MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 710         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 18 august 2006

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.026. – Hotărâre pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 591/1993 privind măsurile pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 61/1993 referitoare la gestionarea fondurilor, stabilirea si plata alocatiei de stat pentru copii

 

1.028. – Hotărâre privind cerintele minime de securitate si sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

 

1.032. – Hotărâre privind aprobarea stemei comunei Helesteni, judetul Iasi

 

1.036. – Hotărâre privind modificarea valorilor de inventar ale unor bunuri din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale – Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală Bacău

 

1.037. – Hotărâre privind modificarea denumirii, datelor de identificare si a valorii de inventar ale unui bun imobil aflat în domeniul public al statului si în administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale – Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală Covasna

 

1.038. – Hotărâre privind modificarea valorii de inventar a unui bun imobil din domeniul public al statului, aflat în administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale – Agentia Natională pentru Ameliorare si Reproductie în Zootehnie “Prof. dr. G. K. Constantinescu“

 

1.044. – Hotărâre privind transmiterea unei părti dintr-un imobil din administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării în administrarea Serviciului Român de Informatii

 

1.045. – Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.155/2005 privind transmiterea unui teren, proprietate publică a statului, din administrarea Agentiei Domeniilor Statului în administrarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 26 noiembrie 2002, definitivă la 26 februarie 2003, în Cauza Mosteanu si altii împotriva României (Cererea nr. 33.176/1996)

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 591/1993 privind măsurile pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 61/1993 referitoare la gestionarea fondurilor, stabilirea si plata alocatiei de stat pentru copii

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 44/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei

în vederea cresterii copilului si a Legii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. – Hotărârea Guvernului nr. 591/1993 privind măsurile pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 61/1993 referitoare la gestionarea fondurilor, stabilirea si plata alocatiei de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 februarie 2000, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

“Art.1. – (1) Fondurile destinate plătii alocatiei de stat pentru copii, care, potrivit Legii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat, precum si cheltuielile de transmitere a drepturilor se stabilesc si se prevăd în bugetele de venituri si cheltuieli ale ministerelor si ale altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale cu sarcini în acest domeniu si se gestionează distinct, după cum urmează:

a) creditele bugetare destinate plătii alocatiei de stat pentru copiii care nu urmează o formă de învătământ organizată în conditiile legii, precum si cele pentru copiii cu handicap vizual se gestionează de Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei;

b) creditele bugetare pentru plata alocatiei de stat pentru copiii care urmează învătământul general obligatoriu, pentru cei care sunt Onscrisi în unitătile scolare si întrerup temporar scolarizarea din motive de sănătate dovedite cu certificat medical, precum si pentru copiii în vârstă de până la 18 ani si tinerii în vârstă de peste 18 ani, care urmează una dintre formele de învătământ organizate în conditiile legii, se gestionează de Ministerul Educatiei si Cercetării;

c) creditele bugetare pentru plata alocatiei de stat pentru copiii în vârstă de până la 18 ani si tinerii în vârstă de peste 18 ani, care urmează cursurile învătământului liceal sau profesional în unitătile scolare din subordinea/coordonarea altor organe ale administratiei publice centrale de specialitate, inclusiv militare, organizate în conditiile legii, se gestionează, după caz, de ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate care au în subordine/coordonare aceste scoli;

d) creditele bugetare pentru plata alocatiei de stat pentru copiii cu handicap, cu exceptia celor cu handicap vizual, se gestionează de Autoritatea Natională pentru Persoanele cu Handicap. Începând cu data de 1 ianuarie 2007, gestionarea creditelor se realizează numai pentru acordarea alocatiei de stat pentru copiii cu handicap care au împlinit vârsta de 3 ani.

(2) Alocatia de stat pentru copiii cu handicap care au “mplinit vârsta de 3 ani se acordă în cuantum majorat de 100%.“

2. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

“Art.2. – (1) Alocatia de stat pentru copii se acordă pe bază de cerere întocmită de reprezentantul legal al copilului, însotită de originalul si copia certificatului de nastere al copilului, copia de pe actul de identitate al reprezentantului legal, documentele din care să rezulte situatia juridică a copilului fată de reprezentantul legal, precum si, după caz, de alte documente justificative stabilite prin instructiunile emise potrivit art. 10.

(2) Cererile pentru stabilirea alocatiei de stat pentru copii si actele din care rezultă îndeplinirea conditiilor legale de acordare a acestui drept se depun si se înregistrează după cum urmează:

a) la primăria comunei, orasului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucuresti, pe a cărei/căruia/cărora rază îsi au domiciliul sau resedinta, după caz, reprezentantii legali, pentru copiii prevăzuti la art. 1 alin. (1) lit. a);

b) la unitătile scolare unde sunt Onscrisi copiii prevăzuti la art. 1 alin. (1) lit. b) si c);

c) la directiile generale de asistentă socială si protectia copilului judetene, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti, pentru copiii prevăzuti la art. 1 alin. (2).

(3) Institutiile prevăzute la alin. (2), care primesc documentele pentru stabilirea dreptului la alocatia de stat pentru copii, au obligatia să aplice stampila proprie pe versoul originalului certificatului de nastere.

(4) În situatia în care se face transferul de la un ordonator de credite la altul dintre cei prevăzuti la art. 1 alin. (1), stabilirea si plata drepturilor de alocatie de stat pentru copii se aprobă pe baza dovezii încetării plătii de către institutia care a efectuat anterior plata.

(5) Primăriile prevăzute la alin. (2) lit. a) au obligatia de a depune lunar cererile înregistrate la directiile de muncă, solidaritate socială si familie judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.“

3. După articolul 2 se introduce un nou articol, articolul 21, cu următorul cuprins:

“Art.21. – (1) Acordarea sau neacordarea alocatiei de stat pentru copii se stabileste, după caz, prin decizie a directorului executiv al directiei de muncă, solidaritate socială si familie judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, directorului sau comandantului unitătii scolare ori a directorului executiv sau, după caz, a directorului general al directiei generale de asistentă socială si protectia copilului.

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) se transmite reprezentantului legal al copilului în termen de 10 zile de la emitere.

(3) Decizia prevăzută la alin. (1) se poate ataca potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.“

4. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

“Art.4. – (1) Pentru copiii care urmează o formă de învătământ organizată în conditiile legii, iesirea din sistemul de plată al Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei se face începând cu luna septembrie, pe baza situatiei centralizatoare întocmite de inspectoratul scolar judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, din acea lună fiind preluati în sistemul de plată al Ministerului Educatiei si Cercetării, în conditiile legii.

(2) Situatia centralizatoare prevăzută la alin. (1) se transmite la directia de muncă, solidaritate socială si familie judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti, de către inspectoratele scolare judetene, respectiv al  municipiului Bucuresti, până cel târziu la data de 20 septembrie a fiecărui an.

(3) Stabilirea si plata alocatiei de stat pentru copiii care frecventează unităti si institutii de învătământ particulare se fac de către Ministerul Educatiei si Cercetării, dacă acestea sunt organizate si functionează provizoriu, în conditiile legii, pe baza autorizării, până la acreditarea lor.

(4) Copiii de vârstă scolară care nu urmează o formă de învătământ organizată în conditiile legii rămân în plata drepturilor în sistemul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei.“

5. Articolul 10 va avea următorul cuprins:

“Art.10. – Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale cu atributii în stabilirea si plata alocatiei de stat pentru copii, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, pot emite instructiuni privind aplicarea prezentei hotărâri, care se aprobă prin ordin al ministrului sau al conducătorului organului administratiei publice centrale de specialitate.“

Art. II. – În cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 591/1993 privind măsurile pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 61/1993 referitoare la gestionarea fondurilor, stabilirea si plata alocatiei de stat pentru copii, sintagma Ministerul Educatiei Nationale se va înlocui cu sintagma Ministerul Educatiei si Cercetării, iar sintagma directiile generale de muncă si protectie socială judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, se va înlocui cu sintagma directiile de muncă, solidaritate socială si familie judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.

Art. III. – Hotărârea Guvernului nr. 591/1993 privind măsurile pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 61/1993 referitoare la gestionarea fondurilor, stabilirea si plata alocatiei de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 februarie 2000, cu modificările si completările aduse prin prezenta hotărâre, se va republica dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul educatiei si cercetării,

Dumitru Miron,

secretar de stat

p. Ministrul administratiei si internelor,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 august 2006.

Nr. 1.026.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind cerintele minime de securitate si sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – Prezenta hotărâre stabileste cerintele minime de securitate si sănătate în muncă privind utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare definite la art. 4.

Art. 2. – Prevederile Legii securitătii si sănătătii în muncă nr. 319/2006 se aplică în întregime domeniului prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive si/sau specifice cuprinse în prezenta hotărâre.

Art. 3. – Prezenta hotărâre nu se aplică:

a) cabinei soferului sau cabinei de comandă în cazul vehiculelor si masinilor;

b) sistemelor informatice de la bordul mijloacelor de transport;

c) sistemelor informatice destinate în principal utilizării publice;

d) sistemelor portabile care nu se utilizează în mod prelungit la postul de lucru;

e) masinilor de calculat, caselor de marcat si oricărui echipament prevăzut cu un mic dispozitiv de afisare sau de măsurare a datelor, necesar pentru utilizarea directă a acestui echipament;

f) masinilor de scris de conceptie clasică, de tipul “masini de scris cu fereastră“.

Art. 4. – În sensul prezentei hotărâri, termenii si expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) echipament cu ecran de vizualizare – ecran de vizualizare grafic sau alfanumeric, indiferent de procedeul de afisare folosit;

b) post de lucru – ansamblu care cuprinde un echipament cu ecran de vizualizare, prevăzut cu tastatură, sau un dispozitiv de introducere a datelor si/sau un program care stabileste interfata operator/masină, accesorii optionale, periferice, inclusiv unitate de dischetă si/sau unitate optică, telefon, modem, imprimantă, suport pentru documente, scaun, masă sau suprafată de lucru, precum si mediul de muncă înconjurător;

c) lucrător – orice persoană angajată, definită conform prevederilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 319/2006, care foloseste în mod obisnuit un echipament cu ecran de vizualizare pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru.

 

CAPITOLUL II

Obligatiile angajatorilor

 

Art. 5. – Angajatorii au obligatia de a face o analiză a posturilor de lucru pentru a evalua conditiile de securitate si sănătate oferite lucrătorilor, în special în ceea ce priveste eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice si solicitare mentală.

Art. 6. – Angajatorii trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a remedia riscurile constatate pe baza analizei care face obiectul art. 5, tinând seama de efectele suplimentare si/sau combinate ale riscurilor identificate.

Art. 7. – Angajatorii trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca posturile de lucru să îndeplinească cerintele minime prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 8. – Angajatorul trebuie să planifice sarcinile lucrătorului astfel încât folosirea zilnică a ecranului de vizualizare să fie întreruptă periodic prin pauze sau schimbări de activitate, care să reducă suprasolicitarea în fata ecranului de vizualizare.

 

CAPITOLUL III

Informarea, instruirea, consultarea si participarea lucrătorilor

 

Art. 9. – (1) Cu respectarea dispozitiilor art. 16 si 17 din Legea nr. 319/2006, lucrătorii trebuie să fie informati asupra tuturor aspectelor legate de securitatea si sănătatea la postul de lucru, în special asupra măsurilor aplicabile posturilor de lucru, măsuri implementate conform art. 5, 6, 8 si 12–16.

(2) Lucrătorii sau reprezentantii lor trebuie să fie informati cu privire la toate măsurile de securitate si sănătate luate potrivit prezentei hotărâri.

Art. 10. – Fără a aduce atingere prevederilor art. 20 si 21 din Legea nr. 319/2006, fiecare lucrător trebuie să fie instruit cu privire la modalitătile de utilizare a postului de lucru înainte de a începe acest tip de activitate si ori de câte ori organizarea postului de lucru se modifică semnificativ.

Art. 11. – Consultarea si participarea lucrătorilor si/sau a reprezentantilor acestora privind problemele la care se face referire în prezenta hotărâre se desfăsoară în conformitate cu prevederile art. 18 si 19 din Legea nr. 319/2006.

 

CAPITOLUL IV

Protectia ochilor si a vederii

 

Art. 12. – Lucrătorii trebuie să beneficieze de un examen corespunzător al ochilor si al vederii, efectuat de o persoană care are competenta necesară:

a) înainte de începerea activitătii la ecranul de vizualizare, prin examenul medical la angajare;

b) ulterior, la intervale regulate;

c) ori de câte ori apar tulburări de vedere care pot fi cauzate de activitatea la ecranul de vizualizare.

Art. 13. – Lucrătorii beneficiază de un examen oftalmologic, dacă rezultatele examenului prevăzut la art. 12 arată că acesta este necesar.

Art. 14. – Dacă rezultatele examenului prevăzut la art. 12 sau ale examenului la care face referire art. 13 arată că este necesar si dacă nu se pot utiliza dispozitive normale de corectie, lucrătorilor trebuie să li se furnizeze dispozitive de corectie speciale, care să corespundă activitătii respective.

Art. 15. – Măsurile luate potrivit art. 12–14 nu trebuie să implice în nici un caz costuri financiare pentru lucrători.

Art. 16. – Protectia ochilor si a vederii lucrătorilor poate fi asigurată din punctul de vedere al costurilor în cadrul sistemului national de sănătate, în conformitate cu legislatia în vigoare.

 

CAPITOLUL V

Sanctiuni

 

Art. 17. – Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea contraventională, civilă sau penală, după caz.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 18. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.

*

Prezenta hotărâre transpune Directiva 1990/270/CEE privind cerintele minime de securitate si sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 156/1990.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul economiei si comertului,

Eugen Tapu-Nazare,

secretar de stat

Ministrul sănătătii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul integrării europene,

Anca Daniela Boagiu

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 august 2006.

Nr. 1.028.

 

ANEXĂ

 

CERINTE MINIME

 

OBSERVATIE PRELIMINARĂ

Obligatiile prevăzute în prezenta anexă se aplică în vederea realizării obiectivelor prezentei hotărâri si în măsura în care, pe de o parte, elementele avute în vedere sunt prezente la postul de lucru si, pe de altă parte, cerintele sau caracteristicile intrinseci ale sarcinii de muncă nu împiedică acest lucru.

1. Echipament

a) Comentarii generale

Utilizarea acestui echipament nu trebuie să prezinte riscuri pentru lucrători.

b) Ecran de vizualizare

Caracterele de pe ecran trebuie să fie bine definite si distincte, de dimensiuni corespunzătoare si cu spatiu suficient între caractere si între rânduri.

Imaginea de pe ecran trebuie să fie stabilă, fără fenomene de scânteiere sau alte forme de instabilitate.

Strălucirea si/sau contrastul dintre caractere si fondul ecranului trebuie să poată fi usor de reglat de către operator si usor de adaptat conditiilor ambiante.

Pentru a se adapta nevoilor operatorului, ecranul trebuie să poată fi orientat si înclinat cu usurintă.

Trebuie să fie posibilă utilizarea unui postament separat sau a unei mese reglabile pentru ecran.

Ecranul nu trebuie să prezinte străluciri supărătoare sau reflexii care ar putea deranja utilizatorul.

c) Tastatură

Tastatura trebuie să fie înclinabilă si separată de ecran, astfel încât să permită lucrătorului găsirea unei pozitii de lucru confortabile, care să evite oboseala bratelor si mâinilor.

Spatiul din fata tastaturii trebuie să fie suficient pentru a permite sprijinirea mâinilor si bratelor operatorului.

Pentru a evita reflexiile, suprafata tastaturii trebuie să fie mată.

Pozitia tastaturii si caracteristicile tastelor trebuie să faciliteze utilizarea tastaturii.

Simbolurile tastelor trebuie să prezinte contrast suficient si să fie lizibile din pozitia normală de lucru.

d) Masă sau suprafată de lucru

Masa sau suprafata de lucru trebuie să aibă o suprafată putin reflectantă, să aibă dimensiuni suficiente si să permită o amplasare flexibilă a ecranului, tastaturii, documentelor si echipamentului auxiliar.

Suportul pentru documente trebuie să fie stabil si usor de reglat si trebuie pozitionat astfel încât să diminueze miscările incomode ale capului si ochilor.

Trebuie să existe spatiu suficient pentru a permite lucrătorilor o pozitie confortabilă.

e) Scaun de lucru

Scaunul de lucru trebuie să fie stabil si să asigure operatorului libertate de miscare si o pozitie confortabilă.

Scaunul trebuie să poată fi reglat pe verticală.

Spătarul scaunului trebuie să poată fi înclinat si reglat pe verticală.

Un reazem pentru picioare trebuie pus la dispozitie celor care îl doresc.

2. Mediu de muncă

a) Spatiu

Prin dimensiunile si amenajarea sa, postul de lucru trebuie să asigure utilizatorului un spatiu suficient, care să îi permită să îsi schimbe pozitia si să varieze miscările.

b) Iluminat

Iluminatul general si iluminatul local (lămpi de lucru) trebuie să asigure conditii de iluminat satisfăcătoare si un contrast corespunzător între ecran si mediul înconjurător, tinând seama de tipul de activitate si de necesitătile vizuale ale utilizatorului.

Strălucirile si reflexiile supărătoare pe ecran sau pe orice alte echipamente trebuie evitate prin amenajarea locului de muncă si a postului de lucru în functie de amplasarea si caracteristicile tehnice ale surselor de lumină artificială.

c) Reflexii si străluciri

Posturile de lucru trebuie să fie amenajate astfel încât sursele de lumină, cum ar fi ferestrele si alte deschideri, peretii transparenti sau translucizi, precum si echipamentele si peretii de culori deschise, să nu provoace străluciri orbitoare directe si să antreneze cât mai putin posibil reflexii pe ecran.

Ferestrele trebuie prevăzute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilităti de reglare pentru a atenua lumina naturală la postul de lucru.

d) Zgomot

La amenajarea postului/posturilor de lucru trebuie să se tină seama de zgomotul emis de echipamentul care apartine postului/posturilor de lucru, în special pentru a se evita distragerea atentiei sau perturbarea comunicării verbale.

e) Căldură

Echipamentele care apartin postului/posturilor de lucru nu trebuie să creeze disconfort lucrătorilor prin producerea de căldură în exces.

f) Radiatii

Toate radiatiile, cu exceptia părtii vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la niveluri neglijabile în ceea ce priveste protectia sănătătii si securitatea lucrătorilor.

g) Umiditate

Trebuie să fie atins si mentinut un nivel de umiditate corespunzător.

3. Interfata operator/computer

La elaborarea, alegerea, achizitionarea si modificarea programelor, precum si pentru definirea sarcinilor care implică utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, angajatorul trebuie să tină seama de următoarele principii:

a) programul trebuie adaptat sarcinii de muncă;

b) programul trebuie să fie usor de folosit si, dacă este cazul, să poată fi adaptat nivelului de cunostinte sau experientei operatorului; niciun dispozitiv de verificare calitativă sau cantitativă nu poate fi folosit fără stirea

lucrătorilor;

c) sistemele trebuie să furnizeze lucrătorilor indicatii cu privire la derularea operatiunilor;

d) sistemele trebuie să afiseze informatiile într-un format si într-un ritm adaptate operatorilor;

e) trebuie aplicate principii de ergonomie informatică, în special în cazul operatiilor de prelucrare a datelor de către operator.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea stemei comunei Helesteni, judetul Iasi

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 10 alin. 2 din Legea nr. 102/1992 privind stema tării si sigiliul statului,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – (1) Se aprobă stema comunei Helesteni, judetul Iasi, prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Descrierea si semnificatiile elementelor însumate ale stemei sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(3) Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 august 2006.

Nr. 1.032.

 

ANEXA Nr. 1

 

STEMA

comunei Helesteni, judetul Iasi

 

ANEXA Nr. 2

 

DESCRIEREA SI SEMNIFICATIILE

elementelor însumate ale stemei comunei Helesteni, judetul Iasi

 

Descrierea stemei:

Stema comunei Helesteni, potrivit anexei nr. 1, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat, de culoare albastră în partea superioară si de culoare verde în partea inferioară.

Pe scut brosează doi căpriori îngemănati, de aur, si trei bezanti, de argint, amplasati în colturile scutului.

În mijlocul scutului, în ecusonul negru, se află un stâlp de vamă brosând peste litera “M“, de aur.

Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint, cu un turn crenelat.

Semnificatiile elementelor însumate:

Cei doi căpriori heraldici simbolizează prin vârfurile lor movilele care au dat numele satului Movileni, localitate componentă a comunei, iar bezantii de argint reprezintă helesteiele de la care provine si numele comunei.

Ecusonul negru si elementele care îl reprezintă simbolizează blazonul familiei Prăjescu, familie care a avut un rol însemnat în istoria Moldovei.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea valorilor de inventar ale unor bunuri din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale – Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală Bacău

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Valorile de inventar ale bunurilor imobile apartinând domeniului public al statului, înregistrate la pozitiile – nr. MF. 97.122 si 100.527 din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 2.060/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.129 din 30 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 august 2006.

Nr. 1.036.

 

ANEXĂ

 

INVENTARUL

bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului

 

1. Ordonator principal de credite

42211876

Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale

2. Ordonator secundar de credite

4278787

Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală Bacău

3. Ordonator tertiar de credite

 

 

4. Regii autonome si companii/societăti nationale aflate sub autoritatea ordonatorului principal, institute nationale de cercetare-dezvoltare care functionează în baza Ordonantei Guvernului nr. 25/1995, aprobată prin Legea nr. 51/1996, cu modificările si completările ulterioare, si, după caz, societăti comerciale cu capital majoritar de stat care au în administrare bunuri din patrimoniul public de stat

 

 

 

Nr.

M.F.

Codul de

clasificare

Denumirea

Datele de identificare

Anul

dobândirii/

dării în

folosintă

Valoarea

de inventar

– lei –

Descrierea tehnică

(pe scurt)

Vecinătătile

(după caz, pe scurt)

Adresa

97.122

8.29.06

Clădire Laborator

Erwinia

Suprafata construită = 66,08 m2

cărămidă, beton

NE – stradă

VS – blocuri

Tara: România,

Bacău,

Str. Soimului nr. 5

1967

250.492

100.527

8.29.06

Clădire extindere

Laborator Erwinia

Suprafata construită = 51,57

cărămidă, beton

NE – stradă

VS – blocuri

Tara: România,

m2 Bacău,

– demisol Str. Soimului nr. 5

1967

165.507

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea denumirii, datelor de identificare si a valorii de inventar ale unui imobil aflat în domeniul public al statului si în administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale – Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală Covasna

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Denumirea, datele de identificare si valoarea de inventar ale bunului imobil apartinând domeniului public al statului, înregistrat la pozitia – nr. MF. 99.289 din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 2.060/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.129 din 30 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 august 2006.

Nr. 1.037.

 

ANEXĂ

 

INVENTARUL

bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului

 

1. Ordonator principal de credite

42211876

Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale

2. Ordonator secundar de credite

5085083

Directia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală Covasna

3. Ordonator tertiar de credite

 

 

4. Regii autonome si companii/societăti nationale aflate sub autoritatea ordonatorului principal, institute nationale de cercetare-dezvoltare care functionează în baza Ordonantei Guvernului nr. 25/1995, aprobată prin Legea nr. 51/1996, cu modificările ulterioare, si, după caz, societăti comerciale cu capital majoritar de stat care au în administrare bunuri din patrimoniul public de stat

 

 

 

Nr.

M.F.

Codul de

clasificare

Denumirea

Datele de identificare

Anul

dobândirii/

dării în

folosintă

Valoarea

de inventar

– lei –

Descrierea tehnică

(pe scurt)

Vecinătătile

(după caz, pe scurt)

Adresa

99.289

8.29.06

Poartă si gard împrejmuire si amenajare incintă si pentru protectia mediului

S = 160 m2 x 2 m = 320 m2

L gard = 120 m

S platformă + drum acces = 50 m2

S amenajată = 220 m2

S.C. Agromec S.A.

S.C. Peco S.A.

– Tara: România

– Judetul: Covasna

Municipiul: Sfântu Gheorghe,

Str. Recoltei nr. 1

2005

137.531

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea valorii de inventar a unui bun imobil din domeniul public al statului, aflat în administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale – Agentia Natională pentru Ameliorare si Reproductie în Zootehnie “Prof. dr. G. K. Constantinescu“

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Valoarea de inventar a bunului imobil aflat în domeniul public al statului, înregistrat la pozitia – nr. MF. 107.501 din anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 2.060/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.129 din 30 noiembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare, se modifică conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 august 2006.

Nr. 1.038.

 

ANEXĂ

 

INVENTARUL

bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului

 

1. Ordonator principal de credite

42211876

Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale

2. Ordonator secundar de credite

3519801

Agentia Natională pentru Ameliorare si Reproductie în Zootehnie “Prof. dr. G.K. Constantinescu“

3. Ordonator tertiar de credite

 

 

4. Regii autonome si companii/societăti nationale aflate sub autoritatea ordonatorului principal, institute nationale de cercetare-dezvoltare care functionează în baza Ordonantei Guvernului nr. 25/1995, aprobată si modificată prin Legea nr. 51/1996, cu modificările ulterioare, si, după caz, societăti comerciale cu capital majoritar de stat care au în administrare bunuri din  patrimoniul public de stat

 

 

 

Nr.

M.F.

Codul de

clasificare

Denumirea

Datele de identificare

Anul

dobândirii/

dării în

folosintă

Valoarea

de inventar

– lei –

Descrierea tehnică

(pe scurt)

Vecinătătile

(după caz, pe scurt)

Adresa

107.501

8.29.06

Corp clădire A +

teren incintă

Suprafata construită = 1.616 m2

Suprafata curte = 2.800 m2

sarpantă, alimentare cu apă,

amenajări laboratoare ANARZ

ADP, Ocolul Silvic, Semtest

Bucuresti

IBNA

Tara: România

Judetul: Ilfov

Comuna: Balotesti,

Calea Bucuresti nr. 1

1999

1.665.367

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unei părti dintr-un imobil din administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării în administrarea Serviciului Român de Informatii

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 10 alin. (2) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, precum si al art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din functiune, casare si valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă transmiterea terenului, proprietate publică a statului, în suprafată de 353 m2, situat în municipiul Galati, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării în administrarea Serviciului Român de Informatii.

Art. 2. – Se aprobă transmiterea din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării în domeniul privat al statului si în administrarea Serviciului Român de Informatii a constructiei amplasate pe terenul prevăzut la art. 1, având datele de identificare prevăzute în anexă.

Art. 3. – Trecerea în domeniul privat al statului a constructiei prevăzute la art. 2 se face în vederea scoaterii din functiune si demolării.

Art. 4. – Predarea-primirea terenului prevăzut la art. 1 si a constructiei prevăzute la art. 2 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Directorul Serviciului Român de Informatii,

Florian Coldea

p. Ministrul educatiei si cercetării,

Dumitru Miron,

secretar de stat

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 august 2006.

Nr. 1.044.

 

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a unei părti dintr-un imobil care se transmite din administrarea Ministerului Educatiei si Cercetării în administrarea Serviciului Român de Informatii

 

Locul unde este

situat imobilul

Persoana juridică de la care

se transmite imobilul

Persoana juridică la care se

transmite imobilul

Pozitia din inventarul bunurilor apartinând

domeniului public al statului

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Municipiul Galati,

str. Mihai Bravu nr. 28,

judetul Galati

Ministerul Educatiei

si Cercetării

Serviciul Român

de Informatii

120.939

(partial)

Clădire – parter pentru cresterea animalelor si păsărilor, din zidărie de cărămidă, învelitoare de tablă, fără utilităti

Suprafata construită = 24 m2

Teren = 353 m2

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.155/2005 privind transmiterea unui teren, proprietate publică a statului, din administrarea Agentiei Domeniilor Statului în administrarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.155/2005 privind transmiterea unui teren, proprietate publică a statului, din administrarea Agentiei Domeniilor Statului în administrarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 6 octombrie 2005, se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si

pentru Siguranta Alimentelor,

Marian Avram

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 9 august 2006.

Nr. 1.045.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a terenului, proprietate publică a statului, care se transmite din administrarea Agentiei Domeniilor Statului în administrarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor

 

Adresa terenului

care se transmite

Numărul de identificare atribuit

de Ministerul Finantelor Publice

Persoana juridică de la care

se transmite terenul

Persoana juridică la care se

transmite terenul

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Municipiul Bucuresti,

bd. Ion Ionescu de la Brad nr. 8

117.261

Statul român, din administrarea

Ministerului Agriculturii,

Pădurilor si Dezvoltării Rurale,

Agentia Domeniilor Statului

Statul român, în administrarea

Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor

Terenul transmis (conform planului de situatie atasat):

– parcela nr. 786

– livadă

– suprafata = 4.999,87 m2

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

 

SECfiIA A DOUA

 

HOTĂRÂREA

din 26 noiembrie 2002, definitivă la 26 februarie 2003, în Cauza Mosteanu si altii împotriva României

(Cererea nr. 33.176/1996)

 

În Cauza Mosteanu si altii împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a doua), statuând în cadrul unei camere formate din: domnii J.-P. Costa, presedinte, A.B. Baka, Gaukur Jorundsson, L. Loucaides, C. Bîrsan, M. Ugrekhelidze, doamna A. Mularoni, judecători, si domnul T.L. Early, grefier adjunct de sectie,

după ce a deliberat în Camera de consiliu la data de 10 octombrie 2000 si 5 noiembrie 2002,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această ultimă dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află Cererea nr. 33.176/1996, introdusă împotriva României, prin care 4 cetăteni ai acestui stat, doamnele Stella Mosteanu, Mihaela Mosteanu, Ileana Mosteanu si Maria Mihaela Grigoriu (reclamantele) au sesizat Comisia Europeană a Drepturilor Omului (Comisia) la 25 martie 1996, în temeiul fostului articol 25 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia). La 4 mai 1996, doamna Stella Mosteanu a decedat. În urma decesului, mostenitoarele sale, celelalte 3 reclamante, si-au exprimat intentia de a continua procesul. În urma căsătoriei din data de 6 iunie 1996, Ileana Mosteanu se numeste Ileana Scarlat.

2. Reclamantele sunt reprezentate de domnul Adrian Vasiliu, avocat la Bucuresti. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Tarcea, din cadrul Ministerului Justitiei.

3. Reclamantele sustin că refuzul instantelor interne (Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti, prin Sentinta din 9 februarie 1995, Tribunalul Bucuresti, prin Decizia din 30 mai 1995, si Curtea de Apel Bucuresti, prin Hotărârea din 23 octombrie 1995) de a recunoaste instantelor competenta de a se pronunta asupra unei actiuni în revendicare, precum si lipsa lor de impartialitate si de independentă fată de Executiv sunt contrare art. 6 din Conventie. În plus, reclamantele se plâng că deciziile respective au adus atingere dreptului lor de proprietate, astfel cum este garantat de art. 1 din primul Protocol aditional la Conventie.

4. Cererea a fost transmisă Curtii Europene a Drepturilor Omului la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Conventie (conform art. 5 alin. 2 din Protocolul nr. 11).

5. Cererea a fost repartizată primei sectii a Curtii (conform art. 52 alin. 1 din Regulamentul Curtii). În cadrul acestei sectii, camera desemnată să examineze cauza (conform art. 27 alin. 1 din Conventie) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alin. 1 din Regulament.

6. Prin Decizia din 10 octombrie 2000, Curtea a declarat cererea admisibilă.

7. La data de 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat structura sectiilor sale (art. 25 alin. 1 din Regulament). Prezenta cerere a fost repartizată celei de a doua sectii, astfel reorganizată (art. 52 alin. 1 din Regulament).

8. Atât reclamantele, cât si Guvernul au depus observatii scrise cu privire la fondul cauzei (conform art. 59 alin. 1 din Regulament).

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

9. Reclamantele s-au născut, respectiv, în: 1920, 1945, 1972 si 1967 si îsi au domiciliul în Bucuresti.

10. Imobilul si terenul aferent au fost cumpărate în anul 1936 de Constantin Mosteanu, sotul Stellei Mosteanu, tatăl Mariei Mihaela Grigoriu si al Mihaelei Mosteanu si bunicul Ilenei Scarlat. Imobilul este format din 5 apartamente; apartamentul nr. 1 a fost închiriat Mariei Mihaela Grigoriu.

11. În anul 1950, statul a preluat casa lui Constantin Mosteanu, prevalându-se de Decretul de nationalizare nr. 92/1950. Nici motivele si nici baza legală a privării de proprietate nu i-au fost niciodată notificate acestuia.

A. Prima actiune în revendicare

12. În anul 1994, în calitate de mostenitoare, reclamantele au revendicat bunul mai sus mentionat printr-o actiune civilă formulată în fata Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti. Acestea au arătat că, în temeiul Decretului nr. 92/1950, bunurile salariatilor nu puteau fi nationalizate întrucât C.M. era functionar în momentul nationalizării bunului său.

13. Într-un discurs rostit în iulie 1994, în orasul Satu Mare, Presedintele României a cerut administratiei să nu execute hotărârile judecătoresti prin care instantele constataseră nulitatea nationalizărilor bunurilor imobile în timpul regimului comunist.

14. La 2 februarie 1995, Curtea Supremă de Justitie, întrunită în Sectiile Reunite, a hotărât, cu 25 de voturi contra 20, să schimbe jurisprudenta sectiei civile si a decis că instantele înu aveau competenta să cenzureze decretele si să dispună restituirea imobilelor nationalizate, în aplicarea Decretului nr. 92/1950 (...)“.

15. Prin Sentinta din 9 februarie 1995, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a respins actiunea reclamantelor, considerând că îdacă imobilul a devenit proprietatea statului în temeiul legii, numai prin lege se poate hotărî asupra situatiei juridice a bunurilor preluate de către stat“.

16. Reclamantele au exercitat calea de atac a apelului împotriva acestei sentinte. Prin Decizia din 30 mai 1995, Tribunalul Bucuresti a respins actiunea reclamantelor, pe motivul că instantele nu erau competente să examineze legalitatea aplicării Decretului nr. 92/1950.

17. Reclamantele au formulat recurs care a fost respins, pentru aceleasi motive, prin Decizia din 23 octombrie 1995 a Curtii de Apel Bucuresti.

B. A doua actiune de revendicare

18. La 5 august 1997, reclamantele Maria Mihaela Grigoriu, Mihaela Mosteanu si Ileana Scarlat au promovat o nouă actiune în revendicare la Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti, împotriva Consiliului Local Bucuresti. Au fost invocate aceleasi argumente pe care reclamantele le dezvoltaseră în prima actiune în revendicare, din 1994 (nelegalitatea nationalizării).

19. Prin Sentinta din 30 octombrie 1997, judecătoria a constatat că nationalizarea imobilului a fost nelegală, că imobilul devenise proprietatea statului fără titlu valabil si a dispus restituirea sa în favoarea reclamantelor.

20. Având în vedere că nu s-a exercitat recurs, sentinta a rămas definitivă si irevocabilă.

21. Prin Decizia din 12 ianuarie 1998, Primăria Municipiului Bucuresti a dispus restituirea imobilului în favoarea reclamantelor. 22. Prin procesul-verbal de restituire, redactat la 3 februarie 1998, Primăria Municipiului Bucuresti nu a restituit decât apartamentele nr. 1 si 3 din imobil, întrucât celelalte 3 apartamente erau ocupate de chiriasii statului G.M., B.T. si T.C.

C. Vânzarea apartamentelor nr. 2, 4 si 5 de către stat în favoarea chiriasilor imobilului si actiunile de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare formulate de Primăria Municipiului Bucuresti

23. La 20 mai 1996, reclamantele i-au notificat pe chiriasii imobilului să nu cumpere apartamentele, întrucât orice eventual contract de vânzare privind respectivul imobil ar fi ulterior anulat.

24. În baza Legii nr. 112/1995, S.C. AVL BERCENI – S.A., administrator al imobilelor statului, a vândut 3 apartamente din imobil unor terti care locuiau acolo în calitate de chiriasi: apartamentul nr. 4 a fost vândut la 24 septembrie 1996 lui B.T., apartamentul nr. 2 a fost vândut la 25 septembrie 1996 lui T.C. si apartamentul nr. 5 a fost vândut la 10 decembrie 1996 lui G.M.

Apartamentele nr. 1 si 3 erau închiriate Mariei Mihaela Grigoriu (una dintre reclamante) si Mariei Constantin (tertă chiriasă la stat).

25. În aprilie 1997, Primăria Municipiului Bucuresti formulează actiuni în anularea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor anterior mentionate, pe motiv că mandatarul său, adică S.C. AVL BERCENI – S.A., actionase cu rea-credintă, vânzând apartamentele chiriasilor, în conditiile în care avea cunostintă de interdictia vânzării, atât timp cât situatia juridică a acestora nu era încă sigură.

În aceste litigii, reclamantele au făcut cereri de interventie care au fost admise.

26. În privinta apartamentului nr. 5, vândut de stat lui G.M., actiunea în anularea contractului de vânzare, încheiat la 10 decembrie 1996, a fost admisă prin Sentinta din 26 octombrie 1998 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti. Prin Decizia din 16 iunie 1999, Tribunalul Municipiului Bucuresti a admis apelul chiriasului G.M. si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

27. Cu privire la apartamentul nr. 4, vândut de stat, la 24 septembrie 1996, lui B.T., actiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare a fost admisă prin Sentinta din 26 octombrie 1998 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti. Prin Decizia din 16 iunie 1999, apelurile chiriasului si ale S.C. AVL BERCENI – S.A. au fost respinse ca neîntemeiate, instanta constatând reauacredin tă a apelantilor. Prin Decizia din 15 decembrie 1999, Curtea de Apel Bucuresti a admis recursurile pârâtilor si a decis retrimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel. Prin Decizia din 26 mai 2000, Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins din nou apelurile pârâtilor ca neîntemeiate. Astfel, Sentinta din 26 octombrie, dispunând nulitatea contractului de vânzare din 24 septembrie 1996 în favoarea lui B.T., a rămas definitivă si irevocabilă.

28. În privinta apartamentului nr. 2, vândut de stat lui T.C., la 25 septembrie 1996, actiunea în anularea contractului de vânzare a fost admisă prin Sentinta din 26 octombrie 1998, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti constatând nulitatea contractului respectiv de vânzare, din aceleasi motive. Prin Decizia din 16 iunie 1999, Tribunalul Municipiului Bucuresti a admis apelurile pârâtilor si a hotărât retrimiterea cauzei la judecătorie. Reclamantele (interveniente), Primăria Municipiului Bucuresti si pârâtii formulează recurs împotriva deciziei. Prin Hotărârea din 3 februarie 2000, Curtea de Apel Bucuresti a constatat nulitatea recursului Primăriei

Municipiului Bucuresti si al reclamantelor (intervenientelor), a admis actiunea pârâtilor si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, Tribunalul Municipiului Bucuresti.

După ce s-a pronuntat asupra fondului cauzei, la 19 noiembrie 2000, instanta a respins apelurile pârâtilor ca neîntemeiate. Astfel, hotărârea privind anularea contractului de vânzare din 10 decembrie 1996 a rămas definitivă si irevocabilă.

II. Dreptul si practica interne pertinente

29. Dispozitiile legale si jurisprudenta interne pertinente sunt descrise în Hotărârea Brumărescu împotriva României [MC], nr. 28.342/1995, paragrafele 31, 34–42, CEDO 1999-VII.

ÎN DREPT

I. Observatie preliminară

30. Curtea notează că doamna Stella Mosteanu a decedat la data de 4 mai 1996, dar că mostenitoarele sale si-au exprimat, prin observatiile din 7 februarie 2001, intentia de a continua procesul în nume propriu si în numele mamei si bunicii lor.

31. Curtea consideră, având în vedere obiectul prezentei cauze si ansamblul elementelor pe care le detine, că mostenitoarele primei reclamante pot pretinde că au un interes suficient pentru a justifica continuarea examinării cererii si le recunoaste, în consecintă, calitatea pentru a i se substitui în spetă (vezi, în special, hotărârile Vocaturo împotriva Italiei din 24 mai 1991, seria A, nr. 206-C, p. 29, paragraful 2, G. împotriva

Italiei din 27 februarie 1992, seria A, nr. 228-F, p. 65, paragraful 2, si Pandolfelli si Palumbo împotriva Italiei din 27 februarie 1992, seria A, nr. 231-B, p. 16, paragraful 2).

PE FOND

A. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 alin. 1 din Conventie, referitoare la accesul la justitie

32. Potrivit reclamantelor, Decizia din 23 octombrie 1995 a Curtii de Apel Bucuresti a încălcat art. 6 alin. 1 din Conventie, care dispune:

“Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...), de către o instantă independentă si impartială (...) care va hotărî (...) asupra drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)“.

33. În memoriul lor, reclamantele consideră că refuzul instantelor interne (adică Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti, prin Sentinta din 9 februarie 1995, Tribunalul Municipiului Bucuresti, prin Decizia din 30 mai 1995, si Curtea de Apel Bucuresti, prin Decizia din 23 octombrie 1995) de a recunoaste instantelor competenta de a se pronunta cu privire la actiunea în revendicare contravine dreptului de acces la justitie, garantat de art. 21 din Constitutia României si de art. 3 din Codul civil român, care reglementează denegarea de dreptate.

Acestea subliniază că dispozitiile art. 6 alin. 1 din Conventie au fost încălcate prin refuzul instantelor de a le recunoaste dreptul de a se adresa instantelor civile pentru a solutiona o actiune privind drepturile lor civile.

Reclamantele consideră că jurisprudenta creată prin cauza Brumărescu citată anterior, privind liberul acces la justitie, este aplicabilă în spetă.

34. Guvernul nu contestă jurisprudenta creată prin cauza Brumărescu, dar subliniază că interdictia în cauză a fost de scurtă durată si că, în cadrul unei a doua actiuni în revendicare, reclamantelor li s-au recunoscut drepturile asupra imobilului. În consecintă, ingerinta a fost temporară si liberul acces la justitie a fost asigurat prin a doua actiune în revendicare.

35. Asadar, Curtea trebuie să analizeze dacă Decizia din 23 octombrie 1995 a încălcat art. 6 alin. 1 din Conventie.

36. Curtea aminteste că în cauza Brumărescu citată anterior (paragraful 59), a ajuns la concluzia încălcării art. 6 alin. 1 pe motiv că refuzul Curtii Supreme de Justitie de a recunoaste instantelor competenta de a examina litigiile privind, ca în prezenta cauză, o revendicare imobiliară încalcă art. 6 alin. 1 din Conventie.

În spetă, instantele interne au respins la fiecare stadiu procesual actiunea în revendicare a reclamantelor, invocând acelasi motiv ca si Curtea Supremă de Justitie în cauza Brumărescu.

Curtea consideră că, în spetă, nu există nicio deosebire, din acest punct de vedere, între prezenta cauză si cauza Brumărescu.

37. În plus, excluderea de către instantele interne, în anul 1995, din sfera lor de competentă a actiunii în revendicare a reclamantelor este în sine contrară dreptului de acces la justitie, garantat de art. 6 alin. 1 din Conventie.

38. În consecintă, s-a încălcat art. 6 alin. 1 cu privire la acest punct.

B. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 alin. 1 din Conventie privind impartialitatea si independenta instantelor interne

39. Reclamantele invocă faptul că, în fata Curtii de Apel Bucuresti, cauza lor nu a fost judecată de un tribunal independent si impartial. Acestea remarcă, în primul rând, că Presedintele României declarase, într-un discurs pronuntat în orasul Satu Mare, în iulie 1994, că hotărârile judecătoresti dispunând restituirea bunurilor nationalizate nelegal nu trebuiau executate si că acest discurs determinase o schimbare de atitudine a judecătorilor Curtii Supreme de Justitie, care au admis recursurile în anulare împotriva hotărârilor definitive prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al fostilor proprietari.

Acestea adaugă că judecătorii curtii de apel care s-au pronuntat asupra cauzei nu erau inamovibili în acea perioadă. În concluzie, reclamantele consideră că judecătorii au fost influentati de “discursul direct si agresiv care a fost adresat de Presedinte“.

40. Guvernul sustine că nu poate fi invocată în acest sens nicio încălcare a dispozitiilor art. 6 din Conventie. El subliniază că decizia privind schimbarea jurisprudentei Curtii Supreme de Justitie nu era obligatorie pentru instantele inferioare. În al doilea rând, niciun element nu poate proba că hotărârea a fost influentată de discursul Presedintelui României. Adaugă, de asemenea, că dreptul român nu contine nicio dispozitie referitoare la obligatia instantelor inferioare de a da curs deciziilor Curtii Supreme de Justitie pronuntate în Sectiile Reunite.

În ceea ce priveste inamovibilitatea judecătorilor care s-au pronuntat asupra cauzei, Guvernul precizează că ceea ce este determinant, cu privire la acest punct, este dacă judecătorii Curtii de Apel Bucuresti beneficiau de inamovibilitate în momentul în care au pronuntat Decizia din 23 octombrie 1995. Acesta aminteste că litigiul a fost solutionat definitiv prin această decizie. Or, conform Guvernului, cei 3 judecători care au pronuntat hotărârea erau inamovibili din 1993, beneficiind asadar de garantiile institutionale în măsură să le asigure “independenta efectivă“.

În privinta discursului Presedintelui României, Guvernul consideră că acesta reprezintă o luare de pozitie referitoare la o problemă de actualitate în acea perioadă în România si că nu are nicio valoare de constrângere pentru judecătorii Curtii de Apel Bucuresti si ai instantelor inferioare.

În ceea ce priveste notiunea de “impartialitate“, Guvernul consideră că impartialitatea unei instante este contestată atunci când unul sau mai multi membri si-au asumat roluri diferite în cauza respectivă. Or, nu este nicidecum cazul în spetă, ceea ce conduce la concluzia conform căreia Curtea de Apel Bucuresti poate fi considerată un tribunal îindependent si impartial“ în sensul art. 6 alin. 1 din Conventie.

41. Curtea notează că actiunea în revendicare a reclamantelor a fost solutionată definitiv prin Decizia din 23 octombrie 1995 a Curtii de Apel Bucuresti, iar capătul de cerere a reclamantelor cu privire la independenta si impartialitatea instantelor trebuie să fie analizat în raport cu această hotărâre.

42. Curtea trebuie asadar să constate dacă Decizia din 23 octombrie 1995 a fost pronuntată de un tribunal care poate fi considerat independent si impartial, în sensul art. 6 alin. 1 din Conventie.

Curtea notează că declaratiile Presedintelui României, fără îndoială critice cu privire la puterea judecătorească, se adresau în primul rând administratiei responsabile cu executarea hotărârilor judecătoresti, si nu tribunalelor. Or, nimic nu-i îngăduie Curtii să ajungă la concluzia că, în spetă, aceste declaratii i-ar fi influentat pe judecătorii Curtii de Apel Bucuresti care s-au pronuntat în cauza reclamantelor (Ciobanu împotriva României, Cererea nr. 29.053/1995, Hotărârea din 16 iulie 2002, paragraful 44).

Cu privire la obligatia judecătorilor de a se conforma jurisprudentei stabilite de Sectiile Reunite ale Curtii Supreme de Justitie, Curtea aminteste că îreunirea camerelor sau sectiilor unei instante este menită să confere o autoritate specială celor mai importante decizii de principiu pe care instanta are datoria să le pronunte. Această autoritate specială – fiind vorba, ca în spetă, de o curte supremă – se impune sectiilor acestei instante în calitate de jurisdictii inferioare, fără a aduce totusi atingere dreptului si datoriei lor de a examina în mod absolut independent cazurile concrete care le sunt supuse atentiei“ (Pretto împotriva Italiei, Cererea nr. 7.984/1977, Decizia Comisiei din 11 iulie 1979, Decizii si rapoarte 16, p. 93).

În măsura în care reclamantii se plâng, de asemenea, cu privire la revirimentul jurisprudentei Curtii Supreme de Justitie, Curtea consideră că este vorba despre modalitătile de aplicare a dreptului intern, care ies din competenta sa (Decizia Kozlova si Smirnova împotriva Letoniei, Cererea nr. 57.381/2000, ce urmează să apară în culegerea oficială a Curtii).

43. Asadar, nu a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Conventie cu privire la acest punct.

C. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

44. Reclamantele apreciază că refuzul instantelor de a examina cererea de revendicare le-a privat de dreptul de proprietate, fără ca această privare să urmărească un scop de utilitate publică si fără ca ele să primească despăgubiri. Ele invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, care prevede următoarele:

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.“

45. Guvernul subliniază existenta unei a doua actiuni în revendicare solutionate prin Sentinta din 30 octombrie 1997 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti, care a dispus definitiv restituirea imobilului către reclamante. Acesta aminteste că dreptul reclamantelor asupra imobilului a fost astfel irevocabil recunoscut.

46. Reclamantele nu sunt de acord cu privire la eventuala pierdere a calitătii de victimă, în urma unei hotărâri care dispune restituirea definitivă a imobilului. Ele consideră că încălcarea art. 6 alin. 1 si a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie îexistă si va persista atât timp cât încălcarea drepturilor fundamentale ale reclamantelor s-a consumat prin pronuntarea Deciziei din 23 octombrie 1995 a Curtii de Apel Bucuresti“.

47. Guvernul reiterează exceptia de incompatibilitate ratione materiae a cererilor reclamantelor cu privire la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, exceptie ridicată în stadiul admisibilitătii. Acesta sustine că, pentru a putea beneficia de protectia art. 1 citat anterior, reclamantele trebuie să probeze existenta unui “bun“ în sensul Conventiei. Guvernul invocă Hotărârea Van der Mussele împotriva Belgiei (hotărâre din 23 noiembrie 1983, seria A, nr. 70, p. 23, paragraful 48) privind notiunea de “bun“ si aminteste că bunurile, în conformitate cu jurisprudenta constantă a Conventiei, pot reprezenta fie bunuri existente, fie valori patrimoniale, inclusiv creantele pentru care reclamantul poate pretinde că are cel putin “o sperantă legitimă“, ca în Hotărârea Pressos Compania Naviera – S.A. si altii împotriva Belgiei (hotărâre din 20 noiembrie

1995, seria A, nr. 332, p. 20, paragraful 31).

Guvernul aminteste că, în conformitate cu jurisprudenta Comisiei, nu este considerat “bun“ în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie speranta recunoasterii unui vechi drept de proprietate care, de mult timp, nu a mai fost susceptibil de o exercitare efectivă (Comisia Europeană a Drepturilor Omului, cererile nr. 7.655–7.657/1976, Decizia din 4 octombrie 1977, DR 12, p. 111).

De asemenea, a fost evidentiat faptul că nationalizarea a avut loc înainte de 1994 si că acest act nu poate fi analizat sub autoritatea Conventiei, care nu se aplică pentru România decât pentru faptele intervenite după 1994, data ratificării Conventiei de către România.

Guvernul sustine, de asemenea, că pentru a sti dacă reclamantele dispuneau sau nu de un “bun“ în 1994, trebuie analizat dacă reclamantele aveau o hotărâre definitivă si irevocabilă pronuntată în favoarea lor de instantele române, hotărâre care le-ar fi recunoscut dreptul asupra imobilului. El invocă decizia privind admisibilitatea în Cauza Moser împotriva României (Cererea nr. 37.578/1997, Decizia din 1 iulie 1998), în care, după ce a stabilit că bunurile în litigiu fuseseră confiscate legal în 1985, Comisia a decis că nu era competentă ratione temporis să examineze plângerea referitoare la o lipsire de proprietate din 1985.

Conform Guvernului, această situatie este diferită de cea existentă în cauza Brumărescu întrucât, în spetă, dreptul reclamantelor nu era recunoscut prin nicio hotărâre definitivă a instantelor române, la data la care Curtea de Apel Bucuresti a pronuntat Decizia din 23 octombrie 1995.

Guvernul român afirmă că reclamantele nu dispuneau de un “bun“ în sensul Conventiei, în momentul în care Curtea de Apel Bucuresti a pronuntat hotărârea respectivă.

Invocând, de asemenea, hotărârea în Cauza Vasilescu împotriva României (hotărâre din 28 mai 1998, paragraful 48), prin care Curtea retinuse aplicabilitatea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, în temeiul unei îîncălcări continue a dreptului de proprietate al reclamantei“ în absenta unei baze legale pentru respectiva confiscare, Guvernul aminteste că, în spetă, nationalizarea s-a făcut în temeiul unui decret, statul “având cel putin o aparentă de titlu“.

În consecintă, Guvernul roagă Curtea să se declare necompetentă ratione materiae si să respingă cererea, în conformitate cu art. 35 din Conventie.

48. Reclamantele admit inaplicabilitatea ratione temporis a Conventiei cu privire la faptele intervenite înainte de 1994, dar consideră că este de datoria Curtii să analizeze dacă instantele române au aplicat legal dreptul intern si dacă aplicarea legilor interne a avut consecinte asupra drepturilor garantate de Conventie.

În privinta cauzei Moser citate anterior, reclamantele subliniază că în cauza respectivă Comisia a constatat că reclamantele “nu au demonstrat caracterul arbitrar si neîntemeiat al solutiei la care au ajuns judecătorii“ si că a contrario, dacă se poate demonstra caracterul arbitrar al hotărârii judecătorilor, reclamantele, în spetă, pot invoca încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

În plus, reclamantele invocă Sentinta din 30 octombrie 1997 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti care, după ce s-a pronuntat pe fondul litigiului, a considerat că nationalizarea s-a făcut “fără titlu“. Ele consideră că această sentintă a avut efect retroactiv, confirmând dreptul de proprietate al reclamantelor.

În ceea ce priveste îaparenta de titlu“ în favoarea statului, reclamantele contestă acest mijloc de transfer de proprietate, întrucât aplicarea Decretului nr. 92/1950 nu poate constitui, în opinia lor, un transfer valabil de proprietate. În plus, titlul lui C.M. nu a fost anulat niciodată si a fost transcris în cartea funciară în temeiul unui contract de vânzare încheiat în martie 1936 între C.M. si Tutela Bisericii Flaminda.

49. În privinta afirmatiei reclamantelor, conform căreia Hotărârea din 23 octombrie a Curtii de Apel Bucuresti ar fi adus atingere dreptului lor protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, Guvernul sustine că este excesivă sustinerea potrivit căreia simpla existentă a unei hotărâri judecătoresti poate, în sine, conduce la încălcarea dreptului garantat de acest articol. Guvernul afirmă că hotărârea Curtii de Apel Bucuresti nu ar putea pune probleme decât în măsura în care efectele sale ar antrena o situatie inacceptabilă privind un drept garantat de Conventie. Dar, în spetă, efectele deciziei Curtii de Apel Bucuresti au fost radical modificate printr-o hotărâre ulterioară, care a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantelor si a deschis posibilitatea unei restituiri în natură. În concluzie, imposibilitatea pentru reclamante de a beneficia de bunurile lor a fost reparată în dreptul intern în urma Sentintei din 30 octombrie 1997. Guvernul subliniază că numai o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, recunoscând dreptul de proprietate al reclamantelor, ar putea fi considerată ca un “bun“ în sensul Conventiei. În consecintă, acesta consideră că pretinsa ilegalitate a actului de nationalizare ar trebui confirmată printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă pronuntată de instantele române, ca în cauza Brumărescu.

50. În consecintă, reclamantele afirmă că posesia imobilului exercitată de stat s-a făcut ilegal, inclusiv după 1994, ceea ce constituie o privare abuzivă de proprietate, echivalând cu încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. În sfârsit, ele apreciază că încălcarea este un fapt îconsumat, care trebuie considerat independent de prejudiciul integral sau eventual diminuat, în urma interventiei unor fapte ulterioare“.

51. Curtea notează că cererea reclamantelor avea ca obiect actiunea în revendicare care s-a încheiat prin această hotărâre din 23 octombrie a Curtii de Apel Bucuresti.

Ea trebuie asadar să constate dacă hotărârea a adus atingere dreptului de proprietate al reclamantelor, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

52. Curtea trebuie să analizeze dacă reclamantele aveau un “bun“ în sensul acestui articol, în momentul hotărârii Curtii de Apel Bucuresti.

Ea aminteste că în cauza Brumărescu citată anterior reclamantul, care beneficia de o decizie de restituire definitivă (si “irevocabilă“) a imobilului nationalizat, a fost considerat titularul unui “bun“ în sensul art. 1 citat anterior (vezi cauza Brumărescu citată anterior, paragrafele 70 si 74).

Or, în spetă, reclamantele, în momentul pronuntării hotărârii Curtii de Apel Bucuresti, nu beneficiau de nicio decizie de această natură, întrucât până la acea dată nicio instantă nu le recunoscuse definitiv calitatea de proprietare.

53. Curtea observă, de asemenea, că la 30 octombrie 1997, în a doua actiune în revendicare formulată de reclamante, instantele au admis definitiv cererea lor (vezi mai sus paragrafele 18–21).

54. Curtea aminteste că, în conformitate cu jurisprudenta constantă a organelor Conventiei, notiunea îbunuri“ se poate referi atât la îbunurile actuale“, cât si la valorile patrimoniale, inclusiv creantele, în temeiul cărora reclamantul poate pretinde că are cel putin o îsperantă legitimă“ de a obtine beneficiul efectiv al unui drept de proprietate. În schimb, speranta recunoasterii unui vechi drept de proprietate care, de mult timp, nu a mai fost susceptibil de o exercitare efectivă nu poate fi considerată un “bun“ în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, lucru valabil si pentru o creantă conditională care se stinge prin nerealizarea conditiei (vezi trecerea în revistă a principiilor pertinente în Decizia Malhous împotriva Republicii Cehe (Cererea nr. 33.071/1996, Decizia din 13 decembrie 2000, CEDO 2000-XII) cu alte referinte, în special la jurisprudenta Comisiei).

55. Curtea nu este asadar competentă ratione temporis să examineze circumstantele nationalizării sau efectele continue produse de aceasta până astăzi [vezi Cauza Malhous împotriva Republicii Cehe (decizie) citată anterior si jurisprudenta Comisiei, de exemplu Cauza Mayer si altii împotriva Germaniei, cererile nr. 18.890/1991, 19.048/1991, 19.342/1992 si 19.549/1992, Decizia Comisiei din 4 martie 1996, DR 85, pp. 5–20)].

56. Curtea adaugă că, în aceste conditii, nu este nicidecum vorba de o încălcare continuă a Conventiei imputabilă statului român si susceptibilă să producă efecte asupra limitelor temporale ale conpetentei Curtii (vezi în acest sens Cauza Printul Hans Adam II de Lichtenstein împotriva Germaniei, Cererea nr. 42.527/1998, Decizia din 12 iulie 2001, paragrafele 81–87).

57. În aceste conditii, deciziile instantelor române (paragraful 33) nu pot fi considerate ca aducând atingere îbunurilor“ reclamantelor, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. În consecintă, Curtea constată că nu a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

D. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

58. În conformitate cu art. 41 din Conventie, “În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă“.

1. Prejudiciul material si moral

59. Cu titlu principal, reclamantele solicită restituirea bunului în litigiu. Ele solicită, în caz de nerestituire, o sumă corespunzătoare valorii actuale a bunului lor, si anume, conform raportului de expertiză transmis Curtii, 200.000 dolari americani (USD), adică 197.122 euro.

60. Guvernul nu a făcut nicio observatie la acest punct.

61. Curtea aminteste că reclamantele si-au recăpătat dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv în urma Sentintei definitive din 30 octombrie 1997 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti. În urma celorlalte 3 hotărâri definitive (vezi paragrafele 20, 21 si 23) ele au reintrat în posesia apartamentelor locuite de chiriasi. Astfel, ele beneficiază de toate prerogativele dreptului de proprietate: fructus, usus et abusus.

Asadar, cererile reclamantelor cu privire la acest punct nu pot fi admise.

62. Reclamantele solicită, de asemenea, 100.000 USD, adică 98.561 euro, pentru prejudiciul moral suferit prin “suferinta si frustrarea“ pe care le-a produs-o Curtea de Apel Bucuresti prin Hotărârea din 23 octombrie 1995. În urma acestei hotărâri, reclamantele si-au petrecut timpul în diverse proceduri si au suferit frustrarea si suferinta provocate de incertitudinea privind dreptul lor de proprietate. Una dintre reclamante, Stella Mosteanu, a decedat în timpul procedurii. În sfârsit, ele consideră că aceste neplăceri decurg din refuzul instantelor de a le recunoaste “dreptul elementar de a se adresa justitiei“.

63. Guvernul nu a făcut nicio observatie cu privire la acest aspect.

64. Curtea sustine că singura bază care se poate retine pentru acordarea unei satisfactii echitabile constă, în spetă, în faptul că reclamantele nu au beneficiat de acces la instantă în fata Curtii de Apel Bucuresti. Curtea nu poate specula asupra rezultatului posibil al procesului în caz contrar, dar nu consideră nerezonabilă ideea că reclamantele au suferit o pierdere de sansă reală în procesul respectiv (conform Cauzei Pelissier si Sassi împotriva Frantei [GC], nr. 25.444/1994, paragraful 80, CEDO 1999-II).

Asadar, cu titlu de prejudiciu moral, statuând în echitate, în conformitate cu art. 41 din Conventie, Curtea consideră că trebuie să se aloce reclamantelor suma totală de 4.000 euro. Suma urmează a fi plătită în moneda natională a statului pârât, la nivelul ratei de schimb aplicabile la momentul plătii.*)

2. Cheltuieli de judecată

65. Reclamantele solicită rambursarea tuturor cheltuielilor făcute cu ocazia procedurii interne si a celei în fata Curtii. În ultima scrisoare, reclamantele au informat Grefa în legătură cu cheltuielile pe care nu au reusit să le justifice, cu exceptia celor făcute cu ocazia expertizei de evaluare a imobilului (700 USD, adică 710 euro).

66. Guvernul nu se opune rambursării cheltuielilor de judecată în baza unor documente justificative.

67. Curtea observă că reclamantele au prezentat documente justificative în valoare de 700 USD, adică 710 euro (expertiza de evaluare a imobilului si onorariile avocatului). Curtea acordă reclamantelor 710 euro cu acest titlu.

3. Majorări de întârziere

68. Curtea hotărăste să aplice majorările de întârziere echivalente cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA

ÎN UNANIMITATE:

1. hotărăste că a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Conventie sub aspectul dreptului de acces la justitie;

2. hotărăste că nu a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Conventie sub aspectul lipsei de independentă si de impartialitate a instantelor interne;

3. hotărăste că nu a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;

4. hotărăste că statul pârât trebuie să plătească reclamantelor, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 alin. 2 din Conventie, următoarele sume ce urmează a fi convertite în moneda natională a statului pârât la nivelul ratei de schimb aplicabile la data plătii:

(i) 4.000 euro (patru mii euro) cu titlu de prejudiciu moral;

(ii) 710 euro (sapte sute zece euro) cu titlu de cheltuieli;

5. hotărăste că, începând de la data expirării termenului amintit până la momentul efectuării plătii, sumele mentionate la pct. 4 vor fi majorate cu o dobândă simplă a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale;

6. respinge celelalte capete de cerere de acordare a unei reparatii echitabile.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 26 noiembrie 2002, în conformitate cu art. 77 alin. 2 si 3 din Regulamentul Curtii.

 

J.-P. Costa,

Presedinte

T.L. Early,

grefier adjunct


*) Al doilea alineat al paragrafului 64 este redat în forma rectificată la 4 februarie 2003.