MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 695         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 15 august 2006

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

988. – Hotărâre pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 905/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Bistrita-Năsăud, precum si al municipiului, oraselor si comunelor din judetul Bistrita-Năsăud si pentru modificarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii functionale a drumurilor publice si a drumurilor de utilitate privată deschise circulatiei publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

914. – Ordin al ministrului sănătătii publice pentru aprobarea normelor privind conditiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea obtinerii autorizatiei sanitare de functionare

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

4. – Regulament privind modificarea si completarea Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 4/2005 privind regimul valutar, cu modificările si completările ulterioare, precum si abrogarea Normei Băncii Nationale a României nr. 5/2005 privind autorizarea operatiunilor valutare

 

15. – Circulară privind nivelul ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României, valabil în luna august 2006

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 905/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Bistrita-Năsăud, precum si al municipiului, oraselor si comunelor din judetul Bistrita-Năsăud si pentru modificarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii functionale a drumurilor publice si a drumurilor de utilitate privată deschise circulatiei publice

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. – Hotărârea Guvernului nr. 905/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Bistrita-Năsăud, precum si al municipiului, oraselor si comunelor din judetul Bistrita-Năsăud, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 si 647 bis din 31 august 2002, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La anexa nr. 6 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Bistrita Bârgăului, sat Bistrita Bârgăului“ se abrogă pozitia nr. 51 de la sectiunea I “Bunuri imobile“ si se introduce un nou paragraf intitulat “Drumuri forestiere“, cu pozitiile nr. 127 si 128, conform anexei nr. 1.

2. La anexa nr. 23 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Lesu“, se abrogă pozitiile nr. 5, 6 si 65 din sectiunea I “Bunuri imobile“ si se introduce un nou paragraf intitulat “Drumuri forestiere“, cu pozitiile nr. 111 si 112, conform anexei nr. 2.

3. La anexa nr. 27 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Maieru“, se abrogă pozitia nr. 60 din sectiunea I “Bunuri imobile“ si se introduce un nou paragraf intitulat “Drumuri forestiere“, cu pozitia nr. 189, conform anexei nr. 3.

4. La anexa nr. 28 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Măgura Ilvei“, sectiunea I “Bunuri imobile“ se completează cu pozitia nr. 109 “Teren cu vegetatie forestieră“, conform anexei nr. 4.

5. La anexa nr. 38 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Rebra“, sectiunea I “Bunuri imobile“, pozitia nr. 9, coloana a 3-a se modifică si va avea următorul cuprins: “L = 600 ml; l = 4 m“ si se introduce un nou paragraf intitulat “Drumuri forestiere“, cu pozitia nr. 1, conform anexei nr. 5.

6. Anexa nr. 41 “Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al comunei Romuli“ se completează cu un nou paragraf intitulat “Drumuri forestiere“, cu pozitia nr. 48, conform anexei nr. 6.

Art. II. – La anexa nr. 3 “Reteaua de drumuri comunale din judetul Bistrita-Năsăud“ la Hotărârea Guvernului nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii functionale a drumurilor publice si a drumurilor de utilitate privată deschise circulatiei publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 si 388 bis din 20 iulie 2000, cu modificările si completările ulterioare, pozitia nr. 8 se modifică conform anexei nr. 7.

Art. III. – Anexele nr. 1–7*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 2 august 2006.

Nr. 988.

 

*) ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea normelor privind conditiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea obtinerii autorizatiei sanitare de functionare

 

Având în vedere prevederile art. 175 alin. (1) al titlului VII “Spitale“ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii Publice, văzând Referatul de aprobare al Directiei de sănătate publică nr. E.N. 2.450/2006,

ministrul sănătătii publice emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă normele privind conditiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea obtinerii autorizatiei sanitare de functionare, prevăzute în anexele nr. 1–4.

Art. 2. – Anexele nr. 1–4 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. – Autoritatea de sănătate publică, Inspectia Sanitară de Stat din cadrul Ministerului Sănătătii Publice, ministerele cu retea sanitară proprie, autoritătile de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti, inspectiile sanitare de stat judetene si a municipiului Bucuresti, spitalele publice si private vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

 

Bucuresti, 26 iulie 2006.

Nr. 914.

 

ANEXA Nr. 1

 

NORME

privind procedura de autorizare sanitară de functionare a spitalului

 

Art. 1. – Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, care furnizează servicii medicale.

Art. 2. – Indiferent de forma de proprietate, spitalul trebuie să solicite si să detină autorizatie sanitară de functionare.

Art. 3. – Autorizarea sanitară de functionare a spitalelor se efectuează de către autoritătile de sănătate publică judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, în conformitate cu procedurile prevăzute în prezentele norme.

Art. 4. – În sensul prezentelor norme următoarele notiuni se definesc după cum urmează:

1. autorizarea sanitară a spitalului reprezintă procesul de analiză si investigatie sanitară ce are ca rezultat emiterea autorizatiei sanitare de functionare pentru spitalul care îndeplineste din punct de vedere tehnic si juridic conditiile prevăzute în prezentele norme pentru punerea în functiune si desfăsurarea activitătii de asistentă spitalicească si sanatorială;

2. autorizatia sanitară este un act tehnic si juridic, eliberat de autoritatea locală de sănătate publică pentru un spital, prin care sunt stabilite conditiile si/sau parametrii de functionare ori de punere în functiune a activitătii de asistentă spitalicească si sanatorială în acel spital;

3. viza anuală reprezintă actul de constatare, eliberat în scris de autoritatea locală de sănătate publică, privind respectarea conformitătii cu autorizatia sanitară, eliberată anterior spitalului;

4. programul de conformare reprezintă un plan de măsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale de timp precizate, prin prevederile autorizatiei sanitare, de către spital, sub controlul autoritătii de sănătate publică, în scopul respectării prezentelor norme.

Art. 5. – Documentele necesare pentru solicitarea autorizatiei sanitare sunt:

a) cerere;

b) dosar tehnic, care va cuprinde: planul dimensionat cu structura interioară, dotările necesare desfăsurării activitătii supuse autorizării, prezentarea circuitelor functionale, modul de asigurare a iluminatului, ventilatiei, temperaturii ambiante, schita retelelor de utilităti sau modul de asigurare a acestora (apă potabilă, apă caldă menajeră, evacuarea apelor uzate menajere si tehnologice, evacuarea deseurilor solide si a deseurilor periculoase rezultate din activitatea desfăsurată);

c) dovada de achitare a tarifului de autorizare sanitară.

Art. 6. – (1) Cererea de autorizare si dosarul tehnic se depun la autoritatea de sănătate publică judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti, în raza căreia se găseste spitalul.

(2) În termen de 20 de zile de la înregistrarea cererii autoritatea de sănătate publică are obligatia să solutioneze solicitarea în baza referatului de evaluare întocmit de specialistii proprii.

Art. 7. – În urma evaluării spitalului solicitarea se poate solutiona astfel:

a) se eliberează neconditionat autorizatia sanitară de functionare;

b) se eliberează autorizatia sanitară de functionare, conditionat de realizarea programului si calendarului de conformare stabilit în autorizatie;

c) nu se eliberează autorizatia sanitară de functionare, iar solicitantul este informat în scris privind neconformitătile cu dispozitiile legale pe care se întemeiază refuzul de a emite autorizatia sanitară de functionare.

Art. 8. – (1) Autorizatia sanitară de functionare are valabilitate, pe durata sa, atât timp cât:

a) sunt respectate conditiile igienico-sanitare prevăzute de autorizatia sanitară de functionare, prezentele norme si legislatia în vigoare aplicabilă;

b) sunt mentinute elementele declarate în dosarul tehnic, conditiile de structură functională si cele care se referă la obiectul de activitate din solicitarea initială pentru care a fost emisă autorizatia.

(2) Autorizatia sanitară de functionare a spitalului se vizează anual de către autoritatea de sănătate publică judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti.

(3) Între două vize anuale, în cazul în care elementele care au stat la baza autorizării se modifică, spitalul va cere autoritătii de sănătate publică locale demararea procedurilor în vederea emiterii unei noi autorizatii sanitare de functionare.

(4) Inspectia sanitară de stat poate proceda la retragerea autorizatiei sanitare de functionare în cazul oricărei modificări a obiectului de activitate si a structurii functionale a spitalului fată de ceea ce este prevăzut în autorizatia sanitară de functionare sau în cazul nerespectării programului de conformare.

Art. 9. – (1) Din momentul retragerii autorizatiei sanitare de functionare activitatea pentru care a fost eliberată autorizatia sanitară de functionare se suspendă.

(2) Pentru reluarea activitătii reprezentantul legal al spitalului solicită autoritătii de sănătate publică judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, procedura de evaluare în vederea autorizării, iar activitatea va fi reluată după emiterea noii autorizatii sanitare de functionare.

 

ANEXA Nr. 2

 

NORME

privind organizarea functională generală a spitalului

 

Art. 1. – Conform normativelor pentru spitale, lista principalelor grupe si functiuni (sectoare), respectiv lista unitătilor functionale componente (compartimente), este următoarea:

A. Sector spitalizare

A1. Sectii medicale cu paturi compuse din unităti de îngrijire

A2. Unitate de spitalizare de o zi (după caz)

A3. Serviciul de primire si externare a bolnavilor

B. Sector ambulatoriu (pentru pacienti neinternati)

B1. Cabinete de consultatii si tratamente

B2. Compartiment de evidentă medicală, programare, informare

C. Servicii tehnico-medicale de diagnostic si tratament

C1. Sector de interventii – tratamente aferente bolnavilor spitalizati

C1a) Bloc operator

C1b) Serviciu de anestezie si terapie intensivă (ATI)

C1c) Bloc de nasteri

C2. Sector de investigatii – explorări functionale (comun pentru bolnavi spitalizati si ambulatorii)

C2a) Laborator de analize medicale

C2b) Laborator de radiodiagnostic

C2c) Laborator de explorări functionale

C2d) Laborator de anatomie patologică

C2e) Laborator de medicină nucleară (după caz)

C3. Sector de terapie (pentru bolnavi spitalizati si ambulatorii)

C3a) Serviciu de urgente

C3b) Serviciu de recuperare medicală si fizioterapie

C3c) Compartiment de epurare renală

C3d) Compartiment de radioterapie (după caz)

C3e) Compartiment de psihoterapie si ergonomie (după caz)

C3f) Alte compartimente de terapie specială în functie de structura medicală a spitalului

C4. Servicii tehnico-medicale auxiliare (nu se adresează direct pacientilor)

C4a) Serviciu de sterilizare centrală

C4b) Farmacie

C4c) Bancă (punct) de sânge, bănci de tesuturi (după caz)

C4d) Prosectură (morgă)

D. Servicii gospodăresti

D1. Bucătărie, oficii alimentare si depozite de alimente

D2. Spălătorie si depozite de lenjerie

D3. Statie de dezinfectie (centrală de paturi)

E. Conducere medicală si administratie

E1. Conducere medicală

E2. Birouri administrative

E3. Serviciu de evidentă medicală si arhive

E4. Compartiment de prelucrare a informatiilor si documentelor

E5. Sala de întruniri

F. Servicii anexe pentru personal

F1. Vestiare pentru personalul medical si tehnic

F2. Punct de documentare medicală (bibliotecă)

G. Spatii sociale si anexe pentru pacienti, apartinători, vizitatori

G1. Garderobă

G2. Serviciu de informatii si relatii

G3. Bufet si puncte de vânzare (florărie, cadouri, ziare)

G4. Diverse prestatii – frizerie, coafură, postă (după caz)

G5. Capelă (după caz)

H. Servicii tehnico-utilitare

H1. Centrale si statii tehnice

H1a) Centrală termică

H1b) Uzină de apă si hidrofor

H1c) Post de transformare si grup electrogen

H1d) Centrale de ventilatie si tratare a aerului

H1e) Centrală frigorifică (după caz)

H1f) Statii pentru oxigen, aer comprimat, alte fluide medicinale

H1g) Centrală telefonică

H1h) Statii pentru comunicare internă (TV cu circuit închis, căutare de persoane, radioficare)

H1i) Statii de pompare si tratare efluenti

H1j) Statii tehnice pentru masini ascensoare

H1k) Statii tehnice aferente unor echipamente medicale

H1l) Alte statii tehnice aferente instalatiilor (puncte de distributie, camere tablouri electrice, galerii de vizitare etc.)

H2. Dispecerate pentru supraveghere, control si avertizare asupra functionării echipamentelor si instalatiilor (după caz)

H3. Serviciu de întretinere si service aparatură (ateliere)

H4. Depozite diverse

H5. Statie de colectare si tratare a deseurilor solide

H6. Garaje

H7. Control poartă

Art. 2. – (1) Organizarea spatial-functională a spitalelor în ansamblu, precum si cea a fiecăruia dintre sectoarele si compartimentele componente se fac tinându-se seama de:

a) categoriile de utilizatori;

b) specificul activitătilor;

c) conditionări tehnologice impuse de aparatura medicală si echipamentele (instalatiile) utilizate; si

d) criterii de igienă si asepsie.

(2) Atât la proiectarea, cât si la amenajarea spitalului se recomandă aplicarea simultană a criteriilor de organizare spatial-functională, ceea ce conduce la un model general de zonare, model valid atât la spitalele generale, cât si la unele spitale de specialitate, după cum urmează:

– zona “curată“ din punct de vedere al conditiilor igienico-sanitare: cu compartimente adresate numai pacientilor spitalizati, cu cerinte severe privind igiena si asepsia, recomandabil a fi amplasate departe de circulatia principală a spitalului, include:

a) blocul operator, serviciul ATI, blocul de nasteri, sterilizarea centralizată;

b) sectiile medicale cu paturi;

– zona “murdară“ (sau cu subzone “murdare“) din punct de vedere al conditiilor igienico-sanitare: este încadrată astfel întrucât constituie zona de interfată a spitalului în relatia cu serviciile tehnice si de prestatii ale localitătii, cu unitătile furnizoare de materiale si produse, cu diverse retele edilitare. Această zonă cuprinde compartimente strict separate de zonele cu cerinte de asepsie, închise accesului pacientilor si altor categorii de personal în afara celui propriu, amplasate uzual la demisolul (parterul) clădirilor spitalicesti, precum si în constructii anexe izolate, si include următoarele:

a) unele servicii tehnico-medicale (prosectură, farmacie);

b) zona gospodărească;

c) servicii tehnice;

– zona “neutră“ din punct de vedere al conditiilor igienico-sanitare: este încadrată astfel întrucât reprezintă interfata spitalului, pe componenta medicală, în relatia cu pacientii, apartinătorii si vizitatorii si are deschidere directă spre căile de circulatie auto si pietonale din zona publică a incintei spitalicesti. Compartimentele încadrate în această zonă se recomandă a fi amplasate la parter sau mezanin si includ:

a) serviciul de urgentă;

b) sectia de spitalizare de o zi;

c) ambulatoriul spitalului;

d) serviciul de primire – internări si externări;

– zona “intermediară“ din punct de vedere al conditiilor igienico-sanitare: compartimentele grupate în această zonă ocupă pozitii intermediare în ierarhia bazată pe conditii igienico-sanitare, cu precizarea că zona laboratoarelor si zona administratiei sunt segregate accesului pacientilor sau apartinătorilor, cu exceptia spatiilor de relatii (punctul de recoltare si, respectiv, secretariatul), si se vor amplasa periferic fată de zonele de circulatie principale ale acestor utilizatori. Zona neutră include următoarele compartimente si servicii:

a) laboratoarele;

b) serviciul centralizat si unitătile de explorări functionale;

c) serviciul centralizat si unitătile de roentgendiagnostic;

d) administratia si serviciile anexe pentru personal.

 

ANEXA Nr. 3

 

NORME

privind structura functională a compartimentelor si serviciilor din spital

 

CAPITOLUL I

Organizarea sectiilor medicale

 

Sectia medicală de spitalizare

Art. 1. – Sectiile medicale de spitalizare asigură cazarea si îngrijirea curentă a bolnavilor pe perioada internării în spital. Indiferent de profilul medical, sectiile de spitalizare au o structură functională asemănătoare, cu exceptia celei de pediatrie (compartimentele pentru prematuri, sugari si copii mici) si a celei de obstetrică-ginecologie (compartimentul obstetrică fiziologică si noună scuti).

Art. 2. – Sectia medicală de spitalizare va fi amplasată de preferintă pe un singur nivel. Se acceptă amplasarea pe două niveluri a sectiilor mari, care au în componentă compartimente relativ autonome.

Art. 3. – În componenta unei sectii medicale de spitalizare intră următoarele categorii de spatii:

a) saloanele pacientilor si dotările sanitare aferente;

b) încăperi pentru asistenta medicală;

c) încăperi pentru deservirea pacientilor;

d) cameră de gardă cu grup sanitar si dus;

e) diverse spatii pentru activitătile gospodăresti ale sectiei.

Art. 4. – În spitalele clinice pot fi amenajate spatii suplimentare, destinate activitătilor didactice (studentilor si cursantilor care îsi desfăsoară practica medicală sau specializarea la patul bolnavului).

Art. 5. – Salonul pentru pacienti adulti se va conforma următoarelor cerinte:

a) capacitate maximă de 6 paturi în saloane curente si maximum două paturi în rezerve;

b) arie utilă minimă de 7 m2/pat în saloane curente,

8 m2/pat în rezervă;

c) cubaj de 20 m3/pat de aer, în caz de ventilatie naturală.

Art. 6. – (1) Dotarea minimă sanitară aferentă salonului va include:

a) la saloanele cu 1-2 paturi: grup sanitar propriu/comun (dus, WC, lavoar);

b) la saloanele cu 3-4 paturi: grup sanitar propriu, comun la două saloane (dus, WC, lavoar);

c) la saloanele cu 5-6 paturi: grup sanitar propriu (WC, lavoar);

d) un dus la 15 asistati când saloanele nu sunt prevăzute cu dusuri. Sălile de dusuri pot fi grupate pe unităti de îngrijire.

(2) Pentru grupa de vârstă 3–6 ani, sectia pediatrie, se prevăd grupuri sanitare comune.

Art. 7. – Următoarele dotări minime sunt obligatorii în salon:

a) priză de oxigen la două paturi;

b) corp de iluminat, priză si sonerie la fiecare pat;

c) pat si noptieră cu dulap la fiecare pat;

d) o masă cu scaune la fiecare salon.

Art. 8. – (1) Orientarea ferestrelor salonului ventilat natural va fi după cum urmează:

a) favorabilă sau acceptabilă: sud-est, sud, nord-vest;

b) se va evita orientarea ferestrelor spre nord si nord-est (vânturi dominante reci);

c) se poate accepta orientarea spre vest si sud-vest, în cazul asigurării unei protectii corespunzătoare a ferestrelor fată de excesul de însorire.

(2) Conditionările privind orientarea ferestrelor nu mai sunt imperative la sectiile de spitalizare de bolnavi acuti (durata mică de spitalizare: 10–12 zile) si la saloanele la care se face tratarea aerului (climatizare).

Art. 9. – (1) La amenajarea salonului se vor avea în vedere si următoarele criterii:

a) paturile vor fi asezate paralel cu frontul ferestrei si vor fi accesibile pe ambele laturi lungi;

b) distanta dintre două paturi nu va fi mai mică de 0,70 m;

c) distanta dintre pat si peretele exterior va fi de cel putin 0,80 m;

d) distanta dintre pat si peretele paralel pe care se află lavoarul va fi de minimum 1,30 m.

(2) Pentru cel putin un pat dintr-un salon, circulatia liberă aferentă va permite stationarea si deplasarea în cărucior pentru persoanele cu handicap.

Art. 10. – În mod curent pentru activităti medicale din sectie se vor prevedea următoarele spatii:

a) săli pentru tratamente–pansamente, fiecare cu suprafata de 16-18 m2;

b) cabinete de consultatii, fiecare cabinet cu suprafata de 12-14 m2, amplasate numai la intrarea în sectie;

c) spatii de lucru pentru asistenti medicali (oficiu medical), cu posturi de supraveghere a bolnavilor (monitorizare, dacă este cazul), cu anexe pentru depozitarea instrumentarului si medicamentelor;

d) încăperi pentru conducerea medicală a sectiei: medic-sef, asistent-sef, raport de gardă, secretariat;

e) grupuri sanitare si vestiare pentru personal;

f) pentru unele dintre profilurile medicale, în cadrul sectiei se mai pot prevedea si alte spatii pentru activităti medicale: camere pentru investigatii, tratamente speciale, săli de interventie chirurgicală cu anexele respective si alte dotări în functie de specificul specialitătii.

Art. 11. – Încăperile necesare pentru deservirea pacientilor din componenta sectiei:

a) oficiul alimentar cu anexele sale si sala de mese;

b) camera pentru activităti de zi si primirea vizitatorilor, în functie de spatiile disponibile;

c) camera de baie (după caz si grupul de dusuri, dacă sunt solutionate centralizat).

Art. 12. – Obligatoriu, în componenta sectiei vor intra următoarele spatii pentru activitătile gospodăresti:

a) camera de spălare-sterilizare a plostilor si a altor recipiente (“ploscar“): un ploscar la 25-30 de paturi;

b) spatiu de colectare a rufelor murdare si boxă de curătenie;

c) depozit de lenjerie curată.

Art. 13. – (1) În fiecare sectie de spitalizare se desemnează o subzonă septică care la nevoie să permită izolarea si cohortarea pacientilor contagiosi si dependenti de echipamentele sectiei sau imunodeficienti, cu respectarea precautiilor de izolare.

(2) La spitalele clinice se recomandă diferentierea pe circulatie separată a zonei spatiilor destinate învătământului si conducerii medicale a sectiei de zona saloanelor pentru bolnavi.

Art. 14. – (1) Sectiile medicale pot fi organizate în sistemul unitătilor de îngrijire.

(2) O sectie de spital poate cuprinde 2-4 unităti de îngrijire, din care cel putin una va fi destinată izolării pacientilor cu risc septic.

(3) Unitatea de îngrijire include o grupare de saloane si/sau de rezerve pentru bolnavi, cu un număr constant de paturi, pentru care asistenta medicală este acordată de o echipă compusă din 5-6 asistenti medicali, 2-3 îngrijitoare, repartizate pe ture, echipa fiind coordonată de un medic. În functie de profilul medical al spitalului, capacitatea unei unităti de îngrijire poate varia între 20 si 35 de paturi.

Art. 15. – În sistemul de organizare a sectiilor pe unităti de îngrijire, anexele medicale si gospodăresti ale sectiei vor fi repartizate pe unităti de îngrijire (câte un cabinet medical, o sală de tratamente–pansamente, un post pentru asistenti medicali, un spatiu de igienizare, o cameră de zi etc.), rămânând comune spatiile conducerii sectiei, oficiul alimentar, 1-2 încăperi destinate investigatiilor si tratamentelor speciale.

 

CAPITOLUL II

Organizarea sectiei de pediatrie

 

Art. 16. – (1) Îngrijirea pacientilor copii se face obligatoriu în compartimente distincte în functie de vârstă: grupa sugari si copii de 1–3 ani, grupa copii prescolari (3–6 ani) si grupa copii scolari (6–14 ani).

(2) Compartimentul destinat unei grupe de vârstă constituie o unitate de îngrijire relativ autonomă, în cadrul căreia pe lângă spatiile de spitalizare, conformate după specificul vârstei, se mai prevăd:

a) o parte din spatiile de asistentă medicală (cele de supraveghere si tratament specific);

b) o parte din spatiile de deservire a bolnavilor (individualizate după vârsta pacientilor);

c) un spatiu de curătenie.

Art. 17. – (1) Compartimentul pentru copii scolari va fi organizat în mod asemănător cu unitatea de îngrijire pentru bolnavii adulti, astfel încât saloanele, cu grupurile sanitare aferente (separate pe sexe), vor fi identic conformate, dimensionate si mobilate si vor fi prevăzute cu anexe medicale si gospodăresti.

(2) În cadrul compartimentului va fi desemnat un sector septic incluzând 1-2 saloane sau rezerve (fiecare cu grup sanitar propriu) care să permită izolarea si cohortarea pacientilor.

(3) În plus, compartimentele pentru copii scolari vor fi dotate cu o cameră de zi, care se va amenaja pentru activităti scolare.

Art. 18. – (1) Compartimentul pentru copii prescolari (3–6 ani) va cuprinde sistemul de cazare, care va fi adaptat vârstei, în grupări de 3-4 saloane de 2-4 copii, prevăzute cu grup sanitar comun sau separat pe sexe,

cărora li se afectează un post de supraveghere pentru asistenti medicali.

(2) În cadrul compartimentului, 1-2 saloane (cu grupuri sanitare distincte) se vor specializa pentru cazurile care necesită izolare si cohortare epidemiologică.

(3) În amenajarea saloanelor pentru această grupă de vârstă se va tine seama de următoarele criterii:

a) suprafata utilă/pat în salon va fi de minimum 6 m2;

b) peretele salonului orientat spre postul asistentului medical va fi partial vitrat securizat;

c) dimensiunile mobilierului si ale obiectelor sanitare vor fi adaptate vârstei.

(4) În cadrul compartimentului se vor mai prevedea: o cameră de tratamente–pansamente proprie, un spatiu de lucru pentru personalul mediu (oficiu) si un număr de rezerve pentru copiii care se internează cu mamele.

(5) Dacă mărimea compartimentului o justifică, se poate amenaja un spatiu de joacă pentru copiii necontagiosi.

Art. 19. – Compartimentul pentru sugari si copii de 1–3 ani va fi organizat astfel:

a) se va organiza în sistemul nucleelor cu 2-3 camere (compartimentate în boxe) de 4-6 paturi, prevăzute cu un grup sanitar de igienizare si grupate la un post de supraveghere al asistentilor medicali;

b) unul din nuclee va fi destinat cazurilor care necesită izolare si cohortare epidemiologică;

c) suprafata utilă/pat în cameră va fi de 4-5 m2;

d) toti peretii vor fi vitrati în partea superioară, pentru control vizual;

e) în fiecare cameră se va prevedea o cadă cu dus de mână pentru îmbăiere;

f) pentru copiii care se internează cu mamele se prevăd rezerve având dotări sanitare specializate pentru mamă si pentru copil;

g) se acceptă amplasarea în afara compartimentului, dar în cadrul sectiei, a unor saloane pentru mamele care îsi alăptează copiii.

Art. 20. – Compartimentul pentru sugari si copii mici (0–3 ani) va fi izolat pe un circuit distinct de restul grupelor de vârstă, va avea anexe medicale si gospodăresti proprii, iar accesul dinspre exterior va fi solutionat în sistem filtru.

Art. 21. – În cadrul sectiei de pediatrie se mai amplasează următoarele categorii de spatii pentru asistenta medicală:

a) unitate specializată (nucleu) de terapie intensivă, cu configuratia prevăzută la art. 27;

b) unitate specializată pentru îngrijirea prematurilor (după caz), având în componentă saloane separate pentru cazurile cu potential septic si pentru cele fără potential septic;

c) încăperi pentru consultatii, investigatii si tratamente speciale;

d) cabinete pentru medici si anexe pentru personalul medical auxiliar;

e) spatii pentru conducerea sectiei (după caz).

Art. 22. – (1) Pentru hrănirea sugarilor si a copiilor de 1–3 ani, în sectiile de pediatrie se amenajează o bucătărie specializată (“biberonerie“ sau “bucătărie de lapte“), organizată si conformată adecvat capacitătii sectiei.

(2) Spatiile componente ale bucătăriei de lapte se dimensionează tinând seama de echipamente; alcătuirea lor urmăreste fluxul tehnologic:

a) primirea, spălarea si sterilizarea biberoanelor, cănitelor, linguritelor;

b) prepararea alimentelor: paste, piureuri, lichide dietetice, lapte;

c) umplerea biberoanelor, răcirea, distributia acestora;

d) anexe pentru depozitare;

e) camera asistentei dieteticiene.

(3) Biberoneria va avea dotările sanitare specifice activitătilor desfăsurate (autoclavă, chiuvetă, frigider, aragaz, masă destinată biberoanelor murdare, masă destinată biberoanelor sterile, casolete de transport etc.).

 

Sectia (subsectia) de obstetrică fiziologică si noună scuti (maternitate)

Art. 23. – (1) Sectiile de obstetrică-ginecologie din spitalele generale mici si mijlocii se organizează pe subsectii complet separate, de obstetrică si, respectiv, de ginecologie, pentru care se prevăd anexe medicale, de deservire a pacientilor si gospodăresti distincte.

(2) În spitalele mari sau în cele de specialitate, pentru cele două profiluri se constituie sectii diferite.

Art. 24. – Functionarea sectiei poate fi organizată în oricare dintre următoarele 3 moduri:

a) compartimente medicale distincte pentru mame si nou-născuti, în care asistenta pentru mame se face similar cu cea pentru celelalte categorii de pacienti adulti, iar pentru nou-născuti se solutionează în sistemul de pediatrie la compartimentul sugari. Cele două compartimente vor avea propriile anexe medicale, de deservire si gospodăresti specializate. Între cele două compartimente se amplasează spatiile pentru alăptare, utilizate în comun;

b) sistemul nucleelor (respectiv al unitătilor de îngrijire) mixte pentru mame si nou-născutii acestora; un nucleu este compus din două saloane pentru mame (cu câte 3-5 paturi), cu dotările sanitare aferente, care flanchează două saloane (dotate corespunzător) pentru nou-născuti si un spatiu de lucru pentru asistenti medicali (care, dimensionat ca atare, este utilizat în unele variante de organizare ca spatiu de alăptare);

c) sistemul îrooming-in“ sau de cazare a mamei si noună scutului în acelasi salon (fie în rezerve individuale, fie în saloane pentru două mame cu copiii lor), cu spatii corespunzător dimensionate si dotări sanitare specializate;

d) în sistemele prevăzute la lit. b) si c), anexele medicale si de deservire, specializate pentru cele două categorii de pacienti, se amplasează grupat în cadrul unitătii de îngrijire.

Art. 25. – (1) Indiferent de sistemul de cazare adoptat, pentru cazurile cu risc se vor diferentia compartimente (nuclee) distincte, atât pentru mame, cât si pentru noună scuti.

(2) Pentru cazurile de obstetrică patologică se amenajează saloane distincte, grupate, atât în compartimentul aseptic, cât si în cel septic.

(3) Uneori cazurile de obstetrică patologică se pot amplasa în sectia/subsectia de ginecologie. Art. 26. – (1) Sectia de obstetrică va fi amplasată la acelasi nivel si în legătură directă cu blocul de nasteri si sala de operatii pentru cezariene, recomandat fiind ca circuitul respectiv să fie distinct de căile de circulatie comune ale spitalului.

(2) La spitalele generale mici si mijlocii, blocul de nasteri se poate amplasa chiar în sectia (subsectia) de obstetrică.

 

Serviciul de primire-internare a bolnavilor

Art. 27. – Acest serviciu se organizează ca serviciu unic pe spital si are rolul de a asigura:

a) efectuarea formelor de internare;

b) examinarea medicală si trierea epidemiologică a bolnavilor pentru internare;

c) prelucrarea sanitară a bolnavilor în functie de starea lor fizică; si

d) echiparea bolnavilor în îmbrăcămintea de spital.

Art. 28. – Amplasarea serviciului de primire-internare se face în legătură directă cu accesul principal în spital, servicul de urgentă si, după caz, serviciile de spitalizare de o zi, epurare renală, chimioterapie, întreruperi de sarcină.

Art. 29. – Componentele functionale ale serviciului de primire-internare sunt:

a) unitatea de întocmire a documentelor medicale de internare;

b) compartimentul de examinări medicale, care include cabinete de consultatie specializate;

c) unitatea de igienizare sanitară;

d) unitatea de gestiune a hainelor si efectelor de spital;

e) unitatea de externare.

Art. 30. – Unitatea de întocmire a documentelor medicale de internare cuprinde în structură:

a) spatiul de asteptare prevăzut cu grupuri sanitare, cu zone separate pentru pacienti adulti si pacienti copii;

b) 2-3 birouri conexate între ele si prevăzute cu amenajări pentru relatia cu publicul (ghisee sau tejghea cu boxe).

Art. 31. – (1) Compartimentul de examinări medicale cuprinde cabinetele de consultatie, specializate după profiluri medicale, cu spatiile de asteptare si grupurile sanitare aferente.

(2) În spitalele generale este obligatoriu cel putin câte un cabinet medical pentru următoarele profiluri medicale: pediatrie, obstetrică-ginecologie si adulti.

Art. 32. – (1) Necesarul de cabinete pentru spitalele generale mari si spitalele de specialitate se determină în functie de capacitatea sectiilor cărora li se adresează.

(2) Pentru specialitatea pediatrie, numărul de cabinete nu va fi mai mic de:

a) până la 150 de paturi: 1 cabinet;

b) peste 150 de paturi: 2 cabinete;

c) peste 300 de paturi: 3 cabinete.

(3) Pentru specialitatea obstetrică-ginecologie, numărul de cabinete nu va fi mai mic de:

a) până la 50 de paturi: 1 cabinet cu două boxe;

b) până la 200 de paturi: 2 cabinete;

c) peste 200 de paturi: 3 cabinete.

(4) Pentru sectiile de adulti, numărul de cabinete nu va fi mai mic de:

a) până la 200 de paturi: 1 cabinet;

b) până la 400 de paturi: 2 cabinete;

c) peste 400 de paturi: 3 cabinete.

Art. 33. – (1) Spatiul de asteptare pentru pediatrie:

a) va fi separat de spatiul de asteptare pentru adulti;

b) va fi prevăzut cu următoarele amenajări:

– filtru de triaj epidemiologic;

– boxă de izolare destinată pacientilor copii depistati cu afectiuni contagioase – fiecare boxă de izolare va avea grup sanitar propriu si acces direct în exteriorul spitalului.

(2) La spitalele mari de pediatrie se vor amenaja 2-3 boxe de izolare.

Art. 34. – Unitatea de igienizare sanitară:

1. va cuprinde filtre de prelucrare sanitară cu grupuri sanitare aferente (prevăzute cu dus sau baie, după caz), separate pe sexe si pe cele trei categorii de pacienti: copii, parturiente/ginecopate, adulti;

2. la pediatrie spatiul de igienizare se compartimentează: pentru grupa 0–2 ani si pentru grupa 2–14 ani, accesul făcându-se direct din cabinetele de consultatii;

3. în filtrele de igienizare se prevăd boxe pentru lenjerie si efecte curate de spital.

Art. 35. – (1) Păstrarea hainelor bolnavilor pe perioada internării se face într-un depozit de efecte compartimentat, bine ventilat, legat direct de spatiile de igienizare, dar si de unitatea de externare.

(2) Depozitul de efecte va avea dotările corespunzătoare.

 

Unitatea de externare

Art. 36. – (1) Unitatea de externare se compune dintr-un spatiu prevăzut cu boxe de îmbrăcare, separate pe sexe si distincte pentru copii si nou-născuti.

(2) Dacă externarea se face centralizat, unitatea se amplasează în afara circuitului de internare, dar în legătură cu depozitul de haine de oras si cu biroul de întocmire a documentelor de spitalizare.

 

Serviciul de urgentă

Art. 37. – (1) În varianta minimă, curentă la spitalele mici si mijlocii, serviciul de urgentă trebuie să cuprindă următoarele spatii:

a) acces acoperit si închis lateral pentru autosalvări;

b) 1-2 cabinete de consultatie si tratament cu 2 (4) posturi de lucru;

c) sală de interventii chirurgicale, cu anexe pentru spălare medici si instrumente;

d) sală cu anexe pentru aparate gipsate, echipată cu aparat roentgen;

e) cameră de spitalizare provizorie, compartimentată pe sexe, de 2-6 paturi (1% din capacitatea spitalului);

f) filtre de igienizare cu boxe pentru depozitarea hainelor pacientilor, a efectelor si lenjeriei de spital;

g) post de lucru pentru asistenti medicali si anexe pentru personalul mediu;

h) sală de asteptare cu anexe pentru apartinători;

i) cabinet pentru medici de gardă, cu grup sanitar;

j) depozit de tărgi, brancarde, cărucioare.

(2) La spitalele generale mari sau la spitalele cu specific de urgentă, în cadrul serviciului creste numărul de săli de interventie, iar acesta se diversifică pe profiluri medicale (chirurgie, cardiologie, pediatrie) si poate căpăta si alte functiuni medicale:

a) sală de reanimare;

b) cabinete de investigatii si explorări;

c) laborator de teste de urgentă etc.

Art. 38. – Amplasarea serviciului în cadrul spitalului va permite colaborarea directă cu serviciul de internări, precum si legături rapide cu blocul operator, serviciul de terapie intensivă, serviciile de roentgendiagnostic si explorări functionale, laboratorul de analize medicale.

 

Compartimentul de spitalizare de o zi

Art. 39. – Compartimentul de spitalizare de o zi:

a) se organizează în spitale mijlocii si mari, pentru o capacitate de 2-3% din numărul de paturi al spitalului, dar minim pentru 12 paturi;

b) în cadrul compartimentului, după caz, se pot amplasa distinct si unităti de epurare renală, de întreruperi de sarcină, chimioterapie;

c) se amplasează în apropierea accesului principal, în legătură cu serviciul ambulatoriu, cu serviciul de urgentă si cu circuitele principale care fac legătura cu serviciile tehnico-medicale.

Art. 40. – În compartimentul de spitalizare de o zi:

a) cazarea pacientilor în compartiment se face în saloane de 2-3 paturi si rezerve;

b) aferent acestor saloane se prevăd:

– cabinet de consultatii si tratamente (eventual sală de mici interventii);

– post de lucru pentru asistenti medicali;

– mic oficiu alimentar;

– grupuri sanitare;

– boxe de lenjerie si de curătenie etc.

 

Sectorul ambulatoriu

Art. 41. – Sectorul ambulatoriu propriu spitalului acordă servicii medicale, în specialitătile pe care este profilat, pentru pacienti a căror conditie nu impune sau nu mai impune internarea.

Art. 42. – În structura functională a ambulatorului de spital se amenajează:

a) cabinete de consultatie (în specialităti din profilul spitalului si în specialităti conexe cu acestea);

b) camere pentru pansamente si tratamente curente;

c) spatii de asteptare aferente cabinetelor;

d) birou de programare si evidentă a pacientilor;

e) trusă pentru medicamente specifice (după caz);

f) anexe pentru personalul medical;

g) grupuri sanitare si boxă pentru curătenie.

Art. 43. – (1) Dimensiunea pentru cabinetele de consultatie sau camerele de tratamente curente este cuprinsă între 16 si 24 m2 si va fi diferentiată după activitătile specifice.

(2) Numărul de cabinete si anexele acestora sunt determinate de numărul de consultatii ce se preconizează a se acorda pentru fiecare specialitate.

(3) Pentru dimensionarea spatiilor de asteptare se ia în calcul încărcarea la orele de vârf, considerând o arie utilă de 1,00-1,50 m2/pacient adult si, respectiv, 1,50-2,00 m2/pacient copil cu un însotitor.

(4) Spatiile de asteptare si grupurile sanitare pentru copii se izolează de cele ale adultilor.

Art. 44. – Sectorul ambulatoriu poate fi accesibil după cum urmează:

a) direct din exterior, situatie în care va fi dotat cu anexe specifice (garderobă, punct de informatii si control acces, cabine telefonice);

b) din holul intrării principale a spitalului, caz în care pacientii vor beneficia de toate serviciile si anexele prevăzute pentru vizitatori si însotitori.

Art. 45. – Amplasarea sectorului ambulatoriu în cadrul spitalului va permite legături usor accesibile cu serviciile de investigatii-explorări si tratamente, precum si cu compartimentul de spitalizare de o zi.

 

Blocul operator

Art. 46. – Blocul operator grupează toate sălile de operatii necesare diverselor specialităti (profiluri) medicale.

În spitalele generale, profilurile medicale care utilizează blocul operator sunt: chirurgia generală, ortopedia, traumatologia si arsii, cardiologia, gastroenterologia, urologia, obstetrica, ginecologia, oftalmologia, ORL, pediatria, oncologia si serviciul de urgentă.

Art. 47. – În functie de numărul de paturi chirurgicale si tinând seama de specificul activitătilor medicale, pentru unele sectii (compartimente) se pot prevedea săli de operatii proprii în afara blocului operator centralizat, cum este cazul pentru sectia de obstetrică-ginecologie, sectia de oftalmologie, sectia de ORL, compartimentul de arsi, serviciul de urgentă.

Art. 48. – Dimensionarea blocului operator, respectiv determinarea numărului necesar de săli de operatie, se face prin raportare la numărul de paturi din sectiile si compartimentele cu profil chirurgical care îl utilizează:

a) o sală de operatie pentru 30-35 de paturi chirurgicale;

b) o sală de operatie pentru 25 de paturi pentru specialităti chirurgicale (transplant, arsi).

Art. 49. – În functie de mărimea si structura medicală a spitalului, blocul operator centralizat poate grupa 2-10 săli de operatie.

Art. 50. – La proiectarea/amenajarea blocurilor operatorii se vor lua în considerare următoarele recomandări:

a) pentru spitalele mici si mijlocii se recomandă gruparea sălilor de operatie într-un singur bloc operator;

b) în spitalele mari si foarte mari, mai ales în cele multiprofilate, se recomandă amenajarea de 2-3 blocuri operatorii distincte si specializate, amplasate mai aproape de sectiile respective de spitalizare.

Art. 51. – (1) Blocul operator poate fi sectorizat, chiar si în spitalele de mărime mijlocie, prin separarea în bloc septic si bloc aseptic, cu tratare diferentiată a sălilor de operatie si a anexelor medicale în ceea ce priveste măsurile de asepsie.

(2) În cazul blocurilor operatorii cu o singură sală de operatie, se vor aplica prescriptiile normelor Ministerului Sănătătii Publice privind ordinea de efectuare a operatiilor septice si, respectiv, aseptice.

Art. 52. – Amenajarea spatial-functională pentru blocurile operatorii diferă după mărimea acestora. Sunt considerate blocuri operatorii mici cele cu 2-4 săli de operatie, iar blocuri operatorii mari cele cu mai mult de 6 săli de operatie.

Art. 53. – Un bloc operator mic se compune din următoarele categorii de spatii:

a) spatii medicale: 2-4 săli de operatie cu anexele aferente:

– spălător-filtru pentru chirurgi;

– spălător pentru instrumente, prevăzut cu ghiseu pentru transferul instrumentelor murdare;

– spatiu de pregătire a bolnavului;

– spatiu de pregătire a materialelor (după caz);

– spatiu pentru trezirea pacientilor (comun sau compartimentat în boxe);

– cameră de odihnă pentru medici;

– cameră de lucru pentru asistenti medicali;

– laborator pentru determinări de urgentă;

– sală de aplicare a protezelor gipsate, cu anexe pentru pregătirea feselor (după caz);

– cameră de protocol operator;

– cameră pentru medici anestezisti;

b) spatii gospodăresti:

– boxă pentru depozitarea materialelor sterile si farmaceutice;

– depozit de aparate;

– spatiu de depozitare a tărgilor si cărucioarelor;

– boxă pentru curătenie si colectare – evacuarea obiectelor murdare (rufe, deseuri);

c) spatii de control si filtrare a acceselor:

– filtru pentru bolnavi (eventual cu sistem de transbordare pentru targă);

– filtru pentru personalul medical (separat pe sexe), cuprinzând vestiar si grup sanitar cu dus;

– dispecerat – programare (după caz).

Art. 54. – (1) Anexele vor fi individualizate pentru fiecare sală de operatie.

(2) Amenajarea de anexe comune la două săli de operatie se va putea face numai în cazul în care cel putin o sală a blocului operator dispune de anexe individualizate.

Art. 55. – Spatiile tehnice pentru instalatiile aferente blocului operator:

a) vor fi amplasate în afara blocului operator, dar în imediata vecinătate a acestuia;

b) vor cuprinde următoarele:

– statie de preparare a apei sterile pentru spălare chirurgicală;

– statie de preparare a gazului de narcoză;

– statie de acumulatori si cameră tablou electric;

– centrală de ventilatie si tratare a aerului (după caz).

Art. 56. – Dispunerea spatiilor si organizarea circuitelor în interiorul blocului operator se vor face pe principiul zonării după cerintele de asepsie, trecerea făcându-se gradat dinspre spatiile îneutre“ (conditii igienico-sanitare obisnuite pentru sectorul sanitar), prin cele îcurate“ (cu conditionări igienice speciale), la cele aseptice:

a) zona filtrelor de acces si zona functiunilor anexe (protocol operator, secretariat, punct de transfuzii, laborator pentru determinări de urgentă etc.) fac parte din zona “neutră“;

b) zona “curată“ cuprinde camera de pregătire preoperatorie a bolnavilor, camera de trezire a bolnavilor, spatiul de lucru al asistentilor medicali, camera de odihnă pentru medici, camera de gipsare etc.;

c) zona aseptică cuprinde sala de operatie si spatiul de spălare si echipare sterilă a echipei operatorii.

Art. 57. – În blocurile operatorii mari se acceptă cuprinderea unei statii de sterilizare proprii, distinctă de statia centrală de sterilizare care deserveste restul serviciilor din spital.

Art. 58. – Blocurile operatorii mari pot fi dotate si cu alte spatii, după cum urmează:

a) cameră de dezinfectie a aparaturii medicale mobile;

b) punct farmaceutic;

c) bănci de tesuturi;

d) post de lucru pentru medici si personal mediu anestezie;

e) mic oficiu pentru ceai, cafea, legat de zona de odihnă a personalului medical etc.

Art. 59. – (1) Dimensionarea diverselor spatii specifice este determinată de tipul de interventii chirurgicale, mărimea echipelor operatorii, mărimea blocului operator, nivelul de echipare cu aparatură, solutia generală de conformare a blocului operator, după cum urmează:

a) pentru sala de operatie dimensiunile minime variază de la 30 m2 la 40 m2 arie utilă;

b) pentru celelalte spatii medicale, aria utilă nu va fi mai mică de:

– 12 m2 – sală de spălare si îmbrăcare pentru chirurgi, pentru o sală;

– 18 m2 – sală de spălare si îmbrăcare pentru chirurgi, comună la două săli;

– 10 m2 – sală de spălare a instrumentelor;

– 12 m2 – un post de pregătire preoperatorie;

– 10 m2 – un post de trezire postoperatorie;

– 25 m2 – sală de gipsare.

(2) Înăltimea liberă a sălii de operatie va fi de 3,2 m.

(3) Usile sălilor de operatii vor avea lătimea de minimum 1,20 m.

Art. 60. – Blocul operator va avea:

a) legătură directă cu serviciul de anestezie – terapie intensivă si sterilizare centrală (dacă nu are sterilizare proprie);

b) asigurate legături usoare cu: blocul de nasteri (când acesta nu are sală proprie de operatii cezariene), serviciul de roentgendiagnostic, serviciul de urgentă, laboratorul de anatomie patologică (pentru examene extemporanee) si sectiile de spitalizare.

Serviciul de anestezie – terapie intensivă (ATI)

Art. 61. – (1) Serviciul ATI centralizează toate cazurile medicale grave, care necesită supraveghere continuă si îngrijire intensivă 24 de ore din 24.

(2) Asistenta medicală se asigură de un personal înalt calificat, cu ajutorul unei aparaturi medicale specializate (pentru compensarea si monitorizarea functiilor vitale ale organismului bolnavilor).

Art. 62. – Mărimea serviciului (numărul de paturi) variază în functie de capacitatea si profilul spitalului, astfel: a) serviciile ATI mici (sub 15 paturi), precum si cele pentru spitalele de specialitate se zonează în sector septic, respectiv în sector aseptic;

b) serviciile ATI mari, în spitalele multiprofilate, se organizează pe sectoare (unităti) distincte, după profilul medical sau după gravitatea cazurilor, prevăzându-se si un compartiment amenajat corespunzător, destinat cazurilor septice.

Art. 63. – Pentru unele profiluri medicale, dacă particularitătile procedurilor medicale si/sau numărul de paturi aferent o justifică, se pot organiza compartimente de terapie intensivă specializate, distincte de unitatea centrală, amplasate în sectiile medicale respective (sunt vizate mai ales următoarele specialităti: cardiologie si boli vasculare, pediatrie, arsi si traumatologie, transplant de organe).

Art. 64. – Spatiile componente ale serviciului ATI sunt următoarele:

a) unitătile de îngrijire – saloane sau nuclee cu spatii aferente pentru: postul de supraveghere (directă si/sau monitorizată), grupul de igienizare, depozite diverse;

b) camera de lucru pentru asistente, cuplată cu statia centrală de monitorizare si semnalizare;

c) cabinete pentru medici anestezisti, cu grup sanitar;

d) sală de mici interventii si tratamente speciale, cu anexele ei (în cazul serviciilor ATI mari);

e) depozite pentru aparatură, instrumentar, produse farmaceutice;

f) mic laborator pentru determinări de urgentă (se poate utiliza în comun cu blocul operator);

g) boxa pentru lenjerie curată;

h) spatiu sanitar pentru prelucrarea si igienizarea obiectelor de inventar, cu boxă pentru colectarea obiectelor murdare (rufe, deseuri);

i) vestiar-filtru pentru personalul medical, prevăzut cu grup sanitar si dus;

j) filtru de acces pentru pacienti si materiale, cuplat cu un spatiu (vestiar) pentru echiparea în vestimentatie de protectie a persoanelor străine serviciului (apartinători sau alt personal medical decât al sectiei).

Art. 65. – Circuitul interior al persoanelor este de tip închis pe considerente de asepsie, dar si pentru izolare fată de perturbări externe (agitatie, zgomot, vizite inoportune).

Art. 66. – (1) Unitatea (nucleul) de îngrijire intensivă se conformează si se dimensionează în raport de cazuistica proprie spitalului, respectiv de numărul de paturi afectat unei echipe de îngrijire.

(2) Capacitatea optimă cuprinde 5-6 paturi aferente unui post de supraveghere.

(3) Capacitatea maximă cuprinde:

a) 8 paturi (la mai multe paturi aferente unui post de supraveghere, îngrijirea nu se mai consideră intensivă);

b) arie utilă minimă/pat: 12 m2;

c) arie utilă minimă/post de supraveghere: între 12 m2 si 15 m2;

d) dotare sanitară aferentă: grup sanitar cu closet, lavoar si “ploscar“.

Art. 67. – (1) Modul optim de alcătuire a unei unităti de îngrijire este de tip nucleu cu camere (compartimente) de 1-2 paturi, grupate în jurul postului de supraveghere al echipei de îngrijire, prevăzut cu pereti vitrati si goluri de trecere spre acesta.

(2) Sistemul de spitalizare în saloane mari de 5-7 paturi, cu paturile izolabile prin perdele sau panouri usoare, este nerecomandat, fiind mai putin igienic.

(3) Indiferent de solutia tipologică aplicată, fiecare unitate de îngrijire din ATI va avea cel putin o rezervă de un pat cu grup sanitar pentru cazurile care necesită izolare epidemiologică severă.

Art. 68. – (1) În mod curent, mai ales la spitalele mici si mijlocii, serviciul ATI se amplasează în imediata vecinătate a blocului operator, pe acelasi nivel cu acesta.

(2) Serviciul ATI se poate amplasa si la nivel superior sau inferior fată de blocul operator (la spitalele mari si foarte mari), cu conditia realizării unei legături directe, prin scară si ascensor.

 

Serviciul de sterilizare centrală

Art. 69. – În spitale activitătile de sterilizare se centralizează cu precădere în cadrul serviciului de sterilizare centrală, cu următoarele exceptii obligatorii:

a) sticlăria si materialele de laborator se sterilizează în interiorul laboratorului;

b) produsele farmaceutice injectabile se sterilizează în cadrul farmaciei;

c) biberoanele si alt inventar mărunt legat de alimentatia sugarului se sterilizează în compartimentul biberonerie al sectiei de pediatrie.

Art. 70. – (1) Serviciul central de sterilizare va avea circuit închis pentru persoane, cu acces unic dinspre circulatiile generale ale spitalului.

(2) În cazul în care serviciul central de sterilizare se alipeste blocului operator, mai poate avea o comunicare interioară cu circulatiile acestuia (prin usă în zona “neutră“ si prin ghiseu în zona “curată“ a blocului, descrise la art. 56).

Art. 71. – În cadrul serviciului de sterilizare, spatiile se împart si se asază în flux astfel încât să se asigure circuite separate pentru instrumentarul si materialele nesterile de cele sterile, după cum urmează:

a) zona de activitate cu materiale nesterile, cuprinzând spatiile pentru primire, depozitare temporară, sortare, prelucrare primară, introducerea în aparatele sau camera de sterilizare;

b) zona de sterilizare propriu-zisă sau îzona fierbinte“;

c) zona de activitate cu materiale sterile, cuprinzând spatiile pentru scoatere din zona fierbinte si răcire, sortare, inscriptionare, depozitare, predare;

d) sectorul anexe comune: birou de evidentă, depozit de detergenti si talc (după caz), vestiar si grup sanitar cu dus pentru personal.

Art. 72. – (1) Prelucrarea primară a materialelor nesterile este diferentiată ca proceduri pentru diferite categorii de materiale (instrumentar metalic, cauciucărie, material moale) si se desfăsoară în spatii distincte (boxe, alveole, nise).

(2) Spatiile vor fi echipate cu fronturi de lucru adecvate pentru spălare, pregătirea (confectionarea) materialului moale, pudrare cu talc, ambalare, asezare pe rastele sau în casolete, conform tehnologiei impuse de tipul de aparatură de sterilizare utilizat.

Art. 73. – Zona îfierbinte“ poate fi alcătuită în două moduri:

a) fie dintr-o cameră de sterilizare (eventual două, separând sterilizarea umedă de sterilizarea uscată), asezată pe linia fluxului între zona nesterilă si cea sterilă, în care se amplasează aparatele de sterilizare si mesele pentru descărcarea casoletelor;

b) fie din chiar frontul alcătuit din aparatura de sterilizare înseriată, dacă se utilizează autoclave si echipamente cu deschidere dublă, sistem recomandat la spitalele mijlocii si mari, pentru a se asigura separarea completă a circuitului nesteril de cel steril.

Art. 74. – Sterilizarea materialelor se poate face conform normelor Ministerului Sănătătii Publice, aparatura fiind diferentiată în functie de agentul sterilizant.

Art. 75. – (1) Dimensionarea si organizarea statiei de sterilizare se vor face în functie de:

a) numărul de paturi (capacitatea spitalului) si numărul sălilor de operatie;

b) cantitatea materialului de sterilizat, pe categorii, determinată în dmc/pat/zi, corespunzător profilului spitalului;

c) tipul si capacitatea aparatelor de sterilizare;

d) durata unui ciclu de sterilizare, pe fiecare tip de aparat.

(2) Se recomandă prevederea pentru fiecare categorie de aparate a câte unuia suplimentar care să preia efectuarea operatiunilor în caz de avariere a aparatelor aflate în serviciu.

Art. 76. – (1) Serviciul de sterilizare centrală se amplasează cât mai aproape de blocul operator si trebuie să aibă legături cât mai directe cu serviciul ATI, blocul de nasteri, serviciul de urgente, laboratoarele de explorări functionale, sectiile medicale cu paturi.

(2) La spitalele cu profil chirurgical sau la cele generale cu procent mare de paturi de chirurgie, se recomandă alipirea statiei de sterilizare la blocul operator, cu crearea unui circuit specializat pentru relatia cu acesta.

(3) La spitalele generale mari si foarte mari, dacă mărimea blocului operator o justifică, se poate amenaja o statie de sterilizare proprie blocului operator, separând activitătile de sterilizare de restul spitalului.

 

Blocul de nasteri

Art. 77. – În blocul de nasteri se efectuează centralizat activitatea de asistentă medicală calificată a parturientelor pe parcursul nasterii.

Art. 78. – Modul de conformare al blocului de nasteri si locul cel mai potrivit de amplasare în cadrul spitalului sunt depedente de:

a) felul cum se organizează în cadrul spitalului, respectiv al sectiei de profil, asistenta parturientelor de la primirea în spital si până la terminarea nasterii;

b) capacitatea acestuia (numărul de nasteri/zi, rezultată din capacitatea sectiei de obstetrică prevăzută în structura spitalului);

c) sistemul adoptat pentru asistarea parturientei în timpul celor trei faze ale nasterii: travaliu, expulzie, postpartum.

Art. 79. – În principiu, un bloc de nasteri este constituit din următoarele componente spatiofunctionale:

a) compartiment de primire si prelucrare sanitară specifică (dacă activitătile nu au fost preluate de serviciul de primire-internare descris la art. 29);

b) unităti pentru nastere (o suită de spatii pentru triada de activităti specifice: travaliu, expulzie, postpartum);

c) eventual sală de operatie, descrisă la art. 56 si 59;

d) cameră de resuscitare a nou-născutului;

e) spatii de lucru pentru personal (cabinet pentru medici, cameră de lucru pentru moase, boxe pentru depozitarea instrumentarului si materialelor sterile);

f) spatii gospodăresti (mic oficiu alimentar, boxe pentru depozitarea lenjeriei si efectelor, spatiu de colectareevacuare a rufelor murdare si deseurilor);

g) filtru de acces si dotări sanitare aferente (vestiar personal cu grup sanitar si dus, compartimentat pe sexe, grup sanitar pentru paciente).

Art. 80. – (1) În blocurile de nasteri mici (2-3 unităti de nastere) nu se recomandă prevederea unei săli de operatie – pentru cezariene si alte urgente –, acestea urmând a se efectua în blocul operator centralizat sau în sala de operatii a sectiei de obstetrică-ginecologie.

(2) La blocurile de nasteri mari (peste 10 nasteri/zi) este indicată prevederea sălii de operatie în cadrul blocului, precum si a spatiului de pregătire-trezire aferent.

Art. 81. – Blocul de nasteri va avea un circuit închis, controlat prin filtre de acces.

Art. 82. – (1) Blocul de nasteri va fi compartimentat în sector septic si aseptic.

(2) Pentru spitalele mici si mijlocii, cu mai mult de 50 de paturi de obstetrică, una din unitătile de nasteri va fi individualizată ca unitate septică, va primi anexe sanitare proprii si se va izola în circuitul general al blocului de nasteri.

(3) În cadrul spitalelor de specialitate, cu sectii de obstetrică care însumează mai mult de 150 de paturi, se vor crea două blocuri de nasteri separate, dintre care unul septic.

Art. 83. – Unitatea de nastere se poate alcătui în mai multe moduri:

a) cameră de travaliu tip salon cu 2-3 paturi (14–20 m2), conectată la o sală de nasteri, prevăzută cu o nisă (boxă) pentru prelucrarea primară a nou-născutului (minimum 25 m2), urmată de o cameră cu 2-3 paturi pentru terapia postpartum, cele 3 încăperi având usi între ele. O astfel de unitate functionează si este dotată pentru un număr de aproximativ 20 de paturi de obstetrică;

b) sală unică pentru travaliu si expulzie, destinată unei singure parturiente, dotată cu pat, masă ginecologică si punct pentru toaleta nou-născutului (arie utilă de 22–25 m2); paturile pentru terapia postpartum se grupează la un loc pentru mai multe astfel de săli, în saloane de 2-3 paturi. O astfel de unitate functionează si este dotată pentru un număr de aproximativ 15 paturi de obstetrică fiziologică pentru o sală de travaliu-expulzie.

Art. 84. – Amplasarea blocului de nasteri se poate face conform următoarelor două moduri:

a) amplasarea în cadrul sectiei sau compartimentului de obstetrică (justificată la spitalele mici, dar si la spitalele generale mari, cu putine paturi de obstetrică);

b) amplasarea în apropierea blocului operator si a celorlalte servicii tehnico-medicale, pentru a înlesni cooperarea cu acestea, cooperare absolut necesară dacă spitalul are mai mult de două sectii de obstetrică. Această solutie se aplică în mod curent la spitalele de specialitate (maternităti sau blocuri materno-infantile).

 

Laboratorul de analize medicale

Art. 85. – În acest compartiment se centralizează activitătile de laborator necesare examinării produselor biologice umane pentru o mai corectă apreciere a stării de sănătate sau a stadiului de îmbolnăvire a pacientilor. Laboratorul poate deservi atât pacientii internati în spital, cât si pe cei ambulatorii.

Art. 86. – Laboratorul va fi dimensionat si structurat functional în concordantă cu mărimea si profilul spitalului, respectiv cu capacitatea sectorului ambulatoriu, dar si cu rangul spitalului în ierarhia unitătilor de asistentă medicală.

Art. 87. – Laboratorul de analize medicale se va organiza conform normelor elaborate de Ministerul Sănătătii Publice.

Art. 88. – (1) La spitatele clinice universitare, la unele spitale de specialitate cu programe asociate de cercetare (institute medicale), pe lângă laboratorul de analize curente se dezvoltă si un sector mai mic sau mai mare de laboratoare specializate de cercetare clinică si/sau paraclinică, caz în care apare si un sector mare de crestere si întretinere de animale, numit biobază.

(2) Biobaza va fi amplasată izolat, în afara clădirilor spitalului.

Art. 89. – (1) Încăperile cu activităti periculoase se vor separa si se vor delimita locurile de muncă în care operatiunile presupun degajări de noxe, prin crearea de boxe speciale sau nise de laborator.

(2) Asemănător se protejează si activitătile sau operatiunile care necesită conditii speciale de desfăsurare în ceea ce priveste mediul aseptic sau steril, ecranarea luminii, protectia fată de vibratii etc.

Art. 90. – (1) Încăperile laboratorului de analize vor fi ferite de insolare si vor avea conditii de iluminare uniformă a zonelor de lucru. Orientarea favorabilă pentru fronturile cu ferestre este nord, nord-est si nord-vest.

(2) În cazul în care nu se pot evita orientările nefavorabile, se vor lua măsuri speciale de protectie si ecranare a suprafetelor vitrate (geamuri termoabsorbante, brise-soleil).

Art. 91. – (1) Întregul laborator de analize medicale va fi amenajat în circuit închis, nefiind permis accesul altor utilizatori decât personalul propriu.

(2) Accesul pacientilor sau al personalului medical din spital este permis numai în spatiile amenajate ca atare din compartimentul de recoltare directă a produselor biologice si camera sau ghiseul pentru primirea probelor, respectiv ghiseul pentru eliberarea rezultatelor.

(3) Fiecare încăpere a laboratorului de bacteriologie, virusologie, microbiologie, biochimie va fi asigurată cu sursă de apă potabilă rece si caldă, cu iluminat electric si gaze.

Art. 92. – Amplasarea laboratorului va permite legături directe cu serviciul de explorări functionale si legături usoare cu sectiile de spitalizare, sectorul ambulatoriu, serviciul de urgentă si compartimentul de spitalizare de o zi.

 

Serviciul (laboratorul) de roentgendiagnostic

Art. 93. – Serviciul grupează centralizat toate investigatiile bazate pe utilizarea radiatiei Roentgen pentru aducerea în domeniul vizibilului a structurilor anatomice interne. Tehnicile de diagnostic fac parte dintr-un sistem mai amplu de investigatii, cel al tehnicilor de examinare imagistică.

Art. 94. – (1) Serviciul de roentgendiagnostic este una dintre unitătile nucleare ce se pot constitui în cadrul spitalelor, pentru care sunt obligatorii solicitarea si obtinerea de avize speciale, de amplasare si functionare, din partea autoritătilor responsabile cu controlul activitătilor ce folosesc radiatii nucleare.

(2) Modul de utilizare a radiatiei Roentgen pentru diagnosticul medical, conditiile ce trebuie să le îndeplinească aparatura, precum si modul de alcătuire, dimensionare si ecranare la radiatii a încăperilor sunt strict conditionate de normele de securitate nucleară – regimul de lucru cu surse de radiatii nucleare.

Art. 95. – La proiectare sau reamenajare, dimensionarea si structurarea serviciului sunt dependente de numărul si tipul de aparate radiologice ce urmează a se instala, de cerintele fluxului medical specific, de considerente de optimizare a măsurilor de radioprotectie. Pentru fiecare aparat sunt precis determinate necesarul de încăperi si conditiile tehnologice de montaj.

Art. 96. – (1) Tipurile de aparate radiologice utilizate în mod curent în serviciul de roentgendiagnostic sunt:

a) aparate de Rx-scopie si Rx-grafie, independente sau cuplate la un post comun de comandă;

b) aparate de Rx-grafie specializată (angiografie, mamografie, limfografie, radiografie dentară);

c) aparate pentru microradiofotografie (MRF);

d) aparate pentru tomografie computerizată (CT).

(2) Pentru fiecare aparat sau pentru un cuplaj de aparate se constituie o unitate functională de examinare.

Art. 97. – În structura serviciului de roentgendiagnostic intră următoarele categorii de spatii:

a) unitătile functionale de examinare (compuse din cameră de investigatie, posturile de comandă si control, boxele de dezbrăcare pentru pacienti, spatiile sanitare si tehnice aferente);

b) spatii de asteptare pentru pacienti, cu grupuri sanitare aferente;

c) spatii medicale pentru relatia cu pacientul (secretariat, cabinete de consultatii);

d) spatii pentru personal în afara relatiei cu pacientul (cabinete de lucru ale medicilor, camere de odihnă pentru personal, vestiare cu dus si grupuri sanitare);

e) spatii pentru prelucrarea si stocarea filmelor radiologice (developare, triere, uscare, citire, depozitare);

f) spatii pentru întretinere si activităti gospodăresti (cameră pentru tehnician de întretinere, depozit pentru piese de schimb, boxe pentru întretinere si curătenie etc.).

Art. 98. – Unitatea de Rx-scopie si Rx-grafie clasică, întâlnită la toate spitalele, este constituită din următoarele încăperi:

a) cele două camere de investigatie, fiecare de minimum 20 m2 (cu raportul laturilor de minimum 2/3), ecranate corespunzător la radiatii conform cu puterea aparatului;

b) camera de comandă (comună pentru cele două aparate) cu suprafata de minimum 8 m2, prevăzută cu vizoare de sticlă plumbată spre camerele de investigatie, sau vizionare directă pe monitor TV;

c) boxe de îmbrăcare-dezbrăcare pentru pacienti, pe fluxul de intrare în camerele de investigare;

d) spatiul de lucru pentru asistenti medicali (prepararea bariului, prepararea seringilor si substantelor de control injectabile) cu suprafata de minimum 6 m2, în relatie directă cu camerele de investigatie;

e) grup sanitar pentru pacient, în relatie cu camera de Rx-scopie.

Art. 99. – Pentru unitatea de angiografie, în care se efectuează cateterism vascular, nu sunt necesare boxele de dezbrăcare, dar este necesar un spatiu de pregătire a pacientului, un spatiu de spălare pentru medici si o boxă pentru spălarea instrumentarului utilizat. Camera de investigatie va avea minimum 25 m2.

Art. 100. – Unitatea de tomografie computerizată se compune din: camera de investigatie (30–35 m2), camera de comandă (minimum 15 m2) prevăzută cu vizor mare de vizionare radioprotejat, camera pentru computere (10–12 m2), camera pentru pregătirea bolnavului, boxe de dezbrăcare, camera pentru evaluare, spatiile tehnice indicate de furnizorul aparatului.

Art. 101. – Unitatea de microradiografie va cuprinde: camera de investigatie (18–20 m2), camera de comandă (care este si spatiul de lucru al persoanei care manipulează aparatul) si boxele de dezbrăcare pentru pacienti.

Art. 102. – (1) Spatiile destinate prelucrării filmelor radiologice se dimensionează după numărul de filme ce trebuie prelucrate si după tehnica utilizată (manuală sau automată).

(2) Spatiile mentionate la alin. (1) vor cuprinde: camera obscură, camera luminoasă si depozitul pentru filme neexpuse.

(3) Camera obscură trebuie să fie în legătură directă cu camerele de investigatie prin ghisee speciale de transmitere a filmului (radioprotejate si duble, de tip passecassettes).

(4) Depozitul pentru filmele neexpuse va fi protejat fată de radiatii calorice sau roentgen.

Art. 103. – (1) Amplasarea serviciului de roentgendiagnostic se face preferential la nivelurile inferioare ale clădirii (demisol, parter, etaj 1) datorită încărcării structurale mari date de greutatea aparaturii si a elementelor constructive de ecranare (plumb, tencuieli baritate).

(2) Nu există contraindicatii de amplasare a altor servicii sau compartimente ale spitalului în vecinătatea unitătilor radiologice (lateral, la nivelul superior sau la nivelul inferior), dacă se aplică măsurile normate de radioprotectie la elementele constructive de separare fată de alte spatii, conform Normelor fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 14/2000, Normelor privind radioprotectia persoanelor în cazul expunerii medicale la radiatii ionizante, aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii si familiei si al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 285/79/2002, si Normelor sanitare de bază pentru desfăsurarea în sigurantă a activitătilor nucleare, aprobate prin Ordinul ministrului sănătătii nr. 381/2004.

Art. 104. – Serviciul de roentgendiagnostic va avea legături cât mai directe posibil cu blocul operator, serviciul de urgentă, sectiile medicale si serviciul de explorări functionale.

Art. 105. – (1) La spitalele mari si foarte mari, unitătile radiologice pot fi amplasate si separat de serviciul central, în sectorul de urgente, în blocul operator, sau în sectia de ortopedie.

(2) Aceste unităti se vor trata ca practici si activităti nucleare distincte si se vor supune, ca si serviciul central, normelor fundamentale si de bază de la art. 103, precum si cerintelor de radioprotectie specifice practicii:

a) pentru radiologia de diagnostic si radiologia interventională: Normele de securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic si radiologie interventională, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 173/2003, modificat prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 291/2004;

b) pentru radioterapie: Normele de securitate radiologică în practica de radioterapie, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 94/2004;

c) pentru medicina nucleară: Normele de securitate radiologică pentru practica de medicină nucleară, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 358/2005.

 

Serviciul (laboratorul) de explorări functionale si alte investigatii anatomofiziologice complexe

Art. 106. – În cadrul acestui serviciu se grupează, centralizat pe spital, o mare varietate de tehnici de investigare, bazate pe utilizarea unor aparaturi specializate de înaltă tehnologie si care permit obtinerea de date referitoare la potentialul functional al diferitelor organe si sisteme ale corpului uman.

Art. 107. – La proiectarea sau amenajarea serviciului:

a) se vor preciza tipul si numărul de laboratoare de explorări functionale necesare (în functie de mărimea si profilul spitalului);

b) se va stabili împreună cu proiectantul modul de organizare generală a serviciului (schema de grupare a unitătilor pe compartimente);

c) se va indica aparatura medicală cu care se intentionează să se echipeze fiecare laborator (întrucât conformarea si dimensionarea spatiilor sunt dependente de prescriptiile si conditionările furnizorului de echipamente si aparate medicale).

Art. 108. – În mod uzual, în spitalele generale mijlocii si mari, unitătile de explorări functionale vor fi grupate pe compartimente, în functie de organele si sistemele anatomofiziologice investigate, astfel:

a) explorări cardiorespiratorii si cardiovasculare [electrocardiografie (EKG), diagnostic ultrasonic, probe de efort, ventilatie pulmonară, bronhoscopie etc.];

b) explorări ale functiilor digestive (tubaje gastrice si duodenale, colonoscopie, rectoscopie etc.);

c) explorări ale sistemului nervos [electroencefalografie (EEG), excitabilitate neuromusculară etc.];

d) explorări ale functiilor metabolice;

e) explorări ale functiilor renale (citoscopie, cateterism uretral etc.);

f) explorări oftalmologice;

g) explorări imagistice generale (ecografie, tomografie cu rezonantă magnetică – RMN).

Art. 109. – În cadrul serviciului:

a) laboratoarele apartinând aceluiasi compartiment se grupează pe un circuit intern care, pe lângă cabinetele destinate examinării propriu-zise, mai cuprinde: încăperi de lucru pentru medici si personal sanitar mediu, camere pentru pregătirea pacientului în vederea examinării (după caz), anexe sanitare si gospodăresti, precum si eventualele spatii tehnice aferente echipamentului medical;

b) pentru fiecare compartiment sau în comun pentru 2-3 compartimente (în functie de amploarea acestora si de schema generală de organizare a serviciului), se prevăd spatiile de asteptare pentru pacienti cu grupurile sanitare aferente, ghiseul de relatii cu pacientul (informare, programare, eliberarea rezultatelor).

Art. 110. – Evolutia tehnicilor de explorare endoscopică si laparoscopică, combinate cu proceduri terapeutice de tip chirurgical (cauterizări, extirpări, suturări), pune problema scoaterii laboratoarelor de endoscopie din cadrul compartimentelor specializate si grupării lor într-un serviciu (compartiment) autonom de endoscopie, prevăzut cu toate anexele medicale, tehnice si gospodăresti necesare; în acest caz modelul tipologic de organizare a compartimentului de endoscopie va fi mai apropiat de cel utilizat pentru blocul operator.

Art. 111. – La spitalele mari si foarte mari unele unităti de explorări functionale se pot regăsi si în componenta sectiilor medicale cu paturi, distinct de amplasarea lor în serviciul central (de exemplu: cabinet de ecografie în sectia de obstetrică-ginecologie, cabinet EKG în sectia de cardiologie).

Art. 112. – (1) Amplasarea serviciului de explorări functionale se va face în apropierea serviciului de roentgendiagnostic si a laboratorului de analize medicale.

(2) Se va asigura o legătură directă cu serviciul de urgentă, cu sectorul ambulatoriu si cu compartimentul de spitalizare de o zi.

 

Laboratoarele de medicină nucleară

Art. 113. – Procedurile medicale care utilizează pentru diagnostic si/sau terapie substante radiofarmaceutice (izotopi) se izolează de restul activitătilor medicale, constituind un serviciu distinct în cadrul spitalului: laboratorul de medicină nucleară. Acest serviciu se organizează în spitalele generale mari si foarte mari, precum si în unele spitale de specialitate, cum ar fi cele de oncologie, endocrinologie, reumatologie etc.

Art. 114. – În componenta serviciului pot intra (după caz) următoarele compartimente:

a) izotopodiagnostic (unitate de explorări cu aparatură de tip scaner sau tip scintigraf);

b) izotopoterapie (microunitate de spitalizare pentru pacienti tratati cu produse radiofarmaceutice);

c) laborator de analize medicale (pentru analiza produselor biologice de la pacientii tratati sau investigati cu izotopi);

d) laborator de preparare si dozare (dilutie) a substantelor radiofarmaceutice;

e) anexe functionale si tehnice comune pentru:

– depozitarea surselor radioactive;

– decontaminarea lenjeriei si obiectelor de inventar;

– decontaminarea personalului;

– dezactivarea deseurilor radioactive lichide si solide;

– tratarea si filtrarea aerului.

Art. 115. – Laboratorul de medicină nucleară se organizează ca o “unitate nucleară de lucru cu surse deschise“, în sensul definit de normele de securitate radiologică.

Art. 116. – (1) Laboratorul se amenajează în circuit închis, protejat prin filtre si ecluze cu control dozimetric, la intrarea în laborator si la trecerea dintr-un compartiment în celălalt.

(2) Operatiunile de transvazare a surselor cu concentratie mare se fac în nise sau boxe special amenajate.

(3) Efluentii si deseurile solide radioactive se colectează si se stochează pe durata de timp necesară dezactivării.

(4) Aerul viciat din nise, boxe sau alte zone cu posibile concentrări de particule radioactive se filtrează si se controlează înainte de evacuarea în exterior.

Art. 117. – (1) Laboratorul de medicină nucleară se amplasează la parterul sau la demisolul constructiei, sub acesta urmând a fi solutionat un spatiu tehnic propriu, delimitat fată de alte spatii comune sau de alte functiuni ale clădirii.

(2) În afara accesului dinspre căile de circulatie interioare ale spitalului, laboratorul de medicină nucleară va beneficia de un acces propriu direct din exterior, pentru aprovizionarea cu produse radiofarmaceutice si pentru expedierea deseurilor nedezactivate.

(3) Nu sunt contraindicatii în ceea ce priveste amplasarea altor functiuni spitalicesti în spatiile aflate alături sau deasupra încăperilor laboratorului.

 

Serviciul de fizioterapie si recuperare medicală

Art. 118. – Procedurile de fizioterapie si recuperare medicală, mai amplu sau mai putin dezvoltate, sunt nelipsite în structura spitalelor moderne, fie ca tratament asociat, fie ca tratament principal în cazul spitalelor de specialitate. Amploarea si structura serviciului sunt în functie de capacitatea spitalului, de profilul acestuia si, după caz, de asocierea dispensarului policlinic.

Art. 119. – Serviciul de fizioterapie si recuperare medicală poate cuprinde în structura sa următoarele compartimente:

a) cultură fizică medicală (kinetoterapie);

b) electrofototerapie;

c) hidrotermoterapie;

d) masoterapie;

e) pneumoterapie;

f) psihoterapie si terapie ocupatională.

Art. 120. – Pentru compartimentul de kinetoterapie (cultură fizică medicală) sunt necesare următoarele spatii: a) sală de gimnastică în grup (dimensionată pentru 10-12 persoane);

b) sală de gimnastică analitică (pentru 2-3 persoane);

c) sală de elongatii;

d) sală de terapie pe aparate;

e) anexe: camere pentru instructori, depozit de materiale, vestiare pentru pacienti, separate pe sexe, grupuri sanitare.

Art. 121. – (1) Compartimentul de electrofototerapie: se subîmparte pe unităti în functie de tipurile de proceduri utilizate:

a) terapie cu curenti de joasă frecventă sau ultrasunete;

b) terapie cu curenti de frecventă medie;

c) terapie cu curenti de înaltă frecventă;

d) terapie cu câmpuri electromagnetice;

e) fototerapie.

(2) În general aplicarea procedurilor de electroterapie se face în boxe de câte un pat, cuplate mai multe în cadrul unui cabinet, care va avea prevăzut si un spatiu de lucru pentru personalul medical.

(3) Procedurile cu curenti de înaltă frecventă se izolează în încăperi distincte de celelalte proceduri; de asemenea, procedurile bazate pe câmpuri electromagnetice vor avea aparatele instalate în camere individualizate protejate corespunzător.

(4) Încăperea pentru ultraviolete va fi închisă si controlată în ceea ce priveste ozonarea aerului.

(5) Compartimentul de electrofototerapie va mai cuprinde: camera de odihnă pentru personal, boxe de dezbrăcare pentru pacienti si grupuri sanitare.

Art. 122. – (1) În compartimentul de hidroterapie se grupează următoarele unităti:

a) hidrotermoterapie;

b) hidroelectroterapie;

c) hidrokinetoterapie.

(2) Unitătile de hidrokinetoterapie se amplasează împreună într-o sală mare, încălzită si ventilată corespunzător, prevăzută la intrare cu filtre-vestiar, closete si dusuri pentru pacienti, precum si o cameră cu grup sanitar pentru instructori. Bazinele mari vor avea scări si rampe comode pentru acces, balustrade de protectie la exterior, balustrade de sustinere la interior.

(3) Celelalte unităti de hidroterapie se amplasează în spatii compartimentate în boxe si aranjate în serie, accesibile pe o parte pentru pacienti (prin intermediul boxelor de dezbrăcare) si deservite pe cealaltă parte de personalul specializat.

(4) În cadrul compartimentului se mai prevăd: cameră de lucru si odihnă pentru personal, depozit pentru lenjerie umedă dotat cu aparate de uscare, depozit pentru lenjerie curată, boxă pentru materiale de curătenie.

Art. 123. – Compartimentul de masoterapie se divizează în unitate pentru proceduri umede (dus-masaj, masaj subacval) si unitate pentru proceduri uscate, astfel:

a) unitatea pentru proceduri umede se amplasează separat sau poate fi cuplată cu celelalte unităti de hidroterapie;

b) unitatea pentru masaj uscat se amplasează de regulă între compartimentul de hidroterapie si cel de cultură fizică medicală.

Masajul uscat se execută în boxe individuale înseriate, pe lângă care se prevede o cameră de odihnă pentru maseuri cu grup sanitar si dus. Masajul uscat se execută în boxe individuale înseriate, pe lângă care se prevede o cameră de odihnă pentru maseuri cu grup sanitar si dus.

Art. 124. – (1) Compartimentul de pneumoterapie poate avea în componentă o unitate de aerosoli, o unitate de inhalatii, barocameră, o unitate de gimnastică respiratorie la aparate.

(2) Unitatea de aerosoli se organizează fie într-o încăpere compartimentată în boxe pentru proceduri individuale, fie într-o sală comună pentru mai multi pacienti, dacă se fac tratamente cu ultrasonoaerosoli.

(3) Unitatea de inhalatii se poate organiza similar celei pentru aerosoli.

(4) Barocamera va fi dimensionată corespunzător pentru un grup de 18-20 de pacienti, asezati pe scaune.

(5) În cadrul compartimentului de hidroterapie se mai prevăd statii de lucru si de odihnă pentru personalul medical, grupuri sanitare, boxe pentru lenjerie curată si murdară, eventuale anexe tehnice pentru echipamente.

Art. 125. – (1) Compartimentul de psihoterapie si ergoterapie (terapie operatională) se adresează în special pacientilor care efectuează tratamente dificile si/sau de lungă durată, fiind prezent la spitale de boli cronice, spitale pentru handicapati sau la spitale generale mari si foarte mari, care au sectii de acest fel.

(2) Unitatea de psihoterapie are în componentă cabinete pentru tratament individual, sală pentru psihoterapie de grup si grupuri sanitare pentru personal si pacienti.

(3) Unitatea de terapie ocupatională cuprinde un număr de săli-atelier specializate pentru diferite activităti (lucru manual, desen-pictură, tâmplărie), camere pentru personal, depozite de materiale si grupuri sanitare.

Art. 126. – (1) În zona accesului în serviciul de fizioterapie si recuperare medicală se amplasează secretariatul de programare si luare în evidentă, cabinetele pentru medici de specialitate si pentru asistenta-sefă, garderoba pentru pacientii ambulatorii, vestiarele pentru personalul medical, depozitele de lenjerie si cele pentru diferite produse farmaceutice necesare procedurilor.

(2) Spatiile de odihnă postratament pentru pacienti se pot amplasa centralizat (în zona intrării), pentru serviciile mici, sau pe grupe de compartimente, în cazul serviciilor amplu dezvoltate.

Art. 127. – (1) Amplasarea serviciului în cadrul spitalului va asigura legăturile directe cu sectiile medicale de spitalizare (prin intermediul nodului de circulatie verticală) si cu zona de acces în sectorul ambulatoriului.

(2) Nu se permite ca serviciul să fie traversat de căile de circulatie generală ale spitalului.

(3) Dacă serviciul are în componentă un compartiment de hidroterapie este recomandabilă amplasarea lui la nivelul inferior (demisol sau parter), respectiv peste subsolul tehnic prin care se face distribuirea instalatiilor si vizitarea lor.

(4) Se poate adopta si amplasarea serviciului pe două niveluri, caz în care la nivelul superior se amplasează compartimentele uscate (electroterapie, pneumoterapie, cultură fizică medicală, psihoterapie), asigurându-se o circulatie verticală proprie (scară) între cele două niveluri.

 

Laboratorul de anatomie patologică si prosectură

Art. 128. – Serviciul este destinat efectuării de examene anatomopatologice ale pacientilor decedati (autopsie, analize de organe, tesuturi si produse biologice), dar si pentru examinări ale unor tesuturi prelevate de la pacienti vii (biopsii, punctii, extirpări chirurgicale).

Art. 129. – Cele două componente ce intră în structura serviciului, urmând a avea circuite interne relativ autonome, sunt:

a) prosectura (prelucrarea cadavrelor si autopsie); si

b) laboratoarele (histopatologie, histochimie, citologie).

Art. 130. – (1) Compartimentul de prosectură se prevede la toate tipurile de spitale.

(2) Laboratorul de anatomie patologică nu se organizează distinct la spitalele mici; în cazul acestora, sălii de autopsie i se alătură o încăpere-anexă pentru lucrări de laborator.

(3) La spitalele teritoriale judetene, de regulă, pentru utilizarea mai eficientă a personalului si aparaturii din dotare, laboratorului de anatomie patologică i se asociază laboratorul judetean de medicină legală.

(4) La spitalele clinice serviciul se poate amplifica cu spatiile necesare pentru învătământul medical de specialitate, cu respectarea normelor.

Art. 131. – Compartimentul de prosectură cuprinde următoarele spatii:

a) cameră frigorifică compartimentată în boxe pentru depozitarea cadavrelor;

b) sală de autopsie (cu unul sau două posturi de autopsie, în functie de mărimea spitalului);

c) sală pentru pregătirea cadavrelor în vederea predării acestora către apartinător;

d) spatiu pentru predarea cadavrelor către apartinător, cu acces propriu sau exterior;

e) hol de asteptare pentru apartinători, prevăzut cu grup sanitar;

f) birou pentru întocmirea documentelor de deces;

g) spatiu de odihnă si grup sanitar cu dus, pentru personal;

h) laborator aferent pentru autopsie (după caz).

Art. 132. – Compartimentul laboratoare de anatomie patologică cuprinde:

a) spatii pentru prepararea probelor si pieselor anatomice;

b) spatii pentru diverse determinări histochimice, citologice etc.;

c) cameră de microscopie si histotecă;

d) depozit sau spatiu de expunere a pieselor anatomice;

e) boxe de depozitare a reactivilor si chimicalelor;

f) camera medicului-sef;

g) anexe pentru personal.

Art. 133. – (1) Operatiunile de autopsie si cele de determinări de laborator sunt generatoare de noxe (mirosuri, degajări de vapori toxici) si implică pericol de infectare. Dotarea cu nise de laborator pentru localizarea acestora si ventilarea mecanică a încăperilor sunt obligatorii.

(2) Peretii camerelor vor fi faiantati (până la înăltimea de 2 m), restul se vopseste în ulei. Podeaua va fi prevăzută cu sifon de pardoseală si cu pantă de scurgere racordată la reteaua de canalizare. Reziduurile se dezinfectează înainte de deversare. Încăperile vor fi prevăzute cu instalatii de apă caldă si rece, instalatii electrice si dusuri pentru personal.

Art. 134. – (1) Amplasarea serviciului se face în asa fel încât să se asigure un acces direct din exterior pentru apartinători si pentru preluarea cadavrelor. În zona acestui acces se va prevedea un spatiu pentru stationarea masinii mortuare, ferit vederii dinspre saloanele bolnavilor.

(2) Accesul dinspre spital va fi amenajat cu un filtru igienico-sanitar, care să asigure izolarea circuitului intern al serviciului de restul căilor de circulatie din spital. Dinspre acest acces se vor asigura legături directe cu blocul operator si nodul de circulatie verticală al sectorului de spitalizare.

 

Farmacia

Art. 135. – (1) Farmacia este serviciul care asigură asistenta cu medicamente de uz uman a bolnavilor internati.

(2) Farmacia asigură receptia calitativă si cantitativă a medicamentelor si a altor produse de uz uman, conservarea acestora, eliberarea medicamentelor si a altor produse de uz uman conform condicilor de prescrieri,

asigură prepararea si eliberarea preparatelor magistrale si oficinale.

(3) În functie de mărimea si de profilul spitalului, farmacia poate avea sectie de sterile care trebuie să îndeplinească Regulile de bună practică de fabricatie a acestui tip de produse în conformitate cu legislatia în vigoare.

Art. 136. – Farmacia va cuprinde următoarele încăperi:

a) o încăpere destinată primirii si eliberării condicilor de prescriere a medicamentelor si materialelor sanitare, venite din sectiile spitalului;

b) oficină – încăpere destinată pregătirii condicilor de prescriptii medicale;

c) receptură – încăpere destinată preparării retetelor magistrale;

d) laborator – încăpere destinată preparării medicamentelor oficinale;

e) depozit de medicamente – care cuprinde o cameră de receptie a medicamentelor si una sau mai multe încăperi destinate depozitării medicamentelor si a altor produse de uz uman;

f) boxă pentru instalarea distilatorului;

g) spălător;

h) biroul farmacistului-sef;

i) grup social compus din vestiar, dus, spălător, toaletă.

Art. 137. – (1) Primirea medicamentelor se face în camera de receptie, urmată de depozitarea lor în spatiile destinate acestui scop.

(2) Accesul se asigură direct din exterior si se prevede cu rampă de descărcare.

(3) Camerele de depozitare se organizează pe tipuri de produse:

a) medicamente tipizate, produse din plante;

b) substante farmaceutice care se vor depozita separat

în functie de modul de ambalare;

c) produse inflamabile (alcool, eter, acetonă);

d) dispozitive medicale.

(4) Medicamentele termolabile se păstrează în frigidere.

(5) Într-o încăpere distinctă se va asigura depozitarea ambalajelor returnabile si a altor materiale necesare activitătii tehnice (flacoane, pungi, dopuri, etichete).

Art. 138. – Dacă farmacia are sectie de produse sterile injectabile, încăperile acesteia vor fi destinate si vor respecta Regulile de bună practică de fabricatie în vigoare.

Art. 139. – (1) Prepararea formulelor magistrale se face în camera denumită receptură.

(2) Laboratorul este încăperea destinată preparării produselor oficinale; când spatiul o permite, receptura si laboratorul pot functiona într-o singură încăpere.

(3) Pentru spălarea, uscarea si depozitarea veselei si ustensilelor se prevede o încăpere, accesibilă din receptură si laborator, denumită spălător.

(4) Oficina este încăperea destinată pregătirii condicilor de prescriptii medicale.

Art. 140. – (1) Sectia pentru produse sterile injectabile se proiectează conform normelor în vigoare. Ea se compune dintr-o suită de camere, ordonate tehnologic, ce alcătuiesc un circuit închis fată de restul farmaciei.

(2) Accesul personalului în camera de preparare a solutiilor sterile se face numai prin filtru, iar comunicarea dintre această cameră si celelalte spatii din fluxul de productie se asigură prin ghisee.

Art. 141. – Spatiul pentru primirea si eliberarea condicilor de prescriptii medicale este interfata farmaciei cu spitalul, locul unde accede personalul din spital pentru a prezenta condicile cu retete medicale prescrise si de unde se eliberează medicamentele si celelalte produse. Restul farmaciei este accesibil numai personalului propriu (circuit închis).

Art. 142. – În cadrul farmaciei se vor organiza următoarele încăperi:

a) biroul farmacistului-sef (amplasat în apropierea zonei de eliberare a medicamentelor);

b) camera de odihnă si vestiarul personalului, cu grup sanitar si dus;

c) camera pentru arhivarea documentelor;

d) boxa pentru materialele de curătenie si dezinfectie.

Art. 143. – (1) Farmacia va fi amplasată în spatii adecvate, evitându-se situarea ei în vecinătatea sectiilor care pot contamina sau influenta negativ calitatea medicamentelor.

(2) Farmacia trebuie să aibă o bună legătură cu toate serviciile medicale ale spitalului, de aceea va fi cât mai usor accesibilă dinspre nodul de circulatie verticală.

(3) Pentru a permite accesul direct din exterior, amplasarea favorabilă este la parter sau la etajul 1.

(4) În cazul amplasării farmaciei la etajul 1, între spatiul de receptie accesibil din exterior si restul farmaciei se va asigura o legătură directă, proprie, prin ascensorul de materiale si scară.

 

Blocul alimentar (bucătărie)

Art. 144. – Prepararea alimentelor se face centralizat pentru pacientii si însotitorii internati, precum si pentru personalul care serveste masa la spital, bucătăria dimensionându-se în functie de numărul de portii.

Art. 145. – În cadrul blocului alimentar se vor amenaja următoarele sectoare:

a) receptia si depozitarea produselor alimentare neprelucrate;

b) spatii pentru prelucrări primare;

c) spatii pentru prelucrări finale;

d) spatiu pentru depozitarea alimentelor pentru o zi (depozit de zi);

e) oficiu de distributie;

f) control dietetic;

g) anexe pentru personal.

Art. 146. – (1) Bucătăria are circuit închis, cu acces direct din exterior pentru aprovizionare si evacuarea deseurilor menajere.

(2) Interfata spre spital o constituie oficiul de distributie în care are acces personalul de îngrijire din sectiile medicale, precum si cel de deservire al cantinei (restaurantului cu autoservire).

Art. 147. – Conditiile de receptie si depozitare, prelucrare si preparare a alimentelor, modul de organizare a circuitelor bucătăriei si măsurile de protectie igienicosanitare sunt cele prevăzute în normele si prescriptiile referitoare la unitătile de alimentatie publică.

Art. 148. – Spatiile pentru depozitarea produselor alimentare neprelucrate se vor dimensiona în functie de stocul necesar pentru fiecare categorie, tinându-se seama că la unele produse de bază se face aprovizionarea pentru durate de timp mai lungi, cu scopul de a avea asigurat stocul de rezervă pentru cazuri de dificultăti de aprovizionare sau dezastre.

Art. 149. – Camerele pentru prelucrări primare:

a) vor fi în număr de minimum două, recomandabil trei (separat pentru legume, carne, peste, păsări);

b) se vor conecta direct cu spatiile bucătăriei propriuzise sau prin intermediul unui coridor intern îcurat“, neinterferat de circuitele de aprovizionare “murdare“.

Art. 150. – (1) În bucătăria propriu-zisă se vor organiza distinct următoarele zone de preparare (eventual separate prin pereti de compartimentare partială, la blocurile alimentare de mare capacitate):

a) prelucrări termice pentru mesele principale (bucătăria caldă);

b) prelucrări dietetice;

c) prelucrări pentru micul dejun (bucătărie lapte-ceai);

d) bucătărie rece.

(2) Preparatele de patiserie-cofetărie se vor prelucra într-o încăpere distinctă.

(3) Anexat direct bucătăriei se amplasează camera pentru spălat vase.

Art. 151. – (1) Modul de amenajare a oficiului de distributie a mâncării depinde de sistemul adoptat pentru livrarea acestora la sectiile de spitalizare, astfel:

a) livrarea alimentelor preparate se face pentru întreaga cantitate necesară unei sectii (în recipiente mari); în acest caz încălzirea si portionarea mâncării se fac în oficiile alimentare ale sectiilor si tot aici se spală si se păstrează vesela pentru pacienti si carturile (cărucioarele) de transport. Oficiile alimentare se vor dimensiona si se vor echipa corespunzător acestor activităti;

b) din blocul alimentar, alimentele preparate se livrează gata portionate pentru fiecare pacient, situatie în care oficiul de distributie (sau bucătăria) va fi dotat cu o linie specială de portionare si catering. În acest caz, adiacent oficiului de distributie se vor prevedea spatii, echipate cu linii mecanizate, pentru spălarea veselei întregului spital si igienizarea carturilor; carturile pentru transportul mâncării portionate vor fi izolate termic; oficiile alimentare din sectii se vor dimensiona minimal.

Se recomandă ca hrana bolnavilor să fie servită la aproximativ 30 de minute de la preparare. În caz contrar, ele trebuie mentinute la o temperatură mai mare de 60sC sau la maximum 8sC. Alimentele preparate în afara blocului alimentar vor fi transportate la rece si încălzite la minimum 60sC înainte de a fi servite bolnavilor.

(2) Este interzisă păstrarea alimentelor preparate de la o masă la alta.

Art. 152. – Dacă se adoptă sistemul de livrare pe partide, transportul alimentelor preparate de la oficiul blocului alimentar la oficiile alimentare ale sectiilor de spitalizare se poate face fie în cărucioare închise prin intermediul ascensoarelor comune, fie direct cu ascensoare de alimente (tip monte-charge), dacă oficiile sectiilor se află pe aceeasi verticală cu oficiul central de distributie.

Art. 153. – (1) Pentru stabilirea meniurilor si controlul dietelor, în apropierea bucătăriei si a oficiului de distributie se vor plasa laboratorul de dietetică, prevăzut cu un frigider pentru probe alimentare, si biroul dieteticianului.

(2) Personalul bucătăriilor sau oficiilor va fi supus controlului medical la angajare si controalelor medicale periodice. Periodicitatea controalelor si tipurile de examene care trebuie efectuate vor fi realizate conform normelor în vigoare.

(3) Asistenta dieteticiană va supraveghea zilnic starea de sănătate si de igienă individuală a personalului din blocul alimentar. Ea va investiga activ toti lucrătorii înainte de a începe munca si, dacă acestia prezintă semne de boală, îi va trimite la medic. De asemenea, orice lucrător din blocul alimentar va raporta asistentei dieteticiene aparitia în timpul lucrului a unor semne de boală care pot pune în pericol starea de sănătate a consumatorilor.

Art. 154. – Anexele pentru personalul blocului alimentar vor cuprinde următoarele amenajări:

a) vestiar cu grup sanitar si dus, separate pe sexe, amplasate lângă accesul personalului;

b) sală de mese, amplasată în relatie cu oficiul de distributie.

Art. 155. – Blocul alimentar va fi dotat cu recipiente necesare pentru colectarea, depozitarea si îndepărtarea reziduurilor menajere conform normelor.

Art. 156. – (1) Blocul alimentar se va amplasa în asa fel încât legăturile acestuia cu sectiile de spitalizare sau cu cantina personalului să nu traverseze alte zone gospodăresti pentru care cerintele de igienă sunt mai putin severe.

(2) Blocul alimentar se poate amplasa fie în clădirea principală a spitalului (la parter sau demisol), cu luarea măsurilor corespunzătoare privind protectia spatiilor spitalicesti fată de degajările de abur si mirosuri (ventilatie, sas-ecluză la accesul în spital), fie într-o clădire separată, caz în care legătura cu spitalul se va asigura printr-un coridor închis.

 

Spălătoria

Art. 157. – De regulă, spălătoria se organizează ca un serviciu unic pe spital pentru următoarele activităti: primire, dezinfectie, spălare, călcare, reparare, depozitare rufe. La organizarea spatial-functională a spălătoriei se vor respecta următoarele cerinte:

a) separarea obligatorie a circuitelor de rufe murdare si rufe curate;

b) separarea sarjelor de rufe pe categorii de provenientă;

c) diferentierea, pe întregul flux tehnologic, a liniilor de utilaje pentru rufele pacientilor copii fată de cele pentru rufele pacientilor adulti.

Art. 158. – (1) Pentru sectiile de boli transmisibile si TBC, în spălătorie se va organiza, obligatoriu, un circuit complet distinct de al celorlalte sectii ale spitalului, cu compartimentarea corespunzătoare a spatiilor pe întregul traseu de procesare a rufelor.

(2) În cazul în care sectia de boli transmisibile este plasată în pavilion separat, se va organiza o spălătorie proprie în cadrul pavilionului.

Art. 159. – (1) Dimensionarea spatiilor si echiparea cu utilaje a spălătoriei se fac în functie de capacitatea sectiilor de spitalizare, tinându-se seama si de amploarea celorlalte servicii tehnico-medicale.

(2) Pentru spitalele generale se consideră un minimum de 2,5 kg rufe pe zi si pe pat.

(3) La spitalele cu profil chirurgical sau de obstetrică-ginecologie se va lua în calcul o cantitate mai mare de rufe pe zi si pe pat, respectiv între 3 si 4 kg.

Art. 160. – (1) Organizarea spatiilor se face în flux continuu, după cum urmează:

a) camera pentru primirea si trierea rufelor murdare (în care rufele murdare, ambalate în saci, sunt aduse de personalul sectiilor si predate spălătoriei);

b) spatiu pentru dezinfectia rufelor, amenajat cu căzi de baie pentru înmuiere în dezinfectant, în număr suficient pentru a se putea separa rufele provenind de la diversele sectii. Dezinfectia se poate face si direct în utilajul mecanizat de spălare, numai dacă acest utilaj are un program special de dezinfectie, corespunzător cerintelor de igienă pentru spitale;

c) spălătoria propriu-zisă, în care se amplasează utilajele mecanizate pentru spălare si stoarcere prin centrifugare;

d) spatii pentru uscătorie si călcătorie (sală comună sau compartimentată pentru cele două operatii, separată însă de sala spălătoriei pentru a se asigura mentinerea conditiilor de igienă); uscarea si călcarea rufelor se fac mecanizat sau manual;

e) încăpere pentru repararea rufelor, amplasată între călcătorie si depozitul de rufe curate;

f) depozit de rufe curate, în care se face si sortarea, respectiv ambalarea rufelor pentru sectiile si serviciile de destinatie;

g) camera de eliberare a rufelor curate, în care are acces personalul din sectiile medicale.

(2) Anexele pentru personalul propriu vor include:

a) vestiar cu grup sanitar si dus;

b) camera de odihnă;

c) biroul responsabilului, cu controlul vizual asigurat spre camerele de primire si eliberare a rufelor.

Art. 161. – Circuitul interior al spălătoriei nu va fi traversat de alte circuite ale spitalului. Modul de amplasare a utilajelor si instalatiilor aferente va avea în vedere asigurarea conditiilor pentru întretinere usoară si rapidă (reparatii, curătare).

Art. 162. – Spălătoria se poate amplasa fie la parterul sau demisolul clădirii principale a spitalului (la primul nivel peste subsolul tehnic), caz în care se vor asigura toate măsurile pentru a nu permite pătrunderea în spatiile medicale a aburului si mirosurilor, fie în pavilion separat (eventual cu alte functiuni gospodăresti), caz în care comunicarea cu clădirea spitalului se va face printr-un coridor de legătură.

 

Depozitele centrale

Art. 163. – În cadrul unitătii sanitare trebuie să existe un spatiu central de depozitare a materialelor.

Art. 164. – (1) Depozitul central de materiale trebuie să fie conceput si amenajat corespunzător.

(2) Depozitul central de materiale se recomandă să fie o constructie separată de clădirea unitătii sanitare.

(3) Dacă se apelează la spatiile existente, încăperile se vor amenaja astfel încât să răspundă cerintelor de mai jos.

(4) Pentru încăperile amenajate ca depozit în subsoluri tehnice se va asigura o bună hidroizolatie si termoizolatie conductelor care traversează încăperile.

(5) Pentru o depozitare adecvată a materialelor de diferite tipuri se poate opta pentru o singură încăpere suficient de mare sau mai multe încăperi dotate cu mobilier corespunzător necesitătilor.

Art. 165. – Materialele sanitare se depozitează separat de cele nesanitare.

Art. 166. – (1) Spatiile de depozitare vor fi prevăzute cu utilaje frigorifice pentru păstrarea materialelor care necesită refrigerarea.

(2) Se va asigura protectia împotriva radiatiilor solare a materialelor sensibile.

(3) Se vor păstra o temperatură si un nivel de umiditate adecvate tipului de materiale depozitate.

(4) Se va asigura ventilatia naturală si/sau artificială, astfel încât să se păstreze calitatea aerului interior, conform normelor în vigoare.

(5) Finisajele vor fi făcute cu vopsea lavabilă.

(6) Pavimentul depozitului va fi neted, fără crăpături, din materiale antiderapante, rezistente la compresiune, socuri si uzură, înclinat si cu o hidroizolatie bună.

Art. 167. – (1) Accesul în spatiul de depozitare trebuie să fie suficient de larg, astfel încât să fie posibilă folosirea mijloacelor mecanice de transport si manipulare. Se recomandă ca accesul să se facă direct din exterior.

(2) În depozitul central se vor folosi mijloace mecanice adecvate de manipulare, cântărire, ridicare si distribuire a materialelor, pentru a se evita ca lucrătorii să poarte greutăti mai mari decât cele prevăzute în normele de protectia muncii în vigoare.

Art. 168. – (1) Receptionarea materialelor, verificarea si distribuirea către localizări se fac în ziua primirii, într-o zonă special destinată, denumită zona de primire. În aceeasi încăpere se predau materialele către compartimentele unitătii sanitare.

(2) Materialele care sosesc la sfârsitul programului de lucru si care nu pot fi distribuite către localizări se vor păstra în zona de primire împreună cu documentele însotitoare. Exceptie fac materialele care necesită refrigerare si care se vor pune în frigidere imediat după primirea lor.

(3) Materialele primite către localizări si sub localizări se vor aseza pe rafturi, în spatele celor deja existente în depozit, pentru ca materialele să fie folosite în ordinea intrării în depozit. Materialele cu termen de valabilitate depăsit nu se păstrează în depozit. Ele se scot din depozit si vor urma filiera de eliminare finală a deseurilor, conform reglementărilor în vigoare.

(4) Încărcăturile de pe cărucioare vor fi asigurate în timpul deplasării împotriva răsturnării sau căderii. În timpul transportului, materialele distribuite către sectiile unitătii sanitare vor fi protejate împotriva oricărei contaminări sau deteriorări, pentru a se păstra integritatea ambalajului si a produsului.

Art. 169. – Evidenta materialelor sanitare se tine pe baza catalogului materialelor folosite în unitătile sanitare.

Art. 170. – (1) Se vor respecta Normele de prevenire si stingere a incendiilor (PSI) pentru depozitarea substantelor inflamabile.

(2) Se interzice fumatul în încăperile în care sunt depozitate substante sau materiale usor inflamabile. Acest tip de materiale vor fi depozitate într-un spatiu special amenajat, cu acces separat. Substantele toxice vor fi tinute în recipiente etanse, etichetate si depozitate în conditii sigure, conform normelor în vigoare.

(3) Se vor lua măsuri de precautie pentru evitarea accidentelor de muncă la manipularea substantelor periculoase.

(4) Orice accident sau incident produs în spatiile de depozitare a materialelor va fi comunicat de îndată supervizorului depozitului, care va anunta responsabilul cu protectia muncii din unitatea sanitară.

Art. 171. – Personalul de distributie din depozit (lucrătorii) trebuie să folosească echipament de protectie (mănusi, sorturi etc.) atunci când manipulează substante potential toxice. Suprafata depozitului central trebuie să corespundă cu necesitătile de depozitare.

Art. 172. – Materialele medicale se depozitează separat de materialele nemedicale.

Art. 173. – Materialele sterile se depozitează separat de cele nesterile.

Art. 174. – Spatiile de depozitare trebuie să fie prevăzute cu instalatii frigorifice pentru materialele care necesită refrigerarea.

Art. 175. – Fiecare dintre compartimentele, laboratoarele si/sau sectiile unitătii sanitare trebuie să fie dotate cu un spatiu special destinat pentru primirea si distribuirea materialelor.

Art. 176. – În depozitul central se vor folosi obligatoriu mijloace adecvate de manipulare, cântărire, ridicare, transport si distribuire a materialelor.

Art. 177. – Depozitul central va fi dotat în mod obligatoriu cu un spatiu special amenajat pentru depozitarea substantelor toxice.

Art. 178. – Fiecare unitate sanitară va întocmi si va păstra în mod obligatoriu un catalog al materialelor folosite.

Art. 179. – Spatiile de depozitare a materialelor din cadrul sectiilor unitătii sanitare (sublocalizări) vor fi amenajate corespunzător.

 

ANEXA Nr. 4

 

NORME

privind asigurarea conditiilor generale de igienă

 

Art. 1. – Incinta spitalului (toate clădirile si anexele care asigură desfăsurarea activitătii) trebuie să fie:

a) delimitată de zonele din jur, astfel încât accesul în incintă să fie controlat;

b) zonată astfel încât sectoarele în care se desfăsoară activitătile medicale să fie separate de cele tehnice si gospodăresti;

c) prevăzută cu căi de acces pietonal si pentru autovehicule;

d) prevăzută cu o zonă verde cu o suprafată de minimum 20 m2/pat.

Art. 2. – Distantele minime fată de alte clădiri sau surse de nocivităti din mediu vor asigura un perimetru de protectie sanitară care să evite depăsirea valorilor normate privind calitatea aerului si nivelul de zgomot exterior.

Art. 3. – (1) Finisajele încăperilor de spital în care stationează sau se deplasează bolnavii ori în care se desfăsoară activităti medicale vor fi:

a) lavabile;

b) rezistente la dezinfectante;

c) rezistente la decontaminări radioactive (după caz);

d) fără asperităti care să retină praful;

e) bactericide (în spatiile aseptice);

f) negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne suspendate în aer;

g) rezistente la actiunea acizilor (în laboratoare si săli de tratamente).

(2) Se interzice folosirea materialelor de finisaj care prin alcătuirea lor sau prin modul de punere în operă pot favoriza dezvoltarea de organisme parazite (artropode, acarieni, mucegaiuri) sau a substantelor nocive ce pot periclita sănătatea omului.

(3) Este interzisă amenajarea de tavane false în spatiile frecventate de bolnavi.

(4) Unghiurile dintre pardoseală si pereti trebuie să fie concave.

(5) Se interzice mochetarea pardoselilor.

Art. 4. – (1) Toate încăperile din spital în care au acces bolnavii vor beneficia, în măsura posibilitătilor, de lumină naturală.

(2) La proiectarea sau reamenajarea spitalului, ferestrele din încăperile unde au acces bolnavii vor fi astfel dimensionate încât să asigure următoarele rapoarte specifice între aria ferestrelor si suprafata pardoselii:

a) 1/3–1/4 în săli de operatie, de nastere, de tratamente si laboratoare;

b) 1/4–1/5 în saloane pentru alăptare, nou-născuti, sugari si farmacii;

c) 1/4–1/6 în cabinete de consultatii si saloane pentru bolnavi;

d) 1/5–1/8 în spatii de lucru, bucătării si spatii de sterilizare;

e) 1/6–1/7 în săli de asteptare si de fizioterapie.

Art. 5. – (1) Iluminatul artificial este obligatoriu în toate încăperile din spital unde au acces utilizatorii.

(2) Spitalul va fi dotat cu grup electrogen propriu pentru a se asigura continuarea activitătii în cazul întreruperii distributiei energiei electrice.

Art. 6. – În încăperile pentru bolnavi (saloane cu paturi, rezerve), instalatiile si corpurile de iluminat vor fi amplasate în asa fel încât să asigure functionarea corespunzătoare a următoarelor sisteme de iluminat normal:

a) iluminat general;

b) iluminat local la pat, pentru lectură;

c) iluminat local la pat, pentru examinarea si îngrijirea bolnavilor;

d) iluminat pentru supraveghere în timpul noptii.

Art. 7. – (1) În cazul în care în toate încăperile spitalului în care au acces utilizatorii nu există sisteme mecanice autorizate de ventilatie, se vor asigura conditii pentru ventilatia prin aerisire.

(2) Pentru aerisirea permanentă pe timpul verii, ferestrele vor fi astfel construite încât să permită deschiderea partială a treimii sau jumătătii superioare a acestora.

Art. 8. – (1) Ventilatia mecanică se va asigura cu predilectie în sălile de tratament al pacientilor, în unitătile de tratament intensiv, în spatiile de izolare, în blocurile de operatie si în grupurile igienico-sanitare.

(2) Este obligatorie asigurarea ventilatiei mecanice prin exhaustare în spatiile prevăzute în normele de protectie a muncii.

(3) Pentru protectia mediului este obligatorie dotarea echipamentelor de ventilatie mecanică prin exhaustare cu dispozitivele de filtrare prevăzute de norme.

Art. 9. – (1) Se recomandă dotarea blocurilor operatorii (cu precădere pentru compartimentele de transplant, mari arsi, chirurgie pe cord deschis, imunodepresati), a serviciilor de terapie intensivă si a unitătilor de prematuri din spitalele existente la data intrării în vigoare a prezentelor norme cu instalatii de tratare specială a aerului (în cazul în care spitalul nu este încă dotat cu astfel de instalatii).

(2) Instalatia specială de tratare a aerului din dotarea compartimentelor mentionate la alin. (1) va trebui să functioneze cu 100% aer exterior si 3 trepte de filtrare, din care ultima treaptă prin filtru de tip HEPA sau superior.

Art. 10. – Spitalul trebuie să aibă asigurat accesul la apă potabilă prin cel putin una dintre variantele următoare:

a) racord la sistem public;

b) sistem individual din sursă proprie.

Art. 11. – (1) Indiferent de sursă, calitatea apei va trebui să corespundă normelor în vigoare.

(2) Indiferent de scop, se interzice racordarea spitalului la retele de ape industriale.

Art. 12. – Se recomandă ca pentru spitalele cu 400 de paturi si mai mult să se prevadă o sursă proprie de apă (put), calitatea apei urmând a corespunde normelor în vigoare.

Art. 13. – Pentru siguranta în consum a spitalelor alimentate cu apă potabilă din reteaua publică, racordarea se va face prin două bransamente. Pe aceste bransamente, în căminele de apometru se vor monta ventile de retinere pentru a permite circulatia apei într-un singur sens (de la reteaua publică spre spital).

Art. 14. – (1) Pentru asigurarea continuă a necesarului de apă, spitalele vor fi dotate cu rezervoare de acumulare dimensionate astfel încât să asigure o rezervă de consum de 1–3 zile.

(2) Rezervoarele vor fi amplasate în circuitul general al apei, astfel încât aceasta să fie în permanentă proaspătă.

(3) În afara rezervei de consum se va asigura o rezervă de apă de incendiu, care să permită functionarea hidrantilor interiori timp de 10 minute si a celor exteriori timp de 3 ore.

Art. 15. – (1) Pentru a asigura în permanentă debitele si presiunile necesare functionării optime a instalatiilor de alimentare cu apă si de combatere a incendiilor se vor prevedea statii de ridicare a presiunii (de pompare), racordate la rezervoarele de acumulare.

(2) Instalatiile vor fi astfel alcătuite încât să nu permită stagnarea apei si impurificarea ei cu rugină sau microorganisme.

Art. 16. – Fiecare salon si rezervă de bolnavi, cabinet de consultatie, sală de tratamente va fi prevăzut/prevăzută cu lavoar amplasat cât mai aproape de intrarea în încăpere; lavoarul va fi suficient de mare pentru a preveni stropirea si va fi prevăzut cu următoarele:

a) baterie de amestecare a apei calde cu rece, prevăzută cu robinet manevrabil cu cotul;

b) dispenser de săpun lichid;

c) suport/dispenser de hârtie-prosop;

d) dispenser de lotiune pentru îngrijirea mâinilor personalului (dacă nu este distribuită în flacoane individuale).

Art. 17. – Materialele folosite pentru constructia instalatiilor interioare de apă potabilă rece si caldă, pentru constructia rezervoarelor de stocare sau de transport, a recipientelor de stocare sau de transport trebuie să corespundă cerintelor legale privind utilizarea în contact cu apa potabilă.

Art. 18. – (1) Alimentarea cu apă caldă menajeră a spitalului se face centralizat, de la centrala termică sau punctul termic propriu.

(2) Pentru mentinerea unei temperaturi constante a apei calde menajere, precum si pentru evitarea risipei de apă punctul termic va fi prevăzut cu pompe pentru recircularea apei calde menajare.

Art. 19. – Apa caldă se va distribui în program continuu la toate punctele de distributie prevăzute cu lavoare, căzi/cădite de baie, dusuri.

Art. 20. – Instalatia de apă caldă va fi astfel construită încât să permită accesul usor pentru dezinfectia rezervoarelor, turnurilor de răcire si condensatoarelor.

Art. 21. – (1) Apele uzate evacuate din spital sunt: menajere obisnuite (de la grupurile sanitare), menajere cu nisip, pământ si grăsimi (de la bucătărie si spălătorie), acide (de la laboratoare), radioactive (de la laboratoare de medicină nucleară), contaminate cu agenti patogeni (de la sectii de boli infectioase si laboratoare de bacteriologie), pluviale.

(2) Apele uzate din spital se colectează prin retele interioare separate si se evacuează în reteaua de canalizare a incintei, după tratarea celor care nu corespund normativelor în vigoare, după cum urmează:

a) apele uzate cu nisip, pământ si grăsimi vor fi trecute mai întâi prin separatoare;

b) apele uzate de la sectiile de gipsare vor fi decantate în decantoare locale;

c) apele uzate radioactive vor fi decontaminate în instalatii de tratare si rezervoare de stocare, alcătuite conform prescriptiilor din norme;

d) apele uzate suspect radioactive vor fi dirijate spre rezervoare de retentie si, după un control al radioactivitătii, vor fi evacuate la canalizarea publică sau tratate;

e) apele uzate de la sectiile de boli infectioase si/sau de la laboratoarele care lucrează cu produse patologice sau care prin specificul lor contaminează apele reziduale cu agenti patogeni se vor dirija spre o statie de dezinfectie locală, în care se vor neutraliza agentii nocivi, conform normelor Ministerului Sănătătii Publice.

Art. 22. – Absenta în zonă a unor sisteme publice de canalizare se acceptă numai pentru spitale mici rurale si unele asezăminte de postcură, caz în care unitătile sanitare respective vor fi prevăzute cu instalatii proprii pentru colectarea, tratarea si evacuarea apelor uzate, executate si exploatate astfel încât să nu provoace poluarea solului, a apelor sau a aerului.

Art. 23. – Pentru evacuarea apelor pluviale spitalul va dispune de instalatiile necesare care vor fi exploatate astfel încât să prevină băltirile favorabile dezvoltării tântarilor.

Art. 24. – (1) Compartimentele spitalului se dotează obligatoriu cu echipamente frigorifice, după cum urmează:

a) camere reci:

– bucătăria;

– prosectura;

b) frigidere tip domestic:

– maternitatea (produse imunobiologice – vaccinuri, imunoglobuline);

– punctul de transfuzii (sânge si derivate de sânge, teste de laborator);

– laboratorul de analize medicale (teste);

– farmacia (specialităti perisabile);

– sectia de terapie intensivă;

– sectiile de spitalizare – minimum 1 frigider de cel putin 90 de litri la 20 de paturi de spital;

c) congelatoare tip ladă:

– laboratorul;

– banca de tesuturi si organe.

Art. 25. – Unitatea sanitară trebuie să aplice planul de gestionare a deseurilor rezultate din activitatea medicală, în conformitate cu reglementările legale în vigoare privind managementul deseurilor periculoase.

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

REGULAMENT

privind modificarea si completarea Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 4/2005 privind regimul valutar, cu modificările si completările ulterioare, precum si abrogarea Normei Băncii Nationale a României nr. 5/2005 privind autorizarea operatiunilor valutare

 

Având în vedere că, începând cu data de 1 septembrie 2006, toate operatiunile valutare de capital, inclusiv cele cu instrumente financiare tranzactionate în mod curent pe piata monetară, se efectuează în mod liber între rezidenti si nerezidenti,

în baza art. 10 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004,

Banca Natională a României emite prezentul regulament.

Art. I. – Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 4/2005 privind regimul valutar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 8 aprilie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Alineatul (2) al articolului 2 se abrogă.

2. Alineatul (1) al articolului 7 va avea următorul cuprins:

“Art.7. – (1) În aplicarea prezentului regulament, Banca Natională a României elaborează norme privind: (i) functionarea pietei valutare interbancare, (ii) efectuarea operatiunilor de schimb valutar, (iii) importul si exportul fizic de instrumente de plată sub formă de numerar, (iv) măsurile de salvgardare care pot fi luate ca urmare a liberalizării operatiunilor valutare de capital.“

3. La articolul 7, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) Pentru situatii care excedează cadrului reglementat de prezentul regulament, pe bază de fundamentare, Banca Natională a României se pronuntă în conformitate cu principiile stabilite prin regulament si prin celelalte dispozitii legale aplicabile.“

Art. II. – Norma Băncii Nationale a României nr. 5/2005 privind autorizarea operatiunilor valutare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 8 aprilie 2005, cu modificările si completările aduse prin Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 6/2005, se abrogă.

Art. III. – Prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006.

Art. IV. – Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 4/2005 privind regimul valutar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 8 aprilie 2005, cu modificările si completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament, va fi republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucuresti, 1 august 2006.

Nr. 4.

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind nivelul ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României, valabil în luna august 2006

 

Având în vedere prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României si tinând seama de evolutiile macroeconomice si monetare recente,

Banca Natională a României hotărăste:

Pentru luna august 2006, nivelul ratei dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României este de 8,75% pe an.

 

Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucuresti, 1 august 2006.

Nr. 15.