MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 162         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 21 februarie 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 38 din 19 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 48 din 24 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

 

Decizia nr. 54 din 26 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

166. – Ordin al ministrului finantelor publice privind stabilirea structurii raportărilor referitoare la cheltuielile de personal prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 48/2005 pentru reglementarea unor măsuri privind numărul de posturi si cheltuielile de personal în sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 367/2005, cu modificările ulterioare

 

HOTĂRÂRI ALE CONSILIILOR PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ

 

Hotărârea nr. 11 din 13 decembrie 2005 privind completarea Regulamentului de organizare si functionare al Consiliului pentru Dezvoltare Regională Nord-Est

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 38

din 19 ianuarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Metex“ – S.A. din Galati în Dosarul nr. 647/COM/2004 al Tribunalului Galati – Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 647/COM/2004, Tribunalul Galati Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Metex“ – S.A. din Galati.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că prin formularea unei cereri de recuzare partea dintr-un proces îsi exprimă nemultumirea cu privire la obiectivitatea unui judecător, în conditiile art. 27 din Codul de procedură civilă. Asa fiind, pentru respectarea dreptului la apărare, se impune ca, atunci când se solutionează cererea de recuzare, partea sau reprezentantul acesteia să fie prezentă pentru a-si exprima punctul de vedere cu privire la cererea pe care a formulat-o. Critica autorului exceptiei vizează faptul că, în timp ce partea nu are dreptul să fie prezentă la solutionarea cererii de recuzare, judecătorul cu privire la care s-a formulat această cerere este prezent si este ascultat de către completul care decide asupra recuzării. Astfel, este greu de crezut că cererea de recuzare va fi admisă, în conditiile în care “colegi ai aceleiasi sectii, din cadrul aceleiasi instante, se vor recuza unul pe celălalt“, punându-se astfel la îndoială chiar obiectivitatea judecătorului care solutionează cererea de recuzare.

Tribunalul Galati Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens apreciază că recuzarea, ca si abtinerea, reprezintă un incident procedural privitor la alcătuirea instantei, reglementat pentru a proteja partea în acele cazuri indicate de lege în care se poate presupune că judecătorul nu ar fi obiectiv.

Asa fiind, instanta arată că dispozitiile art. 31 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 16, 21 si 24 din Constitutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, si anume deciziile nr. 11/2005 si nr. 120/2005, arată că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Codul de procedură civilă fată de prevederile art. 16, 21 si 24 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Textul de lege criticat are următorul continut:

– Art. 31 alin. 1: “Instanta decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenta părtilor si ascultând pe judecătorul recuzat.“

În sustinerea neconstitutionalitătii reglementării criticate, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justitie si ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală ca si în prezenta cauză si cu motivări asemănătoare, solutia adoptată fiind de fiecare dată aceeasi, si anume că sunt constitutionale.

În acest sens este Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Metex“ – S.A. din Galati în Dosarul nr. 647/COM/2004 al Tribunalului Galati – Sectia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 ianuarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 48

din 24 ianuarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Iuliana Nedelcu – procuror

Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Iulian Romulus Gheorghiu în Dosarul nr. 2.937/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penală si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, personal si asistat de apărătorii alesi, cu delegatie la dosar.

Apărătorul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia invocând argumente similare cu cele existente în notele scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, previzibilitatea si claritatea normei legale criticate sunt îndeplinite, iar pe de altă parte, dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 abordează o tehnică legislativă care nu instituie însă o modalitate de incriminare prin analogie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.937/2005, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penală si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Iulian Romulus Gheorghiu în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale în apel.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că textul legal criticat se aplică doar pentru anumite categorii de persoane si reglementează o formă distinctă a traficului de influentă ca infractiune de coruptie, modalitate care consacră într-o manieră extensivă prin analogie principiul legalitătii infractiunilor si pedepselor.

Astfel, art. 6 din Legea nr. 78/2000, prin trimitere la Codul penal, stabileste în mod nejustificat un regim juridic discriminator, deoarece nu contine o pedeapsă proprie.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penală si pentru cauze cu minori si de familie apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 6 din Legea nr. 78/2000 cuprinde o normă de trimitere uzitată de tehnica legislativă, fără ca prin aceasta să se încalce dispozitiile constitutionale.

Critica adusă în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, în sensul că textul vizat ar fi discriminatoriu, este considerată de instantă neîntemeiată, întrucât principiul egalitătii nu este sinonim cu uniformitatea, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic diferit pentru situatii diferite, iar distinctiile făcute de legiuitor prin Legea nr. 78/2000 sunt justificate fată de categoria faptelor reglementate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile art. 23 alin. (12), art. 21 alin. (3) si art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie nu au legătură cu prevederile legale criticate. De asemenea, art. 124, art. 11 si art. 20 din Legea fundamentală, precum si art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu au relevantă în solutionarea exceptiei invocate, întrucât dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 contin o sanctiune prevăzută în Codul penal, nefiind vorba de pedepsirea unei infractiuni care nu era incriminată la momentul săvârsirii faptei.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece reglementarea legală indicată nu aduce atingere principiului egalitătii, impartialitătii si unicitătii justitiei si se aplică, în mod nediscriminatoriu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, respectiv tuturor celor care au săvârsit infractiuni de coruptie.

De asemenea, prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000 nu contin norme de procedură, ci de drept substantial, iar aplicarea acestora nu poate duce la încălcarea dispozitiilor constitutionale privind dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Nu sunt încălcate nici prevederile art. 23 alin. (12) si ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, deoarece pedeapsa este stabilită si aplicată în temeiul dispozitiilor Codului penal la care se face trimitere prin textul criticat.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu următorul continut: “Infractiunile de luare de mită – prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită – prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite – prevăzută la art. 256 din Codul penal si de trafic de influentă – prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.“

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la aplicarea si stabilirea pedepselor numai în conditiile legii, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind includerea infractiunilor, pedepselor si regimului acestora în domeniul de reglementare al legii organice, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părtilor la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, ale art. 11 privind Dreptul international si dreptul intern, ale art. 20 privind Tratatele internationale privind drepturile omului, coroborate cu art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale cu denumirea marginală Nici o pedeapsă fără lege.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că reglementarea care formează obiectul exceptiei nu constituie o incriminare prin analogie, asa cum gresit sustine autorul acesteia, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală si ale art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De altfel, analogia, ca institutie juridică, se plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, si nu în cea a procesului legislativ. Folosirea acestei notiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la o contradictie în termeni, căci analogia implică absenta normei si, în consecintă, libertatea recunoscută unei autorităti publice – în mod exceptional si nu în materie penală – de a stabili ea însăsi regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă solutie pronuntată într-un alt cadru reglementat. Or, dispozitia legală atacată prevede expres că infractiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt incriminate.

Curtea constată că nu poate primi sustinerea potrivit căreia dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 încalcă celelalte principii constitutionale invocate, deoarece din textul legii nu rezultă vreo restrângere în sensul reclamat de autorul exceptiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Iulian Romulus Gheorghiu în Dosarul nr. 2.937/2005 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penală si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 ianuarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 54

din 26 ianuarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Iuliana Nedelcu – procuror

Florentina Geangu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Liliana Poenaru în Dosarul nr. 4.983/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia I penală.

La apelul nominal răspunde autoarea exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 770 D/2005, având ca obiect aceeasi exceptie, ridicată de Boris George Prodanof în Dosarul nr. 5.441/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia I penală.

La apelul nominal răspunde avocat Liliana Poenaru pentru autorul exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Partea prezentă, precum si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 770 D/2005 la Dosarul nr. 769 D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părtii prezente Liliana Poenaru, având atât calitatea de autoare a exceptiei, cât si de reprezentant al petentului Boris George Prodanof, de asemenea, autor al exceptiei, care reiterează argumentele expuse în fata instantei de judecată care a sesizat Curtea Constitutională, solicitând, în final, admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie si apreciind că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 5 octombrie 2005 si 20 septembrie 2005, pronuntate în dosarele nr. 4.983/2005 si nr. 5.441/2005, Tribunalul Bucuresti – Sectia I penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Liliana Poenaru si, respectiv, Boris George Prodanof în dosarele mentionate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prevederile legale criticate încalcă dispozitiile art. 11, 20 si 21 din Constitutie, prin aceea că nu permit “administrarea tuturor probelor admise de lege, dosarul putând fi analizat numai pe baza actelor câstigate în faza de urmărire penală, contravenind principiului potrivit căruia probele nu au o valoare mai dinainte stabilită“.

Tribunalul Bucuresti – Sectia I penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, potrivit cărora “Instanta, judecând plângerea, verifică rezolutia sau ordonanta atacată, pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate“.

Autorii exceptiei consideră că acest text legal este contrar prevederilor constitutionale ale art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate formulată, se constată că asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleasi texte constitutionale, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 354 din 23 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2004, precum si prin Decizia nr. 412 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, statuând că aceste dispozitii sunt constitutionale.

Curtea a retinut că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată, realizată prin dispozitiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezolutiei sau al ordonantei procurorului atacate, sub aspectul legalitătii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea solutionării plângerii, instanta să verifice pe baza lucrărilor si a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonantei sau a rezolutiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această solutie a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozitiilor legale. Asa fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia dispozitiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă dreptul de acces liber la justitie, plângerea reglementată de dispozitiile art. 2781 din Codul de procedură penală fiind în sine o garantie a realizării acestui drept.

De asemenea, Curtea a retinut că dispozitiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfintit de prevederile constitutionale si de reglementările internationale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fata instantei de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările si materialul din dosarul cauzei, precum si posibilitatea prezentării unor probe suplimentare fată de cele deja administrate, respectiv “înscrisuri noi“.

Atât considerentele, cât si solutia pronuntată în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, neintervenind elemente noi de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Liliana Poenaru în Dosarul nr. 4.983/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia I penală si de Boris George Prodanof în Dosarul nr. 5.441/2005 al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 ianuarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind stabilirea structurii raportărilor referitoare la cheltuielile de personal prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 48/2005 pentru reglementarea unor măsuri privind numărul de posturi si cheltuielile de personal în sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 367/2005, cu modificările ulterioare

 

Având în vedere dispozitiile art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 48/2005 pentru reglementarea unor măsuri privind numărul de posturi si cheltuielile de personal în sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 367/2005, cu modificările ulterioare,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. – (1) În vederea monitorizării numărului de posturi si a cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, se instituie un sistem de raportare a acestor date pentru institutiile si autoritătile publice finantate astfel:

a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

b) din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

c) integral din venituri proprii.

(2) Raportarea datelor se realizează la termenele prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 48/2005 pentru reglementarea unor măsuri privind numărul de posturi si cheltuielile de personal în sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 367/2005, cu modificările ulterioare, si în structura stabilită prin prezentul ordin, potrivit anexelor nr. 1, 2, 2a), 2b), 2c) si 3*) care fac parte integrantă din acesta.

Art. 2. – Pe data publicării prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.064/2005 pentru stabilirea structurii raportărilor referitoare la cheltuielile de personal prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 48/2005 pentru reglementarea unor măsuri privind numărul de posturi si cheltuielile de personal în sectorul bugetar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 3 august 2005.

 

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 6 februarie 2006.

Nr. 166.

 

*) ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

 

HOTĂRÂRI ALE CONSILIILOR PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ

 

CONSILIUL PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ NORD-EST

 

HOTĂRÂREA

nr. 11 din 13 decembrie 2005

privind completarea Regulamentului de organizare si functionare al Consiliului pentru Dezvoltare Regională Nord-Est

 

Art. I. – Regulamentul de organizare si functionare al Consiliului pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, adoptat în sedinta din 18 august 2004 si publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 27 octombrie 2004, se completează după cum urmează:

“– după articolul 14 se introduce un nou articol, articolul 141, cu următorul cuprins:

«Art. 141. – (1) Pentru verificarea gestiunii economicofinanciare a Agentiei pentru Dezvoltare Regională, consiliul numeste o comisie de cenzori formată din 3 membri.

Membrii Comisiei de cenzori nu pot fi membri ai Consiliului pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, vor fi alesi pentru un mandat de un an, putând avea mai multe mandate.

(2) Regulamentul de functionare al Comisiei de cenzori si retributia cenzorilor vor fi stabilite prin hotărâre a Consiliului pentru Dezvoltare Regională Nord-Est».

Art. II. – Secretariatul Consiliului pentru Dezvoltare Regională Nord-Est va transmite tuturor institutiilor interesate modificările aduse regulamentului prevăzut la art. I si va asigura publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Consiliului pentru Dezvoltare Regională Nord-Est,

Gavril Mîrza