MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 971         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 5 decembrie 2006

 

SUMAR

 

DECRETE

 

1.329. - Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Conventiei asupra relatiilor personale care privesc copiii, adoptata la Strasbourg la 15 mai 2003

 

1.330. - Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului semnat la Bucuresti, la 25 septembrie 2006, privind amendarea Acordului Central European de Comert Liber (C.E.F.T.A.), adoptat la Cracovia la 21 decembrie 1992

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Decizia nr. 658 din 10 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 si art. 141 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Decizia nr. 669 din 10 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3191 si art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 671 din 10 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 si art. 305 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 689 din 10 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 si art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia - S.A.

Decizia nr. 694 din 17 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (3) lit. b), art. 93 alin. (1), art. 94 alin. (1) lit. a) si art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, precum si a dispozitiilor art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.563. - Hotărâre pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză si a Hotărârii Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar conventional din România cu sistemul de transport feroviar conventional transeuropean

 

1.640. - Hotărâre privind transmiterea unor drumuri forestiere si a terenurilor aferente acestora din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al municipiului Petrosani si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Petrosani, judetul Hunedoara

 

1.642. - Hotărâre pentru modificarea art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.069/2002 privind trecerea unui imobil din proprietatea privată a statului si administrarea Ministerului de Interne în proprietatea privată a municipiului Vaslui, judetul Vaslui, si administrarea Consiliului Local al Municipiului Vaslui

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.407. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind publicarea Pozitiei comune a Consiliului Uniunii Europene 2006/31/PESC de prelungire a măsurilor restrictive impuse Liberiei

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Conventiei asupra relatiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 322 din 8 noiembrie 2006,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Conventia asupra relatiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 28 noiembrie 2006.

Nr. 1.329.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului semnat la Bucuresti, la 25 septembrie 2006, privind amendarea Acordului Central European de Comert Liber (C.E.F.T.A.), adoptat la Cracovia la 21 decembrie 1992

            În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

            la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 321 din 8 noiembrie 2006,

 

            Presedintele României decretează:

 

            Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Acordul semnat la Bucuresti, la 25 septembrie 2006, privind amendarea Acordului Central European de Comert Liber (C.E.F.T.A.), adoptat la Cracovia la 21 decembrie 1992, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 28 noiembrie 2006.

Nr. 1.330.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 648

din 5 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorei Stănoiu – judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, exceptie ridicată de Ahmed Mohamed Ahmed Abbas în Dosarul nr. 6.831/RF/2005 (43.126/3/2005) al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal, cauză înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 694D/2006.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul desemnat în cauză spre a asigura traducerea, dl Dalati Bassam.

Magistratul-asistent referă faptul că partea Oficiul National pentru Refugiati a transmis prin Serviciul de Registratură al Curtii Constitutionale note scrise, depuse la dosarul cauzei, prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 926D/2006, nr. 1.176D/2006 si nr. 1.191D/2006, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Ike John în Dosarul nr. 47.428/3/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal, de Nganga Tanga Gabriel în Dosarul nr. 1.515/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti, respectiv de Jonson Kawa în Dosarul nr. 44.006/3/2005 (7.122/RF/2005) al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul desemnat a asigura traducerea în aceste cauze, d-na Elena Andrei. Magistratul-asistent informează Curtea că, si în aceste dosare, partea Oficiul National pentru Refugiati a transmis concluzii scrise cu un continut identic, prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Curtea, având în vedere identitatea obiectului exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.191D/2006,

nr. 1.176D/2006 si nr. 926D/2006 la Dosarul nr. 694D/2006, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România a fost abrogată prin dispozitiile art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar solutia legislativă cuprinsă de dispozitiile art. 5 pct. 2 din ordonanta criticată a fost preluată, în principiu, de prevederile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din noua lege în materia azilului. Astfel, conditiile legale prevăzute de art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 pentru acordarea protectiei subsidiare sunt aceleasi cu cele prevăzute de art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 pentru acordarea protectiei umanitare conditionate. Având în vedere dubla identitate dintre continutul juridic al dispozitiilor de lege abrogate, initial criticate, si cele cuprinse în noul act normativ în materie, pe de o parte, precum si dintre motivele de neconstitutionalitate sustinute de autorul prezentei exceptii si cele analizate de Curtea Constitutională prin numeroasele sale decizii privind solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, pe de altă parte, rezultă că jurisprudenta în materie a Curtii se impune a fi mentinută si în prezenta cauză si invocă, în acest sens, Decizia nr. 321 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006.

În concluzie, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, deoarece în cauza de fată nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei constante în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 2 februarie, 13 martie si 30 martie 2006, pronuntate în dosarele nr. 6.831/RF/2005 (43.126/3/2005), nr. 47.428/3/2005 si nr. 44.006/3/2005 (7.122/RF/2005), Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal, precum si prin încheierea din 17 aprilie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.515/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti au sesizat Curtea Constitutională cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România. Exceptiile au fost ridicate de Mohamed Ahmed Abbas Ahmed, Ike John si Jonson Kawa în cauze având ca obiect solutionarea recursului declarat împotriva unor sentinte judecătoresti de respingere a plângerii împotriva hotărârii Oficiului National pentru Refugiati de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat, precum si de Nganga Tanga Gabriel într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva hotărârii Oficiului National pentru Refugiati de respingere a cererii de recunoastere a statutului de refugiat.

            În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate având un continut similar, se sustine că dispozitiile art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (2) din Constitutie, interpretate în raport cu dispozitiile art. 2 si 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 3 din Conventia împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, dar si în raport cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în materia protectiei împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.

Se sustine că, dată fiind lipsa de claritate a dispozitiilor legale criticate, acestea permit, pe de o parte, limitarea conditiilor de acordare a protectiei umanitare conditionate numai la situatiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane sau degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecutie, pentru unul sau mai multe dintre cele cinci motive de persecutie (rasa, religia, nationalitatea, opinia politică si apartenenta la un anumit grup social), în conditiile în care prevederile art. 3 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii, au un caracter absolut si neconditionat. Pe de altă parte, caracterul ambiguu al dispozitiilor legale criticate lasă loc unor interpretări arbitrare si în ceea ce priveste „natura si continutul pedepselor si tratamentelor inumane ori degradante. În acest sens, sunt prezentate aspecte referitoare la situatia de fapt a autorului exceptiei si la riscul concret determinat de întoarcerea sa în tara de origine, aspecte pe care instanta de judecată nu Ie-a apreciat drept „motive plauzibile pentru a dispune acordarea protectiei umanitare conditionate.

În plus, în Dosarul nr. 1.191 D/2006, autorul exceptiei sustine că textul de lege criticat contravine si prevederilor constitutionale ale art. 18, 20, 33, 41, 45 si 47, fără a arăta însă în ce constă această contradictie.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal si Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Dispozitiile legale criticate sunt suficient de clare în stabilirea criteriilor pentru acordarea protectiei umanitare conditionate, fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale si conventionale, dar si cu jurisprudenta în materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptiile de neconstitutionalitate.

Guvernul a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În esentă, se afirmă că textele legale criticate sunt în deplină concordantă cu prevederile constitutionale si conventionale invocate, prin care se consfinteste dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, în sprijinul acestor sustineri fiind indicate deciziile nr. 291/2001 si nr. 244/2005 ale Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România sunt

constitutionale. Dispozitiile de lege criticate nu numai că nu contravin prevederilor din Constitutie si celor cuprinse în instrumentele juridice internationale în materia refugiatilor, referitoare la dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, precum si la interzicerea torturii, ci, dimpotrivă, le dau expresie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere aspra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), precum si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat prin încheierile de sesizare, îl constituie dispozitiile art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, care au următorul cuprins: „Protectia umanitară conditionată se poate acorda străinului care nu îndeplineste conditiile prevăzute la art. 2 alin. (1) si cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în tara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale constând în: (...)

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante.

Curtea constată că, la o dată ulterioară sesizării, a intrat în vigoare Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care, prin art. 152 alin. (2), abrogă Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, precum si oricare alte dispozitii contrare.

Din examinarea comparativă a celor două acte normative se constată că solutia legislativă cuprinsă în art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 a fost preluată, într-o redactare similară, de dispozitiile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, care prevăd următoarele:

Art. 26 - Protectia subsidiară: „(1) Protectia subsidiară se poate acorda cetăteanului străin sau apatridului care nu îndeplineste conditiile pentru recunoasterea statutului de refugiat si cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnarii în tara de origine, respectiv în tara în care îsi avea resedinta obisnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), si care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreste protectia acelei tări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se întelege: (...) 2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante. întrucât noul text de lege din actul normativ abrogator - Legea nr. 122/2006 - preia, în principiu, substanta juridică a dispozitiilor de lege criticate din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, Curtea constată că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, în prezent, dispozitiile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, asupra cărora Curtea Constitutională se va pronunta.

În motivarea exceptiei ridicate, autorii invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 18 - Cetătenii străini si apatrizii, art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 22 - Dreptul la viată si la integritate fizică si psihică, art. 33 - Accesul la cultură, art. 41 - Munca si protectia socială a muncii, art. 45 - Libertatea economică si ale aii. 47 - Nivelul de trai.

De asemenea, sunt invocate si dispozitiile art. 2 - Dreptul la viată si ale art. 3 - Interzicerea torturii din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 3 din Conventia împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată următoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, protectia subsidiară se poate acorda cetăteanului străin sau apatridului care nu îndeplineste conditiile pentru recunoasterea statutului de refugiat si cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în tara de origine, respectiv în tara în care îsi avea resedinta obisnuită, va fi expus unui risc serios si care, datorită acestui risc, nu doreste protectia acelei tări. Alineatul (2) al aceluiasi articol explicitează notiunea de risc serios, prin care se întelege, potrivit pct. 2, tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin, în esentă, că aceste prevederi, pe de o parte, sunt lipsite de claritate si precizie în ceea ce priveste definirea naturii si continutului pedepselor si tratamentelor pentru a fi considerate inumane sau degradante, iar pe de altă parte, limitează conditiile de acordare a protectiei umanitare doar la cazul în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane sau degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecutie ce are la bază unul sau mai multe dintre motivele definitiei Conventiei de la Geneva din 1951, si anume rasa, religia, nationalitatea, opiniile politice, apartenenta la un anumit grup social. Or, această limitare contravine, în opinia autorilor exceptiei, dreptului absolut la viată si la integritate fizică si psihică, precum si dreptului la protectie împotriva torturii, statuate atât în Constitutie, cât si în instrumente juridice internationale la care România este parte.

Curtea Constitutională a mai examinat critici de neconstitutionalitate asemănătoare cu prilejul solutionării

exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor în România, prevederi al căror continut juridic a fost preluat, în principiu, asa cum s-a arătat, în art. 26 alin. (1) si alin. (2\ pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. În jurisprudenta sa anterioară în materie, de exemplu deciziile nr. 264/2006 si nr. 345/2005, Curtea Constitutională a statuat în mod constant că dispozitiile legale criticate, reglementând conditiile în care se poate acorda protectia umanitară conditionată, sunt în deplină concordantă cu prevederile constitutionale si conventionale prin care se consfinteste dreptul la viată si la integritate fizică si psihică. Pe de altă parte, Curtea a constatat că singura conditie impusă de prevederile legale atacate o constituie existenta unor motive temeinice cu privire la care să se creadă că, dacă va fi returnat în tara de origine, străinul va fi expus unui risc serios constând în tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante. De asemenea, în ceea ce priveste criticile referitoare la lipsa de claritate si precizie a textului de lege atacat, Curtea a retinut că acesta oferă suficiente repere si elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înteleagă conditiile în functie de care i se poate acorda forma solicitată de protectie umanitară. Totodată, s-a mai arătat că determinarea circumstantelor specifice fiecărei situatii în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în tara de origine sau în tara în care îsi avea resedinta obisnuită, precum si aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedează obiectul controlului de constitutionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în această materie sau instantei de judecată.

Întrucât în cauza de fată sunt criticate aceleasi aspecte ca si cele deja examinate de Curte în jurisprudenta sa anterioară si fată de aceleasi temeiuri constitutionale, solutia pronuntată prin deciziile mentionate, precum si considerentele ce au stat la baza acesteia îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată, neintervenind elemente noi, de natură să modifice jurisprudenta Curtii.

Cât priveste indicarea, în plus, a art. 18, 20, 33, 41, 45 si 47 din Constitutie ca pretins încălcate, Curtea constată, pe de o parte, că acestea nu au relevantă în cauză, iar, pe de altă parte, autorul exceptiei nu sustine această critică prin nici un fel de argument, astfel că, si sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Ahmed Mohamed Ahmed Abbas, Ike John si Jonson Kawa în dosarele nr. 6.831/RF/2005 (43.126/3/2005), nr. 47.428/3/2005 si, respectiv, nr. 44.006/3/2005 (7.122/RF/2005) ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ si fiscal, precum si de Nganga Tanga Gabriel în Dosarul nr. 1.515/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 octombrie. 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 658

din 10 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 si art. 141 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 137 si 141 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Alcom” - S.A. din Galati în Dosarul nr. 11.284/2005 al Judecătoriei Iasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 137 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. În ceea ce priveste celelalte texte de lege criticate, apreciază că acestea nu aduc atingere textelor constitutionale pretins încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 5 decembrie 2005, Judecătoria Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 si 141 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Alcom - S.A din Galati într-o cauză având ca obiect o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, pe de o parte, că dispozitiile art. 137 si 141 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, 21, 24 si 53 si, pe de altă parte, că dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, 21, 24 si ale 146 lit. d), precum si prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest sens, autorul exceptiei arată că dispozitiile art. 137 si 141 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 contravin prevederilor constitutionale invocate, deoarece „lipsa obligativitătii încuviintării de către o instantă de judecată a titlurilor executorii emise administrativ de către Ministerul de Finante exceptează de la controlul judiciar tocmai aceste acte, discriminând celelalte părti care au nevoie de un proces în fata unei instante, de solicitarea încuviintării executării silite si [...] de intermediul unui executor judecătoresc pentru a-si valorifica drepturile”.

Totodată, autorul exceptiei apreciază că dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor constitutionale si conventionale invocate, întrucât cenzurarea exceptiei de către instanta în fata căreia aceasta este ridicată reprezintă o îngrădire a liberului acces la justitie, „în materie de neconstitutionalitate singura instantă competentă fiind Curtea Constitutională”.

Judecătoria Iasi apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 si 141 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 este întemeiată în raport de prevederile art. 16 din Constitutie, întrucât „această procedură simplificată, care permite creditorului unei creante bugetare să emită unilateral titluri executorii împotriva debitorilor, fără niciun control de legalitate si, mai mult, să le execute silit în aceleasi conditii, creează un dezechilibru vădit între acestia, creditorul fiind favorizat”.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, deoarece „legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în conditiile procedurale stabilite de lege, si de a beneficia de garantiile privitoare la desfăsurarea procesului”, potrivit art. 169 alin. (3) si (4) din Codul de procedură fiscală.

Totodată, se arată că art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu aduce atingere art. 21, 24 si 146 lit. d) din Constitutie, deoarece instituirea prin alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 a cazurilor de inadmisibilitate a unei exceptii de neconstitutionalitate nu este de natură să conducă la ideea că prin aceasta instanta care judecă fondul se substituie, sub acoperirea unei dispozitii legale, Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu-tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 137 si 141 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, cu modificările si completările ulterioare, precum si prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea f, nr. 643 din 16 iulie 2004.

La data sesizării Curtii Constitutionale, textele de lege criticate aveau următorul continut:

- Art. 137 si 141 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:

- Art. 137: „(1) Executarea silită a creantelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îsi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(2) Titlul de creantă devine titlu executoriu la data la care creanta fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

(3) Executarea silită începe în termen de 15 zile de la data înstiintării.

(4) Înstiintarea de plată este act premergător executării silite.

(5) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va contine, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

(6) Pentru debitorii obligati în mod solidar la plata creantelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.

(7) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creante fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 133.

(8) In cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis si dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.

(9) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.

(10) In cazul în care institutiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silită organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, după caz.

(11) In cazul în care autoritătile administratiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silită organelor fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.”;

- Art. 141: „(1) Executarea silită începe prin comunicarea somatiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somatia este însotită de un exemplar al titlului executoriu.

(2) Somatia cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum si indicarea consecintelor nerespectarii acesteia.;

- Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale: „Dacă exceptia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanta imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, alin. (4) al art. 137 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 a fost abrogat expres prin art. I pct. 23 din Ordonanta Guvernului nr. 35 din 26 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 675 din 7 august 2006, iar alin. (3) al art. 137 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 a fost modificat, având următorul continut: „Modificarea titlului de creantă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător”.

Totodată, prin art. I pct. 24 din Ordonanta Guvernului nr. 35/2006 s-a introdus un nou alineat la art. 137 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, cu următorul cuprins:

„(71) Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sanctionării contraventionale, în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente, conduce la anularea acestora. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligatia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contraventiei personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungeste cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contraventiei.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Curtea observă că, desi autorul exceptiei de neconstitutionalitate a invocat în sustinerea acesteia întregul text al art. 16 si 21 din Constitutie, în realitate exceptia se referă numai la primele două alineate ale art. 16 si la primele 3 alineate ale art. 21.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională retine următoarele:

I. Sustinerea potrivit căreia prin prevederile art. 137 alin. (1), (2), (5)-(11) si ale art. 141 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 se aduce atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), întrucât se creează o inegalitate între organele de executare competente si celelalte părti, în spetă persoane juridice, nu este întemeiată, deoarece principiul egalitătii se referă la egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, si nu la egalitatea între persoane juridice si autorităti publice.

Totodată, nu poate fi retinută nici sustinerea conform căreia „titlurile executorii emise administrativ de către Ministerul de Finante” sunt „exceptate de la controlul judiciar”, ceea ce ar încălca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie si ale art. 24 privind dreptul la apărare. Aceasta deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în conditiile procedurale stabilite de lege.

Astfel, potrivit art. 169 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală, „Persoanele interesate pot face contestatie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare [...], iar, potrivit alin. (4) al aceluiasi articol, „Contestatia se introduce la instanta judecătorească competentă si se judecă în procedură de urgentă.

            În final, Curtea observă că nu poate fi retinută nici critica privind încălcarea art. 53 din Constitutie, deoarece prin dispozitiile art. 137 alin. (1), (2), (5) -(11) si ale art. 141 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 nu se aduce nicio restrângere exercitiului dreptului de acces liber la justitie si nici dreptului la apărare.

II. Cu privire la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, în raport de dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 24, 53 si ale 146 lit. d) din Legea fundamentală, precum si de prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea s-a pronuntat prin numeroase decizii, dintre care mentionăm Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, si Decizia nr. 329 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006, respingând de fiecare dată exceptia de neconstitutionalitate.

Cu aceste prilejuri Curtea a retinut, în esentă, că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 146 lit. d) din Constitutie, deoarece dispozitiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 „sunt norme de procedură pe care instanta care a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor exceptii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutională, unica autoritate de jurisdictie constitutională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea exceptiei de neconstitutionalitate de către instanta judecătorească, ci doar pronuntarea, în situatiile date, asupra oportunitătii sesizării Curtii Constitutionale.

Pentru aceleasi considerente nu poate fi retinută nici critica privind încălcarea art. 21 alin. (1), (2) si (3) din Constitutie si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Totodată, s-a mai arătat că „procedura de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial nu contine privilegii sau discriminări, pentru a fi retinută o încălcare a prevederilor cuprinse în art. 16 din Legea fundamentală, referitoare la egalitatea în drepturi. De asemenea, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere dreptului la apărare al părtilor, acestea având deplina libertate de a-si angaja apărător si de a se prevala de toate garantiile prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la apărare.

III. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 137 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, exceptia urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, pentru următoarele motive:

Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, alin. (4) al art. 137 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 a fost abrogat expres prin art. I pct. 23 din Ordonanta Guvernului nr. 35 din 26 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006.

Totodată, prevederile art. 137 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 au fost modificate, prin aceIasi act normativ, solutia legislativă adoptată în urma modificării textului fiind substantial diferită.

În jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a statuat în mod constant că, în cazul în care, după invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate în fata instantelor judecătoresti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea se pronuntă asupra prevederii legale în noua sa redactare numai dacă solutia legislativă din legea sau ordonanta modificată este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificării. Curtea constată însă că această cerintă nu este îndeplinită.

Or, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se poate pronunta asupra dispozitiilor „dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare”, asa încât exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, conform dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d.) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I.Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 alin. (1), (2), (5) -(11), ale art. 141 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Alcom - S.A din Galati în Dosarul nr. 11.284/2005 al Judecătoriei Iasi.

II. Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de aceIasi autor în aceIasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 octombrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 669

din 10 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3191 si art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 3191 si art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Adrian Gabriel Rafail Anastasiu în Dosarul nr. 3.479/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti si de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei înDosarul nr. 1.096/C/2006 al Tribunalului Suceava - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, Adrian Gabriel Rafail Anastasiu, reprezentat prin avocat lulius Stegaru. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 956D/2006 si nr. 977D/2006, Curtea pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Apărătorul părtii prezente si reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 977D/2006 la Dosarul nr. 956D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul lulius Stegaru solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, arată că prin redactarea lor defectuoasă, dispozitiile art. 403 alin. 1 si 4 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) si ale art. 24, precum si principiului contradictorialitătii, întrucât nu permit formularea niciunei apărări împotriva modului de stabilire a cuantumului cautiunii. Depune, în acest sens, note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 martie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.479/300/2006, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Adrian Gabriel Rafail Anastasiu cu ocazia solutionării unei cauze civile ce are ca obiect o contestatie la executare.

Prin încheierea din 2 martie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1 096/C/2006, Tribunalul Suceava - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3191 si art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civilă. Exceptia a fost ridicată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei cu ocazia solutionării unei cauze civile ce are ca obiect suspendarea executării silite formulate de Directia Silvică Suceava în contradictoriu cu Fundatia Umanitară Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil si ale art. 24 privind dreptul la apărare. În acest sens arată că exigentele unui proces echitabil implică efectuarea actelor de procedură într-un mod care să permită desfăsurarea normală a procesului, cu respectarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialitătii si a autoritătii de lucru judecat. Astfel, autorii exceptiei consideră că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât „permit suspendarea executării unei hotărâri irevocabile si executorii de către presedintele instantei si nu de către «o instantă», în sensul art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, fără citarea părtilor si, totodată, permit ca o hotărâre irevocabilă să fie inoperantă, fie si temporar, nesocotindu-se puterea de lucru judecat.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Suceava - Sectia civilă, ca urmare a Adresei Curtii Constitutionale nr. 5.360 din 24 mai 2006, prin care i s-a solicitat opinia fată de exceptia de neconstitutionalitate formulată, apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3191 si ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:

Art. 3191: „Înstanta poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub conditia depunerii unei cautiuni. Dispozitiile art. 403 alin. 3 si 4 se aplică în mod corespunzător.

Art. 403 alin. 4: „În cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cautiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul.”

Autorii exceptiei sustin că reglementările criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil si ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 389 din 9 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 19 iunie 2006, Curtea a retinut cele ce urmează: „împrejurarea că împotriva încheierii instantei prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării, până la solutionarea cererii de suspendare, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozitiile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situatii juridice, iar pe de altă parte, prevederile constitutionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.”

De asemenea, prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, Curtea a retinut că dispozitiile mai sus mentionate nu contravin nici prevederilor art. 24 din Legea fundamentală, „având în vedere, pe de-o parte, urgenta care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgentă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instantei -, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de presedintele instantei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretentiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile si garantiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cautiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cautiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.”

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în deciziile de mai sus îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru aceleasi argumente, Curtea retine că nu poate fi primită nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3191 din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3191 si ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Adrian Gabriel Rafail Anastasiu în Dosarul nr. 3.479/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti si de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei în Dosarul nr. 1.096/C/2006 al Tribunalului Suceava - Sectia civilă.

            Definitivă si general obligatorie.

            Pronuntată în sedinta publică din data de 10 octombrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 671

din 10 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 si art. 305 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconsti­tutionalitate a dispozitiilor art. 3041 si 305 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vergică Neculăescu în Dosarul nr. 4.368/civ/2005 al Tribunalului Arges - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 ianuarie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 4.368/civ/2005, Tribunalul Arges - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 si 305 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Vergică Neculăescu cu ocazia solutionării unui recurs formulat împotriva unei sentinte civile pronuntate de Judecătoria Câmpulung, având ca obiect o actiune în pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că „restrângerea nefirească a posibilitătii părtii de a solicita si obtine administrarea de probatorii în recurs, spre deosebire de calea de atac a apelului, contravine dispozitiilor art 16 alin. (1) si ale art. 24 alin. (1) din Constitutie”. În ceea ce priveste art. 3041 din Codul de procedură civilă, care prevede că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, iar instanta poate să examineze cauza sub toate aspectele, consideră că acesta încalcă Legea fundamentală, deoarece nu instituie o obligatie, ci o facultate pentru instantele de judecată de a cerceta pricina si sub aspectul temeiniciei.

Tribunalul Arges - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că recursul nu este o cale de atac devolutivă prin intermediul căreia cauza se rejudecă, ci un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalitătii acesteia.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 si ale art. 24, si invocă, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 3041 si 305 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale. În acest sens invocă jurisprudenta instantei de contencios constitutional, si anume deciziile nr. 396/2005 si 351/2006.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3041 si 305 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut:

Art. 3041: „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanta putând să examineze cauza sub toate aspectele.”

Art. 305: „In instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.”

Autorul exceptiei sustine că textele de lege criticate contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi si art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală ca si în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 351 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, Curtea a statuat că dispozitiile art. 3041 si 305 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la egalitatea în fata legii si la dreptul la apărare.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3041 si 305 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vergică Neculăescu în Dosarul nr. 4.368/civ/2005 al Tribunalului Arges - Sectia civilă. Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 10 octombrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 689

din 10 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 si art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia - S.A.

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia - S.A., exceptie ridicată de Sandu Ion Romică în Dosarul nr. 11.759/2004 al Judecătoriei Pitesti.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 3 octombrie 2006, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozitiile art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amânat pronuntarea la 10 octombrie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 aprilie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 11.759/2004, Judecătoria Pitesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia - S.A., exceptie ridicată de Sandu Ion Romică într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare formulate de Societatea Comercială „Automobile Dacia - S.A. Pitesti si Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că art. 4 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 70/2004 încalcă art. 1 alin. (3) si (4), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 108 alin. (1) si art. 124 alin. (1) -(3) din Constitutie. Se consideră că dispozitiile legale criticate încalcă principiul separatiei puterilor în stat, întrucât Guvernul, ca organ de autoritate publică administrativă, a dispus asupra modului de solutionare a unui proces în curs de judecată, atât prin suspendarea executării silite, cât si prin încălcarea independentei autoritătii judecătoresti. Se mai arată că este încălcat dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, prin introducerea, în mod ilegal, în cauză a unei persoane străine care tergiversează rezolvarea acesteia. Totodată, autorul exceptiei apreciază că sunt încălcate limitele si conditiile emiterii legii de abilitare si este afectat regimul institutiilor fundamentale ale statului.

Judecătoria Pitesti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că nu este încălcat principiul separatiei puterilor în stat, întrucât textul legal criticat este o normă de procedură si poate fi adoptat pe calea unei ordonante de urgentă. Totodată, se consideră că nu sunt încălcate nici prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) si art. 124, în timp ce invocarea în sustinerea exceptiei a dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie nu prezintă relevantă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul arată că textele legale criticate nu încalcă principiul separatiei puterilor în stat, întrucât Guvernul poate adopta norme procedurale prin emiterea unei ordonante de urgentă, cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie. Se mai arată că dreptul la un proces echitabil nu este afectat, în niciun mod, prin subrogarea Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului în drepturile debitorului sau prin suspendarea executării silite până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoresti. Totodată, se apreciază că nici prevederile constitutionale referitoare la independenta judecătorului si la înfăptuirea justitiei nu sunt încălcate, întrucât judecătorul trebuie să se supună legii, iar legea este cea care prevede modalitatea de solutionare a cauzelor cu care instanta a fost învestită.

De asemenea, nu sunt înfrânte nici dispozitiile constitutionale referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât toti cei care se află în aceeasi situatie, îndeplinind conditiile ipotezei legii, vor fi tratati în mod egal de către judecătorul învestit cu solutionarea cauzei.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textele legale criticate sunt norme speciale de procedură derogatorii de la dreptul comun cu privire la executarea silită pornită în anumite litigii, iar legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale. Totodată, se arată că prevederile art. 1 alin. (3) si (4), precum si art. 108 alin. (1) din Constitutie nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, sustinerile părtii prezente, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 4 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 septembrie 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 516/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.109 din 26 noiembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 2, respectiv pct. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 101/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 20 iulie 2005, aprobată prin Legea nr. 314/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.010 din 15 noiembrie 2005. Textele legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 4: „(1) Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului dobândeste calitate procesuală în toate procesele si cererile cu care sunt si vor fi învestite instantele judecătoresti având ca obiect si care sunt în legătură cu sumele si pretentiile rezultate din executarea mandatului prevăzut la ari. 1.

(2) La cererea Societătii Comerciale «Automobile Dacia» - S.A. sau din oficiu, instanta judecătorească sesizată cu solutionarea proceselor si cererilor prevăzute la alin. (1) va proceda la introducerea în cauză a Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului în toate cazurile în care constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată numai împotriva Societătii Comerciale «Automobile Dacia» - S.A.

- Art. 5: „Prin derogare de la art. 403 si 404 din Codul de procedură civilă, contestatia la executare formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau de Societatea Comercială «Automobile Dacia» - S.A. Împotriva executării silite pornite în temeiul hotărârii judecătoresti date în procesele si cererile prevăzute la art. 4 alin. (1) suspendă executarea silită până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestatiei rămâne irevocabilă potrivit legii.

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) si (4) privind principiile generale de organizare a statului român, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 108 alin. (1) privind actele Guvernului si art. 124 alin. (1) -(3) privind înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

Textul art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia - S.A. prevede, în esentă, că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului va dobândi, în mod obligatoriu, calitate procesuală în toate procesele si cererile cu care sunt si vor fi învestite instantele judecătoresti având ca obiect si care sunt în legătură cu sumele si pretentiile rezultate din executarea mandatului ce priveste negocierea si semnarea unui act aditional de modificare si completare a Contractului de vânzare-cumpărare de actiuni nr. 4.072 din 2 iulie 1999, încheiat cu cumpărătorul Societătii Comerciale „Automobile Dacia - S.A., în timp ce art. 5 din aceeasi ordonantă de urgentă prevede suspendarea executării silite în cazul contestatiei la executare formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau de Societatea Comercială „Automobile Dacia - S.A. Împotriva executării silite pornite în temeiul hotărârii judecătoresti date în procesele si cererile mai sus amintite, până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestatiei rămâne irevocabilă potrivit legii.

Cele două texte legale criticate sunt norme speciale de procedură, derogatorii de la dreptul comun cu privire la executarea silită pornită în anumite litigii, iar legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale.

            În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 70/2004, Curtea constată că, în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002, a statuat că, prin instituirea unor dispozitii legale referitoare la subrogare, nu este încălcat principiul separatiei puterilor în stat, întrucât nu este împiedicată în niciun mod desfăsurarea cursului unui proces aflat pe rolul unei instante judecătoresti sau executarea unei hotărâri judecătoresti definitive. Astfel, în cauza de fată, Curtea retine că adoptarea unei solutii legislative, derogatorii de la dreptul comun în materia interventiei tertilor în procesul civil, este justificată, în mod obiectiv si rational, de necesitatea înlăturării consecintelor negative, apărute în etapa postprivatizare, care au fost generate de unele aspecte neprevăzute la încheierea contractului de privatizare a Societătii Comerciale „Automobile Dacia - S.A.

            În consecintă, Curtea constată că este fără suport afirmatia autorului exceptiei potrivit căreia, în cauză, este introdusă, în mod ilegal, o persoană străină de aceasta, situatie care ar avea ca rezultat tergiversarea rezolvării litigiului.

Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 70/2004, Curtea observă că, în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 367 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, a retinut că nu orice interventie a puterii legiuitoare cu privire la desfăsurarea unor procese aflate în curs de solutionare încalcă de principiu prevederile constitutionale, chiar Codul de procedură civilă prevăzând cazuri de suspendare legală a judecătii unor cauze.

Prin Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, Curtea a stabilit că instituirea anumitor restrictii, impuse de ratiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului nu înseamnă negarea posibilitătii acestuia de a si-l realiza, tot asa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei actiuni sau pentru exercitarea căilor de atac nu semnifică restrângerea accesului liber la justitie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Burdov contra Rusiei, 2002, de exemplu, a stabilit că, desi o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităti pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod exceptional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstante speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Dar această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substantei însesi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (în acest sens, sunt si cazurile Di Pede contra Italiei, 1996, Zappia contra Italiei, 1996, si Immobiliare Saffi contra Italiei, 1999).

Având în vedere considerentele expuse mai sus si raportând situatia în cauză la acestea, Curtea retine că, în spetă, există posibilitatea executării silite a Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului cu privire la o creantă, care are un cuantum foarte mare si cu privire la care instantele judecătoresti, datorită unui ciclu procesual destul de contradictoriu, încă nu s-au pronuntat printr-o hotărâre definitivă si irevocabilă. Prin executarea imediată a creantei, astfel cum se arată în Nota de fundamentare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 101/2005, se poate ajunge la prejudicierea însemnată a bugetului de stat, prin eventuala obligare a Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului de a plăti din bugetul propriu orice sumă pretinsă de domnul Sandu Ion Romică în legătură cu inovatia „tabla exterioară capotă spate cu eleron înglobat la automobilele Dacia. În consecintă, Curtea constată că această stare de fapt exceptională a justificat adoptarea solutiei legislative contestate, iar eventuala întârziere a executării creantei până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestatiei la executare rămâne irevocabilă potrivit legii este în sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului amintită mai sus.

Asadar, Curtea constată că, în cauză, executarea silită a creantelor care au ca obiect si care sunt în legătură cu sumele si pretentiile rezultate din executarea mandatului prevăzut la art. 1 din ordonanta de urgentă nu este anulată, ci numai suspendată până la data la care hotărârea judecătorească dată asupra contestatiei la executare rămâne irevocabilă potrivit legii, fără ca acest lucru să aducă însăsi atingere posibilitătii obiective de realizare a creantei.

Curtea retine că instituirea unor asemenea reguli de procedură nu echivalează cu încălcarea principiului separatiei puterilor în stat, întrucât aceste norme asigură numai buna desfăsurare a judecătii si nicidecum nu impun adoptarea unei anumite solutii de către instanta de judecată. Numai aceasta din urmă rămâne a decide asupra litigiului aflat pe rolul său, textul în cauză neimpunând nicio solutie cu privire la dezlegarea pricinii.

            În consecintă, nu se poate retine încălcarea art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3) si art. 124 din Constitutie si nici a exigentelor prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Astfel, Curtea constată că adoptarea unei asemenea solutii legislative derogatorii de la dreptul comun a fost justificată, în mod obiectiv si rational, si, în consecintă, nu se poate sustine încălcarea principiului constitutional al egalitătii în drepturi, întrucât egalitatea nu presupune uniformitate, iar, în acest caz, legiuitorul avea dreptul a impune un tratament juridic derogatoriu, având în vedere situatia de fapt specială a Societătii Comerciale „Automobile Dacia - S.A.

Curtea retine că adoptarea unor asemenea norme procedurale printr-o ordonantă de urgentă nu este de natură să încalce prevederile art. 108 alin. (1) din Constitutie, dimpotrivă, acest text constitutional consacră posibilitatea Guvernului de a adopta ordonante, fie de urgentă, fie în baza unei legi speciale de abilitare.

Invocarea în sustinerea exceptiei a dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie nu este relevantă, întrucât textul respectiv consacră un principiu general care stă la baza statului român, iar nu un drept, astfel că acest principiu nu poate fi considerat a fi încălcat decât, eventual, în măsura încălcării unuia din drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor, garantate de Constitutie, sau a vreunui alt text constitutional relevant sub aspectul continutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor măsuri postprivatizare la Societatea Comercială „Automobile Dacia - S.A., exceptie ridicată de Sandu Ion Romică în Dosarul nr. 11.759/2004 al Judecătoriei Pitesti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 octombrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Kâroly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 694

din 17 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (3) lit. b), art. 93 alin. (1), art. 94 alin. (1) lit. a) si art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura  reorganizării judiciare si a falimentului, precum si a dispozitiilor art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Serban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader – judecător

Antonia Constantin – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitu­tionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (3) lit. b), art. 93 alin. (1), art. 94 alin. (1) lit. a), art. 99 alin. (5) si art. 122 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Silvian Gospodaru în Dosarul nr. 1.353/F/2005 al Tribunalului Neamt - Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (3) lit. b), art. 93 alin. (1) si art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, ca inadmisibilă, a dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. a), ca devenită inadmisibilă, iar în ceea ce priveste dispozitiile art. 122 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, preluate de art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, concluziile sunt de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 7 aprilie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 1.353/F/2005, Tribunalul Neamt - Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (3) lit. b), art. 93 alin. (1), art. 94 alin. (1) lit. a), art. 99 alin. (5) si art. 122 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Silvian Gospodaru.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale criticate reprezintă o gravă îngrădire a dreptului la recuperarea creantelor de natură salarială, persoanele care detin astfel de creante fiind discriminate în raport cu alti creditori, titulari ai altor categorii de creante.

Tribunalul Neamt - Sectia comercială si contencios administrativ apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că, în urma abrogării Legii nr. 64/1995 prin Legea nr. 85/2006, numai dispozitiile art. 122 pct. 3 au fost preluate de noua lege, respectiv de art. 123 pct. 2, însă, întrucât instanta nu a indicat textul constitutional presupus a fi încălcat de norma criticată, exceptia cu acest obiect este nemotivată. În ceea ce priveste restul prevederilor criticate, acestea au fost abrogate, astfel încât critica de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitu­tionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 91 alin. (3), art. 93 alin. (1), art. 94 alin. (1) lit. a), art. 99 alin. (5) si art. 122 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.

Ulterior sesizării Curtii, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, si, ca urmare:

- art. 122 pct. 3 a fost preluat de art. 123 pct. 2: „Creantele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: [...J

2. creantele izvorâte din raportul de muncă;;

- art. 94 alin. (1) lit. a) a fost abrogat.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor.

1. În ceea ce priveste dispozitiile art. 91 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, Curtea constată că acestea nu există în cuprinsul actului normativ criticat si, prin urmare, consideră exceptia astfel formulată ca fiind lipsită de obiect.

2. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (1) si art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, Curtea observă că, la momentul sesizării sale de către Tribunalul Neamt - Sectia comercială si contencios administrativ, acestea nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin Legea nr. 249/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005. Fată de această situatie, devin aplicabile dispozitiile art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constitutională poate decide numai asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante în vigoare, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate având ca obiect dispozitiile sus­mentionate este inadmisibilă.

3. Ulterior sesizării Curtii, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 359 din 21 aprilie 2006, unele dintre dispozitiile criticate fiind preluate, cu modificări, iar altele fiind abrogate.

a) Astfel, în ceea ce priveste prevederile art. 122 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, devenite, potrivit noii reglementări, art. 123 pct. 2, Curtea Constitutională urmează a se pronunta asupra constitutionalitătii dispozitiilor legale, în noua lor redactare, întrucât solutia legislativă este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că scopul Legii nr. 85/2006 este, potrivit art. 2, instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventă, fie prin restructurarea si continuarea activitătii debitorului, fie prin lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie printr-o combinatie a celor două variante de reorganizare.

Procedura insolventei reglementată de Legea nr. 85/2006 este una specială, prin care nu se urmăreste, ca în dreptul comun, stabilirea existentei unui drept de creantă si a obligatiei corelative de plată, ci executarea unor creante exigibile fată de un debitor care, după 30 de zile de la scadentă, nu a plătit datoria sa fată de unul sau mai multi creditori sau atunci când se dovedeste că debitorul nu va putea plăti la scadentă datoriile exigibile angajate cu fondurile bănesti disponibile la data scadentei.

Textul art. 123 din Legea nr. 85/2006, care prevede ordinea de plată a creantelor, în cazul falimentului, nu cuprinde, în sine, vreo măsură de natură a contraveni prevederilor constitutionale privind egalitatea în drepturi a cetătenilor. Astfel, ordinea de preferintă reglementată este destinată să ocrotească drepturile titularilor de creante în functie de natura juridică a acestora, ordonarea categoriilor de creante realizându-se în considerarea unor criterii obiective si rezonabile, întemeiate pe argumente de protectie socială sau ratiuni social-economice, în deplină concordantă cu principiul constitutional al egalitătii în drepturi.

b) Referitor la dispozitiile art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, Curtea constată că acestea au fost abrogate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006.

Fată de această situatie, devin aplicabile dispozitiile art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, conform cărora Curtea Constitutională poate decide numai asupra actelor normative în vigoare. Constatând însă că, la data sesizării sale, Legea nr. 64/1995 era în vigoare, Curtea urmează să respingă exceptia de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (3) lit. b), art. 93 alin. (1) si art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de Silvian Gospodaru în Dosarul nr. 1.353/F/2005 al Tribunalului Neamt - Sectia comercială si contencios administrativ.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, exceptie ridicată de aceIasi autor în aceIasi dosar.

3. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de aceIasi autor în aceIasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 octombrie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză si a Hotărârii Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar conventional din România cu sistemul de transport feroviar conventional transeuropean

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2004, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Prezenta hotărâre are ca obiect stabilirea conditiilor care trebuie îndeplinite pentru realizarea interoperabilitătii pe teritoriul României, aferentă sistemului de transport feroviar transeuropean de mare viteză prevăzut în anexa nr. 1. Aceste conditii privesc proiectarea, construirea, punerea în functiune, modernizarea, înnoirea, exploatarea si întretinerea pentru părtile acestui sistem puse în functiune după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum si calificarea si conditiile de sănătate si sigurantă ale personalului care participă la exploatarea sa.

(2) Îndeplinirea acestui obiectiv trebuie să conducă la definitia unui nivel optim de armonizare tehnică si să ofere posibilitatea:

a) de a facilita, îmbunătăti si dezvolta serviciile din transportul feroviar international pe teritoriul României si cu tări terte;

b) de a contribui la crearea treptată a pietei interne de echipamente si servicii pentru construirea, exploatarea, reînnoirea si modernizarea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză;

c) de a contribui la interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză.

2. La articolul 2, după litera n) se introduc sapte noi litere, literele o)-v), cu următorul cuprins:

,,o) parametru de bază - orice conditie de reglementare, tehnică sau operatională, care este foarte importantă pentru interoperabilitate si necesită o decizie sau recomandare în conformitate cu procedura prevăzută la art. 21 alin. (2) din Directiva 96/48/CE privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 235 din 17 septembrie 1996, înainte de elaborarea proiectelor complete de STI;

p) caz specific - orice parte a sistemului feroviar transeuropean de mare viteză care necesită prevederi speciale în STI, fie temporar, fie definitiv, datorită restrictiilor geografice, topografice sau urbane ori restrictiilor care afectează compatibilitatea cu sistemul existent; acestea pot cuprinde în special liniile si retelele feroviare izolate de restul teritoriului României, gabaritul de încărcare, ecartamentul sau distanta dintre sine;

r) modernizare - orice lucrare majoră de modificare a unui subsistem sau a unei părti a subsistemului, care

aduce o îmbunătătire la randamentul general al subsistemului;

s) substituire în cadrul întretinerii - orice înlocuire de părti componente cu părti care au o functie si un randament identice în cadrul întretinerii preventive sau corective;

t) reînnoire - orice lucrare majoră de substituire a unui subsistem sau a unei părti a unui subsistem care nu modifică randamentul general al subsistemului;

u) sistem feroviar existent - structura alcătuită din infrastructuri feroviare, cuprinzând liniile si instalatiile fixe ale sistemului feroviar existent plus materialul rulant existent, de toate categoriile si originile, care circulă pe infrastructura respectivă;

v) punere în functiune - toate operatiunile prin care un subsistem este pus în starea sa proiectată de exploatare.

3. Alineatele (1) si (3) ale articolului 5 vor avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Fiecare subsistem trebuie să fie prevăzut de o STI. În cazul în care este necesar, un subsistem poate fi prevăzut de mai multe STI, iar o STI poate stipula pentru mai multe subsisteme. Pentru luarea unei decizii de a elabora si/sau de a revizui o STI si selectarea sferei sale tehnice si geografice este necesar un mandat, STI urmând a fi elaborate în conformitate cu art. 6 alin. (1).

(3) În măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 1, fiecare STI trebuie:

a) să indice sfera propusă de aplicabilitate, ca parte din reteaua sau materialul rulant prevăzute în anexa nr. 1, subsistem ori parte dintr-un subsistem prevăzut în anexa nr. 2;

b) să prevadă cerintele esentiale pentru fiecare subsistem implicat si interfetele sale fată de alte sisteme;

c) să stabilească specificatiile functionale si tehnice care trebuie respectate de subsistem si interfetele sale fată de alte sisteme. În cazul în care este necesar, aceste specificatii pot varia în functie de utilizarea subsistemului, de exemplu în functie de categoriile de linii si/sau material rulant prevăzute în anexa nr. 1;

d) să determine părtile componente de interoperabilitate si interfetele care trebuie prevăzute de specificatiile europene, inclusiv standardele europene, care sunt necesare pentru a se realiza interoperablitatea în cadrul sistemului feroviar transeuropean de mare vitează;

e) să specifice, pentru fiecare caz luat în considerare, care sunt procedurile ce trebuie utilizate pentru evaluarea conformitătii sau aptitudinilor de utilizare a constituentilor de interoperabilitate, pe de o parte, ori verificarea CE a subsistemelor, pe de altă parte. Aceste proceduri trebuie să se bazeze pe modulele definite în Decizia 93/465/CEE;

f) să indice strategia pentru implementarea STI. Este necesar să se specifice, în special, etapele care trebuie finalizate pentru a se realiza tranzitia treptată de la situatia existentă la situatia finală când norma va fi conformitatea cu STI;

g) să indice, pentru personalul implicat, aptitudinile profesionale si conditiile de sănătate si sigurantă în vigoare pentru exploatarea si întretinerea subsistemului, precum si pentru implementarea STI.

4. După alineatul (5) al articolului 5 se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

„(6) STI pot face o trimitere explicită, identificată clar, la standardele sau specificatiile europene atunci când acest lucru este extrem de necesar în scopul îndeplinirii obiectivelor prezentei hotărâri. Într-un astfel de caz, aceste standarde sau specificatii europene ori părtile respective din acestea sunt considerate anexe la respectiva STI si devin obligatorii din momentul în care se aplică STI. În lipsa standardelor sau specificatiilor europene si în asteptarea elaborării lor, se pot face trimiteri la alte acte normative identificate clar; într-un astfel de caz se fac trimiteri la documente care pot fi usor accesibile si sunt din domeniul public.

5. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) STI si modificările aduse ulterior STI se elaborează la nivel comunitar potrivit art. 6 din Directiva 96/48/CE, astfel cum a fost modificată si completată prin Directiva 2004/50/CE.

(2) Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, România, prin Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, participă la evaluarea prevăzută la art. 6 paragraful 4 din Directiva 96/48/CE, astfel cum a fost modificată si completată prin Directiva 2004/50/CE, prin furnizarea datelor necesare.

(3) Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, România, prin Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, are dreptul de a cere comitetului prevăzut la art. 21 din Directiva 96/48/CE, astfel cum a fost modificată si completată prin Directiva 2004/50/CE, verificarea solutiilor alternative si introducerea într-un raport anexat la proiectul STI a evaluării cost-beneficiu pentru aceste solutii alternative, în conformitate cu art. 6 paragraful 5 din aceeasi directivă.

(4) Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, România, prin Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, poate solicita comitetului prevăzut la art. 21 din Directiva 96/48/CE, astfel cum a fost modificată si completată prin Directiva 2004/50/CE, reverificarea si actualizarea listei asociatiilor si organismelor prevăzute la art. 6 paragraful 7 din aceeasi directivă.

6. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) România poate să nu aplice una sau mai multe STI, inclusiv cele privind materialul rulant, în următoarele cazuri si împrejurări:

a) pentru un proiect de linie nouă, de reînnoire ori de modernizare a unei linii existente sau pentru oricare element prevăzut la art. 1 alin. (1), aflat într-un stadiu avansat de finalizare ori făcând obiectul unui contract în curs de executare la momentul publicării respectivelor STI;

b) pentru orice proiect privind reînnoirea sau modernizarea unei linii existente, dacă gabaritul de încărcare, ecartamentul, spatiul dintre sine sau tensiunea electrică aferentă instalatiilor de electrificare din aceste STI nu sunt compatibile cu cele ale liniei existente;

c) pentru orice proiect de reînnoire, extindere sau modernizare a unei linii existente, dacă aplicarea respectivelor STI ar compromite viabilitatea economică a proiectului si/sau compatibilitatea sistemului feroviar din România;

d) În cazul în care după un accident sau dezastru natural, conditiile de redresare rapidă a retelei nu permit, din punct de vedere economic ori tehnic, aplicarea partială sau totală a respectivei STI.

(2) În toate cazurile, România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, notifică în prealabil Comisiei Europene intentia de a deroga si îi comunică acesteia un dosar cu STI sau părtile de STI pe care nu doreste să le aplice, precum si cu specificatiile corespondente pe care doreste să le aplice. România aplică deciziile si eventualele recomandări luate de Comisia Europeană în aceste cazuri.

7. Articolul 9 va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - Pe teritoriul României nu se admite interzicerea, restrângerea sau împiedicarea punerii pe piată a constituentilor de interoperabilitate pentru utilizarea lor în cadrul sistemului de transport feroviar de mare viteză, dacă acestia îndeplinesc prevederile prezentei hotărâri. Nu se pot solicita, în special, verificări care au fost deja efectuate în cadrul procedurii pentru declaratia de conformitate CE sau de aptitudini de utilizare.

8. Alineatele (2) si (3) ale articolului 10 vor avea următorul cuprins:

„(2) Toti constituentii de interoperabilitate sunt supusi procedurii de evaluare a conformitătii si de aptitudini de utilizare indicată în respectiva STI si sunt însotiti de certificatul respectiv.

(3) Se consideră că un constituent de interoperabilitate întruneste cerintele esentiale dacă acesta respectă conditiile prevăzute în respectiva STI sau specificatiile europene elaborate pentru respectarea acestor conditii.

9. Articolul 11 va avea următorul cuprins:

„Art. 11. - În cazul în care România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, consideră că specificatiile utilizate direct sau indirect pentru scopurile prezentei hotărâri nu respectă cerintele esentiale, se poate decide retragerea partială ori totală a specificatiilor respective din publicatiile care le cuprind sau modificarea acestora, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 21 alin. (2) din Directiva 96/48/CE, astfel cum a fost modificată si completată prin Directiva 2004/50/CE, după constituirea comitetului înfiintat conform Directivei 98/34/CE a Parlamentului European si Consiliului din data de 22 iunie 1998 privind procedura de furnizare a informatiilor în domeniul standardelor si regulamentelor tehnice si al regulilor privind serviciile de informare a societătii.

10. Articolul 14 va avea următorul cuprins:

„Art. 14. - (1) Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română, înfiintată conform prevederilor Legii nr. 55/2006 privind siguranta feroviară, autorizează punerea în functiune a subsistemelor structurale care alcătuiesc sistemul feroviar transeuropean de mare viteză si sunt amplasate sau exploatate pe teritoriul României. În acest scop, Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română ia toate măsurile adecvate pentru a se asigura că aceste subsisteme pot fi date în folosintă numai dacă sunt proiectate, construite si instalate astfel încât să nu compromită respectarea cerintelor esentiale care le privesc, atunci când sunt integrate în sistemul feroviar transeuropean de mare viteză. Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română verifică, în special, compatibilitatea acestor subsisteme cu sistemul în care sunt integrate.

(2) Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română verifică, atunci când subsistemele sunt puse în functiune si la perioade regulate după aceea, dacă acestea sunt exploatate si întretinute în conformitate cu cerintele esentiale care le privesc. În acest scop, se utilizează procedurile de evaluare si verificare prevăzute în STI structurale si functionale respective.

(3) În cazul reînnoirii sau modernizării, administratorul infrastructurii feroviare sau operatorul de transport feroviar trimite Autoritătii de Sigurantă Feroviară Română un dosar cu descrierea proiectului. Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română analizează acest dosar si, luând în considerare strategia de implementare indicată în STI aplicabilă, decide dacă dimensiunea lucrărilor impune o nouă autorizare a punerii în functiune în întelesul prezentei hotărâri. Este necesară o nouă autorizare a punerii în functiune de fiecare dată când nivelul de sigurantă generală a subsistemului în cauză poate fi afectat de lucrările planificate.

(4) Atunci când Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română autorizează punerea în functiune a materialului rulant, aceasta trebuie să se asigure că un cod de identificare alfanumeric este atribuit fiecărui vehicul. Acest cod trebuie marcat pe fiecare vehicul si trebuie înscris într-un registru national de înmatriculare pentru vehicule feroviare, care îndeplineste următoarele criterii:

a) respectă specificatiile comune definite la alin. (5);

b) este tinut si actualizat de Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română, care este independentă fată de orice operator de transport feroviar;

c) au acces la registru Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română si Organismul de Investigare Feroviar Român prevăzute la art. 16 si, respectiv, art. 19 din Legea nr. 55/2006. La registru au acces, în baza unei solicitări legitime, si Consiliul de supraveghere prevăzut la art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacitătilor de infrastructură feroviară si tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 8/2004, cu modificările ulterioare, Agentia Feroviară Europeană, operatorii de transport feroviar si administratorii de infrastructură feroviară.

(5) În cazul materialului rulant dat în folosintă pentru prima dată într-o tară tertă, România, prin autoritatea competentă, poate accepta vehiculele corect identificate în functie de un sistem diferit de codificare. Cu toate acestea, dacă România a autorizat punerea în functiune a unor astfel de vehicule pe teritoriul său, trebuie să fie posibil să se obtină din registru datele prevăzute la alin. 6 lit. c)-e).

(6) Specificatiile comune pentru registru se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la art. 21 alin. (2) din Directiva 96/48/CE, pe baza proiectelor de specificatii elaborate de Agentia Feroviară Europeană. Aceste proiecte de specificatii cuprind: continutul, formatul datelor, arhitectura functională si tehnică, modul de operare si reguli privind introducerea si consultarea datelor. Registrul cuprinde cel putin următoarele informatii:

a) informatii privind declaratia de verificare CE si organismul emitent;

b) informatii privind registrul de material rulant prevăzut la art. 221;

c) datele de identificare ale proprietarului vehiculului sau ale chiriasului;

d) toate restrictiile privind utilizarea vehiculului;

e) datele pertinente de sigurantă cu privire la programul de întretinere al vehiculului.

11. Articolul 15 va avea următorul cuprins:

„Art. 15. - Pe teritoriul României nu se admite interzicerea, restrângerea sau împiedicarea construirii, punerii în functiune si exploatării subsistemelor de natură structurală, componente ale sistemului de transport feroviar de mare viteză, care satisfac cerintele esentiale relevante, în special nu se pot solicita verificări care au fost deja realizate în cadrul procedurii pentru «declaratia de verificare CE».

12. După alineatul (2) al articolului 16 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) În lipsa STI si în cazurile în care a fost notificată o derogare conform aii. 7, România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, trimite altor state membre ale Uniunii Europene si Comisiei Europene, pentru fiecare subsistem, o listă de reguli tehnice în vigoare pentru aplicarea cerintelor esentiale. Acest lucru se notifică în termen de 3 luni de la data aderării României la Uniunea Europeană si de fiecare dată când se modifică lista de reguli tehnice. Cu această ocazie, România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, desemnează si organismele care răspund de aplicarea, în cazul acestor reguli tehnice, a procedurii de verificare prevăzută la art. 18.

13. Articolul 17 va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - În cazul în care se constată că STI nu îndeplinesc în întregime cerintele esentiale, România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, poate sesiza comitetul prevăzut la art. 21 din Directiva 96/48/CE, astfel cum a fost modificată si completată prin Directiva 2004/50/CE.

14. După articolul 17 se elimină titlul „Capitolul V - Organismul notificat.

15. Articolul 18 va avea următorul cuprins:

„Art. 18. - (1) În vederea stabilirii declaratiei de verificare CE, autoritatea contractantă sau reprezentantul său autorizat invită organismul notificat pe care l-a ales în acest scop să aplice procedura de verificare CE, prevăzută în anexa nr. 6.

(2) Sarcina organismului notificat, însărcinat cu verificarea CE a unui subsistem, începe din etapa de proiectare si acoperă întreaga perioadă de construire până la etapa de receptie, înaintea punerii în functiune a subsistemului. Acestea vizează si verificarea interfetelor subsistemului în cauză în legătură cu sistemul în care este integrat, pe baza informatiilor disponibile în respectiva STI si în registrele definite la art. 221.

(3) Organismul notificat este responsabil cu întocmirea dosarului tehnic care trebuie să însotească declaratia de verificare CE. Acest dosar tehnic contine toate documentele necesare referitoare la caracteristicile subsistemului, precum si, dacă este cazul, toate documentele care certifică conformitatea constituentilor de interoperabilitate. Dosarul contine, de asemenea, toate elementele referitoare la conditiile si limitele de utilizare, instructiuni de exploatare, de supraveghere continuă sau periodică, de reglaj si întretinere.

16. Articolul 19 va avea următorul cuprins:

„Art. 19. - (1) Atunci când România constată, prin intermediul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, că un subsistem de natură structurală, stabilit de declaratia de verificare CE, care însoteste dosarul tehnic, nu îndeplineste în întregime dispozitiile prezentei hotărâri si, în special, cerintele esentiale, poate să ceară să fie realizate verificări complementare.

(2) România, pe baza initiativei Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, informează imediat Comisia Europeană despre verificările complementare cerute, expunând motivele care stau la baza acestei cereri.

17. După articolul 19 se introduce capitolul V cu următorul titlu:

„CAPITOLUL V

Organismul notificat

18. Articolul 20 va avea următorul cuprins:

„Art. 20. - (1) România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, notifică Comisiei Europene si celorlalte state membre ale Uniunii Europene organismele însărcinate cu efectuarea procedurii de evaluare a conformitătii sau a aptitudinilor de utilizare prevăzute la art. 13 si 18, indicând pentru fiecare dintre ele domeniul de competentă si numărul de identificare obtinut în prealabil de la Comisia Europeană. Evaluarea organismului care solicită să fie notificat prin cerere adresată Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului se face de o comisie de specialisti din cadrul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, numită prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului. Presedintele comisiei este secretarul de stat cu atributii în domeniul transportului feroviar, iar în componenta comisiei trebuie numiti specialisti în domeniile de expertiză relevante; din comisie nu pot lipsi specialisti din domeniile: feroviar, integrare europeană, economic si juridic.

(2) România aplică criteriile prevăzute în anexa nr. 7 pentru evaluarea organismului care trebuie notificat. Organismele care satisfac criteriile de evaluare prevăzute în standardele europene relevante sunt prezumate ca răspunzând respectivelor criterii. Metodologia de evaluare a organismelor notificate se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Desemnarea ca organisme notificate se face prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, în care se precizează domeniul de competentă al acestuia si care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) România îsi retrage agrementul acordat unui organism care nu mai satisface criteriile prevăzute în anexa nr. 7 si informează imediat Comisia Europeană si celelalte state membre ale Uniunii Europene. Retragerea desemnării se face de către Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) În situatia în care România constată că un organism notificat de un alt stat membru al Uniunii Europene nu satisface cerintele esentiale, comitetul prevăzut la art. 21 din Directiva 96/48/CE este sesizat pe această temă si îsi emite punctul de vedere într-un interval de 3 luni. Pe baza punctului de vedere al comitetului, Comisia Europeană informează statul membru în cauză despre toate modificările care sunt necesare pentru ca organismul notificat să îsi poată păstra statutul care i-a fost recunoscut.

(5) Reprezentantii României, desemnati de Organismul Notificat Feroviar Român înfiintat conform prevederilor Legii nr. 55/2006, pot lua parte în calitate de observator la activitatea grupului de coordonare a organismelor notificate, înfiintat de Comisia Europeană conform prevederilor Directivei 2004/50/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 pentru modificarea Directivei

Consiliului 96/48/CE privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză si a Directivei 2001/16/CE a Parlamentului European si Consiliului privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean conventional. Comisia Europeană si observatorii informează comitetul prevăzut la art. 21 diri Directiva 96/48/CE cu privire la activitatea desfăsurată în cadrul grupului de coordonare.

19. După articolul 20 se introduce capitolul VI cu următorul titlu:

„CAPITOLUL VI

Comitetul

20. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

„Art. 21. - Participarea României la activitatea comitetului prevăzut la art. 21 din Directiva 96/48/CE este asigurată de reprezentantii Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

21. După articolul 21 se introduc două noi articole, articolele 211 si 212, cu următorul cuprins:

„Art. 211. - (1) România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, poate solicita Comisiei Europene să mandateze elaborarea unei STI pentru un subiect suplimentar, dacă acesta priveste un subsistem prevăzut în anexa nr. 2.

(2) În conformitate cu procedura prevăzută la art. 21 alin. (2) din Directiva 96/48/CE, comitetul adoptă, pe baza propunerii Comisiei Europene, un program de lucru corespunzător obiectivelor Directivei 96/48/CE si ale Directivei 2001/16/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar conventional transeuropean.

Art. 212. - Anexele nr. 2-6 la Directiva 96/48/CE, care vor fi modificate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 21 alin. (2) din Directiva 96/48/CE, vor fi transpuse în legislatia natională.

22. După articolul 212 se introduce capitolul VII cu următorul titlu:

„CAPITOLUL VII

Dispozitii finale si sanctiuni

23. Articolul 22 va avea următorul cuprins:

„Art. 22. - Toate deciziile luate de organele competente în aplicarea prezentei hotărâri privind evaluarea de conformitate sau a aptitudinilor de utilizare a constituentilor de interoperabilitate, verificarea subsistemelor care formează sistemul de transport feroviar de mare viteză, precum si deciziile luate în aplicarea art. 11, 12, 17 si 19 trebuie motivate temeinic. Ele sunt notificate cât mai curând posibil părtilor interesate, cu indicarea căilor de atac prevăzute de legislatia în vigoare si a termenelor la care aceste actiuni trebuie introduse.

24. După articolul 22 se introduce un nou articol, articolul 221, cu următorul cuprins:

„Art. 221. - (1) Autoritatea Feroviară Română - AFER asigură publicarea si actualizarea anuală a unui registru de infrastructură si a unui registru de material rulant. Aceste registre indică caracteristicile principale ale fiecărui subsistem sau parte de subsistem implicată, de exemplu parametrii de bază si corelarea acestora cu caracteristicile prevăzute de STI aplicabile. În acest scop, fiecare STI indică în mod exact informatiile care trebuie incluse în registrele de infrastructură si de material rulant.

(2) Copiile acestor registre sunt trimise statelor membre ale Uniunii Europene vizate si Agentiei Feroviare Europene si vor fi puse, pentru consultare, la dispozitia părtilor interesate, incluzând cel putin agentii economici profesionali din sector.

25. Articolul 23 va avea următorul cuprins:

„Art. 23. - Dispozitiile corespunzătoare utilizării constituentilor de interoperabilitate si punerii în functiune si exploatare a subsistemelor conform prezentei hotărâri vor fi puse în aplicare la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, informează Comisia Europeană, până la data aderării la Uniunea Europeană, despre adoptarea acestei hotărâri.

26. Articolul 24 va avea următorul cuprins:

„Art. 24. - Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea civilă, contraventională sau penală, după caz, a celor vinovati.

27. După articolul 24 se introduc trei noi articole, articolele 25, 26 si 27, cu următorul cuprins:

„Art. 25. - (1) Constituie contraventii si se sanctionează astfel:

a) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1), cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei, retragerea de pe piată si/sau interzicerea utilizării si introducerii pe piată a constituentilor de interoperabilitate în cauză;

b) nerespectarea prevederilor art. 9, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

c) nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (5) lit. b), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

d) nerespectarea prevederilor art. 15, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei.

(2) Sanctiunile se aplică si persoanelor juridice.

(3) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de către organele de control împuternicite prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului.

(4) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând mentiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

Art. 26. - Contraventiilor prevăzute la art. 20 alin. (1) le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 27. - Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

28. După articolul 27 se introduce următoarea mentiune:

„Prezenta hotărâre transpune Directiva Consiliului 96/48/CE privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 235 din 17 septembrie 1996, cu modificările si completările ulterioare.

29. Anexa nr. 1 se înlocuieste cu anexa nr. 1 la prezenta hotărâre.

30. Anexa nr. 2 se înlocuieste cu anexa nr. 2 la prezenta hotărâre.

31. La anexa nr. 3, după subpunctul 2.4.3 se introduce un nou subpunct, subpunctul 2.4.4, cu următorul cuprins:

„2.4.4. Control

Trenurile trebuie echipate cu un dispozitiv de înregistrare. Datele colectate de acest dispozitiv si procesarea informatiilor trebuie armonizate.

32. Punctul 2 al anexei nr. 7 va avea următorul cuprins: „2. Organismul si personalul însărcinat să efectueze

verificarea trebuie să execute operatiunile de verificare cu cea mai mare integritate profesională si cea mai mare competentă tehnică si trebuie să fie libere de orice presiuni si stimulente, îndeosebi de ordin financiar, care pot să influenteze decizia lor sau rezultatele verificării lor, în special de cele care vin din partea unor persoane sau grupuri de persoane interesate de rezultatele verificărilor. În special, organismul si personalul care răspund de verificări trebuie să fie independente din punct de vedere functional fată de Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română desemnată să emită autorizatiile de punere în functiune conform prezentei hotărâri, precum si fată de Organismul de Licente Feroviare Român si Organismul de Investigare Feroviar Român, înfiintate conform Legii nr. 55/2006 privind siguranta feroviară.

Art. II. - Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar conventional din România cu sistemul de transport feroviar conventional transeuropean, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 23 iulie 2003, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Titlul va avea următorul cuprins:

„HOTĂRÂRE

privind interoperabilitatea sistemului feroviar

conventional

2. Alineatul (1) al articolului 1 va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Prezenta hotărâre are ca obiectiv îndeplinirea conditiilor pentru realizarea interoperabilitătii pe teritoriul României a sistemului feroviar conventional transeuropean, astfel cum este prevăzut în anexa nr. 1. Aceste conditii privesc proiectarea, construirea, punerea în functiune, modernizarea, reînnoirea, exploatarea si întretinerea părtilor acestui sistem care au fost date în folosintă după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum si calificările profesionale si conditiile de sănătate si sigurantă a personalului care contribuie la exploatarea si întretinerea sa.

3. La articolul 1, partea introductivă a alineatului (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Îndeplinirea acestui obiectiv trebuie să conducă la definirea unui nivel optim de armonizare tehnică si să permită:.

4. După alineatul (2) al articolului 1 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Sfera de aplicare a prezentei hotărâri se extinde progresiv pentru a cuprinde întregul sistem feroviar conventional, inclusiv accesul pe calea ferată la terminale si principalele instalatii portuare care sunt utilizate sau pot fi utilizate de mai mult de un utilizator, cu exceptia infrastructurii si materialului rulant prevăzut pentru o utilizare strict locală, istorică sau turistică ori a infrastructurii care este izolată din punct de vedere functional de restul sistemului feroviar, fără să se aducă atingere derogărilor de la aplicarea STI prevăzute la art. 7. Prezenta hotărâre se aplică părtilor de retea care nu sunt încă prevăzute la alin. (1) Începând cu data intrării în vigoare a STI corespunzătoare care urmează a fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 1 paragraful 3 din Directiva 2001/16/CE, astfel cum a fost modificată si completată de Directiva 2004/50/CE. România poate să nu aplice prevederile art. 1 paragraful 3 din directiva mentionată, în cazul proiectelor care se află într-un stadiu avansat de executie sau reprezintă obiectul unui contract în derulare atunci când grupul respectiv de STI este publicat.

5. La articolul 2, literele p) si q) vor avea următorul cuprins:

,,p) modernizare - orice lucrare majoră de modificare a unui subsistem sau a unei părti a unui subsistem care aduce o îmbunătătire a randamentului general al subsistemului;

q) reînnoire - orice lucrare majoră de înlocuire a unui subsistem sau a unei părti a unui subsistem care nu modifică randamentul general al subsistemului;.

6. La articolul 2, după litera s) se introduc două noi litere, literele t) si u), cu următorul cuprins:

,,t) substituire în cadrul întretinerii - orice înlocuire de părti componente cu părti care au o functie si un randament identice în cadrul întretinerii preventive sau corective;

u) punere în functiune - toate operatiunile prin care un subsistem este pus în starea sa proiectată de exploatare.

7. Alineatul (1) al articolului 5 va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Fiecare subsistem trebuie să facă obiectul unei STI. Dacă este necesar, un subsistem poate face obiectul mai multor STI, iar o STI poate viza mai multe subsisteme. Pentru luarea unei decizii de a elabora si/sau revizui o STI si selectarea sferei sale tehnice si geografice este necesar un mandat, STI urmând a fi elaborate în conformitate cu art. 6 alin. (1).

8. La articolul 5 alineatul (3), litera e) va avea următorul cuprins:

,,e) să indice, în fiecare caz luat în considerare, care sunt procedurile ce trebuie utilizate pentru a evalua conformitatea sau aptitudinile de utilizare a constituentilor de interoperabilitate, pe de o parte, sau verificarea CE a subsistemelor, pe de altă parte. Aceste proceduri se bazează pe modulele definite în Decizia 93/465/CEE;.

9. După alineatul (6) al articolului 5 se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:

„(7) STI pot face o trimitere identificată clar si explicit la standardele sau specificatiile europene atunci când acest lucru este esential pentru a îndeplini obiectivele prezentei hotărâri. În acest caz, standardele si specificatiile europene sau părtile respective sunt considerate anexe la respectivele SJI si devin obligatorii în momentul în care se aplică STI. În lipsa unor standarde sau specificatii europene si în asteptarea elaborării lor, se pot face trimiteri la alte acte normative identificate clar; în acest caz se fac trimiteri la documente care pot fi usor accesibile si sunt din domeniul public.

10. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) STI si modificările aduse ulterior STI se elaborează la nivel comunitar potrivit art. 6 din Directiva 2001/16/CE, astfel cum a fost modificată si completată prin Directiva 2004/50/CE.

(2) Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, România, prin Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, participă la evaluarea prevăzută la art. 6 paragraful 4 din Directiva 2001/16/CE, astfel cum a fost modificată si completată prin Directiva 2004/50/CE, prin furnizarea datelor necesare.

(3) Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, România, prin Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, are dreptul de a cere comitetului prevăzut la art. 21 din Directiva 2001/16/CE, verificarea solutiilor alternative si introducerea într-un raport anexat la proiectul de STI a evaluării cost-beneficiu pentru aceste solutii alternative, în conformitate cu art. 6 paragraful 5 din aceeasi directivă.

(4) Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, România, prin Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, poate solicita comitetului prevăzut la art. 21 din Directiva 2001/16/CE, astfel cum a fost modificată si completată prin Directiva 2004/50/CE, reverificarea si

actualizarea listei asociatiilor si organismelor prevăzute la art. 6 paragraful 7 din aceeasi directivă.

11. La articolul 7, partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - Prevederile uneia sau mai multor STI, adoptate de Comisia Europeană, inclusiv cele referitoare la materialul rulant, pot să nu fie aplicate pe teritoriul României în următoarele situatii:.

12. La articolul 7, literele a)-c) vor avea următorul cuprins:

,,a) pentru un proiect de linie nouă, de reînnoire ori de modernizare a unei linii existente sau pentru orice element prevăzut la art. 1 alin. (1) aflat într-un stadiu avansat de finalizare ori făcând obiectul unui contract în curs de executare la momentul publicării respectivelor STI;

b) pentru orice proiect de modernizare sau reînnoire a unei linii existente, atunci când gabaritul, ecartamentul ori distanta dintre axele liniilor de cale ferată sau tensiunea electrică prevăzute de respectivele STI sunt incompatibile cu cele ale liniei existente;

c) pentru orice proiect referitor la reînnoirea, extinderea sau modernizarea unei linii existente, atunci când aplicarea respectivelor STI compromite viabilitatea economică a proiectului si/sau compatibilitătile sistemului feroviar existente în România;.

13. Alineatele (2) si (3) ale articolului 10 vor avea următorul cuprins:

„(2) Toti constituentii de interoperabilitate sunt supusi procedurii de evaluare a conformitătii si aptitudinii de utilizare indicată în respectiva STI si sunt însotite de declaratia respectivă.

(3) Se consideră că un constituent de interoperabilitate îndeplineste cerintele esentiale dacă acesta respectă conditiile prevăzute în respectiva STI sau în specificatiile europene elaborate pentru respectarea acestor conditii.

14. După alineatul (3) al articolului 10 se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Atunci când o specificatie europeană nu este încă disponibilă în momentul adoptării unei STI si atunci când respectarea acestei specificatii este o conditie esentială pentru garantarea interoperabilitătii, STI poate să facă referire la versiunea disponibilă cea mai avansată a proiectului specificatiei europene pe care trebuie să o respecte sau care să contină tot proiectul ori numai o parte din acesta.

15. Articolul 11 va avea următorul cuprins:

„Art. 11. - În cazul în care România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, consideră că specificatiile utilizate direct sau indirect pentru scopurile Directivei 2004/50/CE nu respectă cerintele esentiale, se poate decide retragerea partială sau totală a specificatiilor respective din publicatiile care le cuprind ori modificarea acestora, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 21 alin. (2) din Directiva 2001/16/CE, astfel cum a fost modificată si completată prin Directiva 2004/50/CE, după consultarea comitetului înfiintat conform Directivei 98/34/CE a Parlamentului European si Consiliului din 22 iunie 1998 privind procedura de furnizare a informatiilor în domeniul standardelor si regulamentelor tehnice si al regulilor privind serviciile de informare a societătii.

16. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - (1) În cazul în care se constată că un constituent de interoperabilitate, prevăzut în declaratia de conformitate CE sau a aptitudinii de utilizare, introdus pe piată si utilizat pe teritoriul României conform destinatiei sale, nu satisface cerintele esentiale, autoritatea competentă ia toate măsurile necesare pentru a-i restrânge domeniul de aplicare, pentru a-i interzice folosirea sau pentru a-l retrage de pe piată si informează imediat Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, mai ales dacă neconformitatea este datorată:

a) unei nerespectări a cerintelor esentiale;

b) unei aplicări gresite a specificatiilor europene, atunci când se bazează pe aplicarea acestor specificatii europene;

c) unei insuficiente a specificatiei europene. România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, informează imediat Comisia Europeană despre măsurile luate si arată motivele deciziei sale.

(2) În situatia în care decizia prevăzută la alin. (1) este motivată de existenta unei lacune în specificatiile europene, se aplică procedura prevăzută la art. 11. Atunci când un constituent de interoperabilitate prevăzut în declaratia de conformitate CE se dovedeste a fi neconform, România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, ia măsurile adecvate împotriva celui care a stabilit declaratia si informează si celelalte state membre ale Uniunii Europene.

17. Alineatul (3) al articolului 14 va avea următorul cuprins:

„(3) Autoritatea Feroviară Română - AFER verifică la punerea în functiune si apoi periodic faptul că aceste subsisteme sunt exploatate si întretinute conform cerintelor esentiale specifice lor. În acest scop se utilizează procedurile de evaluare si verificare prevăzute de STI structurale si functionale respective.

18. Alineatul (4) al articolului 14 va avea următorul cuprins:

„(4) În cazul unei reînnoiri sau modernizări, administratorul infrastructurii sau operatorul de transport feroviar prezintă Autoritătii de Sigurantă Feroviară Română un dosar cu descrierea proiectului. Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română analizează acest dosar si, luând în considerare strategia de implementare indicată în STI aplicabilă, decide dacă importanta lucrărilor impune o nouă autorizare a punerii în functiune în întelesul prezentei hotărâri. O autorizare nouă a punerii în functiune este necesară de fiecare dată când nivelul de sigurantă generală a subsistemului respectiv poate fi afectat de lucrările planificate. Dacă o nouă autorizatie este solicitată, Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română decide în ce măsură este necesar ca STI să fie aplicate proiectului. România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, notifică decizia sa Comisiei Europene si celorlalte state membre interesate.

19. După alineatul (4) al articolului 14 se introduc două noi alineate, alineatele (5) si (6), cu următorul cuprins:

„(5) Dacă Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română autorizează punerea în functiune a materialului rulant, aceasta trebuie să se asigure că un cod de identificare alfanumeric este atribuit fiecărui vehicul. Acest cod trebuie marcat pe fiecare vehicul si trebuie înscris într-un registru national de înmatriculare pentru vehicule feroviare, care îndeplineste următoarele criterii:

a) respectă specificatiile comune definite la alin. (6);

b) este tinut si actualizat de Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română care este independentă fată de operatorii de transport feroviar;

c) au acces la registru Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română si Organismul de Investigare Feroviar Român prevăzute la art. 16 si, respectiv, la art. 19 din Legea nr. 55/2006 privind siguranta feroviară. La registru au acces, în baza unei solicitări legitime, si Consiliul de supraveghere prevăzut la art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacitătilor de infrastructură feroviară si tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 8/2004, cu modificările ulterioare, Agentia Feroviară Europeană, operatorii de transport feroviar si administratorii de infrastructură feroviară.

În cazul materialului rulant pus în functiune pentru prima dată într-o tară tertă, România poate accepta vehiculele corect identificate în functie de un sistem diferit de codificare. Cu toate acestea, dacă România a autorizat punerea în functiune a unor astfel de vehicule pe teritoriul său, trebuie să fie posibil să se obtină din registru datele respective, prevăzute la alin. (6) lit. c), d) si e).

(6) Specificatiile comune pentru registru se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la art. 21 alin. (2) din Directiva 2001/16/CE, pe baza proiectelor specificatiilor elaborate de Agentia Feroviară Europeană. Aceste proiecte de specificatii cuprind: continutul, formatul datelor, arhitectura functională si tehnică, modul de operare si reguli privind introducerea si consultarea datelor. Registrul cuprinde cel putin următoarele informatii:

a) informatii privind declaratia de verificare CE si organismul emitent;

b) informatii privind registrul de material rulant;

c) datele de identificare ale proprietarului vehiculului sau ale chiriasului;

d) toate restrictiile privind utilizarea vehiculului;

e) datele pertinente de sigurantă cu privire la programul de întretinere a vehiculului.

20. După alineatul (2) al articolului 16 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) În lipsa STI si în cazurile în care a fost notificată o derogare conform aii. 7, România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, trimite altor state membre ale Uniunii Europene si Comisiei Europene, pentru fiecare subsistem, o listă de reguli tehnice în vigoare pentru implementarea cerintelor esentiale. Acestea se notifică în termen de 3 luni de la data aderării României la Uniunea Europeană si apoi de fiecare dată când se modifică lista de reguli tehnice. Cu această ocazie România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, desemnează si organismele care răspund de aplicarea, în cazul acestor reguli tehnice, a procedurii de verificare prevăzute la art. 18.

21. Articolul 17 va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - În cazul în care se constată că STI nu satisfac în întregime cerintele esentiale, România, pe baza initiativei Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, poate sesiza comitetul prevăzut la art. 21 din Directiva 2001/16/CE, astfel cum a fost modificată si completată prin Directiva 2004/50/CE.

22. După articolul 17 se elimină titlul „Capitolul V - Organismul notificat.

23. Articolul 18 va avea următorul cuprins:

„Art. 18. - (1) În vederea stabilirii declaratiei de verificare CE, autoritatea contractantă sau reprezentantul său oficial invită organismul notificat pe care l-a ales în acest scop să aplice procedura de verificare CE prevăzută în anexa nr. 6.

(2) Sarcina organismului notificat, însărcinat cu verificarea CE a unui subsistem, începe din etapa de proiectare si acoperă întreaga perioadă de construire până la etapa de receptie, înaintea punerii în functiune a subsistemului. Ea vizează de asemenea verificarea interfetelor subsistemului respectiv în raport cu sistemul în care este încorporat, bazându-se pe informatiile disponibile în STI relevantă si în registrele prevăzute la art. 24.

(3) Organismul notificat este responsabil cu întocmirea dosarului tehnic care trebuie să însotească declaratia de verificare CE. Acest dosar tehnic contine toate documentele necesare referitoare la caracteristicile subsistemului, precum si, dacă este cazul, si toate documentele care certifică conformitatea constituentilor de interoperabilitate. Dosarul contine de asemenea toate elementele referitoare la conditiile si limitele de utilizare, instructiuni de întretinere, de supraveghere continuă sau periodică, de reglaj si întretinere.

24. Articolul 19 va avea următorul cuprins:

„Art. 19. - (1) În cazul în care România, prin autoritatea competentă, constată că un subsistem de natură structurală, prevăzut în declaratia de verificare CE însotită de dosarul tehnic, nu satisface în întregime dispozitiile prezentei hotărâri si mai ales cerintele esentiale, poate cere să fie realizate verificări suplimentare.

(2) România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, informează imediat Comisia Europeană despre verificările suplimentare cerute, prezentând motivele care le justifică.

25. După articolul 19 se introduce capitolul V cu următorul titlu:

„CAPITOLUL V

Organismul notificat

26. Articolul 20 va avea următorul cuprins:

„Art. 20. - (1) România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, notifică Comisiei Europene si celorlalte state membre ale Uniunii Europene organismele însărcinate cu efectuarea procedurii de evaluare a conformitătii sau a aptitudinilor de utilizare prevăzute la art. 13 si 18, indicând pentru fiecare dintre ele domeniul de competentă si numărul de identificare obtinut în prealabil de la Comisia Europeană. Comisia Europeană publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene lista organismelor cu numărul lor de identificare, precum si domeniile de competentă si îi asigură actualizarea. Evaluarea organismului care solicită să fie notificat prin cerere adresată Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului se face de o comisie de specialisti din cadrul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, numită prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului. Presedintele comisiei este secretarul de stat cu atributii în domeniul transportului feroviar, iar în componenta comisiei trebuie numiti specialisti în domeniile de expertiză relevante; din comisie nu pot lipsi specialisti din domeniile: feroviar, integrare europeană, economic si juridic.

(2) România aplică criteriile prevăzute în anexa nr. 7 pentru evaluarea organismului care trebuie notificat. Organismele care satisfac criteriile de evaluare prevăzute în standardele europene relevante sunt prezumate ca răspunzând respectivelor criterii. Metodologia de evaluare a organismelor notificate se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Desemnarea ca organisme notificate se face prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, în care se precizează domeniul de competentă al acestuia si care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) România îsi retrage agrementul acordat unui organism care nu mai satisface criteriile prevăzute în anexa nr. 7 si informează imediat Comisia Europeană si celelalte state membre ale Uniunii Europene. Retragerea desemnării se face de către Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) În situatia în care România constată că un organism notificat de un alt stat membru al Uniunii Europene nu satisface criteriile relevante, comitetul prevăzut la art. 21 din Directiva 2001/16/CE este sesizat pe această temă si îsi emite punctul de vedere într-un interval de 3 luni. Pe baza punctului de vedere al comitetului, Comisia Europeană informează statul membru în cauză despre toate modificările care sunt necesare pentru ca organismul notificat să îsi poată păstra statutul care i-a fost recunoscut.

(5) Reprezentantii României, desemnati de Organismul Notificat Feroviar Român înfiintat conform prevederilor Legii nr. 55/2006, pot lua parte în calitate de observator la activitatea grupului de coordonare a organismelor notificate, înfiintat de Comisia Europeană conform prevederilor Directivei 2004/50/CE. Comisia Europeană si observatorii informează comitetul prevăzut la art. 21 din Directiva 2001/16/CE cu privire la activitatea desfăsurată în cadrul grupului de coordonare.

27. După articolul 20 se introduce capitolul VI cu următorul titlu:

„CAPITOLUL VI

Comitetul si programul de lucru

28. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

„Art. 21. - Participarea României la activitatea comitetului prevăzut la art. 21 din Directiva 2001/16/CE este asigurată de reprezentantii Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

29. După articolul 21 se introduc două noi articole, articolele 211 si 212, cu următorul cuprins:

„Art. 211. - România aplică recomandările de implementare privind Directiva 2001/16/CE, adoptate de Comisia Europeană conform prevederilor art. 211 din Directiva 2001/16/CE.

Art. 212. - Anexele nr. 2-6 la Directiva 2001/16/CE, care vor fi modificate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 21 alin. (2) din Directiva 2001/16/CE, vor fi transpuse în legislatia natională.

30. Articolul 22 se abrogă.

31. Articolul 23 va avea următorul cuprins:

„Art. 23. - În conformitate cu art. 23 din Directiva 2001/16/CE, astfel cum a fost modificată si completată prin Directiva 2004/50/CE, România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, poate solicita comitetului prevăzut la art. 21 din Directiva 2001/16/CE să mandateze elaborarea unei STI pentru un subiect suplimentar, dacă acesta are legătură cu un subsistem prevăzut în anexa nr. 2.

32. După articolul 23 se introduce capitolul VII cu următorul titlu:

„CAPITOLUL VII

Registre ale infrastructurii si ale materialului rulant

33. Articolul 24 va avea următorul cuprins:

„Art. 24. - (1) Autoritatea Feroviară Română - AFER va asigura publicarea si actualizarea anuală a registrelor infrastructurii si ale materialului rulant. Aceste registre trebuie să prezinte caracteristicile principale pentru fiecare subsistem sau parte a subsistemului, de exemplu parametrii de bază, si corelatia lor cu caracteristicile prescrise prin STI aplicabile. În acest scop, fiecare STI va preciza informatiile care trebuie să fie incluse în registrele infrastructurii si ale materialului rulant.

(2) Copiile acestor registre sunt trimise statelor membre ale Uniunii Europene implicate si Agentiei Feroviare Europene si vor fi puse, pentru consultare, la dispozitie părtilor interesate, incluzând cel putin operatorii economici profesionali din sector.

34. După articolul 24, se introduce capitolul VIII cu următorul titlu:

„CAPITOLUL VIII

Dispozitii tranzitorii

35. Articolul 25 va avea următorul cuprins:

„Art. 25. - După adoptarea sistemului de referintă prevăzut la art. 25 din Directiva 2001/16/CE, astfel cum a fost modificată si completată prin Directiva 2004/50/CE, România, la initiativa Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, va informa comitetul prevăzut la art. 21 din Directiva 2001/16/CE asupra intentiei de a adopta orice dispozitie natională sau de a dezvolta orice proiect pe teritoriul său, care diferă în raport cu sistemul de referintă.

36. După articolul 25 se introduce un nou capitol, capitolul IX, cu următorul titlu:

„CAPITOLUL IX

Dispozitii finale si sanctiuni

37. După articolul 25 se introduc sase noi articole, articolele 26-31, cu următorul cuprins:

„Art. 26. - Toate deciziile luate în aplicarea prezentei hotărâri privind evaluarea de conformitate sau a aptitudinilor de utilizare a constituentilor de interoperabilitate, verificarea constituentilor sistemului de transport feroviar conventional transeuropean, precum si deciziile luate în aplicarea art. 11, 12, 17 si 19 sunt temeinic motivate si într-o manieră precisă. Ele sunt notificate în cel mai scurt timp posibil părtilor interesate, cu indicarea căilor de atac prevăzute de legislatia în vigoare si termenele la care aceste actiuni trebuie introduse.

Art. 27. - (1) Dispozitiile corespunzătoare fiecărei STI vor fi puse în aplicare prin ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, conform modalitătilor proprii fiecărei STI. Adoptarea acestor dispozitii va contine o referire la prezenta hotărâre sau o astfel de referire cu ocazia publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, toate ordinele ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, prin care se preiau STI adoptate de Uniunea Europeană prin acte comunitare direct aplicabile conform legislatiei comunitare, se abrogă.

Art. 28. - Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea materială, civilă, contraventională sau penală, după caz, a celor vinovati.

Art. 29. - (1) Constituie contraventii si se sanctionează astfel:

a) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1), cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei, retragerea de pe piată si/sau interzicerea utilizării si introducerii pe piată a constituentilor de interoperabilitate în cauză;

b) nerespectarea prevederilor art. 9, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

c) nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (5) lit. b), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

d) nerespectarea prevederilor art. 15, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei.

(2) Sanctiunile se aplică si persoanelor juridice.

(3) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de către organele de control împuternicite prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului.

(4) În cazul în care subiectul activ al contraventiilor prevăzute la alin. (1) lit. c) este organismul desemnat sau agreat de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de către minister.

(5) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând mentiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

Art. 30. - Contraventiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Art. 31. - Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

38. După articolul 31 se introduce următoarea mentiune:

„Prezenta hotărâre transpune toate prevederile aplicabile ale Directivei 2001/16/CE a Parlamentului European si Consiliului din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar conventional transeuropean, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 110 din 20 aprilie 2001, cu modificările si completările ulterioare.

39. Anexa nr. 1 se înlocuieste cu anexa nr. 3 la prezenta hotărâre.

40. La anexa nr. 3, după punctul 2.4.3 se introduce un nou punct, punctul 2.4.4, cu următorul cuprins:

„2.4.4. Control

Trenurile trebuie echipate cu un dispozitiv de înregistrare. Datele colectate de acest dispozitiv si procesarea informatiilor trebuie armonizate.

41. Punctul 2 al anexei nr. 7 va avea următorul cuprins: „2. Organismul si personalul însărcinate să efectueze

verificarea trebuie să execute operatiunile de verificare cu cea mai mare integritate profesională si cu cea mai mare competentă tehnică si trebuie să fie libere de orice presiuni si stimulente, îndeosebi de ordin financiar, care pot să influenteze decizia lor sau rezultatele verificării lor, în special de cele care vin din partea unor persoane sau grupuri de persoane interesate de rezultatele verificărilor. În special, organismul si personalul care răspund de verificări trebuie să fie independente din punct de vedere functional fată de autoritătile desemnate să emită autorizatiile de punere în functiune conform prezentei hotărâri, fată de Organismul de Licente Feroviare Român, Autoritatea de Sigurantă Feroviară Română si fată de Organismul de Investigare Feroviar Român, prevăzute de Legea nr. 55/2006 privind siguranta feroviară.

Art. III. - (1) Ca măsuri tranzitorii se aplică prevederile art. 29 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitătii produselor, republicată.

(2) După data aderării României la Uniunea Europeană, marcajul „CS din cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 1.533/2003 si al Hotărârii Guvernului nr. 850/2003 se înlocuieste cu marcajul „CE.

Prezenta hotărâre transpune Directiva 2004/50/CE a Parlamentului European si Consiliului din 29 aprilie 2004 pentru modificarea Directivei Consiliului 96/48/CE privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză si a Directivei 2001/16/CE a Parlamentului European si Consiliului privind interoperabilitatea sistemului feroviar conventional transeuropean, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 164 din 30 aprilie 2004, si Rectificativul la Directiva 2004/50/CE a

Parlamentului European si Consiliului din 29 aprilie 2004 pentru modificarea Directivei Consiliului 96/48/CE privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză si a Directivei 2001/16/CE a Parlamentului European si Consiliului privind interoperabilitatea sistemului feroviar conventional transeuropean, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 220 din 21 iunie 2004.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Radu Mircea Berceanu

Ministrul integrării europene,

Anca Daniela Boagiu

 

Bucuresti, 1 noiembrie 2006.

Nr. 1.563.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2006)

 

SISTEMUL FEROVIAR TRANSEUROPEAN DE MARE VITEZA

 

1. Infrastructura

Infrastructura sistemului feroviar transeuropean de mare viteză este infrastructura cu liniile care fac parte din reteaua transeuropeană de transport, prevăzută în Legea nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea si modernizarea retelei de transport de interes national si european, republicată, sau prevăzute în orice actualizare a acestei legi ca urmare a revizuirii.

Liniile de mare viteză cuprind:

- liniile special construite pentru mare viteză si echipate pentru viteze mai mari sau egale cu 250 km/h;

- liniile special modernizate pentru mare viteză si echipate pentru viteze de ordinul a 200 km/h;

- liniile special modernizate pentru mare viteză si care au caracteristici specifice ca urmare a restrictiilor topografice, reliefului sau mediului urban si pe care viteza trebuie adaptată de la caz la caz.

Această infrastructură cuprinde managementul traficului, sistemele de identificare a vehiculelor si de navigare: instalatiile tehnice pentru procesarea datelor si de telecomunicatii, destinate serviciilor pentru călători pe aceste linii pentru a se garanta exploatarea sigură si armonioasă a retelei si un management eficient al traficului.

2. Materialul rulant

Materialul rulant prevăzut în prezenta hotărâre cuprinde trenurile proiectate să circule:

- pe liniile special construite pentru mare viteză, la o viteză de cel putin 250 km/h, permitând în conditii potrivite atingerea unei viteze de peste 300 km/h;

- pe liniile prevăzute la pct. 1, dacă acest lucru este compatibil cu performantele liniilor respective, la o viteză de ordinul a 200 km/h.

3. Compatibilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză

Calitatea serviciilor feroviare din Europa depinde, printre altele, de compatibilitatea perfectă dintre caracteristicile infrastructurii - în cel mai larg sens, adică părtile fixe ale tuturor subsistemelor implicate - si cele ale materialului rulant, inclusiv părtile componente la bord ale tuturor subsistemelor implicate. Nivelurile de randament, siguranta, calitatea serviciilor si costurile depind de această compatibilitate.

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 21a Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003)

 

SUBSISTEME

 

1. Lista subsistemelor

În scopul prezentei hotărâri, sistemul care alcătuieste sistemul feroviar transeuropean de mare viteză poate fi împărtit în următoarele subsisteme:

a) domenii structurale:

- infrastructură;

- energie;

- control-comandă si semnalizare;

- exploatare si managementul traficului;

- material rulant, fie

b) domenii functionale:

- întretinere;

- aplicatii telematice pentru serviciile de transport de călători si mărfuri.

2. Domenii care trebuie prevăzute

Pentru fiecare subsistem lista de aspecte privind interoperabilitatea este indicată în mandatele pentru elaborarea STI acordate Agentiei Feroviare Europene.

Conform art. 6 alin. (1) din hotărâre, aceste mandate se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la art. 21 alin. (2) din Directiva 96/48/CE privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză.

Dacă este necesar, lista de aspecte privind interoperabilitatea indicată în mandate este specificată de către Agentia Feroviară Europeană, în conformitate cu art.5 alin. (3) lit. c) din hotărâre.

 

ANEXA Nr. 3

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 850/2003)

 

SISTEMUL FEROVIAR TRANSEUROPEAN CONVENTIONAL

 

1. Infrastructura

Infrastructura sistemului feroviar transeuropean conventional este infrastructura cu liniile care fac parte din reteaua transeuropeană de transport, prevăzută de Legea nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea si modernizarea retelei de transport de interes national si european, republicată, sau prevăzute în orice actualizare a acestei legi ca urmare a revizuirii.

În scopul prezentei hotărâri, această retea poate fi subîmpărtită pe următoarele categorii:

- liniile pentru transportul de călători;

- liniile pentru transportul mixt (călători si marfă);

- liniile special proiectate sau modernizate pentru transportul de mărfuri;

- nodurile feroviare în transportul de călători;

- nodurile feroviare în transportul de mărfuri, inclusiv terminalele intermodale;

- căile de conectare dintre elementele mentionate mai sus.

Această infrastructură cuprinde managementul traficului, sistemele de identificare a vehiculelor si de navigare: instalatiile tehnice pentru procesarea datelor si telecomunicatii destinate serviciilor din transportul de călători de mare distantă si transportul de mărfuri de pe retea pentru a se garanta exploatarea sigură si armonioasă a retelei si un management eficient al traficului.

2. Materialul rulant

Materialul rulant cuprinde toate vehiculele care pot circula pe toată reteaua feroviară transeuropeană conventională sau pe o parte a acesteia, inclusiv:

- trenurile electrice si termice autopropulsate;

- unitătile cu tractiune electrică sau termică;

- vagoanele de călători;

- vagoanele de marfă, inclusiv materialul rulant destinat să transporte camioane.

Se includ si echipamentele mobile pentru constructia si întretinerea infrastructurii feroviare, dar acestea nu reprezintă o prioritate.

Fiecare dintre categoriile de mai sus se subîmparte în:

- material rulant pentru uz international;

- material rulant pentru uz national.

3. Compatibilitatea sistemului feroviar transeuropean conventional

Calitatea serviciilor feroviare din Europa depinde, printre altele, de compatibilitatea perfectă dintre caracteristicile infrastructurii - în cel mai larg sens, părtile fixe ale tuturor subsistemelor implicate - si cele ale materialului rulant, inclusiv părtile componente la bord ale tuturor subsistemelor implicate. Nivelurile de randament, sigurantă, calitatea serviciilor si costurile depind de această compatibilitate.

4. Extinderea sferei de aplicare

1. Subcategorii de linii si material rulant

Pentru ca interoperabilitatea să fie însotită de eficienta costurilor se pot elabora, dacă este necesar, mai multe subcategorii ale tuturor categoriilor de linii si material rulant prevăzute în prezenta anexă.

Dacă este necesar, specificatiile functionale si tehnice prevăzute la art. 5 alin. (3) pot varia în functie de subcategorie.

2. Protectia costurilor

La analiza cost-beneficiu a măsurilor propuse se iau în considerare, printre altele, următoarele:

- costurile măsurii propuse;

- reducerea costurilor de capital pentru economiile de scară si mai buna utilizare a materialului rulant;

- reducerea costurilor de investitie si întretinere/ exploatare pentru concurentă sporită între producători si companiile de întretinere;

- beneficiile de mediu, datorate îmbunătătirilor tehnice ale sistemului feroviar;

- cresterea sigurantei de exploatare.

 

            În plus, această evaluare va indica impactul probabil pentru toti operatorii de transport feroviar si operatorii economici implicati.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unor drumuri forestiere si a terenurilor aferente acestora din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al municipiului Petrosani si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Petrosani, judetul Hunedoara

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 4 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 9 alin. (1) si art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea unor drumuri forestiere, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al municipiului Petrosani si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Petrosani, judetul Hunedoara.

Art. 2. - (1) Se aprobă transmiterea terenurilor aferente drumurilor forestiere prevăzute la art. 1, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al municipiului Petrosani si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Petrosani, judetul Hunedoara.

(2) Pentru terenurile forestiere prevăzute la alin. (1) Consiliul Local al Municipiului Petrosani asigură respectarea regimului silvic.

Art. 3. - Predarea-preluarea drumurilor forestiere prevăzute la art. 1 si a terenurilor aferente acestora prevăzute la art. 2 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 4. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

p. Ministrul administratiei si internelor,

Mircea Nicu Toader,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2006.

Nr. 1.640.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a drumurilor forestiere care se transmit din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al municipiului Petrosani si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Petrosani, judetul Hunedoara

 

Nr. crt.

Denumirea bunului imobil

Persoana juridică de la care se transmite bunul imobil

Persoana juridică la care se transmite bunul imobil

Nr. de inventar la Regia Natională a Pădurilor - Romsilva

Indicativul drumului în amenajament

Lungime (km)

Valoarea de inventar - lei -

Nr. de inventar M.F.P.

1.

Drum forestier Rosia

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva

Municipiul Petrosani, în administrarea Consiliului Local al Municipiului Petrosani

21.284

Ocolul Silvic Petrosani UP I u.a. 237 D

8,4

192.951

4.494

2.

Drum forestier Sălătruc

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva

Municipiul Petrosani, în administrarea Consiliului Local al Municipiului Petrosani

10.735

Ocolul Silvic Petrosani UP VI u.a. 189 D

2,8

78.772

152.714

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a terenurilor aferente drumurilor forestiere, care se transmit din domeniul public al statului si din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al municipiului Petrosani si în administrarea Consiliului Local al Municipiului Petrosani, judetul Hunedoara

 

Nr. crt.

Amplasamentul terenului

Persoana juridică de la care se transmite terenul

Persoana juridică la care se transmite terenul

Localizarea terenului în cadastrul forestier

Suprafata (ha)

Nr. de inventar MFP

Codul de cIasificare

1.

Municipiul Petrosani,

judetul Hunedoara

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor – Romsilva

Municipiul Petrosani,

în administrarea Consiliului Local al Municipiului Petrosani

Ocolul Silvic

Petrosani UP I u.a. 237 D

5,5

1.364

8.04.02

2.

Municipiul Petrosani,

judetul Hunedoara

Statul român, din administrarea Regiei Nationale a Pădurilor - Romsilva

Municipiul Petrosani,

în administrarea Consiliului Local al Municipiului Petrosani

Ocolul Silvic

Petrosani UP VI u.a. 189 D

1,7

1.364

8.04.02

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.069/2002 privind trecerea unui imobil din proprietatea privată a statului si administrarea Ministerului de Interne în proprietatea privată a municipiului Vaslui, judetul Vaslui, si administrarea Consiliului Local al Municipiului Vaslui

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Articolul 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.069/2002 privind trecerea unui imobil din proprietatea privată a statului si administrarea Ministerului de Interne în proprietatea privata a municipiului Vaslui, judetul Vaslui, si administrarea Consiliului Local al Municipiului Vaslui, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 4 octombrie 2002, se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) La darea în folosintă a spatiilor locative în baza unui nou protocol, Ministerul Administratiei si Internelor redobândeste dreptul de administrare asupra unui număr de apartamente în contul lucrărilor de investitii realizate din bugetul propriu.

(2) Spatiile în curs de executie de la parter si mezanin, având suprafata construită de 324,10 m2 si suprafata desfăsurată de 587,35 m2, precum si terenul aferent în cotă indiviză de 79,116 m2 trec în administrarea Institutiei Prefectului Judetului Vaslui pentru a fi puse la dispozitie Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple al Judetului Vaslui si a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si înmatricularea Vehiculelor Vaslui.

(3) La terminarea lucrărilor spatiile de la alin. (2) se trec si se înscriu în domeniul public al statului pe baza procesului-verbal de receptie definitivă.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Mircea Nicu Toader,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2006.

Nr. 1.642.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

Ordun

privind publicarea Pozitiei comune a Consiliului Uniunii Europene 2006/31/PESC de prelungire a măsurilor restrictive impuse Liberiei

 

În baza art. 3 din Legea nr. 206/2005 privind punerea în aplicare a unor sanctiuni internationale, în temeiul art. 4 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Articol unic. - Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Pozitiei comune a Consiliului Uniunii Europene 2006/31/PESC*) de prelungire a măsurilor restrictive impuse Liberiei.

 

Ministrul afacerilor externe

Minai Răzvan Ungureanu

 

Bucuresti, 15 septembrie 2006.

Nr. 1.407.

 

 

POZITIA COMUNĂ A CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE 2006/31/PESC

din 23 ianuarie 2006 de prelungire a măsurilor restrictive impuse Liberiei

 

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

Având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană si în special Articolul 15,

            Întrucât,

(1) În data de 10 februarie 2004, Consiliul a adoptat Pozitia Comună 2004/137/PESC cu privire la măsurile restrictive împotriva Liberiei (1) în vederea aplicării măsurilor impuse împotriva Liberiei prin Rezolutia Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite (RCSNU) 1521 (2003).

(2) În data de 22 decembrie 2004, Consiliul a adoptat Pozitia Comună 2004/902/PESC (2) de prelungire a termenului prevăzut de Pozitia Comună 2004/137/PESC cu o perioadă suplimentară de 12 luni, în conformitate cu RCSNU 1579 (2004).

(3) În lumina evolutiei evenimentelor din Liberia, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat în data de 20 decembrie 2005, Rezolutia 1647 (2005) de prelungire a măsurilor restrictive privind armamentul si deplasările impus prin RCSNU 1521 (2003) o perioadă suplimentară de 12 luni si în vederea prelungirii măsurilor restrictive privind diamantele si cheresteaua impuse prin RCSNU 1521 (2003) pe o perioadă suplimentară de sase luni.

(4) Mãsurile impuse prin Pozitia Comunã 2004/137/PESC trebuie prin urmare prelungite începând din data de 23 decembrie 2005, pentru ca RCSNU 1647 (2005) sã-si producã efectele.

 

ADOPTA PREZENTA POZITIE COMUNA

 

Articolul 1

 

1. Mãsurile prevãzute la articolul 1 si 2 din Pozitia Comunã 2004/137/PESC se aplicã pe o perioadã suplimentarã de 12 luni, în cazul în care Consiliul nu decide altfel, conform unor Rezolutii viitoare ale Consiliului de Securitate al ONU.

2. Mãsurile prevãzute de articolul 3 si 4 din Pozitia Comunã 2004/137/PESC se aplicã pe o perioadã suplimentarã de 6 luni, în cazul în care Consiliul nu decide altfel, conform unor Rezolutii viitoare ale Consiliului de Securitate al ONU.

 

Articolul 2

 

Prezenta Pozitie Comunã intrã în vigoare la data adoptãrii sale.

Se aplicã din data de 23 decembrie 2005 pânã în data de 22 decembrie 2006.

 

Articolul 3

 

Prezenta Pozitie Comunã va fi publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

 

            Adoptatã la Bruxelles, 23 ianurie 2006

 

Pentru Consiliu

Presedinte

J.PROLL

 

 

(1)JOL40, 12.2.2004, p. 35.

(2)JOL 379, 24.12.2004, p. 113.