau care, la sfârsitul anului fiscal precedent, înregistrează pierdere fiscală, efectuează plăti anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată.

(8) Prin exceptie de la prevederile alin. (6), contribuabilii prevăzuti la alin. (1) lit. a), care înregistrează pierdere contabilă la sfârsitul unui trimestru, nu mai au obligatia de a efectua plata anticipată stabilită pentru acel trimestru.

(9) Declararea, regularizarea si plata impozitului pe profit aferent anului fiscal 2006, în cazul contribuabililor prevăzuti la alin. (1) lit. a), se efectuează până la data de 31 martie 2007.

(10) Contribuabilii prevăzuti la alin. (1) lit. b) plătesc pentru ultimul trimestru o sumă egală cu impozitul calculat si evidentiat pentru trimestrul III al aceluiasi an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la termenul de depunere a declaratiei privind impozitul pe profit prevăzut la art. 35 alin. (1).

(11) Contribuabilii prevăzuti la alin. (1) lit. b), care definitivează până la data de 15 februarie închiderea exercitiului financiar anterior, depun declaratia anuală de impozit pe profit si plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor.

(12) Persoanele juridice care încetează să existe în cursul anului fiscal au obligatia să depună, prin exceptie de la prevederile art. 35 alin. (1), declaratia anuală de impozit pe profit si să plătească impozitul până la data depunerii situatiilor financiare la registrul comertului.

(13) Obligatiile fiscale reglementate de prezentul titlu sunt venituri ale bugetului de stat. Impozitul pe profit datorat pentru anul 2006 de către regiile autonome din subordinea consiliilor locale si a consiliilor judetene, precum si de către societătile comerciale în care consiliile locale si/sau judetene sunt actionari majoritari se declară, se regularizează si se plăteste la bugetele locale respective, până la data de 31 martie 2007. Dobânzile/majorările de întârziere si amenzile înregistrate de către regiile autonome din subordinea consiliilor locale si a consiliilor judetene, precum si de către societătile comerciale în care consiliile locale si/sau judetene sunt actionari majoritari se datorează si se plătesc potrivit legii.

(14) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a), indicele de inflatie necesar pentru actualizarea plătilor anticipate se comunică, prin ordin al ministrului finantelor publice, până la data de 15 aprilie a anului fiscal pentru care se efectuează plătile anticipate.“

23. La articolul 35, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art.35. – (1) Contribuabilii au obligatia să depună o declaratie anuală de impozit pe profit până la data de 15 aprilie inclusiv a anului următor.“

24. Articolul 36 va avea următorul cuprins:

“Declararea si retinerea impozitului pe dividende

Art. 36. – (1) O persoană juridică română care plăteste dividende către o persoană juridică română are obligatia să retină, să declare si să plătească impozitul pe dividende, retinut către bugetul de stat, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(2) Impozitul pe dividende se stabileste prin aplicarea unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut plătit către o persoană juridică română.

(3) Impozitul pe dividende care trebuie retinut se declară si se plăteste la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteste dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârsitul anului în care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteste până la data de 31 decembrie a anului respectiv.

(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor detine minimum 15%, respectiv 10%, începând cu anul 2009, din titlurile de participare ale acesteia la data plătii dividendelor, pe o perioadă de 2 ani împliniti până la data plătii acestora.

Prevederile prezentului alineat se aplică după data aderării României la Uniunea Europeană.

(5) Cota de impozit pe dividende prevăzută la alin. (2) se aplică si asupra sumelor distribuite fondurilor deschise de investitii.“

25. După articolul 38 din capitolul VII al titlului II “Impozitul pe profit“ se introduce o nouă anexă, cu următorul cuprins:

 

“ANEXĂ

 

LISTA SOCIETĂTILOR

la care se face referire în art. 271 alin. (3) pct. 12 lit. a)

 

a) societătile înfiintate în baza Reglementării Consiliului nr. 2.157/2001/CE, din 8 octombrie 2001, privind statutul societătii europene (SE) si a Directivei 2001/86/CE a Consiliului, din 8 octombrie 2001, de completare a Statutului societătii europene în ceea ce priveste implicarea lucrătorilor si asociatiile cooperatiste înfiintate în baza Reglementării Consiliului (CE) nr. 1.435/2003, din 22 iulie 2003, privind Statutul Societătii Cooperative Europene (SCE) si a Directivei Consiliului 2003/72/CE, din 22 iulie 2003, de completare a Statutului Societătii Cooperative Europene cu privire la implicarea angajatilor;

b) societătile înfiintate în baza legii belgiene, cunoscute ca ‘société anonyme’/’naamloze vennootschap’, ‘société en commandite par actions’/’commanditaire vennootschap op aandelen’, ‘société privée ŕ responsabilité limitée’/’besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid’, ‘société coopérative ŕ responsabilité limitée’/’coöperatieve vennootschap metbeperkte aansprakelijkheid’, ‘société coopérative ŕ responsabilité illimitée’/’coöperatieve vennootschap met onbeperkteaansprakelijkheid’, ‘société en nom collectif’/’vennootschap onder firma’, ‘société en commandite simple’/’gewone commanditaire vennootschap’, întreprinderi publice ce au adoptat una dintre formele juridice mentionate mai sus, si alte societăti constituite conform legii belgiene, supuse impozitului pe profit belgian;

c) societătile înfiintate în baza legislatiei cehe, cunoscute ca ‘akciová spolecnost’, ‘spolecnost s rucením omezenym’;

d) societătile înfiintate în baza legii daneze, cunoscute ca ‘aktieselskab’ si ‘anpartsselskab’; alte societăti supuse impozitării conform legii impozitului pe profit, în măsura în care venitul lor impozabil este calculat si impozitat în conformitate cu regulile generale ale legislatiei fiscale aplicabile la ‘aktieselskaber’;

e) societătile înfiintate în baza legii germane, cunoscute ca ‘Aktiengesellschaft’, ‘Kommanditgesellschaft auf Aktien’, ‘Gesellschaft mit beschränkter Haftung’, ‘Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit’, ‘Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaft’, ‘Betriebe gewerblicher Art von juristischen Personen des öffentlichen Rechts’, si alte societăti constituite conform legii germane, supuse impozitului pe profit german;

f) societătile înfiintate în baza legii estoniene ca ‘täisühing’, ‘usaldusühing’, ‘osaühing’, ‘aktsiaselts’, ‘tulundusühistu’;

g) societătile înfiintate în baza legii grecesti, cunoscute ca ‘ανώνυμη εταιρεία, ‘εταιρεία περτωρτσμένης ευθύνης (Ε.Π.Ε)

h) societătile înfiintate în baza legii spaniole, cunoscute ca ‘sociedad anónima’, ‘sociedad comanditaria por acciones’, ‘sociedad de responsabilidad limitada, organisme de drept public care functionează în baza legii private;

i) societătile înfiintate în baza legii franceze, cunoscute ca ‘société anonyme’, ‘société en commandite par actions’, ‘société ŕ responsabilité limitée’, ‘sociétés par actions simplifiées’, ‘sociétés d’assurances mutuelles’, ‘caisses d’épargne et de prévoyance’, ‘sociétés civiles’, care sunt automat supuse impozitului pe profit, ‘coopératives’, ‘unions de coopératives’, întreprinderi publice industriale si comerciale si alte societăti constituite conform legii franceze, supuse impozitului pe profit francez;

j) societătile înfiintate sau existente în baza legii irlandeze, organisme înfiintate pe baza legii asociatiilor industriale si de aprovizionare, societăti de constructii, înfiintate pe baza legii asociatiilor de constructii, si trusturile bancare de economii, înfiintate pe baza legii trusturilor bancare de economii, 1989;

k) societătile înfiintate în baza legii italiene, cunoscute ca ‘societŕ per azioni’, ‘societŕ in accomandita per azioni’, ‘societŕ a responsibilitŕ limitata’, ‘societŕ cooperative’, ‘societŕ di mutua assircurazione’, si entităti publice si private a căror activitate este în întregime sau în principal comercială;

l) societătile înfiintate în baza legii cipriote ca εταιρείας’, supuse impozitului pe profit;

m) societătile înfiintate în baza legii letone, cunoscute ca ‘akciju sabiedrıba’, ‘sabiedrıba ar ierobezotu atbildıbu’;

n) societătile înfiintate în baza legii lituaniene;

o) societătile înfiintate în baza legii statului Luxemburg, cunoscute ca ‘société anonyme’, ‘société en commandite par actions’, ‘société ŕ responsabilité limitée’, ‘société coopérative’, ‘société coopérative organisée comme une société anonyme’,

‘association d’assurances mutuelles’, ‘association d’épargne-pension’, ‘entreprise de nature commerciale, industrielle ou miničre de l’Etat, des communes, des syndicats de communes, des établissements publics et des autres personnes morales de droit public’, si alte societăti constituite în baza legii luxemburgheze, supuse impozitului pe profit luxemburghez;

p) societătile înfiintate în baza legii ungare, cunoscute ca ‘közkereseti társaság’, ‘betéti társaság’, ‘közös vállalat’, ‘korlátolt felelo˝sségu˝ társaság’, ‘részvénytársaság’, ‘egyesülés’, ‘kozhasznú társaság’, ‘szövetkezet’;

q) societătile înfiintate în baza legii malteze, cunoscute ca ‘Kumpaniji ta’ Responsabilita Limitata’, ‘Soc˙jetajiet en commandite li l-kapital taghŻ hom maqsum f’azzjonijiet’;

r) societătile înfiintate în baza legii olandeze, cunoscute ca ‘naamloze vennnootschap’, ‘besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid’, ‘Open commanditaire vennootschap’, ‘Coöperatie’, ‘onderlinge waarborgmaatschappij’, ‘Fonds voor gemene rekening’, ‘Vereniging op coöperatieve grondslag’, ‘vereniging welke op onderlinge grondslag als verzekeraar of

kredietinstelling optreedt’, si alte societăti constituite în baza legii olandeze si supuse impozitului pe profit olandez;

s) societătile înfiintate în baza legii austriece, cunoscute ca ‘Aktiengesellschaft’, ‘Gesellschaft mit beschränkter Haftung’, ‘Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaften’;

s) societătile înfiintate în baza legii poloneze, cunoscute ca ‘spólka akcyjna’, ‘spólka z ograniczona odpowiedzialnoscia’;

t) societătile comerciale sau societătile de drept civil ce au formă comercială, precum si alte entităti a căror activitate este de natură comercială sau industrială, înregistrate potrivit legii portugheze;

t) societătile înfiintate în baza legii slovene, cunoscute ca ‘delniska družba’, ‘komanditna družba’, ‘družba z omejeno odgovornostjo’;

u) societătile înfiintate în baza legislatiei slovace, cunoscute ca akciová spoloćnost’, ‘spoloćnost’ s rucĕním obmedzenm’, ‘komanditná spoloćnost’.

v) societătile înfiintate în baza legii finlandeze, cunoscute ca ‘osakeyhtiö/aktiebolag’, ‘osuuskunta/andelslag’, ‘säästöpankki/sparbank’ and ‘vakuutusyhtiö/försäkringsbolag’;

w) societătile înfiintate în baza legii suedeze, cunoscute ca ‘aktiebolag’, ‘försäkringsaktiebolag’, ‘ekonomiska föreningar’, ‘sparbanker’, ‘ömsesidiga försäkringsbolag’;

x) societătile înfiintate în baza legii Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord.“

26. La articolul 42, literele d) si j) vor avea următorul cuprins:

“d) pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadrati în gradul I de invaliditate, precum si pensiile, altele decât pensiile plătite din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative si cele finantate de la bugetul de stat;

..............................................................................................................................................................................

j) sumele sau bunurile primite cu titlu de mostenire ori donatie. Pentru proprietătile imobiliare, în cazul mostenirilor si donatiilor se aplică reglementările prevăzute la art. 771 alin. (2) si (3);“.

27. Articolul 43 va avea următorul cuprins:

“Cotele de impozitare

Art. 43. – (1) Cota de impozit este de 16% si se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:

a) activităti independente;

b) salarii;

c) cedarea folosintei bunurilor;

d) investitii;

e) pensii;

f) activităti agricole;

g) premii;

h) alte surse.

(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) cotele de impozit prevăzute expres pentru categoriile de venituri cuprinse în titlul III.“

28. La articolul 48, litera a) a alineatului (5) va avea următorul cuprins:

“a) cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum si pentru acordarea de burse private, efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinată conform alin. (6);“.

29. La articolul 48, literele g) si h) ale alineatului (5) vor avea următorul cuprins:

“g) contributiile efectuate în numele angajatilor la fonduri de pensii facultative, în conformitate cu legislatia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual pentru o persoană;

h) prima de asigurare voluntară de sănătate, conform legii, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual pentru o persoană;“.

30. La articolul 48, alineatul (6) va avea următorul cuprins:

“(6) Baza de calcul se determină ca diferentă între venitul brut si cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private, cheltuielile de protocol, cotizatiile plătite la asociatiile profesionale.“

31. La articolul 52, litera d) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:

“d) venituri din activităti desfăsurate în baza contractelor/conventiilor civile încheiate potrivit Codului civil, altele decât cele mentionate la art. 78 alin. (1) lit. e);“.

32. La articolul 55, după litera a) a alineatului (4) se introduce o nouă literă, litera a1), cu următorul cuprins:

“a1) tichetele de cresă acordate potrivit legii;“.

33. La articolul 55, litera k1) a alineatului (4) va avea următorul cuprins:

“k1) veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat, la functia de bază;“.

34. La articolul 57, litera a) a alineatului (2) va avea următorul cuprins:

“a) la locul unde se află functia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferentă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contributiilor obligatorii aferente unei luni, si următoarele:

– deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

– cotizatia sindicală plătită în luna respectivă;

– contributiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăsească echivalentul în lei a 200 euro;“.

35. La articolul 57, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

“(21) În cazul veniturilor din salarii si/sau al diferentelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează si se retine la data efectuării plătii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare privind veniturile realizate în afara functiei de bază la data plătii, si se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit.“

36. La articolul 57, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) Contribuabilii pot dispune asupra destinatiei unei sume reprezentând până la 2% din impozitul stabilit la alin. (3), pentru sustinerea entitătilor nonprofit care se înfiintează si functionează în conditiile legii, unitătilor de cult, precum si pentru acordarea de burse private, conform legii.“

37. După articolul 58 se introduce un nou articol, articolul 581, cu următorul cuprins:

“Deducerea sumelor economisite, potrivit legii, privind economisirea si creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ

Art. 581. – Contribuabilul poate deduce din veniturile impozabile din salarii, obtinute la functia de bază, cheltuielile efectuate pentru economisire în sistem colectiv pentru domeniul locativ, potrivit prevederilor Legii nr. 541/2002 privind economisirea si creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificările si completările ulterioare, în limita unei sume maxime egale cu 300 lei pe an. Obligatia acordării acestei deduceri revine organului fiscal competent si procedura de aplicare se stabileste prin ordin al ministrului finantelor publice.“

38. La articolul 60, alineatele (3) si (4) vor avea următorul cuprins:

“(3) Misiunile diplomatice si posturile consulare acreditate în România, precum si reprezentantele organismelor internationale ori reprezentantele societătilor comerciale si ale organizatiilor economice străine, autorizate potrivit legii să îsi desfăsoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajatii acestora, care realizează venituri din salarii impozabile în România, să îndeplinească obligatiile privind calculul, retinerea si virarea impozitului pe veniturile din salarii. Prevederile alin. (2) nu se aplică contribuabililor, în cazul în care optiunea de mai sus este formulată si comunicată organului fiscal competent.

(4) Persoana fizică, juridică sau orice altă entitate la care contribuabilul îsi desfăsoară activitatea, potrivit alin. (1), este obligată să ofere informatii organului fiscal competent referitoare la data începerii desfăsurării activitătii de către contribuabil si, respectiv, a încetării acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului, cu exceptia situatiei în care îndeplineste obligatia privind calculul, retinerea si virarea impozitului pe veniturile din salarii, potrivit alin. (3).“

39. La articolul 65, literele c) si e) ale alineatului (1) vor avea următorul cuprins:

“c) câstiguri din transferul titlurilor de valoare. Reprezintă titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investitii sau alt instrument financiar, calificat astfel de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum si părtile sociale;

...........................................................................................................................................................................

e) venituri din lichidare sau dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice.“

40. La articolul 65, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Sunt neimpozabile următoarele venituri din dobânzi:

a) venituri din dobânzi la depozitele la vedere/conturile curente;

b) venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat si obligatiunilor municipale;

c) venituri sub forma dobânzilor bonificate la depozitele clientilor constituite în baza Legii nr. 541/2002, cu modificările si completările ulterioare.“

41. La articolul 65, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

“(3) Nu sunt venituri impozabile veniturile realizate la prima tranzactionare a actiunilor emise de Fondul «Proprietatea» de către persoanele fizice cărora le-au fost emise aceste actiuni, în conditiile titlurilor I si VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare.“

42. La articolul 66, alineatele (1) si (4) vor avea următorul cuprins:

“Art.66. – (1) Câstigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investitii si părtile sociale, reprezintă diferenta pozitivă/negativă dintre pretul de vânzare si pretul de cumpărare pe tipuri de titluri de valori, diminuată, după caz, cu costurile aferente tranzactiei. În cazul tranzactiilor cu actiuni primite de persoanele fizice cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masă, pretul de cumpărare la prima tranzactionare va fi asimilat cu valoarea nominală a acestora. În cazul tranzactiilor cu actiuni cumpărate la pret preferential, în cadrul sistemului stock options plan, câstigul se determină ca diferentă între pretul de vânzare si pretul de cumpărare preferential, diminuat cu costurile aferente tranzactiei.

............................................................................................................................................................................

(4) Determinarea câstigului potrivit alin. (1)–(3) se efectuează la data încheierii tranzactiei, pe baza contractului încheiat între părti.“

43. La articolul 66, alineatul (41) se abrogă.

44. La articolul 66, alineatele (5) si (6) vor avea următorul cuprins:

“(5) Câstigul net anual se determină ca diferentă între câstigurile si pierderile înregistrate în cursul anului respectiv, ca urmare a tranzactionării titlurilor de valoare, altele decât părtile sociale si valorile mobiliare în cazul societătilor închise.

Câstigul net anual se calculează pe baza declaratiei privind venitul realizat, depusă conform prevederilor art. 83.

(6) Pentru tranzactiile din anul fiscal cu titlurile de valoare, altele decât părtile sociale si valorile mobiliare, în cazul societătilor închise, fiecare intermediar sau plătitor de venit, după caz, are următoarele obligatii:

a) calcularea câstigului anual/pierderii anuale pentru tranzactiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;

b) transmiterea informatiilor privind câstigul anual/pierderea anuală, precum si impozitul calculat si retinut ca plată anticipată, în formă scrisă către acesta, până la data de 28 februarie a anului următor celui pentru care se face calculul.“

45. La articolul 66, după alineatul (6) se introduc două noi alineate, alineatele (7) si (8), cu următorul cuprins:

“(7) Veniturile obtinute sub forma câstigurilor din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum si orice alte operatiuni de acest gen reprezintă diferentele de curs favorabile rezultate din aceste operatiuni, în momentul încheierii operatiunii si evidentierii în contul clientului. Câstigul net anual se determină ca diferentă între câstigurile si pierderile înregistrate în cursul anului respectiv din astfel de operatiuni. Câstigul net anual se calculează pe baza declaratiei privind venitul realizat, depusă conform prevederilor art. 83. Pentru tranzactiile din anul fiscal, fiecare intermediar sau plătitor de venit, după caz, are următoarele obligatii:

a) calcularea câstigului anual/pierderii anuale pentru tranzactiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;

b) transmiterea informatiilor privind câstigul anual/pierderea anuală, precum si impozitul calculat si retinut ca plată anticipată, în formă scrisă către acesta, până la data de 28 februarie a anului următor celui pentru care se face calculul.

(8) Venitul impozabil realizat din lichidare sau dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice reprezintă excedentul distributiilor în bani sau în natură peste aportul la capitalul social al persoanei fizice beneficiare.“

46. Articolul 67 va avea următorul cuprins:

“Retinerea impozitului din veniturile din investitii

Art. 67. – (1) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a detinerii de titluri de participare la fondurile închise de investitii, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Obligatia calculării si retinerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către actionari sau asociati. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite actionarilor sau asociatilor până la sfârsitul anului în care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteste până la data de 31 decembrie a anului respectiv.

(2) Veniturile sub formă de dobânzi pentru: depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate, începând cu data de 1 ianuarie 2007, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Pentru veniturile sub formă de dobânzi, impozitul se calculează si se retine de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire. În situatia sumelor primite sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate pe baza contractelor civile, calculul impozitului datorat se efectuează la momentul plătii dobânzii. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire, respectiv la momentul plătii dobânzii, pentru venituri de această natură, pe baza contractelor civile. Pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate, depozitele la vedere/conturile curente constituite anterior datei de 1 ianuarie 2007, dar a căror scadentă este începând cu data de 1 ianuarie 2007, pentru determinarea impozitului pe veniturile din dobânzi se aplică cota de impozit de la data constituirii.

(3) Calculul, retinerea si virarea impozitului pe veniturile din investitii, altele decât cele prevăzute la alin. (1) si (2) se efectuează astfel:

a) câstigul determinat din transferul titlurilor de valoare, altele decât părtile sociale si valorile mobiliare în cazul societătilor închise, se impune cu o cotă de 1%, impozitul retinut constituind plată anticipată în contul impozitului anual datorat. Obligatia calculării, retinerii si virării impozitului reprezentând plata anticipată revine intermediarilor, societătilor de administrare a investitiilor în cazul răscumpărării de titluri de participare la fondurile deschise de investitii sau altor plătitori de venit, după caz, la fiecare tranzactie. Impozitul calculat si retinut la sursă se virează la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost retinut. Pentru tranzactiile din anul fiscal contribuabilul are obligatia depunerii declaratiei privind venitul realizat, pe baza căreia organul fiscal stabileste impozitul anual datorat, respectiv impozitul anual pe care contribuabilul îl are de recuperat, si emite o decizie de impunere anuală, luându-se în calcul si impozitul retinut la sursă, reprezentând plată anticipată. Impozitul anual datorat se  stabileste de organul fiscal competent astfel:

1. prin aplicarea cotei de 16% asupra câstigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investitii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii;

2. prin aplicarea cotei de 1% asupra câstigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investitii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data dobândirii;

b) în cazul câstigurilor determinate din transferul valorilor mobiliare, în cazul societătilor închise, si din transferul părtilor sociale, obligatia calculării, retinerii si virării impozitului revine dobânditorului. Calculul si retinerea impozitului de către dobânditor se efectuează la momentul încheierii tranzactiei, pe baza contractului încheiat între părti. Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra câstigului, la fiecare tranzactie, impozitul fiind final. Transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare sau a părtilor sociale trebuie înscrisă în registrul comertului si/sau în registrul asociatilor/actionarilor, după caz, operatiune care nu se poate efectua fără justificarea virării impozitului la bugetul de stat.

Termenul de virare a impozitului este până la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra părtilor sociale sau a valorilor mobiliare la registrul comertului ori în registrul actionarilor, după caz, indiferent dacă plata titlurilor respective se face sau nu esalonat;

c) câstigul din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum si din orice alte operatiuni de acest gen, altele decât cele cu instrumente financiare tranzactionate pe piete autorizate si supravegheate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, se impune cu o cotă de 1% la fiecare tranzactie, impozitul retinut constituind plată anticipată în contul impozitului anual datorat. Obligatia calculării, retinerii si virării impozitului revine intermediarilor sau altor plătitori de venit, după caz. Impozitul calculat si retinut, reprezentând plată anticipată, se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost retinut. Pentru tranzactiile din anul fiscal contribuabilul are obligatia depunerii declaratiei privind venitul realizat, pe baza căreia organul fiscal stabileste impozitul annual datorat, respectiv impozitul anual pe care contribuabilul îl are de recuperat, si emite o decizie de impunere anuală, luându-se în calcul si impozitul retinut la sursă, reprezentând plată anticipată. Impozitul anual datorat se stabileste de organul fiscal competent, prin aplicarea cotei de 16% asupra câstigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (7);

d) venitul impozabil obtinut din lichidare sau dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice de către actionari/asociati persoane fizice se impune cu o cotă de 16%, impozitul fiind final. Obligatia calculării, retinerii si virării impozitului revine persoanei juridice. Impozitul calculat si retinut la sursă se virează până la data depunerii situatiei financiare finale la oficiul registrului comertului, întocmită de lichidatori.

(4) Pierderile rezultate din tranzactiile cu părti sociale si valori mobiliare, în cazul societătilor închise, nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, nu se compensează si nu se reportează.

(5) Pierderile rezultate din tranzactionarea titlurilor de valoare, altele decât cele prevăzute la alin. (4), înregistrate în cursul anului fiscal, se compensează la sfârsitul anului fiscal cu câstigurile de aceeasi natură realizate din tranzactionarea titlurilor de valoare, altele decât cele prevăzute la alin. (4), în cursul anului respectiv. Dacă în urma acestei compensări rezultă o pierdere anuală, aceasta nu se reportează.

(6) Pierderile rezultate din operatiuni de vânzare/cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, si orice alte operatiuni de acest gen, altele decât cele cu instrumente financiare tranzactionate pe piete autorizate si supravegheate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, înregistrate în cursul anului fiscal, se compensează la sfârsitul anului fiscal cu câstigurile de aceeasi natură realizate în cursul anului respectiv. Dacă în urma acestei compensări rezultă o pierdere anuală, aceasta nu se reportează.

(7) Impozitul anual de recuperat, prevăzut la alin. (3) lit. a) si d), se stabileste de organul fiscal competent ca diferentă între impozitul reprezentând plăti anticipate efectuate în cursul anului si impozitul anual datorat. Organul fiscal va restitui contribuabilului sumele datorate, în termenul si conditiile stabilite de lege.

(8) În aplicarea prevederilor prezentului articol se utilizează norme privind determinarea, retinerea si virarea impozitului pe câstigul de capital din transferul titlurilor de valoare obtinut de persoanele fizice, aprobate prin ordin comun al ministrului finantelor publice si al presedintelui Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.“

47. Articolul 671 se abrogă.

48. Articolul 68 va avea următorul cuprins:

“Art.68. – Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înfiintate din contributiile sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative si cele finantate de la bugetul de stat.“

49. Articolul 69 va avea următorul cuprins:

“Stabilirea venitului impozabil lunar din pensii pensie

Art. 69. – Venitul impozabil lunar din pensii se stabileste prin deducerea din venitul din a unei sume neimpozabile lunare de 900 lei si a contributiilor obligatorii calculate, retinute si suportate de persoana fizică.“

50. La articolul 70, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:

“(8) În cazul veniturilor din pensii si/sau al diferentelor de venituri din pensii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează asupra venitului impozabil lunar si se retine la data efectuării plătii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plătii si se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit.“

51. La articolul 71, după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

“d) valorificarea produselor agricole obtinute după recoltare, în stare naturală, de pe terenurile agricole proprietate privată sau luate în arendă, către unităti specializate pentru colectare, unităti de procesare industrială sau către alte unităti, pentru utilizare ca atare, începând cu data de 1 ianuarie 2008.“

52. La articolul 74, alineatele (2) si (3) vor avea următorul cuprins:

“(2) Orice contribuabil care desfăsoară o activitate agricolă prevăzută la art. 71, pentru care venitul se determină pe bază de normă de venit, are obligatia de a depune anual o declaratie de venit la organul fiscal competent, până la data de 15 mai inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs. În cazul unei activităti pe care contribuabilul începe să o desfăsoare după data de 15 mai, declaratia de venit se depune în termen de 15 zile inclusiv de la data la care contribuabilul începe să desfăsoare activitatea.

(3) În cazul unui contribuabil care determină venitul net din activităti agricole pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, acesta este obligat să efectueze plăti anticipate, aferente acestor venituri, la bugetul de stat, la termenele prevăzute la art. 82 alin. (3). Plătile anticipate vor fi regularizate de organul fiscal competent, care va emite o decizie de impunere anuală.“

53. La articolul 74, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) si (5), cu următorul cuprins:

“(4) În cazul contribuabililor care realizează venituri bănesti din agricultură, potrivit prevederilor art. 71 lit. d), prin valorificarea produselor vândute către unităti specializate pentru colectare, unităti de procesare industrială sau către alte unităti pentru utilizare ca atare, impozitul se calculează prin retinere la sursă prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii produselor livrate, începând cu data de 1 ianuarie 2008, impozitul fiind final.

(5) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (4) se stabileste prin norme care se emit de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.“

54. La articolul 77, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) Nu sunt impozabile veniturile obtinute din premii si din jocuri de noroc, în bani si/sau în natură, sub valoarea sumei neimpozabile stabilite în sumă de 600 lei pentru fiecare concurs sau joc de noroc, realizate de la acelasi organizator sau plătitor într-o singură zi.“

55. Articolul 771 va avea următorul cuprins:

“Definirea venitului din transferul proprietătilor imobiliare din patrimoniul personal

Art. 771. – (1) La transferul dreptului de proprietate si al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra constructiilor de orice fel si a terenurilor aferente acestora, precum si asupra terenurilor de orice fel fără constructii, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:

a) pentru constructiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum si pentru terenurile de orice fel fără constructii, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:

– 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;

– peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depăseste 200.000 lei inclusiv;

b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:

– 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;

– peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăseste 200.000 lei inclusiv.

(2) Impozitul prevăzut la alin. (1) nu se datorează în următoarele cazuri:

a) la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si constructiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale;

b) la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donatie între rude si afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum si între soti.

(3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate si a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de mostenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută si finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, mostenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.

(4) Impozitul prevăzut la alin. (1) si (3) se calculează la valoarea declarată de părti în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la această valoare.

(5) Camerele notarilor publici vor actualiza, o dată pe an, expertizele privind valoarea de circulatie a bunurilor imobile care vor fi comunicate la directiile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice.

(6) Impozitul prevăzut la alin. (1) si (3) se va calcula si se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situatiile prevăzute la alin. (1) si (3), se va realiza printr-o hotărâre judecătorească, impozitul prevăzut la alin. (1) si (3) se va calcula si se va încasa de către instantele judecătoresti la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii. Impozitul calculat si încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost retinut. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoresti, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligatiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) si (3) si, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.

(7) Impozitul stabilit în conditiile alin. (1) si (3) se distribuie astfel:

a) cota de 40% se face venit la bugetul consolidat;

b) cota de 50% se face venit la bugetul unitătilor administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile imobile ce au făcut obiectul înstrăinării;

c) cota de 10% se face venit la bugetul Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliară pentru îndeplinirea activitătii de publicitate imobiliară.

(8) Procedura de calculare, încasare si virare a impozitului perceput în conditiile alin. (1) si (3), precum si obligatiile declarative se vor stabili prin norme metodologice emise prin ordin comun al ministrului finantelor publice si ministrului justitiei, cu consultarea Uniunii Nationale a Notarilor Publici din România.“

56. Articolul 772 va avea următorul cuprins:

“Rectificarea impozitului

Art. 772. – În cazul în care, după autentificarea actului sau întocmirea încheierii de finalizare în procedura succesorală de către notarul public, se constată erori sau omisiuni în calcularea si încasarea impozitului prevăzut la art. 771 alin. (1) si (3), notarul public va comunica organului fiscal competent această situatie, cu motivarea cauzelor care au determinat eroarea sau omisiunea. Organele fiscale competente vor emite decizii de impunere pentru contribuabilii desemnati la art. 771 alin. (1) si (3), în vederea încasării impozitului. Răspunderea notarului public pentru neîncasarea sau calcularea eronată a impozitului prevăzut la art. 771 alin. (1) si (3) este angajată numai în cazul în care se dovedeste că neîncasarea integrală sau partială este imputabilă notarului public care, cu intentie, nu si-a îndeplinit această obligatie.“

57. La articolul 78, după litera d) a alineatului (1) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

“e) venituri primite de persoanele fizice din activităti desfăsurate pe baza contractelor/conventiilor civile, încheiate potrivit Codului civil, altele decât cele care sunt impozitate conform cap. II si conform optiunii exercitate de către contribuabil. Optiunea de impunere a venitului brut se exercită în scris, în momentul încheierii fiecărei/fiecărui conventii/contract civil si este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activitătii desfăsurate pe baza acestei/acestui conventii/contract.“

58. La articolul 81, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat pierderi si cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum si cei care, din motive obiective, estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel putin 20% fată de anul fiscal anterior depun, odată cu declaratia privind venitul realizat, si declaratia estimativă de venit.“

59. La articolul 82, alineatele (2), (3) si (5) vor avea următorul cuprins:

“(2) Plătile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (3), contribuabilii au obligatia efectuării plătilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferenta dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent si suma reprezentând plăti anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaratiile de venit estimativ depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăti anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârsitul anului urmând să fie supus impozitării, pe baza deciziei de impunere emise pe baza declaratiei privind venitul realizat. Plătile anticipate pentru veniturile din cedarea folosintei bunurilor, cu exceptia veniturilor din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:

a) pe baza contractului încheiat între părti; sau

b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit optiunii. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosintei bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Natională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.

(3) Plătile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu exceptia impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectuează potrivit deciziei emise pe baza declaratiei privind venitul realizat. Contribuabilii care determină venitul net din activităti agricole, potrivit art. 72 si 73, datorează plăti anticipate către bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în două rate egale, astfel : 50% din impozit, până la data de 1 septembrie inclusiv, si 50% din impozit, până la data de 15 noiembrie inclusiv.

.......................................................................................................................................................................

(5) Pentru stabilirea plătilor anticipate, organul fiscal va lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situatiile în care a fost depusă o declaratie privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul net din declaratia privind venitul realizat pentru anul fiscal precedent, după caz. La stabilirea plătilor anticipate se utilizează cota de impozit de 16%, prevăzută la art. 43 alin. (1).“

60. Articolul 83 va avea următorul cuprins:

“Declaratia privind venitul realizat

Art. 83. – (1) Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităti independente, venituri din cedarea folosintei bunurilor, venituri din activităti agricole determinate în sistem real au obligatia de a depune o declaratie privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declaratia privind venitul realizat se completează pentru fiecare sursă si categorie de venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.

(2) Declaratia privind venitul realizat se completează si pentru câstigul net anual/pierderea netă anuală, generată de:

a) tranzactii cu titluri de valoare, altele decât părtile sociale si valorile mobiliare, în cazul societătilor închise;

b) operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, si orice alte operatiuni de acest gen.

(3) Nu se depun declaratii privind venitul realizat, pentru următoarele categorii de venituri:

a) venituri nete determinate pe bază de norme de venit, cu exceptia contribuabililor care au depus declaratii de venit estimativ în luna decembrie si pentru care nu s-au stabilit plăti anticipate, conform legii;

b) venituri sub formă de salarii si venituri asimilate salariilor, pentru care informatiile sunt cuprinse în fisele fiscale, care au regim de declaratii de impozite si taxe sau declaratii lunare, depuse de contribuabilii prevăzuti la art. 60;

c) venituri din investitii, cu exceptia celor prevăzute la alin. (2), precum si venituri din premii si din jocuri de noroc, a căror impunere este finală;

d) venituri din pensii;

e) venituri din activităti agricole a căror impunere este finală, potrivit prevederilor art. 74 alin. (4);

f) venituri din transferul proprietătilor imobiliare;

g) venituri din alte surse.“

61. La articolul 84, alineatele (1)–(3) vor avea următorul cuprins:

“Art.84. – (1) Impozitul pe venitul net anual impozabil/câstigul net anual datorat este calculat de organul fiscal, pe baza declaratiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil/câstigul net annual din anul fiscal respectiv, cu exceptia prevederilor art. 67 alin. (3) lit. a).

(2) Contribuabilii pot dispune asupra destinatiei unei sume, reprezentând până la 2% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil, câstigul net anual din transferul titlurilor de valoare, câstigul net anual din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, si orice alte operatiuni de acest gen, pentru sustinerea entitătilor nonprofit care se înfiintează si functionează în conditiile legii, unitătilor de cult, precum si pentru acordarea de burse private, conform legii.

(3) Organul fiscal competent are obligatia calculării, retinerii si virării sumei reprezentând până la 2% din impozitul datorat pe:

a) venitul net anual impozabil;

b) câstigul net anual din transferul titlurilor de valoare;

c) câstigul net anual din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, si orice alte operatiuni de acest gen.“

62. La articolul 86, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) În cadrul fiecărei asocieri fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, asociatii au obligatia să încheie contracte de asociere în formă scrisă, la începerea activitătii, care să cuprindă inclusiv date referitoare la:

a) părtile contractante;

b) obiectul de activitate si sediul asociatiei;

c) contributia asociatilor în bunuri si drepturi;

d) cota procentuală de participare a fiecărui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asocierii corespunzătoare contributiei fiecăruia;

e) desemnarea asociatului care să răspundă pentru îndeplinirea obligatiilor asociatiei fată de autoritătile publice;

f) conditiile de încetare a asocierii. Contributiile asociatilor conform contractului de asociere nu sunt considerate venituri pentru asociatie. Contractul de asociere se înregistrează la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul să refuze înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea nu cuprind datele solicitate conform prezentului alineat.“

63. La articolul 89, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

“(3) Cu exceptia plătii impozitului pe venit prin retinere la sursă, contribuabilii persoane fizice nerezidente, care realizează venituri din România, potrivit prezentului titlu, au obligatia să declare si să plătească impozitul corespunzător fiecărei surse de venit, direct sau printr-un împuternicit, conform Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.“

64. La articolul 91, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

“(31) După data aderării României la Uniunea Europeană, pentru veniturile din economii, definite la art. 1245, obtinute de persoanele fizice rezidente din acele state membre care au perioada de tranzitie specificată la art. 1249, se aplică metoda de eliminare a dublei impuneri, prevăzută la art. 12414 alin. (2).“

65. Articolul 93 va avea următorul cuprins:

“Obligatii declarative ale plătitorilor de venituri cu retinere la sursă

Art. 93. – (1) Plătitorii de venituri, cu regim de retinere la sursă a impozitelor, sunt obligati să calculeze, să retină, să vireze si să declare impozitul retinut la sursă, până la termenul de virare a acestuia inclusiv, cu exceptiile prevăzute în prezentul titlu.

(2) Plătitorii de venituri, cu regim de retinere la sursă a impozitelor, au obligatia să depună o declaratie privind calcularea si retinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, la organul fiscal competent, până la data de 30 iunie a anului fiscal curent pentru anul expirat.

(3) Fac exceptie de la termenul prevăzut la alin. (2) si au obligatia depunerii declaratiei, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul expirat, următorii:

a) plătitorii de venituri din activitătile independente prevăzute la art. 52;

b) plătitorii de venituri din salarii, în legătură cu veniturile din salarii plătite contribuabililor, care nu au obligatia depunerii declaratiei prevăzute la alin. (2) si pentru care obligatiile declarative sunt prevăzute la art. 59;

c) plătitorii de venituri din transferul titlurilor de valoare si din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum si din orice alte operatiuni de acest gen, pentru care impozitul pe venit se retine la sursă.“

66. Articolul 95 va avea următorul cuprins:

“Definitivarea impunerii pe anul 2006

Art. 95. – Pentru definitivarea impozitului aferent venitului realizat în anul fiscal 2006 se va elabora formularistica necesară, ce va fi aprobată prin ordin al ministrului finantelor publice.“

67. La articolul 103, litera a) va avea următorul cuprins:

“a) realizează venituri, altele decât cele din consultantă si management, în proportie de peste 50% din veniturile totale;“.

68. Articolul 107 va avea următorul cuprins:

“Cota de impozitare

Art. 107. – Cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor este: 2% în anul 2007; 2,5% în anul 2008; 3% în anul 2009.“

69. După articolul 107 se introduce un nou articol, articolul 1071, cu următorul cuprins:

“Impunerea microîntreprinderilor care realizează venituri mai mari de 100.000 euro

Art. 1071. – Prin exceptie de la prevederile art. 109 alin. (2) si (3), dacă, în cursul unui an fiscal, o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro, aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile si cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal.

Calculul si plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăsit limita prevăzută în acest articol, fără a se datora majorări de întârziere. La determinarea impozitului pe profit datorat se scad plătile reprezentând impozitul pe veniturile microîntreprinderilor efectuate în cursul anului fiscal.“

70. La articolul 115, după litera p) a alineatului (1) se introduce o nouă literă, litera q), cu următorul cuprins:

“q) venituri realizate de nerezidenti din lichidare sau dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice române. Venitul brut realizat din lichidare sau dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice române reprezintă suma excedentului distributiilor în bani sau în natură care depăseste aportul la capitalul social al persoanei fizice/juridice beneficiare.“

71. La articolul 116, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea următoarelor cote asupra veniturilor brute:

a) 10% pentru veniturile din dobânzi si redevente, dacă beneficiarul efectiv al acestor venituri este o persoană juridică rezidentă într-un stat membru sau un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru, situat într-un alt stat membru. Această cotă de impunere se aplică în perioada de tranzitie, de la data aderării României la Uniunea Europeană si până la data de 31 decembrie 2010, cu conditia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redeventelor să detină minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani, care se încheie la data plătii dobânzii sau redeventelor;

b) 20% pentru veniturile obtinute din jocuri de noroc, prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. p);

c) 16% în cazul oricăror alte venituri impozabile obtinute din România, asa cum sunt enumerate la art. 115, cu exceptia veniturilor din dobânzile obtinute de la depozitele la termen, depozitele la vedere/conturi curente constituite, certificate de depozit si instrumentele de economisire dobândite anterior datei de 1 ianuarie 2007, pentru care se aplică cota de impozit de la data constituirii/dobândirii.“

72. La articolul 116, alineatul (3) se abrogă.

73. La articolul 116, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

“(5) Impozitul se calculează, respectiv se retine în momentul plătii venitului si se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se calculează, se retine si se varsă, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Natională a României, valabil în ziua retinerii impozitului pentru nerezidenti. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite actionarilor sau asociatilor până la sfârsitul anului în care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende se declară si se plăteste până la data de 31 decembrie a anului respectiv.“

74. La articolul 116, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (51) si (52), cu următorul cuprins:

“(51) Pentru veniturile sub formă de dobânzi la depozitele la termen, certificate de depozit si alte instrumente de economisire la bănci si la alte institutii de credit autorizate si situate în România, impozitul se calculează si se retine de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul certificatelor de depozit si al instrumentelor de economisire. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/răscumpărării.

(52) Modul de determinare si/sau declarare a veniturilor obtinute din transferul titlurilor de participare la o persoană juridică română va fi stabilit prin norme.“

75. La articolul 117, literele a), c), g) si h) vor avea următorul cuprins:

            “a) dobânzile la depozitele la vedere/conturi curente;

.......................................................................................................................................................................

c) dobânda la instrumente/titluri de creantă emise de societătile comerciale române, constituite potrivit Legii nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, dacă instrumentele/titlurile de creantă sunt tranzactionate pe o piată de valori mobiliare reglementată de autoritatea în domeniu a statului în care se află această piată si dobânda este plătită unei persoane care nu este o persoană afiliată a emitătorului instrumentelor/titlurilor de creantă;

.......................................................................................................................................................................

g) veniturile persoanelor juridice străine care desfăsoară în România activităti de consultantă în cadrul unor acorduri de finantare gratuită, încheiate de Guvernul României/autorităti publice cu alte guverne/autorităti publice sau organizatii internationale guvernamentale sau neguvernamentale;

h) după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană juridică română, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru sau unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru, situat într-un alt stat membru, sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul dividendelor detine minimum 15% din titlurile de participare la întreprinderea persoană juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani, care se încheie la data plătii dividendului. Conditia de detinere minimă va fi de 10% începând cu anul 2009.

Conditiile în care se aplică aceste prevederi, referitoare la tipurile de întreprinderi din statele membre către care se fac plătile de dividende si definitia termenului stat membru, sunt prevăzute la art. 201.“

76. La articolul 117, după litera h) se introduc două noi litere, literele i) si j), cu următorul cuprins:

“i) după data aderării României la Uniunea Europeană, veniturile din economii sub forma plătilor de dobândă, asa cum sunt definite la art. 1245, obtinute din România de persoane fizice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene, sunt scutite de impozit;

j) începând cu data de 1 ianuarie 2011, veniturile din dobânzi sau redevente, asa cum sunt definite la art. 12419, obtinute din România de persoane juridice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene, sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redeventelor detine minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani, care se încheie la data plătii dobânzii sau redeventelor.“

77. La articolul 118, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Pentru aplicarea prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri nerezidentul are obligatia de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificatul de rezidentă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidentă. În cazul în care certificatul de rezidentă fiscală nu se prezintă în acest termen, se aplică prevederile titlului V. În momentul prezentării certificatului de rezidentă fiscală se aplică prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri si se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescriptie, în conditiile în care certificatul de rezidentă fiscală mentionează că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescriptie, rezidenta fiscală în statul contractant cu care este încheiată conventia de evitare a dublei impuneri, pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Certificatul de rezidentă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plătile este valabil si în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu exceptia situatiei în care se schimbă conditiile de rezidentă.“

78. La articolul 119, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) După data aderării României la Uniunea Europeană, plătitorii de venituri sub forma dobânzilor au obligatia să depună o declaratie informativă referitoare la plătile de astfel de venituri făcute către persoane fizice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene. Declaratia se depune până la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului curent, pentru informatii referitoare la plătile de dobânzi făcute în cursul anului precedent. Modelul si continutul declaratiei informative, precum si procedura de declarare a veniturilor din dobânzile realizate din România de către persoane fizice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene se aprobă prin ordin al ministrului finantelor publice, de către Agentia Natională de Administrare Fiscală, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.“

79. După articolul 124 se introduce capitolul III “Modul de impozitare a veniturilor din economii obtinute din România de persoane fizice rezidente în state membre si aplicarea schimbului de informatii în legătură cu această categorie de venituri“, cu saptesprezece noi articole, articolele 1241–12417, cu următorul cuprins:

 

“CAPITOLUL III

Modul de impozitare a veniturilor din economii obtinute din România de persoane fizice rezidente în state membre si aplicarea schimbului de informatii în legătură cu această categorie de venituri

 

Definitia beneficiarului efectiv

Art. 1241. – (1) În sensul prezentului capitol, prin beneficiar efectiv se întelege orice persoană fizică ce primeste o plată de dobândă sau orice persoană fizică pentru care o plată de dobândă este garantată, cu exceptia cazului când această persoană dovedeste că plata nu a fost primită sau garantată pentru beneficiul său propriu, respectiv atunci când:

a) actionează ca un agent plătitor, în întelesul art. 1243 alin. (1); sau

b) actionează în numele unei persoane juridice, al unei entităti care este impozitată pe profit, conform regimului general pentru impozitarea profiturilor, al unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizat conform Directivei Consiliului nr. 85/611/CEE, din 20 decembrie 1985, privind coordonarea dispozitiilor legale, de reglementare si administrare privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), sau în numele unei entităti la care se face referire la art. 1243 alin. (2), iar în acest din urmă caz, dezvăluie numele si adresa acelei entităti operatorului economic care efectuează plata dobânzii si operatorul transmite aceste informatii autoritătii competente a statului membru în care este stabilită entitatea; sau

c) actionează în numele altei persoane fizice care este beneficiarul efectiv si dezvăluie agentului plătitor identitatea acelui beneficiar efectiv, în conformitate cu art. 1242 alin. (2).

(2) Atunci când un agent plătitor are informatii care arată că persoana fizică ce primeste o plată de dobândă sau pentru care o plată de dobândă este garantată, poate să nu fie beneficiarul efectiv, iar atunci când nici prevederile alin. (1) lit. a), nici cele ale alin. (1) lit. b) nu se aplică acelei persoane fizice, se vor lua măsuri rezonabile pentru stabilirea identitătii beneficiarului efectiv, conform prevederilor 1242 alin. (2). Dacă agentul plătitor nu poate identifica beneficiarul efectiv, va considera persoana fizică în discutie drept beneficiar efectiv.

Identitatea si determinarea locului de rezidentă a beneficiarilor efectivi

Art. 1242. – (1) România va adopta si va asigura aplicarea pe teritoriul său a procedurilor necesare, care să permită agentului plătitor să identifice beneficiarii efectivi si locul lor de rezidentă, în scopul aplicării prevederilor art. 1247–12411. Aceste proceduri trebuie să fie în conformitate cu cerintele minime prevăzute la alin. (2) si (3).

(2) Agentul plătitor va stabili identitatea beneficiarului efectiv în functie de cerintele minime care sunt conforme cu relatiile dintre agentul plătitor si primitorul dobânzii, la data începerii relatiei, astfel:

a) pentru relatiile contractuale încheiate înainte de data de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili identitatea beneficiarului efectiv, respectiv numele si adresa sa, prin utilizarea informatiilor de care dispune, în special conform reglementărilor în vigoare din statul său de stabilire si dispozitiilor Directivei 91/308/CEE, din 10 iunie 1991, privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor;

b) în cazul relatiilor contractuale încheiate sau al tranzactiilor efectuate în absenta relatiilor contractuale, începând cu data de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili identitatea beneficiarului efectiv, constând în nume, adresă si, dacă există, numărul fiscal de identificare, atribuit de către statul membru de rezidentă pentru scopurile fiscale. Aceste detalii vor fi stabilite pe baza pasaportului sau a cardului de identitate oficial, prezentat de beneficiarul efectiv. Dacă adresa nu apare nici în pasaport, nici în cardul de identitate oficial, atunci va fi stabilită pe baza oricărui alt document doveditor de identitate prezentat de  beneficiarul efectiv. Dacă numărul fiscal de identificare nu este mentionat în pasaport, în cardul de identitate oficial sau în oricare alt document doveditor de identitate, incluzând, posibil, certificatul de rezidentă fiscală eliberat pentru scopuri fiscale, prezentate de beneficiarul efectiv, identitatea sa se va completa prin mentionarea datei si a locului nasterii, stabilite pe baza pasaportului sau a cardului de identitate oficial.

(3) Agentul plătitor stabileste rezidenta beneficiarului efectiv, pe baza cerintelor minime care sunt conforme cu relatiile dintre agentul plătitor si primitorul dobânzii la data începerii relatiei. Sub rezerva prevederilor de mai jos, se consideră că rezidenta se află în tara în care beneficiarul efectiv îsi are adresa permanentă:

a) în cazul relatiilor contractuale încheiate înainte de data de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili rezidenta beneficiarului efectiv pe baza informatiilor de care dispune, în special ca urmare a reglementărilor în vigoare în statul său de stabilire si a prevederilor Directivei nr. 91/308/CEE;

b) în cazul relatiilor contractuale încheiate sau al tranzactiilor efectuate în absenta relatiilor contractuale, începând cu data de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili rezidenta beneficiarului efectiv pe baza adresei mentionate în pasaport, în cardul de identitate oficial sau, dacă este necesar, pe baza oricărui alt document doveditor de identitate, prezentat de beneficiarul efectiv, si în concordantă cu următoarea procedură: pentru persoanele fizice care prezintă pasaportul sau cardul de identitate oficial emis de către un stat membru si care declară ele însele că sunt rezidente într-o tară tertă, rezidenta lor va fi stabilită  prin intermediul unui certificat de rezidentă fiscală, emis de o autoritate competentă a tării terte în care persoana fizică a declarat că este rezident. În lipsa prezentării acestui certificat, se consideră că rezidenta este situată în statul membru care a emis pasaportul sau un alt document de identitate oficial.

Definitia agentului plătitor

Art. 1243. – (1) În sensul prezentului capitol, se întelege prin agent plătitor orice operator economic care plăteste dobânda sau garantează plata dobânzii pentru beneficiul imediat al beneficiarului efectiv, indiferent dacă operatorul este debitorul creantei care produce dobândă sau operatorul însărcinat de către debitor sau de către beneficiarul efectiv cu plata dobânzii sau cu garantarea plătii de dobândă.

(2) Orice entitate stabilită într-un stat membru către care se plăteste dobândă sau pentru care plata este garantată în beneficiul beneficiarului efectiv va fi, de asemenea, considerată agent plătitor, la momentul plătii sau garantării unei astfel de plăti. Prezenta prevedere nu se va aplica dacă operatorul economic are motive să creadă, pe baza dovezilor oficiale prezentate de acea entitate, că:

a) este o persoană juridică, cu exceptia celor prevăzute la alin. (5); sau

b) profitul său este impozitat prin aplicarea regimului general referitor la impozitarea profiturilor; sau

c) este un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizat conform Directivei nr. 85/611/CEE. Un operator economic care plăteste dobândă sau garantează plata dobânzii pentru o astfel de entitate stabilită în alt stat membru si care este considerată agent plătitor, în temeiul prezentului alineat, va comunica numele si adresa entitătii si suma totală a dobânzii plătite sau garantate entitătii autoritătii competente a statului membru unde este stabilit, care va transmite mai departe aceste informatii autoritătii competente din statul membru unde este stabilită entitatea.

(3) Entitatea prevăzută la alin. (2) poate totusi să aleagă să fie tratată, în scopul aplicării prezentului capitol, ca un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, asa cum acesta este prevăzut la alin. (2) lit. c). Exercitarea acestei posibilităti face obiectul unui certificat emis de statul membru în care entitatea este stabilită, certificat care este prezentat operatorului economic de către entitate. România va elabora norme în ceea ce priveste această optiune ce poate fi exercitată de entitătile stabilite pe teritoriul său.

(4) Atunci când operatorul economic si entitatea vizate la alin. (2) sunt stabiliti în România, România va lua măsurile necesare pentru a da asigurări că acea entitate îndeplineste prevederile prezentului capitol atunci când actionează ca agent plătitor.

(5) Persoanele juridice exceptate de la prevederile alin. (2) lit. a) sunt:

a) în Finlanda: avoinyhtio (y) si kommandiittiyhtio (ky)/oppet bolag si kommanditbolag;

b) în Suedia: handelsbolag (HB) si kommanditbolag (KB).

Definitia autoritătii competente

Art. 1244. – În sensul prezentului capitol, se întelege prin autoritate competentă:

a) pentru România – Agentia Natională de Administrare Fiscală;

b) pentru tările terte – autoritatea competentă definită pentru scopul conventiilor bilaterale sau multilaterale de evitare a dublei impuneri sau, în lipsa acestora, oricare altă autoritate competentă pentru emiterea certificatelor de rezidentă fiscală.

Definitia plătii dobânzilor

Art. 1245. – (1) În sensul prezentului capitol, prin plata dobânzii se întelege:

a) dobânda plătită sau înregistrată în cont, referitoare la creantele de orice natură, fie că este garantată sau nu de o ipotecă ori de o clauză de participare la beneficiile debitorului, si, în special, veniturile din obligatiuni guvernamentale si veniturile din obligatiuni de stat, inclusiv primele si premiile legate de astfel de titluri de valoare, obligatiuni sau titluri de creantă; penalitătile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate plăti de dobânzi;

b) dobânzile capitalizate sau capitalizarea prin cesiunea, rambursarea sau răscumpărarea creantelor, prevăzute la lit. a);

c) venitul provenit din plătile dobânzilor fie direct, fie prin intermediul unei entităti prevăzute la art. 1243 alin. (2), distribuit prin:

– organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizate în conformitate cu Directiva nr. 85/611/CEE;

– entităti care beneficiază de optiunea prevăzută la art. 1243 alin. (3);

– organisme de plasament colectiv stabilite în afara sferei teritoriale prevăzute la art. 1246;

d) venitul realizat din cesiunea, rambursarea sau răscumpărarea actiunilor ori unitătilor în următoarele organisme si entităti, dacă aceste organisme si entităti investesc direct sau indirect, prin intermediul altor organisme de plasament colectiv sau entităti la care se face referire mai jos, mai mult de 40% din activele lor în creante de natura celor prevăzute la lit. a), cu conditia ca acest venit să corespundă câstigurilor care, direct sau indirect, provin din plătile dobânzilor care sunt definite la lit. a) si b). Entitătile la care se face referire sunt:

– organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizate în conformitate cu Directiva nr. 85/611/CEE;

– entităti care beneficiază de optiunea prevăzută la art. 1243 alin. (3);

– organisme de plasament colectiv stabilite în afara sferei teritoriale prevăzute la art. 1246.

(2) În ceea ce priveste alin. (1) lit. c) si d), atunci când un agent plătitor nu dispune de nicio informatie cu privire a proportia veniturilor care provin din plăti de dobânzi, suma totală a venitului va fi considerată plată de dobândă.

(3) În ceea ce priveste alin. (1) lit. d), atunci când un agent plătitor nu dispune de nicio informatie privind procentul activelor investite în creante, în actiuni sau în unităti, acest procent este considerat a fi superior celui de 40%. Atunci când nu se poate determina suma venitului realizat de beneficiarul efectiv, venitul este considerat ca fiind rezultatul cesiunii, rambursării sau răscumpărării actiunii ori unitătilor.

(4) Atunci când dobânda, asa cum este prevăzută la alin. (1), este plătită sau creditată într-un cont detinut de o entitate prevăzută la art. 1243 alin. (2), această entitate nefiind beneficiara optiunii prevăzute la art. 1243 alin. (3), dobânda respectivă va fi considerată ca plată de dobândă de către această entitate.

(5) În ceea ce priveste alin. (1) lit. b) si d), România cere agentilor plătitori situati pe teritoriul ei să anualizeze dobânda peste o anumită perioadă de timp, care nu poate depăsi un an, si să trateze aceste dobânzi anualizate ca plăti de dobândă, chiar dacă nicio cesiune, răscumpărare sau rambursare nu intervine în decursul acestei perioade.

(6) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. c) si d), România va exclude din definitia plătii dobânzii orice venit mentionat în prevederile legate de organisme sau entităti stabilite pe teritoriul lor, unde investitia acestor entităti în creantele prevăzute la alin. (1) lit. a) nu depăseste 15% din activele lor. În acelasi fel, prin derogare de la alin. (4), România va exclude din definitia plătii dobânzii prevăzute la alin. (1) plata dobânzii sau creditarea într-un cont al unei entităti prevăzute la art. 1243 alin. (2), care nu beneficiază de optiunea prevăzută la art. 1243 alin. (3) si este stabilită pe teritoriul României, în cazul în care

investitia acestei entităti în creantele prevăzute la alin. (1) lit. a) nu depăseste 15% din activele sale. Exercitarea acestei optiuni de către România implică legătura cu alte state membre.

(7) Începând cu data de 1 ianuarie 2011, procentul prevăzut la alin. (1) lit. d) si la alin. (3) va fi de 25%.

(8) Procentele prevăzute la alin. (1) lit. d) si la alin. (6) sunt determinate în functie de politica de investitii, asa cum este definită în regulile de finantare sau în documentele constitutive ale organismelor ori entitătilor, iar în lipsa acestora, în functie de componenta reală a activelor acestor organisme sau entităti.

Sfera teritorială

Art. 1246. – Prevederile acestui capitol se aplică dobânzilor plătite de către un agent plătitor stabilit în teritoriul în care Tratatul de instituire a Comunitătii Europene se aplică pe baza art. 299.

Informatiile comunicate de un agent plătitor

Art. 1247. – (1) Atunci când beneficiarul efectiv este rezident într-un stat membru, altul decât România, unde este agentul plătitor, informatiile minime pe care agentul plătitor trebuie să le comunice autoritătii competente din România sunt următoarele:

a) identitatea si rezidenta beneficiarului efectiv, stabilite conform art. 1242;

b) numele si adresa agentului plătitor;

c) numărul de cont al beneficiarului efectiv sau, în lipsa acestuia, identificarea creantei generatoare de dobândă;

d) informatii referitoare la plata dobânzii, în conformitate cu alin. (2).

(2) Continutul minim de informatii referitoare la plata dobânzii, pe care agentul plătitor trebuie să le comunice, va face distinctia dintre următoarele categorii de dobândă si va indica:

a) în cazul unei plăti de dobândă, în întelesul art. 1245 alin. (1) lit. a): suma dobânzii plătite sau creditate;

b) în cazul unei plăti de dobândă, în întelesul art. 1245 alin. (1) lit. b) si d): fie suma dobânzii sau a venitului prevăzut la respectivul alineat, fie suma totală a venitului din cesiune, răscumpărare sau rambursare;

c) în cazul unei plăti de dobândă, în întelesul art. 1245 alin. (1) lit. c): fie suma venitului prevăzut la respectivul alineat, fie suma totală a distributiei;

d) în cazul unei plăti de dobândă, în întelesul art. 1245 alin. (4): suma dobânzii care revine fiecărui membru din entitatea prevăzută la art. 1243 alin. (2), care îndeplineste conditiile prevăzute la art. 1241 alin. (1);

e) în cazul unei plăti de dobândă, în întelesul art. 1245 alin. (1) lit. b) si d): suma dobânzii anualizate.

(3) România va limita informatiile care privesc plătile de dobânzi ce urmează a fi raportate de către agentul plătitor la informatia referitoare la suma totală a dobânzii sau a venitului si la suma totală a veniturilor obtinute din cesiune, răscumpărare sau rambursare.

Schimbul automat de informatii

Art. 1248. – (1) Autoritatea competentă din România va comunica autoritătii competente din statul membru de rezidentă al beneficiarului efectiv informatiile prevăzute la art. 1247.

(2) Comunicarea de informatii are un caracter automat si trebuie să aibă loc cel putin o dată pe an, în decursul a 6 luni următoare sfârsitului anului fiscal, pentru toate plătile de dobândă efectuate în cursul acestui an.

(3) Dispozitiile prezentului capitol se completează cu cele ale cap. V din prezentul titlu, cu exceptia prevederilor art. 12435.

Perioada de tranzitie pentru trei state membre

Art. 1249. – (1) În cursul unei perioade de tranzitie, începând cu data la care se face referire la alin. (2) si (3), Belgia, Luxemburg si Austria nu sunt obligate să aplice prevederile privind schimbul automat de informatii în ceea ce priveste veniturile din economii. Totusi, aceste tări au dreptul să primească informatii de la celelalte state membre. În cursul perioadei de tranzitie, scopul prezentului capitol este de a garanta un minimum de impozitare efectivă a veniturilor din economii sub forma plătilor de dobândă efectuate într-un stat membru în favoarea beneficiarilor efectivi, care sunt persoane fizice rezidente fiscal în

alt stat membru.

(2) Perioada de tranzitie se va termina la sfârsitul primului an fiscal încheiat care urmează după definitivarea ultimului dintre următoarele evenimente:

a) data de intrare în vigoare a acordului dintre Comunitatea Europeană, după decizia în unanimitate a Consiliului, si Confederatia Elvetiană, Principatul Liechtenstein, Republica San Marino, Principatul Monaco si Principatul Andorra, care prevede schimbul de informatii la cerere, asa cum este definit în Modelul Acordului ÎCD privind schimbul de informatii în materie fiscală, publicat la data de 18 aprilie 2002, denumit în continuare Modelul Acordului ÎCD, în ceea ce priveste plătile de dobândă, asa cum sunt definite în prezentul capitol, efectuate de agentii plătitori stabiliti pe teritoriul acestor tări către beneficiarii efectivi rezidenti pe teritoriul pentru care se aplică prezentul capitol, în plus fată de aplicarea simultană de către aceste tări a unei retineri la sursă cu o cotă definită pentru perioadele corespunzătoare prevăzute la art. 12410;

b) data la care Consiliul se Onvoieste, în unanimitate, ca Statele Unite ale Americii să schimbe informatii, la cerere, în conformitate cu Modelul Acordului ÎCD, în ceea ce priveste plătile de dobânzi efectuate de agentii plătitori stabiliti pe teritoriul lor către beneficiarii efectivi rezidenti pe teritoriul în care se aplică prevederile referitoare la efectuarea schimbului automat de informatii privind veniturile din economii.

(3) La sfârsitul perioadei de tranzitie, Belgia, Luxemburg si Austria sunt obligate să aplice prevederile privind efectuarea schimbului automat de informatii privind veniturile din economii, prevăzute la art. 1247 si 1248, si să înceteze aplicarea perceperii unei retineri la sursă si a venitului distribuit, reglementate la art. 12410 si 12411. Dacă, în decursul perioadei de tranzitie, Belgia, Luxemburg si Austria aleg aplicarea prevederilor privind efectuarea schimbului automat de informatii privind veniturile din economii, prevăzut la art. 1247 si 1248, atunci nu se vor mai aplica nici retinerea la sursă, nici partajarea venitului, prevăzute la art. 12410 si 12411.

Retinerea la sursă

Art. 12410. – (1) În decursul perioadei de tranzitie prevăzute la art. 1249, atunci când beneficiarul efectiv al dobânzii este rezident într-un stat membru, altul decât cel în care agentul plătitor este stabilit, Belgia, Luxemburg si Austria vor percepe o retinere la sursă de 15% în primii 3 ani ai perioadei de tranzitie (1 iulie 2005 – 30 iunie 2008), de 20% în timpul următorilor 3 ani (1 iulie 2008 – 30 iunie 2011) si de 35% pentru următorii ani (începând cu 1 iulie 2011).

(2) Agentul plătitor va percepe o retinere la sursă după cum urmează:

a) în cazul unei plăti de dobândă, în întelesul art. 1245 alin. (1) lit. a): la suma dobânzii plătite sau creditate;

b) în cazul unei plăti de dobândă, în întelesul art. 1245 alin. (1) lit. b) sau d): la suma dobânzii sau venitului prevăzute/prevăzut la aceste litere sau prin perceperea unui efect echivalent care să fie suportat de primitor pe suma totală a venitului din cesiune, răscumpărare si rambursare;

c) în cazul plătii de dobândă, în întelesul art. 1245 alin. (1) lit. c): pe suma venitului prevăzut la respectivul alineat;

d) în cazul plătii de dobândă, în întelesul art. 1245 alin. (4): pe suma dobânzii care revine fiecărui membru al entitătii la care s-a făcut referire la art. 1243 alin. (2), care îndeplineste conditiile art. 1241 alin. (1);

e) atunci când un stat membru exercită optiunea prevăzută la art. 1245 alin. (5): pe suma dobânzii anualizate.

(3) În scopul aplicării prevederilor alin. (2) lit. a) si b), retinerea la sursă este percepută la pro-rata pentru perioada de detinere a creantei de către beneficiarul efectiv. Dacă agentul plătitor nu este în măsură să determine perioada de detinere pe baza informatiilor de care dispune, se consideră că beneficiarul efectiv a detinut creanta pe toată perioada de existentă, dacă beneficiarul nu furnizează o dovadă a datei de achizitie.

(4) Perceperea unei retineri la sursă de statul membru al agentului plătitor nu împiedică statul membru de rezidentă fiscală a beneficiarului efectiv să impoziteze venitul, conform legii sale nationale, prin respectarea prevederilor Tratatului de instituire a Comunitătii Europene.

(5) În decursul perioadei de tranzitie, statele membre care percep retinerea la sursă pot prevedea ca un agent operator care plăteste dobândă sau garantează dobânda pentru o entitate prevăzută la art. 1243 alin. (2) lit. c) stabilită în alt stat membru să fie considerat ca fiind agent plătitor în locul entitătii si va percepe retinerea la sursă pentru această dobândă, dacă entitatea nu a acceptat formal numele si adresa sa si suma totală a dobânzii care îi este plătită sau garantată, care să fie comunicată conform ultimului paragraf al art. 1243 alin. (2) lit. c).

Distribuirea venitului

Art. 12411. – (1) Statele membre care aplică o retinere la sursă, conform art. 12410 alin. (1), vor retine 25% din venitul lor si vor transfera 75% din venit statului membru de rezidentă al beneficiarului efectiv al dobânzii.

(2) Statele membre care aplică o retinere la sursă, conform art. 12410 alin. (5), vor retine 25% din venitul lor si vor transfera 75% altor state membre, proportional cu transferurile efectuate ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1).

(3) Aceste transferuri vor avea loc nu mai târziu de 6 luni de la sfârsitul anului fiscal al statului membru al agentului plătitor, în cazul alin. (1), sau al statului membru al operatorului economic, în cazul alin. (2).

Exceptii de la sistemul de retinere la sursă

Art. 12412. – (1) Statele membre care percep o retinere la sursă, conform art. 12410, prevăd una sau două dintre următoarele proceduri, permitând beneficiarului efectiv să ceară ca o asemenea retinere să nu fie aplicată:

a) o procedură care permite beneficiarului efectiv să autorizeze în mod expres agentul plătitor să comunice informatiile, în conformitate cu art. 1247 si 1248. Această autorizatie acoperă toate dobânzile plătite beneficiarului efectiv de către respectivul agent plătitor. În acest caz se aplică prevederile art. 1248;

b) o procedură care garantează că retinerea la sursă nu va fi percepută atunci când beneficiarul efectiv prezintă agentului său plătitor un certificat emis în numele sau de autoritatea competentă a statului său de rezidentă fiscală, în concordantă cu prevederile alin. (2).

(2) La cererea beneficiarului efectiv, autoritatea competentă a statului membru de rezidentă fiscală va emite un certificat care indică:

a) numele, adresa si numărul de identificare fiscală sau alt număr ori, în lipsa acestuia, data si locul nasterii beneficiarului efectiv;

b) numele si adresa agentului plătitor;

c) numărul de cont al beneficiarului efectiv sau, în lipsa acestuia, identificarea garantiei.

(3) Acest certificat este valabil pentru o perioadă care nu depăseste 3 ani. Certificatul va fi emis fiecărui beneficiar efectiv care îl solicită, în termen de două luni de la solicitare.

Măsuri luate de România pentru efectuarea schimbului de informatii cu statele care au perioadă de tranzitie la impunerea economiilor

Art. 12413. – Procedura administrării acestui capitol în relatia cu cele 3 state care au perioadă de tranzitie în aplicarea prevederilor acestui capitol se va stabili prin hotărâre a Guvernului, elaborată în comun de Ministerul Finantelor Publice si Agentia Natională de Administrare Fiscală, cu avizul Ministerului Integrării Europene si al Ministerului Afacerilor Externe.

Eliminarea dublei impuneri

Art. 12414. – (1) România asigură pentru beneficiarii efectivi rezidenti eliminarea oricărei duble impuneri care ar putea rezulta din perceperea retinerii la sursă în tările care au perioadă de tranzitie, prevăzute la art. 1249, în concordantă cu prevederile alin. (2). (2) România restituie beneficiarului efectiv rezident în România impozitul retinut conform art. 12410.

Titluri de creante negociabile

Art. 12415. – (1) Pe parcursul perioadei de tranzitie, prevăzută la art. 1249, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2010, obligatiunile nationale si internationale si alte titluri de creante negociabile, a căror primă emisiune este anterioară datei de 1 martie 2001 sau pentru care prospectele emisiunii de origine au fost aprobate înainte de această dată de autoritătile competente, în întelesul Directivei nr. 80/390/CEE privind cerintele de redactare, verificare si distribuire a informatiilor necesare listării ce trebuie publicate pentru admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a bursei, sau de către autoritătile competente ale tărilor terte, nu sunt considerate creante, în întelesul art. 1245 alin. (1) lit. a), cu conditia ca niciun fel de emisiuni noi ale acestor titluri de creante negociabile să nu fi fost realizate începând cu data de 1 martie 2002. Totusi, dacă perioada de tranzitie se prelungeste după data de 31 decembrie 2010, prevederile prezentului alineat vor continua să se aplice doar în ceea ce priveste aceste titluri de creante negociabile:

a) care contin clauzele de sumă brută si de restituire anticipată; si

b) atunci când agentul plătitor, asa cum este definit la art. 1243 alin. (1) si (2), este stabilit în unul dintre cele trei state membre care aplică retinerea la sursă si atunci când agentul plătitor plăteste dobânda sau garantează dobânda pentru beneficiul imediat al beneficiarului efectiv rezident în România. Dacă o nouă emisiune pentru titlurile de creante negociabile mentionate mai sus, emise de un guvern sau de o entitate  asimilată, care actionează ca autoritate publică sau al cărei rol este recunoscut de un tratat international, în întelesul art. 12416, este realizată începând cu data de 1 martie 2002, ansamblul acestor titluri emise, constând în emisiunea de origine si în oricare alta ulterioară, este considerat ca fiind o creantă, în întelesul art. 1245 alin. (1) lit. a).

(2) Prevederile alin. (1) nu împiedică în niciun fel România de a impozita veniturile obtinute din titlurile de creante negociabile la care se face referire în alin. (1), în conformitate cu legislatia fiscală natională.

Anexa referitoare la lista entitătilor asimilate la care se face referire la art. 12415

Art. 12416. – Pentru scopurile art. 12415, următoarele entităti sunt considerate ca fiind entităti care actionează ca autoritate publică sau al căror rol este recunoscut de un tratat international:

1. entităti din Uniunea Europeană:

Belgia

Vlaams Gewest (Regiunea Flamandă);

Région wallonne (Regiunea Valonă);

Région bruxelloise/Brussels Gewest (Regiunea Bruxelles);

Communauté française (Comunitatea Franceză);

Vlaamse Gemeenschap (Comunitatea Flamandă);

Deutschsprachige Gemeinschaft (Comunitatea vorbitoare de limbă germană);

Bulgaria

– municipalităti;

Spania

Xunta de Galicia (Executivul Regional al Galiciei);

Junta de Andalucía (Executivul Regional al Andaluziei);

Junta de Extremadura (Executivul Regional Extremadura);

Junta de Castilla – La Mancha (Executivul Regional Castilla – La Mancha);

Junta de Castilla – León (Executivul Regional Castilla – León);

Gobierno Foral de Navarra (Guvernul Regional al Navarrei);

Govern de les Illes Balears (Guvernul Insulelor Baleare);

Generalitat de Catalunya (Guvernul Autonom al Cataloniei);

Generalitat de Valencia (Guvernul Autonom al Valenciei);

Diputacíon General de Aragon (Consiliul Regional al Aragonului);

Gobierno de las Islas Canarias (Guvernul Insulelor Canare);

Gobierno de Murcia (Guvernul Murciei);

Gobierno de Madrid (Guvernul Madridului);

Gobierno de la Comunidad Autónoma del País Vasco/Euzkadi (Guvernul Comunitătii Autonome a fiărilor Bascilor);

Diputacíon Foral de Guipúzcoa (Consiliul Regional Guipúzcoa);

Diputacíon Foral de Vizcaya/Bizkaia (Consiliul Regional Vizcaya);

Diputacíon Foral de Alava (Consiliul Regional Alava);

Ayuntamiento de Madrid (Consiliul Orăsenesc al Madridului);

Ayuntamiento de Barcelona (Consiliul Orăsenesc al Barcelonei);

Cabildo Insular de Gran Canaria (Consiliul Insulei Gran Canaria);

Cabildo Insular de Tenerife (Consiliul Insulei Tenerife);

Instituto de Crédito Oficial (Institutia Creditului Public);

Instituto Catalán de Finanzas (Institutia Financiară a Cataloniei);

Instituto Valenciano de Finanzas (Institutia Financiară a Valenciei);

Grecia

- Οργανισμο′ς Τηγεπικοινωνιω′ ν Ελλα′ δος (Organizatia Natională de Telecomunicatii);

- Οργανισμο′ς Σιδηροδρο′μων Ελλα′ δος (Organizatia Natională a Căilor Ferate);

- Δημο′σια Επιχει′ρηση Ηλεκτρισμου′ (Compania Publică de Electricitate);

Franta

La Caisse d’amortissement de la dette sociale (CADES) (Fondul de Răscumpărare a Datoriei Publice);

L’Agence française de développement (AFD) (Agentia Franceză de Dezvoltare);

Réseau Ferré de France (RFF) (Reteaua Franceză de Căi Ferate);

Caisse Nationale des Autoroutes (CAN) (Fondul National al Autostrăzilor);

Assistance publique Hôpitaux de Paris (APHP) (Asistenta Publică a Spitalelor din Paris);

Charbonnages de France (CDF) (Consiliul Francez al Cărbunelui);

Entreprise miničre et chimique (EMC) (Compania Minieră si Chimică);

Italia

– regiuni;

– provincii;

– municipalităti;

– Cassa Depositi e Prestiti (Fondul de Depozite si Împrumuturi);

Letonia

– Pavaldıbas (guvernele locale);

Polonia

gminy (comune);

powiaty (districte);

województwa (provincii);

zwiazki gmîn (asociatii de comune);

powiatów (asociatii de districte);

województw (asociatii de provincii);

miasto stoleczne Warszawa (capitala Varsovia);

Agencja Restrukturyzacji i Modernizacji Rolnictwa (Agentia pentru Restructurare si Modernizare a Agriculturii);

Agencja Nieruchomos´ci Rolnych (Agentia Proprietătilor Agricole);

Portugalia

Regiăo Autónoma da Madeira (Regiunea Autonomă a Madeirei);

Regiăo Autónoma dos Açores (Regiunea Autonomă a Azorelor);

– municipalităti;

România

– autoritătile administratiei publice locale;

Slovacia

mestá a obce (municipalităti);

Zeleznice Slovenskej Republiky (Compania Slovacă de Căi Ferate);

– Státny fond cestného hospodárstva (Fondul de Stat pentru Gestionarea Drumurilor);

Slovenské elektrárne (Companiile Slovace de Energie);

Vodohospodárska vystavba (Compania de Economie a Apei).

2. entităti internationale;

– Banca Europeană pentru Reconstructie si Dezvoltare;

– Banca Europeană de Investitii;

– Banca Asiatică de Dezvoltare;

– Banca Africană de Dezvoltare;

– Banca Mondială – Banca Internatională de Reconstructie si Dezvoltare – Fondul Monetar International;

– Corporatia Financiară Internatională;

– Banca InterAmericană de Dezvoltare;

– Fondul Social de Dezvoltare al Consiliului Europei;

– Euratom;

– Comunitatea Europeană;

– Corporatia Andină de Dezvoltare (CAF);

– Eurofima;

– Comunitatea Economică a Cărbunelui si Otelului;

– Banca Nordică de Investitii;

– Banca Caraibiană de Dezvoltare.

Prevederile art. 12415 nu aduc atingere niciuneia dintre obligatiile internationale pe care România si le-a asumat în relatiile cu entitătile internationale mentionate mai sus.

3. entităti din state terte:

– acele entităti care îndeplinesc următoarele criterii:

a) entitatea care este considerată în mod cert ca fiind o entitate publică, conform criteriilor nationale;

b) o astfel de entitate publică este un producător din afara Comunitătii, care administrează si finantează un grup de activităti, furnizând în principal bunuri si servicii din afara Comunitătii, destinate beneficiului Comunitătii si care sunt efectiv controlate de guvernul central;

c) respectiva entitate publică este un emitent de datorii de mari dimensiuni si cu regularitate;

d) statul vizat poate să garanteze că o asemenea entitate publică nu va exercita o răscumpărare înainte de termen, în cazul clauzelor de reîntregire a sumei brute.

Data aplicării

Art. 12417. – Prevederile prezentului capitol, reprezentând transpunerea Directivei nr. 2003/48/CE a Consiliului, din 3 iunie 2003, privind impunerea veniturilor din economii sub forma plătilor de dobânzi, cu amendamentele ulterioare, se aplică începând cu data aderării României la Uniunea Europeană.

80. După articolul 12417 se introduce capitolul IV “Redevente si dobânzi la întreprinderi asociate“, cu zece noi articole, articolele 12418–12427, cu următorul cuprins:

 

“CAPITOLUL IV

Redevente si dobânzi la întreprinderi asociate

 

Sfera de aplicare si procedura

Art. 12418. – (1) Plătile de dobânzi si redevente ce provin din România sunt exceptate de la orice impozite aplicate asupra acelor plăti în România, fie prin retinere la sursă, fie prin declarare, cu conditia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redeventelor să fie o întreprindere din alt stat membru sau un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru situat în alt stat membru.

(2) O plată făcută de o întreprindere rezidentă în România sau de către un sediu permanent situat în România trebuie să fie considerată ca provenind din România, denumită în continuare stat sursă.

(3) Un sediu permanent este tratat ca plătitor al dobânzilor sau redeventelor doar în măsura în care acele plăti reprezintă cheltuieli deductibile fiscal pentru sediul permanent din România.

(4) O întreprindere a unui stat membru va fi tratată ca beneficiar efectiv al dobânzilor si redeventelor doar dacă primeste acele plăti pentru beneficiul său propriu, si nu ca un intermediar pentru o altă persoană, cum ar fi un agent, un mandatar sau semnatar autorizat.

(5) Un sediu permanent trebuie să fie tratat ca beneficiar efectiv al dobânzilor sau redeventelor:

a) dacă creanta sau dreptul de utilizare a informatiei, în privinta căreia plătile de dobânzi sau redevente iau nastere, este efectiv legată de acel sediu permanent; si

b) dacă plătile de dobânzi sau redevente reprezintă venituri cu privire la care acel sediu permanent este supus, în statul membru în care este situat, unuia dintre impozitele mentionate la art. 12420 lit. a) pct. (iii) sau, în cazul Belgiei, «impozitului nerezidentilor/belasting der niet-verblijfhouders» ori, în cazul Spaniei, «impozitului asupra venitului nerezidentilor» sau unui impozit care este identic sau în mod substantial similar si care este aplicat după data de intrare în vigoare a prezentului capitol, suplimentar sau în locul acelor impozite existente.

(6) Dacă un sediu permanent al unei întreprinderi a unui stat membru este considerat ca plătitor sau ca beneficiar efectiv al dobânzilor ori redeventelor, nicio altă parte a întreprinderii nu va fi tratată ca plătitor sau ca beneficiar efectiv al acelor dobânzi ori redevente, în sensul prezentului articol.

(7) Prezentul articol trebuie să se aplice numai în cazul în care întreprinderea care este plătitor sau întreprinderea al cărei sediu permanent este considerat plătitor al dobânzilor ori redeventelor este o întreprindere asociată a întreprinderii care este beneficiarul efectiv sau al cărei sediu permanent este tratat ca beneficiarul efectiv al acelor dobânzi ori al acelor redevente.

(8) Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă dobânzile sau redeventele sunt plătite de către ori către un sediu permanent situat într-un stat tert al unei întreprinderi dintr-un stat membru si activitatea întreprinderii este, în întregime sau partial, desfăsurată prin acel sediu permanent.

(9) Prevederile prezentului articol nu împiedică România să ia în considerare, la determinarea impozitului pe profit, atunci când aplică legislatia sa fiscală, dobânzile sau redeventele primite de către întreprinderile rezidente, de sediile permanente ale întreprinderilor rezidente în România sau de către sediile permanente situate în România.

(10) România nu va aplica prevederile prezentului capitol unei întreprinderi a altui stat membru sau unui sediu permanent al unei întreprinderi a altui stat membru, atunci când conditiile stabilite la art. 12420 lit. b) nu au fost mentinute pentru o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani.

(11) România solicită ca îndeplinirea cerintelor stabilite de prezentul articol si de art. 12420 să fie dovedită la data plătii dobânzilor sau redeventelor printr-o atestare. Dacă îndeplinirea cerintelor stabilite în prezentul articol nu a fost atestată la data plătii, România va aplica retinerea impozitului la sursă.

(12) România stabileste ca o conditie pentru acordarea scutirii, potrivit acestui capitol, emiterea unei decizii privind acordarea în mod obisnuit a scutirii pe baza unei atestări în care să se certifice îndeplinirea cerintelor stabilite de prezentul articol si de art. 12420.

Decizia privind acordarea scutirii va fi dată într-o perioadă de cel mult 3 luni după prezentarea atestării si după ce au fost furnizate acele informatii doveditoare pe care autoritătile locale din România le solicită de drept. Decizia va fi valabilă pe o perioadă de cel putin un an după ce a fost emisă.

(13) În sensul alin. (11) si (12), atestarea care va fi prezentată în legătură cu fiecare contract de plată trebuie să fie valabilă pentru cel putin un an, dar nu mai mult de 3 ani, de la data emiterii acestei atestări si va contine următoarele informatii:

a) dovada rezidentei, în scopul impozitării, pentru întreprinderea care primeste dobânzi sau redevente din România si, când este necesar, dovada existentei unui sediu permanent atestat de autoritatea fiscală a statului membru în care întreprinderea care primeste dobânzi sau redevente este rezidentă pentru scopuri fiscale sau în care este situat sediul permanent;

b) detinerea dreptului de beneficiar efectiv al dobânzilor sau redeventelor de către întreprinderea care primeste astfel de plăti, în conformitate cu prevederile alin. (4), sau existenta conditiilor în conformitate cu prevederile alin. (5), când un sediu permanent este beneficiarul plătii;

c) îndeplinirea cerintelor, în conformitate cu prevederile art. 12420 lit. a) pct. (iii), în cazul întreprinderii primitoare;

d) o detinere minimă, în conformitate cu prevederile art. 12420 lit. b);

e) perioada pentru care detinerea la care se face referire la lit. d) a existat.

Statele membre pot să solicite, în plus, justificarea legală pentru plătile din cadrul contractului, de exemplu pot solicita contractul de împrumut sau contractul de licentă.

(14) Dacă cerintele pentru acordarea scutirii încetează să fie îndeplinite, întreprinderea primitoare sau sediul permanent va informa imediat întreprinderea plătitoare sau sediul permanent plătitor si, dacă statul sursă solicită astfel, si autoritatea competentă a acelui stat.

(15) Dacă respectiva întreprindere plătitoare sau sediul permanent a retinut impozitul la sursă asupra venitului ce urma să fie scutit de impozit, conform prezentului articol, aceasta poate face o cerere pentru restituirea acestui impozit retinut la sursă. România va solicita informatia specificată la alin. (13). Cererea pentru restituirea impozitului trebuie să fie transmisă în perioada prevăzută în prezentul alineat. Această perioadă de depunere a cererii de restituire va fi de cel putin 2 ani de la data la care dobânda sau redeventele sunt plătite.

(16) România va restitui impozitul retinut la sursă în plus într-un interval de un an de la primirea cererii de restituire a impozitului si a informatiilor doveditoare pe care le poate solicita în mod rezonabil. Dacă impozitul retinut la sursă nu a fost restituit în perioada mentionată, întreprinderea primitoare sau sediul permanent va fi îndreptătit, la expirarea anului în cauză, să solicite dobânda asupra sumei reprezentând impozitul care trebuie restituit. Dobânda solicitată se va calcula la o rată egală cu rata dobânzii interne care se aplică în cazuri similare, corespunzător prevederilor legislatiei nationale din România.

Definitia dobânzii si a redeventelor

Art. 12419. – În sensul prezentului capitol:

a) termenul dobândă înseamnă venitul din creante de orice fel, însotite sau nu de garantii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului si, în special, venitul din efecte publice, titluri de creantă sau obligatiuni, inclusiv primele si premiile legate de asemenea efecte, titluri de creantă sau obligatiuni; penalitătile pentru plata cu întârziere nu vor fi considerate dobânzi;

b) termenul redevente înseamnă plătile de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf si software, orice patent, marcă de comert, desen ori model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricatie, ori pentru informatii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial ori stiintific; plătile pentru folosirea sau dreptul de folosire a echipamentului industrial, comercial ori stiintific vor fi considerate redevente.

Definitia întreprinderii, întreprinderii asociate si a sediului permanent

Art. 12420. – În sensul prezentului capitol:

a) termenul întreprindere a unui stat membru înseamnă orice întreprindere:

 (i) care îmbracă una dintre formele enumerate în această privintă în lista prevăzută la art. 12426; si

(ii) care, în conformitate cu legislatia fiscală a unui stat membru, este considerată ca fiind rezidentă în acel stat membru si nu este considerată, în întelesul unei conventii de evitare a dublei impuneri pe venit si pe capital încheiată cu un stat tert, ca fiind rezident în scopul impozitării în afara Comunitătii; si

(iii) care este supusă unuia dintre următoarele impozite, fără a fi scutită de impozit, sau unui impozit care este identic ori, în esentă, similar si care este stabilit după data de intrare în vigoare a prezentului articol, în plus sau în locul acelor impozite existente:

– impozitul societătilor/vennootschapsbelasting, în Belgia;

selskabsskat, în Danemarca;

Korperschaftsteuer, în Germania;

- φδρος εισοδηματος υομικωυ προσωπων, în Grecia;

impuesto sobre sociedades, în Spania;

impôt sur les sociétés, în Franta;

corporation tax, în Irlanda;

imposta sul reddito delle persone giuridiche, în Italia;

impôt sur le revenu des collectivités, în Luxemburg;

vennootschapsbelasting, în Olanda;

Korperschaftsteuer, în Austria;

imposto sobre o rendimento da pessoas colectivas, în Portugalia;

vhteisoien tulovero/în komstskatten, în Finlanda;

statlîn g în komstskatt, în Suedia;

corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord;

dan z prijmu pravnickych osob, în Republica Cehă;

tulumaks, în Estonia;

- φορος εισοδηματος, în Cipru;

uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;

pelno mokestis, în Lituania;

tarsasagi ado, în Ungaria;

taxxa fuq l-income, în Malta;

todatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;

davek od dobicka praznih oseb, în Slovenia;

dan z prijmov pravnickych osob, în Slovacia;

impozitul pe profit, în România;

b) o întreprindere este o întreprindere asociată a unei alte întreprinderi dacă, cel putin:

(i) prima întreprindere are o participare minimă directă de 25% în capitalul celei de-a doua întreprinderi; sau

(ii) cea de-a doua întreprindere are o participare minimă directă de 25% în capitalul primei întreprinderi; sau

(iii) o întreprindere tertă are o participare minimă directă de 25% atât în capitalul primei companii, cât si în al celei de-a doua.

Participările în capitalul social trebuie să fie detinute numai la întreprinderile rezidente pe teritoriul Comunitătii Europene;

c) termenul sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri situat într-un stat membru, prin care se desfăsoară în întregime sau în parte activitatea unei întreprinderi rezidente într-un alt stat membru.

Exceptarea plătilor de dobânzi sau de redevente

Art. 12421. – (1) România nu este obligată să asigure beneficiile prezentului capitol în următoarele cazuri:

a) atunci când plătile sunt tratate ca o distribuire de beneficii sau ca o restituire de capital, conform legislatiei române;

b) pentru plătile rezultate din creante care dau dreptul de participare la profiturile debitorului;

c) pentru plătile rezultate din creante care dau dreptul creditorului să îsi schimbe dreptul de a primi dobânda contra unui drept de participare în profiturile debitorului;

d) pentru plătile rezultate din creante care nu contin niciun fel de prevederi referitoare la restituirea datoriei principale sau dacă restituirea este datorată pentru o perioadă mai mare de 50 de ani după data emisiunii.

(2) Când datorită relatiilor speciale existente între debitor si beneficiarul efectiv al dobânzii sau redeventelor ori între unul dintre ei si o altă persoană, suma dobânzilor sau redeventelor depăseste suma care s-ar fi convenit între debitor si beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relatii, prevederile prezentului articol se aplică numai în această ultimă sumă mentionată, dacă există o astfel de sumă.

Fraudă si abuz

Art. 12422. – (1) Prevederile prezentului capitol nu exclud aplicarea prevederilor legislatiei nationale sau a celor bazate pe tratate, la care România este parte, care sunt necesare pentru prevenirea fraudei sau abuzului.

(2) România poate, în cazul tranzactiilor pentru care motivul principal sau unul dintre motivele principale este frauda, evaziunea fiscală sau abuzul, să retragă beneficiile stabilite prin prezentul capitol sau poate să refuze aplicarea lui.

Reguli tranzitorii pentru Republica Cehă, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia si Slovacia

Art. 12423. – (1) Grecia, Letonia, Polonia si Portugalia sunt autorizate să nu aplice prevederile privind scutirea plătilor de dobânzi si redevente între întreprinderi asociate până la data de 1 iulie 2005, iar pe durata perioadei de tranzitie de 8 ani, începând cu data de 1 iulie 2005, cota impozitului aplicată în aceste tări plătilor de dobândă sau redevente, care se fac către o întreprindere asociată rezidentă în alt stat membru sau către un sediu permanent al unei întreprinderi asociate a unui stat membru, situat în alt stat membru, nu trebuie să depăsească 10% în timpul primilor 4 ani si 5% în timpul următorilor 4 ani.

Lituania este autorizată să nu aplice prevederile privind scutirea plătilor de dobânzi si redevente între întreprinderi asociate, până la data de 1 iulie 2005. Pe durata unei perioade de tranzitie de 6 ani, începând de la 1 iulie 2005, cota de impozit aplicată în această tară asupra plătilor de redevente făcute către o întreprindere asociată rezidentă în alt stat membru sau către un sediu permanent al unei întreprinderi asociate a unui stat membru, situat în alt stat membru, nu trebuie să depăsească 10%. În timpul primilor 4 ani din perioada de tranzitie de 6 ani, cota de impozit aplicată asupra plătilor de dobânzi făcute unei întreprinderi asociate din alt stat membru sau unui sediu permanent situat în alt stat membru nu va depăsi 10%; pentru următorii 2 ani, cota de impozit aplicată asupra unor astfel de plăti de dobânzi nu va depăsi 5%.

Spania si Republica Cehă sunt autorizate, doar pentru plătile de redevente, să nu aplice prevederile privind scutirea plătilor de redevente între întreprinderi asociate, până la data de 1 iulie 2005. În timpul unei perioade de tranzitie de 6 ani, începând cu data de 1 iulie 2005, cota impozitului aplicată în aceste tări plătilor de redeventă făcute către o întreprindere asociată din alt stat membru sau către un sediu permanent al unei întreprinderi asociate a unui stat membru, situat în alt stat membru, nu va depăsi 10%. Slovacia este autorizată, numai pentru plătile de redevente, să nu aplice prevederile privind scutirea de impozit pentru o perioadă de tranzitie de doi ani, începând cu data de 1 mai 2004.

Totusi, aceste reguli tranzitorii sunt supuse aplicării permanente a oricăror cote de impozit, mai scăzute decât cele la care se face referire mai sus, în conditiile unor acorduri bilaterale încheiate între Republica Cehă, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia si alte state membre.

(2) Când o întreprindere rezidentă în România sau un sediu permanent al unei întreprinderi a unui stat membru, situat în România:

a) primeste dobânzi sau redevente din partea unei întreprinderi asociate din Grecia, Letonia, Lituania, Polonia sau Portugalia;

b) primeste redevente din partea unei întreprinderi asociate din Republica Cehă, Spania sau Slovacia;

c) primeste dobânzi sau redevente din partea unui sediu permanent situat în Grecia, Letonia, Lituania, Polonia sau Portugalia, al unei întreprinderi asociate a unui stat membru; sau

d) primeste redevente de la un sediu permanent situat în Republica Cehă, Spania sau Slovacia al unei întreprinderi asociate a unui stat membru, România acordă la calculul impozitului pe profit o sumă egală cu impozitul plătit în Republica Cehă, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia, în conformitate cu alin. (1), stabilită asupra acelui venit. Suma se acordă ca o deducere din impozitul pe profitul obtinut de întreprinderea sau de sediul permanent care a primit acel venit.

(3) Deducerea prevăzută la alin. (2) nu poate să depăsească acea sumă mai mică:

a) fată de impozitul de plată din Republica Cehă, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia, pentru un astfel de venit, pe baza alin. (1); sau

b) a părtii de impozit pe profitul întreprinderii sau al sediului permanent care primeste dobânda sau redeventele, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă acelor plăti, conform legislatiei nationale a României.

Clauza de delimitare

Art. 12424. – Prevederile prezentului capitol nu exclud aplicarea prevederilor nationale sau celor bazate pe tratatele la care România este parte si ale căror prevederi au în vedere eliminarea sau evitarea dublei impozitări a dobânzilor si a redeventelor.

Măsuri luate de România

Art. 12425. – Procedura administrării acestui capitol se va stabili prin hotărâre a Guvernului, elaborată în comun de Ministerul Finantelor Publice si Agentia Natională de Administrare Fiscală, cu avizul Ministerului Integrării Europene si al Ministerului Afacerilor Externe.

Lista societătilor acoperite de prevederile art. 12420 lit. a) pct. (iii)

Art. 12426. – Societătile acoperite de prevederile art. 12420 lit. a) pct. (iii) sunt următoarele:

a) societăti cunoscute în legislatia belgiană ca: “naamloze vennootschap/societé anonyme, commanditaire vennootschap op aandelen/societé en commandite par actions, besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid/ societé privée á responsabilité limitée“ si acele entităti publice legislative care desfăsoară activitate conform dreptului privat;

b) societăti cunoscute în legislatia daneză ca: “aktieselskab“ si “anpartsselskab“;

c) societăti cunoscute în legislatia germană ca: “Aktiengesellschaft, Kommanditgesellschaft auf Aktien, Gesellschaft mit beschrankter Haftung“ si “bergrechtliche Gewerkschaft“;

d) societăti cunoscute în legislatia grecească ca: “ανωνυμη εταιρια“;

e) societăti cunoscute în legislatia spaniolă ca: “sociedad anonima, sociedad comanditaria por acciones, sociedad de responsabilidad limitada“ si acele entităti publice legale care desfăsoară activitate conform dreptului privat;

f) societăti cunoscute în legislatia franceză ca: “societé anonyme, societé en commandite par actions, societé á responsabilité limitée“ si entităti publice si întreprinderi industriale si comerciale;

g) societăti cunoscute în legislatia irlandeză ca societăti pe actiuni sau pe garantii, societăti private pe actiuni sau pe garantii, entităti înregistrate conform legislatiei societătilor industriale si prudentiale sau societăti de constructii înregistrate conform legii societătilor de constructii;

h) societăti cunoscute în legislatia italiană ca: “societa per azioni, societa in accomandita per azioni, societa a responsabilita limitata“ si entităti publice si private care desfăsoară activităti industriale si comerciale;

i) societăti cunoscute în legislatia luxemburgheză ca: “societé anonyme, societé en commandite par actions si societé á responsabilité limitée“;

j) societăti cunoscute în legislatia olandeză ca: “noomloze vennootschap“ si”besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid“;

k) societăti cunoscute în legislatia austriacă ca: “Aktiengesellschaft“ si “Gesellschaft mit beschrankter Haftung“;

l) societăti comerciale sau societăti înfiintate conform legii civile, având formă comercială, si cooperative si entităti publice înregistrate conform legii portugheze;

m) societăti cunoscute în legislatia finlandeză ca: “osakeyhtio/aktiebolag, osuuskunta/andelslag, saastopankki/sparbank“ si “vakuutusyhtio/forsakrîn gsbolag“;

n) societăti cunoscute în legislatia suedeză ca: “aktiebolag“ si “forsakrin gsaktiebolag“;

o) societăti înregistrate conform legislatiei Marii Britanii;

p) societăti cunoscute în legislatia cehă ca: “akciova spolecnost“, “spolecnost s rucenim omezenym“, “verejna obchodni spolecnnost“, “komanditni spolecnost“, “druzstvo“;

q) societăti cunoscute în legislatia estoniană ca: “taisuhin g“, “usaldusuhin g“, “osauhin g“, “aktsiaselts“, “tulundusuhistu“;

r) societăti cunoscute în legislatia cipriotă ca societăti înregistrate în conformitate cu legea companiilor, entităti publice corporatiste, precum si alte entităti care sunt considerate societăti, conform legii impozitului pe venit;

s) societăti cunoscute în legislatia letonă ca: “akciju sabiedriba“, “sabiedriba ar ierobezotu atbildibu“;

s) societăti înregistrate conform legislatiei lituaniene;

t) societăti cunoscute în legislatia ungară ca: “kozkereseti tarsasag“, “beteti tarsasag“, “kozos vallalat“, “korlatolt felelossegu tarsasag“, “reszvenytarsasag“, “egyesules“, “kozhasznu tarsasag“, “szovetkezet“;

t) societăti cunoscute în legislatia malteză ca: “Kumpaniji ta’ Responsabilita’ Limitata“, “Socjetajiet în akkomandita li l-kapital taghhom maqsum f’azzjonitjiet“;

u) societăti cunoscute în legislatia poloneză ca: “spolka akcyjna“, “spolka z ofraniczona odpowiedzialnoscia“;

v) societăti cunoscute în legislatia slovenă ca: “delniska druzba”, “komanditna delniska druzba“, “komanditna druzba“, “druzba z omejeno odgovornostjo“, “druzba z neomejeno odgovornostjo“;

w) societăti cunoscute în legislatia slovacă ca: “akciova spolocnos“, “spolocnost’s rucenim obmedzenym“, “komanditna spolocnos“, “verejna obchodna spolocnos“, “druzstvo“.

Data aplicării

Art. 12427. – Prevederile prezentului capitol, reprezentând transpunerea Directivei 2003/49/CE a Consiliului, din 3 iunie 2003, privind un sistem comun de impozitare aplicabil plătilor de dobânzi si redevente efectuate între societăti asociate din state membre diferite, cu amendamentele ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011.“

81. După articolul 12427 se introduce capitolul V “Schimb de informatii în domeniul impozitelor directe, conform conventiilor de evitare a dublei impuneri“, cu 14 articole noi, art. 12428–12441, cu următorul cuprins:

 

“CAPITOLUL V

Schimb de informatii în domeniul impozitelor directe, conform conventiilor de evitare a dublei impuneri

 

Prevederi generale

Art. 12428. – (1) În conformitate cu prevederile prezentului capitol, autoritătile competente ale statelor membre vor schimba orice informatie care poate să le îndreptătească să efectueze o corectă stabilire a impozitelor pe venit si pe capital si orice informatie referitoare la stabilirea impozitelor asupra primelor de asigurare la care se face referire la art. 3 paragraful 6 din Directiva 76/308/CEE a Consiliului, din 15 martie 1976, privind asistenta reciprocă în materie de recuperare a creantelor legate de anumite obligatii fiscale, taxe, impozite si alte măsuri, cu amendamentele ulterioare.

(2) Vor fi privite ca impozite pe venit si pe capital, indiferent de modul în care sunt stabilite, toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câstigurile din înstrăinarea proprietătii mobiliare sau imobiliare, impozitul pe sumele totale ale salariilor plătite de întreprinderi, precum si impozitele pe cresterea de capital.

(3) Impozitele la care se face referire la alin. (2) sunt în prezent, în mod special:

a) în Belgia:

– impozitul persoanelor fizice;

– impozitul societătilor;

– impozitul persoanelor morale;

– impozitul nerezidentilor;

b) în Danemarca:

– indkomstskat til staten;

– selskabsskat;

– den kommunale indkomstskat;

– den amtskommunale indkomstskat;

– folkepensionsbidragene;

– somendsskatten;

– den saerlige indkomstskat;

– kirkeskat;

– formueskat til staten;

– bidrag til dagpengefonden;

c) în Germania:

– Einkommensteuer;

– Korperschaftsteuer;

– Vermogensteuer;

– Gewerbesteuer;

– Grundsteuer;

d) în Grecia:

— φδρος εισοδηματος φνσικων προσωπων

— φδρος εισοδηματος υομικωυ προσωπων

— φδρος ακιυητου περιουσιας

e) în Spania:

– impozitul pe venitul persoanelor fizice;

– impozitul pe societăti;

– impozitul extraordinar pe averea persoanelor fizice;

f) în Franta:

– impozitul pe venit;

– impozitul pe societate;

– impozitele profesionale;

– taxe fonciere sur les proprietes baties;

– taxe fonciere sur les proprietes non baties;

g) în Irlanda:

– impozitul pe venit;

– impozitul pe corporatie;

– impozitul pe câstiguri de capital;

– impozitul pe avere;

h) în Italia:

– imposta sul reddito delle persone fisiche;

– imposta sul reddito delle persone giuridiche;

– imposta locale sui redditi;

i) în Luxemburg:

– impozitul pe veniturile persoanelor fizice;

– impozitul pe veniturile colectivitătilor;

– impozitul comercial comunal;

– impozitul pe avere;

– impozitul funciar;

j) în Olanda:

– Inkomstenbelasting;

– Vennootschapsbelosting;

– Vermogensbelasting;

k) în Austria

– Einkommensteuer

– Korperschaftsteuer;

– Grundsteuer;

– Bodenwertabgabe;

– Abgabe von land– und forstwirtschaftlichen Betrieben;

l) în Portugalia:

– contribuicao predial;

– imposto sobre a industria agricola;

– contribuicao industrial;

– imposto de capitais;

– imposto profissional;

– imposto complementar;

– imposto de mais – valias;

– imposto sobre o rendimento do petroleo;

– os adicionais devidos sobre os impostos precedentes;

m) în Finlanda:

– Valtion tuleverot – de statlin ga inkomstskatterna;

– Yhteisojen tulovero – inkomstskatten for samfund;

– Kunnallisvero – kommunalskatten;

– Kirkollisvero – kyrkoskatten;

– Kansanelakevakuutusmaksu – folkpensionsforsakrîn gspremien;

– Sairausvakuutusmaksu– sjukforsakrîn gspremien;

– Korkotulom lahdevero – kallskatten pa ranteîn komst;

– Rajoitetusti verovelvollisen lahdevero – kallskatten for begransat skattskylding;

– Valtion varallisuusvero – den statlinga formogenhetsskatten;

– Kiin teistovero – fastin ghetsskatten;

n) în Suedia:

– Den statliga inkomstskatten;

– Sjomansskatten;

– Kupongskatten;

– Den sarskilda inkomstskatten for utomlands bosatta;

– Den sarskilda inkomstskatten for utomlands bosatta artister m.fl.;

– Den statlinga fastighetsskatten;

– Den kommunala inkomstskatten;

– Formogenhetsskatten;

o) în Marea Britanie:

– impozitul pe venit;

– impozitul pe corporatii;

– impozitul pe câstigurile de capital;

– impozitul pe venitul petrolier;

– impozitul pe îmbunătătiri funciare;

p) în Republica Cehă:

– dane priijmu;

– dan z nemovitosti;

– dan dedicka, dan darovaci a dan z prevodu nemovitosti;

– dan z pridane hodnoty;

– spotrebni dane;

q) în Estonia:

– Tulumaks;

– Sotsiaalmaks;

– Maamaks;

r) în Cipru:

- φδρος εισοδηματος;

- ‘Εκτακτη Εισφορα;

- για την ′Αμυνα της Δημοκρατιας;

- φδρος Κεφαλαιουχικων Κερδων;

- φδρος Ακινητης Ιδιοκτησιας;

s) în Letonia:

– iedzivotaju ienakuma nodoklis;

– nekustama ipasuka nodoklis;

– uznemumu ienakuma nodoklis;

s) în Lituania:

– gyventoju pajamu mokestis;

– pelno mokestis;

– imoniu ir organizaciju nekilnojamojo turto mokestis;

– zemes mokestis;

– mokestis uz valstybinius gamtos isteklius;

– mokestis uz aplinkos tersima;

– naftos ir duju istekliu mokestis;

– paveldimo turto mokestis;

t) în Ungaria:

– szemelyi jovedelemando;

– tarsazagi ado;

– osztalekado;

– altalanos forgalmi ado;

– jovedeki ado;

– epitmenyado;

– telekado;

t) în Malta:

– Taxxa fuq l-income;

u) în Polonia:

– podatek dochodowy od osob prawnych;

– podatek dochodowy od osob fizycznych;

– podatek od czynnosci cywilnopranych;

v) în Slovenia:

– dohodnina;

– davki obcanov;

– davek od dobicka pravnih oseb;

– posebni davek na bilacno vsoto bank in hranilnic;

w) în Slovacia:

– dan z prijmov fyzickych osob;

– dan z prijmov pravnickych osob;

– dan z dedicstva;

– dan z darovania;

– dan z prevodu a prechodu nehnutel’nosti;

– dan z nehnutel’nosti;

– dan z predanej hodnoty;

– spotrebne dane.

(4) Prevederile alin. (1) se aplică, de asemenea, asupra oricăror impozite identice sau similare stabilite ulterior, în plus, sau în locul impozitelor prevăzute la alin. (3). Autoritătile competente ale statelor membre se vor informa reciproc asupra datei de intrare în vigoare a unor asemenea impozite.

(5) Sintagma autoritate competentă înseamnă:

a) în Belgia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

b) în Danemarca:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

c) în Germania:

– ministrul federal de finante sau un reprezentant autorizat;

d) în Grecia:

- Το Υπουργειο Οικονομικων sau un reprezentant autorizat;

e) în Spania:

– ministrul economiei si finantelor sau un reprezentant autorizat;

f) în Franta:

– ministrul economiei sau un reprezentant autorizat;

g) în Irlanda:

– comisionarii de venituri sau reprezentantii lor autorizati;

h) în Italia:

– seful departamentului de politică fiscală sau reprezentantul său autorizat;

i) în Luxemburg:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

j) în Olanda:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

k) în Austria:

– ministrul federal de finante sau un reprezentant autorizat;

l) în Portugalia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

m) în Finlanda:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

n) în Suedia

– seful departamentului de finante sau reprezentantul său autorizat;

o) în Marea Britanie:

– comisionarii de la vamă si accize sau un reprezentant autorizat pentru informatiile solicitate, referitoare la taxe asupra primelor de asigurare si accize;

– comisionarii de la Inland Revenue sau reprezentantii lor autorizati;

p) în Republica Cehă:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

q) în Estonia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

r) în Cipru:

- Υπουργειο Οικονομικων sau un reprezentant autorizat;

s) în Letonia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

s) în Lituania:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

t) în Ungaria:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

t) în Malta:

– ministrul responsabil de departamentul fiscal sau un reprezentant autorizat;

u) în Polonia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

v) în Slovenia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

w) în Slovacia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

x) în România:

– ministrul finantelor publice sau un reprezentant autorizat.

            Schimb la cerere

            Art. 12429. – (1) Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate cere autoritătii competente a altui stat membru să transmită informatia la care s-a făcut referire la art. 12428 de schimb de informatii dacă este evident că autoritatea competentă a statului care face cererea nu a epuizat propriile sale surse obisnuite de obtinere a informatiilor, surse pe care le-ar fi putut utiliza, conform circumstantelor, pentru a obtine informatiile cerute fără a provoca riscul de periclitare a realizării căutării după rezultat.

            (2) Pentru scopul transmiterii informatiei la care s-a făcut referire la art. 12428 alin. (1), autoritatea competentă a statului membru solicitat va asigura conditiile pentru conducerea oricăror anchete necesare în vederea obtinerii acestor informatii.

            (3) În scopul obtinerii informatiei cerute, autoritatea competentă căreia i se solicită această informatie sau autoritatea administrativă la care se recurge va proceda ca si cum ar actiona pe cont propriu sau, la cererea celeilalte autorităti, în contul propriului stat membru.

            Schimbul automat de informatii

            Art. 12430. – Pentru categoriile de cazuri pe care autoritătile competente le vor determina conform procedurii de consultare prevăzu te la art. 12438, autoritătile competente ale statelormembre vor schimba în mod regulat informatiile la care se face referire la art. 12428 alin. (1), fără o cerere anterioară.

            Schimbul spontan de informatii

            Art. 12431. – (1) Autoritatea competentă a unui stat membru poate transmite autoritătii competente a oricărui alt stat membru vizat, fără o cerere anterioară, informatiile la care se face referire la art. 12428 alin. (1), pe care le cunoaste din următoarele circumstante:

            a) autoritatea competentă a unui stat contractant s-a bazat pe presupunerea că ar putea fi o pierdere a impozitului într-un alt stat membru;

            b) o persoană supusă impozitării obtine o reducere a impozitului sau o scutire de impozit în alt stat membru, care ar putea genera o crestere a impozitului sau a obligatiei de impozitare în alt stat membru;

            c) afacerea tratată între o persoană supusă impozitării într-un stat membru si o persoană supusă impozitării într-un alt stat membru este dirijată prin una sau mai multe tări, astfel încât să rezulte o diminuare a impozitului în unul sau în celălalt stat membru sau în ambele state;

            d) autoritatea competentă a unui stat membru s-a bazat pe presupunerea că diminuarea impozitului poate rezulta din transferurile artificiale de profituri în cadrul grupurilor de întreprinderi;

            e) informatia transmisă la unul din statele membre de către autoritatea competentă a celuilalt stat este în măsură să dea informatiile care pot fi relevante în stabilirea obligatieipentru impunere în ultimul dintre state.

            (2) Autoritătile competente ale statelor membre pot, conform procedurii de consultare prevăzute la art. 12438, să extindă schimbul de informatii prevăzut la alin. (1) la alte cazuri decât cele specificate în articolul mentionat.

            (3) Autoritătile competente ale statelor membre pot să-si transmită una alteia informatiile la care se face referire la art. 12428 alin. 1, despre care au cunostintă, în orice alt caz, fără o cerere anterioară.

            Limita de timp pentru transmiterea informatiei

            Art. 12432. – Autoritatea competentă a unui stat membru căruia, conform dispozitiilor prezentului capitol, i se solicită să furnizeze informatii le va transmite cât mai repede posibil.

            Dacă întâmpină obstacole în furnizarea informatiilor sau dacă refuză să le furnizeze, va informa autoritatea care solicită informatia despre acest lucru, indicând natura obstacolelor sau a motivelor refuzului său.

            Colaborarea dintre oficialii statului vizat

            Art. 12433. – Pentru scopul aplicării prevederilor precedente, autoritatea competentă a statului membru care furnizează informatia si autoritatea competentă a statului membru pentru care se furnizează informatia pot cădea de acord, conform procedurii de consultare prevăzute la art. 12438, să autorizeze prezenta în primul stat membru a oficialilor administratiei fiscale din celălalt stat membru. Amănuntele pentru aplicarea acestei prevederi vor fi determinate conform aceleiasi proceduri.

            Prevederi privind secretul

            Art. 12434. – (1) Toate informatiile făcute cunoscute unui stat membru, conform prezentului capitol, vor fi păstrate secrete în acel stat în acelasi mod ca si informatia primită conform legislatiei interne. În orice caz, asemenea informatii:

            a) pot fi făcute cunoscute numai persoanelor direct implicate în stabilirea impozitului sau în controlul administrativ al acestei stabiliri a impozitului;

            b) pot fi făcute cunoscute numai în legătură cu procedurile judecătoresti sau procedurile administrative care implică sanctiuni luate în vederea sau în legătură cu stabilirea sau revizuirea bazei de impozitare si numai persoanelor care sunt direct implicate în asemenea proceduri; astfel de informatii pot fi totusi dezvăluite în timpul audierilor publice sau al proceselor de judecată, dacă autoritatea competentă a statului membru care a furnizat informatia nu ridică nici o obiectie la momentul când acest stat furnizează prima dată informatia;

            c) vor fi folosite, în orice circumstantă, numai pentru scopuri fiscale sau în legătură cu procedurile judecătoresti sau administrative care implică sanctiuni întreprinse cu privire la sau în legătură cu stabilirea sau revizuirea bazei fiscale.

            În plus, informatiile pot fi folosite la stabilirea altor obligatii fiscale, taxe si impozite prevăzute la art. 2 din Directiva nr. 76/308/CEE a Consiliului.

            (2) Dispozitiile alin. (1) nu vor obliga un stat membru a cărui legislatie sau practică administrativă instituie, pentru scopuri fiscale, prevederi legislative cu puteri mai restrânse decât cele cuprinse în acest alineat să furnizeze informatii, dacă statul vizat nu actionează în sensul respectării acelor prevederi legislative cu puteri mai restrânse.

            (3) Indiferent de prevederile alin. (1), autoritătile competente ale statului membru care furnizează informatia pot permite să fie folosită această informatie pentru alte scopuri, în statul care cere informatia, dacă, potrivit legislatiei din statul care dă informatia, aceasta poate fi folosită în statul care dă informatia, în conditii similare, pentru scopuri similare.

(4) Când o autoritate competentă a unui stat contractant consideră că informatia care s-a primit de la autoritatea competentă a unui alt stat membru este posibil să fie folositoare autoritătii competente a unui stat tert, ea poate transmite informatia ultimei autorităti competente mentionate, cu acordul autoritătii competente care a furnizat informatia.

Limitări la schimbul de informatii

Art. 12435. – (1) Prezentul capitol nu va impune nici o obligatie statului membru căruia I se cere informatia de a face cercetări sau de a furniza informatii, dacă în acest stat ar fi contrară propriei sale legislatii sau practicii sale administrative realizarea unor astfel de cercetări sau colectarea informatiilor solicitate.

(2) Furnizarea informatiei poate fi refuzată când ar conduce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori a unei informatii a cărei dezvăluire ar fi contrară politicii publice.

(3) Autoritatea competentă a unui stat membru poate refuza să furnizeze informatiile când statul membru vizat este în imposibilitate de a furniza informatii similare, pentru motive practice sau legale.

Notificarea

Art. 12436. – (1) La cererea autoritătii competente a unui stat membru, autoritatea competentă a celuilalt stat membru va notifica, în conformitate cu prevederile legale care reglementează notificarea unor instrumente similare în statul membru solicitat, destinatarul tuturor instrumentelor si deciziilor care sunt emise de autoritătile administrative ale statului membru solicitant si care privesc aplicarea pe teritoriul său a legislatiei privind impozitele acoperite de prezentul capitol.

(2) Cererile pentru notificare vor indica subiectul instrumentului sau deciziei care urmează a fi notificat si vor specifica numele si adresa destinatarului, împreună cu orice alte informatii prin care se poate facilita identificarea destinatarului.

(3) Autoritatea solicitată va informa imediat autoritatea solicitantă asupra răspunsului său la cererea pentru notificare si, în mod special, va comunica data de notificare a deciziei sau a instrumentului la destinatar.

Verificări simultane

Art. 12437. – (1) Când situatia fiscală a uneia sau a mai multor persoane supuse impunerii este în interesul comun sau complementar a două sau mai multe state membre, aceste state pot conveni să desfăsoare verificări simultane pe teritoriile lor, astfel încât să poată schimba informatiile astfel obtinute ori de câte ori un astfel de schimb de informatii este mai eficient decât efectuarea de verificări numai de către unul dintre statele membre.

(2) Autoritatea competentă din fiecare stat membru va identifica în mod arbitrar persoanele supuse impozitării, pe care intentionează să le propună pentru o verificare simultană. Această autoritate competentă va comunica autoritătilor competente responsabile din celelalte state membre vizate cazurile care, din punctul său de vedere, ar fi subiectul unei verificări simultane. Această autoritate competentă va comunica motivele sale în ceea ce priveste alegerea cazurilor, cât mai mult posibil, prin comunicarea informatiilor care au condus la luarea deciziei pentru o verificare simultană. Autoritatea competentă va specifica perioada de timp în care se vor derula operatiunile de control.

(3) Autoritatea competentă din fiecare stat membru vizat va decide dacă doreste să ia parte la operatiuni de verificări simultane. La primirea unei propuneri pentru o verificare simultană, autoritatea competentă va confirma acordul sau va comunica refuzul său, motivat, celeilalte autorităti.

(4) Fiecare autoritate competentă din statele membre vizate va numi un reprezentant, care va avea responsabilitatea supravegherii si coordonării activitătii de control.

Consultări

Art. 12438. – (1) Pentru scopurile implementării prezentului capitol, consultările vor fi tinute, dacă este necesar, în cadrul unui comitet care va avea loc între:

a) autoritătile competente ale statelor membre vizate, la cererea fiecăruia dintre ele, cu privire la problemele bilaterale;

b) autoritătile competente ale tuturor statelor membre si Comisie, la cererea uneia dintre aceste autorităti sau a Comisiei, în măsura în care problema ridicată nu este numai în interes bilateral.

(2) Autoritătile competente ale statelor membre pot comunica în mod direct între ele. Autoritătile competente ale statelor membre pot, prin asistentă reciprocă, să permită autoritătilor desemnate de acestea să comunice direct între ele în cazurile speciale sau în alte categorii de cazuri.

(3) Când autoritătile competente încheie acorduri care vizează probleme bilaterale, acoperite de prezentul articol, altele decât cele cu privire la cazurile individuale, acestea vor informa cât mai repede posibil Comisia asupra acestui fapt. La rândul său, Comisia va notifica autoritătile competente ale statelor membre.

Schimb de experientă

Art. 12439. – Statele membre vor monitoriza în mod constant, împreună cu Comisia, procedura de cooperare prevăzută în prezentul capitol si vor face schimb de experientă, în special în domeniul preturilor de transfer din cadrul grupurilor de întreprinderi, în scopul îmbunătătirii unei asemenea cooperări si, atunci când este cazul, pentru redactarea unor reglementări în domeniile vizate.

Aplicabilitatea unor prevederi lărgite referitoare la asistentă

Art. 12440. – Prevederile anterioare nu vor împiedica îndeplinirea oricăror obligatii mai extinse referitoare la schimbul de informatii care pot decurge din alte acte juridice.

Data aplicării

Art. 12441. – Prevederile prezentului capitol, care transpun prevederile Directivei nr. 77/799/CEE privind asistenta reciprocă între autoritătile competente din statele membre în domeniul taxării directe si impunerii primelor de asigurare, cu amendamentele ulterioare, se aplică începând cu data aderării României la Uniunea Europeană.“

82. La titlul VI “Taxa pe valoarea adăugată“, titlul capitolului I va avea următorul cuprins:“Definitii“

83. Articolul 125 va avea următorul cuprins:

“Definitia taxei pe valoarea adăugată

Art. 125. – Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului si care este colectat conform prevederilor prezentului titlu.“

84. După articolul 125 se introduc două noi articole, articolele 1251 si 1252, cu următorul cuprins: “Semnificatia unor termeni si expresii

Art. 1251. – (1) În sensul prezentului titlu, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. achizitie reprezintă bunurile si serviciile obtinute sau care urmează a fi obtinute de o persoană impozabilă, prin următoarele operatiuni: livrări de bunuri si/sau prestări de servicii, efectuate sau care urmează a fi efectuate de altă persoană către această persoană impozabilă, achizitii intracomunitare si importuri de bunuri;

2. achizitie intracomunitară are întelesul art. 1301;

3. active corporale fixe reprezintă orice activ detinut pentru a fi utilizat în productia sau livrarea de bunuri ori în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat tertilor sau pentru scopuri administrative, dacă acest activ are durata normală de utilizare mai mare de un an si valoare mai mare decât limita prevăzută prin hotărâre a Guvernului sau prin prezentul titlu;

4. activitate economică are întelesul prevăzut la art. 127 alin. (2). Atunci când o persoană desfăsoară mai multe activităti economice, prin activitate economică se întelege toate activitătile economice desfăsurate de aceasta;

5. baza de impozitare reprezintă contravaloarea unei livrări de bunuri sau prestări de servicii impozabile, a unui import impozabil sau a unei achizitii intracomunitare impozabile, stabilită conform cap. VII;

6. bunuri reprezintă bunuri corporale mobile si imobile, prin natura lor sau prin destinatie. Energia electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific si altele de această natură se consideră bunuri corporale mobile;

7. produse accizabile reprezintă următoarele bunuri supuse accizelor, conform legislatiei în vigoare:

a) uleiuri minerale;

b) alcool si băuturi alcoolice;

c) tutun prelucrat.

8. codul de înregistrare în scopuri de TVA reprezintă codul prevăzut la art. 154 alin. (1), atribuit de către autoritătile competente din România persoanelor care au obligatia să se înregistreze conform art. 153 sau 1531, sau un cod de înregistrare similar, atribuit de autoritătile competente dintr-un alt stat membru;

9. data aderării este data la care România aderă la Uniunea Europeană;

10. decont de taxă reprezintă decontul care se întocmeste si se depune conform art. 1562;

11. Directiva a 6-a este Directiva 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977, privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri – sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 145 din 13 iunie 1977, cu modificările si completările ulterioare;

12. factura reprezintă documentul prevăzut la art. 155;

13. importator reprezintă persoana pe numele căreia sunt declarate bunurile, în momentul în care taxa la import devine exigibilă, conform art. 136;

14. întreprindere mică reprezintă o persoană impozabilă care aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152 sau, după caz, un regim de scutire echivalent, în conformitate cu prevederile legale ale statului membru în care persoana este stabilită, conform art. 24 si 24 (a) ale Directivei a 6-a;

15. livrare intracomunitară are întelesul prevăzut la art. 128 alin. (9);

16. livrare către sine are întelesul prevăzut la art. 128 alin. (4);

17. perioada fiscală este perioada prevăzută la art. 1561;

18. persoană impozabilă are întelesul art. 127 alin. (1) si reprezintă persoana fizică, grupul de persoane, institutia publică, persoana juridică, precum si orice entitate capabilă să desfăsoare o activitate economică;

19. persoană juridică neimpozabilă reprezintă persoana, alta decât persoana fizică, care nu este persoană impozabilă, în sensul art. 127 alin. (1);

20. persoană neimpozabilă reprezintă persoana care nu îndeplineste conditiile art. 127 alin. (1) pentru a fi considerată persoană impozabilă;

21. persoană reprezintă o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă sau o persoană neimpozabilă;

22. plafon pentru achizitii intracomunitare reprezintă plafonul stabilit conform art.126 alin. (4) lit. b);

23. plafon pentru vânzări la distantă reprezintă plafonul stabilit conform art. 132 alin. (2) lit. a);

24. prestarea către sine are întelesul prevăzut la art. 129 alin. (4);

25. regim vamal suspensiv reprezintă, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, regimurile si destinatiile vamale prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1–7;

26. servicii furnizate pe cale electronică sunt: furnizarea si conceperea de site-uri informatice, mentenanta la distantă a programelor si echipamentelor, furnizarea de programe informatice – software – si actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte si de informatii si punerea la dispozitie de baze de date, furnizarea de muzică, de filme si de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea si difuzarea de emisiuni si evenimente politice, culturale, artistice, sportive, stiintifice, de divertisment si furnizarea de servicii de învătământ la distantă. Atunci când furnizorul de servicii si clientul său comunică prin curier electronic, aceasta nu înseamnă in sine că serviciul furnizat este un serviciu electronic;

27. taxă înseamnă taxa pe valoarea adăugată, aplicabilă conform prezentului titlu;

28. taxă colectată reprezintă taxa aferentă livrărilor de bunuri si/sau prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoana impozabilă, precum si taxa aferentă operatiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei, conform art. 150–1511;

29. taxă deductibilă reprezintă suma totală a taxei datorate sau achitate de către o persoană impozabilă pentru achizitiile efectuate;

30. taxă de dedus reprezintă taxa aferentă achizitiilor, care poate fi dedusă conform art. 145 alin. (2)–(4);

31. taxă dedusă reprezintă taxa deductibilă, care a fost efectiv dedusă;

32. vânzarea la distantă reprezintă o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia.

(2) În întelesul prezentului titlu:

a) o persoană impozabilă are un sediu fix în România dacă dispune în România de suficiente resurse tehnice si umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri si/sau prestări de servicii impozabile;

b) o persoană impozabilă este stabilită în România în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:

1. persoana impozabilă are în România un sediu central, o sucursală, o fabrică, un atelier, o agentie, un birou, un birou de vânzări sau cumpărări, un depozit sau orice altă structură fixă, cu exceptia santierelor de constructii;

2. structura este condusă de o persoană împuternicită să angajeze persoana impozabilă în relatiile cu clientii si furnizorii;

3. persoana care angajează persoana impozabilă în relatiile cu clientii si furnizorii să fie împuternicită să efectueze achizitii, importuri, livrări de bunuri si prestări pentru persoana impozabilă;

4. obiectul de activitate al structurii respective să fie livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, conform prezentului titlu.

(3) În întelesul prezentului titlu, mijloacele de transport noi sunt cele definite potrivit lit. a) si care îndeplinesc conditiile de la lit. b), respectiv:

a) mijloacele de transport reprezintă o navă care depăseste 7,5 m lungime, o aeronavă a cărei greutate la decolare depăseste 1.550 kg sau un vehicul terestru cu motor a cărui capacitate depăseste 48 cm3 sau a cărui putere depăseste 7,2 kW, destinate transportului de pasageri sau bunuri, cu exceptia:

1. navelor maritime folosite pentru navigatie în apele internationale si care transportă călători cu plată sau pentru desfăsurarea de activităti comerciale, industriale sau de pescuit ori pentru operatiuni de salvare sau asistentă în larg ori pentru pescuitul de coastă; si
            2. aeronavelor folosite pe liniile aeriene care operează cu plată, în principal, pe rute internationale;

b) conditiile care trebuie îndeplinite sunt:

1. în cazul unui vehicul terestru, acesta să nu fi fost livrat cu mai mult de 6 luni de la data intrării în functiune sau să nu fi efectuat deplasări care depăsesc 6.000 km;

2. în cazul unei nave maritime, să nu fi fost livrată cu mai mult de 3 luni de la data intrării în functiune sau să nu fi efectuat deplasări a căror durată totală depăseste 100 de ore;

3. în cazul unei aeronave, să nu fi fost livrată cu mai mult de 3 luni de la data intrării în functiune sau să nu fi efectuat zboruri a căror durată totală depăseste 40 de ore.

Aplicare teritorială

Art. 1252. – (1) În sensul prezentului titlu:

a) teritoriul unui stat membru înseamnă teritoriul unei tări conform definitiei acestuia pentru fiecare stat membru de la alin. (2)–(4);

b) comunitate si teritoriu comunitar înseamnă teritoriul statelor membre conform definitiei acestuia pentru fiecare stat membru de la alin. (2)–(4);

c) teritoriu tert si stat tert înseamnă orice teritoriu, altul decât cele definite la alin. (2), (3) si (4) ca teritoriu al unui stat membru.

(2) Teritoriul tării este zona în care se aplică Tratatul de instituire a Comunitătii Europene, conform definitiei pentru fiecare stat membru prevăzut la art. 299 al tratatului.

(3) Următoarele teritorii ale fiecăruia din statele membre de mai jos, care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunitătii, se exclud din teritoriul tării:

a) Republica Federală Germania:

1. Insula Heligoland;

2. teritoriul Büsingen;

b) Regatul Spaniei:

1. Ceuta;

2. Melilla;

c) Republica Italiană:

1. Livigno;

2. Campione d’Italia;

3. apele italiene ale Lacului Lugano.

(4) Următoarele teritorii ale fiecăruia din statele membre de mai jos, care fac parte din teritoriul vamal al Comunitătii, se exclud din teritoriul tării:

a) Regatul Spaniei: Insulele Canare;

b) Republica Franceză: teritoriile din străinătate;

c) Republica Elenă: Muntele Athos.

(5) Se consideră ca fiind incluse în teritoriile următoarelor state membre teritoriile mentionate mai jos:

a) Republica Franceză: Principatul Monaco;

b) Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord: Insula Man;

c) Republica Cipru: zonele Akrotiri si Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord.“

85. La titlul VI “Taxa pe valoarea adăugată“, titlul capitolului II si articolul 126 vor avea următorul cuprins:

“Operatiuni impozabile

Operatiuni impozabile

Art. 126. – (1) Din punct de vedere al taxei sunt operatiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

a) operatiunile care, în sensul art. 128–130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 si 133;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), actionând ca atare;

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitătile economice prevăzute la art. 127 alin. (2);

(2) Este, de asemenea, operatiune impozabilă si importul de bunuri efectuat în România de orice persoană, dacă locul importului este în România, potrivit art. 1322.

(3) Sunt, de asemenea, operatiuni impozabile si următoarele operatiuni efectuate cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România, potrivit art. 1321:

a) o achizitie intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce actionează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă, care nu beneficiază de derogarea prevăzută la alin. (4), care urmează unei livrări intracomunitare efectuate în afara României de către o persoană impozabilă ce actionează ca atare si care nu este considerată întreprindere mică în statul său membru, si căreia nu i se aplică prevederile art. 132 alin. (1) lit. b) cu privire la livrările de bunuri care fac obiectul unei instalări sau unui montaj sau ale art. 132 alin. 2) cu privire la vânzările la distantă;

b) o achizitie intracomunitară de mijloace de transport noi, efectuată de orice persoană;

c) o achizitie intracomunitară de produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă, care actionează ca atare, sau de o persoană juridică neimpozabilă.

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (3) lit. a), nu sunt considerate operatiuni impozabile în România achizitiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele conditii:

a) sunt efectuate de o persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este deductibilă sau de o persoană juridică neimpozabilă;

b) valoarea totală a acestor achizitii intracomunitare nu depăseste pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depăsit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin norme.

(5) Plafonul pentru achizitii intracomunitare prevăzut la alin. (4) lit. b) este constituit din valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorată sau achitată în statul membru din care se expediază sau se transportă bunurile, a achizitiilor intracomunitare de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau bunuri supuse accizelor.

(6) Persoanele impozabile si persoanele juridice neimpozabile, eligibile pentru derogarea prevăzută la alin. (4), au dreptul să opteze pentru regimul general prevăzut la alin. (3) lit. a).

Optiunea se aplică pentru cel putin doi ani calendaristici.

(7) Regulile aplicabile în cazul depăsirii plafonului pentru achizitii intracomunitare, prevăzut la alin. (4) lit. b), sau al exercitării optiunii sunt stabilite prin norme.

(8) Nu sunt considerate operatiuni impozabile în România:

a) achizitiile intracomunitare de bunuri a căror livrare în România ar fi scutită conform art. 143 alin. (1) lit. h)–m);

b) achizitia intracomunitară de bunuri, efectuată în cadrul unei operatiuni triunghiulare de o persoană impozabilă, denumită cumpărător revânzător, care este înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru, dar nu este stabilită în România, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele conditii:

1. achizitia să fie efectuată în vederea realizării unei livrări ulterioare a acestor bunuri pe teritoriul României, de către cumpărătorul revânzător, persoană impozabilă, care nu este stabilită în România;

2. bunurile achizitionate de cumpărătorul revânzător să fie transportate de furnizor sau de cumpărătorul revânzător ori de altă persoană, în contul unuia din acestia, direct dintr-un stat membru, altul decât cel în care cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, către beneficiarul livrării ulterioare efectuate în România;

3. beneficiarul livrării ulterioare să fie o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în România, conform art. 153 sau 1531;

4. beneficiarul livrării ulterioare să fie obligat la plata taxei pentru livrarea efectuată de persoana impozabilă care nu este stabilită în România;

c) achizitiile intracomunitare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colectie si antichităti, în sensul art. 1522, atunci când vânzătorul este o persoană impozabilă revânzătoare, care actionează în această calitate, iar bunurile au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate, conform regimului special pentru intermediarii persoane impozabile, în sensul art. 26 (a) din Directiva a 6-a, sau vânzătorul este organizator de vânzări prin licitatie publică, care actionează în această calitate, iar bunurile au fost taxate în statul membru furnizor, conform regimului special, în sensul art. 26 (a) din Directiva a 6-a;

d) achizitia intracomunitară de bunuri care urmează unei livrări de bunuri aflate în regim vamal suspensiv sau sub o procedură de tranzit intern, dacă pe teritoriul României se încheie aceste regimuri sau această procedură pentru respectivele bunuri.

(9) Operatiunile impozabile pot fi:

a) operatiuni taxabile, pentru care se aplică cotele prevăzute la art. 140;

b) operatiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achizitii. În prezentul titlu aceste operatiuni sunt prevăzute la art. 143–1441;

c) operatiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa si nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achizitii. În prezentul titlu aceste operatiuni sunt prevăzute la art. 141;

d) importuri si achizitii intracomunitare, scutite de taxă, conform art. 142;

e) operatiuni prevăzute la lit. a)–c), care sunt scutite fără drept de deducere, fiind efectuate de întreprinderile mici care aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152, pentru care nu se datorează taxa si nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achizitii.“

86. Articolul 127 va avea următorul cuprins:

“Persoane impozabile si activitatea economică

Art. 127. – (1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăsoară, de o manieră independentă si indiferent de loc, activităti economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităti.

(2) În sensul prezentului titlu, activitătile economice cuprind activitătile producătorilor comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitătile extractive, agricole si activitătile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.

(3) Nu actionează de o manieră independentă angajatii sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce priveste conditiile de muncă, remunerarea sau alte obligatii ale angajatorului.

 (4) Institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitătile care sunt desfăsurate în calitate de autorităti publice, chiar dacă pentru desfăsurarea acestor activităti se percep cotizatii, onorarii, redevente, taxe sau alte plăti, cu exceptia acelor activităti care ar produce distorsiuni concurentiale dacă institutiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum si a celor prevăzute la alin. (5) si (6).

(5) Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitătile desfăsurate în calitate de autorităti publice, dar care sunt scutite de taxă, conform art. 141.

(6) Institutiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activităti:

a) telecomunicatii;

b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific si altele de aceeasi natură;

c) transport de bunuri si de persoane;

d) servicii prestate în porturi si aeroporturi;

e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;

f) activitatea târgurilor si expozitiilor comerciale;

g) depozitarea;

h) activitătile organismelor de publicitate comercială;

i) activitătile agentiilor de călătorie;

j) activitătile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante si alte localuri asemănătoare;

k) operatiunile posturilor publice de radio si televiziune.

(7) Prin derogare de la prevederile alin. (1), orice persoană care efectuează ocazional o livrare de mijloace de transport noi va fi considerată persoană impozabilă pentru orice astfel de livrare.

(8) În conditiile si în limitele prevăzute în norme, sunt considerate ca un grup fiscal unic persoanele impozabile stabilite în România care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relatii strânse una cu alta din punct de vedere financiar, economic si organizatoric.

(9) Orice asociat sau partener al unei asocieri sau organizatii fără personalitate juridică este considerat persoană impozabilă separată pentru acele activităti economice care nu sunt desfăsurate în numele asocierii sau organizatiei respective.

(10) Asocierile în participatiune constituite exclusiv din persoane impozabile române nu dau nastere unei persoane impozabile separate. Asocierile de tip joint venture, consortium sau alte forme de asociere în scopuri comerciale, care nu au personalitate juridică si sunt constituite în temeiul legii, sunt tratate drept asocieri în participatiune.“

87. La titlul VI “Taxa pe valoarea adăugată“, titlul capitolului IV va avea următorul cuprins:

“Operatiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei“

88. Articolul 128 va avea următorul cuprins:

“Livrarea de bunuri .

Art. 128. – (1) Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar.

(2) Se consideră că o persoană impozabilă, care actionează în nume propriu, dar în contul altei persoane, în calitate de intermediar, într-o livrare de bunuri, a achizitionat si livrat bunurile respective ea însăsi, în conditiile stabilite prin norme.

(3) Următoarele operatiuni sunt considerate, de asemenea, livrări de bunuri, în sensul alin. (1): a) predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca urmare a unui contract care  prevede că plata se efectuează în rate sau a oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plătii ultimei sume scadente, cu exceptia contractelor de leasing;

b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite;

c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în conditiile prevăzute de legislatia referitoare la proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri.

(4) Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele operatiuni:

a) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achizitionate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăsurată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părtilor lor componente a fost dedusă total sau partial;

b) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achizitionate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la dispozitie altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părtilor lor componente a fost dedusă total sau partial;

c) preluarea de către o persoană impozabilă de bunuri mobile corporale achizitionate sau produse de către aceasta, altele decât bunurile de capital prevăzute la art. 149 alin. (1) lit. a), pentru a fi utilizate în scopul unor operatiuni care nu dau drept integral de deducere, dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau partial la data achizitiei;

d) bunurile constatate lipsă din gestiune, cu exceptia celor la care se face referire la alin. (8) lit. a)–c).

(5) Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociatii sau actionarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a persoanei impozabile, cu exceptia transferului prevăzut la alin. (7), constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părtilor lor componente a fost dedusă total sau partial.

(6) În cazul a două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar dacă bunul este transportat direct beneficiarului final.

(7) Transferul tuturor activelor sau al unei părti a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active si pasive, ca urmare a unor operatiuni precum divizarea, fuziunea, indiferent dacă e făcut cu plată sau nu ori ca aport în natură la capitalul unei societăti, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă. Primitorul este considerat a fi succesorul cedentului în ceea ce priveste ajustarea dreptului de deducere prevăzută de lege.

(8) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1):

a) bunurile distruse ca urmare a unor calamităti naturale sau a unor cauze de fortă majoră, astfel cum sunt prevăzute prin norme;

b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum si activele corporale fixe casate, în conditiile stabilite prin norme;

c) perisabilitătile, în limitele prevăzute prin lege;

d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne;

e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor promotionale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstratii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor;

f) acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul actiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum si alte destinatii prevăzute de lege, în conditiile stabilite prin norme.

(9) Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, în întelesul alin. (1), care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.

(10) Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri apartinând activitătii sale economice din România într-un alt stat membru, cu exceptia non-transferurilor prevăzute la alin. (12).

(11) Transferul prevăzut la alin. (10) reprezintă expedierea sau transportul oricăror bunuri mobile corporale din România către alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizate în scopul desfăsurării activitătii sale economice.

(12) În sensul prezentului titlu, nontransferul reprezintă expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia din următoarele operatiuni:

a) livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinatie a bunului expediat sau transportat, în conditiile prevăzute la art. 132 alin. (5) privind vânzarea la distantă;

b) livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinatie a bunului expediat sau transportat, în conditiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. b) privind livrările cu instalare sau asamblare, efectuate de către furnizor sau în numele acestuia;

c) livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor, pe parcursul transportului de persoane efectuat în teritoriul Comunitătii, în conditiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. d);

d) livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă, în conditiile prevăzute la art. 143 alin. (2) cu privire la livrările intracomunitare scutite, la art. 143 alin. (1) lit. a) si b) cu privire la scutirile pentru livrările la export si la art. 143 alin. (1) lit. h), i), j), k) si m) cu privire la scutirile pentru livrările destinate navelor, aeronavelor, misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, precum si organizatiilor internationale si fortelor NATO;

e) livrarea de gaz prin reteaua de distributie a gazelor naturale sau de electricitate, în conditiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) si f) privind locul livrării acestor bunuri;

f) prestarea de servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implică lucrări asupra bunurilor corporale efectuate în statul membru în care se termină expedierea sau transportul bunului, cu conditia ca bunurile, după prelucrare, să fie reexpediate persoanei impozabile din România de la care fuseseră expediate sau transportate initial;

g) utilizarea temporară a bunului respectiv pe teritoriul statului membru de destinatie a bunului expediat sau transportat, în scopul prestării de servicii în statul membru de destinatie, de către persoana impozabilă stabilită în România;

h) utilizarea temporară a bunului respectiv, pentru o perioadă care nu depăseste 24 de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în conditiile în care importul aceluiasi bun dintr-un stat tert, în vederea utilizării temporare, ar beneficia de regimul vamal de admitere temporară cu scutire integrală de drepturi de import.

(13) În cazul în care nu mai este îndeplinită una din conditiile prevăzute la alin. (12), expedierea sau transportul bunului respectiv este considerat ca un transfer din România în alt stat membru. În acest caz, transferul se consideră efectuat în momentul în care conditia nu mai este îndeplinită.

(14) Prin ordin al ministrului finantelor publice, se pot introduce măsuri de simplificare cu privire la aplicarea alin. (10)–(13).“

89. Articolul 129 va avea următorul cuprins:

“Prestarea de servicii

Art. 129. – (1) Se consideră prestare de servicii orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri, asa cum este definită la art. 128.

(2) O persoană impozabilă, care actionează în nume propriu, dar în contul altei persoane, ca intermediar în prestarea de servicii, se consideră că a primit si a prestat ea însăsi aceste servicii, în conditiile stabilite prin norme.

(3) Prestările de servicii cuprind operatiuni cum sunt:

a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosintei bunurilor în cadrul unui contract de leasing;

b) transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, mărcilor comerciale si a altor drepturi similare;

c) angajamentul de a nu desfăsura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o actiune ori o situatie;

d) prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităti publice sau potrivit legii;

e) servicii de intermediere efectuate de persoane care actionează în numele si în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

(4) Sunt asimilate prestării de servicii efectuate cu plată următoarele:

a) utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri care nu au legătură cu activitatea sa economică sau pentru a fi puse la dispozitie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau partial;

b) serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit pentru uzul personal al angajatilor săi sau pentru uzul altor persoane.

(5) Nu constituie prestare de servicii efectuată cu plată:

a) utilizarea bunurilor rezultate din activitatea economică a persoanei impozabile, ca parte a unei prestări de servicii efectuată în mod gratuit, în cadrul actiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol, precum si pentru alte destinatii prevăzute de lege, în conditiile stabilite prin norme;

b) serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor;

c) servicii prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garantie de către persoana care a efectuat initial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.

(6) În cazul în care mai multe persoane impozabile, care actionează în nume propriu, intervin prin tranzactii succesive în cadrul unei prestări de servicii, se consideră că fiecare persoană a primit si a prestat în nume propriu serviciul respectiv. Fiecare tranzactie se consideră o prestare separată si se impozitează distinct, chiar dacă serviciul respectiv este prestat direct către beneficiarul final.

(7) Prevederile art. 128 alin. (5) si (7) se aplică în mod corespunzător si prestărilor de servicii.“

90. Articolul 130 va avea următorul cuprins:

“Schimbul de bunuri

Art. 130. – În cazul unei operatiuni care implică o livrare de bunuri si/sau o prestare de sau servicii servicii în schimbul unei livrări de bunuri si/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii cu plată.“

91. După articolul 130 se introduce un nou articol, articolul 1301, cu următorul cuprins:

“Achizitiile intracomunitare de bunuri

Art. 1301. – (1) Se consideră achizitie intracomunitară de bunuri obtinerea dreptului de a dispune, ca si un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinatia indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.

(2) Sunt asimilate unei achizitii intracomunitare cu plată următoarele:

a) utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul desfăsurării activitătii economice proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achizitionate, dobândite ori importate de către aceasta, în scopul desfăsurării activitătii economice proprii, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru, în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (10) si (11);

b) preluarea de către fortele armatei române, pentru uzul acestora sau pentru personalul civil din cadrul fortelor armate, de bunuri pe care le-au dobândit în alt stat membru, care este parte a Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, si la a căror achizitie nu s-au aplicat regulile generale de impozitare din acel alt stat membru, în situatia în care importul bunurilor respective nu a putut beneficia de scutirea prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. g).

(3) Se consideră, de asemenea, că este efectuată cu plată achizitia intracomunitară de bunuri a căror livrare, dacă ar fi fost realizată în România, ar fi fost tratată drept o livrare de bunuri efectuată cu plată.

(4) Este asimilată unei achizitii intracomunitare si achizitionarea de către o persoană juridică neimpozabilă a unor bunuri importate de acea persoană în Comunitate si transportate sau expediate într-un alt stat membru decât cel în care s-a efectuat importul.

Persoana juridică neimpozabilă va beneficia de rambursarea taxei plătite în România pentru importul bunurilor, dacă dovedeste că achizitia sa intracomunitară a fost supusă taxei în statul membru de destinatie a bunurilor expediate sau transportate.

(5) Prin ordin al ministrului finantelor publice se pot reglementa măsuri de simplificare cu privire la aplicarea alin. (2) lit. a).“

92. Articolul 131 va avea următorul cuprins:

“Importul de bunuri

Art. 131. – Importul de bunuri reprezintă:

a) intrarea în Comunitate de bunuri care nu îndeplinesc conditiile prevăzute la art. 9 si 10 din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene sau care, în conditiile în care bunurile sunt supuse Tratatului de instituire a Comunitătii Europene a Cărbunelui si Otelului, nu sunt puse în circulatie liberă;

b) intrarea în Comunitate de bunuri dintr-un teritoriu tert, altele decât bunurile prevăzute la lit. a).“

93. La titlul VI “Taxa pe valoarea adăugată“, titlul capitolului V va avea următorul cuprins:

“Locul operatiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei“

94. Articolul 132 va avea următorul cuprins:

“Locul livrării de bunuri

Art. 132. – (1) Se consideră a fi locul livrării de bunuri:

a) locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un tert. Dacă locul livrării, stabilit conform prezentei prevederi, se situează în afara teritoriului comunitar, locul livrării realizate de către importator si locul oricărei livrări ulterioare se consideră în statul membru de import al bunurilor, iar bunurile se consideră a fi transportate sau expediate din statul membru de import;

b) locul unde se efectuează instalarea sau montajul, de către furnizor sau de către altă persoană în numele furnizorului, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalări sau unui montaj;

c) locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispozitia cumpărătorului, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;

d) locul de plecare a transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor, avion sau tren, pentru partea din transportul de pasageri efectuată în interiorul Comunitătii, dacă:

1. partea transportului de pasageri efectuată în interiorul Comunitătii reprezintă partea transportului, efectuată fără nici o oprire în afara Comunitătii, între locul de plecare si locul de sosire ale transportului de pasageri;

2. locul de plecare a transportului de pasageri reprezintă primul punct de îmbarcare a pasagerilor în interiorul Comunitătii, eventual după o oprire în afara Comunitătii;

3. locul de sosire a transportului de pasageri reprezintă ultimul punct de debarcare prevăzut în interiorul Comunitătii pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul Comunitătii, eventual înainte de o oprire în afara Comunitătii;

e) în cazul livrării de gaze prin sistemul de distributie a gazelor naturale sau al livrării de energie electrică, către un comerciant persoană impozabilă, locul livrării se consideră locul unde comerciantul persoană impozabilă este stabilit sau are un sediu fix pentru care se livrează bunurile sau, în absenta unui astfel de sediu, locul în care acesta are domiciliul stabil sau resedinta sa obisnuită. Comerciantul persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei activitate principală în ceea ce priveste cumpărările de gaz si energie electrică o reprezintă revânzarea de astfel de produse si al cărei consum propriu de astfel de produse este neglijabil;

f) în cazul livrării de gaze prin sistemul de distributie a gazelor naturale sau de energie electrică, în situatia în care o astfel de livrare nu se regăseste la lit. e), locul livrării reprezintă locul în care cumpărătorul utilizează si consumă efectiv gazul natural sau energia electrică. În situatia în care bunurile nu sunt consumate de cumpărător, ci sunt livrate unei alte persoane, partea neutilizată de gaz sau energie electrică se consideră ca fiind utilizată si consumată la locul în care noul cumpărător este stabilit sau are un sediu fix pentru care se livrează bunurile. În absenta unui astfel de sediu, se consideră că acesta a utilizat si a consumat bunurile în locul în care îsi are domiciliul sau resedinta sa obisnuită.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), în cazul unei vânzări la distantă care se efectuează dintr-un stat membru spre România, locul livrării se consideră în România dacă livrarea este efectuată către un cumpărător persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, care beneficiază de derogarea de la art. 126 alin. (4), sau către orice altă persoană neimpozabilă si dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) valoarea totală a vânzărilor la distantă al căror transport sau expediere în România se realizează de către un furnizor, în anul calendaristic în care are loc o anumită vânzare la distantă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distantă, sau în anul calendaristic precedent, depăseste plafonul pentru vânzări la distantă de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileste prin norme; sau

b) furnizorul a optat în statul membru din care se transportă bunurile pentru considerarea vânzărilor sale la distantă, care presupun transportul bunurilor din acel stat membru în România, ca având loc în România.

(3) Locul livrării este întotdeauna în România, în cazul vânzărilor la distantă de produse accizabile, efectuate dintr-un stat membru către persoane neimpozabile din România, altele decât persoanele juridice neimpozabile, fără să se aplice plafonul prevăzut la alin. (2) lit. a).

(4) Derogarea prevăzută la alin. (2) nu se aplică vânzărilor la distantă efectuate din alt stat membru în România:

a) de mijloace de transport noi;

b) de bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau în numele acestuia;

c) de bunuri taxate în statul membru de plecare, conform regimului special prevăzut la art. 26 (a) din Directiva a 6-a privind bunurile second-hand, operele de artă, obiectele de colectie si antichitătile, astfel cum sunt definite la art. 1522 alin. (1);

d) de gaz distribuit prin sistemul de distributie a gazului natural si de electricitate;

e) de produse accizabile, livrate către persoane impozabile si persoane juridice neimpozabile.

(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), locul livrării pentru vânzările la distantă efectuate din România către alt stat membru se consideră în acest alt stat membru, în cazul în care livrarea este efectuată către o persoană care nu îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de statul membru în care se încheie transportul sau expedierea, dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) valoarea totală a vânzărilor la distantă, efectuate de furnizor si care presupun transportul sau expedierea bunurilor din România către un anumit stat membru, în anul calendaristic în care are loc o anumită vânzare la distantă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distantă, sau în anul calendaristic precedent, depăseste plafonul pentru vânzări la distantă, stabilit conform legislatiei privind taxa pe valoarea adăugată din statul membru respectiv, astfel de vânzări având locul livrării în statul respectiv; sau

b) furnizorul a optat în România pentru considerarea tuturor vânzărilor sale la distantă, care presupun transportul bunurilor din România într-un anumit stat membru, ca având loc în respectivul stat membru. Optiunea se exercită în conditiile stabilite prin norme si se aplică tuturor vânzărilor la distantă, efectuate către respectivul stat membru, în anul calendaristic în care se exercită optiunea si în următorii doi ani calendaristici.

(6) În cazul vânzărilor la distantă de produse accizabile efectuate din România către persoane neimpozabile din alt stat membru, altele decât persoanele juridice neimpozabile, locul livrării este întotdeauna în celălalt stat membru.

(7) Derogarea prevăzută la alin. (5) nu se aplică vânzărilor la distantă efectuate din România către un alt stat membru:

a) de mijloace de transport noi;

b) de bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau de altă persoană în numele acestuia;

c) de bunuri taxate în România, conform regimului special pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colectie si antichităti, prevăzut la art. 1522;

d) de gaz distribuit prin sistemul de distributie a gazului natural si de electricitate;

e) de produse accizabile, livrate către persoane juridice neimpozabile si persoane impozabile.

(8) În aplicarea alin. (2)–(7), atunci când o vânzare la distantă presupune expedierea sau transportul bunurilor vândute dintr-un teritoriu tert si importul de către furnizor într-un stat membru, altul decât statul membru în care se expediază sau se transportă în vederea livrării acestora către client, se va considera că bunurile au fost expediate sau transportate din statul membru în care se efectuează importul.“

95. După articolul 132 se introduc două noi articole, articolele 1321 si 1322, cu următorul cuprins:

“Locul achizitiei intracomunitare de bunuri

Art. 1321. – (1) Locul achizitiei intracomunitare de bunuri se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.

 (2) În cazul achizitiei intracomunitare de bunuri, prevăzută la art. 126 alin. (3) lit. a), dacă cumpărătorul îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA valabil, emis de autoritătile unui stat membru, altul decât cel în care are loc achizitia intracomunitară, conform alin. (1), locul respectivei achizitii intracomunitare se consideră în statul membru care a emis codul de înregistrare în scopuri de TVA.

(3) Dacă o achizitie intracomunitară a fost supusă la plata taxei în alt stat membru, conform alin. (1), si în România, conform alin. (2), baza de impozitare se reduce în mod corespunzător în România.

(4) Prevederile alin. (2) nu se aplică dacă cumpărătorul face dovada că achizitia intracomunitară a fost supusă la plata taxei pe valoarea adăugată în statul membru în care are loc achizitia intracomunitară, conform alin. (1).

(5) Achizitia intracomunitară de bunuri, efectuată conform alin. (1), în cadrul unei operatiuni triunghiulare în alt stat membru decât România, de către cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România, în conformitate cu art. 153, se va considera că a fost supusă la plata taxei pe valoarea adăugată în acel alt stat membru, dacă se îndeplinesc următoarele conditii:

a) cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România, în conformitate cu art. 153, face dovada că a efectuat achizitia intracomunitară în vederea efectuării unei livrări ulterioare în acel alt stat membru, livrare pentru care beneficiarul, care este înregistrat în scopuri de TVA în statul membru unde este stabilit, a fost desemnat ca persoană obligată la plata taxei aferente;

b) obligatiile privind declararea acestor operatiuni, stabilite prin norme, au fost îndeplinite de către cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România, în conformitate cu art. 153.

Locul importului de bunuri

Art. 1322. – (1) Locul importului de bunuri se consideră pe teritoriul statului membru în care se află bunurile când intră pe teritoriul comunitar.

(2) Atunci când bunurile la care se face referire la art. 131 lit. a) sunt plasate, la intrarea în Comunitate, în unul dintre regimurile la care se face referire la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1–7, locul importului pentru aceste bunuri se consideră a fi pe teritoriul statului membru în care bunurile încetează să mai fie plasate într-un astfel de regim.

(3) Atunci când bunurile la care se face referire la art. 131 lit. b), la intrarea în Comunitate, sunt în una dintre situatiile care le-ar permite, dacă ar fi fost importate în Comunitate, în sensul art. 131 lit. a), să beneficieze de unul dintre regimurile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1–7 sau sunt sub o procedură de tranzit intern, locul importului este considerat a fi statul membru pe teritoriul căruia se încheie aceste regimuri sau această procedură.“

96. Articolul 133 va avea următorul cuprins:

“Locul prestării de servicii

Art. 133. – (1) Locul prestării de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul este stabilit sau are un sediu fix de la care serviciile sunt efectuate.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:

a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile;

b) locul unde se efectuează transportul, în functie de distantele parcurse, în cazul serviciilor de transport, altele decât cele de transport intracomunitar de bunuri;

c) locul de plecare a unui transport intracomunitar de bunuri. Prin exceptie, în cazul în care serviciul de transport este prestat unui client care, pentru prestarea respectivă, furnizează un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritătile competente dintr-un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului, se consideră că transportul are loc în statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA.

Prin transport intracomunitar de bunuri se întelege orice transport de bunuri ale cărui:

1. loc de plecare si loc de sosire sunt situate în două state membre diferite; sau

2. loc de plecare si loc de sosire sunt situate în acelasi stat membru, dar transportul este efectuat în legătură directă cu un transport intracomunitar de bunuri;

d) locul în care se prestează serviciile, în cazul unei prestări de servicii constând în activităti accesorii transportului, cum sunt încărcarea, descărcarea, manipularea si servicii similare acestora. Prin exceptie, în cazul în care astfel de servicii implică activităti accesorii unui transport intracomunitar de bunuri si sunt prestate pentru un client care furnizează pentru prestatia respectivă un cod de înregistrare în scopuri de TVA, valabil atribuit de autoritătile competente dintr-un stat membru, altul decât cel în care se prestează efectiv serviciile, se consideră că prestarea are loc în statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA;

e) în statul membru de plecare a transportului, pentru serviciile de intermediere prestate în legătură cu un transport intracomunitar de bunuri de către intermediarii care actionează în numele si în contul altor persoane. Prin exceptie, în cazul în care clientul furnizează pentru aceste servicii un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritătile competente dintr-un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului, se consideră că prestarea are loc în statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA;

f) locul în care se prestează serviciile accesorii, pentru serviciile de intermediere prestate în legătură cu serviciile accesorii transportului intracomunitar de bunuri de către intermediarii care actionează în numele si în contul altor persoane. Prin exceptie, în cazul în care clientul furnizează pentru aceste servicii un cod de înregistrare în scopuri de TVA, valabil atribuit de autoritătile competente dintr-un stat membru, altul decât cel în care au fost prestate serviciile, se consideră că prestarea are loc în statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA;

g) locul unde clientul căruia îi sunt prestate serviciile este stabilit sau are un sediu fix, cu conditia ca respectivul client să fie stabilit sau să aibă un sediu fix în afara Comunitătii ori să fie o persoană impozabilă actionând ca atare, stabilită sau care are un sediu fix în Comunitate, dar nu în acelasi stat cu prestatorul, în cazul următoarelor servicii:

1. închirierea bunurilor mobile corporale, cu exceptia mijloacelor de transport;

2. operatiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale, cu exceptia mijloacelor de transport;

3. transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, mărcilor comerciale si a altor drepturi similare;

4. serviciile de publicitate si marketing;

5. serviciile consultantilor, inginerilor, juristilor si avocatilor, contabililor si expertilor contabili, ale birourilor de studii si alte servicii similare;

6. prelucrarea de date si furnizarea de informatii;

7. operatiunile bancare, financiare si de asigurări, inclusiv reasigurări, cu exceptia închirierii de seifuri;

8. punerea la dispozitie de personal;

9. acordarea accesului la sistemele de distributie a gazelor naturale si a energiei electrice, inclusiv serviciile de transport si transmitere prin intermediul acestor retele, precum si alte prestări de servicii legate direct de acestea;

10. telecomunicatiile. Sunt considerate servicii de telecomunicatii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea si receptia de semnale, înscrisuri, imagini si sunete sau informatii de orice natură, prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau receptii. Serviciile de telecomunicatii cuprind, de asemenea, si furnizarea accesului la reteaua mondială de informatii. În cazul în care serviciile de telecomunicatii sunt prestate de către o persoană stabilită în afara Comunitătii sau care are un sediu fix în afara Comunitătii de la care serviciile sunt prestate, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în Comunitate, se consideră că prestarea are loc în România, dacă serviciile au fost efectiv utilizate în România;

11. serviciile de radiodifuziune si televiziune. În cazul în care serviciile de radiodifuziune si de televiziune sunt prestate de către o persoană stabilită în afara Comunitătii sau care are un sediu fix în afara Comunitătii de la care serviciile sunt prestate, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în Comunitate, se consideră că locul prestării este în România, dacă serviciile au fost efectiv utilizate în România;

12. serviciile furnizate pe cale electronică. În cazul în care serviciile furnizate pe cale electronică sunt prestate de o persoană stabilită în afara Comunitătii sau care are un sediu fix în afara Comunitătii de la care serviciile sunt prestate, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în România, se consideră că locul prestării este în România;

13. obligatia de a se abtine de la realizarea sau exercitarea, total sau partial, a unei activităti economice sau a unui drept prevăzut la prezenta literă;

14. prestările de servicii de intermediere, efectuate de persoane care actionează în numele si contul altor persoane, când aceste servicii sunt prestate în legătură cu serviciile prevăzute la prezenta literă;

h) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul următoarelor servicii:

1. servicii culturale, artistice, sportive, stiintifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii si cele ale organizatorilor de astfel de activităti;

2. expertize privind bunurile mobile corporale, precum si lucrările efectuate asupra acestora. Prin exceptie, se consideră că aceste servicii au loc:

– în statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care aceste servicii sunt prestate unui client care îi comunică prestatorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA, valabil atribuit de autoritătile competente dintr-un stat membru, altul decât cel în care se prestează efectiv serviciile, si se referă la bunuri transportate în afara statului membru în care serviciile sunt prestate;

– în România, dacă o persoană impozabilă stabilită în România exportă temporar bunuri în afara Comunitătii, în scopul expertizării sau pentru alte lucrări efectuate asupra acestora, si ulterior le reimportă, iar serviciile respective sunt tranzactionate altor persoane, potrivit art. 129 alin. (6);

i) locul operatiunii de bază pentru serviciile de intermediere aferente acestei operatiuni, prestate de intermediari care actionează în numele si în contul altor persoane, când aceste servicii sunt prestate în legătură cu alte operatiuni decât cele prevăzute la lit. e), f) si g).

Prin operatiune de bază se întelege livrarea de bunuri, prestarea de servicii, achizitia intracomunitară sau importul de bunuri efectuate de persoana în numele si în contul căreia actionează intermediarul. Prin exceptie, în cazul în care, pentru serviciile prestate, clientul a furnizat un cod de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritătile competente dintr-un stat membru, altul decât cel în care se realizează operatiunile, se consideră că prestarea are loc în statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), închirierea sau leasingul de mijloace de transport se consideră că are locul prestării:

a) în România, când aceste servicii sunt prestate de o persoană impozabilă, stabilită sau care are un sediu fix în afara Comunitătii, de la care serviciile sunt prestate, dacă serviciile sunt efectiv utilizate în România de beneficiar;

b) în afara Comunitătii, când aceste servicii sunt prestate de o persoană impozabilă, stabilită sau având sediul fix în România, de la care serviciile sunt prestate, dacă serviciile sunt efectiv utilizate în afara Comunitătii de beneficiar.“

97. Articolul 134 va avea următorul cuprins:

“Faptul generator si exigibilitatea – definitii

Art. 134. – (1) Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate conditiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.

(2) Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptătită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.

(3) Exigibilitatea plătii taxei reprezintă data la care o persoană are obligatia de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. (1). Această dată determină si momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei.“

98. După articolul 134 se introduc trei noi articole, articolele 1341 – 1343, cu următorul cuprins:

“Faptul generator pentru livrări de bunuri si prestări de servicii

Art. 1341. – (1) Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu exceptiile prevăzute în prezentul capitol.

 (2) Pentru livrările de bunuri în baza unui contract de consignatie sau în cazul operatiunilor similare, cum ar fi stocurile la dispozitia clientului, livrările de bunuri în vederea testării sau a verificării conformitătii, astfel cum sunt definite prin norme, se consideră că bunurile sunt livrate la data la care consignatarul sau, după caz, beneficiarul devine proprietar al bunurilor.

(3) Pentru livrările de bunuri imobile, faptul generator intervine la data la care sunt îndeplinite formalitătile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător.

(4) Pentru prestările de servicii decontate pe bază de situatii de lucrări, cum sunt serviciile de constructii-montaj, consultantă, cercetare, expertiză si alte servicii similare, faptul generator ia nastere la data emiterii situatiilor de lucrări sau, după caz, la data la care aceste situatii sunt acceptate de beneficiar.

(5) Prin derogare de la alin. (1), faptul generator intervine:

a) în cazul livrărilor de bunuri si/sau al prestărilor de servicii, altele decât operatiunile prevăzute la lit. b), care se efectuează continuu, dând loc la decontări sau plăti succesive, cum sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile telefonice, livrările de energie electrică si altele asemenea, în ultima zi a perioadei specificate în contract pentru plata bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, dar perioada nu poate depăsi un an;

b) în cazul operatiunilor de închiriere, leasing, concesionare si arendare de bunuri, la data specificată în contract pentru efectuarea plătii.

Exigibilitatea pentru livrări de bunuri si prestări de servicii

Art. 1342. – (1) Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.

 (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine:

a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;

b) la data la care se încasează avansul, pentru plătile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Fac exceptie de la aceste prevederi avansurile încasate pentru plata importurilor si a taxei pe valoarea adăugată aferente importului, precum si orice avansuri încasate pentru operatiuni scutite sau care nu sunt impozabile. Avansurile reprezintă plata partială sau integrală a contravalorii bunurilor si serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora;

c) la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii

realizate prin masini automate de vânzare, de jocuri sau alte masini similare.

Exigibilitatea pentru livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă

Art. 1343. – Prin derogare de la prevederile art. 1342, în cazul unei livrări intracomunitare de bunuri, scutită de taxă conform art. 143 alin. (2), exigibilitatea taxei intervine la data la care este emisă factura pentru întreaga contravaloare a livrării în cauză, dar nu mai târziu de a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.“

99. Articolul 135 va avea următorul cuprins:

“Faptul generator si exigibilitatea pentru achizitii intracomunitare de bunuri

Art. 135. – (1) În cazul unei achizitii intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine la data la care ar interveni faptul generator pentru livrări de bunuri similare, în statul membru în care se face achizitia.

 (2) În cazul unei achizitii intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei intervine la data la care este emisă factura către persoana care efectuează achizitia, pentru întreaga contravaloare a livrării de bunuri, dar nu mai târziu de a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.“

100. Articolul 136 va avea următorul cuprins:

“Faptul generator si exigibilitatea pentru importul de bunuri

Art. 136. – (1) În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator si exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.

(2) În cazul în care, la import, bunurile nu sunt supuse taxelor comunitare prevăzute la alin. (1), faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care ar interveni faptul generator si exigibilitatea acelor taxe comunitare dacă bunurile importate ar fi fost supuse unor astfel de taxe.

(3) În cazul în care, la import, bunurile sunt plasate într-un regim vamal special, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) si d), faptul generator si exigibilitatea taxei intervin la data la care acestea încetează a mai fi plasate într-un astfel de regim.“

101. Articolul 137 va avea următorul cuprins:

“Baza de impozitare pentru livrări de bunuri si prestări de servicii efectuate în interiorul tării

Art. 137. – (1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:

a) pentru livrări de bunuri si prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) si c), din tot ceea ce constituie contrapartida obtinută sau care urmează a fi obtinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui tert, inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni;

b) pentru operatiunile prevăzute la art. 128 alin. (3) lit. c), compensatia aferentă:

c) pentru operatiunile prevăzute la art. 128 alin. (4) si (5), pentru transferul prevăzut la art. 128 alin. (10) si pentru achizitiile intracomunitare considerate ca fiind cu plată si prevăzute la art. 1301 alin. (2) si (3), pretul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare ori, în absenta unor astfel de preturi de cumpărare, pretul de cost, stabilit la data livrării. În cazul în care bunurile reprezintă active corporale fixe, baza de impozitare se stabileste conform procedurii stabilite prin norme;

d) pentru operatiunile prevăzute la art. 129 alin. (4), suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea prestării de servicii;

e) în cazul schimbului prevăzut la art. 130 si, în general, atunci când plata se face partial ori integral în natură sau atunci când valoarea plătii pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii nu a fost stabilită de părti sau nu poate fi usor stabilită, baza de impozitare se consideră ca fiind valoarea normală pentru respectiva livrare/prestare. Este considerată ca valoare normală a unui bun/serviciu tot ceea ce un cumpărător, care se află în stadiul de comercializare unde este efectuată operatiunea, trebuie să plătească unui furnizor/prestator independent în interiorul tării, în momentul în care se realizează operatiunea, în conditii de concurentă, pentru a obtine acelasi bun/serviciu.

(2) Baza de impozitare cuprinde următoarele:

a) impozitele si taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu exceptia taxei pe valoarea adăugată;

b) cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract separat si care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli accesorii.

(3) Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:

a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret, acordate de furnizori direct clientilor la data exigibilitătii taxei;

b) sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, penalizările si orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau partială a obligatiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preturile si/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

c) dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăti cu întârziere;

d) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă si clienti, prin schimb, fără facturare;

e) sumele achitate de furnizor sau prestator, în numele si în contul clientului, si care apoi se decontează acestuia, precum si sumele încasate în numele si în contul unei alte persoane.“

102. Articolul 138 va avea următorul cuprins:

“Ajustarea bazei de impozitare

Art. 138. – Baza de impozitare se reduce în următoarele situatii:

a) dacă a fost emisă o factură si, ulterior, operatiunea este anulată total sau partial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor;

b) în cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, calitatea ori preturile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, în conditiile anulării totale ori partiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză, declarată printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, sau în urma unui arbitraj, ori în cazul în care există un acord scris între părti;

c) în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele si celelalte reduceri de pret prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a) sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisă începând cu data pronuntării hotărârii judecătoresti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, hotărâre rămasă definitivă si irevocabilă;

e) în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.“

103. După articolul 138 se introduce un nou articol, articolul 1381, cu următorul cuprins:

“Baza de impozitare pentru achizitiile intracomunitare

Art. 1381. – (1) Pentru achizitiile intracomunitare de bunuri, prevăzute la art. 1301 alin. (1), baza de impozitare se stabileste pe baza acelorasi elemente utilizate conform art. 137 alin. (1) pentru determinarea bazei de impozitare în cazul livrării acelorasi bunuri în interiorul tării. În cazul unei achizitii intracomunitare de bunuri, conform art. 1301 alin. (2) lit. a), baza de impozitare se determină în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. c).

(2) Baza de impozitare cuprinde si accizele plătite sau datorate în alt stat membru decât România de persoana care efectuează achizitia intracomunitară, pentru bunurile achizitionate.

Prin exceptie, în cazul în care accizele sunt rambursate persoanei care efectuează achizitia intracomunitară, valoarea achizitiei intracomunitare efectuate în România se reduce corespunzător.“

104. Articolul 139 va avea următorul cuprins:

“Baza de impozitare pentru import

Art. 139. – (1) Baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislatiei vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane si alte taxe datorate în afara României, precum si cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu exceptia taxei pe valoarea adăugată care urmează a fi percepută.

(2) Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele si cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, care intervin până la primul loc de destinatie a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilită conform alin. (1). Primul loc de destinatie a bunurilor îl reprezintă destinatia indicată în documentul de transport sau în orice alt document însotitor al bunurilor, când acestea intră în România, sau, în absenta unor astfel de documente, primul loc de descărcare a bunurilor în România.

(3) Baza de impozitare nu cuprinde elementele prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a)–d).“

105. După articolul 139 se introduce un nou articol, articolul 1391, cu următorul cuprins:

“Cursul de schimb valutar

Art. 1391. – (1) Dacă elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri se exprimă în valută, cursul de schimb valutar se stabileste conform prevederilor comunitare care reglementează calculul valorii în vamă.

(2) Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operatiuni, alta decât importul de bunuri, se exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Natională a României sau cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, din data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operatiunea în cauză.“

106. La titlul VI “Taxa pe valoarea adăugată“, titlul capitolului VIII va avea următorul cuprins:

“Cotele de taxă“

107. Articolul 140 va avea următorul cuprins:

“Cotele

Art. 140. – (1) Cota standard este de 19% si se aplică asupra bazei de impozitare pentru operatiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotei reduse.

(2) Cota redusă este de 9% si se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii si/sau livrări de bunuri:

a) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură si arheologice, grădini zoologice si botanice, târguri, expozitii si evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele scutite conform art. 141 alin. (1) lit. m);

b) livrarea de manuale scolare, cărti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv sau în principal publicitătii;

c) livrarea de proteze si accesorii ale acestora, cu exceptia protezelor dentare;

d) livrarea de produse ortopedice;

e) livrarea de medicamente de uz uman si veterinar;

f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

(3) Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu exceptia cazurilor prevăzute la art. 1342 alin. (2), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilitătii taxei.

(4) În cazul schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii, pentru cazurile prevăzute la art. 1342 alin. (2).

(5) Cota aplicabilă pentru importul de bunuri este cota aplicabilă pe teritoriul României pentru livrarea aceluiasi bun.

(6) Cota aplicabilă pentru achizitii intracomunitare de bunuri este cota aplicată pe teritoriul României pentru livrarea aceluiasi bun si care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.“

108. La titlul VI “Taxa pe valoarea adăugată“, titlul capitolului IX va avea următorul cuprins:

“Operatiuni scutite de taxă“

109. Articolul 141 va avea următorul cuprins:

“Scutiri pentru operatiuni din interiorul tării

Art. 141. – (1) Următoarele operatiuni de interes general sunt scutite de taxă:

a) spitalizarea, îngrijirile medicale si operatiunile strâns legate de acestea, desfăsurate de unităti autorizate pentru astfel de activităti, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete si laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală si de diagnostic, baze de tratament si recuperare, statii de salvare si alte unităti autorizate să desfăsoare astfel de activităti;

b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi si tehnicieni dentari, precum si livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi si de tehnicieni dentari;

c) prestările de îngrijire si supraveghere efectuate de personal medical si paramedical, conform prevederilor legale aplicabile în materie;

d) transportul bolnavilor si al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop, de către entităti autorizate în acest sens;

e) livrările de organe, sânge si lapte, de provenientă umană;

f) activitatea de învătământ prevăzută în Legea învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, formarea profesională a adultilor, precum si prestările de servicii si livrările de bunuri strâns legate de aceste activităti, efectuate de institutiile publice sau de alte entităti autorizate;

g) livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate de căminele si cantinele organizate pe lângă institutiile publice si entitătile autorizate prevăzute la lit. f), în folosul exclusiv al persoanelor direct implicate în activitătile scutite conform lit. f);

h) meditatiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învătământului scolar, preuniversitar si universitar;

i) prestările de servicii si/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenta si/sau protectia socială, efectuate de institutiile publice sau de alte entităti recunoscute ca având caracter social;

j) prestările de servicii si/sau livrările de bunuri strâns legate de protectia copiilor si a tinerilor, efectuate de institutiile publice sau de alte entităti recunoscute ca având caracter social;

k) prestările de servicii si/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizatii fixate conform statutului, de organizatii fără scop patrimonial care au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum si obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în conditiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurentă;

l) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educatiei fizice, efectuate de organizatii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educatia fizică;

m) prestările de servicii culturale si/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de institutiile publice sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de către Ministerul Culturii si Cultelor;

n) prestările de servicii si/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operatiuni sunt scutite, potrivit lit. a), f) si i)–m), cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar si organizate în profitul lor exclusiv, cu conditia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurentiale;

o) activitătile specifice posturilor publice de radio si televiziune, altele decât activitătile de natură comercială;

p) serviciile publice postale, precum si livrarea de bunuri aferentă acestora;

q) prestările de servicii efectuate de către grupuri independente de persoane, ale căror operatiuni sunt scutite sau nu intră în sfera de aplicare a taxei, grupuri create în scopul prestării către membrii lor de servicii direct legate de exercitarea activitătilor acestora, în cazul în care aceste grupuri solicită membrilor lor numai rambursarea cotei-părti de cheltuieli comune, în limitele si în conditiile stabilite prin norme si în conditiile în care această scutire nu este de natură a produce distorsiuni concurentiale.

(2) Următoarele operatiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:

a) prestările următoarelor servicii financiare si bancare:

1. acordarea si negocierea de credite, precum si administrarea creditului de către persoana care îl acordă;

2. acordarea, negocierea si preluarea garantiilor de credit sau a garantiilor colaterale pentru credite, precum si administrarea garantiilor de credit de către persoana care acordă creditul;

3. orice operatiune, inclusiv negocierea, legată de depozite financiare si conturi curente, plăti, transferuri, debite, cecuri si alte efecte de comert, cu exceptia recuperării de creante si operatiunilor de factoring:

4. emiterea, transferul si/sau orice alte operatiuni cu monedă natională sau valută ca mijloc de plată, cu exceptia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colectie;

5. emisiunea, transferul si/sau orice alte operatiuni, cu exceptia administrării si depozitării, cu actiuni, titluri de participare, titluri de creante, obligatiuni si alte valori mobiliare, cu exceptia operatiunilor legate de documentele care atestă titlul de proprietate asupra bunurilor;

6. gestionarea fondurilor comune de plasament si/sau a fondurilor comune de garantare a creantelor, efectuată de orice entităti constituite în acest scop;

b) operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare, precum si prestările de servicii în legătură cu operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare efectuate de persoanele care intermediază astfel de operatiuni;

c) jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, să desfăsoare astfel de activităti;

d) livrarea la valoarea nominală de timbre postale utilizabile pentru serviciile postale, de timbre fiscale si alte timbre similare;

e) arendarea, concesionarea, închirierea si leasingul de bunuri imobile, cu următoarele exceptii:

1. operatiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. închirierea de spatii sau locatii pentru parcarea autovehiculelor;

3. închirierea utilajelor si a masinilor fixate definitiv în bunuri imobile;

4. închirierea seifurilor;

f) livrarea de către orice persoană a unei constructii, a unei părti a acesteia si a terenului pe care este construită, precum si a oricărui alt teren. Prin exceptie, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei constructii noi, a unei părti a acesteia sau a unui teren construibil, dacă este efectuată de o persoană impozabilă care si-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-si exercite dreptul de deducere total sau partial a taxei pentru achizitia, transformarea sau construirea unui astfel de imobil. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:

1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa constructii, conform legislatiei în vigoare;

2. constructie înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;

3. livrarea unei constructii noi sau a unei părti din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a constructiei sau a unei părti a acesteia, după caz, în urma transformării;

4. o constructie nouă cuprinde si orice constructie transformată astfel încât structura, natura ori destinatia sa au fost modificate sau, în absenta acestor modificări, dacă costul transformărilor, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piată a constructiei, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării;

g) livrările de bunuri care au fost afectate unei activităti scutite, în temeiul prezentului articol, dacă taxa aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum si livrările de bunuri a căror achizitie a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere, conform art. 145 alin. (5) lit. a) si b).

(3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operatiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) si f), în conditiile stabilite prin norme.“

 

Pagina a 2-a