MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 683         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 9 august 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 555 din 6 iulie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, art. 62, art. 133 alin. (1) si (2) si art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, precum si ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Decizia nr. 565 din 11 iulie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

971. – Hotărâre privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 555

din 6 iulie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, art. 62, art. 133 alin. (1) si (2) si art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, precum si ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Mihaela Cîrstea – procuror

Daniela Ramona Maritiu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, 62, art. 133 alin. (1) si (2) si art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, precum si ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tofan Grup“ – S.A. în dosarele nr. 7.977/3/2006 si nr. 7.235/3/2006 ale Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 546D/2006 si nr. 552D/2006, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 552D/2006 la Dosarul nr. 546D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin Încheierea din 17 martie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 7.977/3/2006, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale si ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Prin Încheierea din 9 martie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 7.235/3/2006, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, 62, art. 133 alin. (1) si (2) si art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, precum si ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Tofan Grup“–S.A. cu ocazia solutionării unor ordonante presedintiale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 581 si 582 din Codul de procedură civilă aduc atingere dreptului persoanei de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor sale, dreptului persoanei de a beneficia de o judecată echitabilă, publică si într-un termen rezonabil a cauzei, realizată de către o instantă independentă si impartială instituită prin lege. În continuare, se arată că dispozitiile de lege criticate vin în contradictie si cu prevederile art. 53 alin. (1), art. 57 si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie. În ceea ce priveste dispozitiile art. 61, 62, art. 133 alin. (1) si (2) si ale art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, arată că acestea contravin prevederilor art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi din Constitutie, deoarece, prin faptul că se prevede posibilitatea ca instantele de judecată să dispună suspendarea executării hotărârilor adunărilor generale ale actionarilor, fără a fi obligatoriu pentru reclamant să depună o cautiune, se creează posibilitatea suspendării hotărârilor adunărilor generale ale actionarilor în mod sicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al majoritătii este lipsit de eficienta sa firească. De asemenea, autorul exceptiei mai apreciază că, “prin faptul că nu s-a stabilit de către legiuitor obligativitatea cautiunii, actionarii majoritari pot fi sicanati după bunul plac al actionarilor minoritari“, fără ca acestia să poată fi “tinuti răspunzători pentru prejudiciul ce îl creează“. În ceea ce priveste dispozitiile art. 29 alin. (6) teza întâi, arată că acestea contravin prevederilor art. 146 lit. d) din Constitutie.

Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a comercială apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 581 si 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, 62, art. 133 alin. (1) si (2) si ale art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, precum si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

– Art. 581 din Codul de procedură civilă: “Instanta va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonantă presedintială se va introduce la instanta competentă să se pronunte asupra fondului dreptului.

Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere. Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Ordonanta este vremelnică si executorie. Instanta va putea hotărî ca executarea să se facă fără somatie sau fără trecerea unui termen.“;

– Art. 582 din Codul de procedură civilă: “Ordonanta este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părtilor, si de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Instanta de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.

Recursul se judecă de urgentă si cu precădere, cu citarea părtilor. Dispozitiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronuntării si redactarea ordonantei sunt aplicabile.

Împotriva executării ordonantei presedintiale se poate face contestatie.“;

– Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: “Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanta imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.“;

– Art. 61 din Legea nr. 31/1990: “(1) Creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opozitie prin care să solicite instantei judecătoresti să oblige, după caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.

(2) În sensul prezentei legi, prin hotărârea asociatilor se întelege si hotărârea organelor statutare ale societătii, iar termenul asociati include si actionarii, în afară de cazul în care din context rezultă altfel.“;

– Art. 62 din Legea nr. 31/1990: “(1) Opozitia se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociatilor sau a actului aditional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comertului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va mentiona în registru si o va înainta instantei judecătoresti competente.

(2) Dispozitiile art. 133 referitoare la suspendare se aplică în mod corespunzător. Opozitia se judecă în camera de consiliu, cu citarea părtilor, fiind aplicabile dispozitiile art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă.

(3) Hotărârea pronuntată asupra opozitiei este supusă numai recursului.“;

– Art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990: “(1) O dată cu intentarea actiunii în anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonantă presedintială, suspendarea executării hotărârii atacate.

(2) Presedintele, încuviintând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cautiune.“;

– Art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990: “Creditorii si orice parte interesată pot face opozitie la tribunal împotriva hotărârii, în conditiile art. 62.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor si a libertătilor, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei si ale art. 146 lit. d) referitoare la atributiile Curtii Constitutionale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 581 si 582 din Codul de procedură civilă au mai format obiect al controlului de constitutionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, a statuat că prin procedura de urgentă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu se îngrădeste dreptul oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime si, implicit, dreptul la un proces echitabil.

Dimpotrivă, prin această procedură se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei, prin cerere de ordonantă presedintială, si aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonantei presedintiale, ca si cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.

De asemenea, prin Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, Curtea a constatat că nu au incidentă în cauză prevederile art. 53 din Constitutie, deoarece textele de lege criticate nu restrâng exercitiul unor drepturi sau libertăti fundamentale si, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a proportionalitătii unei restrângeri. Tot cu acel prilej, Curtea a statuat că nu sunt incidente în spetă nici prevederile art. 57 din Legea fundamentală, care se referă la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor constitutionale, textele de lege criticate neavând ca obiect reglementarea si exercitarea unor asemenea drepturi. Invocarea de către autorul exceptiei a încălcării prevederilor art. 124 din Constitutie nu are nicio relevantă, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonantei presedintiale, nu este de natură să aducă atingere înfăptuirii în numele legii a justitiei si, totodată, nici independentei judecătorilor si supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în textul constitutional amintit.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a prevederilor constitutionale ale art. 45 referitoare la accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora, se constată că acestea nu sunt incidente în cauza dedusă controlului de constitutionalitate.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990, Curtea retine că prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, a statuat că dispozitiile art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, de competenta autoritătii legiuitoare. Curtea a constatat, de asemenea, că dispozitiile de lege criticate permit instantei de judecată ca, tinând seama de circumstantele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual sicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a actionarilor contestate si să stabilească o cautiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credintă a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea a mai retinut că depunerea cautiunii constituie o garantie, în sensul că, în urma respingerii actiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a actionarilor, partea interesată va putea cere si obtine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecintă, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu sunt contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus nu poate fi primită nici critica potrivit căreia dispozitiile art. 61, 62 si ale art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi din Constitutie.

Solutiile adoptate si argumentele ce au stat la baza deciziilor mentionate mai sus se mentin si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii.

Cu privire la dispozitiile art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea retine că, în cadrul controlului constitutionalitătii legilor, sesizarea instantei de contencios constitutional în vederea declansării controlului poate fi făcută numai dacă solutionarea cauzei are legătură cu dispozitiile criticate ca neconstitutionale. Astfel, Curtea constată că textul invocat nu este determinant în solutionarea cauzei aflate pe rolul instantei de judecată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 fiind asadar inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, art. 62, art. 133 alin. (1) si (2) si art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Tofan Grup“ – S.A. în dosarele nr. 7.977/3/2006 si nr. 7.235/3/2006 ale Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a comercială.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de acelasi autor în aceleasi dosare. Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 565

din 11 iulie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Iuliana Nedelcu – procuror

Daniela Ramona Maritiu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu tionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Enache Plescan în Dosarul nr. 7.523/44/2004 al Curtii de Apel Galati – Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 22 martie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 7.523/44/2004, Curtea de Apel Galati – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Enache Plescan cu ocazia solutionării unui recurs declarat împotriva unei decizii penale a Tribunalului Vrancea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece solutionarea cererii de recuzare fără citarea si audierea obligatorie a celui care solicită recuzarea încalcă “dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o judecată dreaptă si dreptul privind interzicerea discriminării“.

Curtea de Apel Galati – Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care sedintele de judecată sunt publice, precum si căile de atac si conditiile exercitării acestora. Procedura de solutionare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplină concordantă cu prevederile constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul continut: “Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instantă, iar dacă se găseste necesar, si părtile, precum si persoana care se abtine sau a cărei recuzare se cere.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 290 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 7 iulie 2005, a statuat că dispozitiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 16, 21 si 24 din Legea fundamentală. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (2), art. 127 si ale art. 129, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care sedintele de judecată nu sunt publice, precum si căile de atac si conditiile exercitării acestora. Asa fiind, procedura de solutionare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplină concordantă cu prevederile constitutionale.

Tot cu acel prilej, Curtea a mai retinut că reglementarea procedurii de solutionare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celeritătii acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, examinarea cererii de recuzare se face “de îndată“, iar părtile sunt ascultate numai îdacă se găseste necesar“, în vederea împiedicării tergiversării solutionării cererii de recuzare si, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală în raport de art. 16 din Constitutie, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi retinută, deoarece dispozitiile legale criticate, referitoare la procedura recuzării în materie penală, nu instituie privilegii sau discriminări pentru părtile cărora li se aplică aceste prevederi legale.

Dispozitiile criticate nu aduc atingere nici liberului acces la justitie, prevăzut de art. 21 din Constitutie, deoarece încheierea prin care se solutionează cererea de abtinere sau de recuzare poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei. De asemenea, normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca, în tot cursul procesului, să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu, si de a se prevala, neîngrădit, de toate garantiile pe care le presupune un proces echitabil, astfel încât nu poate fi retinută nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 24 din Constitutie, privind dreptul la apărare.

Ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Enache Plescan în Dosarul nr. 7.523/44/2004 al Curtii de Apel Galati – Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 iulie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – Prezenta hotărâre stabileste cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă.

Art. 2. – Prezenta hotărâre nu se aplică semnalizării prevăzute de reglementările referitoare la introducerea pe piată a substantelor si preparatelor periculoase, a produselor si/sau a echipamentelor, cu exceptia cazului în care aceste reglementări fac referire în mod expres la acest lucru.

Art. 3. – Prezenta hotărâre nu se aplică semnalizării utilizate în reglementarea traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim si aerian.

Art. 4. – Prevederile Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006 se aplică în totalitate întregului domeniu la care se face referire la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive si/sau specifice ale prezentei hotărâri.

Art. 5. – Pentru aplicarea prezentei hotărâri expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

a) semnalizare de securitate si/sau de sănătate – semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate sau o situatie determinată si furnizează informatii ori cerinte referitoare la securitatea si/sau sănătatea la locul de muncă, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare verbală sau un gest-semnal, după caz;

b) semnal de interzicere – semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau cauza un pericol;

c) semnal de avertizare – semnalul prin care se avertizează asupra unui risc sau unui pericol;

d) semnal de obligativitate – semnalul prin care se indică adoptarea unui comportament specific;

e) semnal de salvare sau de prim ajutor – semnalul prin care se dau indicatii privind iesirile de urgentă ori mijloacele de prim ajutor sau de salvare;

f) semnal de indicare – semnalul prin care se furnizează alte indicatii decât cele prevăzute la lit. b)–e);

g) panou – semnalul care, prin combinarea unei forme geometrice, a unor culori si a unui simbol sau a unei pictograme, furnizează o indicatie specifică, a cărui vizibilitate este asigurată prin iluminare de intensitate suficientă;

h) panou suplimentar – panoul utilizat împreună cu un panou descris la lit. g), care furnizează informatii suplimentare;

i) culoare de securitate – culoarea căreia îi este atribuită o semnificatie specifică;

j) simbol sau pictogramă – imaginea care descrie o situatie sau indică un comportament specific si care este utilizată pe un panou ori pe o suprafată luminoasă;

k) semnal luminos – semnalul emis de un dispozitiv realizat din materiale transparente sau translucide, iluminate din interior ori din spate, astfel încât să se creeze o suprafată luminoasă;

l) semnal acustic – semnalul sonor codificat, emis si difuzat de un dispozitiv realizat în acest scop, fără folosirea vocii umane sau artificiale;

m) comunicare verbală – mesajul verbal predeterminat, comunicat prin voce umană sau artificială;

n) gest-semnal – miscarea si/sau pozitia bratelor si/sau a mâinilor într-o formă codificată, având ca scop ghidarea persoanelor care efectuează manevre ce constituie un risc sau un pericol pentru lucrători.

 

CAPITOLUL II

Obligatiile angajatorilor

 

SECTIUNEA 1

Obligatii generale

 

Art. 6. – (1) Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protectie colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie să prevadă semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, si să verifice existenta acesteia.

(2) Pentru alegerea semnalizării adecvate, angajatorul trebuie să ia în considerare orice evaluare a riscurilor realizată în conformitate cu art. 7 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 319/2006.

Art. 7. – Semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă trebuie să satisfacă cerintele minime prevăzute în anexele nr. 1–9 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 8. – În interiorul întreprinderilor si/sau unitătilor trebuie prevăzută, dacă este cazul, semnalizarea corespunzătoare traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim si aerian, fără a aduce atingere cerintelor minime prevăzute în anexa nr. 5.

 

SECTIUNEA a 2-a

Informarea si instruirea lucrătorilor

 

Art. 9. – Lucrătorii si/sau reprezentantii acestora trebuie să fie informati referitor la toate măsurile care trebuie luate privind semnalizarea de securitate si/sau de sănătate utilizată la locul de muncă, fără a aduce atingere art. 16 si 17 din Legea nr. 319/2006.

Art. 10. – (1) Lucrătorilor trebuie să li se asigure o instruire corespunzătoare în ceea ce priveste semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă, în special sub forma unor instructiuni precise, fără a aduce atingere art. 20 si 21 din Legea nr. 319/2006.

(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă semnificatia semnalizării, mai ales a celei care contine cuvinte, precum si comportamentul general si specific ce trebuie adoptat.

 

SECTIUNEA a 3-a

Consultarea si participarea lucrătorilor

 

Art. 11. – Consultarea si participarea lucrătorilor si/sau a reprezentantilor acestora în ceea ce priveste aspectele reglementate de prezenta hotărâre trebuie să se realizeze în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 319/2006.

 

CAPITOLUL III

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 12. – (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Ordinul ministrului muncii si protectiei sociale nr. 599/1998 privind aprobarea Prescriptiilor minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, se abrogă.

*

Prezenta hotărâre transpune Directiva 92/58/CEE privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 245/1992.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

p. Ministrul sănătătii publice,

Ervin-Zoltán Székely,

secretar de stat

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Radu Mircea Berceanu

p. Ministrul integrării europene,

Adrian Ciocănea,

secretar de stat

 

Bucuresti, 26 iulie 2006.

Nr. 971.

 

ANEXA Nr. 1

 

CERINTE MINIME GENERALE

privind semnalizarea de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă

 

1. Observatii preliminare

1.1. În cazul în care este necesară semnalizarea de securitate si/sau de sănătate, în conformitate cu obligatiile generale prevăzute la art. 6 din hotărâre, aceasta trebuie să fie în conformitate cu cerintele specifice prevăzute în anexele nr. 2–9 la hotărâre.

1.2. Prezenta anexă introduce cerinte specifice privind semnalizările de securitate si/sau de sănătate, descrie diferitele utilizări si stabileste regulile generale privind intersanjabilitatea si complementaritatea acestora.

1.3. Semnalizările de securitate si/sau de sănătate trebuie să fie utilizate numai pentru a transmite mesajul sau informatiile prevăzute în prezenta hotărâre.

2. Modalităti de semnalizare

2.1. Semnalizare permanentă

2.1.1. Semnalizarea referitoare la o interdictie, un avertisment sau o obligatie, precum si semnalizarea privind localizarea si identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie să se realizeze prin utilizarea panourilor permanente.

Trebuie să se folosească panouri si/sau o culoare de securitate pentru semnalizarea permanentă destinată localizării si identificării materialelor si echipamentelor de prevenire si stingere a incendiilor.

2.1.2. Semnalizarea de pe recipiente si de pe conducte trebuie să se facă conform prevederilor anexei nr. 3.

2.1.3. Locurile în care există risc de coliziune cu obstacole si de cădere a persoanelor trebuie să fie semnalizate permanent cu o culoare de securitate si/sau cu panouri.

2.1.4. Căile de circulatie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare de securitate.

2.2. Semnalizarea ocazională

2.2.1. Când împrejurările o impun, trebuie să se folosească semnale luminoase, semnale acustice si/sau comunicare verbală, tinându-se seama de intersanjabilitatea si combinatiile prevăzute la pct. 3, pentru semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o actiune specifică, precum si pentru evacuarea de urgentă a persoanelor.

2.2.2. Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau un pericol trebuie să se realizeze, în functie de împrejurări, printr-un gest-semnal si/sau prin comunicare verbală.

3. Intersanjabilitatea si combinarea semnalizărilor

3.1. Dacă eficienta este aceeasi, se poate alege între următoarele:

a) o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori denivelări;

b) semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;

c) gesturi-semnal sau comunicare verbală.

3.2. Pot fi utilizate împreună următoarele modalităti de semnalizare:

a) semnal luminos si semnal acustic;

b) semnal luminos si comunicare verbală;

c) gest-semnal si comunicare verbală.

4. Instructiunile din tabelul de mai jos se aplică tuturor mijloacelor de semnalizare care contin o culoare de securitate:

 

Culoare

Semnificatie sau scop

Indicatii si precizări

Rosu

Semnal de interdictie

Atitudini periculoase

Pericol-alarmă

Stop, oprire, dispozitiv de oprire de urgentă

Evacuare

Materiale si echipamente de prevenire si stingere a incendiilor

Identificare si localizare

Galben sau galben-oranj

Semnal de avertizare

Atentie, precautie

Verificare

Albastru

Semnal de obligatie

Comportament sau actiune specifică

Obligatia purtării echipamentului individual de protectie

Verde

Semnal de salvare sau de prim ajutor

Usi, iesiri, căi de acces, echipamente, posturi, încăperi

 

Situatie de securitate

Revenire la normal

 

5. Eficienta semnalizării nu trebuie să fie afectată de:

5.1. prezenta unei alte semnalizări sau a unei alte surse de emisie de acelasi tip care afectează vizibilitatea ori audibilitatea, ceea ce implică, mai ales, următoarele:

a) evitarea amplasării unui număr excesiv de panouri la o distantă prea mică unul fată de celălalt;

b) a nu se utiliza concomitent două semnale luminoase care pot fi confundate;

c) a nu se utiliza un semnal luminos în apropierea altei surse luminoase asemănătoare;

d) a nu se folosi două semnale sonore concomitent;

e) a nu se utiliza un semnal sonor dacă zgomotul din mediu este prea puternic;

5.2. designul deficitar, numărul insuficient, amplasamentul gresit, starea necorespunzătoare ori functionarea necorespunzătoare a mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare.

6. Mijloacele si dispozitivele de semnalizare trebuie, după caz, să fie curătate, întretinute, verificate, reparate periodic si, dacă este necesar, înlocuite astfel încât să se asigure mentinerea calitătilor lor intrinseci si/sau functionale.

7. Numărul si amplasarea mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare care trebuie instalate se stabilesc în functie de importanta riscurilor, a pericolelor ori de zona care trebuie acoperită.

8. Semnalizările care necesită o sursă de energie pentru functionare trebuie să fie prevăzute cu alimentare de rezervă, pentru cazul întreruperii alimentării cu energie, cu exceptia situatiei în care riscul dispare odată cu întreruperea acesteia.

9. Un semnal luminos si/sau sonor trebuie să indice, prin declansarea sa, începutul actiunii respective; durata semnalului trebuie să fie atât cât o impune actiunea.

Semnalul luminos sau acustic trebuie să fie reconectat imediat după fiecare utilizare.

10. Semnalele luminoase si acustice trebuie să facă obiectul unei verificări a bunei lor functionări si a eficientei lor reale, înainte de punerea în functiune si, ulterior, prin verificări periodice.

11. Trebuie să fie luate măsuri adecvate suplimentare sau de înlocuire în cazul în care auzul sau vederea lucrătorilor în cauză este limitată, inclusiv datorită purtării echipamentelor individuale de protectie.

12. Zonele, sălile sau incintele utilizate pentru depozitarea substantelor ori a preparatelor periculoase în cantităti mari trebuie să fie semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzător, ales dintre cele enumerate la pct. 3.2 din anexa nr. 2 sau trebuie identificate în conformitate cu pct. 1 din anexa nr. 3, exceptând cazul în care etichetele diferitelor ambalaje sau recipiente sunt suficiente în acest scop.

 

ANEXA Nr. 2

 

CERINTE MINIME GENERALE

privind panourile de semnalizare

 

1. Caracteristici intrinseci

1.1. Forma si culorile panourilor sunt definite la pct. 3, în functie de obiectul lor specific, respectiv panouri de interzicere, avertizare, obligativitate, salvare sau de prim ajutor, precum si panouri privind materiale si echipamente de stingere a incendiilor.

1.2. Pictogramele trebuie să fie cât mai simple posibil si trebuie evitate detaliile inutile.

1.3. Pictogramele utilizate pot fi usor diferite sau mai detaliate decât cele prezentate la pct. 3, cu conditia ca semnificatia lor să rămână neschimbată si nicio diferentă sau adaptare să nu provoace confuzie asupra semnificatiei.

1.4. Panourile trebuie confectionate dintr-un material cât mai rezistent la socuri, intemperii si agresiuni cauzate de mediul ambiant.

1.5. Dimensiunile si caracteristicile colorimetrice si fotometrice ale panourilor trebuie să asigure o bună vizibilitate si întelegere a mesajului acestora.

2. Conditii de utilizare

2.1. Panourile trebuie instalate, în principiu, la o înăltime corespunzătoare, orientate în functie de unghiul de vedere, tinându-se seama de eventualele obstacole, fie la intrarea într-o zonă în cazul unui risc general, fie în imediata apropiere a unui risc determinat sau a obiectului ce trebuie semnalat, si într-un loc bine iluminat, usor accesibil si vizibil.

În cazul în care conditiile de iluminare naturală sunt precare, trebuie utilizate culori fosforescente, materiale reflectorizante sau iluminare artificială, fără a aduce atingere prevederilor legislatiei nationale care transpun Directiva 89/654/CEE.

2.2. Panoul trebuie înlăturat când situatia care îl justifică nu mai există.

3. Panouri utilizate*)

3.1. Panouri de interdictie

Caracteristici intrinseci:

a) formă rotundă;

b) pictogramă neagră pe fond alb, margine si bandă diagonală rosii (partea rosie trebuie să ocupe cel putin 35% din suprafata panoului).

 

 

*) Panouri

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

 

ANEXA Nr. 3

 

CERINTE MINIME

privind semnalizarea pe recipiente si conducte

 

1. Recipientele pentru substante sau preparate periculoase utilizate la locul de muncă, definite conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu modificările si completările ulterioare, recipientele utilizate pentru depozitarea acestora, precum si conductele care sunt la vedere si contin ori transportă astfel de substante sau preparate periculoase trebuie să fie prevăzute cu etichete (pictograme sau simboluri pe fond colorat), prevăzute de respectiva ordonanta de urgentă.

1.1. Prevederile pct. 1 nu se aplică recipientelor folosite la locul de muncă pentru o perioadă scurtă de timp si recipientelor al căror continut se schimbă frecvent, cu conditia să se ia măsuri alternative adecvate care garantează acelasi nivel de protectie, în special pentru informarea si/sau instruirea lucrătorilor.

1.2. Etichetele prevăzute la pct. 1 pot fi:

a) înlocuite cu panourile de avertizare prevăzute în anexa nr. 2, preluându-se aceeasi pictogramă sau acelasi simbol;

b) completate cu informatii suplimentare, ca de exemplu numele si/sau formula substantei sau ale preparatului periculos si detalii privind riscul;

c) completate sau înlocuite cu panouri pentru transportul substantelor sau preparatelor periculoase, în cazul transportului recipientelor la locul de muncă.

2. Semnalizarea trebuie să fie amplasată în următoarele conditii:

a) pe partea/părtile vizibilă/vizibile;

b) sub formă rigidă, autocolantă sau pictată.

3. Caracteristicile intrinseci prevăzute la pct. 1.4 din anexa nr. 2 si conditiile de utilizare prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 2 privind panourile de semnalizare de aplică, dacă este cazul, etichetării prevăzute la pct. 1 din prezenta anexă.

4. Fără a aduce atingere prevederilor pct. 1, 2 si 3, etichetele utilizate pe conducte trebuie amplasate vizibil, în vecinătatea locurilor care prezintă cele mai mari pericole, cum ar fi vanele si punctele de racordare, si la distante aproximativ egale.

5. Suprafetele, sălile sau incintele utilizate pentru depozitarea substantelor sau a preparatelor periculoase în cantităti mari trebuie să fie semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzător. Aceste panouri trebuie să fie dintre cele enumerate la pct. 3.2 din anexa nr. 2 sau marcate în conformitate cu pct. 1 din prezenta anexă.

Face exceptie cazul în care ambalajele sau recipientele sunt etichetate corespunzător, tinându-se seama de prevederile pct. 1.5 din anexa nr. 2 referitoare la dimensiuni.

Depozitarea mai multor substante sau preparate periculoase poate fi indicată prin panoul de avertizare “pericol general“.

Panourile sau etichetele mentionate anterior trebuie să fie plasate, după caz, în apropierea suprafetei de depozitare sau pe usa de acces la depozitul respectiv.

 

ANEXA Nr. 4

 

CERINTE MINIME

privind identificarea si localizarea echipamentelor destinate prevenirii si stingerii incendiilor

 

1. Observatie preliminară

Prezenta anexă se aplică echipamentului destinat exclusiv prevenirii si stingerii incendiilor.

2. Echipamentele folosite la prevenirea si stingerea incendiilor trebuie identificate prin utilizarea unei anumite culori pentru echipament si prin amplasarea unui panou de localizare si/sau prin utilizarea unei culori specifice pentru locul unde se află echipamentele respective ori punctele de acces la acestea.

3. Aceste echipamente se identifică prin culoarea rosie.

Suprafata rosie trebuie să fie suficient de mare pentru a permite identificarea rapidă a echipamentului.

4. Panourile prevăzute la pct. 3.5 din anexa nr. 2 trebuie utilizate pentru a marca localizarea acestor echipamente.

 

ANEXA Nr. 5

 

CERINTE MINIME

privind semnalizarea obstacolelor si a locurilor periculoase si pentru marcarea căilor de circulatie

 

1. Semnalizarea obstacolelor si a locurilor periculoase

1.1. Marcarea locurilor cu risc de lovire de un obstacol si de cădere a obiectelor si persoanelor se face în interiorul zonelor construite ale întreprinderii, în care lucrătorii au acces în cursul activitătii lor, prin culoarea galbenă alternativ cu culoarea neagră sau culoarea rosie alternativ cu culoarea albă.

1.2. Dimensiunile marcajului trebuie să tină seama de dimensiunile obstacolului sau ale locului periculos semnalat.

1.3. Benzile galben-negre sau rosu-albe trebuie să fie înclinate la circa 45ş si să aibă dimensiunile aproximativ egale.

1.4. Exemplu:

 

2. Marcarea căilor de circulatie

2.1. Căile de circulatie a vehiculelor trebuie marcate clar prin benzi continue, având o culoare perfect vizibilă, de preferintă albă sau galbenă, tinându-se seama de culoarea solului, în cazul în care destinatia si echipamentul încăperilor impun acest lucru pentru protectia lucrătorilor.

2.2. Benzile trebuie amplasate astfel încât să se tină seama de distantele de securitate necesare între vehiculele care pot circula în zonă si orice obiect aflat în apropiere, precum si între pietoni si vehicule.

2.3. Căile permanente de circulatie situate în exterior, în zonele construite, trebuie marcate la fel. Fac exceptie cele care sunt prevăzute cu trotuare sau bariere corespunzătoare.

 

ANEXA Nr. 6

 

CERINTE MINIME

privind semnalele luminoase

 

1. Caracteristici intrinseci

1.1. Lumina emisă de un semnal trebuie să producă un contrast luminos adecvat mediului, în functie de conditiile de utilizare prevăzute, fără să antreneze fenomenul de orbire, prin intensitate prea puternică, sau vizibilitate redusă, ca urmare a iluminării insuficiente.

1.2. Suprafata luminoasă care emite un semnal poate avea o culoare uniformă sau poate contine o pictogramă pe un fond determinat.

1.3. Culoarea uniformă trebuie să corespundă tabelului de culori si semnificatiei acestora care figurează la pct. 4 din anexa nr. 1.

1.4. Atunci când semnalul contine o pictogramă, aceasta trebuie să fie în conformitate cu cerintele corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 2.

2. Reguli specifice de utilizare

2.1. Dacă un dispozitiv poate emite atât un semnal continuu, cât si unul intermitent, semnalul intermitent va fi utilizat pentru a indica, în raport cu semnalul continuu, un nivel mai ridicat de pericol sau o urgentă mai mare de interventie ori de actiune solicitată sau impusă.

Durata fiecărui impuls luminos si frecventa impulsurilor unui semnal luminos intermitent trebuie stabilite astfel încât:

a) să asigure o bună perceptie a mesajului;

b) să evite orice confuzie, atât între diferitele semnale luminoase, cât si cu un semnal luminos continuu.

2.2. Dacă un semnal luminos intermitent este utilizat în locul unui semnal acustic sau în completarea acestuia, codul semnalului luminos trebuie să fie identic.

2.3. Un dispozitiv care emite un semnal luminos utilizabil în caz de pericol grav trebuie să fie supravegheat în mod special sau să fie prevăzut cu un bec de rezervă.

 

ANEXA Nr. 7

 

CERINTE MINIME

privind semnalele acustice

 

1. Caracteristici intrinseci

1.1. Un semnal acustic trebuie:

a) să aibă un nivel sonor considerabil mai înalt fată de zgomotul ambiant, astfel încât să poată fi auzit, fără să fie excesiv sau supărător;

b) să poată fi recunoscut usor, în special după durata impulsurilor, distanta dintre impulsuri sau grupuri de impulsuri, si să poată fi diferentiat usor de orice alt semnal acustic si de zgomotele ambientale.

1.2. Dacă un dispozitiv poate emite un semnal acustic atât cu frecventă variabilă, cât si cu frecventă constantă, frecventa variabilă va fi utilizată pentru a indica, în raport cu frecventa constantă, un nivel mai ridicat de pericol, o urgentă crescută de interventie sau o actiune impusă/solicitată.

2. Codul care trebuie utilizat

Sunetul semnalului de evacuare trebuie să fie continuu.

 

ANEXA Nr. 8

 

CERINTE MINIME

privind comunicarea verbală

 

1. Caracteristici intrinseci

1.1. Comunicarea verbală se stabileste între un vorbitor sau un emitător si unul ori mai multi auditori, sub forma unui limbaj format din texte scurte, grupuri de cuvinte si/sau cuvinte izolate, eventual codificate.

1.2. Mesajele verbale trebuie să fie cât mai scurte, simple si clare.

1.3. Calitătile de comunicare ale vorbitorului si facultătile auditive ale auditorilor trebuie să asigure o comunicare verbală sigură.

1.4. Comunicarea verbală poate fi directă, utilizând vocea umană, sau indirectă, prin voce umană ori artificială, difuzată prin oricare mijloc corespunzător.

2. Reguli specifice de utilizare

2.1. Persoanele implicate trebuie să cunoască bine limbajul utilizat, pentru a putea pronunta si întelege corect mesajul verbal si pentru a adopta, în consecintă, comportamentul corespunzător în domeniul securitătii si/sau al sănătătii.

2.2. Dacă comunicarea verbală este utilizată în locul sau complementar unui gest-semnal, trebuie folosite cuvinte-cod, ca de exemplu:

a) start – pentru a indica începerea comenzii;

b) stop – pentru a întrerupe sau a termina o miscare;

c) opreste – pentru a opri operatiunea;

d) ridică – pentru a ridica o greutate;

e) coboară – pentru a coborî o greutate;

f) înainte

g) înapoi

h) dreapta

i) stânga

}

sensul miscărilor respective trebuie

coordonate, când este cazul, cu gesturile

de semnalizare corespunzătoare;

j) pericol – pentru a solicita oprirea de urgentă;

k) repede – pentru a accelera o miscare, din motive de securitate.

 

ANEXA Nr. 9

 

CERINTE MINIME

privind gesturile-semnal

 

1. Caracteristici

1.1. Gesturile-semnal trebuie să fie precise, simple, ample, usor de executat si de înteles si bine diferentiate de alte gesturi-semnal.

1.2. Utilizarea în acelasi timp a ambelor brate trebuie să se facă în mod simetric si pentru executarea unui singur gest-semnal.

1.3. Gesturile utilizate pot varia usor sau pot fi mai detaliate în raport cu reprezentările prevăzute la pct. 3, cu conditia să respecte caracteristicile prezentate la pct. 1.1 si

1.2, cu conditia ca semnificatia si întelegerea lor să fie cel putin echivalente.

2. Reguli de utilizare specifice

2.1. Persoana care emite semnale, denumită agent de semnalizare, transmite instructiunile de manevră, utilizând gesturi-semnal, către persoana care receptionează semnale, denumită operator.

2.2. Agentul de semnalizare trebuie să poată urmări vizual desfăsurarea manevrelor, fără a se afla în pericol din cauza acestora.

2.3. Responsabilitătile agentului de semnalizare sunt exclusiv directionarea manevrelor si asigurarea securitătii lucrătorilor aflati în apropiere.

2.4. În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute la pct. 2.2, trebuie să se prevadă încă unul sau mai multi agenti de semnalizare.

2.5. Atunci când nu poate executa ordinele primite cu garantiile de securitate necesare, operatorul trebuie să întrerupă manevrele în curs pentru a cere noi instructiuni.

2.6. Accesorii pentru semnalizarea prin gesturi

2.6.1. Agentul de semnalizare trebuie să poată fi usor recunoscut de către operator.

2.6.2. Agentul de semnalizare trebuie să poarte unul sau mai multe elemente de recunoastere adecvate, de exemplu: vestă, cască, mansoane, banderole, palete.

2.6.3. Elementele de recunoastere trebuie să fie viu colorate, de preferintă toate de aceeasi culoare, utilizată exclusiv de agentul de semnalizare.

3. Gesturi codificate utilizabile

Observatii preliminare:

Ansamblul gesturilor codificate, indicate mai jos, nu aduce atingere folosirii altor coduri care vizează aceleasi manevre, aplicabile la nivel national în anumite sectoare de activitate.

 

A) Gesturi*) generale:

 

Pagina 1

Pagina a 2-a