MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 677         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 7 august 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

356. – Lege pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

1.004. – Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 564 din 6 iulie 2006 privind constitutionalitatea unor dispozitii din Legea pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

943. – Hotărâre privind stabilirea unor măsuri în vederea încheierii de acte aditionale la Contractul pentru servicii de consultantă încheiat între Societatea Comercială de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica“ –  S.A. si firma PricewaterhouseCoopers LLP

 

964. – Hotărâre privind aprobarea încadrării în categoria functională a drumurilor judetene a unui sector de drum comunal situat pe raza administrativ-teritorială a comunei Gradistea, judetul Brăila

 

965. – Hotărâre privind sprijinul direct al statului, sub formă de primă de productie, acordat producătorilor de tutun în anul 2006 în scopul cresterii productiei si a calitătii tutunului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.093. – Ordin al ministrului finantelor publice pentru modificarea Ordinului ministrului finantelor publice nr. 734/2004 privind stabilirea componentei Comisiei de privatizare a Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A.

 

1.230. – Ordin al ministrului finantelor publice privind organizarea si conducerea contabilitătii de către reprezentante

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

Decizia nr. XIII din 20 martie 2006

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 10, litera g) a alineatului 1 va avea următorul cuprins:

“g) a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei juridice atunci când are calitatea de făptuitor;“.

2. La articolul 11, litera c) a punctului 1 va avea următorul cuprins:

“c) încetarea urmăririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)–h), i1) si j), când există învinuit sau inculpat în cauză.“

3. La articolul 13, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“Dacă nu se constată vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)–e), procurorul dispune încetarea urmăririi penale, cu exceptia cazului prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanta de judecată pronuntă încetarea procesului penal.“

4. La articolul 21, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Dacă una dintre părti este o persoană juridică, în caz de reorganizare a acesteia se introduc în cauză succesorii în drepturi, iar în caz de desfiintare sau de dizolvare se introduc în cauză lichidatorii.“

5. La articolul 26, litera b) a punctului 1 se abrogă.

6. La articolul 27, literele a) si b) ale punctului 1 vor avea următorul cuprins:

“a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 174–177, art. 179, art. 189 alin. 3–5, art. 197 alin. 3, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3, art. 215 alin. 5, art. 254, art. 255, art. 257, art. 266–270, art. 2791, art. 312 si art. 317, precum si infractiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive;

b) infractiunile săvârsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei;“.

7. La articolul 27, litera c) a punctului 1 se abrogă.

8. La articolul 27, punctele 2 si 3 vor avea următorul cuprins:

“2. ca instantă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecătorii în primă instantă;

3. ca instantă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecătorii în cazurile anume prevăzute de lege;“.

9. La articolul 28, litera a) a punctului 1 va avea următorul cuprins:

“a) infractiunile mentionate în art. 27 pct. 1 lit. a)–e1), săvârsite în legătură cu îndatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv;“.

10. La articolul 28, punctele 2 si 3 vor avea următorul cuprins:

“2. ca instantă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor pronuntate în primă instantă de tribunalele militare, cu exceptia infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;

3. ca instantă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronuntate de tribunalele militare în cazul infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum si în alte cazuri anume prevăzute de lege;“.

11. La articolul 281, litera a) a punctului 1 va avea următorul cuprins:

“a) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 155–173 si infractiunile privind siguranta natională a României prevăzute în legi speciale;“.

12. La articolul 281, după litera a) a punctului 1 se introduce o nouă literă, litera a1), cu următorul cuprins:

“a1) infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 2531, art. 273–276 când s-a produs o catastrofă de cale ferată si art. 356–361;“.

13. La articolul 281, litera b) a punctului 1 va avea următorul cuprins:

“b) infractiunile săvârsite de judecătorii de la judecătorii si tribunale si de procurorii de la parchetele care functionează pe lângă aceste instante, precum si de controlorii financiari ai Curtii de Conturi;“.

14. La articolul 281, litera c) a punctului 1 se abrogă.

15. La articolul 29, litera c) a punctului 1 va avea următorul cuprins:

“c) infractiunile săvârsite de judecătorii Curtii Constitutionale, de membrii Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului;“.

16. La articolul 29 punctul 1, după litera e) se introduce o nouă literă, litera e1), cu următorul cuprins:

“e1) infractiunile săvârsite de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii;“.

17. La articolul 35, alineatele 2, 3, 4 si 5 vor avea următorul cuprins:

“Dacă dintre instante una este civilă, iar alta militară, competenta revine instantei civile.

Dacă instanta militară este superioară în grad, competenta revine instantei civile echivalente în grad cu instanta militară.

Competenta de a judeca cauzele reunite rămâne dobândită instantei, chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea

Tăinuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judecă infractiunea la care acestea se referă, iar dacă competenta după calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare în grad.“

18. La articolul 36, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“În cazul prevăzut în art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotărăste de instanta militară, care trimite dosarul instantei civile căreia îi revine competenta.“

19. La articolul 45, alineatul 11 va avea următorul cuprins:

“Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplică în faza de urmărire penală.“

“Rudenia între judecători

20. Articolul 46 va avea următorul cuprins:

Art. 46. – Judecătorii care sunt soti, rude sau afini între ei, până la gradul al patrulea inclusiv, nu pot face parte din acelasi complet de judecată.“

21. La articolul 47, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.47. – Judecătorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiintarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.“

22. La articolul 48, litera a) va avea următorul cuprins:

“a) a pus în miscare actiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în calitate de procuror la instanta de judecată, a solutionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale;“.

23. La articolul 48, după litera d) se introduc cinci noi litere, literele e)–i), cu următorul cuprins:

“e) sotul, ruda sau afinul său, până la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de urmărire penală, a supravegheat urmărirea penală, a solutionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive, în cursul urmăririi penale;

f) este sot, rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre părti sau cu avocatul ori mandatarul acesteia;

g) există dusmănie între el, sotul sau una dintre rudele sale până la gradul al patrulea inclusiv si una dintre părti, sotul sau rudele acesteia până la gradul al treilea inclusiv;

h) este tutore sau curator al uneia dintre părti;

i) a primit liberalităti de la una dintre părti, avocatul sau mandatarul acesteia.“

24. La articolul 48, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alineatul 2, cu următorul cuprins:

“Judecătorul este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze în căile de atac, atunci când sotul, ruda ori afinul său până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiasi cauze.“

25. La articolul 49, alineatele 2 si 4 vor avea următorul cuprins:

“Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 alin. 1 lit. b)–i) si alin. 2 se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală, magistratului-asistent si grefierului de sedintă.

............................................................................................................................................

Persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instantă.“

26. La articolul 51, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate invocat si a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată.“

27. La articolul 51, după alineatul 2 se introduc două noi alineate, alineatele 3 si 4, cu următorul cuprins:

“Nerespectarea conditiilor prevăzute în alin. 2 sau recuzarea aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constată de completul în fata căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat.

Completul în fata căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronuntă asupra măsurilor preventive.“

28. La articolul 52, alineatele 5 si 51 vor avea următorul cuprins:

“Când pentru solutionarea abtinerii sau a recuzării nu se poate alcătui completul potrivit alin. 1, abtinerea sau recuzarea se solutionează de instanta ierarhic superioară. În cazul în care găseste întemeiată abtinerea sau recuzarea si, din cauza abtinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată la instanta competentă să solutioneze cauza, instanta ierarhic superioară desemnează pentru judecarea cauzei o  instantă egală în grad cu instanta în fata căreia s-a formulat abtinerea sau recuzarea.

Este inadmisibilă recuzarea judecătorului chemat să decidă asupra recuzării.“

29. La articolul 55, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:

“Art.55. – Înalta Curte de Casatie si Justitie strămută judecarea unei cauze de la instanta competentă la o altă instantă egală în grad, în cazul în care impartialitatea judecătorilor ar putea fi stirbită datorită împrejurărilor cauzei, dusmăniilor locale sau calitătii părtilor, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părti are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători sau procurori, asistentii judiciari sau grefierii instantei.

În cursul judecătii strămutarea poate fi cerută de partea interesată, de procuror sau de ministrul justitiei.“

30. La articolul 56, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“Suspendarea judecării cauzei poate fi dispusă numai de către completul de judecată învestit cu judecarea cererii de strămutare.“

31. La articolul 56, alineatul 4 se abrogă.

32. La articolul 59, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.59. – Examinarea cererii de strămutare se face în sedintă publică.“

33. La articolul 60, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.60. – Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune, prin încheiere motivată, admiterea sau respingerea cererii.“

34. La articolul 60, după alineatul 4 se introduce un nou alineat, alineatul 5, cu următorul cuprins:

“Încheierea prin care Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac.“

“Desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei

35. După articolul 61 se introduce un nou articol, articolul 611, cu următorul cuprins:

Art. 611. – Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere Înaltei Curti de Casatie si Justitie să desemneze o instantă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în primă instantă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul.

Dispozitiile art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 si 2 si art. 61 se aplică în mod corespunzător.

Înalta Curte de Casatie si Justitie solutionează cererea în camera de consiliu, în termen de 15 zile.

Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune, prin încheiere motivată, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii si desemnarea unei instante egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în primă instantă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul.

Încheierea prin care Înalta Curte de Casatie si Justitie solutionează cererea nu este supusă niciunei căi de atac.“

“Indicii temeinice

36. La articolul 68 se introduce un nou articol, articolul 681, cu următorul cuprins:

Art. 681. – Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana fată de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârsit fapta.“

37. La articolul 70, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:

“Art.70. – Învinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este întrebat cu privire la nume, prenume, poreclă, data si locul nasterii, numele si prenumele părintilor, cetătenie, studii, situatia militară, loc de muncă, ocupatie, adresa la care locuieste efectiv, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.

Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostintă fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum si dreptul de a nu face nicio declaratie, atrăgându-i-se totodată atentia că ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa. Dacă învinuitul sau inculpatul dă o declaratie, i se pune în vedere să declare tot ce stie cu privire la faptă si la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.“

38. La articolul 70, după alineatul 3 se introduce un nou alineat, alineatul 4, cu următorul cuprins:

“Învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostintă si obligatia să anunte în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal.“

“Conditii ale ascultării învinuitului sau inculpatului

39. La articolul 71 se introduce un nou articol, articolul 711, cu următorul cuprins:

Art. 711. – Dacă, în timpul ascultării învinuitului sau inclupatului, acesta acuză simptomele unei boli care i-ar putea pune viata în pericol, ascultarea se întrerupe, iar organul judiciar ia măsuri pentru ca acesta să fie consultat de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide că viata învinuitului sau inculpatului nu este în pericol.“

40. La articolul 72, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alineatul 2, cu următorul cuprins:

“În cursul judecătii dispozitiile art. 323 alin. 2 si 3 se aplică în mod corespunzător.“

“Modalităti speciale de ascultare a părtii vătămate si a părtii civile

41. După articolul 77 se introduce un nou articol, articolul 771, cu următorul cuprins:

Art. 771. – În cazul în care poate fi periclitată viata, integritatea corporală sau libertatea părtii vătămate ori a părtii civile sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul ori, după caz, instanta de judecată poate încuviinta ca aceasta să fie ascultată fără a fi prezentă fizic la locul unde se află organul care efectuează urmărirea penală sau, după caz, în locul în care se desfăsoară sedinta de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare.

La solicitarea organului judiciar sau a părtii vătămate ori a părtii civile ascultate în conditiile prevăzute în alin. 1, la luarea declaratiei poate participa un consilier de protectie a victimelor si reintegrare socială a infractorilor, care are obligatia de a păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostintă în timpul audierii. Organul judiciar are obligatia să aducă la cunostinta părtii vătămate sau a părtii civile dreptul de a solicita audierea în prezenta unui consilier de protectie a victimelor si reintegrare socială a infractorilor.

Partea vătămată sau partea civilă poate fi ascultată prin intermediul unei retele video si audio.

În cursul judecătii, părtile si apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, părtii vătămate sau părtii civile ascultate în conditiile alin. 1–3. Întrebările se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Presedintele completului respinge întrebările care nu sunt utile si concludente judecării cauzei.

Declaratia părtii vătămate sau a părtii civile, ascultată în conditiile arătate în alin. 1–3, se înregistrează prin mijloace tehnice video si audio si se redă integral în formă scrisă, fiind semnată de organul judiciar, de partea vătămată sau partea civilă ascultată, precum si de consilierul de protectie a victimelor si reintegrare socială a infractorilor prezent la ascultarea acesteia, depunându-se la dosarul cauzei.

Suportul pe care a fost înregistrată declaratia părtii vătămate sau a părtii civile, în original, sigilat cu sigiliul parchetului ori, după caz, al instantei de judecată, se păstrează la sediul acestora.

Dispozitiile art. 75–77 si ale art. 865 se aplică în mod corespunzător.“

42. La articolul 862, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:

“Art.862. – În situatiile prevăzute în art. 861, procurorul sau, după caz, instanta de judecată poate încuviinta ca martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se află organul de urmărire penală ori în sala în care se desfăsoară sedinta de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare.

La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în conditiile alin. 1, la luarea declaratiei poate participa un consilier de protectie a victimelor si reintegrare socială a infractorilor, care are obligatia de a păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostintă în timpul audierii. Organul judiciar are obligatia să aducă la cunostinta martorului dreptul de a solicita audierea în prezenta unui consilier de protectie a victimelor si reintegrare socială a infractorilor.“

43. La articolul 862, după alineatul 3 se introduce un nou alineat, alineatul 31, cu următorul cuprins:

“În cazul judecătii, părtile si apărătorii acestora pot adresa întrebări, în mod nemijlocit, martorului ascultat în conditiile alin. 1–3. Întrebările se pun în ordinea prevăzută în art. 323 alin. 2. Presedintele completului respinge întrebările care nu sunt utile si concludente judecării cauzei sau pot conduce la identificarea martorului.“

44. La articolul 862, alineatele 4 si 7 vor avea următorul cuprins:

“Declaratia martorului ascultat, în conditiile arătate în alin. 1–31, se înregistrează prin mijloace tehnice video si audio si se redă integral în formă scrisă.

..........................................................................................................................................

Suportul pe care a fost înregistrată declaratia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instantei de judecată în fata căreia s-a făcut declaratia, se păstrează în conditiile prevăzute în alin. 5. Suportul care contine înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale va fi înaintat la terminarea urmăririi penale instantei competente, împreună cu dosarul cauzei, si va fi păstrat în aceleasi conditii.“

45. Articolul 863 se abrogă.

46. La articolul 91, litera a) a alineatului 1 va avea următorul cuprins:

“a) data si locul unde este încheiat, ora la care a început si ora la care s-a terminat încheierea procesului-verbal;“.

“Conditiile si cazurile de interceptare si înregistrare a convorbirilor sau comunică- rilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare

47. Articolul 911 va avea următorul cuprins:

Art. 911. – Interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în conditiile prevăzute de lege, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârsirea unei infractiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea si înregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.

Interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infractiunilor contra sigurantei nationale prevăzute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infractiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificările si completările ulterioare, în cazul unor alte infractiuni grave ori al infractiunilor care se săvârsesc prin mijloace de comunicare electronică. Dispozitiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător.

Autorizatia se dă pentru durata necesară interceptării si înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de un judecător de la instanta căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în primă instantă sau de la instanta corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscriptie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Autorizatia poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăsi 30 de zile.

Durata totală a interceptărilor si înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeasi persoană si aceeasi faptă, nu poate depăsi 120 de zile.

Înregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezintă sau o asistă în proces nu poate fi folosită ca mijloc de probă decât dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informatii concludente si utile privitoare la pregătirea sau săvârsirea de către avocat a unei infractiuni dintre cele prevăzute la alin. 1 si 2.

Procurorul dispune încetarea imediată a interceptărilor si înregistrărilor înainte de expirarea duratei autorizatiei dacă nu mai există motivele care le-au justificat, informând despre aceasta instanta care a emis autorizatia.

La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate solicita judecătorului autorizarea interceptării si înregistrării convorbirilor ori comunicărilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formează obiectul cercetării.

Autorizarea interceptării si a înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere motivată, care va cuprinde: indiciile concrete si faptele care justifică măsura; motivele pentru care stabilirea situatiei de fapt sau identificarea ori localizarea participantilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si înregistrarea.“

48. La articolul 912, alineatele 2–4 se modifică si se introduce un nou alineat, alineatul 5, care vor avea următorul cuprins:

“În caz de urgentă, când întârzierea obtinerii autorizării prevăzute în art. 911 alin. 1, 2 si 8 ar aduce grave prejudicii activitătii de urmărire penală, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonantă motivată, înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. 11, interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 de ore.

În termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut în alin. 2, procurorul prezintă ordonanta, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptările si înregistrările efectuate si un proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor, judecătorului de la instanta căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în primă instantă sau de la instanta corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscriptie se află sediul

parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în vederea confirmării. Judecătorul se pronuntă asupra legalitătii si temeiniciei ordonantei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. În cazul în care ordonanta este confirmată, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizării, judecătorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptării si înregistrării, în conditiile art. 911 alin. 1–3 si 8. Dacă judecătorul nu confirmă ordonanta procurorului, va dispune încetarea de îndată a interceptărilor si înregistrărilor, iar cele efectuate vor fi sterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal care se comunică în copie instantei.

Convorbirile sau comunicările interceptate si înregistrate care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participantilor se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitătii, si pot fi transmise judecătorului sau completului învestit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La solutionarea definitivă a cauzei, acestea vor fi sterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

Convorbirile sau comunicările interceptate si înregistrate pot fi folosite si în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informatii concludente si utile privitoare la pregătirea sau săvârsirea unei alte infractiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. 1 si 2.“

“Certificarea înregistrărilor

49. Articolul 913 va avea următorul cuprins:

Art. 913. – Convorbirile sau comunicările interceptate si înregistrate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participantilor sunt redate integral într-un proces-verbal de procuror sau de lucrătorul din cadrul politiei judiciare delegat de procuror, în care se mentionează autorizatia dată pentru efectuarea acestora, numărul ori numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legăturilor între care s-au purtat convorbirile ori comunicările, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data si ora fiecărei convorbiri ori comunicări în parte si numărul de ordine al suportului pe care se face imprimarea.

Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauză. Dacă săvârsirea unor infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care contin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispozitiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător. Corespondentele în altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret.

La procesul-verbal se atasează, în plic sigilat, o copie a suportului care contine înregistrarea convorbirii. Suportul original se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, si va fi pus la dispozitia instantei, la solicitarea acesteia. După sesizarea instantei, copia suportului care contine înregistrarea convorbirii si copii de pe procesele-verbale se păstrează la grefa instantei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispozitia exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu solutionarea cauzei.

La prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul este obligat să prezinte învinuitului sau inculpatului procesele-verbale în care sunt redate convorbirile înregistrate si să asigure, la cerere, ascultarea acestora.

Dacă în cauză s-a dispus o solutie de netrimitere în judecată, procurorul este obligat să înstiinteze despre aceasta persoana ale cărei convorbiri sau comunicări au fost interceptate si înregistrate. Suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitătii, si se păstrează până la împlinirea termenului de prescriptie a răspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei, când se distrug, încheindu-se proces-verbal în acest sens.

După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat în cazul reluării cercetărilor sau în conditiile prevăzute în art. 912 alin. 5 si numai de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, iar în alte cazuri numai cu autorizarea judecătorului.

Dacă în cauză instanta a pronuntat o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, rămasă definitivă, suportul original si copia acestuia se arhivează odată cu dosarul cauzei la sediul instantei, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitătii. După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat sau copiat numai în conditiile prevăzute în art. 912 alin. 5, cu încuviintarea prealabilă a presedintelui instantei.“

“Alte înregistrări

50. Articolul 914 va avea următorul cuprins:

Art. 914. – Dispozitiile art. 911–913 se aplică în mod corespunzător si în cazul înregistrărilor în mediul ambiental, localizării sau urmăririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere.“

“Verificarea mijloacelor de probă

51. Articolul 916 va avea următorul cuprins:

Art. 916. – Mijloacele de probă prevăzute în prezenta sectiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părtilor sau din oficiu.

Înregistrările prevăzute în prezenta sectiune, efectuate de părti sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.“

52. La articolul 100, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“Perchezitia domiciliară poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecătii. În cursul urmăririi penale, perchezitia domiciliară se dispune de judecătorul de la instanta căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în primă instantă sau de la instanta corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscriptie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.“

53. La articolul 100, după alineatul 4 se introduc două noi alineate, alineatele 41 si 42, cu următorul cuprins:

“În baza încheierii, judecătorul emite de îndată autorizatia de perchezitie, care trebuie să cuprindă:

a) denumirea instantei;

b) data, ora si locul emiterii;

c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis autorizatia de perchezitie;

d) perioada pentru care s-a emis autorizatia;

e) locul unde urmează a se efectua perchezitia;

f) numele persoanei la domiciliul sau resedinta căreia se efectuează perchezitia;

g) numele învinuitului sau inculpatului.

Autorizatia poate fi folosită o singură dată.“

54. La articolul 100, alineatul 5 va avea următorul cuprins:

“Perchezitia corporală sau asupra vehiculelor poate fi dispusă, după caz, de organul de cercetare penală, de procuror sau de judecător.“

55. La articolul 104, după alineatul 4 se introduce un nou alineat, alineatul 5, cu următorul cuprins:

“Este interzisă efectuarea în acelasi timp cu perchezitia a oricăror acte procedurale în aceeasi cauză, care prin natura lor împiedică persoana la care se face perchezitia să participe la perchezitie.“

56. La articolul 136, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

“Măsurile prevăzute în alin. 1 lit. b) si c) se pot lua de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, si de instanta de judecată, în cursul judecătii.“

“Cuprinsul actului prin care se ia măsura preventivă

57. Articolul 137 va avea următorul cuprins:

Art. 137. – Actul prin care se ia măsura preventivă trebuie să arate fapta care face obiectul învinuirii sau inculpării, textul de lege în care aceasta se încadrează si pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită.

În cazul retinerii si arestării preventive, actul prin care se iau aceste măsuri trebuie să indice cazul prevăzut în art. 148, precum si temeiurile concrete din care rezultă existenta acestuia.

În cazul obligării de a nu părăsi localitatea sau tara, actul prin care se ia această măsură trebuie să indice temeiurile concrete care au determinat luarea măsurii.“

58. La articolul 1371, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.1371. – Persoanei retinute sau arestate i se aduc de îndată la cunostintă, în limba pe care o întelege, motivele retinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen. Învinuirea se aduce la cunostintă numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.“

59. La articolul 139, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice mentinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul retinerii si arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.“

60. La articolul 139, alineatul 33 se abrogă.

61. La articolul 140, litera a) a alineatului 1 va avea următorul cuprins:

“a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160b alin. 1, dacă instanta nu a procedat la verificarea legalitătii si temeiniciei arestării preventive în acest termen;“.

62. La articolul 1403, denumirea marginală va avea următorul cuprins:

“Calea de atac împotriva încheierii pronuntate de judecător în cursul urmăririi penale privind măsurile preventive

63. La articolul 1403, alineatele 1, 3, 7, 8 si 9 vor avea următorul cuprins:

“Art.1403. – Împotriva încheierii prin care judecătorul dispune, în timpul urmăririi penale, luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive, precum si împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioară în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.

..............................................................................................................................................

Învinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în fata instantei de recurs si va fi ascultat în prezenta apărătorului său. În cazul în care învinuitul sau inculpatul se află internat în spital si, din cauza stării sănătătii, nu poate fi adus în fata judecătorului sau când, din cauză de fortă majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, recursul va fi examinat în lipsa acestuia, dar numai în prezenta apărătorului său, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.

................................................................................................................................................

Când apreciază că măsura preventivă este nelegală sau nu este justificată, instanta de recurs o revocă, dispunând, în cazul arestării preventive, punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive sau prin care s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri nu este suspensiv de executare.

Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.“

64. La articolul 141, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.141. – Încheierea dată în primă instantă si în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum si împotriva încheierii prin care se dispune mentinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instantă sau instanta de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.“

“Conditiile retinerii

65. Articolul 143 va avea următorul cuprins:

Art. 143. – Măsura retinerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală fată de învinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezenta apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârsit o faptă prevăzută de legea penală.

Organul de cercetare penală este obligat să îl încunostinteze, de îndată, pe procuror cu privire la luarea măsurii retinerii.

Procurorul sau organul de cercetare penală va aduce la cunostintă învinuitului sau inculpatului că are dreptul să-si angajeze apărător. De asemenea, i se aduce la cunostintă că are dreptul de a nu face nicio declaratie, atrăgându-i-se atentia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.

Măsura retinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, precum si în caz de infractiune flagrantă, oricare ar fi limitele de pedeapsă prevăzute de lege.“

66. La articolul 144, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alineatul 11, cu următorul cuprins:

“În situatia în care retinerea se dispune după audierea învinuitului citat de către organul de urmărire penală, termenul de 24 de ore se calculează de la ora emiterii ordonantei.“

67. La articolul 145, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.145. – Măsura obligării de a nu părăsi localitatea constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanta de judecată, în cursul judecătii, de a nu părăsi localitatea în care locuieste, fără încuviintarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luată numai dacă sunt întrunite conditiile prevăzute în art. 143 alin. 1.“

68. La articolul 145, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alineatul 11, cu următorul cuprins:

“Organul judiciar care a dispus măsura impune învinuitului sau inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligatii:

a) să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori este chemat;

b) să nu îsi schimbe locuinta fără încunostintarea organului judiciar;

c) să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite de organul judiciar;

d) să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane stabilite de organul judiciar si să nu comunice cu acestea, direct sau indirect;

e) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite de organul judiciar;

f) să nu detină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme;

g) să nu se afle în locuinta persoanei vătămate;

h) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăsoare activitatea în exercitarea căreia a săvârsit fapta.“

69. La articolul 145, alineatele 2 si 21 vor avea următorul cuprins:

“În cursul urmăririi penale, durata măsurii prevăzute în alin. 1 nu poate depăsi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în conditiile legii. Măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate si numai motivat. Prelungirea se dispune de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, fiecare prelungire neputând să depăsească 30 de zile. Dispozitiile art. 1402 se aplică în mod corespunzător. Durata maximă a măsurii prevăzute în alin. 1 în cursul urmăririi penale este de un an. În mod exceptional, când pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viată sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maximă a obligării de a nu părăsi localitatea este de 2 ani.

Copia ordonantei procurorului sau, după caz, a încheierii judecătorului ori a instantei de judecată se comunică, în aceeasi zi, învinuitului sau inculpatului, sectiei de politie în a cărei rază teritorială locuieste acesta, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente să elibereze pasaportul, organelor de frontieră, precum si altor institutii, în vederea asigurării respectării obligatiilor impuse de organul judiciar. Organele în drept

refuză eliberarea pasaportului sau, după caz, ridică provizoriu pasaportul pe durata măsurii.“

70. La articolul 145, după alineatul 21 se introduc două noi alineate, alineatele 22 si

23, cu următorul cuprins:

“În cuprinsul ordonantei sau încheierii se atrage atentia învinuitului sau inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credintă a măsurii sau a obligatiilor impuse de organul judiciar, se poate lua fată de acesta măsura arestării preventive.

Dacă pe durata obligării de a nu părăsi localitatea au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligatii, fie înlocuirea sau încetarea celor existente, procurorul sau instanta dispune aceasta prin ordonantă sau încheiere motivată. Dispozitiile alin. 21 si alin. 22 se aplică în mod corespunzător.“

71. La articolul 145, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“În caz de încălcare cu rea-credintă a măsurii aplicate sau a obligatiilor impuse de organul judiciar, împotriva învinuitului sau inculpatului se poate dispune măsura arestării preventive, în conditiile prevăzute de lege.“

“Obligarea de a nu părăsi tara

72. Articolul 1451 va avea următorul cuprins:

Art. 1451. – Măsura obligării de a nu părăsi tara constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanta de judecată, în cursul judecătii, de a nu părăsi tara fără încuviintarea organului care a dispus această măsură.

Dispozitiile art. 145 se aplică în mod corespunzător si în cazul obligării de a nu părăsi tara.“

73. La articolul 146, alineatele 1, 2 si 9 vor avea următorul cuprins:

“Art.146. – Dacă sunt întrunite conditiile prevăzute în art. 143 si există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, când consideră că arestarea învinuitului este necesară în interesul urmăririi penale, numai după ascultarea acestuia în prezenta apărătorului, întocmeste propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a învinuitului.

Dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, se prezintă presedintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanta căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în fond sau de la instanta corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscriptie se află locul de detinere, locul unde s-a constatat săvârsirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

...............................................................................................................................................

Dacă sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. 1, judecătorul dispune, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a învinuitului pe o durată ce nu poate depăsi 10 zile.“

74. La articolul 146, după alineatul 11 se introduce un nou alineat, alineatul 111, cu următorul cuprins:

“În caz de respingere a propunerii de arestare preventivă, dacă sunt întrunite conditiile prevăzute de lege, judecătorul poate dispune măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau aceea de a nu părăsi tara.“

“Conditiile si cazurile în care se dispune arestarea inculpatului

75. Articolul 148 va avea următorul cuprins:

Art. 148. – Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite conditiile prevăzute în art. 143 si există vreunul dintre următoarele cazuri:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei;

b) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influentarea unei părti, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă;

c) există date că inculpatul pregăteste săvârsirea unei noi infractiuni;

d) inculpatul a săvârsit cu intentie o nouă infractiune;

e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o întelegere frauduloasă cu aceasta;

f) inculpatul a săvârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a)–e), măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viată sau închisoarea mai mare de 4 ani.“

76. La articolul 1491, alineatele 1, 2, 10 si 12 vor avea următorul cuprins:

“Art.1491. – Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite conditiile prevăzute în art. 143 si există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenta apărătorului, întocmeste propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.

Dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, întocmită de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, se prezintă presedintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanta căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în fond sau de la instanta corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscriptie se află locul de detinere, locul unde s-a constatat săvârsirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

............................................................................................................................................

Dacă sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. 1, judecătorul dispune, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului pe o durată care nu poate depăsi 30 de zile.

...............................................................................................................................................

Dispozitiile art. 146 alin. 10 si 111 si ale art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.“

77. La articolul 151, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.151. – După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul de la prima instantă sau, după caz, presedintele completului de la instanta de recurs emite de îndată mandatul de arestare preventivă.“

78. La articolul 152, după alineatul 3 se introduce un nou alineat, alineatul 31, cu următorul cuprins:

“În vederea executării mandatului de arestare preventivă, organul de politie poate pătrunde în domiciliul sau resedinta unei persoane fără învoirea acesteia, precum si în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.“

“Negăsirea persoanei mentionate în mandat

79. Articolul 154 va avea următorul cuprins:

Art. 154. – Când persoana mentionată în mandat nu a fost găsită, organul însărcinat cu executarea încheie un proces-verbal prin care constată aceasta si înstiintează organul judiciar care a emis mandatul, precum si organele competente pentru darea în urmărire si în consemn la punctele de trecere a frontierei.“

80. La articolul 155, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului poate fi dispusă de instanta căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în fond sau de instanta corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscriptie se află locul de detinere, locul unde s-a constatat săvârsirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.“

81. La articolul 156, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:

“Art.156. – Prelungirea duratei arestării preventive prevăzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a procurorului care, după caz, efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

În cazul în care procurorul supraveghează urmărirea penală, acesta va fi sesizat motivat de către organul de cercetare penală, în vederea formulării propunerii de prelungire, cu cel putin 8 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive.“

82. La articolul 156, alineatul 4 se abrogă.

83. La articolul 159, denumirea marginală va avea următorul cuprins:

“Procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale

84. La articolul 159, alineatele 1, 3, 4 si 6–12 vor avea următorul cuprins:

“Art.159. – Dosarul cauzei va fi depus la instantă, împreună cu propunerea de prelungire a arestării preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, si va putea fi consultat de apărător.

............................................................................................................................................

Inculpatul este adus în fata judecătorului si va fi asistat de apărător.

În cazul în care inculpatul arestat se află internat în spital si din cauza stării sănătătii nu poate fi adus în fata judecătorului sau când, din cauză de fortă majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.

............................................................................................................................................

În cazul în care judecătorul acordă prelungirea, aceasta nu va putea depăsi 30 de zile.

Judecătorul solutionează propunerea si se pronuntă asupra prelungirii arestării preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, si comunică încheierea celor lipsă de la judecată în acelasi termen.

Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se solutionează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.

Recursul, declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, nu este suspensiv de executare.

Dispozitiile art. 1403 alin. 3–7 si 9 se aplică în mod corespunzător la judecarea recursului.

Măsura dispusă de judecător se comunică administratiei locului de detinere, care este obligată să o aducă la cunostintă inculpatului.

Dacă încheierea judecătorului de la prima instantă nu este atacată cu recurs, instanta este obligată să restituie dosarul organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs.“

85. La articolul 160b, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Dacă instanta constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive si punerea de îndată în libertate a inculpatului.“

86. La articolul 160e, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alineatul 2, cu următorul cuprins:

“La stabilirea dispozitiilor aplicabile cu privire la măsura retinerii si arestării preventive se are în vedere vârsta învinuitului sau inculpatului de la data la care se dispune asupra luării, prelungirii sau mentinerii măsurii preventive.“

87. La articolul 1602, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:

“Art.1602. – Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infractiunilor săvârsite din culpă, precum si în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăseste 18 ani.

Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârsească alte infractiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influentarea unor părti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.“

88. La articolul 1602, litera b) a alineatului 3 va avea următorul cuprins:

“b) să comunice organului judiciar orice schimbare a locuintei;“.

89. La articolul 1602, după litera g) a alineatului 3 se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

“h) să nu părăsească tara fără încuviintarea instantei.“

90. La articolul 1602, după alineatul 3 se introduce un nou alineat, alineatul 4, cu următorul cuprins:

“Dispozitiile art. 145 alin. 21 se aplică în mod corespunzător.“

91. La articolul 1604, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Pe timpul liberării provizorii, învinuitul sau inculpatul este obligat să se prezinte, la chemarea instantei, să comunice orice schimbare a locuintei si să respecte obligatiile prevăzute în art. 1602 alin. 3 pe care instanta le dispune.“

92. La articolul 1604, după alineatul 2 se introduce un nou alineat, alineatul 3, cu următorul cuprins:

“Dispozitiile art. 1602 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.“

93. La articolul 1605, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:

“Art.1605. – Cautiunea garantează respectarea de către învinuit sau inculpat a obligatiilor care îi revin în timpul liberării provizorii.

Cuantumul cautiunii este de cel putin 1.000 lei si consemnarea sa se poate face fie prin depunerea sumei de bani stabilită de către instantă, fie prin constituirea unei garantii reale imobiliare la dispozitia instantei care a stabilit cautiunea.“

94. La articolul 1607, teza finală a alineatului 1 se abrogă.

95. La articolul 1609, alineatul 5 se abrogă.

96. La articolul 162, alineatele 1 si 4 vor avea următorul cuprins:

“Art.162. – Dacă procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală constată, în cursul urmăririi penale, că învinuitul sau inculpatul se află în vreuna dintre situatiile arătate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizează instanta care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a măsurii de sigurantă corespunzătoare. În cursul urmăririi penale, măsura de sigurantă poate fi dispusă pe o durată ce nu poate depăsi 180 de zile. În cursul judecătii, măsura de sigurantă corespunzătoare este dispusă, de asemenea, în mod provizoriu de instanta de judecată.

..............................................................................................................................................

Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale, care trebuie comunicat instantei în termen de 45 de zile de la sesizarea comisiei. Nerespectarea acestui termen constituie abatere judiciară si se sanctionează conform art. 198 alin. 3.“

97. La articolul 163, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.163. – Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanta de judecată si constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile si imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executării pedepsei amenzii.“

98. La articolul 171, alineatele 2 si 41 vor avea următorul cuprins:

“Asistenta juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este retinut sau arestat chiar în altă cauză, când fată de acesta a fost dispusă măsura de sigurantă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanta apreciază că învinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, precum si în alte cazuri prevăzute de lege.

...........................................................................................................................................

Când asistenta juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat si nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării. În cursul judecătii, după începerea dezbaterilor, când asistenta juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales lipseste, nejustificat, la termenul de judecată si nu asigură substituirea, instanta ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.“

99. La articolul 172, alineatele 1, 2 si 6 vor avea următorul cuprins:

“Art.172. – În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezenta învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunostintat de data si ora efectuării actului. Încunostintarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

Când asistenta juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezenta apărătorului la ascultarea învinuitului sau inculpatului.

...........................................................................................................................................

Apărătorul are dreptul de a se plânge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situatiile prevăzute în alin. 2 si 4, procurorul este obligat să rezolve plângerea în cel mult 48 de ore.“

100. La articolul 172, alineatul 5 se abrogă.

101. La articolul 173, alineatele 1 si 3 vor avea următorul cuprins:

“Art.173. – Apărătorul părtii vătămate, al părtii civile si al părtii responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezenta părtii căreia îi asigură apărarea si poate formula cereri si depune memorii.

............................................................................................................................................

Când organul judiciar apreciază că din anumite motive partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu si-ar putea face singură apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător.“

102. La articolul 176 alineatul 1, după litera d) se introduc trei noi litere, literele e), f) si g), cu următorul cuprins:

“e) că partea citată are dreptul la un apărător cu care să se prezinte la termenul fixat;

f) că potrivit art. 171 alin. 2 si 3 apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu îsi alege un apărător, cu care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un apărător din oficiu;

g) că partea citată poate, în vederea exercitării dreptului la apărare, să consulte dosarul aflat la arhiva instantei.“

103. La articolul 177, alineatele 7 si 8 vor avea următorul cuprins:

“Militarii se citează la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia.

Dacă învinuitul sau inculpatul locuieste în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept international penal aplicabile în relatia cu statul solicitat, în conditiile legii. În absenta unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic international aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia tine loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare.“

104. La articolul 177, după alineatul 8 se introduce un nou alineat, alineatul 81, cu următorul cuprins:

“La stabilirea termenului pentru înfătisarea învinuitului sau inculpatului aflat în străinătate, se tine seama de normele internationale aplicabile în relatia cu statul pe teritoriul căruia se află învinuitul sau inculpatul, iar în lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citatia în vederea înfătisării să fie primită cel mai târziu cu 40 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfătisare.“

105. La articolul 184, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.184. – Mandatul de aducere se execută prin organele politiei, jandarmeriei sau politiei comunitare.“

106. La articolul 189, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Cheltuielile judiciare prevăzute în alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului Administratiei si Internelor.“

107. La articolul 192 alineatul 1, după litera c) a punctului 1 se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

“d) inculpat, în cazul când a fost achitat în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b1).“

108. La articolul 192 alineatul 1, litera c) a punctului 2 va avea următorul cuprins:

“c) partea vătămată, în caz de retragere a plângerii sau în cazul în care plângerea a fost tardiv introdusă.“

109. La articolul 192, alineatul 5 va avea următorul cuprins:

“Dispozitiile prevăzute în alin. 1 pct. 1 lit. a) si d), precum si la pct. 2 si 3, se aplică în mod corespunzător si în caz de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale.“

110. La articolul 197, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Dispozitiile relative la competenta după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia si la publicitatea sedintei de judecată sunt prevăzute sub sanctiunea nulitătii. De asemenea, sunt prevăzute sub sanctiunea nulitătii si dispozitiile relative la participarea procurorului, prezenta învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum si la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.“

111. La articolul 197, după alineatul 4 se introduce un nou alineat, alineatul 5, cu următorul cuprins:

“În situatiile prevăzute în alin. 1 si 4, în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în fata instantei care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispozitiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului.“

112. Articolul 198 va avea următorul cuprins:

Art. 198. – Următoarele abateri săvârsite în cursul procesului penal se sanctionează cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:

a) neîndeplinirea sau îndeplinirea gresită ori cu întârziere a lucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum si a oricăror alte lucrări, dacă prin acestea s-au provocat întârzieri în desfăsurarea procesului penal;

b) neîndeplinirea ori îndeplinirea gresită a îndatoririlor de înmânare ori de comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea mandatelor de aducere.

Lipsa nejustificată a martorului se sanctionează cu amendă judiciară de la 250 lei la 5.000 lei.

Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu fără a asigura substituirea, în conditiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apărarea se sanctionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei.

Următoarele abateri săvârsite în cursul procesului penal se sanctionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei:

a) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atributiilor ce revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecătoresti si al parchetelor, expertilor desemnati de organul judiciar în conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor salariati ai instantelor si parchetelor;

b) lipsa nejustificată a expertului sau interpretului legal citat;

c) tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite;

d) neîndeplinirea de către orice persoană a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmărire penală sau a instantei de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum si neîndeplinirea aceleiasi obligatii de către reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligatii;

e) nerespectarea obligatiei de păstrare, prevăzută în art. 109 alin. 5;

f) neluarea de către reprezentantul legal al persoanei juridice în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în conditiile legii;

g) nerespectarea de către părti, apărătorii acestora, martori, experti, interpreti sau orice alte persoane a măsurilor luate de către presedintele completului de judecată potrivit art. 298;

“Abateri judiciare

h) manifestările ireverentioase ale părtilor, apărătorilor acestora, martorilor, expertilor, interpretilor sau ale oricăror alte persoane, fată de judecător sau procuror;

i) nerespectarea de către învinuit sau inculpat a obligatiei de a încunostinta în scris, în termen de 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal;

j) neîndeplinirea de către organul de cercetare penală a dispozitiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta.

Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat, cuprinzându-se distinct în bugetul Ministerului Public sau Ministerului Justitiei, după caz, potrivit legii. Aplicarea amenzii judiciare nu înlătură răspunderea penală, în cazul în care fapta constituie infractiune.“

113. La articolul 201, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“Ca organe de cercetare ale politiei judiciare functionează lucrători specializati din Ministerul Administratiei si Internelor, desemnati nominal de ministrul administratiei si internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, si îsi desfăsoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie. Retragerea avizului conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie conduce la încetarea calitătii de lucrător în cadrul politiei judiciare.“

“Adresele si actele de procedură emise de organul de urmărire penală

114. După articolul 203 se introduce un nou articol, articolul 2031, cu următorul cuprins:

Art. 2031. – Adresele si actele de procedură întocmite în cauza penală se semnează de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori, după caz, de organul de politie judiciară care le-a emis.“

115. La articolul 205, după alineatul 1 se introduc două noi alineate, alineatele 2 si 3, cu următorul cuprins:

“În cazurile în care procurorul înaintează dosarul cauzei instantei în vederea solutionării propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmăririi penale, acesta sau organul de cercetare penală păstrează copii de pe toate actele dosarului, în vederea continuării urmăririi penale.

În cazurile în care, în cursul urmăririi penale, dosarul cauzei este solicitat în acelasi timp de instante diferite, procurorul înaintează originalul dosarului instantei mai întâi sesizate, iar celorlalte instante copii de pe actele dosarului, semnate de procuror si purtând stampila parchetului.“

116. La articolul 209, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infractiunilor prevăzute în art. 155–173, art. 174–177, art. 179, art. 189 alin. 3–6, art. 190, art. 191, art. 211 alin. 3, art. 212, art. 236, art. 2361, art. 239, art. 2391, art. 250, art. 252, art. 2531–255, art. 257, art. 265–268, art. 273–276, art. 2791, art. 280, art. 2801, art. 3022, art. 317, art. 323 si art. 356–361 din Codul penal, în cazurile arătate în art. 27 pct. 1 lit. b)–e), art. 281 pct. 1 lit. b) si pct. 5, art. 282 pct. 1 lit. b) si art. 29 pct. 1 din prezentul cod, în cazul infractiunilor împotriva protectiei muncii, precum si în cazul altor infractiuni date prin lege în competenta sa.“

117. La articolul 209, alineatele 5 si 6 se abrogă.

118. La articolul 217, alineatul 3 se abrogă.

119. La articolul 217, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

“În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonantă ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele politiei judiciare.“

120. La articolul 219, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penală, precum si pentru alte organe ce au atributii prevăzute de lege în constatarea infractiunilor.“

“Infirmarea actelor sau măsurilor procesuale nelegale

121. Articolul 220 va avea următorul cuprins:

Art. 220. – Când procurorul constată că un act sau o măsură procesuală a organului de urmărire penală nu este dată cu respectarea dispozitiilor legale, o infirmă prin ordonantă.

Procurorul este obligat să prezinte, de îndată, procurorului ierarhic superior dosarul cauzei cu măsurile preventive dispuse sau propuse, precum si solutiile adoptate în cauză.“

122. La articolul 221, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.221. – Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunt, ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârsit o infractiune. În cazul în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal în acest sens.“

123. La articolul 222, după alineatul 6 se introduce un nou alineat, alineatul 7, cu următorul cuprins:

“Plângerea gresit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanta de judecată se trimite organului competent.“

124. La articolul 2241, alineatele 2 si 3 vor avea următorul cuprins:

“Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din cadrul politiei judiciare si pot fi folositi numai pe o perioadă determinată, în conditiile prevăzute în art. 2242 si 2243.

Investigatorul sub acoperire culege date si informatii în baza autorizatiei emise potrivit dispozitiilor prevăzute în art. 2242, pe care le pune, în totalitate, la dispozitia procurorului.“

125. La articolul 2242, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.2242. – Persoanele prevăzute în art. 2241 pot efectua investigatii numai cu autorizarea motivată a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.“

126. La articolul 226, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.226. – Pentru infractiunile prevăzute de Codul penal în art. 331–334, 348, 353 si 354, urmărirea penală poate începe numai la sesizarea comandantului.“

127. La articolul 228, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alineatul 11, cu următorul cuprins:

“Rezolutia de începere a urmăririi penale va cuprinde data si ora la care s-a dispus începerea urmăririi penale si va fi înregistrată într-un registru special.“

128. La articolul 228, alineatul 3 se abrogă.

129. La articolul 228, alineatele 31 si 6 vor avea următorul cuprins:

“Rezolutia de începere a urmăririi penale, emisă de organul de cercetare penală, se supune confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activitătii de cercetare penală, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmăririi penale, organele de cercetare penală fiind obligate să prezinte totodată si dosarul cauzei.

.............................................................................................................................................

În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirmă prin rezolutie motivată. Copie de pe rezolutie se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum si, după caz, persoanei fată de care s-au efectuat acte premergătoare. Dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c1) se aplică în mod corespunzător.“

130. La articolul 242, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.242. – Încetarea urmăririi penale are loc când se constată existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f)–h), i1) si j) si există învinuit sau inculpat în cauză.“

131. La articolul 243, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.243. – Organul de cercetare penală, când constată existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f)–h), i1) si j), înaintează procurorului dosarul împreună cu propuneri de încetare a urmăririi penale.“

132. La articolul 245, după litera c) a alineatului 1 se introduce o nouă literă, litera c1), cu următorul cuprins:

“c1) sesizării instantei civile competente cu privire la desfiintarea totală sau partială a unui înscris.“

133. La articolul 264, alineatul 2 se abrogă.

134. La articolul 264, alineatele 3 si 4 vor avea următorul cuprins:

“Sesizarea instantei de judecată se face de către procurorul care a dat rechizitoriul.

Procurorul înaintează, de îndată, rechizitoriul împreună cu dosarul cauzei conducătorului parchetului care, în termen de 48 de ore în cauzele cu arestati preventiv sau în termen de 20 de zile în celelalte cauze, verifică legalitatea si temeinicia solutiei adoptate. Dacă până la expirarea acestor termene rechizitoriul nu a fost infirmat, acesta se înaintează instantei competente, împreună cu dosarul cauzei si cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati în stare de detinere.“

135. La articolul 264, după alineatul 4 se introduce un nou alineat, alineatul 5, cu următorul cuprins:

“În cazul în care rechizitoriul este întocmit de către conducătorul parchetului, acesta, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează procurorului ierarhic superior. Dispozitiile alin. 4 se aplică în mod corespunzător.“

136. La articolul 270, litera b) a alineatului 1 va avea următorul cuprins:

“b) restituire a cauzei de către instanta de judecată în vederea refacerii urmăririi penale;“.

“Reluarea în caz de restituire

137. Articolul 272 va avea următorul cuprins:

Art. 272. – Când instanta de judecată a dispus restituirea cauzei în vederea refacerii urmăririi penale, urmărirea se reia pe baza hotărârii prin care instanta a dispus restituirea.“

138. La articolul 273, alineatul 11 va avea următorul cuprins:

“Redeschiderea urmăririi penale are loc, de asemenea, când judecătorul, potrivit art. 2781, a admis plângerea împotriva ordonantei sau, după caz, a rezolutiei procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori de clasare si a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. În cazul în care instanta, potrivit art. 2781, a admis plângerea împotriva rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale si a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta dispune începerea urmăririi în conditiile prevăzute de lege. Dispozitiile instantei sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor si împrejurărilor ce urmează a fi constatate si a mijloacelor de probă indicate.“

“Plângerea în fata judecătorului împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată

139. Articolul 2781 va avea următorul cuprins:

Art. 2781. – După respingerea plângerii făcute conform art. 275–278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecătorul de la instanta căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instantă. Plângerea poate fi făcută si împotriva dispozitiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului initial de 20 de zile.

Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana fată de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum si persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică solutionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezenta persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii, prezenta procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei fată de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale si apoi procurorului.

Judecătorul, solutionând plângerea, verifică rezolutia sau ordonanta atacată, pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Judecătorul pronuntă una dintre următoarele solutii:

a) respinge plângerea, prin sentintă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, mentinând rezolutia sau ordonanta atacată;

b) admite plângerea, prin sentintă, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele si împrejurările ce urmează a fi constatate si prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si, când probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozitiile privind judecata în primă instantă si căile de atac aplicân du-seîn mod corespunzător.

În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instantei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea judecătorului pronuntată potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana fată de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum si de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.

În situatia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privinta căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeasi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală si nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.

Plângerea gresit îndreptată se trimite organului judiciar competent.“

140. La articolul 279, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.“

141. La articolul 280, alineatul 2 se abrogă.

142. La articolul 280, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“După constatarea infractiunii flagrante, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată si, dacă aceasta declară că face plângere prealabilă, continuă urmărirea penală.

În caz contrar, procurorul dispune încetarea urmăririi penale.“

“Procedura în caz de conexitate sau de indivizibilitate

143. Articolul 281 va avea următorul cuprins:

Art. 281. – În caz de conexitate sau de indivizibilitate între o infractiune pentru care punerea în miscare a actiunii penale se face la plângerea prealabilă si o altă infractiune pentru care punerea în miscare a actiunii penale nu se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, dacă disjungerea nu este posibilă, se aplică procedura prevăzută în art. 35.“

144. Articolul 2841 se abrogă.

“Schimbarea încadrării faptei

145. Articolul 286 va avea următorul cuprins:

Art. 286. – Dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de cercetare penală se consideră ulterior că fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă partea vătămată si o întreabă dacă întelege să facă plângere. În caz afirmativ, organul de cercetare penală continuă cercetarea. În caz contrar, transmite actele procurorului în vederea încetării urmăririi penale.“

146. La articolul 294, alineatele 1 si 3 vor avea următorul cuprins:

“Art.294. – În cauzele în care desemnarea unui apărător din oficiu este obligatorie, judecătorul cauzei, odată cu fixarea termenului de judecată, ia măsuri pentru desemnarea apărătorului.

............................................................................................................................................

Când inculpatul se află în stare de detinere, judecătorul cauzei ia măsuri ca acesta să-si poată exercita dreptul prevăzut în alineatul precedent si să poată lua contact cu apărătorul său.“

147. La articolul 296, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“În cursul judecătii, presedintele poate respinge întrebările formulate de părti si de procuror, dacă acestea nu sunt concludente si utile judecării cauzei.“

148. La articolul 3001, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“Când instanta constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanta mentine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.             Dispozitiile art. 159 alin. 3, 4, 5 si 11 se aplică în mod corespunzător.“

149. La articolul 303, alineatele 3 si 6 vor avea următorul cuprins:

“Încheierea dată în primă instantă prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu recurs la instanta superioară în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul nu suspendă executarea si se judecă în termen de 3 zile.

............................................................................................................................................

Instanta suspendă judecata, prin încheiere motivată, si în cazul în care a fost ridicată o exceptie de neconstitutionalitate, până la solutionarea de către Curtea Constitutională a exceptiei. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 3002, iar dacă fată de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu păăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi tara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 si 1451. Încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile.“

“Suspendarea judecătii în caz de extrădare activă

150. După articolul 303 se introduce un nou articol, articolul 3031, cu următorul cuprins:

Art. 3031. – În cazul în care, potrivit legii, se cere extrădarea unei persoane în vederea judecării într-o cauză penală, instanta pe rolul căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere motivată, suspendarea judecătii până la data la care statul solicitat va comunica hotărârea sa asupra cererii de extrădare. Încheierea instantei este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Dacă se solicită extrădarea unui inculpat judecat într-o cauză cu mai multi inculpati, instanta poate dispune, în interesul unei bune judecăti, disjungerea cauzei.“

151. La articolul 309, după alineatul 1 se introduc două noi alineate, alineatele 2 si 3, cu următorul cuprins:

“Întocmirea minutei este obligatorie si în cazurile în care judecătorul sau instanta dispune asupra măsurilor preventive.

Minuta se întocmeste în două exemplare originale, din care unul se atasează la dosarul cauzei, iar celălalt se depune, spre conservare, la dosarul de minute al instantei.“

“Măsuri premergătoare

152. Articolul 313 va avea următorul cuprins:

Art. 313. – În vederea repartizării pe complete si a stabilirii primului termen de judecată, dosarele nou formate vor fi transmise, după înregistrare în registratura instantei, persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor.

Dosarele repartizate pe complete în mod aleatoriu vor fi preluate de presedintele sau de unul dintre judecătorii completului de judecată, care va lua măsurile necesare în scopul pregătirii judecătii, astfel încât să se asigure solutionarea cu celeritate a cauzei.

Citatia trebuie să fie înmânată inculpatului cu cel putin 5 zile înaintea termenului fixat.

În cazul în care inculpatul nu locuieste în tară, se aplică în mod corespunzător dispozitiile art. 237 alin. 2.

În cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, judecătorul prevăzut în alin. 2, la primirea dosarului fixează un termen care, potrivit art. 3001, nu poate fi mai mare de 48 de ore, înăuntrul căruia se comunică citatia împreună cu o copie a actului de sesizare a instantei.“

153. La articolul 316, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“Când cercetarea judecătorească nu confirmă învinuirea sau când a intervenit vreuna din cauzele de încetare a procesului penal prevăzute în art. 10, procurorul pune, după caz, concluzii de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal.“

“Începerea cercetării judecătoresti

154. Articolul 322 va avea următorul cuprins:

Art. 322. – Presedintele dispune ca grefierul să dea citire sau să facă o prezentare succintă a actului de sesizare a instantei, după care explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce. Totodată, înstiintează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaratie, atrăgându-i atentia că ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpatilor, celorlalte părti, martorilor, expertilor si de a da explicatii în tot cursul cercetării judecătoresti, când socoteste că este necesar.“

155. La articolul 323, alineatele 2 si 3 vor avea următorul cuprins:

“Inculpatul este lăsat să arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune întrebări de către presedinte si în mod nemijlocit de ceilalti membri ai completului, de către procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalti inculpati si de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face.

Instanta poate respinge întrebările care nu sunt concludente si utile cauzei.“

“Amânarea pentru probe noi

156. Articolul 331 va avea următorul cuprins:

Art. 331. – Dacă din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea unor probe noi, instanta dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei.“

“Restituirea pentru refacerea urmăririi penale

157. Articolul 332 va avea următorul cuprins:

Art. 332. – Când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoresti, că în cauza supusă judecătii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanta se desesizează si restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanta, în urma cercetării judecătoresti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infractiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Instanta se desesizează si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozitiilor privitoare la competenta după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de către apărător.

În cazurile în care dispune restituirea, instanta se pronuntă si asupra măsurilor preventive, asupra măsurilor de sigurantă prevăzute în art. 113 si 114 din Codul penal, precum si asupra măsurilor asigurătorii.

Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror si de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsă.

Dosarul este trimis procurorului imediat după rămânerea definitivă a hotărârii la prima instantă sau în cel mult 3 zile de la pronuntarea hotărârii de către instanta de recurs. În cazul în care inculpatul este arestat preventiv, procurorul procedează potrivit dispozitiilor art. 156 si 159.“

158. Articolul 333 se abrogă.

“Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale

159. Articolul 335 va avea următorul cuprins:

Art. 335. – Dacă în cursul judecătii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte materiale care intră în continutul infractiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanta dispune, prin încheiere, extinderea actiunii penale cu privire si la aceste acte si procedează la judecarea infractiunii în întregul ei.

Dacă cu privire la unele din actele care intră în continutul aceleiasi infractiuni s-a pronuntat anterior o hotărâre definitivă, instanta reuneste cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronuntând o nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în continutul infractiunii, si desfiintează hotărârea anterioară.

Instanta este obligată să pună în discutie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, făcând aplicatie în ce priveste încadrarea juridică si a dispozitiilor art. 334.“

“Extinderea procesului penal pentru alte fapte

160. Articolul 336 va avea următorul cuprins:

Art. 336. – Când în cursul judecătii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârsirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infractiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal si în ce priveste această faptă, iar instanta, după caz:

a) dacă procurorul declară că pune în miscare actiunea penală, instanta, atunci când găseste cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal si la judecarea cauzei si cu privire la fapta descoperită;

b) dacă procurorul declară că nu pune în miscare actiunea penală, instanta sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.

Dacă procurorul nu participă la judecată si sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. 1, instanta extinde din oficiu procesul penal si procedează la judecarea cauzei în întregul ei sau, după caz, sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.

Dispozitiile art. 335 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.“

161. La articolul 337, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Dispozitiile art. 336 se aplică în mod corespunzător.“

162. Articolul 338 se abrogă.

163. La articolul 346, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

“Instanta penală nu solutionează actiunea civilă când pronuntă achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b) ori când pronuntă încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) si j), precum si în caz de retragere a plângerii prealabile.“

164. La articolul 350, alineatele 1 si 4 vor avea următorul cuprins:

“Art.350. – Instanta are obligatia ca, prin hotărâre, să se pronunte asupra luării, mentinerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului si asupra luării sau revocării măsurii obligării acestuia de a nu părăsi localitatea ori tara, motivând solutia pronuntată.

............................................................................................................................................

Hotărârea pronuntată în cazul alineatelor precedente cu privire la arestarea preventivă a inculpatului sau la obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea ori tara este executorie.“

“Executarea într-o închisoare militară

165. Articolul 351 va avea următorul cuprins:

Art. 351. – În cazurile prevăzute în art. 62 din Codul penal, instanta, prin hotărârea de condamnare, se pronuntă si asupra executării pedepsei închisorii într-o închisoare militară.“

166. La articolul 360, după alineatul 3 se introduce un nou alineat, alineatul 4, cu următorul cuprins:

“În cazul în care instanta a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică serviciului de protectie a victimelor si reintegrare socială a infractorilor.“

167. La articolul 361, literele a) si b) ale alineatului 1 vor avea următorul cuprins:

“a) sentintele privind infractiunile pentru care punerea în miscare a actiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

b) sentintele pronuntate de tribunalele militare privind infractiunile contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;“.

168. La articolul 361, după litera e) a alineatului 1 se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

“f) sentintele pronuntate în materia executării hotărârilor penale, precum si cele privind reabilitarea.“

169. La articolul 362, literele a), c), d) si e) ale alineatului 1 vor avea următorul cuprins:

“a) procurorul, în ce priveste latura penală si latura civilă. Apelul procurorului în ce priveste latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu exceptia cazurilor în care actiunea civilă se exercită din oficiu;

.............................................................................................................................................

c) partea vătămată, în ce priveste latura penală;

d) partea civilă si partea responsabilă civilmente, în ce priveste latura penală si latura civilă;

e) martorul, expertul, interpretul si apărătorul, în ce priveste cheltuielile judiciare cuvenite acestora;“.

170. La articolul 365, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.365. – Partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât si la pronuntare poate declara apel si peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozitiilor privind despăgubirile civile.“

171. La articolul 377, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“În cazul în care procurorul sau părtile invocă necesitatea administrării de noi probe, trebuie să indice probele si mijloacele de probă cu ajutorul cărora pot fi obtinute.

Dispozitiile art. 67 se aplică în mod corespunzător.“

172. La articolul 378, alineatele 1 si 2 vor avea următorul cuprins:

“Art.378. – Instanta verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei, precum si a oricăror probe noi, administrate în fata instantei de apel.

În vederea solutionării apelului, instanta poate da o nouă apreciere probelor administrate în fata primei instante.“

173. La articolul 378, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alineatul 11, cu următorul cuprins:

“Cu ocazia judecării apelului, instanta este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanta de fond, precum si atunci când instanta de fond nu a pronuntat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.“

174. La articolul 379, litera b) a punctului 2 va avea următorul cuprins:

“b) desfiintează sentinta primei instante si dispune rejudecarea de către instanta a cărei hotărâre a fost desfiintată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instantă a avut loc în lipsa unei părti nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a înstiinta instanta despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanta a cărei hotărâre a fost desfiintată se dispune si atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu exceptia cazului de necompetentă, când se dispune rejudecarea de către instanta competentă.“

“Solutii complementare

175. Articolul 380 va avea următorul cuprins:

Art. 380. – Dacă hotărârea este desfiintată pentru că s-a constatat existenta vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 332 alin. 2, se dispune restituirea cauzei la procuror pentru a lua măsuri în vederea refacerii urmăririi penale.“

176. La articolul 381, denumirea marginală va avea următorul cuprins:

“Chestiuni complementare“

177. La articolul 383, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alineatul 11, cu următorul cuprins:

“Dispozitiile art. 350 se aplică în mod corespunzător.“

178. La articolul 383, alineatul 4 se abrogă.

179. La articolul 385, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Dacă hotărârea a fost desfiintată în apelul procurorului, declarat în defavoarea inculpatului sau în apelul părtii vătămate, instanta care rejudecă poate pronunta si o pedeapsă mai grea decât cea arătată în art. 372 alin. 2 si art. 373.“

180. La articolul 3851, literele a) si b) ale alineatului 1 vor avea următorul cuprins:

“a) sentintele pronuntate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;

b) sentintele pronuntate de tribunalele militare în cazul infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;“.

181. La articolul 3851, după litera d) a alineatului 1 se introduce o nouă literă, litera d1), cu următorul cuprins:

“d1) sentintele privind infractiunile pentru care punerea în miscare a actiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;“.

182. La articolul 3851, litera e) a alineatului 1 va avea următorul cuprins:

“e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curti de apel si Curtea Militară de Apel.“

183. La articolul 3851, după litera e) a alineatului 1 se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

“f) sentintele pronuntate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum si cele privind reabilitarea.“

184. La articolul 3859, punctele 7 si 12 ale alineatului 1 vor avea următorul cuprins:

“7. judecata s-a făcut fără întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori;

............................................................................................................................................

12. când instanta a pronuntat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu exceptia cazurilor prevăzute în art. 334–337;“.

185. La articolul 3859, punctul 171 al alineatului 1 se abrogă.

186. La articolul 3859, punctul 18 va avea următorul cuprins:

“18. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecintă pronuntarea unei hotărâri gresite de achitare sau de condamnare;“.

187. La articolul 3859, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“Cazurile prevăzute în alin. 1 pct. 1–7, 10, 13, 14, 19 si 20 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17 si 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influentat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.“

“Raportul scris

188. Articolul 38512 va avea următorul cuprins:

Art. 38512. – Presedintele instantei de recurs, primind dosarul, fixează termen pentru judecarea recursului si poate delega, totodată, unul din judecătorii care compun completul de judecată să facă un raport scris asupra recursului. La Înalta Curte de Casatie si Justitie raportul poate fi întocmit de un judecător sau de un magistrat-asistent. Raportul trebuie să cuprindă, pe scurt, obiectul procesului, solutiile pronuntate de instante si faptele retinute de ultima instantă, în măsura în care sunt necesare solutionării recursului.

Raportul trebuie să mai contină observatii cu referiri, dacă este cazul, la jurisprudenta internă, precum si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, fără a se arăta opinia raportorului.

În raport se semnalează din oficiu si cazurile de casare arătate în art. 3859 alin. 2.

Raportul se depune la dosarul cauzei cu cel putin 5 zile înaintea primului termen de judecată.“

189. La articolul 38514, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.38514. – Instanta verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor si materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs.“

190. La articolul 38514, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alineatul 11, cu următorul cuprins:

“Cu ocazia judecării recursului, instanta este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si apel, precum si atunci când aceste instante nu au pronuntat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.“

191. La articolul 38515, literele c) si d) ale punctului 2 vor avea următorul cuprins:

“c) dispune rejudecarea de către instanta a cărei hotărâre a fost casată, în cazurile prevăzute în art. 3859 alin. 1 pct. 3–5, pct. 6 teza a doua, pct. 7–10 si pct. 21, si rejudecarea de către instanta competentă, în cazul prevăzut în art. 3859 alin. 1 pct. 1.

Când recursul priveste atât hotărârea primei instante, cât si hotărârea instantei de apel, în caz de admitere si dispunerea rejudecării de către instanta a cărei hotărâre a fost casată, cauza se trimite la prima instantă, dacă ambele hotărâri au fost casate, si la instanta de apel, când numai hotărârea acesteia a fost casată.

În cazul în care admite recursul declarat împotriva deciziei pronuntate în apel, instanta de recurs desfiintează si hotărârea primei instante, dacă se constată aceleasi încălcări de lege ca în decizia recurată.

Înalta Curte de Casatie si Justitie, dacă admite recursul, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanta a cărei hotărâre a fost casată;

d) dispune rejudecarea de către instanta de recurs în cazurile prevăzute în art. 3859 alin. 1 pct. 11–20, precum si în cazul prevăzut în art. 38516 alin. 1.“

“Solutii si chestiuni complementare

192. Articolul 38516 va avea următorul cuprins:

Art. 38516.– Când instanta de recurs casează hotărârea si retine cauza spre rejudecare potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d), se pronuntă prin decizie si asupra probelor ce urmează a fi administrate, fixând termen pentru rejudecare. La termenul fixat pentru rejudecare, instanta este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instantele de fond si apel, precum si atunci când aceste instante nu au pronuntat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

Dispozitiile art. 380 si art. 381 se aplică în mod corespunzător.“

193. La articolul 38517, după alineatul 5 se introduce un nou alineat, alineatul 6, cu următorul cuprins:

î6. Partea din hotărâre care nu a fost casată rămâne definitivă si devine executorie la data pronuntării hotărârii instantei de recurs.“

194. La articolul 386, după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

“e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanta de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. 11 ori art. 38516 alin. 1.“

195. La articolul 387, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“În cererea de contestatie în anulare pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. a)–c) si e) trebuie să se arate toate cazurile de contestatie pe care le poate invoca contestatorul si toate motivele aduse în sprijinul acestora.“

196. La articolul 388, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.388. – Contestatia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)–c) si e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părti, în termen de 30 de zile de la data pronuntării hotărârii a cărei anulare se cere.“

197. La articolul 389, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.389. – Contestatia în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a)–c) si e) se introduce la instanta de recurs care a pronuntat hotărârea a cărei anulare se cere.“

198. La articolul 391, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.391. – Instanta examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestatie prevăzute în art. 386 lit. a)–c) si e), fără citarea părtilor.“

“Revizuirea în cazul hotărârilor Curtii Europene a Drepturilor Omului

199. Articolul 4081 va avea următorul cuprins:

Art. 4081. – Hotărârile definitive pronuntate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Conventia europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecintele grave ale acestei încălcări continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronuntate.

Pot cere revizuirea:

a) persoana al cărei drept a fost încălcat;

b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si după moartea acestuia;

c) procurorul.

Cererea de revizuire se introduce la Înalta Curte de Casatie si Justitie, care judecă cererea în complet de 9 judecători.

Cererea de revizuire se poate face în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii Curtii Europene a Drepturilor Omului.

După sesizare, instanta poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea părtii, suspendarea executării hotărârii atacate.

Participarea procurorului este obligatorie.

La judecarea cererii de revizuire, părtile se citează. Partea arestată este adusă la judecată.

Când părtile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, se ascultă si conclusive acestora.

Instanta examinează cererea în baza actelor dosarului si se pronuntă prin decizie.

Când instanta constată că cererea este tardivă, inadmisibilă sau nefondată, o respinge.

Când instanta constată că cererea este fondată:

a) desfiintează, în parte, hotărârea atacată sub aspectul dreptului încălcat si, rejudecând cauza, cu aplicarea dispozitiilor din capitolul III, sectiunea II, înlătură consecintele încălcării dreptului;

b) desfiintează hotărârea si, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanta în fata căreia s-a produs încălcarea dreptului, aplicându-se dispozitiile din capitolul III, sectiunea II.

Decizia pronuntată de Înalta Curte de Casatie si Justitie nu este supusă nici unei căi de atac.“

“Recursul în interesul legii

200. Articolul 4142 va avea următorul cuprins:

Art. 4142. – Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, direct, sau ministrul justitiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, precum si colegiile de conducere ale curtilor de apel si ale parchetelor de pe lângă acestea au obligatia, pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legilor penale si de procedură penală pe întreg teritoriul tării, să ceară Înaltei Curti de Casatie si Justitie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferită din partea instantelor judecătoresti.

Cererile de recurs în interesul legii se solutionează de sectiile unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, care se pronuntă prin decizie. Deciziile se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum si pe pagina de internet a Înaltei Curti de Casatie si Justitie. Acestea se aduc la cunostintă instantelor si de Ministerul Justitiei.

Solutiile se pronuntă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoresti examinate si nici cu privire la situatia părtilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.“

201. La articolul 418, alineatele 3 si 4 vor avea următorul cuprins:

“Când hotărârea rămâne definitivă în fata instantei ierarhic superioare, aceasta trimite instantei de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronuntării hotărârii de către instanta ierarhic superioară.

Dispozitiile alineatelor precedente sunt aplicabile si în cazul hotărârilor nedefinitive, dar executorii, cu exceptia celor privind măsurile preventive care se pun în executare de instanta care le-a dispus.“

“Punerea în executare a pedepsei închisorii sau detentiunii pe viată

202. Articolul 420 va avea următorul cuprins:

Art. 420. – Pedeapsa închisorii si pedeapsa detentiunii pe viată se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecătorul delegat al instantei de executare în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanta de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului prevăzut în art. 418 alin. 3, se întocmeste în trei exemplare si cuprinde: denumirea instantei de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art. 70, numărul si data hotărârii care se execută si denumirea instantei care a pronuntat-o, pedeapsa pronuntată si textul de lege aplicat, timpul retinerii si arestării preventive care s-a dedus din durata pedepsei, mentiunea dacă cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare si de detinere, semnătura judecătorului delegat, precum si stampila instantei de executare.

În cazul în care cel condamnat se află în stare de libertate, odată cu emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a pedepsei detentiunii pe viată, judecătorul delegat emite si un ordin prin care interzice condamnatului să părăsească tara. Ordinul se întocmeste în trei exemplare si cuprinde: denumirea instantei de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art. 70, pedeapsa pronuntată împotriva acestuia, numărul si data hotărârii de condamnare, denumirea instantei care a pronuntat-o, numărul mandatului de executare a pedepsei emis pe numele condamnatului, dispozitia de interzicere a părăsirii tării, semnătura judecătorului delegat, precum si stampila instantei de executare.“

“Trimiterea spre executare a mandatului de executare a pedepsei si a ordinului de interzicere a părăsirii tării

203. Articolul 421 va avea următorul cuprins:

Art. 421. – Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare, se trimit două exemplare, după caz, organului de politie, când condamnatul este liber, comandantului locului de detinere, când condamnatul este arestat, sau comandantului unitătii militare unde condamnatul face serviciul militar.

Pentru aducerea la îndeplinire a ordinului de interzicere a părăsirii tării, se trimite de îndată câte un exemplar organului competent să elibereze pasaportul si Inspectoratului General al Politiei de Frontieră.

În cazul în care cel condamnat se află în stare de libertate, organele de executare prevăzute în alin. 1 si 2 au obligatia de a lua măsurile prevăzute de lege în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei si a ordinului de interzicere a părăsirii tării, în ziua primirii acestora.“

204. La articolul 422, denumirea marginală va avea următorul cuprins:

“Executarea mandatului de executare a pedepsei si a ordinului de interzicere a părăsirii tării“

205. La articolul 422, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alineatul 11, cu următorul cuprins:

“În vederea punerii în executare a mandatului emis în executarea unei hotărâri definitive de condamnare, organul de politie poate pătrunde în domiciliul sau resedinta unei persoane fără învoirea acesteia, precum si în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.“

206. La articolul 422, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“Dacă persoana împotriva căreia s-a emis mandatul nu este găsită, organul de politie constată aceasta printr-un proces-verbal si ia măsuri pentru darea în urmărire, precum si pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal împreună cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instantei care a emis mandatul.“

207. La articolul 422, după alineatul 7 se introduce un nou alineat, alineatul 71, cu următorul cuprins:

“Pe baza ordinului de interzicere a părăsirii tării, organele în drept refuză celui condamnat eliberarea pasaportului sau, după caz, procedează la ridicarea acestuia si iau măsuri pentru darea condamnatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.“

208. La articolul 425, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“În caz de neîndeplinire a obligatiei în termenul arătat în alin. 1 sau de neplată a unei rate, instanta de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii organelor competente, în vederea executării amenzii potrivit dispozitiilor legale privind executarea silită a creantelor fiscale si cu procedura prevăzută de aceste dispozitii.“

209. La articolul 425, alineatele 4 si 5 se abrogă.

210. La articolul 429, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alineatul 11, cu următorul cuprins:

“La luarea măsurii obligării la tratament medical, persoana la care se referă măsura are dreptul de a cere să fie examinată si de un medic specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii sunt înaintate instantei de judecată, iar la data rămânerii definitive a hotărârii, si directiei sanitare prevăzute în alin. 1.“

211. La articolul 431, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.431. – Primind comunicarea, instanta de executare sau instanta prevăzută în art. 430 alin. 2 dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei fată de care este luată măsura de sigurantă.“

212. La articolul 431, după alineatul 1 se introduc trei noi alineate, alineatele 11–13, cu următorul cuprins:

“Persoana obligată la tratament medical are dreptul de a cere să fie examinată si de un medic specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii sunt înaintate instantei prevăzute în alin. 1.

După primirea raportului medico-legal si a concluziilor medicului specialist prevăzut în alin. 11, instanta ascultă concluziile procurorului, ale persoanei fată de care este luată măsura de sigurantă si apărătorului acesteia, precum si ale expertului si medicului specialist, atunci când consideră necesar, dispunând fie înlocuirea tratamentului, fie internarea medicală.

Dacă persoana fată de care s-a luat măsura de sigurantă nu are apărător, i se asigură un avocat din oficiu.“

213. La articolul 432, după alineatul 1 se introduc trei noi alineate, alineatele 2–4, cu următorul cuprins:

“La luarea măsurii internării medicale, persoana la care se referă măsura are dreptul de a cere să fie examinată si de un medic specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii sunt înaintate instantei de judecată, iar la data rămânerii definitive a hotărârii, si directiei sanitare prevăzute în alin. 1.

Judecătorul delegat al instantei de executare comunică judecătoriei în a cărei circumscriptie se află unitatea sanitară la care s-a făcut internarea data la care s-a efectuat internarea, în vederea luării în supraveghere.

După primirea comunicării, judecătorul delegat al judecătoriei în a cărei circumscriptie se află unitatea sanitară verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni, dacă internarea medicală mai este necesară. În acest scop, judecătorul delegat dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei fată de care s-a luat măsura internării medicale si, după primirea acestuia, sesizează judecătoria în a cărei circumscriptie se află unitatea sanitară pentru a dispune asupra mentinerii, înlocuirii sau încetării măsurii.“

“Mentinerea, înlocuirea sau încetarea măsurii internării medicale

214. Articolul 434 va avea următorul cuprins:

Art. 434. – Judecătoria, după primirea sesizării judecătorului delegat sau a încunostintării prevăzute în art. 433 alin. 2, ascultând concluziile procurorului, ale persoanei fată de care este luată măsura internării, atunci când aducerea acesteia în fata instantei este posibilă, si ale apărătorului său, precum si ale expertului care a întocmit raportul medico-legal, atunci când consideră necesar, dispune, după caz, mentinerea internării medicale, încetarea acesteia sau înlocuirea cu măsura obligării la tratament medical.

Încetarea sau înlocuirea măsurii internării poate fi cerută si de persoana internată sau de procuror. În acest caz, judecătoria dispune efectuarea raportului medico-legal.

Dispozitiile art. 431 alin. 11 se aplică în mod corespunzător.

Dacă persoana internată nu are apărător, i se asigură un avocat din oficiu.

O copie de pe hotărârea definitivă prin care s-a dispus mentinerea, înlocuirea sau încetarea internării medicale se comunică instantei de executare.“

“Revocarea măsurilor de sigurantă

215. Articolul 437 va avea următorul cuprins:

Art. 437. – Persoana cu privire la care s-a luat una dintre măsurile prevăzute în art. 115 si 116 din Codul penal poate cere instantei corespunzătoare în grad instantei de executare în a cărei circumscriptie locuieste, revocarea măsurii, când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat.

Revocarea poate fi cerută si de procuror.

Solutionarea cererii se face cu citarea persoanei fată de care este luată măsura, după ascultarea concluziilor apărătorului acesteia si ale procurorului.“

216. La articolul 450, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Când instanta constată că nu sunt îndeplinite conditiile pentru acordarea liberării conditionate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an si curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.“

217. La articolul 453, după alineatul 2 se introduc două noi alineate, alineatele 21 si 22, cu următorul cuprins:

“Cererea poate fi retrasă de cel care a formulat-o.

În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) si b), hotărârile prin care se dispune amânarea executării pedepsei sunt executorii de la data pronuntării.“

218. La articolul 454, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Instanta de executare tine evidenta amânărilor acordate si, la expirarea termenului, ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia măsuri pentru aducerea lui la îndeplinire. Dacă nu s-a stabilit un termen, judecătorul delegat al instantei de executare este obligat să verifice periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat amânarea executării pedepsei, iar când constată că aceasta a încetat, să ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare sau, după caz, pentru aducerea lui la îndeplinire.“

219. La articolul 457, după alineatul 2 se introduce un nou alineat, alineatul 21, cu următorul cuprins:

“Dispozitiile art. 454 alin. 2 teza a doua se aplică în mod corespunzător.“

220. La articolul 470, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“Când procurorul dispune trimiterea în judecată, întocmeste rechizitoriu si înaintează de îndată instantei de judecată dosarul cauzei.“

221. La articolul 479, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, dacă acestea sunt flagrante si săvârsite în conditiile prevăzute în art. 466, constatarea săvârsirii lor este obligatorie si se face potrivit art. 467. Procedura de urmărire si judecare prevăzută în acest capitol se aplică numai dacă persoana vătămată a introdus în termen de 24 de ore de la săvârsirea infractiunii flagrante plângerea prealabilă la organul de urmărire penală. În acest scop, persoana vătămată este chemată si întrebată de organul de urmărire penală dacă întelege să facă plângere în termenul mai sus arătat.“

222. În cadrul titlului IV al Părtii speciale, după capitolul I se introduce un nou capitol, capitolul I1, respectiv articolele 4791–47915, cu următorul cuprins:

 

“CAPITOLUL I1

Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice

 

Dispozitii generale

Art. 4791. – Dispozitiile Codului de procedură penală se aplică si în cazul infractiunilor săvârsite de persoanele juridice, cu completările si derogările prevăzute în prezentul capitol.

Obiectul si exercitarea actiunii penale

Art. 4792. – Actiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor juridice care au săvârsit infractiuni.

Persoana juridică este reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale si procedurale de reprezentantul său legal.

Dacă pentru aceeasi faptă sau pentru fapte conexe s-a început urmărirea penală si împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta îsi numeste un mandatar pentru a o reprezenta.

În cazul prevăzut în alin. 3, dacă persoana juridică nu îsi numeste un mandatar, acesta este desemnat de organul de urmărire penală sau de instanta de judecată din rândul practicienilor în insolventă, autorizati potrivit legii.

Practicienilor în insolventă desemnati potrivit alin. 4 li se aplică, în mod corespunzător, dispozitiile art. 190 alin. 1, 2 si 4–6.

Competenta teritorială

Art. 4793. – Competenta teritorială este determinată de:

a) locul unde a fost săvârsită infractiunea;

b) locul unde se află sediul persoanei juridice;

c) locul unde locuieste persoana vătămată sau unde aceasta îsi are sediul.

Citarea

Art. 4794. – Persoana juridică se citează prin reprezentantul ei legal, la sediul persoanei juridice sau, după caz, prin mandatar la domiciliul acestuia ori prin practicianul în insolventă desemnat în calitate de mandatar la sediul acestuia.

Măsuri preventive

Art. 4795. – Judecătorul, în cursul urmăririi penale, la propunerea procurorului, sau instanta, în cursul judecătii, poate dispune, dacă există motive temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că persoana juridică a săvârsit o faptă prevăzută de legeapenală si numai pentru a se asigura buna desfăsurare a procesului penal, una sau mai multe dintre următoarele măsuri preventive:

a) suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice;

b) suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice;

c) interzicerea unor operatiuni patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea semnificativă a activului patrimonial sau insolventa persoanei juridice;

d) interzicerea de a încheia anumite acte juridice, stabilite de organul judiciar;

e) interzicerea de a desfăsura activităti de natura celor în exercitiu sau cu ocazia cărora a fost comisă infractiunea.

În vederea asigurării respectării măsurilor prevăzute în alin. 1 lit. a)–e), instanta poate obliga persoana juridică la depunerea unei cautiuni constând într-o sumă de bani sau alte valori fixate de organul judiciar. Cuantumul cautiunii nu poate fi mai mic de 5.000 lei.

Cautiunea se restituie la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pronuntată în cauză, dacă persoana juridică a respectat măsurile preventive, precum si în cazul în care, prin hotărâre definitivă, s-a dispus achitarea persoanei juridice sau încetarea procesului penal fată de aceasta. În cazul în care s-a dispus fată de persoana juridică o solutie de netrimitere în judecată, restituirea cautiunii se dispune de către procuror.

Cautiunea nu se restituie în cazul nerespectării de către persoana juridică a măsurilor preventive, făcându-se venit la bugetul statului la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Măsurile preventive prevăzute în alin. 1 pot fi dispuse pe o perioadă de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii, dacă se mentin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputând depăsi 60 de zile.

În cursul urmăririi penale, măsurile preventive se dispun de judecător, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice.

Participarea procurorului este obligatorie.

Încheierea poate fi atacată cu recurs în 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsă.

Măsurile preventive se revocă, din oficiu sau la cerere, când nu mai există temeiuri care să justifice mentinerea acestora. Dispozitiile alin. 4–6 se aplică în mod corespunzător.

Împotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia pot fi luate măsurile prevăzute în art. 183 si art. 198 alin. 2, iar fată de practicianul în insolventă, măsura prevăzută în art. 198 alin. 2.

Măsurile asigurătorii

Art. 4796. – Fată de persoana juridică se pot lua măsuri asigurătorii, în vederea asigurării confiscării speciale, reparării pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Procedura de informare

Art. 4797. – Organul judiciar comunică organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridică începerea urmăririi penale, punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecată a persoanei juridice, la data dispunerii acestor măsuri, în vederea efectuării mentiunilor corespunzătoare.

Organele prevăzute în alin. 1 sunt obligate să comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore de la data înregistrării, în copie certificată, orice mentiune înregistrată de acestea cu privire la persoana juridică.

Persoana juridică este obligată să comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore, intentia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social.

Neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a obligatiilor prevăzute în alin. 2 si 3 constituie abatere judiciară si se sanctionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei.

Interzicerea fuziunii, a divizării, a reducerii capitalului social, a dizolvării sau lichidării

Art. 4798. – După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare si până la executarea pedepselor aplicate persoanei juridice, nu se poate initia fuziunea, divizarea, dizolvarea sau lichidarea acesteia.

Punerea în executare a pedepsei amenzii

Art. 4799. – Persoana juridică condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanta de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Când persoana juridică condamnată se găseste în imposibilitatea de a achita integral amenda în termenul prevăzut în alin. 1, instanta de executare, la cererea acesteia, poate dispune esalonarea plătii amenzii pe cel mult 2 ani, în rate lunare.

În caz de neîndeplinire a obligatiei de plată a amenzii în termenul arătat în alin. 1 sau de neplată a unei rate, instanta de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii organelor competente, în vederea executării acesteia, potrivit dispozitiilor legale privind executarea silită a creantelor fiscale si cu procedura prevăzută de aceste dispozitii.

Punerea în executare a pedepsei complementare a dizolvării persoanei juridice

Art. 47910. – O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa dizolvării persoanei juridice se comunică, la data rămânerii definitive, instantei civile competente, care deschide procedura de lichidare si desemnează lichidatorul din rândul practicienilor în insolventă autorizati potrivit legii. Remunerarea lichidatorului se face din averea persoanei juridice sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit potrivit legii.

O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare se comunică, la data rămânerii definitive, organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.

Punerea în executare a pedepsei complementare a suspendării activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice

Art. 47911. – O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa suspendării activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice se comunică, la data rămânerii definitive, organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.

Punerea în executare a pedepsei complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice

Art. 47912. – O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice se comunică, la data rămânerii definitive:

a) Oficiului registrului comertului, în vederea efectuării formalitătilor de publicitate în registrul comertului;

b) Ministerului Justitiei, în vederea efectuării formalitătilor de publicitate în registrul national al persoanelor juridice fără scop patrimonial;

c) altor autorităti care tin evidenta persoanelor juridice, în vederea efectuării formalitătilor de publicitate.

O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice se comunică, la data rămânerii definitive, organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.

Punerea în executare a pedepsei complementare a închiderii unor puncte de lucru

Art. 47913. – O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa închiderii unor puncte de lucru se comunică, la data rămânerii definitive, organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.

Punerea în executare a pedepsei complementare a afisării sau a difuzării hotărârii de condamnare

Art. 47914. – Un extras al hotărârii de condamnare se comunică, la data rămânerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a-l afisa în forma, locul si pentru perioada stabilite de instanta de judecată.

Un extras al hotărârii de condamnare se comunică, la data rămânerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a asigura difuzarea hotărârii în forma stabilită de instantă, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuală, desemnate de instantă.

Persoana condamnată înaintează instantei de executare dovada începerii executării afisării sau, după caz, dovada executării publicării hotărârii de condamnare, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea executării ori, după caz, de la executare.

O copie de pe hotărârea de condamnare, în întregime, sau un extras al acesteia se comunică, la data rămânerii definitive, organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridică, pentru a lua măsurile necesare.

Supravegherea executării pedepselor complementare aplicate persoanei juridice

Art. 47915. – În caz de neexecutare cu rea-credintă a pedepselor complementare aplicate persoanei juridice, instanta de executare aplică dispozitiile art. 712 alin. 2 sau, după caz, art. 713 alin. 2 ori 3 din Codul penal.

Sesizarea instantei se face din oficiu, de către judecătorul delegat al instantei de executare ori de către organele cărora li s-a comunicat hotărârea definitivă de condamnare a persoanei juridice, potrivit art. 47911–47914.

Persoana juridică este citată la judecată.

Participarea procurorului este obligatorie.

După concluziile procurorului si ascultarea persoanei juridice condamnate, instanta se pronuntă prin sentintă.“

223. La articolul 481, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.481. – Când învinuitul sau inculpatul este un minor care nu a împlinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, dacă organul de urmărire penală consideră necesar, citează Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului, precum si pe părinti, iar când este cazul, pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul.“

“Obligativitatea referatului de evaluare

224. Articolul 482 va avea următorul cuprins:

Art. 482. – În cauzele cu infractori minori, organul de urmărire penală sau instanta de judecată are obligatia să dispună efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului, potrivit legii.

Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului si perspectivele de reintegrare socială a acestuia.

Datele privind persoana minorului se referă la:

a) starea fizică si profilul psihologic ale minorului;

b) dezvoltarea intelectuală si morală a minorului;

c) mediul familial si social în care a trăit si s-a dezvoltat minorul;

d) factorii care influentează conduita minorului si care au favorizat comportamentul infractional al acestuia;

e) trecutul infractional al minorului;

f) comportamentul minorului înainte si după comiterea faptei.

La întocmirea referatului de evaluare, Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare socială a infractorilor poate consulta medicul de familie al minorului, profesorii acestuia, precum si orice alte persoane care pot furniza date despre persoana minorului.“

225. La articolul 483, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

“Inculpatul care a săvârsit infractiunea în timpul când era minor este judecat potrivit dispozitiilor procedurale speciale privitoare la minori.“

226. La articolul 484, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

“La judecarea cauzei se citează, în afară de părti, Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului, părintii acestuia sau, după caz, tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul, precum si alte persoane a căror prezentă este considerată necesară de către instantă.“

“Inculpati minori cu majori

227. Articolul 486 va avea următorul cuprins:

Art. 486. – Când în aceeasi cauză sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si altii majori, instanta judecă în compunerea prevăzută în art. 483 si după procedura obisnuită, aplicând însă cu privire la inculpatii minori dispozitiile cuprinse în acest capitol.“

228. Articolul 507 va avea următorul cuprins:

Art. 507. – În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 506, cât si în situatia în care statul român a fost condamnat de către o instantă internatională, actiunea în regres împotriva aceluia care, cu rea-credintă sau din gravă neglijentă, a provocat situatia generatoare de daune, este obligatorie.“

 “Actiunea în regres

Art. II. – (1) Articolul 221 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările si completările ulterioare, se abrogă.

(2) Alineatele (1), (2) si (3) ale articolului 20 din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se abrogă.

(3) Litera h) a articolului 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare, va avea următorul cuprins:

“h) exercitarea functiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credintă sau din gravă neglijentă, dacă fapta nu constituie infractiune;“.

Art. III. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar prevederile privind persoana juridică, la data intrării în vigoare a normelor corespunzătoare din Codul penal.

(2) Cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele ori instantele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competenta parchetelor sau instantelor civile, vor continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instantele militare.

(3) Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instantele competente, potrivit dispozitiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiintarea sau, după caz, casarea hotărârii si rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanta competentă, potrivit prezentei legi.

(4) Cauzele aflate în curs de urmărire penală la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi urmărite de organele de urmărire penală competente potrivit acestei legi. Actele si lucrările efectuate potrivit legii anterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile.

 

            Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 21 iulie 2006.

Nr. 356.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

            În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

            Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 20 iulie 2006.

Nr. 1.004.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 564

din 6 iulie 2006

privind constitutionalitatea unor dispozitii din Legea pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi

 

Cu Adresa nr. XXXV/1.903 din 16 iunie 2006 secretarul general al Senatului a transmis Curtii Constitutionale sesizarea privind neconstitutionalitatea unor dispozitii din Legea pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi.

Sesizarea a fost formulată si semnată, în temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 15 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, de un număr de 29 de senatori, si anume: Mircea Dan Geoană, Nicolae Văcăroiu, Ion Solcanu, Otilian Neagoe, Radu Cristian Georgescu, Doru Ioan Tărăcilă, Ilie Sârbu, Ioan Chelaru, Dan Mircea Popescu, Viorel Arcas, Ovidiu Teodor Cretu, Petre Daea, Cristian Diaconescu, Vasile Dîncu, Ion Florescu, Vasile Ion, Ion Moraru, Serban Nicolae, Traian Novolan, Mihail Popescu, Ion Rădoi, Doina Silistru, Aurel Gabriel Simionescu, Viorel Stefan, Sever Ster, Emil Răzvan Theodorescu, Ion Toma, Vasile Ioan Dănut Ungureanu si Ion Vărgău.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 6.269 din 16 iunie 2006, formând obiectul Dosarului nr. 1.691 A/2006, si este structurată în motive care vizează neconstitutionalitatea procedurii legislative urmate în adoptarea unor dispozitii ale legii atacate si motive care privesc neconcordanta între anumite dispozitii ale legii si prevederile Constitutiei.

Motivele care vizează neconstitutionalitatea procedurii legislative urmate în adoptarea unor dispozitii ale legii

Textele cuprinse în art. I al legii, privitor la modificarea si completarea Codului de procedură penală, si anume: pct. 7, referitor la art. 27 lit. c), pct. 12, referitor la art. 281, pct. 15, referitor la art. 29 lit. c), pct. 19, referitor la art. 45 alin. 11, pct. 25, referitor la art. 49 alin. 4, pct. 29, referitor la art. 55 alin. 1 si 2, pct. 30, referitor la art. 56 alin. 3, pct. 32, referitor la art. 59 alin. 1, pct. 35, referitor la art. 611, pct. 40, referitor la art. 72 alin. 2, nou-introdus, pct. 44, referitor la art. 862 alin. 7, pct. 46, referitor la art. 91 lit. a), pct. 48, referitor la art. 912 alin. 4 si 5, pct. 50, referitor la art. 914, pct. 51, referitor la art. 916, pct. 54, referitor la art. 100 alin. 5, pct. 55, referitor la art. 104 alin. 5, nou-introdus, pct. 58, referitor la art. 1371 alin. 1, pct. 66, referitor la art. 144 alin. 11, nou-introdus, pct. 68, referitor la art. 145 alin. 11, nou-introdus, pct. 70, referitor la art. 145 alin. 22 si 23, pct. 71, referitor la art. 145 alin. 3, pct. 94, referitor la art. 1607 alin. 1 teza finală, pct. 95, referitor la art. 1609 alin. 5, pct. 99, referitor la art. 172 alin. 1, pct. 101, referitor la art. 173 alin. 1, pct. 102, referitor la art. 176 alin. 1 lit. e), f), g), nouintroduse, pct. 105, referitor la art. 184 alin. 1, pct. 114, referitor la art. 2031, nou-introdus, pct. 127, referitor la art. 228 alin. 11, nou-introdus, pct. 129, referitor la art. 228 alin. 6, pct. 134, referitor la art. 264 alin. 3, pct. 146, referitor la art. 294 alin. 1 si 3, pct. 147, referitor la art. 296 alin. 2, pct. 152, referitor la art. 313, pct. 155, referitor la art. 323 alin. 3, pct. 193, referitor la art. 38517 alin. 6, nou-introdus, pct. 216, referitor la art. 450 alin. 2, pct. 223, referitor la art. 481 alin. 1, pct. 225, referitor la art. 483 alin. 3, si pct. 227, referitor la art. 486, au fost adoptate cu încălcarea principiului statului de drept, principiului suveranitătii nationale, principiului suprematiei Constitutiei si principiului structurii bicamerale a Parlamentului, consacrate în art. 1, 2 si în art. 61 alin. (2) din Constitutia României. Procedura de adoptare a textelor de lege mentionate contravine, de asemenea, dispozitiilor art. 74 alin. (3) si ale art. 75 alin. (3) din Constitutie.

În acest sens se sustine că prin Legea de revizuire a Constitutiei nr. 429/2003, a fost eliminată procedura medierii, existentă în textul initial al Constitutiei, si s-a transat problema navetei parlamentare, prin introducerea solutiei Camerei decizionale. Astfel, în alin. (1) al art. 75 din Constitutie s-au prevăzut proiectele de lege care se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca primă Cameră sesizată, si proiectele de lege pentru care Senatul este prima Cameră sesizată, iar prin art. 75 alin. (3) s-a stabilit ca, după adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectele de lege să fie trimise celeilalte Camere, care va decide definitiv.

Alin. (4) si (5) ale art. 75 prevăd modul de rezolvare a posibilelor “conflicte de competentă“ între prima Cameră sesizată si Camera decizională, dar nu există un text în Constitutie care să permită Camerei decizionale să se îndepărteze de la “limitele sesizării“ date de solutia adoptată de către prima Cameră sesizată.

Această reglementare a procedurii legislative se sprijină pe întreaga “arhitectură“ a edificiului constitutional, axată pe principiul statului de drept, al suprematiei Constitutiei, al suveranitătii nationale, al bicameralismului, al suprematiei Parlamentului, ca organ reprezentativ, si al “monopolului“ legislativ al Parlamentului, din care rezultă că un text de lege nu poate să fie creatia exclusivă a vointei unei singure Camere.

Introducerea solutiei obligativitătii sesizării, în anumite materii, ca primă Cameră a Senatului sau, după caz, a Camerei Deputatilor si, pe cale de consecintă, reglementarea rolului de Cameră decizională, pentru anumite materii, a Senatului si, pentru alte materii, a Camerei Deputatilor nu au fost de natură a exclude o Cameră din mecanismul legiferării.

Intentia legiuitorului constituant derivat a fost aceea a fortificării structurii bicamerale a Parlamentului României si nu a amputării principiilor bicameralismului în materie de legiferare, prin retinerea rolului pur formal consultativ pentru o Cameră, fără niciun fel de relevantă în ceea ce priveste obiectul si substanta reglementării, pentru Camera decizională.

Din prevederile analizate ale Constitutiei rezultă că, examinând proiectul de lege adoptat de prima Cameră sesizată, Camera decizională nu se poate pronunta decât în limitele sesizării, ceea ce înseamnă că ea nu poate adopta norme care nu au fost continute în proiectul cu care a fost sesizată prima Cameră sau, după caz, nu au făcut obiectul dezbaterii si nu au fost adoptate de către prima Cameră. Acesta este si sensul prevederilor art. 75 alin. (3) din Constitutie, în conformitate cu care “După adoptare sau respingere de către prima Camera sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv“.

Interpretarea logico-sistematică a textului conduce clar la concluzia că formularea îcare va decide definitiv“ exprimă ideea de decizie definitivă asupra continutului textelor care au fost adoptate sau, după caz, respinse de către prima Cameră sesizată. Dacă legiuitorul constituant derivat ar fi dorit ca cea de-a doua Cameră sesizată, care este si Camera definitivă, să se poată îndepărta de limitele sesizării, date de structura si continutul proiectului sau propunerii legislative primite de la prima Cameră sesizată, acest aspect s-ar fi reglementat în mod expres, ceea ce însă ar fi ridicat foarte serioase semne de întrebare asupra seriozitătii bicameralismului, reglementat de Constitutia României, asupra ratiunii existentei celor două Camere.

Inadmisibilitatea adoptării de texte noi în Camera decizională la propunerea unui minister rezultă si din art. 74 alin. (3) din Constitutie, care îngăduie Guvernului (implicit, ministerului care a initiat proiectul de lege) să îsi exercite initiativa legislativă prin transmiterea proiectului către Camera competentă să îl dezbată si să îl adopte, ca primă Cameră sesizată. Contrar acestor dispozitii constitutionale, în cazul legii analizate, textele noi au fost adoptate de către Camera decizională la initiativa ministrului justitiei, fără să fi fost mai întâi examinate de prima Cameră sesizată.

În acelasi sens se mai arată că formularea de noi texte de către Guvern, la cea de-a doua Cameră sesizată, care n-au fost incluse în textul initial, trimis primei Camere sesizate, nu echivalează cu formularea de amendamente la proiect, ci cu o nouă initiativă legislativă, care nu se poate exercita direct la Camera decizională, ci numai la Camera care, potrivit Constitutiei, trebuie să fie prima sesizată, altfel sistemul bicameral nu are sens.

Motivele care privesc neconcordanta între anumite dispozitii ale legii si prevederile Constitutiei

1. Dispozitiile art. I pct. 36 din legea criticată, referitoare la art. 681 din Codul de procedură penală, în conformitate cu care “Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana fată de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârsit fapta“, sunt neconstitutionale, deoarece formularea “presupunerea rezonabilă“ implică aprecierea unei persoane, iar folosirea termenului “rezonabil“ apare distorsionată fată de sensul dat de Constitutie acestei notiuni în art. 21 alin. (3). Ca atare, textul criticat, departe de a fi o garantie a drepturilor fundamentale ale cetătenilor, cum ar fi: dreptul la viată si la integritate fizică si psihică (art. 22), dreptul la libertatea individuală (art. 23), dreptul la apărare (art. 24), dreptul la libera circulatie (art. 25), dreptul la viata intimă, familială si privată (art. 26), dreptul la inviolabilitatea domiciliului (art. 27), dreptul la secretul corespondentei (art. 28) etc., apare ca fiind o legalizare a abuzurilor autoritătilor asupra cetătenilor. Din această perspectivă, dispozitiile art. I pct. 36 din legea criticată sunt contrare si principiilor consacrate de art. 1 alin. (3) din Constitutie, unde se mentionează că primele valori supreme si garantate în sistemul nostru constitutional sunt demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor.

2. Prevederile art. I pct. 47 din lege, referitoare la art. 911 alin. 1 din Codul de procedură penală, sunt neconstitu tionale, întrucât posibilitatea interceptării si înregistrării convorbirilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, în ipoteza în care “cercetarea ar fi mult întârziată“, prevăzută de acest text al legii, este contrară art. 53 din Constitutie, neintrând în sfera elementelor prevăzute de alin. (1), care justifică restrângerea exercitiului unor drepturi, pentru că textul constitutional are în vedere desfăsurarea instructiei penale si nu desfăsurarea cu îviteză de rachetă“ a instructiei penale. Nu este admisibil să se introducă criterii pur subiective în sfera principiilor de ordin legal. Or, formularea “cercetarea ar fi mult întârziată“ introduce un criteriu subiectiv care se poateconstitui într-un “argument de serviciu“ pentru solicitarea interceptării si înregistrării convorbirilor telefonice, implicit într-un paravan al abuzurilor autoritătilor fată de dreptul fundamental prevăzut de art. 28 din Constitutie.

3. Prevederile art. I pct. 47, referitoare la art. 911 alin. 6 din Codul de procedură penală, potrivit căruia “Înregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezintă sau o asistă în proces nu poate fi folosită ca mijloc de probă decât dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informatii concludente si utile privitoare la pregătirea sau săvârsirea de către avocat a unei infractiuni, dintre cele prevăzute la alin. 1 si 2“, sunt contrare dispozitiilor art. 24 din Constitutie, privind garantarea dreptului la apărare, întrucât partea care a apelat la un avocat sau căreia i s-a numit un avocat din oficiu trebuie să aibă posibilitatea de a discuta nestingherită, fără rezerve, cu avocatul în cauză.

Dacă această relatie dintre avocat si client nu este inviolabilă, textul constitutional potrivit căruia dreptul la apărare este garantat apare ca fiind lipsit de substantă.

4. Dispozitiile art. I pct. 48, referitoare la art. 912 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, ce reglementează competenta procurorului “care efectuează sau supraveghează urmărirea penală“ de a dispune, “cu titlu provizoriu, prin ordonantă motivată, înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. 11, interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 de ore“, sunt contrare principiului statului de drept prin aceea că îngăduie ca solutii de competenta puterii judecătoresti să fie îndeplinite, fie si vremelnic, de către persoane care anchetează. Astfel, este de neconceput ca, fie si numai cu titlu provizoriu, procurorul care efectuează urmărirea penală să aibă si calitatea de persoană care îsi autorizează propriile probe. O asemenea solutie este contrară nu numai art. 24, referitor la dreptul la apărare, art. 28, privind secretul corespondentei, prin raportare la art. 53 din Constitutie, dar si textelor constitutionale care reglementează rolul Ministerului Public, în mecanismul organizării statale, concret, art. 131 alin. (1), prin raportare la art. 124.

5. Prevederile art. I pct. 48, referitoare la art. 912 alin. 5 din Codul de procedură penală, potrivit căruia

“Convorbirile sau comunicările interceptate si înregistrate pot fi folosite si în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informatii concludente si utile privitoare la pregătirea sau săvârsirea unei alte infractiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. 1 si 2“, sunt contrare prevederilor constitutionale care reglementează dreptul la apărare (art. 24), dreptul la proces echitabil [art. 21 alin. (3)] si restrângerea exercitiului unor drepturi (art. 53), deoarece statul, prin autoritătile sale, care face urmărirea penală, foloseste unele si aceleasi probe, în cauze penale diferite, revenind în discutie aceeasi formulare privind “date sau informatii concludente si utile“.

6. Prevederile art. I pct. 134, referitoare la art. 264 alin. 3 si 4 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

“Sesizarea instantei de judecată se face de către procurorul care a dat rechizitoriul.

Procurorul înaintează, de îndată, rechizitoriul împreună cu dosarul cauzei conducătorului parchetului care, în termen de 48 de ore în cauzele cu arestati preventiv sau în termen de 20 de zile în celelalte cauze, verifică legalitatea si temeinicia solutiei adoptate. Dacă până la expirarea acestor termene rechizitoriul nu a fost infirmat, acesta se înaintează instantei competente, împreună cu dosarul cauzei si cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati în stare de detinere.“, sunt neconstitutionale, întrucât contravin principiului controlului ierarhic, prevăzut de art. 132 alin. (1) din Constitutie. De vreme ce legiuitorul constituant a reglementat institutia Ministerului Public, stabilind că această institutie, si nu fiecare procuror în parte, reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor, iar îndeplinirea acestei misiuni implică controlul ierarhic asupra fiecărui act întocmit de către un procuror, este evident că solutia legislativă, în baza căreia se stabileste o relatie directă dintre procurorul care anchetează sau cel care întocmeste rechizitoriul si instanta de judecată, fără filtrul controlului ierarhic, este contrară Constitutiei, atât în litera art. 132, cât si în spiritul sectiunii a 2-a din cap. VI al titlului III al Legii fundamentale.

7. În legătură cu dispozitiile art. I pct. 13, referitoare la art. 281, pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, potrivit căruia curtea de apel judecă în primă instantă:

“b) infractiunile săvârsite de judecătorii de la judecătorii si tribunale si de procurorii de la parchetele care functionează pe lângă aceste instante, precum si de controlorii financiari ai Curtii de Conturi“, se arată că la Camera Deputatilor s-a formulat un amendament de către doamna deputat Liana Dumitrescu, care, asa cum rezultă din motivarea retinută în raportul Comisiei juridice, urmărea doar completarea textului, cu precizarea “ai Curtii de Conturi“. În tabelul care a fost întocmit de Comisie, în coloana a II-a, pag. 8 din raport, la poz. 5, în loc să fie preluat corect textul Senatului, la care să se adauge precizările din amendamente, s-a retinut un text incorect, care a fost considerat ca fiind adoptat de Camera Deputatilor si retinut în versiunea pregătită pentru promulgare. Astfel, s-a distorsionat vointa autorului amendamentului, încălcându-se art. 74 din Constitutie, referitor la dreptul la initiativă legislativă al parlamentarilor. Întrucât dreptul la initiativă legislativă este reglementat expres de Constitutie, pentru fiecare deputat sau pentru fiecare senator, se subîntelege că acest drept presupune si posibilitatea de a formula amendamente, iar dreptul de a formula initiative legislative sau, după caz, amendamente la initiativele legislative initiate de Guvern ori de parlamentari, presupune si obligatia structurii parlamentare de a lua în discutie si de a supune în dezbatere amendamentele si initiativele, asa cum au fost formulate de către initiatori. O comisie parlamentară sau, după caz, Plenul unei Camere poate să admită sau să respingă o initiativă sau un amendament al unui parlamentar, dar nu le poate modifica decât cu acordul initiatorului. Altfel, dreptul la initiativă legislativă, implicit la amendamente, al deputatilor si senatorilor ar fi lipsit de substantă.

În conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Presedintele Camerei Deputatilor a transmis, cu Adresa nr. 1/1.508/B.O. din 28 iunie 2006, punctul său de vedere, în sensul că Legea pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi este constitutională.

Guvernul, în punctul de vedere transmis cu Adresa nr. 5/4.385/C.P.T., arată, de asemenea, că Legea pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală precum si pentru modificarea altor legi este constitutională.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere în legătură cu sesizarea de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulată de cei 29 de senatori.

Referitor la motivele care vizează neconstitutionalitatea procedurii legislative urmate în adoptarea unor dispozitii ale legii, Curtea constată:

În conformitate cu art. 75 alin. (1) si (3) din Constitutia României, Camera Deputatilor este Cameră decizională pentru toate proiectele de legi si propuneri legislative, cu exceptia celor limitativ enumerate în alin. (1), si anume proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum si proiectele legilor organice prevăzute în Constitutie la art. 31 alin. (5), art. 40 alin. (3), art. 55 alin. (2), art. 58 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. e), k), l), n) si o), art. 79 alin. (2), art. 102 alin. (3), art. 105 alin. (2), art. 117 alin. (3), art. 118 alin. (2) si (3), art. 120 alin. (2), art. 126 alin. (4) si (5) si la art. 142 alin. (5), pe care le dezbate si le adoptă ca primă Cameră sesizată.

În calitate de Cameră decizională, Camera Deputatilor are, potrivit dispozitiilor art. 75 alin. (3) din Constitutie, competenta de a adopta sau de a respinge proiectul de lege adoptat de Senat, ca primă Cameră sesizată.

Din cuprinsul alin. (4) si (5) ale art. 75 din Constitutie rezultă si competenta Camerei decizionale de a modifica si completa textul proiectului adoptat de prima Cameră sesizată, inclusiv prin adoptarea unor prevederi noi care intră în competenta sa decizională. Singura restrictie impusă de prevederile constitutionale amintite este aceea ca, în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenta decizională apartine primei Camere sesizate, să întoarcă legea la această Cameră, pentru a decide definitiv în procedură de urgentă.

Această procedură legislativă, menită să înlăture neajunsurile procedurii anterioare revizuirii Constitutiei, de mediere între cele două Camere în caz de dezacord asupra unui proiect de lege, nu contravine structurii bicamerale a Parlamentului, consacrată prin art. 61 din Constitutie, dat fiind că în procesul legislativ se atribuie fiecăreia dintre cele două Camere un anumit rol în adoptarea legii, ceea ce nu înlătură bicameralismul, ci îl confirmă.

Potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute de lege, iar Codul de procedură penală si, în general, legile de procedură nu sunt caracterizate în art. 73 alin. (3) sau în alt text al Constitutiei ca fiind legi organice. În consecintă, Curtea Constitutională constată că, urmându-se procedura legislativă prevăzută de art. 75 din Constitutie, proiectul Legii pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi a fost examinat si adoptat de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, si de Camera Deputatilor, în calitate de Cameră decizională. În acest cadru, Camera Deputatilor a adoptat, în limitele competentei sale, textele de lege criticate în prima parte a sesizării de neconstitutionalitate.

Curtea nu poate primi nici sustinerea că s-ar fi încălcat Constitutia prin faptul că prevederile noi, neavute în vedere de prima Cameră sesizată, au fost adoptate de Camera decizională la initiativa ministrului justitiei, ca reprezentant al Guvernului, dat fiind că Legea fundamentală nu instituie nicio restrictie pentru Guvern de a-si ameliora proiectul de lege cu care a sesizat Parlamentul, chiar în timpul desfăsurării procedurii legislative.

Referitor la motivele care privesc neconcordanta între anumite dispozitii ale legii si prevederile Constitutiei, Curtea constată:

1. Potrivit art. 681 din Codul de procedură penală, introdus prin legea care formează obiectul sesizării de neconstitutionalitate, “Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana fată de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârsit fapta“.

Critica de neconstitutionalitate relevă, în primul rând, nepotrivirea dintre sensul termenului rezonabil, folosit în textul mentionat, si întelesul conferit în art. 21 alin. (3) din Constitutie, prin care se instituie principiul solutionării cauzelor judiciare într-un termen rezonabil. Critica este evident neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, textul citat din Constitutie nu a fost adoptat în scopul definirii termenului amintit, acesta având întelesul comun, dat de dictionare, iar pe de altă parte, nu există nicio contradictie între sensul avut în vedere de Legea fundamentală si cel atribuit în articolul analizat din Codul de procedură penală.

Ceea ce diferă sunt situatiile cărora le este atribuită conditia rezonabilitătii, si anume durata solutionării unui proces – în cazul prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constitutie – si presupunerea că persoana fată de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârsit fapta“ – în textul art. 681 din Codul de procedură penală.

Nu se poate primi nici critica în sensul că termenul rezonabil generează, prin subiectivismul inerent aprecierii organului de urmărire penală, posibilitatea abuzurilor judiciare si încălcarea drepturilor fundamentale ale cetătenilor. Termenul caracterizează presupunerea – întemeiată pe indiciile temeinice rezultate din datele unei cauze penale – că persoana fată de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârsit fapta, iar aprecierea caracterului rezonabil al amintitei presupuneri revine nu numai organului de urmărire penală care propune luarea unei măsuri de sigurantă dintre cele prevăzute de art. 143 si următoarele din Codul de procedură penală, ci si magistratului care ia, confirmă sau mentine această măsură, cu asigurarea dreptului la apărare si a tuturor celorlalte drepturi procesuale ale celui în cauză.

Curtea observă, de asemenea, că notiunea indicii temeinice era prezentă si definită în aceiasi termeni în continutul art. 143 alin. 3 din Codul de procedură penală, modificat prin legea criticată, iar precizarea privind caracterul rezonabil al presupunerii mentionate a fost adăugată tocmai pentru diminuarea gradului de subiectivitate în aprecierea făcută de organul judiciar, prin rezonabil întelegându-se un anumit grad de normalitate, de acceptabilitate, raportat la oricare persoană înzestrată cu ratiune si nu doar la persoana competentă să adopte o măsură întemeiată pe indicii temeinice.

2. Critica privind introducerea în cuprinsul art. 911 alin. 1 din Codul de procedură penală a unui nou caz în care se poate dispune interceptarea convorbirilor prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, si anume cazul când cercetarea penală poate fi mult întârziată, este neîntemeiată în raport cu dispozitiile art. 53 alin. (1) din Constitutie – invocat în motivarea sesizării de neconstitutionalitate – care autorizează restrângerea unor drepturi, inclusiv dreptul la secretul convorbirilor telefonice, dacă aceasta se impune, între altele, pentru desfăsurarea instructiei penale. Or, efectuarea urmăririi penale pentru descoperirea autorului unei infractiuni, stabilirea vinovătiei acestuia si trimiterea lui în judecată sunt conditionate si de operativitatea cercetării, pentru ca aceasta să fie eficientă atât sub raportul tragerii la răspundere a celui în cauză si al înlăturării urmărilor infractiunii, cât si sub raportul ndescurajării fenomenului infractional.

3. Este nefondată si critica privind art. 911 alin. 6 din Codul de procedură penală, care se referă la valoarea probatorie a înregistrării convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezintă, deoarece reglementarea nu este de natură să încalce dreptul la apărare al părtii reprezentate de avocat, asa cum fără temei se sustine în sesizare. În textul de lege analizat se precizează că înregistrarea va fi folosită ca mijloc de probă numai dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informatii privitoare la pregătirea sau săvârsirea de către avocat a unei infractiuni.

Constitutia nu face nicio rezervă în privinta restrângerii exercitiului drepturilor unui avocat, dacă, asa cum este cazul reglementării stabilite prin art. 911 alin. 6 din Codul de procedură penală, criticată prin sesizare, sunt îndeplinite conditiile prevăzute în alin. 1 si 2 ale aceluiasi text de lege.

4. Nu poate fi primită nici critica privind neconstitutionalitatea art. 912 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, prin care se instituie dreptul procurorului de a dispune în situatii de urgentă interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor pe o durată de cel mult 48 de ore. Prin această măsură nu se încalcă prerogativele puterii judecătoresti si nici statutul Ministerului Public, asa cum, de asemenea, fără temei, se sustine în sesizare, deoarece măsura luată de procuror este cenzurată de instanta de judecată, care poate dispune încetarea interceptărilor si înregistrărilor si distrugerea înregistrărilor efectuate. Pe de altă parte, Curtea constată că niciun text al Constitutiei nu interzice reglementarea dreptului procurorului – care este magistrat si îsi exercită cu impartialitate atributiile, în interesul general al societătii, potrivit art. 131 alin. (1) si art. 132 alin. (1) din Constitutie – de a dispune interceptarea si înregistrarea convorbirilor telefonice în caz de urgentă si cu respectarea tuturor conditiilor prevăzute de lege.

5. Critica privind neconstitutionalitatea prevederilor art. 912 alin. 5 din Codul de procedură penală, prin care se reglementează folosirea înregistrărilor în altă cauză, dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informatii concludente si utile privitoare la pregătirea sau săvârsirea unei alte infractiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. 1 si 2, este nefondată, întrucât nu se încalcă nici dreptul la apărare si nici dreptul la un proces echitabil, în conditiile în care, la fel ca toate celelalte probe, înregistrarea convorbirilor telefonice este supusă aprecierii judecătorului si poate fi combătută de persoana interesată, în conditiile si cu garantiile prevăzute de lege.

6. Nu poate fi primită nici critica privind neconstitutionalitatea art. 264 alin. 3 si 4 din Codul de procedură penală, prin care se prevede posibilitatea ca rechizitoriul întocmit de un procuror să fie înaintat instantei de judecată dacă nu a fost infirmat de conducătorul parchetului, în termenele prevăzute de lege. Curtea constată că această dispozitie procedurală nu contravine principiului controlului ierarhic prevăzut de art. 132 din Constitutie, asa cum se sustine în sesizare, deoarece nici în textul constitutional invocat si nici în alt text din Legea fundamentală nu se prevede obligativitatea confirmării rechizitoriului de către conducătorul parchetului, înainte de sesizarea instantei de judecată. În virtutea prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are libertatea de a adopta dispozitii de procedură, inclusiv dispozitii având ca obiect reglementarea controlului ierarhic exercitat de conducătorul parchetului asupra rechizitoriilor întocmite de procurorii din subordine. În ceea ce priveste dispozitia legală criticată, este evident că aceasta a fost adoptată în scopul responsabilizării conducătorilor de parchete în asigurarea operativitătii urmăririi penale si eliminării cazurilor de tergiversare a verificării temeiniciei si legalitătii rechizitoriilor întocmite de procurori.

7. În sfârsit, Curtea constată că nu este întemeiată critica referitoare la neconstitutionalitatea art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală. Faptul, arătat în sesizare, că textul de lege mentionat a fost adoptat ca urmare a formulării unui amendament care a fost luat în considerare cu un continut diferit de cel prezentat de autorul amendamentului nu reprezintă o încălcare a Constitutiei, esentială, din acest punct de vedere, nefiind intentia parlamentarului care a formulat amendamentul – si care, de altfel, nici nu se numără printre autorii sesizării de neconstitutionalitate –, ci vointa Camerei decizionale a Parlamentului care a adoptat textul de lege.

Fată de considerentele expuse în cele de mai sus, având în vedere dispozitiile art. 146 lit. a) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si ale art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art. 15 si 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu votul majoritătii judecătorilor,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispozitiile din Legea pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, criticate prin sesizarea formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie, sunt constitutionale.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică Presedintelui României si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 6 iulie 2006 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokár Gábor, Petre Ninosu, Ion Predescu si Serban Viorel Stănoiu, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat asistent,

Florentina Geangu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind stabilirea unor măsuri în vederea încheierii de acte aditionale la Contractul pentru servicii de consultantă încheiat între Societatea Comercială de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica“ – S.A. si firma PricewaterhouseCoopers LLP

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 41 alin. (2) lit. d) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societătilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 472 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Societatea Comercială de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica“ – S.A. poate încheia cu firma PricewaterhouseCoopers LLP acte aditionale la contractul pentru servicii de consultantă, iar aprobarea încheierii acestora se realizează prin mandat acordat de Ministerul Economiei si Comertului prin Oficiul Participatiilor Statului si Privatizării în Industrie reprezentantilor statului în adunarea generală a actionarilor Societătii Comerciale de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica“ – S.A.

Art. 2. – La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.634/2004 privind încheierea Actului aditional la Contractul pentru servicii de consultantă încheiat între Societatea Comercială de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice “Electrica“ – S.A. si firma PricewaterhouseCoopers LLP, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 18 octombrie 2004.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul economiei si comertului,

Darius Mesca,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 19 iulie 2006.

Nr. 943.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea încadrării în categoria functională a drumurilor judetene a unui sector de drum comunal situat pe raza administrativ-teritorială a comunei Gradistea, judetul Brăila

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 si 13 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă încadrarea în categoria functională a drumurilor judetene a unui sector de drum comunal situat pe raza administrativ-teritorială a comunei Gradistea, judetul Brăila, conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Anexele nr. 2 si 3 la Hotărârea Guvernului nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii functionale a drumurilor publice si a drumurilor de utilitate privată deschise circulatiei publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 si 338 bis din 20 iulie 2000, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează în mod corespunzător.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Radu Mircea Berceanu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 26 iulie 2006.

Nr. 964.

 

ANEXĂ

 

ÎNCADRAREA

în categoria functională a drumurilor judetene a unui sector de drum comunal situat pe raza administrativ-teritorială

a comunei Gradistea, judetul Brăila

 

Indicativul drumului propus

Traseul drumului propus

Pozitiile kilometrice

Lungimea

- km -

Indicativul

nou

DC 46

Gradistea – Ibrianu –Mărăloiu

0+000 – 7+270

7,270

DJ 202 H

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind sprijinul direct al statului, sub formă de primă de productie, acordat producătorilor de tutun în anul 2006 în scopul cresterii productiei si a calitătii tutunului

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 17 si 18 din Legea nr. 236/2003 privind organizarea pietei tutunului brut în România si al art. 3 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 45/2005 privind organizarea pietei produselor agricole si agroalimentare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 307/2005,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Producătorii de tutun, persoane fizice sau juridice, beneficiază de sprijinul direct al statului, sub formă de primă de productie, în scopul îmbunătătirii cresterii productiei si a calitătii tutunului.

(2) Valoarea primei de productie acordate pe kilogramul de tutun, stabilită pe grupe de varietăti, conform art. 18 alin. (2) si (3) din Legea nr. 236/2003 privind organizarea pietei tutunului brut în România, este prevăzută în anexa nr. 1. Suma aferentă sprijinului financiar brut în anul 2006 este de 2.500 mii lei si se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale în cadrul Programului “Dezvoltarea durabilă a sectorului vegetal, a sectorului zootehnic si piscicol, precum si alte programe pe care Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale trebuie să le pună în aplicare“.

Art. 2. – (1) Primă de productie se acordă producătorilor de tutun care cultivă, în baza contractului de cultivare a tutunului, încheiat cu unitătile prim-procesatoare, si fac dovada că suprafetele plantate sunt înregistrate în Registrul agricol sau în Registrul fermelor ori în alte evidente funciare.

(2) Cuantumul sprijinului care se acordă producătorilor de tutun după livrarea tutunului se stabileste pe baza declaratiei de livrare, întocmită de unitătile primprocesatoare de tutun, înregistrată la directiile pentru agricultură si dezvoltare rurală judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, în conformitate cu prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 186/2001 privind instituirea sistemului de declaratii de livrare a tutunului brut, aprobată cu modificări prin Legea nr. 326/2002, si/sau cu alte documente contabile care justifică livrarea tutunului.

Art. 3. – Prima de productie se acordă sub formă de parte fixă, parte variabilă si de ajutor specific, astfel:

a) partea fixă a primei de productie se plăteste producătorilor individuali nemembri ai unui grup si grupurilor de producători care o distribuie, corespunzător productiei livrate, fiecărui membru al grupului;

b) partea variabilă a primei de productie este plătită numai grupurilor de producători care o distribuie fiecărui membru al grupului, în functie de valoarea totală obtinută de la unitatea prim-procesatoare;

c) grupurile de producători primesc un ajutor specific de până la 2% din totalul primei de productie, în vederea dezvoltării activitătii lor.

Art. 4. – (1) Pentru a beneficia de prima de productie pentru tutun de la bugetul de stat, producătorii de tutun depun o cerere la sucursala judeteană a Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură pe raza căreia se află cultura.

(2) Modelul cererii pentru acordarea primei de productie este prevăzut în anexa nr. 2. Data-limită pentru depunerea cererii, de către producătorii agricoli de tutun, pentru acordarea primei pentru productia de tutun este 30 noiembrie 2006.

(3) În cerere se prevăd cantitatea de tutun si varietatea pentru care se solicită primă de productie si se anexează declaratiile de livrare, în copie.

(4) Plata primelor se realizează în termen de 30 de zile de la depunerea cererilor.

(5) Producătorii de tutun care fac parte dintr-un grup de producători recunoscut pot solicita prima de productie prin grup. Cererea întocmită pentru acordarea primei de productie prin grup de producători este unitară si este însotită pe lângă documentele prevăzute la alin. (3) si de lista producătorilor care fac parte din grupul de producători, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 3.

(6) Când plata primelor de productie se face prin grupul de producători recunoscut, grupul de producători achită valoarea primei corespunzătoare fiecărui producător agricol membru, în termen de 10 zile lucrătoare de la efectuarea operatiunii bancare.

(7) Plata primelor de productie prin grup de producători este posibilă dacă grupul de producători a fost recunoscut până la data de 30 iulie 2006.

Art. 5. – Sucursala judeteană a Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură verifică eligibilitatea acordării primei de productie, întocmeste situatia centralizatoare a cererilor pentru acordarea sumelor cuvenite ca primă de productie, conform modelului prevăzut în anexa nr. 4, pe care o transmite la Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură.

Art. 6. – (1) Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură verifică centralizatoarele primite de la sucursale si întocmeste situatia centralizatoare a primelor de productie acordate sub formă de primă în parte fixă si parte variabilă pentru productia de tutun, pe fiecare varietate în parte, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5.

(2) Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură solicită în scris Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale deschiderea creditelor bugetare în baza centralizatorului prevăzut la alin. (1).

(3) Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, pe baza solicitării prezentate de Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură, întocmeste centralizatorul privind sumele cuvenite ca sprijin sub formă de prime de productie acordate pentru productia de tutun, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5a, în baza căruia solicită Ministerului Finantelor Publice deschiderea creditelor bugetare la capitolul 83.01 “Agricultură, silvicultură, piscicultură si vânătoare“, titlul “Subventii“.

(4) După aprobarea cererii pentru deschiderea creditelor bugetare de către Ministerul Finantelor Publice, din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale se alimentează contul Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură, care virează sumele în conturile solicitantilor, astfel:

a) pentru persoane juridice, la trezorerii;

b) pentru persoane fizice, în contul deschis de acestea la băncile comerciale sau la Casa de Economii si Consemnatiuni – C.E.C. – S.A., după caz.

Art. 7. – Pentru a beneficia de ajutorul specific, grupul de producători recunoscut va înainta sucursalelor judetene ale Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură următoarele documente:

a) cerere pentru acordarea ajutorului specific pentru productia de tutun, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6;

b) lista producătorilor aferenti cererii de acordare a sprijinului, în conformitate cu situatia livrărilor de tutun aferente cererii de acordare a ajutorului specific, prevăzută în anexa nr. 7.

Art. 8. – (1) Sucursalele judetene ale Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură verifică, aprobă si transmit Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură situatia centralizatoare a cererilor de acordare a ajutorului specific grupurilor de producători de tutun, prevăzută în anexa nr. 8.

(2) Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură întocmeste situatia centralizatoare a sumelor corespunzătoare ajutorului specific acordat grupurilor de producători de tutun, pe care o transmite Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9.

(3) Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale solicită Ministerului Finantelor Publice deschiderea creditelor bugetare la capitolul 83.01 “Agricultură, silvicultură, piscicultură si vânătoare“, titlul “Subventii“, conform centralizatorului privind sumele cuvenite grupurilor de producători de tutun sub forma ajutorului specific acordat pentru productia de tutun în vederea solicitării deschiderii creditelor bugetare, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 10.

(4) După aprobarea cererii pentru deschiderea creditelor bugetare de către Ministerul Finantelor Publice, din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale se alimentează contul Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură, care virează sumele în conturile solicitantilor la trezorerii.

Art. 9. – Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură, precum si sucursalele sale judetene au obligatia de a înregistra si de a monitoriza toti beneficiarii de prime de productie.

Art. 10. – (1) Achitarea sumelor de la bugetul de stat în mod necuvenit, prin înscrierea sau atestarea de date ori de situatii nereale pe documentele de decontare, constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, precum si cu obligarea la restituirea contravalorii sumelor încasate nejustificat, majorate potrivit indicelui de inflatie.

(2) Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunii prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul anume împuternicit al Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si de inspectori ai sucursalelor judetene ale Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură.

(3) Contravenientul poate achita, imediat sau în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând mentiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(4) Prevederile alin. (1)–(3) se completează cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 11. – Organismele de inspectie si control ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si ale Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură verifică permanent modul de acordare si utilizare a sumelor alocate potrivit prezentei hotărâri.

Art. 12. – Anexele nr. 1–10 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 26 iulie 2006.

Nr. 965.

 

ANEXA Nr. 1

 

VALOAREA

primei de productie pentru tutun, pe grupe de varietăti, pentru recolta anului 2006

 

Grupa de varietăti/varietate

Total primă– lei/kg –

Primă fixă– lei/kg –

Primă variabilă

– lei/kg –

Ajutor

specific

– lei/kg –

 

– flue cured: Virginia

2,4558

1,6700

0,7367

0,0491

– sun cured:

 

 

 

 

1. tutun oriental (Djebel, Molovata)

1,7238

1,1723

0,5171

0,0344

2. tutun semioriental (Ghimpati)

0,9118

0,6201

0,2735

0,0182

3. tutun mare consum (Bărăgan)

0,9118

0,6201

0,2735

0,0182

– air cured: Burley

2,3529

1,6000

0,7059

0,0470

T O T A L :

x

x

x

x

 

ANEXA Nr. 2

 

Producătorul agricol/Societatea/Grupul de producători ........................................

(date de identificare)

 

Comuna .............

Judetul ...............

Sucursala Agentiei de Plăti si Interventie

pentru Agricultură a Judetului ...............

Nr. ........... din ............ Verificat si aprobat la data de ..........................

Seful sucursalei Agentiei de Plăti si Interventie

pentru Agricultură ............................................

 

CERERE

pentru acordarea primei de productie pentru tutun în anul ..............

 

            I. Producătorul agricol persoană fizică/juridică ........................................, din comuna (orasul) ..............................., judetul ............................., reprezentat prin domnul/doamna ................................., posesor/posesoare al/a buletinului/cărtii de identitate seria ......... nr. .........., codul numeric personal ....................................., solicit acordarea primei de productie pentru tutunul realizat, în cantitate de ....................................... kg, varietatea ............ .

            II. În primăvara anului 2006 am înfiintat cultura tutunului, varietatea ....................................., în baza contractului de cultivare a tutunului nr. ............./........................., înregistrat la Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală a Judetului ......................................, pe suprafata de ........................... ha.

            III. Anexez, în copie, la prezenta cerere următoarele: contractul de vânzare-cumpărare a tutunului încheiat cu unitatea prim-procesatoare ................................................., înregistrat la Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală a Judetului ............................., cu nr. ....../............., declaratia de livrare a tutunului si alte documente contabile care justifică livrarea tutunului, precum si alte acte doveditoare care sunt prevăzute la art. 2 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 965/2006.

            IV. Solicit decontarea sumelor reprezentând prima de productie din fondurile alocate de către directia pentru agricultură si dezvoltare rurală judeteană si a municipiului Bucuresti prin:

 

Trezorerie

numărul contului

Banca comercială/C.E.C.

numărul contului

 

Răspund de exactitatea celor declarate.

Numele si prenumele,

....................................

Semnătura

....................................

(stampila)

 

ANEXA Nr. 3

 

Grupul de producători/Societatea

Numărul de înregistrare la registrul comertului/datele de identificare

 

LISTA

producătorilor agricoli de tutun membri ai grupului de producători pentru acordarea primei de productie

 

 

 

Nr. crt.

Numele si prenumele producătorului agricol

Codul numeric personal

Numărul de înregistrare

al contractului

Suprafata contractată

– ha –

 

Suprafata cultivată

– ha –

Cantitatea de

tutun livrată

– kg –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL:

 

 

 

 

 

 

 

Presedinte/Administrator/Director,

.....................................................

(numele si prenumele)

Semnătura/stampila

....................................................

 

ANEXA Nr. 4

 

Sucursala Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură a Judetului .........................................

Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură

 

SITUATIA CENTRALIZATOARE

a cererilor pentru acordarea sumelor cuvenite ca primă de productie pentru tutunul livrat în anul ........

 

Varietatea

Producătorul agricol

Cantitate livrată

– kg –

Parte fixă

– mii lei –

Parte variabilă

– mii lei –

Primă totală

– mii lei –

 

 

– flue cured: Virginia

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– sun cured:

 

 

 

 

 

1. tutunuri orientale: (Djebel, Molovata)

 

 

 

 

 

 

număr de producători

 

 

 

 

2. tutun semioriental(Ghimpati)

 

 

 

 

 

 

număr de producători

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3. mare consum: (Bărăgan)

 

 

 

 

 

 

număr de producători

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– air cured: Burley

 

 

 

 

 

 

număr de producători

 

 

 

 

TOTAL:

număr de producători

 

 

 

 

 

Sef sucursală,

...........................................

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură

 

ANEXA Nr. 5

 

SITUATIA CENTRALIZATOARE

a primelor de productie acordate sub formă de primă în parte fixă si parte variabilă pentru productia de tutun livrată în

anul ...........

 

Varietatea

Număr cereri = număr producători

Cantitate livrată

– kg –

Parte fixă

– mii lei –

Parte variabilă

– mii lei –

Total primă

– mii lei –

 

 

TOTAL:

 

 

 

 

 

Virginia

 

 

 

 

 

Tutunuri orientale

 

 

 

 

 

Tutunuri semiorientale

 

 

 

 

 

Mare consum (Bărăgan)

 

 

 

 

 

Burley

 

 

 

 

 

 

Directorul general al Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură,

.....................................................................................................................

 

ANEXA Nr. 5a

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

Se aprobă

Ordonator de credite,

.......................................

 

CENTRALIZATOR

privind sumele cuvenite ca sprijin sub formă de prime de productie acordate pentru productia de tutun livrată

în anul .................... în vederea solicitării deschiderii creditelor bugetare

 

Varietatea

Valoarea totală a primei de productie acordate

– mii lei –

Din care:

parte fixă

– mii lei –

parte variabilă

– mii lei –

– flue cured: Virginia

 

 

 

– sun cured:

 

 

 

1. tutun oriental (Djebel, Molovata)

 

 

 

2. tutun semioriental (Ghimpati)

 

 

 

3. tutun mare consum (Bărăgan)

 

 

 

– air cured: Burley

 

 

 

 

Directorul Directiei buget-finante,

...............................................

Director,

.................................................

 

ANEXA Nr. 6

Grupul de producători

Numărul de înregistrare la registrul comertului

Telefon/fax

 

CERERE

pentru acordarea ajutorului specific pentru productia de tutun în anul ...............

 

Grupul de producători ............................................., cu sediul în comuna/orasul/municipiul ....................................., str. ............................ nr. ........, înscris la registrul comertului sub nr. ............................, reprezentată prin domnul/doamna ............................, în calitate de administrator/director/presedinte, solicit ajutorul specific corespunzător cantitătii de tutun comercializat de producătorii agricoli de tutun, membri ai grupului, în baza contractelor de cultivare si a declaratiilor de livrare înregistrate la Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală a Judetului ............................ .

 

Administrator,

........................................................

 

ANEXA Nr. 7

Grupul de producători

Numărul de înregistrare la registrul comertului

Telefon/fax

 

SITUATIA

livrărilor de tutun aferente cererii de acordare a ajutorului specific pentru productia anului 2006

 

Producătorul agricol (numele si prenumele)

Contractul de cultivare Numărul/data

Declaratia de livrare Numărul si data de înregistrare la Directia pentru agricultură si dezvoltare rurală

 

Cantitatea livrată

– kg –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL:

 

 

 

 

Administrator,

..................................................................

(numele si prenumele)

Semnătura/stampila

..................................................................

 

ANEXA Nr. 8

 

Sucursala Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură a Judetului ............................

Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură

 

SITUATIA CENTRALIZATOARE

a cererilor de acordare a ajutorului specific grupurilor de producători de tutun

pentru productia de tutun livrată în anul .............

 

Varietatea

Denumirea grupului

de producători

 

Valoarea totală a primei acordate producătorilor de tutun membri ai grupurilor de producători

- mii lei -

Ajutor specific

- mii lei -

– flue cured: Virginia

 

 

 

– sun cured:

 

 

 

1. tutun oriental (Djebel, Molovata)

 

 

 

2. tutun semioriental (Ghimpati)

 

 

 

3. tutun mare consum (Bărăgan)

 

 

 

– air cured: Burley

 

 

 

 

Seful sucursalei Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură,

.......................................................................................................

 

ANEXA Nr. 9

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură

 

SITUATIA CENTRALIZATOARE

a sumelor corespunzătoare ajutorului specific acordat grupurilor de producători de tutun

pentru productia livrată în anul ..............

 

Varietatea

Valoarea totală a primei acordate producătorilor de tutun membri ai grupurilor de producători, din care:

- mii lei -

Ajutor specific

- mii lei -

– flue cured: Virginia

 

 

– sun cured:

 

 

1. tutun oriental (Djebel, Molovata)

 

 

2. tutun semioriental (Ghimpati)

 

 

3. tutun mare consum (Bărăgan)

 

 

3. – air cured: Burley

 

 

T O T A L:

 

 

 

Directorul general al Agentiei de Plăti si Interventie pentru Agricultură,

.....................................................................................................................

 

ANEXA Nr. 10

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

Se aprobă

Ordonator de credite,

...............................................

 

CENTRALIZATOR

privind sumele cuvenite grupurilor de producători de tutun sub forma ajutorului specific acordat pentru productia

de tutun livrată în anul ................... în vederea solicitării deschiderii creditelor bugetare

 

Varietatea

Valoarea totală a primei acordate producătorilor de tutun membri ai grupurilor de producători

- mii lei -

Ajutor specific

- mii lei -

1. – flue cured: Virginia

 

 

2. – sun cured:

 

 

1. tutun oriental (Djebel, Molovata)

 

 

2. tutun semioriental (Ghimpati)

 

 

3. tutun mare consum (Bărăgan)

 

 

3. – air cured: Burley

 

 

TOTAL:

 

 

 

Directorul Directiei buget-finante,

...................................................

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului finantelor publice nr. 734/2004 privind stabilirea componentei Comisiei de privatizare a Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A.

 

În temeiul art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare, al art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 19/2004 privind unele măsuri premergătoare lansării procesului de privatizare, inclusiv constituirea comisiei de privatizare a Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A., aprobată cu modificări prin Legea nr. 328/2004, cu modificările ulterioare, în baza cererii domnului Bogdan Olteanu de a se retrage din functia de membru al Comisiei de privatizare a Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A., cerere depusă pe 30 mai 2006, înregistrată cu nr. 5.673/S.V., precum si a Adresei Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului nr. 3.332 din 23 iunie 2006, prin care se propune numirea domnului Decebal Traian Remes ca membru în Comisia de privatizare a Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A.,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. I. – Începând cu data prezentului ordin, componenta Comisiei de privatizare a Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A., prevăzută la art. 1 din Ordinul ministrului finantelor publice nr. 734/2004 privind stabilirea componentei comisiei de privatizare a Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 20 mai 2004, cu modificările ulterioare, se modifică prin numirea domnului Decebal Traian Remes ca membru în comisia de privatizare, în locul domnului Bogdan Olteanu.

Art. II. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 28 iunie 2006.

Nr. 1.093.

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind organizarea si conducerea contabilitătii de către reprezentante

 

În temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 43 si ale art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 4 alin. (1) si ale art. 5 alin. (2) din Legea contabilitătii nr. 82/1991, republicată, precum si ale art. 124 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. – (1) Reprezentantele persoanelor juridice străine, care sunt autorizate să functioneze în România, sunt obligate să întocmească următoarele registre contabile: Registrul-jurnal si Registrul-inventar.

(2) Întocmirea, editarea si păstrarea acestor registre se efectuează în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1.850/2004 privind registrele si formularele financiar-contabile.

Art. 2. – (1) Reprezentantele vor tine contabilitatea în partidă simplă sau în partidă dublă, potrivit necesitătilor proprii.

(2) În functie de specificul si complexitatea activitătii pe care o desfăsoară, reprezentantele vor întocmi documentele pe care le consideră necesare din cele financiar-contabile, prevăzute de Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.850/2004.

Art. 3. – În situatia în care reprezentantele optează pentru contabilitatea în partidă dublă, acestea organizează si conduc contabilitatea proprie la nivel de balantă de verificare, fără a întocmi situatii financiare, în baza reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005.

Art. 4. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 24 iulie 2006.

Nr. 1.230.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

– SECTIILE UNITE –

 

DECIZIA Nr. XIII

din 20 martie 2006

 

Dosar nr. 33/2005

 

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit la data de 20 februarie 2006 pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, referitor la aplicarea dispozitiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, în cazul contractelor de credit bancar încheiate înainte de data intrării în vigoare a acestei legi.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenti 81 de judecători din totalul de 106 aflati în functie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că, în realizarea creantelor ce decurg din contractele de credit, sunt aplicabile normele legale în vigoare în momentul executării lor silite, independent de legea sub imperiul căreia s-a născut raportul de drept pe care se fundamentează.

În vederea deliberării, a fost amânată pronuntarea deciziei pentru astăzi, 20 martie 2006, când

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În aplicarea dispozitiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, instantele judecătoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la caracterul contractelor de credit bancar încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi.

Astfel, unele instante, invocând principiul tempus regit actum, s-au pronuntat în sensul că au caracter de titlu executoriu numai contractele de credit bancar încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1998.

În motivarea punctului de vedere mentionat s-a relevat că atât timp cât în momentul încheierii contractului de credit bancar nu exista o reglementare legală care să-i atribuie caracter de titlu executoriu, prevederile art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 nu pot fi extinse asupra unor asemenea contracte încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi.

S-a mai învederat că o altă solutie ar contraveni atât principiului neretroactivitătii legii civile, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constitutie si în art. 1 din Codul civil, cât si principiului libertătii de vointă a părtilor contractante.

Alte instante, dimpotrivă, considerând că dispozitiile art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 sunt norme de procedură de imediată aplicare, au decis că pentru realizarea creantelor care decurg din contractele de credit sunt aplicabile normele legale în vigoare în momentul executării silite a acestor contracte, independent de legea sub imperiul căreia s-a născut raportul de drept pe care ele se fundamentează.

Aceste din urmă instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

 Într-adevăr, potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, devenit art. 79 alin. 2 în urma republicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, “Contractele de credit bancar, precum si garantiile reale si personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii“.

Textul de lege mentionat constituie astfel norma prin care s-a reglementat executarea silită, în cazul titlurilor la care se referă, în scopul asigurării realizării tuturor drepturilor de creantă ce decurg din acte juridice încheiate cu respectarea cerintelor de validitate, independent de data acestora.

Instituindu-se astfel un sistem executional unitar, simplificat, de natură a asigura recuperarea cu celeritate a creantelor bancare, fără a se mai recurge la procedura complicată, specifică răspunderii contractuale, s-a răspuns unui vădit interes public, de garantare a creditului, care să înlăture riscul pentru depunători si actionari de a ajunge în situatia de a fi lipsiti de economiile sau investitiile pe care le-au făcut.

În această privintă este de retinut că activitatea bancară, desi se realizează de persoane juridice de drept privat, prezintă un incontestabil interes public.

Or, realizarea acestui interes public impune garantarea creditului acordat de către bănci printr-o dispozitie a legii, în sensul ca actul juridic prin care împrumutul a fost convenit să aibă si caracter de titlu executoriu, spre a fi folosit, ca atare, în cadrul unei proceduri suple, simplificate, pentru recuperarea sumelor împrumutate de la debitorii de rea-credintă care ar refuza să le restituie la termenele scadente. În acelasi spirit, anterior reglementării mentionate, prin art. 52 din Legea nr. 34/1991 s-a prevăzut că “Actele de împrumut încheiate de Banca Natională a României constituie titluri executorii în caz de neplată pentru întreg soldul creantei de plătit“, precum si că “Organele de stat financiare sau judecătoresti sunt obligate să execute creanta Băncii Nationale a  României numai pe baza unei notificări din partea acesteia“, iar în conformitate cu prevederile art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/1997, aveau caracter executoriu si contractele de credit încheiate de Banca Agricolă până la data de 31 decembrie 1996.

Este de retinut totodată că prin art. 372 din Codul de procedură civilă, care constituie dreptul comun, se prevede că “Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoresti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu“.

Rezultă deci că prevederile legale care recunosc valoarea de titlu executoriu unor înscrisuri, fie că sunt cuprinse în Codul de procedură civilă, fie în legi speciale, au caracter de norme procedurale referitoare la executarea silită.

Acest caracter trebuie avut în vedere chiar dacă în momentul nasterii raportului juridic de drept material nu exista o dispozitie legală care să-i confere calitate de titlu executoriu înscrisului constatator al conventiei dintre părti.

Mai întâi, pentru motivul că, în materie contractuală, sunt supuse reglementării date prin legea în vigoare în momentul încheierii contractului numai conditiile necesare valabilitătii nasterii raportului juridic, precum si continutul său juridic, înteles ca sumă de drepturi si obligatii corelative pe care părtile si le-au asumat sau care le erau impuse de legea în vigoare în momentul respectiv. Or, textul art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 nu distinge în raport de momentul în care a luat nastere raportul juridic de drept bancar si nici nu aduce vreo atingere drepturilor private determinate prin contractele de credit bancar valabil si definitiv încheiate sub imperiul legii vechi.

Apoi, pe planul dreptului intertemporal, ori de câte ori o lege ulterioară modifică efectele viitoare ale unor specii de contracte sau le exclude, pentru satisfacerea unui interes de ordine publică, trebuie să se considere că dispozitia modificatoare sau prohibitivă a legii ulterioare se aplică si la efectele nerealizate ale contractului încheiat anterior, pentru motivul că ordinea publică, astfel cum legiuitorul o stabileste, trebuie să aibă, prin esenta ei, un caracter de unitate si de uniformă obligativitate pentru toti, neputând prevala legea privată a contractului asupra dispozitiilor legale de interes public. O asemenea concluzie este în totală concordantă cu spiritul reglementărilor cu caracter international, adoptate prin Conventia de la Roma din 1980, privind legea aplicabilă obligatiilor contractuale.

Ca urmare, în sensul acestei concluzii, rezultă că dispozitiile art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, atribuind contractelor de împrumut bancar, fără nicio distinctie, valoarea de titlu executoriu, au în vedere, prin prisma unor interese de ordine publică si a regulilor prescrise executării silite în natură a obligatiilor, nu numai contractele care se vor încheia după intrarea în vigoare a textului mentionat, dar si pe cele încheiate sub imperiul legii vechi. Mai exact, actiunea în timp a textului mentionat cuprinde si efectele viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura), ceea ce impune concluzia, în baza art. 1 din Codul civil, că textul, privit ca lege nouă, este de imediată aplicare.

De altfel, actiunea legii noi în sensul arătat este dictată si de situarea textului în materia normelor executării silite care, ca norme de procedură, nici nu retroactivează si nici nu supravietuiesc, ci sunt de imediată aplicare. Mai mult, procedura de executare silită fiind de ordine publică, rezultă existenta unei situatii juridice obiective legale, cu privire la care orice lege nouă are un efect imediat.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, si ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii si a se stabili că au caracter de titlu executoriu, în sensul prevederilor art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, si contractele de credit bancar încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

În aplicarea dispozitiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, stabilesc:

Contractele de credit bancar încheiate anterior intrării în vigoare a prevederilor legii mentionate au caracter de titlu executoriu.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronuntată în sedintă publică, astăzi, 20 martie 2006.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat asistent,

Victoria Maftei