MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 176         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 23 februarie 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 58 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 61 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Decizia nr. 62 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. 6 si art. 11 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului

 

Decizia nr. 68 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (11) si (12) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de actiuni detinute de stat la societătile comerciale

 

Decizia nr. 70 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 133 alin. (3) si art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală si ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 72 din 2 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Decizia nr. 94 din 7 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

75/248. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale si al ministrului finantelor publice privind acordarea de prime la exportul de vinuri

 

94/1.201. – Ordin al ministrului sănătătii si al ministrului administratiei si internelor privind modificarea art. 7 din anexa la Ordinul ministrului sănătătii si familiei si al ministrului administratiei publice nr. 449/410/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea gratuită de lapte praf pentru copiii cu vârste cuprinse între 0–12 luni care nu beneficiază de lapte matern

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

38. – Ordin pentru aprobarea Normelor metodologice privind exercitarea auditului public intern în cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al caselor de asigurări de sănătate

 

Rectificări la:

 - Hotărârea Guvernului nr. 1.403/2005;

 - Hotărârea Guvernului nr. 20/2006

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 58

din 2 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Ion Predescu – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de S.I.F. Transilvania – S.A. din Brasov în Dosarul nr. 326/COM/2005 al Curtii de Apel Constanta – Sectia comercială, maritimă si fluvială si pentru cauze de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei, prin consilier juridic Genoveva Aioanei, si partea Societatea Comercială “Fruvimed“ – S.A. Medgidia, prin avocat Alexandra Stamate.

Autorul exceptiei solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, arătând că acestea contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 si 129, precum si ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Astfel, consideră că textul face o discriminare între actionarii unei societăti comerciale, deoarece numai unii dintre acestia – respectiv cei care au votat pentru hotărârea adunării generale a actionarilor – vor putea ataca ordonanta presedintială prin care s-a dispus suspendarea executării unei astfel de hotărâri, în vreme ce ceilalti actionari, în situatia în care instanta ar respinge cererea de suspendare a executării acestei hotărâri, nu vor avea cale de atac împotriva hotărârii de respingere, aceasta nefiind prevăzută în Legea nr. 31/1990.

Partea Societatea Comercială “Fruvimed“ – S.A. Medgidia solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, arătând că reglementarea căilor de atac reprezintă, în conformitate cu dispozitiile constitutionale, atributul exclusiv al legiuitorului, care poate stabili proceduri diferite în considerarea unor situatii deosebite.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, arătând că prevederile textului criticat se completează cu cele ale art. 299 din Codul de procedură civilă, astfel încât este asigurată în acest mod egalitatea procesuală a părtilor.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 2005, pronuntată în Dosarul nr. 326/COM/2005, Curtea de Apel Constanta – Sectia comercială, maritimă si fluvială si pentru cauze de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale. Exceptia a fost ridicată de către S.I.F. Transilvania – S.A. din Brasov cu prilejul solutionării unui recurs comercial.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 si 129. În argumentarea acestei critici se arată că textul legal introduce o discriminare între actionarii unei societăti comerciale, deoarece numai unii dintre acestia vor putea ataca ordonanta presedintială prin care s-a dispus suspendarea executării unei hotărâri a adunării generale, în vreme ce, în situatia în care instanta ar respinge suspendarea executării acestei hotărâri, ceilalti actionari nu vor avea cale de atac împotriva hotărârii de respingere, aceasta nefiind prevăzută în Legea nr. 31/1990.

Curtea de Apel Constanta – Sectia comercială, maritimă si fluvială si pentru cauze de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispozitii potrivit cărora: “Împotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronuntare.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestui text de lege autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 21 si 129 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie si, respectiv, la folosirea căilor de atac.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Art. 132 din Legea nr. 31/1990 reglementează adunările generale ale actionarilor si hotărârile luate de acestea.

Astfel, hotărârile adoptate în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat împotrivă. Acesti actionari au însă posibilitatea de a ataca în justitie respectivele hotărâri si de a cere, în paralel, suspendarea executării hotărârii atacate, pe calea ordonantei presedintiale. În situatia în care instanta consideră întemeiată cererea de suspendare a executării si o admite, actionarii nemultumiti vor putea formula recurs împotriva ordonantei presedintiale, în conformitate cu dispozitiile art. 133 alin. (3) din lege.

În situatia inversă, când instanta consideră neîntemeiată cererea de suspendare a executării si o respinge, actionarii care au votat împotrivă în adunarea generală sau care au lipsit de la aceasta vor putea ataca, la rândul lor, hotărârea de respingere a suspendării executării, în conditiile dreptului comun, reprezentat de art. 299 din Codul de procedură civilă. În acest mod este asigurată egalitatea procesuală a părtilor, indiferent de solutia pronuntată prin hotărârea atacată, si este acordat deopotrivă liber acces la justitie părtilor în litigiu, inclusiv în căile de atac.

Asa fiind, sunt neîntemeiate criticile de neconstitutionalitate ale autorului exceptiei referitoare la art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, deoarece acest text legal, completat cu prevederile Codului de procedură civilă, nu încalcă în nici un mod dispozitiile art. 21 si 129 din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de S.I.F. Transilvania – S.A. din Brasov în Dosarul nr. 326/COM/2005 al Curtii de Apel Constanta – Sectia comercială, maritimă si fluvială si pentru cauze de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 februarie 2006.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 61

din 2 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Ion Predescu – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, cu modificările ulterioare, exceptie ridicată de Carmen Elena Comănescu în Dosarul nr. 2.950/2005 al Tribunalului Iasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.950/2005, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, cu modificările ulterioare. Exceptia a fost ridicată de către Carmen Elena Comănescu cu prilejul solutionării unui recurs civil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele legale criticate încalcă principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constitutie, deoarece dispun încetarea efectelor unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile, prin care se înfiintaseră, anterior modificării Legii nr. 51/1995, mai multe asociatii de consultantă si reprezentare juridică.

Tribunalul Iasi apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 255/2004 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Textele de lege criticate au următoarea redactare:

– Art. 82 alin. (1) si (2): “(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviintate prin hotărâri judecătoresti să desfăsoare activităti de consultantă, reprezentare sau asistentă juridică, în orice domenii, îsi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităti constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale.

(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdictional prin care au fost recunoscute ori încuviintate activităti de consultantă, reprezentare si asistentă juridică contrare dispozitiilor prezentei legi.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Constitutie, referitor la principiul separatiei si echilibrului puterilor în cadrul democratiei constitutionale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele legale criticate, raportate la aceleasi prevederi din Legea fundamentală, au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, iar prin Decizia nr. 260 din 12 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 28 iunie 2005, si Decizia nr. 88 din 10 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, Curtea Constitutională a respins criticile referitoare la aceste texte de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în deciziile de mai sus îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

De altfel, în acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Bota contra României, 2003, care viza o asociatie de consultantă juridică similară, Curtea a decis, cu privire la admisibilitatea cererii, că dizolvarea asociatiei respective, care functiona cu încălcarea prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, este proportională cu scopul vizat si că motivele invocate de jurisdictiile interne se dovedesc pertinente si suficiente. De aceea, Curtea a conchis că ingerinta era “necesară într-o societate democratică“.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Carmen Elena Comănescu în Dosarul nr. 2.950/2005 al Tribunalului Iasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 februarie 2006.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 62

din 2 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. 6 si art. 11 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului

 

Ion Predescu – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Mădălina Stefania Diaconu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. 6 si art. 11 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de Anastasia Florina Pughin în Dosarul nr. 3.885/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă părtile Anton Vilhelm si Paul Stănescu, personal, lipsind autorul exceptiei si celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea Anton Vilhelm solicită respingerea exceptiei ridicate ca neîntemeiată, considerând că invocarea acesteia s-a făcut în scopul tergiversării procesului aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă.

Partea Paul Stănescu arată că este de aceeasi părere cu antevorbitorul său.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate ca neîntemeiată, arătând că tratamentul juridic diferentiat instituit de textul de lege criticat, aplicabil chiriasilor care au dobândit sau înstrăinat o locuintă proprietate personală în localitatea de domiciliu după 1 ianuarie 1990, are o motivare obiectivă si rezonabilă si nu reprezintă o încălcare a principiilor constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 29 mai 2005, pronuntată în Dosarul nr. 3.885/2004, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. 6 si art. 11 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului. Exceptia a fost ridicată de către Anastasia Florina Pughin cu prilejul solutionării unui recurs civil.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 este neconstitutională, deoarece sanctionează deosebit de aspru chiriasii pentru acte juridice încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995 si instituie o diferentă nejustificată între diferitele categorii de chiriasi ai locuintelor trecute în proprietatea statului, prin exceptare de la posibilitatea cumpărării acestor locuinte a chiriasilor care au dobândit sau înstrăinat o locuintă proprietate personală în localitatea de domiciliu după 1 ianuarie 1990. De asemenea, art. 11 al aceleiasi legi, care prevede sanctiunea nulitătii absolute a actelor încheiate cu încălcarea art. 9 alin. 6, este o sanctiune excesivă si discriminatorie, fără a se baza pe un criteriu obiectiv si rational.

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 9 alin. 6 si art. 11 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificările ulterioare, dispozitii potrivit cărora:

– Art. 9 alin. 6: “Fac exceptie de la prevederile alin. 1 chiriasii titulari sau membrii familiei lor – sot, sotie, copii minori – care au dobândit sau au înstrăinat o locuintă proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.“;

– Art. 11: “Actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. 6 si ale art. 10 sunt lovite de nulitate absolută.“

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor texte de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 16, 20 si 47 din Constitutie, referitoare la egalitatea în drepturi, la tratatele internationale privind drepturile omului, respectiv la nivelul de trai.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 262 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003, Curtea Constitutională a respins exceptia de neconstitutionalitate a celor două texte.

Potrivit art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, toti chiriasii care au dobândit sau au înstrăinat o locuintă proprietate personală după 1 ianuarie 1990 în localitatea de domiciliu sunt exceptati de la posibilitatea cumpărării apartamentelor ce nu se restituie în natură fostilor proprietari. Deosebirea de tratament între această categorie de chiriasi si cei care au dreptul de a cumpăra apartamentele rezultă dintr-o optiune anterioară a chiriasilor din prima categorie, de natură să ducă la concluzia că acestia au optat în favoarea unei locatiuni si nu a dobândirii sau păstrării în proprietate a unui imobil. Asadar, tratamentul juridic diferentiat instituit de textul de lege criticat are o motivare obiectivă si rezonabilă si nu reprezintă o încălcare a principiilor constitutionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în decizia de mai sus îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. 6 si art. 11 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, exceptie ridicată de Anastasia Florina Pughin în Dosarul nr. 3.885/2004 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 februarie 2006.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mădălina Stefania Diaconu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 68

din 2 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (11) si (12) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de actiuni detinute de stat la societătile comerciale

 

Ion Predescu – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Irina Loredana Lăpădat – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 506/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societătilor comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Costion Silvi Impex“ – S.R.L. din Galati în Dosarul nr. 315/COM/2005 al Tribunalului Galati – Sectia comercială, maritimă si fluvială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 mai 2005, pronuntată în Dosarul nr. 315/COM/2005, Tribunalul Galati – Sectia comercială, maritimă si fluvială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 506/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societătilor comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Costion Silvi Impex“ – S.R.L. din Galati.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată, în esentă, că textul de lege criticat contravine principiului constitutional al neretroactivitătii legii, deoarece se aplică si unui contract încheiat înainte de intrarea în vigoare a acestor prevederi legale.

Tribunalul Galati – Sectia comercială, maritimă si fluvială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat consacră reguli subsidiare de aplicare a unei norme legale si nu contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că textul de lege criticat nu contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece nu contine nici o referire la aplicarea acestuia pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ criticat.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 21 din Legea nr. 506/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societătilor comerciale, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002.

Se constată însă că acest act normativ cuprinde două articole, numerotate I si II, astfel încât în realitate, din motivarea formulată de către autorul exceptiei, rezultă că obiectul acesteia îl reprezintă prevederile art. 21 alin. (11) si (12) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002.

Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, prin art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 27/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 19 iulie 2005, titlul Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 a fost modificat astfel: “Ordonantă privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de actiuni detinute de stat la societătile comerciale“.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: “(11) În cazul desfiintării contractului pe cale conventională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autoritătii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:

a) sumele reprezentând dobânzile si penalitătile datorate pentru ratele scadente si neachitate până la data desfiintării contractului, precum si penalitătile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligatii contractuale;

b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;

c) sumele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultantilor de către Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).

(12) Prevederile alin. (1) si (11) se aplică si proceselor în curs de judecată având ca obiect desfiintarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonante.“

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, referitoare la principiul neretroactivitătii legii. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 506/2002, a mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate si în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. Pentru a pronunta această solutie, Curtea a retinut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior si nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de actiune în perioada ulterioară intrării ei în vigoare.

Solutia si considerentele pronuntate în decizia mentionată sunt valabile si în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (11) si (12) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de actiuni detinute de stat la societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Costion Silvi Impex“ – S.R.L. din Galati în Dosarul nr. 315/COM/2005 al Tribunalului Galati – Sectia comercială, maritimă si fluvială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 februarie 2006.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 70

din 2 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 133 alin. (3) si art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală si ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ion Predescu – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Irina Loredana Lăpădat – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) si art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală si ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Zach & Son“ – S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 6.083/2005 al Tribunalului Iasi – Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 septembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 6.083/2005, Tribunalul Iasi – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) si art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală si ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Zach & Son“ – S.R.L. din Iasi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată, în esentă, că prevederile art. 132 alin. (3) si art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, devenite art. 133 alin. (3) si art. 137 alin. (1), contravin principiului constitutional al egalitătii în drepturi, deoarece creează o inegalitate între autoritătile publice locale si contribuabilii persoane juridice, în ceea ce priveste modalitatea de constituire a titlurilor executorii. Se mai arată că aceste prevederi legale contravin si art. 21 din Constitutie, deoarece exclud controlul instantei de judecată asupra constituirii titlului executoriu în materia executării silite a creantelor bugetare, fiind încălcate implicit si art. 44 alin. (1) teza întâi si alin. (2) teza întâi, art. 45 si art. 53 din Constitutie.

În ceea ce priveste art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, autorul exceptiei sustine că această prevedere legală contravine principiilor constitutionale ale liberului acces la justitie si egalitătii în drepturi, deoarece conditionează suspendarea executării silite de plata unei cautiuni.

Tribunalul Iasi – Sectia civilă apreciază că prevederile art. 133 alin. (3) si art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Se arată că prevederile legale criticate nu restrâng dreptul de acces la justitie, ci, în fapt, conditionează exercitarea acestuia de respectarea procedurii de executare fiscală.

În ceea ce priveste art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanta de judecată opinează că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci exclusiv o conditie de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 132 alin. (3) si art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, precum si ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Ulterior sesizării Curtii prin Încheierea din 21 septembrie 2005, Codul de procedură fiscală a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005 si modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 129/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 4 octombrie 2005.

Art. 132 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, devenit, în urma republicării, art. 133 alin. (3), are în prezent următorul continut: “(3) Creantele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează si se utilizează de institutiile publice, precum si de Banca de Export-Import a României EXIMBANK – S.A., provenite din venituri proprii sau din fondurile alocate de la bugetul de stat, precum si cele rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii si să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod.“

Art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală a devenit art. 137 alin. (1), cu acelasi continut: “(1) Executarea silită a creantelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îsi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.“

Dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: “Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.“

În opinia autorului exceptiei, prevederile art. 133 alin. (3) si art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2), referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justitie, art. 44 alin. (1) teza întâi si alin. (2) teza întâi, privind garantarea si ocrotirea proprietătii private, art. 45 – Libertatea economică si art. 53 – Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

În ceea ce priveste prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, acestea sunt considerate a fi contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, si art. 21 – Accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

I. În ceea ce priveste dispozitiile art. 133 alin. (3) si art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nu poate fi retinută sustinerea potrivit căreia prevederile legale criticate creează o inegalitate juridică între autoritătile publice locale si contribuabilii persoane juridice, în ceea ce priveste modalitatea de constituire a titlurilor executorii, deoarece principiul constitutional consacrat de art. 16 alin. (1) si (2) din Legea fundamentală se referă la egalitatea în drepturi a cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice si nu la egalitatea cetătenilor cu autoritătile publice.

De asemenea, Curtea constată că nu este întemeiată sustinerea referitoare la încălcarea dispozitiilor art. 21 din Constitutie, privind liberul acces la justitie, prin pretinsa excludere a controlului instantei de judecată asupra constituirii titlului executoriu în materia executării silite a creantelor bugetare, dat fiind faptul că legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în conditiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 169 alin. (3) si (4) din Codul de procedură fiscală: “(3) Contestatia poate fi făcută si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instantă judecătorească sau de alt organ jurisdictional si dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

(4) Contestatia se introduce la instanta judecătorească competentă si se judecă în procedură de urgentă“.

Pentru aceleasi considerente nu pot fi retinute nici încălcarea principiilor constitutionale ale ocrotirii dreptului de proprietate privată si libertătii economice si nici conditiile restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

II. Curtea constată că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare si la art. 16 si 21 din Constitutie.

Astfel, prin Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005, Curtea, respingând exceptia, a statuat că plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci este instituită de legiuitor exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, astfel încât nu poate fi calificată ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justitie.

De asemenea, în ceea ce priveste pretinsa încălcare a principiului constitutional al egalitătii în drepturi, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 289 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 6 octombrie 2004, că dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nu este îndreptătită calificarea acestei reglementări ca fiind neconstitutională.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 133 alin. (3) si art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală si ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Zach & Son“ – S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 6.083/2005 al Tribunalului Iasi – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 februarie 2006.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 72

din 2 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Ion Predescu – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Antonia Constantin – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Danubiana“ – S.A. din Popesti- Leordeni în Dosarul nr. 4.786/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde avocat Cristian Drăghici, cu delegatie la dosar, pentru Utraco Holland BV, lipsă fiind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Utraco Holland BV solicită respingerea exceptiei, invocând jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 4.786/2005, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Danubiana“ – S.A. din Popesti-Leordeni într-o cauză având ca obiect solutionarea cererii creditoarei Utraco Holland BV de emitere a unei somatii de plată către debitoarea – autor al exceptiei de neconstitutionalitate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, instituind o procedură sumară, fără posibilitatea administrării unui probatoriu complex, permite instantei să emită ordonanta care va contine somatia de plată către debitor, apreciind însă aproximativ atât în ceea ce priveste sumele, cât si cu privire la caracterul cert, lichid si exigibil al creantei, solutionând cauza numai pe baza sustinerilor creditoarei si pe baza înscrisurilor depuse la dosar, fără ca debitorul să poată folosi în favoarea sa toate probele prevăzute de Codul de procedură civilă. De asemenea, sustine că sunt neconstitutionale dispozitiile care prevăd că ordonanta care contine somatia de plată poate fi atacată numai cu o actiune în anulare, iar nu si cu recurs.

Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a comercială si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 sunt constitutionale, întrucât procedura somatiei de plată, tocmai datorită caracterului său urgent, cât si faptului că priveste creante constatate printr-un înscris însusit de părti, prevede solutionarea litigiului numai pe baza înscrisurilor, înfătisate atât de creditor, cât si de debitor, acesta fiind si motivul pentru care mijloacele de apărare puse la dispozitia ambelor părti sunt limitate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale în această materie.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale, asa cum a statuat si Curtea Constitutională în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), cu modificările si completările ulterioare.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale atacate contravin următoarelor prevederi din Constitutia României: art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)–(3) privind accesul liber la justitie, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 126 privind instantele judecătoresti si art. 135 alin. (2) privind economia de piată. De asemenea, consideră că sunt încălcate si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că a fost sesizată în numeroase cazuri cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu, ori a principalelor dispozitii ale acesteia, criticile de neconstitutionalitate fiind similare cu cele din cauza de fată.

Astfel, prin Decizia nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 468 din 2 iunie 2005, Curtea a statuat, în esentă, că Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată si accelerată pentru recuperarea creantelor al căror caracter cert, lichid si exigibil rezultă din înscrisuri, iar acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicatiile si lămuririle date de părti, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părti, în conditii identice pentru exercitarea dreptului la apărare.

Cu privire la sustinerile autorului exceptiei referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constitutie si de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin Decizia nr. 497/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1.003 din 11 noiembrie 2005, Curtea a retinut că textele de lege criticate contin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, evident cu respectarea drepturilor si libertătilor fundamentale. Referitor la căile de atac, s-a retinut, pe de o parte, că ordonanta constituie titlu executoriu, iar împotriva acestuia debitorul poate formula contestatie la executare potrivit normelor Codului de procedură civilă, iar pe de altă parte, că ordonanta nu are autoritate de lucru judecat fată de fondul raporturilor juridice dintre părti.

Neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, argumentele si solutia acestei decizii sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Danubiana“ – S.A. din Popesti-Leordeni în Dosarul nr. 4.786/2005 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 februarie 2006.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 94

din 7 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Marinela Mincă – procuror

Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mircea Laurentiu Onea în Dosarul nr. 3.506/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penală.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei personal si asistat de domnul avocat Gheorghită Mateut, cu delegatie la dosar.

Apărătorul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia arătând că, desi textul legal criticat a mai fost supus controlului de contencios constitutional, ar trebui reanalizat si prin prisma dispozitiilor din Legea fundamentală si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate în această cauză.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 3.506/2005, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mircea Laurentiu Onea în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unui recurs în materie penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, de vreme ce atât în doctrină, cât si în jurisprudentă s-a recunoscut că, în materie penală, liberul acces la justitie se rezumă la garantarea dreptului la apărare al inculpatului în tot cursul procesului, inclusiv dreptul de a se folosi de toate căile de atac, nu există argumente suficient de convingătoare care să justifice, potrivit textului legal criticat, exceptarea de la calea de atac a recursului a deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.

Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală nu vine în contradictie cu dispozitiile din Legea fundamentală invocate ca fiind încălcate. Decizia prin care instanta de apel desfiintează sentinta primei instante si dispune rejudecarea cauzei de aceeasi instantă ori de instanta competentă nu este o solutie prin care se solutionează fondul cauzei. Este, astfel, firească optiunea legiuitorului de a nu prelungi durata procedurii judiciare penale în situatia în care instanta de control a dispus rejudecarea cauzei de prima instantă, aceasta fiind cea care va lua o hotărâre asupra fondului cauzei, hotărâre ce este apoi supusă căilor de atac prevăzute de lege.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, cum ar fi cele referitoare la hotărârile judecătoresti supuse recursului, astfel încât accesul la justitie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac. De asemenea, notiunea de proces echitabil nu implică în mod imperios existenta mai multor grade de jurisdictie si nici posibilitatea exercitării căilor de atac de către toate părtile din proces. Prin instituirea caracterului irevocabil al deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor nu se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, se oferă tuturor părtilor interesate exercitarea acestui drept în conditii de echitate, întrucât, de vreme ce se procedează la o nouă judecată asupra fondului, partea interesată are posibilitatea să-si valorifice toate drepturile si interesele sale legitime, fără nici un fel de limitări.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, cu următorul continut:

“Pot fi atacate cu recurs:

e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curti de apel si Curtea Militară de Apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor. [...]“

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) privind dreptul oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor legitime, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 11 alin. (1) si (2) privind obligativitatea statului de a îndeplini cu bună-credintă obligatiile ce-i revin prin tratatele ratificate de Parlament, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si conventionale invocate si în prezenta cauză si cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 481 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 2 decembrie 2004, si Decizia nr. 35 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 22 februarie 2005, Curtea Constitutională a respins aceste exceptii de neconstitutionalitate ca neîntemeiate, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, cele statuate prin decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea.

De altfel, si Curtea de la Strasbourg a constatat prin Hotărârea Kreuz contra Poloniei (19 iunie 2001) că, în conformitate cu jurisprudenta sa anterioară, liberul acces la justitie nu este un drept absolut, el pretându-se la anumite limitări implicit admise, statului revenindu-i sarcina de a reglementa exercitiul acestui drept.

Cu privire la existenta unei a doua căi de atac (recurs) în materie penală, Curtea de la Strasbourg a reamintit în cauza Krombach contra Frantei din 13 februarie 2001 că statele dispun, în principiu, de o largă marjă de apreciere pentru a decide modalitătile de exercitiu al dreptului prevăzut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Totusi, limitările aduse de către legislatiile interne dreptului la recurs trebuie, prin analogie cu liberul acces la justitie consacrat de art. 6 paragraful 1 din Conventie, să urmărească un scop legitim si să nu aducă atingere substantei dreptului. Or, asa cum a statuat Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, aceste cerinte au fost respectate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3851 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mircea Laurentiu Onea în Dosarul nr. 3.506/2005 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 februarie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

Nr. 75 din 2 februarie 2006

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

Nr. 248 din 15 februarie 2006

 

ORDIN

privind acordarea de prime la exportul de vinuri

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 78.136 din 25 ianuarie 2006 si Procesul-verbal nr. 78.101 din 20 ianuarie 2006, având în vedere prevederile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.518/2002 privind aprobarea mecanismului de acordare a primelor de export de la bugetul de stat pentru produsele agroalimentare, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare, si al Hotărârii Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale si ministrul finantelor publice emit următorul ordin:

Art. 1. – (1) Se aprobă acordarea unei prime de export de 90 lei/hl, în limita cantitătii de 8.080 hl, la sortimentele de vinuri cu denumire de origine controlată (DOC)  îmbuteliate si vinuri spumante îmbuteliate, corespunzătoare codurilor tarifare prevăzute în anexa nr. 1, pentru toate destinatiile, cu exceptia tărilor membre ale Uniunii Europene.

(2) Marfa trebuie să fie atestată de certificatul de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor cu denumire de origine controlată, eliberat de Oficiul National al Denumirilor de Origine pentru Vinuri si Alte Produse Vitivinicole (ONDOV), care va fi prezentat împreună cu celelalte documente prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.518/2002 privind aprobarea mecanismului de acordare a primelor de export de la bugetul de stat pentru produsele agroalimentare, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. – (1) Prima de export se acordă pentru marfa exportată după intrarea în vigoare a prezentului ordin si încasată până la 31 decembrie 2006 inclusiv, în ordinea cronologică a depunerii documentatiei pentru acordarea primei de export la Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură, denumită în continuare Agentie.

(2) Cererile pentru acordarea primei de export, însotite de documentatia aferentă în conformitate cu prevederile prezentului ordin si ale Hotărârii Guvernului nr. 1.518/2002, vor fi prezentate la Agentie cât mai curând posibil de la data încasării contravalorii în valută a exportului, dar nu mai târziu de 15 ianuarie 2007.

(3) Anuntul privind gradul de alocare a acestei cantităti, în functie de certificatele de export eliberate, va fi afisat zilnic la sediul Agentiei si pe site-ul acesteia.

Art. 3. – Beneficiarii primei de export sunt producătorii agricoli care produc si exportă sortimentele de vinuri prevăzute la art. 1 alin. (1), direct sau prin comisionari.

Art. 4. – (1) Depunerea cererilor si a documentatiei aferente, plătile către agentii economici beneficiari, precum si celelalte prevederi privind primele de export se realizează conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.518/2002 si ale prezentului ordin.

(2) Deconturile justificative se întocmesc conform modelului prevăzut în anexa nr. 2.

(3) Agentia, după verificare si aprobare, transmite Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale Centralizatorul deconturilor justificative pentru acordarea primei de export pentru vinuri, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 3.

(4) Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale aprobă Centralizatorul deconturilor justificative pentru acordarea primei de export pentru vinuri, pe care îl transmite Ministerului Finantelor Publice, împreună cu cererea de deschidere a creditelor bugetare.

(5) După aprobarea de către Ministerul Finantelor Publice a cererii pentru deschiderea creditelor bugetare, se alimentează contul Agentiei, care, pe baza deconturilor aprobate, efectuează plătile.

Art. 5. – Anexele nr. 1–3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, si va intra în vigoare la data de 1 martie 2006.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

ANEXA Nr. 1

 

Codul tarifar

Denumirea mărfii

22.04

Vinuri din struguri proaspeti, inclusiv vinurile îmbogătite cu alcool; must din struguri, altul decât cel de la pozitia 20.09:

2204.10

- Vinuri spumoase:

 

-- Având titru alcoolic volumic de minimum 8,5% vol:

ex. 2204.10.19

---- Altele (Vin spumant)

2204.21

-- În recipiente cu un continut de maximum 2 l:

 

--- Altele:

 

---- Având concentratia de alcool în functie de volum de maximum 13% vol:

 

----- Vinuri de calitate produse în regiuni determinate:

 

------ Vinuri albe:

2204.21.38

------- Altele

2204.21.78

------ Altele:

 

------- Altele

2204.21.79

----- Altele:

 

------ Vinuri albe

2204.21.80

------ Altele

 

---- Având titru alcoolic volumic peste 13% vol, dar maximum 15% vol:

 

----- Vinuri de calitate produse în regiuni determinate:

 

------ Vinuri albe

2204.21.82

------- Altele

2204.21.83

------ Altele

 

 

Cu prefixul “ex“ a fost marcată situatia în care din întregul cod tarifar este supusă prevederilor prezentului ordin numai grupa produsului denumit între paranteze.

 

ANEXA Nr. 2

 

Aprobat,

Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură

 

Director general,

.................................................

 

Denumirea operatorului economic ..........................................

Sediul ........................................................................................

Codul fiscal ..............................................................................

Numărul de înmatriculare în registrul comertului ..................

Contul ......................................................................................

Trezoreria ................................................................................

 

DECONT JUSTIFICATIV

 

Nr.crt.

Specificatia

U.M.

Cantitatea

Valoarea

1.

Export vin ......................................................................

hl

 

 

 

 

 

 

 

 

Factura externă nr. ......................................................

 

 

x

 

din data de ..................................................................

 

 

 

 

Declaratia vamală nr. ..................................................

 

 

X

 

din data de ..................................................................

 

 

 

2.

Export pentru care s-a încasat contravaloarea în valută

hl

 

 

 

Extras de cont din data de ........................................

 

 

X

 

Pentru factura externă nr. ..........................................

 

 

x

 

din data de ..................................................................

 

 

 

3.

Prima unitară de export.

lei

x

90

4.

Prima cuvenită total

lei

 

 

 

.....................................................

Semnături autorizate

.......................................................

 

ANEXA Nr. 3

 

Se aprobă.

Ordonator principal de credite,

AGENTIA DE PLĂTI SI INTERVENTIE PENTRU AGRICULTURĂ

 

CENTRALIZATORUL

deconturilor justificative pentru acordarea primei de export pentru vinuri             

           

Nr.crt. 

Beneficiari

Cantitatea exportată

– hl –

Prima de export

– 90 lei/hl –

Total valoare prime

- lei –

 

 

 

 

 

                                   

Director general,

.......................................................

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

Nr. 94 din 8 februarie 2006

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

Nr. 1.201 din 22 februarie 2006

 

ORDIN

privind modificarea art. 7 din anexa la Ordinul ministrului sănătătii si familiei si al ministrului administratiei publice nr. 449/410/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea gratuită de lapte praf pentru copiii cu vârste cuprinse între 0–12 luni care nu beneficiază de lapte matern

 

În temeiul prevederilor art. 3 din Legea nr. 321/2001 privind acordarea gratuită de lapte praf pentru copii cu vârste cuprinse între 0–12 luni,

având în vedere prevederile art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 9 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările ulterioare,

văzând Referatul comun de aprobare nr. E.N. 6.956/2006,

ministrul sănătătii si ministrul administratiei si internelor emit următorul ordin:

Art. I. – Articolul 7 din anexa la Ordinul ministrului sănătătii si familiei si al ministrului administratiei publice nr. 449/410/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea gratuită de lapte praf pentru copiii cu vârste cuprinse între 0–12 luni care nu beneficiază de lapte matern, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 10 iulie 2001, cu modificările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

“Art.7. – Pentru copiii cu vârste cuprinse între 0–12 luni care nu beneficiază de lapte matern, laptele praf se achizitionează în conformitate cu legislatia în vigoare, prin licitatie organizată de Ministerul Sănătătii si/sau directiile de sănătate publică judetene, respectiv a municipiului Bucuresti. Autoritătile contractante sunt directiile de sănătate publică judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.“

Art. II. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice privind exercitarea auditului public intern în cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al caselor de asigurări de sănătate

 

Având în vedere:

– prevederile Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern;

– Adresa Ministerului Finantelor Publice – Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern nr. 420.783 din 25 ianuarie 2006, prin care sunt avizate Normele metodologice privind exercitarea auditului public intern în cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al caselor de asigurări de sănătate,

în temeiul prevederilor art. 60 alin. (2) si ale art. 77 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Normele metodologice privind exercitarea auditului public intern în cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al caselor de asigurări de sănătate, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Directia audit public intern din cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, precum si celelalte structuri subordonate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. – Începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului ordin orice dispozitie contrară îsi încetează aplicabilitatea.

Art. 4. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Cristian Vlădescu

 

Bucuresti, 1 februarie 2006.

Nr. 38.


*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial“, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

 

RECTIFICĂRI

 

În Hotărârea Guvernului nr. 1.403/2005 privind acceptarea donatiei Guvernului Olandei de către Guvernul României în numele statului român, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.050 din 25 noiembrie 2005, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial“, Partea I):

– în cuprinsul celor două anexe, la titlul ultimei coloane din tabel, în loc de: “Total valoare/localitate (mii euro)“ se va citi: “Total valoare/localitate (euro)“.

 

În Hotărârea Guvernului nr. 20/2006 privind stabilirea numărului de permise de muncă ce pot fi eliberate străinilor în anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 20 ianuarie 2006, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei “Monitorul Oficial“, Partea I):

– la art. 2 alin. (2), în loc de: “... obligativitatea obtinerii permisului de muncă se mentine până la data de 1 ianuarie 2007.“ se va citi: “... obligativitatea obtinerii permisului de muncă se mentine în conditiile prevăzute de lege.“