MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 970         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 5 decembrie 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

447. - Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 46/2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006

 

1.341. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 46/2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 682 din 10 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

Decizia nr. 704 din 19 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 706 din 19 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 707 din 19 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2151 din Codul penal

 

Decizia nr. 708 din 19 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură penală si a unor legi speciale

 

Decizia nr. 712 din 24 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.627. - Hotărâre pentru modificarea art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 2.112/2004 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investitii „Centrul de transfer tehnologic CETRANSINO din cadrul Universitătii din Pitesti

 

1.630. - Hotărâre privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor mijloace fixe concesionate Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica - S.A., Sucursala de Transport Sibiu

 

1.635. - Hotărâre privind preluarea unor sectoare de drum judetean cu investitia „Pasaj denivelat în municipiul Lugoj pe drumul Buziasului din domeniul public al judetului Timis si din administrarea Consiliului Local al Municipiului Lugoj, judetul Timis, în domeniul public al statului si în administrarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, în vederea realizării activitătilor de interes national de către Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A., precum si încadrarea acestora în categoria drumurilor nationale

 

1.637. - Hotărâre privind darea în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor a unui imobil trecut în proprietatea publică a statului

 

1.639. - Hotărâre privind aprobarea încadrării în categoria functională a drumurilor comunale a unui drum de interes local, situat în judetul Cluj

 

1.641. - Hotărâre privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor în domeniul public al municipiului Ploiesti si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploiesti, judetul Prahova

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

322. - Ordin al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare privind completarea Ordinului presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 274/2005 pentru aprobarea Normelor privind controlul si supravegherea expedierilor internationale de deseuri radioactive implicând teritoriul României

 

323. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie privind modificarea Regulamentului de organizare si functionare a oficiilor teritoriale pentru întreprinderi mici si mijlocii si cooperatie 

 

1.343. - Ordin al ministrului sănătătii publice pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a comisiei de monitorizare si competentă profesională pentru cazurile de malpraxis

 

2.018. - Ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului pentru acceptarea amendamentelor la Conventia internatională din 1979 privind căutarea si salvarea pe mare, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia MSC.70(69) a Comitetului Securitătii Maritime din 18 mai 1998 si prin Rezolutia MSC.155(78) a Comitetului Securitătii Maritime din 20 mai 2004

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 46/2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta Guvernului nr. 46 din 30 august 2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006, adoptată în temeiul art. 1 pct. I.2 din Legea nr. 288/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 31 august 2006, cu următoarea modificare:

- După articolul 9 se introduce un nou articol, articolul 91 cu următorul cuprins:

„Art. 91. - În anul 2006 Fondul presedintelui Camerei Deputatilor si Fondul presedintelui Senatului, prevăzute la art. 43 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, se constituie pentru ajutoare, recompense, stimulente, contributii la actiuni umanitare si burse.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

LUCIAN AUGUSTIN BOLCAS

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

TEODOR VIOREL MELESCANU

 

Bucuresti, 4 decembrie 2006.

Nr. 447.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 46/2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006

            În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 46/2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006 si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 4 decembrie 2006.

Nr. 1.341.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 682

din 10 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Electroaparataj - S.A. Bucuresti în Dosarul nr. 11.774/300/2005 (nr. vechi 15.416/2005) al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.233D/2006, nr. 1.234D/2006, nr. 1.235D/2006 si nr. 1.236D/2006, ce au ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi prevederi legale, invocată de Societatea Comercială „Electroaparataj - S.A. Bucuresti în dosarele nr. 15.272/2005 (număr unic dosar 11.663/300/2005), nr. 15.421/2005 (număr unic dosar 11.779/300/2005), nr. 15.534/2005 (număr unic dosar 11.879/300/2005) si nr. 13.189/300/2005 (număr în format vechi 17.243/2005) ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că, în dosarele mentionate, părtile Dan Florica, Cerasela Ciolac, Marian Robert Turcu, Cornel Tănase si Alexandra Anca Preda au depus note scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 1.232D/2006, nr. 1.233D/2006, nr. 1.234D/2006, nr. 1.235D/2006 si nr. 1.236D/2006 este identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu această măsură.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.233D/2006, nr. 1.234D/2006, nr. 1.235D/2006 si nr. 1.236D/2006 la Dosarul nr. 1.232D/2006, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 2 mai 2006, 11 aprilie 2006 si 19 aprilie 2006, pronuntate în dosarele nr. 11.774/300/2005 (nr. vechi 15.416/2005), 15.272/2005 (număr unic dosar 11.663/300/2005) nr. 15.421/2005, (număr unic dosar 11.779/300/2005) nr. 15.534/2005, (număr unic dosar 11.879/300/2005) si nr. 13.189/300/2005 (număr în format vechi 17.243/2005), Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Electroaparataj - S.A. Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că obligatia de a vinde chiriasilor locuintele construite din fondurile fostelor unităti economice de stat, al căror patrimoniu a fost preluat de societăti comerciale cu capital integral privat (prin privatizare), contravine principiului constitutional al garantării si ocrotirii în mod egal de lege a proprietătii private, precum si dispozitiilor art. 1 alin. (1) teza întâi din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De asemenea, se arată că textul de lege criticat aduce o restrângere nejustificată a exercitiului dreptului de proprietate al persoanei juridice de drept privat asupra locuintelor construite din fondurile fostei unităti economice de stat, privatizate, fiind încălcate dispozitiile art. 53 din Constitutie. Mai mult, obligatia de a vinde bunurile detinute în proprietate, instituită prin textul de lege criticat, echivalează, în opinia autoarei exceptiei, cu o expropriere, fără a fi respectată cerinta utilitătii publice.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit căruia: „Locuintele construite din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de interventie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a pretului, în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) si (2) teza întâi referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si a proprietătii private si alin. (3) privind exproprierea, precum si în art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Analizând exceptia, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate într-o cauză în care acelasi autor al exceptiei a invocat neconstitutionalitatea textului de lege criticat, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, si cu o motivare identică.

Astfel, prin Decizia nr. 525 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006, Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta sa anterioară asupra acestui text de lege.

Pentru a pronunta această solutie s-a retinut în decizia mentionată că, în cazul privatizării unitătilor din ale căror fonduri au fost construite locuinte ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare, obligatia de vânzare către chiriasi, prevăzută de dispozitiile Legii nr. 85/1992, este o obligatie in rem (locuinta construită din fondurile unitătii economice sau bugetare), iar nu o obligatie in personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat nastere pe calea privatizării.

De asemenea, Curtea a retinut că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Chiar dacă dispozitiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 instituie o limitare legală a exercitiului dreptului de proprietate al unitătilor economice sau al societătilor comerciale asupra acestor locuinte, o atare limitare este conformă prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Justificarea se impune atât din punct de vedere juridic, cât si social si moral, întrucât chiriasii au contribuit direct sau indirect la construirea acestor locuinte, fapt ce a impus instituirea unei norme de protectie socială ce a consacrat dreptul chiriasilor de a le cumpăra în conditii speciale, solutie legislativă care dă expresie obligatiei constitutionale a statului de a asigura cetătenilor conditiile necesare pentru cresterea calitătii vietii si pentru un trai decent.

Cele statuate în decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o schimbare a jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Electroaparataj - S.A. Bucuresti în dosarele nr. 11.774/300/2005 (nr. vechi 15.416/2005), nr. 15.272/2005 (număr unic dosar 11.663/300/2005), nr. 15.421/2005 (număr unic dosar 11.779/300/2005), nr. 15.534/2005 (număr unic dosar 11.879/300/2005) si nr. 13.189/300/2005 (număr în format vechi 17.243/2005) ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 octombrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 704

din 19 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - maqistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Stelian Enache în Dosarul nr. 3.122/2006 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece criticile invocate de autor îmbracă aspecte de aplicare si interpretare a prevederilor legale atacate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 aprilie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.122/2006, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Stelian Enache în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unui recurs în materie penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârsirea unui număr de 4 infractiuni. Dintre acestea, două au intrat sub incidenta Legii nr. 137/1997 privind gratierea unor pedepse, rămânând în discutie infractiunile de înselăciune (art. 215 alin. 2 si 3 din Codul penal) si evaziune fiscală (art. 13 din Legea nr. 87/1994). Ca urmare a aparitiei Legii nr. 241/2005, care a abrogat în integralitatea sa Legea nr. 87/1994 si care la art. 10 a prevăzut anumite cauze de nepedepsire si de reducere a pedepselor, autorul s-a adresat instantei de judecată cu o contestatie la executare, invocând aplicarea legii penale mai favorabile, care i-ar fi permis în final să beneficieze de prevederile art. 81 din Codul penal referitor la suspendarea conditionată a pedepsei. Deoarece atât instanta de fond, cât si cea de apel au respins contestatia cu motivarea că aparitia unei legi mai favorabile nu se încadrează în prevederile art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, autorul exceptiei consideră că acest text aduce atingere prevederilor art. 15 si 16 din Constitutie. Astfel, în speta arătată, dispozitiile noi ar trebui să retroactiveze, fiind mai favorabile condamnatului, si, pe de altă parte, ar trebui să beneficieze de acelasi regim

sanctionator ca si făptuitorii care comit o faptă de evaziune fiscală ce intră sub incidenta Legii nr. 241/2005.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În realitate, problema invocată de autor tine de domeniul de aplicare si de interpretare a textului legal criticat si nu de contrarietatea acestuia cu dispozitiile art. 15 si 16 din Legea fundamentală.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală nu contin nicio dispozitie de natură a împiedica aplicarea retroactivă a unei legi penale sau contraventionale mai favorabile, ci reglementează o parte dintre cazurile când se poate face contestatie la executare, între acestea fiind si situatiile în care intervine o cauză de stingere sau de micsorare a pedepsei.

Modul în care instanta interpretează prevederile legale criticate este însă o problemă de aplicare a legii, si nu de constitutionalitate a acesteia.

De asemenea, art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală nu contravine nici principiului egalitătii în drepturi statuat de art. 16 din Constitutie, deoarece nu creează privilegii sau discriminări pe motiv de rasă, nationalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenentă politică sau avere, aplicându-se în mod nediferentiat tuturor persoanelor aflate în aceeasi situatie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat, pe lângă faptul că nu contine nicio dispozitie de excludere a aplicării de către instanta de judecată a legii penale mai favorabile, se aplică în mod nediferentiat tuturor persoanelor aflate în aceeasi situatie juridică.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală - Contestatia la executare, care au următorul continut: „Contestatia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: [...]

d) când se invocă amnistia, prescriptia, gratierea sau orice altă cauză de stingere ori de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit în cursul executării.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 15 referitoare la Universalitatea legii si ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 461 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de contencios constitutional prin raportare la prevederile art. 16 din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 77 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 23 februarie 2005, Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, cele statuate prin decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea.

De asemenea, prevederile art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, care instituie unul dintre cazurile în care se poate face contestatie la executare, nu contin nicio prevedere de natură să contravină regulii potrivit căreia în materie penală sau contraventională legea nouă mai favorabilă poate retroactiva.

De altfel, criticile avansate de autorul exceptiei îmbracă mai mult forma unor nemultumiri ce tin de interpretarea si aplicarea legii, aspecte care nu pot fi convertite în vicii de neconstitutionalitate, fiind de resortul instantelor judecătoresti de drept comun să dispună în consecintă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Stelian Enache în Dosarul nr. 3.122/2006 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 octombrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 706

din 19 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brasov în Dosarul nr. 448/P/R/2006 al Curtii de Apel Brasov - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece pentru orice actiune în justitie

trebuie să se dovedească un interes. În cazul procurorului, acesta exercită căile de atac în conditiile prevăzute de lege, el având o competentă generală pe care legiuitorul o poate stabili în deplin acord cu art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 448/P/R/2006, Curtea de Apel Brasov - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brasov în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei contestatii în anulare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, potrivit dispozitiilor legale criticate, procurorului, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societătii, de apărător al ordinii de drept, precum si al drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, îi este îngrădit accesul la justitie prin imposibilitatea de a formula calea de atac extraordinară a contestatiei în anulare si în situatia prevăzută de art. 386 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.

Curtea de Apel Brasov - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate sunt în concordantă cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală. Astfel, părtile si procurorul pot exercita căile de atac în conditiile legii, situatie care permite legiuitorului să stabilească, în cazul căilor de atac extraordinare, cum este si contestatia în anulare, cazurile, sfera titularilor si conditiile de exercitare a acestora.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate. Astfel, ratiunea pentru care numai părtile pot formula contestatie în anulare în situatia art. 386 lit. a) si b) din Codul de procedură penală rezultă din faptul că numai acestea pot aprecia în ce măsură au fost vătămate printr-o hotărâre definitivă a instantei de recurs. Art. 21 din Constitutie permite oricărei persoane accesul la justitie pentru apărarea oricărui drept sau libertate ori interes legitim. Prevederea că părtile si procurorul pot exercita căile de atac în conditiile legii permite legiuitorului să stabilească, în cazul căilor extraordinare de atac, cum este si contestatia în anulare, cazurile, sfera titularilor si conditiile de exercitare a acestora.

În sfârsit, prevederile legale criticate sunt, în opinia Guvernului, în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale ale art. 24 care consfintesc dreptul la apărare.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate sunt în deplină concordantă cu art. 129 din Constitutie care reglementează folosirea căilor de atac. Acest drept fundamental se realizează în conditiile legii si, prin urmare, este în competenta exclusivă a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac si în ce conditii pot fi exercitate.

De asemenea, prerogativele încredintate procurorului de către legiuitor reprezintă o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de art. 131 din Constitutie, iar nu o încălcare a acestora.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală „Cererea de contestatie, care au următorul continut: „Contestatia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părti, iar contestatia pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) si d), si de procuror.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la „Accesul liber la justitie, ale art. 24 referitoare la „Dreptul la apărare si ale art. 131 alin. (1) referitoare la rolul Ministerului Public de reprezentant în activitatea judiciară al intereselor generale ale societătii si de apărător al ordinii de drept.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în realitate, autorul exceptiei nu formulează critici de neconstitutionalitate, ci consideră că prevederile art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală nu sunt de natură să ofere procurorului, în calitate de apărător al drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, posibilitatea de a promova si în alte situatii calea extraordinară de atac a contestatiei în anulare. Rezultă, asadar, că se critică o omisiune de reglementare. Or, potrivit art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sunt neconstitutionale prevederile legilor, tratatelor internationale, regulamentelor Parlamentului si ordonantelor Guvernului care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei. De altfel, competenta de legiferare apartine, potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutie, Parlamentului, motiv pentru care exceptia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 387 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brasov în Dosarul nr. 448/P/R/2006 al Curtii de Apel Brasov - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 octombrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 707

din 19 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2151 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - maqistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 2151 din Codul penal, exceptie ridicată de Viorel Hîrsan Magdun în Dosarul nr. 1.752/286/2002 al Tribunalului Mures - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Agentia Natională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 mai 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.752/286/2002, Tribunalul Mures - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2151 din Codul penal, exceptie ridicată de Viorel Hîrsan Magdun în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul legal criticat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1), (2) si (3) si ale art. 136 alin. (1) si (5), nu prin ceea ce reglementează, ci prin forma eliptică de redactare. Astfel, atâta vreme cât legiuitorul nu a circumstantiat subiectul pasiv al infractiunii în functie de tipul de proprietate (publică sau privată), apare cel putin bizar ca un proprietar, care este si administratorul societătii, să fie pedepsit pentru că a dispus, în varianta incriminată, de bunuri, bani ori valori. Prin urmare, subiectul activ al infractiunii, desi are calitatea de proprietar, nu poate uza de atributul dispozitiei, specific oricărui tip de proprietate.

De asemenea, prin actiunea sa, Ministerul Public, ca sustinător al actiunii penale, se substituie în drepturile proprietarului, fapt care echivalează, în opinia autorului, cu o expropriere realizată în dezacord cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (3), precum si cu cele ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Tribunalul Mures - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul are deplina libertate de a reglementa în domeniul infractiunilor, pedepselor si regimului de executare a acestora. Prin incriminarea infractiunii de delapidare s-a instituit un mijloc de protectie a proprietătii ca o componentă a patrimoniului. Împrejurarea că pentru această faptă s-a optat pentru regula oficialitătii declansării procesului penal nu este de natură a atrage contrarietatea textului cu prevederile constitutionale si conventionale invocate, întrucât nu s-ar mai realiza o protectie eficientă a societătii si a intereselor generale fată de faptele care prezintă pericol social mai ridicat.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece din analiza dispozitiilor art. 2151 din Codul penal rezultă că nu se pune problema delapidării unor bunuri care erau în proprietatea sau folosinta asociatului ca persoană fizică si nu a societătii comerciale si de care putea să dispună în mod liber. Autorul exceptiei face o confuzie între calitatea de proprietar si cea de asociat al unei societăti comerciale, care nu este si proprietar al bunurilor acesteia. Societatea comercială are personalitate juridică proprie, ea fiind subiect de drept si având patrimoniu propriu distinct de patrimoniul asociatilor.

De asemenea, prin guvernarea principiului oficialitătii în ceea ce priveste incriminarea infractiunii de delapidare, legiuitorul a urmărit nu numai protejarea intereselor asociatilor, ci si ale salariatilor sau creditorilor societătii, precum si siguranta circuitului economic în general.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece infractiunea de delapidare face parte din categoria de infractiuni contra patrimoniului, iar incriminarea faptelor ce intră în continutul constitutiv al acesteia constituie unul dintre mijloacele de apărare si deci de garantare a proprietătii. Mai mult, dispozitiile legale criticate sunt în deplină concordantă cu regula constitutională potrivit căreia continutul si limitele dreptului de proprietate privată sunt stabilite de lege.

De asemenea, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, Parlamentul are competenta de a reglementa prin lege organică infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în functie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât si conditiile răspunderii juridice pentru această faptă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2151 din Codul penal - Delapidarea, care au următorul continut: „însusirea, folosirea sau traficarea, de către un functionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.

În cazul în care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1), (2) si (3) referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate în mod egal, indiferent de titular, si la caracterul exceptional al exproprierii în conditii anume determinate, ale art. 136 alin. (1) si (5) referitoare la tipurile de proprietate - publică sau privată - si la inviolabilitatea, în conditiile legii organice a proprietătii private, precum si ale art. 1 al Primului Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la Protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dreptul de proprietate privată are nu numai o functie menită să satisfacă interesele personale, ci si o functie socială, în virtutea căreia poate fi limitat atât în continut, cât si în modul de exercitare. În acest sens, Constitutia prevede în art. 44 alin. (1) că limitele si continutul dreptului de proprietate privată sunt stabilite de lege.

Luând în considerare dispozitiile invocate de autorul exceptiei, Curtea Constitutională nu poate primi sustinerea acestuia în sensul că însusirea, folosirea sau traficarea de către administratorul unei societăti comerciale de bani, bunuri ori valori ale acesteia contravine dreptului de proprietate ocrotit si garantat atât de Constitutie, cât si de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Dimpotrivă, incriminarea delapidării constituie unul dintre mijloacele de protectie juridică a proprietătii. Faptul că subiectul faptelor de însusire, folosire sau traficare de bunuri din patrimoniul societătii comerciale este însusi administratorul acesteia, care are si calitatea de asociat, nu este de natură să schimbe justificarea incriminării, în conditiile în care societatea comercială este subiect de drept de sine stătător, având personalitate juridică distinctă, iar patrimoniul societătii este separat de patrimoniul propriu al asociatilor si al administratorului.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica potrivit căreia, prin actiunea sa, Ministerul Public se substituie în drepturile proprietarului. Exercitând din oficiu actiunea penală, Ministerul Public îsi îndeplineste functia de reprezentant al intereselor generale ale societătii în activitatea judiciară, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constitutie. În acest sens, Curtea constată că apărarea proprietătii pe calea actiunii penale constituie o functie a Ministerului Public pe care acesta o exercită în interesul general al societătii, indiferent de persoana ale cărei drepturi de proprietate au fost lezate prin infractiune.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2151 din Codul penal, exceptie ridicată de Viorel Hîrsan Magdun în Dosarul nr. 1.752/286/2002 al Tribunalului Mures - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 octombrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 708

din 19 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură penală si a unor legi speciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură penală si a unor legi speciale, exceptie ridicată de Andrei Horia Ursu în Dosarul nr. 10.805/4/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei, apărătorul ales cu delegatie la dosar, precum si, personal, părtile Marin Pîrvulescu si Anastase Cavaliotti. Se constată lipsa părtii Gheorghe Vasile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, deoarece dispozitiile legale criticate, prin termenul stabilit, instituie un regim discriminator si încalcă regulile unui proces echitabil prin imposibilitatea de a cunoaste continutul actului care se contestă.

De asemenea, depune concluzii scrise.

Părtile Marin Pîrvulescu si Anastase Cavaliotti solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând, între altele, jurisprudenta Curtii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 aprilie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 10.805/4/2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură penală si a unor legi speciale, exceptie ridicată de Andrei Horia Ursu în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul legal criticat aduce atingere dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece reglementează cu privire la situatii juridice născute anterior intrării în vigoare a legii noi, instituie un tratament vădit discriminator prin raportare la data de aplicare a normelor tranzitorii si afectează dreptul la un proces echitabil, întrucât partea interesată este pusă în situatia de a contesta un act fără să-i cunoască continutul.

Tribunalul Bucuresti - Sectia I penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prin limitarea de către legiuitor a posibilitătii de a face plângere la instanta de judecată în anumite termene si conditii nu se aduce atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 15, 16 si 21.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 au început să se aplice de la data de 1 ianuarie 2004, astfel că nu se încalcă principiul neretroactivitătii legii.

Termenul de un an stabilit pentru introducerea plângerii potrivit art. 2781 din Codul de procedură penală este un interval de timp suficient pentru ca partea interesată să afle continutul actului pe care doreste să îl atace, iar dispozitia legală criticată se aplică în mod uniform tuturor persoanelor aflate în aceeasi situatie, fapt pentru care nu poate contraveni nici dreptului la un proces echitabil, nici principiului egalitătii în drepturi.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate se aplică în mod exclusiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003, iar acest aspect rezultă chiar din continutul acestor texte. De asemenea, art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 se aplică în mod egal tuturor celor aflati în situatia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, si nu este de natură a aduce atingere solutionării cauzelor într-un termen rezonabil si îndeplinirii conditiilor unui proces echitabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, care au următorul continut: „în cazulrezolutiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonantelor ori, după caz, al rezolutiilor de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 2781 din Codul de procedură penală este de un an si curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescriptie a răspunderii penale.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivitătii legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil si ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură penală si a unor legi speciale au mai fost supuse instantei de control constitutional prin raportare la aceleasi dispozitii invocate si în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 72 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 15 martie 2005, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, cele statuate prin decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1- -3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedură penală si a unor legi speciale, exceptie ridicată de Andrei Horia Ursu în Dosarul nr. 10.805/4/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 octombrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 712

din 24 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Banca Populară Română, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real Reorganizare, Administrare, Lichidare - S.R.L. din Bucuresti - Agentia Tulcea, în Dosarul nr. 1.848/2006 al Judecătoriei Tulcea.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 6 aprilie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.848/2006, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Banca Populară Română, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real Reorganizare, Administrare, Lichidare - S.R.L. din Bucuresti - Agentia Tulcea, într-o cauză ce are ca obiect suspendarea executării silite.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că alineatul 4 al art. 403 din Codul de procedură civilă contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) si ale art. 129, deoarece judecata se face fără citarea părtilor, împiedicând creditorul să-si facă apărările necesare si permitând debitorului să tergiverseze executarea silită. De asemenea, se încalcă si dreptul la apărare, deoarece hotărârea prin care instanta se pronuntă în astfel de cauze nu este supusă nici unei căi de atac. În continuare, se arată că textul de lege criticat încalcă si prevederile art. 6 si 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor si libertătilor fundamentale.

Judecătoria Tulcea apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitu­tionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), precum si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Alineatul 4 al art. 403 a fost modificat prin pct. 71 din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din data de 14 iulie 2005.

Textul criticat are următorul continut: „În cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cautiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul.

            În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, precum si ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, autorul exceptiei invocă si încălcarea prevederilor art. 6 si 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 236 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2006, a statuat că dispozitiile art. 403 alin. 4 prevăd posibilitatea ca presedintele instantei să dispună, pe calea ordonantei presediritiale, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Asadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. Împrejurarea că împotriva încheierii instantei prin care s-a dispus o asemenea suspendare provizorie nu se poate promova nici o cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozitiile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, la folosirea căilor de atac si la înfăptuirea justitiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situatii juridice, iar pe de altă parte, prevederile constitutionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate potrivit căreia dispozitiile art. 403 alin. 4 contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, a statuat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere, pe de-o parte, urgenta care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgentă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instantei -, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de presedintele instantei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretentiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile si garantiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cautiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cautiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.

Ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Banca Populară Română, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real Reorganizare, Administrare, Lichidare - S.R.L. din Bucuresti - Agentia Tulcea, în Dosarul nr. 1.848/2006 al Judecătoriei Tulcea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 octombrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 2.112/2004 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investitii „Centrul de transfer tehnologic CETRANSINO din cadrul Universitătii din Pitesti

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 42 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Articolul 2 din Hotărârea Guvernului nr. 2.112/2004 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investitii „Centrul de transfer tehnologic CETRANSINO din cadrul Universitătii din Pitesti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.152 din 6 decembrie 2004, se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Finantarea obiectivului de investitii prevăzut la art. 1 se face din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educatiei si Cercetării, în limita sumelor aprobate anual cu această destinatie, din surse proprii, precum si din alte surse legal constituite, conform programului de investitii publice aprobat potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul educatiei si cercetării,

Mihail Hărdău

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2006.

Nr. 1.627.

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor mijloace fixe concesionate Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica - S.A., Sucursala de Transport Sibiu

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 10 alin. (2) si al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare, precum si al art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din functiune, casare si valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Pozitia referitoare la bunul din domeniul public, denumit „Statie 400/220/110 kV Sibiu Sud, cu numărul de inventar M.F. 62197, din anexa nr. 7 la Hotărârea Guvernului nr. 2.060/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.129 din 30 noiembrie 2004, cu modificările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu pozitia din anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Se aprobă trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor mijloace fixe, părti componente ale bunului prevăzut la art. 1, aflate în

concesiunea Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica - S.A., Sucursala de Transport Sibiu, amplasate în Statia electrică de sistem 400/220/110 kV Sibiu Sud, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. - Trecerea în domeniul privat al statului se face în vederea scoaterii din functiune si a valorificării, în conditiile legii, a mijloacelor prevăzute la art. 2.

Art. 4. - Compania Natională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica - S.A. va efectua operatiunile prevăzute la art. 3.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul economiei si comertului,

Darius Mesca,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2006.

Nr. 1.630.

 
ANEXA

 

INVENTARUL BUNURILOR DIN DOMENIUL PUBLIC

 

Nr.

MFP

Cod

clasificare

Denumire

Descriere tehnică

(pe scurt)

Vecinătăti

(după caz)

Adresa

Anul dobândirii/

dării în folsintă

Valoare de

inventar

-lei-

Baza legală

Situatia

juridică

Tip bun

 

 

 

 

UNITATE REGLAJ NR 95701 400KV 1.458.765 lei

TRAFOSBSUDNR «5431 200MVA 807 631 lei

AUTOTRAFO400 220KV S=94398/74 1 791.338 lei

UNITATE DE REGLAJ AT3 S-85766 189.231 lei

CELULA LEA 400KV TĂNTĂRENI- SIBIUSUD 541.419 lei

CELULA LEA40OKV BRASOV-S1BIU 576 065 lei

CELULE 40OKV IN STA PA 400 KV 3.947.640 lei

CELULA LEA 4O0KV TÂNTĂRENI- SIBIU SUD 376.768 lei

CELULE 400KV IN STATIA 400 KV 376 768 lei

CABINA DE PROTEC RE NR 1 -969 lei

CABINA DE PROTECTIE NR 2 -969 lei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Statia 400/220/ 110 kV

CABINĂ DE PROTECTIE NR 3 -969 lei

CABINA DE PROTECTIE NR 4 -969 lei

CABINĂ DE PROTECTIE NR 5 -969 lei

 

Sibiu Sud

CELULĂ 400KV MINTIA STATIA 400 KV 446.720 lei

BATERIE STATIONARA FULMEN 220 420 AH 15.652 lei

SC Retrasib Sibiu

Tara

România,

judet Sibiu;

MRJ Sibiu

1976

11.181.085

HG 365/1998/ HG/431/2006

concesionat

imobil

 

UNITATE PRINCIPALĂ VT4-88I52 577 015 lei

INSTALATIE DE AER COMPRIMAT 11 lei ECHIPAMENT MONITORIZARE H2

SA-50-0279 -14.689 lei

FILTRU DE CUPLAJ AKE 100 TANTARENI 3IOO078 -1.574 lei

FILTRU DE CUPLAJ AKE 100 TANTARENI 3100080 -1 574 lei

CABLU DE IF- FILTRU CUPLAJ CAMERA TC 310008I -1.400 lei

DULAP ECH1P PLC TIP LSB 2000 1 TANTARENI 28.292 lei

BOBINA DE BLOCAJ TANTARENI 3100083 -11.844 lei

BOBINA DE BLOCAJ TANTARENI

3I00084 -11.844 lei

teren domeniu public 101316 mp.

 

 

 

 

 

 

 

 

62197

8.14.

 

 

LISTA

mijloacelor fixe care trec din domeniul public al statului în domeniul privat al statului în vederea scoaterii din functiune si a valorificării

 

Nr.de identificare atribuit de M FP

Cod de clasificare

Denumirea mijlocului fix

Nr.de inventar

Valoare de inventar

- lei -

Valoare amortizată

- lei-

Valoare rămasă de amortizat *

-lei-

0

1

2

3

4

 

5

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

UNITATE REGLAJ NR. 95701 400KV

3321062

1,458,765

1,458,765

0

TRAFO SB SUD NR. 95431 200MVA

3321146

807,631

807,631

0

AUTOTRAFO 400/220KV S=94398/74

3000021

1,791,338

1,791,338

0

UNITATE DE REGLAJ AT3 S=85766

3321355

189,231

189,231

0

CELULĂ LEA 400KV TÂNTARENI-SIBIU SUD

3371329

541,419

541,419

0

STATIA

CELULA LEA 400KV BRASOV-SIBIU

3371331

576,065

576,065

0

62197

8.14

400/220/110KV

CELULE 400KV IN STATIA 400 KV

3371333

3,947,640

3,947,640

0

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SIBIU SUD

CELULA LEA 400KV TANTARENI-SIBIU SUD

3371330

376,768

376,768

0

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CELULE 400KV IN STATIA 400 KV

3371332

376,768

376,768

0

CABINA DE PROTECTIE NR. 1

2171022

4,000

969

3,031

CABINA DE PROTECTIE NR. 2

2171024

4,000

969

3,031

CABINA DE PROTECTIE NR. 3

2171025

4,000

969

3,031

CABINA DE PROTECTIE NR. 4

2171026

4,000

969

3,031

CABINA DE PROTECTIE NR. 5

2171027

4,000

969

3,031

CELULA 400KV MINTIA STATIA 400 KV

2100000

1,035,926

446,720

589,206

BATERIE STATIONARA FULMEN 220/420 AH

3100001

31,800

15,652

16,148

UNITATE PRINCIPALA AT4-88152

3320997

747,108

577,015

170,093

INSTALATIE DE AER COMPRIMAT

2271032

11

11

0

ECHIPAMENT MONITORIZARE H2 S:A-50-0279

4100049

27,550

14,689

12,861

TOTAL

 

11,928,020

11,124,555

803,465

 

* valoare înregistrata in domeniul privat al statului conform OUG 164/2005, privind diminuarea valorii bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului in vederea recuperării valorii ramase neamortizate de către Compania Nationala de Transport al Energiei Electrice Transelectrica - SA., aprobata prin Legea nr. 70/2006.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind preluarea unor sectoare de drum judetean cu investitia „Pasaj denivelat în municipiul Lugoj pe drumul Buziasului din domeniul public al judetului Timis si din administrarea Consiliului Local al Municipiului Lugoj, judetul Timis, În domeniul public al statului si în administrarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, în vederea realizării activitătilor de interes national de către Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A., precum si încadrarea acestora în categoria drumurilor nationale

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 9 alin. (2) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, al art. 12 si 221 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si al art. 1 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiintarea Companiei Nationale de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Administratia Natională a Drumurilor din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 47/2004,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă preluarea unor sectoare de drum judetean cu investitia „Pasaj denivelat în municipiul Lugoj pe drumul Buziasului, identificate potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al judetului Timis si din administrarea Consiliului Local al Municipiului Lugoj, judetul Timis, în domeniul public al statului si în administrarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, în vederea realizării activitătilor de interes national de către Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A.

(2) Sectoarele de drumuri judetene preluate potrivit alin. (1) se încadrează în categoria functională a drumurilor nationale.

Art. 2. - Predarea-preluarea sectoarelor de drum judetean prevăzute la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între Consiliul Local al Municipiului Lugoj si Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, prin Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A., în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Anexele nr. 1 si 2 la Hotărârea Guvernului nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii functionale a drumurilor publice si a drumurilor de utilitate privată deschise circulatiei publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 20 iulie 2000, cu modificările si completările ulterioare, se modifică în mod corespunzător.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Mircea Nicu Toader,

secretar de stat

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Constantin Dascălu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2006.

Nr. 1.635.

 

ANEXA

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a sectoarelor de drum judetean care se preiau din domeniul public al judetului Timis si din administrarea Consiliului Local al Municipiului Lugoj, judetul Timis, în domeniul public al statului si în administrarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, în vederea realizării activitătilor de interes national de către Compania Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România - S.A.

 

Denumirea si locul

unde sunt situate

sectoarele de drum

judetean

Persoana juridică

de la care se preiau

sectoarele de drum

judetean

Persoana juridică

la care se preiau

sectoarele de drum

judetean

Lungimea totală a

sectoarelor de drum

judetean si pozitiile

kilometrice

Indicativ

vechi

Indicativ

nou

DJ 592

Domeniul public al judetului Timis si din

administrarea Consiliului Local al Municipiului Timis, judetul Timis

Domeniul public al statului si în administrarea

Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului

Lungime tronson = 3,3 km

(54+200-57+500)

DJ 592

DN

DJ 592 cu „Pasaj denivelat în municipiul Lugoj pe drumul Buziasului”

Domeniul public al judetului Timis si din

administrarea Consiliului Local al Municipiului Timis, judetul Timis

Domeniul public al statului si în administrarea

Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului

Lungime tronson = 1 km (55+700-56+700)

DJ 592

DN

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind darea în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor a unui imobil trecut în proprietatea publică a statului

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă darea în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor - Inspectoratul Judetean de Politie Arad a unui imobil situat în orasul Ineu, judetul Arad, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, trecut în proprietatea publică a statului prin Hotărârea nr. 36 din 10 aprilie 2006 a Consiliului Local al Orasului Ineu.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului prevăzut la art. 1 se va face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Mircea Nicu Toader,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2006.

Nr. 1.637.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilului proprietate publică a statului, care se dă în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor - Inspectoratul Judetean de Politie Arad

 

Locul unde este

situat imobilul

Persoana juridică  de la care se transmite imobilul

Persoana juridică la care

se transmite imobilul

Caracteristicile tehnice

ale imobilului

Orasul Ineu,

Calea Aradului nr. 1-3,

judetul Arad

Consiliul Local

al Orasului Ineu

Ministerul Administratiei si Internelor -

Inspectoratul Judetean de Politie

Arad

Pavilion administrativ. P+1

Suprafata construită = 386 m2

Suprafata desfăsurată = 772 m2

Cabină poartă P 1 Suprafata construită = 31,40 m2 Suprafata desfăsurată = 31,40 m2

Cabină poartă P 3 Suprafata construită = 6,0 m2 Suprafata desfăsurată = 6,0 m2 Suprafata totală a terenului = 2.280 m2

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea încadrării în categoria functională a drumurilor comunale a unui drum de interes local, situat în judetul Cluj

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 12 si 13 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă încadrarea în categoria functională a drumurilor comunale a unui drum de interes local, prin prelungirea traseului actual al DC 141 A, de la km 2+000 la km 8+800, originea km 0+000 DJ 108 C, destinatia km 8+800 Gilău (DN 1), cu lungimea totală de 8,800 km, conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii functionale a drumurilor publice si a drumurilor de utilitate privată deschise circulatiei publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 si 338 bis din 20 iulie 2000, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează în mod corespunzător.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Mircea Nicu f oader,

secretar de stat

p. Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Constantin Dascălu,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru lucrări publice

si amenajarea teritoriului,

Lăszlo Borbely

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2006.

Nr. 1.639.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a drumului de interes local, situat în judetul Cluj, care se prelungeste

 

Denumirea drumului

Traseul drumului

Pozitia kilometrică

Lungimea reală (km)

Provine din

Origine

Destinatie

DC 141 A

DJ 108 C-Vistea-Gilău (DN 1)

De la km 0+000

la km 8+800

8,800

DC 141 A

si drum de exploatare

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor în domeniul public al municipiului Ploiesti si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploiesti, judetul Prahova

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 9 alin. (1) si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea fără plată a unui imobil, situat în municipiul Ploiesti, judetul Prahova, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor în domeniul public al municipiului Ploiesti si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploiesti, judetul Prahova.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Mircea Nicu Toader,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2006.

Nr. 1.641.

 

ANEXĂ

 

DATELE OE IDENTIFICARE

a imobilului care se transmite fără plată din domeniul public al statului si din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor în domeniul public al municipiului Ploiesti si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploiesti, judetul Prahova

 

Locul unde este

situat imobilul

care se transmite

Persoana juridică

de la care se

transmite imobilul

Persoana juridică

la care se transmite

imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Codul de clasificare si numãrul de inventar

atribuit de M.F.P.

Municipiul Ploiesti,

Aleea Ghighiului nr.

judetul Prahova

Statul român,

9, din administrarea

Ministerului Administratiei si Internelor

Municipiul Ploiesti,

în administrarea Consiliului

Local al Municipiului Ploiesti

Suprafata totală a terenului = 5.657,74 m2

Suprafata construită = 1.314,74 m2

Suprafata desfăsurată = 1.300,3 m2

C1 - 482,82 m2

C2 - 21,49 m2

C3 - 166,02 m2

C4 - 97,32 m2

C5 - 113,36 m2

C6 - 367,96 m2

C7 - 65,77 m2

Nr. M.F.P.

102.061

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

COMISIA NATIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂTILOR NUCLEARE

 

ORDIN

privind completarea Ordinului presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 274/2005 pentru aprobarea Normelor privind controlul si supravegherea expedierilor internationale de deseuri radioactive implicând teritoriul României

 

În baza art. 5 din Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă, reglementarea, autorizarea si controlul activitătilor nucleare, republicată,

în temeiul art. 2 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.627/2003 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare, cu modificările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,

presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare nr. 274/2005 pentru aprobarea Normelor privind controlul si supravegherea expedierilor internationale de deseuri radioactive implicând teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 1 noiembrie 2005, se completează după cum urmează:

După articolul 6 se introduce un nou articol, articolul 7, cu următorul cuprins:

„Art. 7. - Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului nr. 92/3/EURATOM din 3 februarie 1992 privind supravegherea si controlul transporturilor de deseuri radioactive între statele membre si în interiorul sau în afara Comunitătii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 35 din 12 februarie 1992.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Presedintele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitătilor Nucleare,

Anton Coroianu

 

Bucuresti, 9 noiembrie 2006.

Nr. 322.

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII Sl COOPERATIE

 

ORDIN

privind modificarea Regulamentului de organizare si functionare a oficiilor teritoriale pentru întreprinderi mici si mijlocii si cooperatie

 

Având în vedere prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 41 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 753/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale pentru întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie emite prezentul ordin.

Art. I. - Regulamentul de organizare si functionare a oficiilor teritoriale pentru întreprinderi mici si mijlocii si cooperatie, aprobat prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale pentru întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie nr. 115/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 5 iulie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Alineatul (2) al articolului 1 va avea următorul cuprins:

„(2) OTIMMC au sediul în municipiile Brasov, Cluj-Napoca, Constanta, Craiova, Galati, Iasi, Târgu Mures, Târgoviste si Timisoara si îsi desfăsoară activitatea pentru regiunile prevăzute în anexa nr. 1.

2. Anexa nr. 1 la regulament se înlocuieste cu anexa la prezentul ordin.

Art. II. - Personalul angajat în cadrul centrelor de informare, consultantă si instruire din cadrul oficiilor teritoriale pentru întreprinderi mici si mijlocii si cooperatie existente va fi redistribuit în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2007.

 

p. Presedintele Agentiei Nationale pentru întreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie,

Bogdan Dumitrache

 

Bucuresti, 3 noiembrie 2006.

Nr. 323.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 1 la regulament)

 

REGIUNILE

de activitate a oficiilor teritoriale pentru întreprinderi mici si mijlocii si cooperatie

 

Nr,

crt.

Oficiul teritorial

Regiunea de activitate pe judete

1.

BRASOV

Arges

Brasov

Ilfov

Prahova

2.

CLUJ-NAPOCA

Alba

Cluj

Maramures

Satu Mare

Sălaj

3.

CONSTANTA

Călărasi

Constanta

Ialomita

Tulcea

4.

CRAIOVA

Dolj

Gorj

Mehedinti

Olt

Vâlcea

5.

GALATI

Galati

Vrancea

Buzău

Brăila

6.

IASI

Bacău

Botosani

Iasi

Neamt

Suceava

Vaslui

7.

TÂRGU MURES

Bistrita-Năsăud

Covasna

Harghita

Mures Sibiu

8.

TÂRGOVISTE

Dâmbovita

Giurgiu

Teleorman

9.

TIMISOARA

Arad

Bihor

Caras-Severin

Hunedoara

Timis

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a comisiei de monitorizare si competentă profesională pentru cazurile de malpraxis

 

Având în vedere prevederile art. 668 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu

modificările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii Publice, văzând Referatul de aprobare al Secretariatului de Stat pentru Relatia cu Parlamentul si Sindicatele nr. E.N./6.282 din 6 noiembrie 2006,

ministrul sănătătii publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare si functionare a comisiei de monitorizare si competentă profesională pentru cazurile de maipraxis, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Comisia de monitorizare si competentă profesională pentru cazurile de maipraxis va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

 

Bucuresti, 6 noiembrie 2006.

Nr. 1.343.

 

ANEXA

 

REGULAMENTUL

de organizare si functionare a comisiei de monitorizare si competentă profesională pentru cazurile de maipraxis

 

CAPITOLUL I

Componenta comisiei

 

Art. 1. - Comisia de monitorizare si competentă profesională pentru cazurile de maipraxis, denumită în continuare comisie, se constituie în conformitate cu dispozitiile art. 668 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările ulterioare.

Art. 2. - Comisia functionează la nivelul autoritătilor de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti.

Art. 3. - Comisia este alcătuită din 13 membri, după cum urmează:

a) 2 reprezentanti ai autoritătilor de sănătate publică judetene sau a municipiului Bucuresti, după caz, dintre care unul este, obligatoriu, directorul adjunct al autoritătii de sănătate publică respective, numiti prin decizie a conducătorului acestor institutii;

b) 2 reprezentanti ai casei judetene de asigurări de sănătate sau a municipiului Bucuresti, după caz, numiti prin decizie a presedintelui-director general al casei respective;

c) 2 reprezentanti ai colegiului judetean al medicilor, numiti prin decizie a presedintelui institutiei respective;

d) 2 reprezentanti ai colegiului judetean al medicilor dentisti, numiti prin decizie a presedintelui institutiei respective;

e) 2 reprezentanti ai colegiului judetean al farmacistilor, numiti prin decizie a presedintelui institutiei respective;

f) 2 reprezentanti ai ordinului judetean al asistentilor si moaselor din România, numiti prin decizie a presedintelui institutiei respective;

g) un expert medico-legal, numit prin decizie a conducătorului institutiei din care face parte.

Art. 4. - Durata mandatului de membru al comisiei este de 4 ani, fiecare membru al comisiei putând fi reînvestit, la propunerea institutiei din care face parte.

Art. 5. - (1) În cazul imposibilitătii definitive de exercitare a mandatului de către unul dintre membri, institutia care l-a numit va desemna înlocuitorul acestuia pentru durata restantă a mandatului.

(2) Se consideră imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului orice împrejurare care creează o indisponibilizare cu o durată de 90 de zile consecutive.

Art. 6. - Membrii comisiei trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să fie cetăteni români cu domiciliul în România;

b) să aibă o bună reputatie si pregătire profesională;

c) să aibă cel putin 5 ani vechime în domeniul său de activitate;

d) să nu fi săvârsit în exercitarea profesiei un act de maipraxis stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă;

e) să nu aibă cazier judiciar.

Art. 7. - Calitatea de membru al comisiei încetează în următoarele situatii:

a) la expirarea termenului pentru care a fost numit;

b) prin demisie;

c) prin revocare de către institutia/organismul profesional care l-a desemnat;

d) prin înlocuire, în conditiile art. 5.

 

CAPITOLUL II

Incompatibilităti

 

Art. 8. - (1) Fiecare membru al comisiei este obligat să declare dacă are vreo legătură directă sau indirectă,

familială, personală, profesională ori financiară, cu vreuna dintre persoanele fizice sau juridice implicate în cazul supus cercetării.

(2) Dacă vreun membru al comisiei se află în una dintre situatiile prevăzute la alin. (1), acesta completează o declaratie de abtinere pentru conflict de interese în cauză si nu poate participa la sedintele comisiei ocazionate de cercetarea cazului respectiv.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplică în mod corespunzător si expertului sau grupului de experti desemnat.

 

CAPITOLUL III

Conducerea comisiei

 

Art. 9. - (1) Comisia este codusă de directorul adjunct al autoritătii de sănătate publică judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, care are calitatea de presedinte al acesteia.

(2) Membrii comisiei îsi desemnează, prin vot, 2 vicepresedinti care asigură împreună cu presedintele conducerea activitătii comisiei.

(3) Presedintele este reprezentantul de drept al comisiei.

(4) În cazul imposibilitătii temporare de exercitare a prerogativelor presedintelui, reprezentarea comisiei revine unuia dintre vicepresedintii acesteia, desemnat de presedinte.

(5) Dacă atât presedintele, cât si vicepresedintii se află în imposibilitate de exercitare a prerogativelor, reprezentarea comisiei va fi asigurată de decanul de vârstă dintre ceilalti membri ai comisiei.

 

CAPITOLUL IV

Atributiile comisiei

 

Art. 10. - Comisia are următoarele atributii principale:

a) desemnează, prin tragere la sorti, din lista judeteană a expertilor, un grup de experti sau un expert, în functie de complexitatea cazului, însărcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului;

b) repartizează dosarele cuprinzând documentatia cazurilor cercetate expertilor desemnati, spre analiză si evaluare, în vederea efectuării raportului asupra cazurilor respective;

c) dacă dosarul nu contine toate documentele necesare în vederea elucidării cazului expertizat, solicită institutiilor abilitate, precum si persoanei care a sesizat comisia prezentarea de documente si de informatii suplimentare referitoare la cazul respectiv;

d) primeste de la expertii desemnati, în termenul legal, rapoartele cazurilor expertizate;

e) pune la dispozitia părtilor interesate, la solicitarea scrisă a acestora, o copie a raportului expertilor si a documentelor medicale care au stat la baza acestuia;

f) verifică, înainte de a da curs sesizării, calitatea persoanei care a sesizat comisia, pe baza următoarelor documente:

- actul de identitate al persoanei care a făcut sesizarea, atunci când această persoană este aceeasi cu persoana considerată victima cazului de maipraxis invocat;

- documentul din care rezultă dreptul de reprezentare al persoanei care se consideră victima unui act de maipraxis, atunci când sesizarea este adresată prin reprezentantul legal al acesteia;

- documente legale din care reiese calitatea de succesor al persoanei decedate ca urmare a unui act de maipraxis imputabil unei activităti de preventie, diagnostic si tratament;

g) emite dispozitii privind prezentarea de documente, situatii, informatii si audieri solicitate si considerate necesare de către expertii desemnati, pe parcursul cercetării cazului supus expertizării;

h) stabileste, prin decizie adoptată în maximum 3 luni de la data sesizării, dacă în cauză a fost sau nu o situatie de maipraxis;

i) comunică decizia, în termen de 5 zile calendaristice de la data adoptării, tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului;

j) Întocmeste un raport anual detaliat pe care îl prezintă Ministerului Sănătătii Publice până la data de 1 februarie a anului următor celui pentru care se întocmeste acest raport;

k) tine evidenta tuturor sesizărilor adresate comisiei si monitorizează cazurile de maipraxis stabilite prin deciziile adoptate;

I) răspunde de respectarea reglementărilor în vigoare cu privire la asigurarea confidentialitătii asupra tuturor informatiilor care au legătură cu cazurile deduse judecătii;

m) alte atributii prevăzute de legislatia în vigoare.

 

CAPITOLUL V

Activitatea comisiei

 

Art. 11. - Comisia se întruneste în sedintă la solicitarea presedintelui, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data înregistrării sesizării adresate acesteia.

Art. 12. - Sedintele comisiei sunt conduse de către presedinte, iar în lipsa acestuia, de către cei îndreptătiti potrivit dispozitiilor prezentului regulament.

Art. 13. - (1) Cvorumul necesar pentru a lua hotărâri valide este de cel putin trei pătrimi din numărul membrilor comisiei, iar hotărârile se adoptă cu votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenti.

(2) În caz de egalitate de voturi, votul presedintelui sau, în absenta acestuia, cel al înlocuitorului de drept care conduce sedinta comisiei este decisiv.

(3) În situatia în care nu este întrunit cvorumul necesar prevăzut la alin. (1), sedinta se amână pentru 7 zile calendaristice.

(4) Hotărârea adoptată este obligatorie pentru toti membrii comisiei, membrii care au votat împotrivă si cei absenti putându-si consemna opinia separată în procesul-verbal al sedintei respective.

(5) Membrii comisiei îsi exercită mandatul potrivit legii. Ei răspund pentru activitatea lor în mod solidar, cu exceptia situatiei în care au votat împotriva unei hotărâri si au consemnat opinia separată în procesul-verbal.

Art. 14. - Comisia are stampilă proprie, iar actele acesteia sunt semnate numai de presedinte.

Art. 15. - Sediul comisiei este la autoritatea de sănătate publică judeteană, respectiv a municipiului Bucuresti.

Art. 16. - (1) Cheltuielile ocazionate de prezenta la lucrări a membrilor comisiei se suportă de fiecare institutie care are reprezentanti desemnati, acestia fiind considerati în deplasare în interes de serviciu.

(2) Celelalte cheltuieli de functionare, respectiv pentru rechizite, postă etc, se suportă de autoritatea de sănătate publică în care îsi are sediul comisia.

Art. 17. - Pentru fiecare sedintă a comisiei se întocmeste câte un proces-verbal care este semnat de către toti membrii prezenti ai comisiei.

Art. 18. - (1) După primirea sesizării, comisia verifică dacă autorul acesteia are calitatea prevăzută de lege, pe baza documentelor mentionate la art. 10 lit. f).

(2) Dacă în urma analizei documentelor mentionate la art. 10 lit. f) se constată că sesizarea nu a fost făcută de către persoanele îndreptătite, potrivit dispozitiilor legale în vigoare, comisia respinge sesizarea ca fiind nefondată si clasează cazul, comunicând persoanei care a făcut sesizarea decizia adopată.

(3) În cazul în care comisia constată împlinirea termenului de prescriptie prevăzut la art. 677 din Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare, comisia clasează cazul.

Art. 19. - După primirea raportului asupra cazului, întocmit de expertul sau grupul de experti desemnat, comisia analizează documentul înaintat si stabileste, prin decizie, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data primirii lui, dacă în cauză a fost sau nu un caz de maipraxis.

Art. 20. - Decizia se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului, în termen de 5 zile calendaristice.

Art. 21. - (1) Comisia tine o evidentă strictă a sesizărilor primite, a documentatiei aferente fiecărui caz expertizat, a proceselor-verbale întocmite în cadrul sedintelor comisiei, a deciziilor luate, precum si a altor documente depuse la comisie sau emise de aceasta.

(2) Documentele mentionate la alin. (1) se arhivează potrivit dispozitiilor legale în vigoare.

Art. 22. - Pentru îndeplinirea atributiilor legale, comisia adoptă hotărâri si emite decizii, sub semnătura presedintelui, cu respectarea dispozitiilor prezentului regulament.

 

CAPITOLUL VI

Confidentialitatea informatiilor

 

Art. 23. - Întreaga procedură de stabilire a cazurilor de maipraxis, până în momentul sesizării instantei, este confidentială.

Art. 24. - Încălcarea confidentialitătii de către membrii comisiei sau expertii desemnati de aceasta atrage sanctiuni profesionale si administrative, conform dispozitiilor legale.

 

CAPITOLUL VII

Modul de sesizare a comisiei

 

Art. 25. - Comisia poate fi sesizată de:

a) persoana sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia, care se consideră victima unui act de maipraxis săvârsit în exercitarea unei activităti de preventie, diagnostic si tratament;

b) succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de maipraxis imputabil unei activităti de preventie, diagnostic si tratament.

Art. 26. - (1) Persoanele mentionate la art. 25 înaintează comisiei o sesizare scrisă care trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, cel putin următoarele date:

a) numele si prenumele persoanei care face sesizarea;

b) calitatea persoanei care face sesizarea, în sensul prevăzut la art. 25;

c) numele si prenumele persoanei care se consideră victima unui caz de maipraxis (dacă este diferită de persoana care face sesizarea);

d) numele si prenumele autorului actului de maipraxis sesizat, săvârsit în exercitarea unei activităti de preventie, diagnostic si tratament;

e) data efectuării actului de malpraxis sesizat;

f) descrierea faptei si a împrejurărilor acesteia;

g) prejudiciul produs victimei actului de malpraxis sesizat.

Art. 27. - La sesizarea întocmită cu respectarea cerintelor mentionate la alin. (1), persoanele îndreptătite să sesizeze comisia cu privire la un act de malpraxis sunt obligate să anexeze următoarele documente:

a) copii ale documentelor medicale în sustinerea afirmatiilor cuprinse în sesizarea adresată comisiei;

b) copii ale documentelor legale din care să rezulte calitatea persoanei care a sesizat comisia.

Art. 28. - Sesizările adresate comisiei, care nu respectă dispozitiile legale si ale prezentului regulament, sunt respinse ca fiind nefdndate si se clasează cazul, comunicându-i-se persoanei care a făcut sesizarea decizia adoptată, în termen de 5 zile calendaristice de la data adoptării acesteia.

 

CAPITOLUL VIII

Expertii

 

Art. 29. - Comisia desemnează, prin tragere la sorti, din lista judeteană a expertilor, un grup de experti sau un expert, în functie de complexitatea cazului, însărcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului.

Art. 30. - Expertii prevăzuti la art. 29 au acces la toate documentele medicale aferente cazului, a căror cercetare o consideră necesară, si au dreptul de a audia si de a înregistra depozitiile tuturor persoanelor implicate.

Art. 31. - Expertii întocmesc, în termen de 30 de zile, un raport asupra cazului, pe care îl înaintează comisiei.

Art. 32. - (1) Expertii desemnati pentru cercetarea cazului sunt obligati să păstreze confidentialitatea asupra tuturor informatiilor care au legătură cu cazul respectiv, în conditiile legii.

(2) Încălcarea confidentialitătii de către expertii desemnati atrage sanctiuni profesionale si administrative, conform dispozitiilor legale în vigoare.

 

CAPITOLUL IX

Deciziile comisiei

 

Art. 33. - Comisia adoptă o decizie asupra cazului, în maximum 3 luni de la data sesizării.

Art. 34. - Comisia stabileste, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situatie de malpraxis, având în vedere, obligatoriu, cel putin următoarele criterii:

a) existenta unei fapte produse în exercitarea unei activităti de preventie, diagnostic si tratament;

b) fapta să fie cauzatoare de prejudiciu patrimonial sau moral;

c) vinovătia făptuitorului;

d) raportul de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu.

Art. 35. - Decizia se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului, în termen de 5 zile calendaristice, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Art. 36. - În cazul în care asigurătorul sau oricare dintre părtile implicate nu este de acord cu decizia comisiei, o poate contesta la instanta de judecată competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.

 

CAPITOLUL X

Dispozitii finale

 

Art. 37. - În termen de 5 zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, institutiile implicate sunt obligate să îsi desemneze reprezentantii în vederea constituirii comisiilor de monitorizare si competentă profesională pentru cazurile de malpraxis, la nivelul autoritătilor de sănătate publică judetene si a municipiului Bucuresti.

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI

 

ORDIN

pentru acceptarea amendamentelor la Conventia internatională din 1979 privind căutarea si salvarea pe mare, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia MSC.70(69) a Comitetului Securitătii Maritime din 18 mai 1998 si prin Rezolutia MSC.155(78) a Comitetului Securitătii Maritime din 20 mai 2004

 

În temeiul prevederilor art. 2 pct. 17 si ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul transporturilor, constructiilor si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acceptă amendamentele la Conventia internatională din 1979 privind căutarea si salvarea pe mare, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia MSC.70(69) a Comitetului Securitătii Maritime din 18 mai 1998, prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se acceptă amendamentele la Conventia internatională din 1979 privind căutarea si salvarea pe mare, adoptate de Organizatia Maritimă Internatională prin Rezolutia MSC. 155(78) a Comitetului Securitătii Maritime din 20 mai 2004, prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Directia generală de transport naval si Autoritatea Navală Română vor lua măsurile necesare pentru punerea în aplicare a amendamentelor prevăzute la art. 1 si 2.

Art. 4. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Radu Mircea Berceanu

Bucuresti, 1 noiembrie 2006.

Nr. 2.018.

 

ANEXA Nr. 1

 

REZOLUTIA MSC. 70(69)

(adoptată la 18 mai 1998)

Adoptarea amendamentelor la Conventia internatională din 1979 privind căutarea si salvarea pe mare

 

Comitetul Securitătii Maritime:

abrogă art. 28(b) din Conventia Organizatiei Maritime Internationale privind atributiile Comitetului,

abrogă, de asemenea, art. III(2)(f) din Conventia internatională din 1979 privind căutarea si salvarea pe mare, denumită în continuare Conventia, privind procedurile de amendare a anexei la Conventie, exceptând dispozitiile paragrafelor 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 si 3.1.3 din aceasta,

considerând că până la sesiunea a 69-a amendamentele propuse la Conventie au circulat în conformitate cu prevederile art. Ml(2)(a) din aceasta:

1. adoptă, în conformitate cu prevederile art. III(2)(c) din Conventie, amendamentele la Conventie, textul acestora fiind cuprins în anexa la prezenta rezolutie;

2. hotărăste, în conformitate cu art. III(2)(f) din Conventie, că amendamentele se consideră acceptate până la data de 1 iulie 1999, dacă până la această dată nu au notificat obiectiunile lor la amendamente mai mult de o treime din părti;

3. invită părtile la Conventie să ia notă că, în conformitate cu art. III(2)(h) din Conventie, amendamentele trebuie să intre în vigoare până la data de 1 ianuarie 2000, după acceptarea acestora în conformitate cu paragraful 2 de mai sus;

4. solicită secretarului general, conform art. III(2)(d) din Conventie, să transmită copii autentificate de pe prezenta rezolutie si textul amendamentelor din anexă tuturor părtilor la Conventie;

5. solicită, de asemenea, secretarului general să transmită copii de pe prezenta rezolutie si anexa sa membrilor Organizatiei Maritime Internationale, care nu sunt părti la această Conventie.

 

ANEXĂ

la Rezolutia MSC.70(69)

 

AMENDAMENTE

la Conventia internatională din 1979 privind căutarea si salvarea pe mare

 

Textul existent al anexei la Conventie va fi înlocuit cu următorul text, exceptând paragrafele 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 si 3.1.3:

 

CAPITOLUL 1

Termeni si definitii

 

1.1. Verbele la timpul viitor sunt folosite în anexă pentru a indica o prevedere a cărei aplicare uniformă de către toate părtile este necesară în interesul sigurantei vietii pe mare.

1.2. Verbele la modul conditional sunt folosite în anexă pentru a indica o prevedere a cărei aplicare uniformă de către toate părtile este recomandată în interesul sigurantei vietii pe mare.

1.3. Expresiile de mai jos sunt folosite în anexă cu următoarele sensuri:

1. căutare - o operatiune în mod normal coordonată de un centru de coordonare a operatiunilor de salvare sau de o filială a centrului de coordonare a operatiunilor de salvare, folosind personalul disponibil si mijloace de localizare a persoanelor aflate în pericol;

2. salvare - o operatiune de salvare a persoanelor aflate în pericol, de asigurare a asistentei medicale initiale sau a altor nevoi si trimiterea acestora într-un loc sigur;

3. serviciul de căutare si salvare - un serviciu prin care se realizează monitorizarea situatiilor de pericol, comunicarea, functiile de coordonare si cele de căutare si salvare, incluzând sfaturi medicale, asistentă medicală initială sau evacuare medicală folosind servicii publice ori private, inclusiv aeronave, nave sau alte ambarcatiuni ori instalatii;

4. regiune de căutare si salvare - o zonă cu dimensiuni definite, asociată cu un centru de coordonare a operatiunilor de salvare, în care serviciile de căutare si salvare sunt asigurate;

5. centru de coordonare a operatiunilor de salvare - o unitate însărcinată să asigure organizarea eficientă a serviciilor de căutare si salvare si să coordoneze operatiunile de căutare si salvare într-o regiune de căutare si salvare;

6. filială a centrului de coordonare a operatiunilor de salvare - o unitate subordonată centrului de coordonare a operatiunilor de salvare, complementară acestuia, în conformitate cu prevederile specifice ale autoritătilor responsabile;

7. mijloc de căutare si salvare - orice resursă mobilă, incluzând unitătile desemnate de căutare si salvare, folosită în operatiunile de căutare si salvare;

8. unitate de căutare si salvare - o unitate alcătuită din personal calificat si dotată cu echipamente adecvate pentru efectuarea de urgentă a operatiunilor de căutare si salvare;

9. post de alertare - orice mijloc destinat să facă legătura între o persoană care raportează o situatie de urgentă si un centru sau o filială a centrului de coordonare a operatiunilor de salvare;

10. faza de urgentă - termen generic însemnând, după caz, faza de incertitudine, faza de alertă sau faza de pericol;

11. faza de incertitudine - situatie în care există incertitudine în ceea ce priveste siguranta unei persoane, nave sau a unei ambarcatiuni;

12. faza de alertă - situatie în care există temeri în ceea ce priveste siguranta unei persoane, nave sau a unei ambarcatiuni;

13. faza de pericol - situatie în care este aproape sigur că o persoană, navă sau ambarcatiune este amenintată de un pericol grav si iminent si solicită asistentă imediată;

14. coordonator la fata locului - o persoană desemnată să coordoneze operatiunile de căutare si salvare într-o zonă specificată;

15. secretar general - secretarul general al Organizatiei Maritime Internationale.

 

CAPITOLUL 2

Organizare si coordonare

 

2.1. Măsuri pentru asigurarea si coordonarea serviciilor de căutare si salvare

2.1.1. Părtile vor participa la dezvoltarea serviciilor de căutare si salvare individual sau în cooperare cu alte state sau cu Organizatia Maritimă Internatională, asigurând asistentă oricărei persoane aflate în pericol pe mare. La primirea unei informatii că o persoană este sau pare să fie în pericol pe mare, autoritătile responsabile ale părtii vor lua măsuri urgente pentru a asigura asistenta necesară.

2.1.2. Părtile vor stabili, fie individual, fie în cooperare cu alte state, dacă este cazul, următoarele elemente de bază ale serviciului de căutare si salvare:

1. cadrul legal;

2. desemnarea unei autorităti responsabile;

3. organizarea de mijloace disponibile;

4. mijloace de comunicare;

5. functiile operationale si de coordonare; si

6. proceduri de perfectionare a serviciilor, incluzând planificarea, relatii de cooperare pe plan intern si international, operarea si instruirea.

Părtile trebuie, în măsura posibilitătilor, să respecte standardele minime relevante si liniile directoare stabilite de Organizatia Maritimă Internatională.

2.1.3. Pentru a beneficia de ajutorul unei infrastructuri de comunicatii adecvate stabilite la uscat, de o cale eficientă de alertare de pericol, de o coordonare operatională adecvată de sustinere efectivă a serviciilor de căutare si salvare, părtile, fie individual, fie în colaborare cu alte state, vor trebui să se asigure că au fost stabilite suficiente regiuni de căutare si salvare, în interiorul fiecărei zone maritime, în conformitate cu paragrafele 2.1.4 si 2.1.5. Aceste regiuni trebuie să fie adiacente si, pe cât posibil, să nu se suprapună.

2.1.6. Acordul asupra regiunilor sau reglementările la care se face referire în paragrafele 2.1.4 si 2.1.5 vor trebui să fie înregistrate de părtile interesate sau vor fi incluse în planuri scrise, acceptate de părti.

2.1.8. Părtile vor căuta să asigure uniformitate, când este cazul, între serviciile de căutare si salvare maritime si cele aeronautice, când se are în vedere constituirea regiunilor de căutare si salvare maritime, în conformitate cu

prevederile paragrafului 2.1.4, sau atingerea unui acord asupra reglementărilor adecvate, în conformitate cu paragraful 2.1.5.

2.1.9. Părtile care au acceptat responsabilitatea asigurării serviciilor de căutare si salvare într-o anumită zonă vor trebui să folosească unitătile de căutare si salvare, precum si alte mijloace disponibile pentru a asigura asistenta unei persoane care este sau pare să fie în pericol pe mare.

2.1.11. Părtile vor înainta secretarului general informatiile privind organizarea serviciilor lor de căutare si salvare, incluzând:

1. nationalitatea autoritătii responsabile pentru serviciile de căutare si salvare;

2. locatia centrelor de coordonare a operatiunilor de salvare sau a altor centre care coordonează activitatea de căutare si salvare, pentru regiunea sau regiunile de căutare si salvare si sistemul de comunicatii dintre acestea;

3. limitele regiunii sau regiunilor lor de căutare si salvare si acoperirea asigurată de mijloacele lor de comunicare de sigurantă si de pericol, localizate la uscat; si

4. principalele tipuri de unităti de căutare si salvare disponibile.

Părtile vor actualiza cu prioritate informatiile furnizate cu privire la orice modificare importantă. Secretarul general va transmite tuturor părtilor interesate informatiile primite.

2.1.12. Secretarul general va notifica întelegerile sau acordurile referitoare la prevederile paragrafelor 2.1.4 si 2.1.5 tuturor părtilor.

 

2.2. Dezvoltarea serviciilor nationale de căutare si salvare

2.2.1. Părtile vor stabili proceduri nationale specifice pentru dezvoltarea generală, coordonarea si îmbunătătirea serviciilor de căutare si salvare.

2.2.2. Pentru a avea operatiuni de căutare si salvare eficiente părtile trebuie:

1. să asigure folosirea coordonată a mijloacelor disponibile; si

2. să stabilească o strânsă si apropiată cooperare între servicii si organizatii care pot contribui la dezvoltarea serviciilor de căutare si salvare în zonele atribuite prin operatiuni comune, planificări, pregătiri, exercitii, cercetare si dezvoltare.

 

2.3. Înfiintarea de centre de coordonare a operatiunilor de salvare sau filiale ale acestora

2.3.1. Pentru a îndeplini cerintele paragrafului 2.2, părtile, individual sau în cooperare cu alte state, vor înfiinta centre de coordonare a operatiunilor de salvare, pentru serviciul de căutare si salvare, si atâtea filiale câte vor considera oportun.

2.3.2. Fiecare centru sau filială a centrului de coordonare a operatiunilor de salvare, înfiintat în conformitate cu paragraful 2.3.1, va asigura receptionarea semnalelor de alertă de pericol ce provin din regiunile lor de căutare si salvare. Fiecare astfel de centru va asigura comunicarea cu persoanele în pericol, cu mijloacele de căutare si salvare, precum si cu alte centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operatiunilor de salvare.

2.3.3. Fiecare centru de coordonare a operatiunilor de salvare trebuie să fie operational 24 de ore din 24 si să fie încadrat permanent cu personal specializat având cunostinte de lucru în limba engleză.

 

2.4. Coordonarea cu serviciile aeronautice

2.4.1. Părtile vor asigura cea mai strânsă posibilă coordonare între serviciile maritime si cele aeriene, astfel încât să se asigure servicii de căutare si salvare eficiente si eficace în si dincolo de regiunile lor de căutare si salvare.

2.4.2. Fiecare parte ar trebui să înfiinteze, atunci când este posibil, centre sau filiale mixte de coordonare a operatiunilor de salvare, care să servească atât scopurilor maritime, cât si celor aeronautice.

2.4.3. În cazul în care sunt înfiintate centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operatiunilor de salvare maritime si aeronautice distincte, în scopul deservirii aceleiasi zone, partea interesată va asigura cea mai strânsă posibilă coordonare între centre si filiale.

2.4.4. Părtile vor asigura, în măsura posibilului, folosirea unor proceduri comune de către unitătile de salvare înfiintate în scopuri maritime si de către cele înfiintate în scopuri aeronautice.

 

2.5. Desemnarea de mijloace de căutare si salvare

Părtile trebuie să identifice toate mijloacele apte să participe în operatiunile de căutare si salvare, desemnând mijloacele corespunzătoare ca unităti de căutare si salvare.

 

2.6. Echipamentul unitătilor de căutare si salvare

2.6.1. Fiecare unitate de căutare si salvare va fi dotată cu echipament corespunzător pentru sarcina sa.

2.6.2. Containerele si cutiile care contin echipamentele de supravietuire care sunt lăsate la apă supravietuitorilor ar trebui să aibă informatii generale despre natura continutului lor, indicate prin marcaje în conformitate cu standardele adoptate de Organizatia Maritimă Internatională.

 

CAPITOLUL 3

Cooperarea dintre state

 

3.1. Cooperarea dintre state

3.1.1. Părtile îsi vor coordona organizatiile lor de căutare si salvare si ar trebui, oricând este necesar, să-si coordoneze actiunile de căutare si salvare cu cele ale statelor învecinate.

3.1.4. Autoritătile responsabile ale părtilor:

1. vor confirma imediat primirea unei astfel de cereri; si

2. vor indica, cât de repede posibil, conditiile, dacă există, în conformitate cu care misiunea avută în vedere poate fi întreprinsă.

3.1.5. Părtile ar trebui să încheie întelegeri cu statele vecine pentru stabilirea conditiilor de admitere reciprocă a unitătilor de căutare si salvare ale fiecărei părti în limitele sau deasupra mării sale teritoriale ori a teritoriului său respectiv. De asemenea, ar trebui ca aceste întelegeri să prevadă posibilităti de intrare rapidă pentru astfel de unităti cu cât mai putine formalităti posibil.

3.1.6. Fiecare parte ar trebui să-si autorizeze centrele de coordonare a operatiunilor de salvare:

1. să solicite celorlalte centre de coordonare a operatiunilor de salvare asistenta care le-ar putea fi necesară, inclusiv nave, aeronave, personal sau echipamente;

2. să acorde autorizatia necesară pentru intrarea unor astfel de nave, aeronave, personal sau echipamente în interiorul sau deasupra apelor teritoriale sau a teritoriului său; si

3. să întreprindă demersurile necesare pe lângă autoritătile vamale, de emigrare, sanitare sau alte autorităti competente în scopul grăbirii unor astfel de intrări.

3.1.7. Fiecare parte se va asigura că centrele sale de coordonare a operatiunilor de salvare asigură, la cerere, asistentă altor centre de coordonare a operatiunilor de salvare, inclusiv asistentă sub formă de nave, aeronave, personal sau echipamente.

3.1.8. Părtile ar trebui să încheie întelegeri cu alte state, când este oportun, pentru a întări cooperarea si coordonarea operatiunilor de căutare si salvare. Părtile vor autoriza autoritătile responsabile să facă planuri operationale si întelegeri pentru cooperarea si coordonarea operatiunilor de căutare si salvare cu autoritătile responsabile ale altor state.

 

CAPITOLUL 4

Proceduri de operare

 

4.1. Măsuri pregătitoare

4.1.1. Fiecare centru sau filială a centrului de coordonare a operatiunilor de salvare va dispune de informatii actualizate, în special de cele cu privire la mijloacele de căutare si salvare si mijloacele de comunicatii disponibile referitoare la operatiunile de căutare si salvare în zona sa.

4.1.2. Fiecare centru sau filială a centrului de coordonare a operatiunilor de salvare ar trebui să aibă acces imediat la informatii privind pozitia, drumul si viteza navelor din zona sa care pot oferi asistentă persoanelor, navelor sau altor ambarcatiuni aflate în pericol pe mare, precum si modul de contactare a acestora. Aceste informatii ar trebui să fie păstrate de centrul de coordonare a operatiunilor de salvare sau să fie usor de obtinut, când este necesar.

4.1.3. Fiecare centru sau filială a centrului de coordonare a operatiunilor de salvare ar trebui să aibă planuri detaliate de operare pentru conducerea operatiunilor de căutare si salvare. Când este cazul, ar trebui să se întocmească planuri mixte împreună cu reprezentantii celor ce pot sprijini sau beneficia de serviciile de căutare si salvare.

4.1.4. Centrele sau filialele centrelor de coordonare a operatiunilor de salvare ar trebui să fie informate continuu cu privire la starea de pregătire a unitătilor de căutare si salvare.

 

4.2. Informatii privind urgentele

4.2.1. Părtile, fie individual, fie în cooperare cu alte state, vor trebui să se asigure că sunt capabile în regim de 24 de ore din 24 să primească, prompt si sigur, alerte de pericol prin echipamentele folosite în acest scop în regiunile lor de căutare si salvare. Orice post de alertă primind o alertă de pericol va trebui:

1. să retransmită imediat alerta către cel mai apropiat centru sau filială a centrului de coordonare a operatiunilor de salvare si după aceea să sprijine cu comunicatii de căutare si salvare, după caz; si

2. să confirme alerta, dacă este practic posibil.

4.2.2. Părtile se vor asigura, când este cazul, că s-au luat măsuri eficace de înregistrare a echipamentului de comunicare si pentru a răspunde situatiilor de urgentă, pentru a permite oricărui centru sau filială a centrului de coordonare a operatiunilor de salvare să acceseze cu usurintă înregistrările corespunzătoare.

4.2.3. Orice autoritate sau element al serviciului de căutare si salvare care are un motiv să creadă că o persoană, navă sau altă ambarcatiune este în stare de pericol trebuie să trimită cât mai repede posibil toate informatiile disponibile către centrul sau filiala centrului de coordonare a operatiunilor de salvare interesate.

4.2.4. Centrul sau filiala centrului de coordonare a operatiunilor de salvare, imediat după primirea informatiei privind o persoană, navă sau altă ambarcatiune aflată în stare de urgentă, va evalua această informatie si va determina faza de urgentă în concordantă cu paragraful 4.4 si cu amplitudinea operatiunilor impuse.

 

4.3. Actiunea initială

Fiecare unitate de căutare si salvare care primeste o informatie despre un pericol va trebui să actioneze imediat, în cazul în care se află într-o pozitie favorabilă acordării de asistentă, si de fiecare dată va trebui să notifice fără întârziere centrul sau filiala centrului de coordonare a operatiunilor de salvare în zona căruia a apărut incidentul.

 

4.4. Faze de urgentă

Pentru a ajuta în determinarea procedurilor de operare specifice, următoarele faze de urgentă trebuie să fie distinse de centrul sau filiala centrului de coordonare a operatiunilor de salvare:

1. Faza de incertitudine:

1.1. când o persoană a fost raportată ca dispărută ori o navă sau ambarcatiune nu a sosit la destinatie; sau

1.2. când o persoană, navă sau altă ambarcatiune nu si-a semnalat asa cum fusese prevăzut pozitia ori starea de sigurantă.

2. Faza de alertă:

2.1. când după o fază de incertitudine, încercările de a stabili legătura cu o persoană, navă sau altă ambarcatiune au esuat sau când cercetările efectuate pe lângă alte surse disponibile au rămas fără rezultat; ori

2.2. când informatiile primite indică faptul că functionarea eficientă a unei nave sau altei ambarcatiuni este compromisă fără ca aceasta să facă nava să ajungă în situatie de pericol.

3. Faza de pericol:

3.1. când informatiile primite indică în mod clar că o persoană, navă sau ambarcatiune este în pericol si are nevoie de asistentă imediată; ori

3.2. când după faza de alertă, orice nouă încercare de a stabili o legătură cu o persoană, navă sau altă ambarcatiune si orice cercetare mai extinsă a rămas fără rezultat, se ajunge la concluzia că există, fără îndoială, un pericol; ori

3.3. când informatiile primite indică faptul că functionarea unei nave sau a unei ambarcatiuni este compromisă într-o asemenea măsură încât situatia de pericol este posibilă.

 

4.5. Proceduri aplicabile de către centrele si filialele centrelor de coordonare a operatiunilor de salvare în timpul fazelor de urgentă

4.5.1. După declararea fazei de incertitudine, centrul sau filiala centrului de coordonare a operatiunilor de salvare, după caz, va initia investigatii pentru a verifica starea de sigurantă a unei persoane, a unei nave sau ambarcatiuni pentru a declara faza de alertă.

4.5.2. După declararea fazei de alertă, centrul sau filiala centrului de coordonare a operatiunilor de salvare, după caz, va extinde ancheta întreprinsă pentru regăsirea persoanei dispărute, a navei sau a ambarcatiunii dispărute, va alerta serviciile de căutare si salvare competente si va declansa procedura necesară, în functie de circumstantele fiecărui caz.

4.5.3. După declararea fazei de pericol, centrul sau filiala centrului de coordonare a operatiunilor de salvare, după caz, va proceda în conformitate cu prevederile planului de operare, asa cum este cerut în paragraful 4.1.

4.5.4. Initierea operatiunilor de căutare si salvare când pozitia obiectului căutat este necunoscută

În cazul declansării unei faze de urgentă pentru căutarea unui obiect a cărui pozitie este necunoscută, următoarele măsuri sunt aplicabile:

1. când există o fază de urgentă, un centru sau o filială a centrului de coordonare a operatiunilor de salvare, care nu are cunostintă că alte centre iau măsurile adecvate, îsi va lua sarcina de a declansa actiunile necesare si de a se consulta cu alte centre în scopul desemnării unui centru care să-si asume responsabilitatea;

2. cu exceptia cazului în care se hotărăste altfel printr-o întelegere între centrele interesate, centrul care urmează a fi desemnat va fi centrul responsabil pentru zona în care se află obiectul căutat în momentul ultimei raportări a pozitiei; si

3. după declararea fazei de pericol, centrul care coordonează operatiunile de căutare si salvare va informa, dacă este necesar, celelalte centre asupra tuturor circumstantelor cazului de urgentă si asupra evolutiei situatiei.

4.5.5. Informarea persoanelor, navelor sau a altor ambarcatiuni care fac obiectul fazei de urgentă

Atunci când este posibil, centrul sau filiala centrului de coordonare a operatiunilor de salvare, responsabil pentru operatiunile de căutare si salvare, va transmite persoanei, navei sau altei ambarcatiuni care face obiectul fazei de urgentă informatiile asupra operatiunilor de căutare si salvare pe care acest centru Ie-a declansat.

 

4.6. Coordonarea operatiunilor în cazul în care sunt implicate două sau mai multe părti

În cazul operatiunilor de căutare si salvare în care sunt implicate mai multe părti, fiecare parte va lua măsuri ce corespund planurilor de operare prevăzute în paragraful 4.1, atunci când se solicită de către centrul regional de coordonare a operatiunilor de salvare.

 

4.7. Coordonarea activitătilor de căutare si salvare la fata locului

4.7.1. Activitătile unitătilor de căutare si salvare si ale altor mijloace angajate în operatiunile de căutare si salvare vor fi coordonate la fata locului astfel încât să se obtină rezultatele cele mai eficiente.

4.7.2. Când mai multe mijloace vor fi angajate în operatiunile de căutare si salvare si centrul sau filiala centrului de coordonare a operatiunilor de salvare consideră că este necesar, persoana cea mai capabilă trebuie să fie desemnată coordonator la fata locului, imediat ce este posibil si preferabil înainte de sosirea în zona de operatii a mijloacelor de salvare.

Coordonatorului la fata locului trebuie să i se repartizeze responsabilităti specifice avându-se în vedere capacitătile sale aparente de coordonator la fata locului si cerintele operationale.

4.7.3. Dacă nu există un centru responsabil de coordonarea operatiunilor de salvare sau dacă dintr-un motiv oarecare centrul responsabil de coordonarea operatiunilor de salvare nu este apt să coordoneze misiunea de căutare si salvare, mijloacele implicate în salvare trebuie să-si desemneze, printr-o întelegere amiabilă, un coordonator la fata locului.

 

4.8. Încetarea si suspendarea operatiunilor de căutare si salvare

4.8.1. Operatiunile de căutare si salvare vor continua, când este posibil, practic până când orice sperantă rezonabilă de a găsi supravietuitori încetează.

4.8.2. Centrul responsabil de coordonarea operatiunilor de salvare sau o filială a centrului de coordonare a operatiunilor de salvare va decide când trebuie să întrerupă operatiunile de căutare si salvare. Dacă nu există un astfel de centru implicat în coordonarea operatiunilor, coordonatorul de la fata locului trebuie să ia această decizie.

4.8.3. Când un centru sau o filială a centrului de coordonare a operatiunilor de salvare consideră, în baza unor informatii sigure, că operatiunea de căutare si salvare a fost încununată de succes sau că situatia de urgentă nu mai există, operatiunea de căutare si salvare va înceta si imediat va informa despre acest lucru orice autoritate, mijloace ori servicii care au fost implicate sau notificate.

4.8.4. Dacă o operatiune de căutare la fata locului devine impracticabilă si centrul sau filiala centrului de coordonare a operatiunilor de salvare ajunge la concluzia că ar mai putea exista supravietuitori, centrul poate suspenda temporar activitatea la fata locului, în asteptarea evolutiilor viitoare, si va informa prompt despre aceasta orice autoritate, mijloace sau servicii implicate ori notificate. Informatiile primite ulterior vor fi evaluate si operatiunile de căutare si salvare vor reîncepe în functie de aceste informatii.

 

CAPITOLUL 5

Sisteme de raportare ale navelor

 

5.1. Notiuni generale

5.1.1. Sistemele de raportare ale navelor pot fi stabilite fie individual de către părti, fie în cooperare cu alte state, când se consideră necesar, pentru a facilita operatiunile de căutare si salvare.

5.1.2. Părtile care îsi propun să organizeze sistemul de raportare al navelor vor trebui să tină cont de recomandările relevante ale Organizatiei Maritime Internationale. Părtile trebuie, de asemenea, să tină cont dacă sistemele existente de raportare sau alte surse care pot da pozitia navei pot asigura informatii adecvate pentru regiune si vor căuta să minimalizeze rapoartele suplimentare nefolositoare făcute de nave sau nevoia centrelor de coordonare a operatiunilor de salvare de a verifica prin sisteme de raportare multiple pentru a determina navele disponibile în regiune care pot acorda asistentă în operatiunile de salvare si căutare.

5.1.3. Sistemul de raportare al navelor ar trebui să asigure informatii actualizate asupra miscării navelor pentru ca, în caz de pericol:

1. să se reducă intervalul dintre momentul pierderii legăturii cu nava si momentul începerii operatiunilor de salvare si căutare, în cazul în care nu s-a primit un semnal de pericol;

2. să se poată identifica rapid navele a căror asistentă ar putea fi solicitată;

3. să se delimiteze o zonă de căutare cu o suprafată limitată, în cazul în care pozitia unei persoane, nave sau ambarcatiuni în pericol este necunoscută sau incertă; si

4. să se acorde mai usor asistentă sau sfaturi medicale urgente.

 

5.2. Caracteristici operationale

5.2.1. Sistemele de raportare ale navelor trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici operationale:

1. furnizarea informatiilor, mai ales a programului de mars si a raportării pozitiei care ar putea permite determinarea pozitiei prezente si viitoare a navelor participante;

2. mentinerea unui curs prestabilit de navigatie;

3. primirea la intervale corespunzătoare a rapoartelor de la navele participante;

4. simplitate în conceptie si exploatare; si

5. utilizarea pentru raportare a unui format standardizat si a unor proceduri agreate pe plan international.

 

5.3. Tipuri de rapoarte

5.3.1. Sistemul de raportare al navelor trebuie să contină următoarele tipuri de rapoarte în conformitate cu recomandările Organizatiei Maritime Internationale:

1. programul de mars;

2. raportarea pozitiei; si

3. raportul final.

 

5.4. Utilizarea sistemelor informatii asupra pozitiilor navelor în scopuri de căutare si

salvare. 5.4.1. Părtile ar trebui să încurajeze navele să-si

5.4.2. Părtile care colectează informatii asupra pozitiei raporteze pozitia atunci când traversează zone în care au nave|or ar trebuii în măsura posibilului, să le comunice, la

fost încheiate întelegeri în ceea ce priveste colectarea de cerere, celorlalte state în scopuri de căutare si salvare.

 

ANEXA Nr. 2

 

REZOLUTIA MSC.155(78)

(adoptată la 20 mai 2004)

Adoptarea amendamentelor la Conventia internatională din 1979 privind căutarea si salvarea pe mare, amendată

 

Comitetul Securitătii Maritime:

abrogă art. 28(b) din Conventia Organizatiei Maritime Internationale privind functiile Comitetului;

abrogă, de asemenea, art. III(2)(c) din Conventia internatională din 1979 privind căutarea si salvarea pe mare (SAR), denumită în continuare Conventia, privind procedurile de modificare a anexei la Conventie, altele decât prevederile paragrafelor 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3 din aceasta;

ia notă de Rezolutia A.920(220), intitulată „Revizuirea măsurilor de sigurantă si a procedurilor pentru tratamentul persoanelor salvate pe mare;

abrogă, de asemenea, reglementările Conventiei privitoare la prevederile de asistentă a oricărei persoane aflate în pericol pe mare fără a se tine cont de nationalitatea sau statutul unei astfel de persoane ori de circumstantele în care persoana a fost găsită;

ia notă, de asemenea, de art. 98 din Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului mării, 1982, privind obligatia de asistentă;

ia notă de initiativa luată de secretarul general de a implica agentiile competente si specializate ale Natiunilor Unite si programele acestora în analiza prevederilor acestei rezolutii, în scopul de a agrea solutii comune de rezolvare a acestora, într-o manieră consistentă si eficientă;

realizează nevoia clarificării procedurilor existente referitoare la garantarea că persoanei salvate pe mare i se va găsi un loc sigur, indiferent de nationalitatea sau statutul acestei persoane ori de circumstantele în care aceasta a fost găsită;

realizează că intentia paragrafului 3.1.9 din anexa la Conventie, astfel cum este amendat de prezenta rezolutie, este de a garanta că un loc sigur va fi găsit într-un timp rezonabil, pentru fiecare caz în parte. Se intentionează pe mai departe ca responsabilitatea de a pune la dispozitie un loc sigur sau de a asigura un loc sigur cade în sarcina părtii în a cărei regiune SAR au fost recuperati supravietuitorii;

considerând, la a 79-a sesiune, că amendamentele propuse au circulat în conformitate cu art. III(2)(a) din Conventie:

1. adoptă, în conformitate cu art. III (2)(c) din Conventie, amendamentele la Conventie al căror text este prevăzut în anexa la prezenta rezolutie;

2. hotărăste, în conformitate cu art. III (2)(f) din Conventie, că amendamentele se consideră acceptate la 1 ianuarie 2006, dacă până la această dată nu au notificat obiectiunile lor la amendamente mai mult de o treime din părti;

3. invită părtile la Conventie să observe că, în conformitate cu art. III(2)(h) din Conventie, amendamentele trebuie să intre în vigoare la 1 iulie 2006, după acceptarea acestora în conformitate cu paragraful 2 de mai sus;

4. solicită secretarului general, în conformitate cu art. III(2)(d) din Conventie, să transmită copii de pe prezenta rezolutie si de pe textul amendamentelor din anexă tuturor părtilor la Conventie;

5. solicită secretarului general să transmită copii de pe prezenta rezolutie si anexă membrilor Organizatiei Maritime Internationale care nu sunt părti la Conventie;

6. solicită, de asemenea, secretarului general să ia măsuri corespunzătoare de a urmări initiativa interagentiilor sale în informarea directă a Comitetului Securitătii Maritime cu privire la procedurile de asigurare a locurilor sigure pentru persoanele în pericol pe mare, actiune pentru care Comitetul se consideră potrivit.

 

ANEXĂ

la Rezolutia MSC. 155(78)

 

AMENDAMENTE

la Conventia internatională din 1979 privind căutarea si salvarea pe mare, amendată

 

CAPITOLUL 2

Organizare si coordonare

 

2.1. Măsuri pentru asigurarea si coordonarea serviciilor de căutare si salvare

1. Se va adăuga următoarea frază la sfârsitul paragrafului existent 2.1.1:

„Notiunea de persoană aflată în pericol pe mare include si persoanele care au nevoie de asistentă, dar care au găsit refugiu la coastă, într-un loc izolat al unei zone oceanice, inaccesibilă unui mijloc de salvare, altul decât cel stipulat în prezenta anexă.

 

CAPITOLUL 3

Cooperarea dintre state

 

3.1. Cooperarea dintre state

2. În paragraful 3.1.6, cuvântul „si” va fi sters în subparagraful 2, punctul este înlocuit cu „si” în subparagraful 3 si următorul nou subparagraf, 4, se adaugă după subparagraful 3 existent:

„4. să facă întelegerile necesare în cooperarea cu alte centre de coordonare a operatiunilor de salvare pentru a identifica locul/locurile cel/cele mai potrivit/potrivite pentru debarcarea persoanelor găsite în pericol pe mare.

3. Se va adăuga următorul nou paragraf, 3.1.9, după paragraful 3.1.8 existent:

„3.1.9. Părtile îsi vor coordona actiunile si vor coopera pentru a se asigura că acei comandanti de nave care acordă asistentă îmbarcând persoane aflate în pericol pe mare sunt scutiti de obligatia privind devierea minimă de la voiajul planificat, cu conditia ca această scutire a comandantilor de navă de la această obligatie să nu pună în pericol siguranta vietii pe mare. Partea responsabilă pentru regiunea de căutare si salvare în care are loc o asemenea asistentă îsi va exercita responsabilitatea prioritară pentru a se asigura că coordonarea si cooperarea au loc astfel încât supravietuitorii asistati sunt debarcati de la bordul navei de asistentă si predati într-un loc sigur, avându-se în vedere circumstantele specifice ale cazului si liniile directoare ale Organizatiei Maritime Internationale. În aceste cazuri părtile relevante vor lua măsuri pentru ca această debarcare să se facă cât mai repede posibil, în mod rezonabil.

 

CAPITOLUL 4

Proceduri de operare

 

4.8. Terminarea si suspendarea operatiunilor de căutare si salvare

4. Următorul nou paragraf, 4.8.5, se va adăuga după paragraful 4.8.4 existent:

„4.8.5. Centrul ori filiala centrului de coordonare a operatiunilor de salvare pe mare interesată va initia procesul de identificare a celui/celor mai potrivit/potrivite loc/locuri pentru debarcarea persoanelor găsite în pericol pe mare si va informa nava sau navele ori alte părti interesate, în consecintă.