MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 110         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 6 februarie 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 671 din 15 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 673 din 15 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 677 din 15 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 678 din 15 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (2) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.877/2005. – Hotărâre pentru aprobarea Planului national de actiune privind schimbările climatice (PNASC)

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 671

din 15 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Daniela Ramona Maritiu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Blind Romana Constructii Blindaje Import“ – S.R.L. în Dosarul nr. 1.052/2005 al Tribunalului Dâmbovita – Sectia civilă si Alexandra Marielise Scărlătescu, Marie Jane Cristiana Scărlătescu, Pavel Scărlătescu, Adrian Marius Dumitrescu si Florin Pavel Dumitrescu în Dosarul nr. 7.713/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde Floarea Constantinescu, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 599D/2005 si nr. 677D/2005 au continut partial identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Partea prezentă este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 677D/2005 la Dosarul nr. 599D/2005, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, arată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.052/2005, Tribunalul Dâmbovita – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Blind Romana Constructii Blindaje Import“ – S.R.L., într-o cauză ce are ca obiect solutionarea unui recurs civil.

Prin Încheierea din 16 august 2005 pronuntată în Dosarul nr. 7.713/2005, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Alexandra Marielise Scărlătescu, Marie Jane Cristiana Scărlătescu, Pavel Scărlătescu, Adrian Marius Dumitrescu si Florin Pavel Dumitrescu într-o cauză ce are ca obiect o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin că textul de lege criticat, prin faptul că oferă debitorului posibilitatea de a solicita, atunci când există urgentă, suspendarea executării silite pe cale de ordonantă presedintială, determină o situatie de inegalitate juridică în proces, contravenindu-se prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, arată că textul de lege criticat înfrânge si prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, deoarece creditorul nu mai poate să-si valorifice dreptul său într-un termen rezonabil. În continuare se arată că dispozitiile art. 403 alin. 4 încalcă prevederile art. 44 si 135 din Constitutie, deoarece sintagma “cazuri urgente“ nu este concretizată cât mai mult posibil, “pentru a restrânge câmpul de manevră al celor de rea-credintă în tergiversarea executării hotărârilor judecătoresti“.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti, făcând referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, arată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Tribunalul Dâmbovita – Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul, făcând referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, arată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată.

 Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia deneconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 403 din Codul de procedură civilă. Alineatul 4 al acestui articol a fost modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textul art. 403 are următorul cuprins:

– Art. 403: “Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta  competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului. Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 si 2 instanta, în toate cazurile, se pronuntă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

În cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cautiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorii exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată si ale art. 135 referitoare la economia României.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse examenului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi texte din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 430 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 13 octombrie 2005, instanta de contencios constitutional a statuat că dispozitiile art. 403 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 16 si 44 din Constitutie, iar prin Decizia nr. 579 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.113 din 9 decembrie 2005, s-a statuat că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie.

În ceea ce priveste critica potrivit căreia sintagma “cazuri urgente“, prevăzută la alin. 4 al art. 403 din Codul de procedură civilă, nu este concretizată cât mai mult posibil, pentru a restrânge câmpul de manevră al celor de rea-credintă în tergiversarea executării hotărârilor judecătoresti, Curtea constată că lăsarea la aprecierea instantei a urgentei cazurilor când se poate dispune suspendarea provizorie a executării reprezintă o consecintă a rolului activ al judecătorului si o măsură de eficacitate a actului de justitie, deoarece judecătorul este mai bine plasat să aprecieze, în functie de elementele concrete ale cauzei deduse judecătii, necesitatea suspendării executării, cu respectarea celorlalte cerinte impuse de lege.

Curtea constată că solutiile adoptate si argumentele ce au stat la baza acestora se mentin si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Blind Romana Constructii Blindaje Import“ – S.R.L. în Dosarul nr. 1.052/2005 al Tribunalului Dâmbovita – Sectia civilă si Alexandra Marielise Scărlătescu, Marie Jane Cristiana Scărlătescu, Pavel Scărlătescu, Adrian Marius Dumitrescu si Florin Pavel Dumitrescu în Dosarul nr. 7.713/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 decembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 673

din 15 decembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Consiliul Judetean Arges în Dosarul nr. 3.416/Caf/2005 al Tribunalului Arges – Sectia civilă – Complet specializat contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 649D/2005. La apelul nominal în acest dosar sunt prezenti autorul exceptiei, prin consilier juridic Carmen Săcăsan, precum si Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, prin consilier juridic Stefania Stan. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor, având în vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate.

Părtile prezente nu se opun conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 649D/2005 la Dosarul nr. 618D/2005, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, arătând că textul legal criticat contravine dispozitiilor art. 21 din Constitutie, deoarece, potrivit reglementării cuprinse în acest text, adresarea plângerii prealabile autoritătii publice care a emis actul reprezintă singura conditie necesară si suficientă de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ, până la solutionarea pe fond a litigiului. Astfel, în această perioadă autoritatea publică care a emis actul nu poate pune în executare actul emis si nici nu se poate adresa instantelor judecătoresti pentru apărarea drepturilor si intereselor sale legitime.

Reprezentantul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului solicită, de asemenea, admiterea exceptiei, pentru aceleasi motive care au fost invocate de autorul exceptiei. În sustinere depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 iunie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.196/COM/2005, si prin Încheierea din 4 iulie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 3.416/Caf/2005, Curtea de Apel Pitesti – Sectia comercială si de contencios administrativ si Tribunalul Arges – Sectia civilă – Complet specializat contencios administrativ si fiscal au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Exceptiile au fost ridicate de Consiliul Judetean Arges si Autoritatea Rutieră Română – ARR.

În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate autorii acestora sustin că textul legal atacat încalcă dreptul la un proces echitabil si la solutionarea acestuia într-un termen rezonabil, în sensul că prin aplicarea acestor dispozitii s-ar crea prejudicii majore interesului judetean, respectiv activitătii de transport judetean, afectând totodată si activitatea de transport local, cu consecinte nefaste la nivel judetean. Se mai sustine că autoritatea publică emitentă a unui act administrativ suspendat nu are posibilitatea de a actiona în justitie pentru a-si sustine actul administrativ emis si de a înlătura efectele suspendării. În opinia autorilor exceptiei, după obtinerea suspendării unui act administrativ persoana care se pretinde a fi vătămată într-un drept al său poate să nu mai formuleze o cerere pe fondul cauzei, interesul acesteia fiind satisfăcut, iar actul administrativ rămânând suspendat pe termen nelimitat.

Instantele de judecată consideră exceptiile neîntemeiate, întrucât suspendarea executării actului administrativ reprezintă o procedură necontencioasă, în care nu se discută fondul cauzei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază exceptia ca neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Exceptia are ca obiect prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, prevederi ce au următoarea redactare:

“În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în conditiile art. 7, a autoritătii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instantei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronuntarea instantei de fond.“

Textul constitutional invocat este cel al art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:

Prevederile legale criticate dau posibilitatea persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ de a solicita si de a obtine suspendarea executării actului administrativ până la pronuntarea instantei de fond. Chiar dacă solutionarea cererii de suspendare a executării actului administrativ se poate realiza pe cale separată, aceasta se justifică prin urgenta si caracterul provizoriu al măsurii de suspendare a executării actului contestat, cerinte pe care le apreciază instanta. Această măsură nu are nici o influentă asupra solutionării fondului cauzei. De altfel, Codul de procedură civilă prevede si în alte materii posibilitatea încuviintării de către instantă a unor măsuri vremelnice, în cazuri urgente, cum ar fi, de exemplu, art. 581 referitor la ordonanta presedintială.

Asadar, solutionarea de către instantă a cererii de suspendare a executării actului administrativ nu este de natură să încalce accesul liber la justitie, prevederea legală criticată fiind în acord cu dispozitiile art. 129 din Constitutie, referitoare la folosirea căilor de atac, deoarece părtile le pot exercita în conditiile legii, stabilirea lor fiind de competenta legiuitorului si nu de nivelul Constitutiei.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, încheierea sau, după caz, sentinta prin care se pronuntă suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare. De asemenea, dispozitiile generale ale Codului de procedură civilă, si anume art. 299, prevăd că “Hotărârile date fără drept de apel [...] sunt supuse recursului“, dispozitii la care fac trimitere, de altfel, prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: “Dispozitiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritătile publice, pe de o parte, si persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum si cu procedura reglementată de prezenta lege.

Compatibilitatea aplicării unor norme ale Codului de procedură civilă se stabileste de instantă, cu prilejul solutionării exceptiilor.“

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Consiliul Judetean Arges în Dosarul nr. 3.416/Caf/2005 al Tribunalului Arges – Sectia civilă – Complet specializat contencios administrativ si fiscal si de Autoritatea Rutieră Română – ARR în Dosarul nr. 2.196/COM/2005 al Curtii de Apel Pitesti – Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 decembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 677

din 15 decembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Romarta Steilmann“ – S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 4.364/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 4.364/2005, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale – devenit, ca urmare a modificării legii si renumerotării textelor, art. 134 alin. (1). Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Romarta Steilmann“ – S.A. din Bucuresti într-o cauză comercială având ca obiect solutionarea unei cereri a autorului exceptiei, de suspendare a executării unei hotărâri a Adunării generale a actionarilor, pe calea ordonantei presedintiale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate creează o situatie discriminatorie, în care unii asociati pot să se sustragă de la obligatiile asumate prin contractul de societate, astfel că egalitatea dintre membrii societătii comerciale dispare. De asemenea, sustine că prevederile legale criticate contravin si art. 135 alin. (1) din Constitutie, nefiind compatibile cu economia de piată, în care libertatea agentilor economici primează.

Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a comercială si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile legale criticate nu contravin Constitutiei, ci, dimpotrivă, prin această reglementare s-a urmărit apărarea intereselor asociatilor si ale societătii, urmare a adoptării unor hotărâri ale adunării generale a asociatilor, cu încălcarea dispozitiilor imperative ale Legii nr. 31/1990, si care s-ar dovedi ca fiind nelegale în cadrul unei actiuni în anulare, în temeiul art. 132 alin. (2) din Legea societătilor comerciale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a comunica punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia ridicată nu este întemeiată, întrucât principiul egalitătii în fata legii implică instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite, astfel încât un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rational. Nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, cât timp acestea asigură egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate nu contravin principiului egalitătii în fata legii si nici nu încalcă prevederile art. 135 din Constitutie, întrucât instituirea dreptului actionarilor care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală de a se retrage din societate constituie, dimpotrivă, un mijloc prin care statul îsi îndeplineste obligatia de a asigura libertatea comertului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, modificate prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

Textul de lege atacat are următorul continut: “Actionarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la mutarea sediului sau la forma societătii au dreptul de a se retrage din societate si de a obtine de la societate contravaloarea actiunilor pe care le posedă, la valoarea medie determinată de către un expert autorizat, prin folosirea a cel putin două metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare (EVS).“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale atacate contravin următoarelor prevederi din Constitutia României: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si art. 135 privind economia de piată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra dispozitiilor art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 247 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,  Partea I, nr. 544 din 27 iunie 2005, constatând că acestea sunt constitutionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii rămân valabile si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a prevederilor art. 135 din Constitutie, Curtea constată că, prin instituirea dreptului actionarilor de a se retrage din societatea comercială în cazul în care nu sunt de acord cu hotărârile adunării generale a asociatilor referitoare la forma, obiectul principal de activitate sau sediul societătii, nu se încalcă principiile economiei de piată. Dimpotrivă, dispozitia legală dă expresie principiului libertătii comertului, precum si principiului libertătii contractuale, fiind, din această perspectivă, firesc, ca atunci când actionarii nu sunt de acord cu modificarea elementelor esentiale ale actului constitutiv – cum sunt forma, obiectul principal de activitate sau sediul – să aibă posibilitatea de a se retrage din societate, întrucât vointa lor individuală nu mai coincide cu vointa societătii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială Romarta Steilmann – S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 4.364/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 decembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 678

din 15 decembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (2) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Irina Loredana Lăpădat – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (2) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Alexandru Staicu si Silvia Staicu în Dosarul nr. 524/2005 al Judecătoriei Sinaia.

La apelul nominal răspunde partea Casimir Gabriel Drăgan, prin avocat, lipsind celelalte părti. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Casimir Gabriel Drăgan, prin avocat, solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 septembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 524/2005, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (2) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Alexandru Staicu si Silvia Staicu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se arată, în esentă, că textul de lege criticat restrânge dreptul chiriasului de a obtine despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinatia de locuintă, prin îmbunătătirile necesare si utile, imobile restituite fostului proprietar în conditiile Legii nr. 10/2001, fiind încălcate dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 53 din Constitutie. Se mai sustine că obligatia de despăgubire a chiriasului ar trebui să incumbe exclusiv persoanei îndreptătite la restituirea imobilului, indiferent dacă imobilul a fost preluat cu sau fără titlu valabil, iar nu statului sau unitătii detinătoare.

Judecătoria Sinaia apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile art. 48 alin. (2) si (3) din Legea nr. 10/2001 sunt în conformitate cu dispozitiile art. 44 din Constitutie, referitoare la ocrotirea proprietătii private, si nu reprezintă o îmbogătire fără just temei a persoanei îndreptătite la restituirea imobilului.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, sustinerile părtii prezente, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei, asa cum rezultă din încheierea de sesizare si din motivarea acesteia, îl reprezintă prevederile art. 48 alin. (2) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: “(2) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligatia de despăgubire prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptătite.

(3) În cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligatia de despăgubire revine statului sau unitătii detinătoare.“

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2), referitoare la egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice, si în art. 53, privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, fiind justificată optiunea legiuitorului de a institui destinatari diferiti ai obligatiei de despăgubire, în functie de situatia juridică distinctă a imobilelor ce se restituie, respectiv de împrejurarea preluării imobilului cu sau fără titlu. Sub acest aspect, Curtea Constitutională a retinut în mod constant că principiul constitutional al egalitătii în drepturi nu are semnificatia unei uniformităti de tratament juridic, asa încât, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 53 din Constitutie, referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, prin Decizia nr. 351 din 21 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 8 noiembrie 2004, examinând constitutionalitatea prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 48 alin. (3), Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate, pentru considerentele acolo retinute.

Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, cele statuate prin decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 alin. (2) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Alexandru Staicu si Silvia Staicu în Dosarul nr. 524/2005 al Judecătoriei Sinaia.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 decembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Planului national de actiune privind schimbările climatice (PNASC)

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Se aprobă Planul national de actiune privind schimbările climatice (PNASC), prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

p. Ministrul administratiei si internelor,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

p. Ministrul agriculturii,

pădurilor si dezvoltării rurale,

Nicolae Flaviu Lazin,

secretar de stat

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Ministrul transporturilor,

constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 22 decembrie 2005.

Nr. 1.877.

 

ANEXĂ*)

 

PLANUL NATIONAL

de actiune privind schimbările climatice (PNASC)

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

Pagina a 17-a

Pagina a 18-a

Pagina a 19-a

Pagina a 20-a

Pagina a 21-a

Pagina a 22-a

Pagina a 23-a

Pagina a 24-a

Pagina a 25-a

Pagina a 26-a

Pagina a 27-a

Pagina a 28-a

Pagina a 29-a

Pagina a 30-a

Pagina a 31-a

Pagina a 32-a

Pagina a 33-a

Pagina a 34-a

Pagina a 35-a

Pagina a 36-a

Pagina a 37-a

Pagina a 38-a

Pagina a 39-a

Pagina a 40-a

Pagina a 41-a

Pagina a 42-a

Pagina a 43-a

Pagina a 44-a

Pagina a 45-a

Pagina a 46-a

Pagina a 47-a

Pagina a 48-a

Pagina a 49-a

Pagina a 50-a

Pagina a 51-a

Pagina a 52-a

Pagina a 53-a

Pagina a 54-a

Pagina a 55-a