MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 35         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 16 ianuarie 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

7. – Lege privind statutul functionarului public parlamentar

 

10. – Decret pentru promulgarea Legii privind statutul functionarului public parlamentar

 

REPUBLICĂRI

 

Regulamentul Camerei Deputatilor

 

LEGI SI DECRETE

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind statutul functionarului public parlamentar

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementează statutul functionarului public parlamentar din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului României.

(2) În sensul prezentei legi, prin structuri de specialitate se întelege serviciile Camerei Deputatilor si Senatului care desfăsoară activitătile prevăzute la art. 3 si la art. 5 alin. (2).

Art. 2. – Functionarii publici parlamentari numiti în cadrul structurilor de specialitate ale Camerei Deputatilor si Senatului au un statut special, conferit de atributiile si răspunderile ce le revin, în scopul realizării prerogativelor constitutionale ale Parlamentului.

Art. 3. – În sensul prezentei legi, activitătile desfăsurate de functionarii publici parlamentari si care implică exercitarea prerogativelor constitutionale ale Parlamentului sunt următoarele:

a) asigurarea din punct de vedere tehnic si de specialitate a elaborării, redactării si definitivării actelor legislative;

b) elaborarea de studii, sinteze si analize comparative, în scopul îmbunătătirii si perfectionării cadrului legislativ;

c) organizarea, prezentarea si redactarea lucrărilor de specialitate ale comisiilor parlamentare;

d) organizarea lucrărilor plenului Camerei Deputatilor si Senatului, inclusiv a sedintelor comune;

e) organizarea si desfăsurarea activitătii Biroului permanent;

f) documentarea, evidenta si informatizarea activitătii legislative;

g) gestionarea resurselor umane si financiare, contenciosul administrativ si auditul intern;

h) organizarea si desfăsurarea activitătilor de relatii parlamentare externe si de protocol, precum si activitatea de informatică, relatii cu presa si cu publicul, registratură si arhivă.

Art. 4. – (1) Functia publică parlamentară este o functie publică specifică de carieră, autonomă.

(2) Functionarul public parlamentar se bucură de stabilitate si îsi desfăsoară activitatea cu respectarea principiilor legalitătii, impartialitătii, obiectivitătii, al subordonării ierarhice, precum si al neutralitătii politice.

Art. 5. – (1) Raporturile de serviciu se nasc si se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în conditiile prezentei legi.

(2) Functiile publice parlamentare din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului sunt: functiile publice în care sunt numite, pe durată nedeterminată, persoane care desfăsoară activitătile prevăzute la art. 3, persoanele care desfăsoară activităti de specialitate la grupurile parlamentare, la cabinetele membrilor Biroului permanent, precum si persoanele numite în functia de sef de cabinet.

(3) Prevederile prezentei legi nu se aplică personalului din structurile Parlamentului, care desfăsoară activităti administrative, de gospodărire, investitii, întretinere-reparatii si de deservire, pentru care încadrarea în muncă se face prin contract individual de muncă, potrivit Codului muncii.

Art. 6. – (1) Functiile publice parlamentare se clasifică, în raport cu nivelul atributiilor titularului functiei publice parlamentare, după cum urmează:

a) functii publice parlamentare corespunzătoare categoriei înaltilor functionari publici;

b) functii publice parlamentare de conducere;

c) functii publice parlamentare de executie.

(2) Clasificarea functiilor publice parlamentare, precum si vechimea minimă necesară pentru ocuparea acestora sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 7. – (1) Functiile publice parlamentare corespunzătoare înaltilor functionari publici parlamentari sunt: functia de secretar general, secretar general adjunct si sef de departament sau director general, după caz.

(2) Functiile publice parlamentare de conducere sunt: director, director adjunct, sef serviciu, sef sectie si sef birou.

(3) Functiile publice parlamentare de executie sunt cele prevăzute în anexa la prezenta lege.

 

CAPITOLUL II

Incompatibilităti si interdictii

 

Art. 8. – Calitatea de functionar public parlamentar este incompatibilă cu orice altă functie publică sau privată, cu exceptia functiilor si activitătilor didactice din învătământul superior, al cercetării stiintifice si al creatiei literar-artistice.

Art. 9. – (1) Functionarii publici parlamentari nu pot detine functii si nu pot desfăsura alte activităti, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

a) în cadrul autoritătilor sau institutiilor publice, cu exceptia cazului în care raportul de serviciu este suspendat, conform art. 59 alin. (1) lit. a);

b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu exceptia cazului în care functionarul public parlamentar este suspendat din functia publică, în conditiile legii, pe durata numirii sale;

c) în cadrul regiilor autonome sau al societătilor comerciale din sectorul public sau privat;

d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.

(2) Functionarii publici parlamentari nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveste efectuarea unor acte în legătură cu functia publică pe care o exercită.

(3) În situatiile prevăzute la alin. (1) lit. a) si b), la încetarea perioadei pentru care a fost numit sau ales ori la încheierea mandatului demnitarului, după caz, functionarul public parlamentar este reîncadrat în functia publică detinută sau într-o functie similară.

Art. 10. – (1) Nu sunt permise raporturi ierarhice directe, în cazul în care functionarii publici parlamentari sunt soti sau rude de gradul I.

(2) Persoanele care se află în una dintre situatiile prevăzute la alin. (1) vor opta, în termen de 10 zile, pentru încetarea raporturilor ierarhice directe.

(3) Orice persoană poate sesiza existenta situatiilor prevăzute la alin. (1).

(4) Situatiile prevăzute la alin. (1) si, corelativ, neîndeplinirea obligatiilor prevăzute la alin. (2) se constată de către secretarul general, care va dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre functionarii publici parlamentari soti sau rude de gradul I.

(5) Procedura de constatare a incompatibilitătilor este stabilită prin Regulamentul intern al functionarilor publici parlamentari din structurile de specialitate ale Camerei Deputatilor sau Senatului, aprobat de Biroul permanent al fiecărei Camere.

 

CAPITOLUL III

Selectarea, numirea, evaluarea si promovarea functionarului public parlamentar

 

SECTIUNEA 1

Selectarea si numirea functionarului public parlamentar

 

Art. 11. – (1) În structurile de specialitate ale Parlamentului o persoană poate ocupa o functie publică parlamentară, dacă îndeplineste cumulativ următoarele conditii:

a) are cetătenia română, domiciliul în România si capacitate deplină de exercitiu;

b) cunoaste limba română;

c) a împlinit vârsta de 18 ani;

d) este aptă din punct de vedere medical pentru îndeplinirea functiei; starea de sănătate este atestată pe bază de examen medical de specialitate;

e) îndeplineste conditiile de studii si vechime în specialitate stabilite de prezenta lege;

f) nu a fost condamnată definitiv pentru săvârsirea unei infractiuni, care o face nedemnă pentru exercitarea unei functii publice;

g) nu a desfăsurat activitate de politie politică, astfel cum este definită de lege;

h) nu a fost destituită dintr-o functie publică în ultimii 7 ani;

i) a fost declarată “admis“ la concursul sau examenul sustinut pentru ocuparea functiei publice parlamentare.

(2) Pe lângă conditiile prevăzute la alin. (1), pentru ocuparea unei functii publice parlamentare în structurile de specialitate ale Parlamentului pot fi stabilite conditii specifice, aprobate de către Biroul permanent al Camerei Deputatilor sau Senatului, la propunerea secretarului general.

Art. 12. – (1) Numirea functionarului public parlamentar se face pe post vacant, prin concurs sau examen, după caz, în conditiile prezentei legi.

(2) Concursul se organizează si se desfăsoară în cazul în care, pentru ocuparea unui post vacant, se înscriu minimum două persoane.

(3) Examenul are loc în cazul în care, pentru ocuparea unui post vacant, la concursul organizat s-a înscris o singură persoană sau numărul celor înscrisi este egal ori mai mic decât numărul posturilor vacante de acelasi nivel, scoase la concurs.

Art. 13. – Rezultatul concursului sau examenului se aduce la cunostintă candidatilor, prin afisare, la sediul Camerei Deputatilor sau al Senatului, după caz, în termen de 5 zile de la sustinerea ultimei probe.

Art. 14. – (1) Candidatul nemultumit de rezultatul concursului sau al examenului se poate adresa cu contestatie, la secretarul general, în termen de 5 zile de la afisarea rezultatelor.

(2) Normele de organizare si desfăsurare ale concursului sau examenului si procedura de solutionare a contestatiilor se aprobă de Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului, la propunerea secretarului general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz.

Art. 15. – (1) Pe baza rezultatelor definitive, secretarul general emite ordinul de numire în functie a candidatului declarat “admis“.

(2) Actul administrativ de numire are formă scrisă si trebuie să contină temeiul legal al numirii, numele functionarului public parlamentar, denumirea functiei publice parlamentare, data de la care urmează să exercite functia publică parlamentară, drepturile salariale, precum si locul de desfăsurare a activitătii.

(3) Fisa postului aferentă functiei publice parlamentare se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează functionarului public parlamentar.

(4) La învestirea în functia publică parlamentară, functionarul public parlamentar depune jurământul de credintă, în termen de 3 zile de la emiterea actului de numire.

(5) Jurământul prevăzut la alin. (4) are următorul continut: “Jur să respect Constitutia, drepturile si libertătile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect si fără părtinire legile tării, să îndeplinesc constiincios îndatoririle ce îmi revin în functia publică parlamentară în care am fost numit, să păstrez secretul profesional si să respect normele de conduită profesională si civică. Asa să-mi ajute Dumnezeu!“. Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase.

(6) Jurământul de credintă se poate depune si fără formula religioasă.

(7) Functionarul public parlamentar depune jurământul de credintă în fata secretarului general, care poate fi asistat de secretarul general adjunct si de conducătorul compartimentului în care îsi va desfăsura activitatea.

(8) Secretarul general si secretarul general adjunct depun jurământul de credintă în fata Biroului permanent al Camerei Deputatilor sau al Senatului, după caz.

Art. 16. – (1) Neprezentarea la termenul fixat pentru depunerea jurământului de credintă, consemnată în scris, duce la revocarea ordinului de numire în functia publică parlamentară a persoanei în cauză, cu exceptia situatiei în care dovedeste că motive obiective au împiedicat-o să se prezinte si pe care le face cunoscute, în termen de 5 zile, secretarului general al Camerei Deputatilor sau al Senatului, după caz.

(2) În termen de 5 zile de la încetarea motivelor prevăzute la alin. (1), functionarul public parlamentar are obligatia de a depune jurământul de credintă.

(3) Refuzul depunerii jurământului de credintă prevăzut la art. 15 alin. (5) sau neprezentarea în conditiile alin. (2) se consemnează în scris si atrage revocarea ordinului de numire în functia publică parlamentară.

Art. 17. – (1) În functiile publice parlamentare corespunzătoare înaltilor functionari publici sunt numiti secretarul general si secretarul general adjunct ai Camerei Deputatilor sau Senatului, precum si seful de departament sau directorul general, după caz.

(2) Numirea în functia de secretar general si de secretar general adjunct se face de Camera Deputatilor sau de Senat, potrivit regulamentului fiecărei Camere.

(3) Numirea în functia publică parlamentară de sef de departament ori de director general, după caz, se face de secretarul general, cu avizul Biroului permanent al Camerei Deputatilor sau Senatului.

Art. 18. – (1) În functiile publice parlamentare de conducere din structurile Camerei Deputatilor sau Senatului se numesc functionari publici cu studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licentă ori echivalentă, după caz, si care îndeplinesc, pe lângă conditiile prevăzute la art. 11, si conditia de a avea o vechime în functiile publice, potrivit anexei la prezenta lege.

(2) Numirea în functiile publice parlamentare de conducere se face pe bază de concurs, organizat de secretarul general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, în limita posturilor vacante, potrivit normelor stabilite de Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului.

(3) Înaltii functionari publici parlamentari si functionarii publici parlamentari cu functii de conducere beneficiază de indemnizatia de conducere prevăzută de legea privind salarizarea functionarilor publici.

 

SECTIUNEA a 2-a

Evaluarea activitătii functionarului public parlamentar

 

Art. 19. – Evaluarea profesională individuală a functionarilor publici parlamentari se face anual, în conditiile legii.

Art. 20. – Criteriile de evaluare a activitătii profesionale individuale, precum si metodologia de evaluare si de contestare a calificativelor acordate se aprobă de către Biroul permanent al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, la propunerea secretarului general.

 

SECTIUNEA a 3-a

Promovarea în functie a functionarului public parlamentar

 

Art. 21. – (1) În carieră, functionarul public parlamentar beneficiază de dreptul de a promova în functie.

(2) Promovarea într-o functie publică parlamentară superioară vacantă se face prin concurs sau examen.

Art. 22. – (1) În vederea prezentării la examen sau la concurs, pentru a promova într-o functie superioară, functionarul public parlamentar trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să aibă vechimea minimă prevăzută în anexa la prezenta lege;

b) să fi obtinut la evaluarea activitătii profesionale din ultimii 2 ani cel putin calificativul “Bun“;

c) să îndeplinească cerintele specifice, prevăzute în fisa postului.

(2) Metodologia de organizare si desfăsurare ale examenului sau concursului pentru promovarea într-o functie parlamentară superioară se aprobă de birourile permanente reunite ale camerelor Parlamentului, la propunerea secretarilor generali ai acestora.

Art. 23. – Promovarea functionarului public parlamentar se poate face numai în functia imediat superioară si numai o dată pe an, în conditiile prevăzute de prezenta lege.

Art. 24. – (1) Functionarul public parlamentar a cărui activitate, cu ocazia evaluării profesionale anuale, a fost notată cu calificativul “Nesatisfăcător“ sau “Satisfăcător“ nu poate fi promovat în anul imediat următor.

(2) În situatia în care, în ultimii 2 ani consecutivi, functionarul public parlamentar a fost notat cu calificativul “Nesatisfăcător“, secretarul general propune functionarului respectiv trecerea într-o functie inferioară, în limita posturilor vacante. Dacă nu există posturi vacante ori propunerea nu este acceptată, se procedează la eliberarea din functie a functionarului public parlamentar ca necorespunzător.

 

SECTIUNEA a 4-a

Formarea profesională a functionarului public parlamentar

 

Art. 25. – (1) Functionarul public parlamentar are dreptul si obligatia de a-si perfectiona pregătirea profesională si de a urma cursuri de perfectionare organizate în acest scop.

(2) Formarea si perfectionarea pregătirii profesionale au caracter continuu, se organizează, se finantează si se desfăsoară potrivit programului anual aprobat de Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului.

Art. 26. – Formarea si perfectionarea profesională ale functionarilor publici parlamentari se realizează în următoarele forme:

a) participarea la cursuri organizate de Parlament sau de furnizorii de servicii de formare si perfectionare profesională specifice activitătii parlamentare, din tară sau din străinătate;

b) stagii de adaptare profesională la cerintele functiei;

c) stagii de practică si specializare în tară si în străinătate;

d) formare si perfectionare profesională individualizată;

e) alte forme de pregătire profesională.

Art. 27. – (1) La nivelul Parlamentului se elaborează de către secretarii generali si se aprobă de birourile permanente reunite ale Camerei Deputatilor si Senatului planuri de formare si perfectionare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentantilor personalului din structurile de specialitate ale Camerei Deputatilor sau Senatului.

(2) Planul de formare si perfectionare profesională, după aprobare, se aduce la cunostinta functionarilor publici parlamentari.

Art. 28. – (1) Functionarii publici parlamentari beneficiază de drepturile salariale cuvenite, pe perioada în care urmează forme de perfectionare profesională, în situatia în care acestea sunt:

a) organizate la initiativa Parlamentului;

b) urmate la initiativa functionarului public parlamentar, cu aprobarea secretarului general.

(2) În cazul în care cursurile de perfectionare sunt organizate în altă localitate decât cea de domiciliu, functionarul public parlamentar beneficiază si de drepturile de delegare, potrivit prezentei legi.

(3) Pentru acoperirea cheltuielilor planurilor de formare si perfectionare profesională ale functionarilor publici parlamentari, în bugetele anuale ale fiecărei Camere sunt prevăzute sumele necesare pentru cheltuielile respective.

(4) Secretarul general prezintă anual Biroului permanent un raport cu privire la realizarea planurilor de formare si perfectionare profesională, precum si cheltuielile aferente.

Art. 29. – (1) Functionarul public parlamentar care urmează o formă de specializare sau de perfectionare cu o durată mai mare de 3 luni si primeste pe această perioadă drepturile salariale este obligat să se angajeze în scris că va lucra minimum 3 ani în cadrul Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz. În cazul nerespectării angajamentului, acesta va suporta cheltuielile efectuate, proportional cu timpul rămas până la împlinirea termenului.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică functionarului public parlamentar care nu mai detine functia publică din motive ce nu îi sunt imputabile sau în cazul în care a intervenit transferul în interesul serviciului.

 

CAPITOLUL IV

Drepturile si obligatiile functionarului public parlamentar

 

SECTIUNEA 1

Drepturile functionarului public parlamentar

 

Art. 30. – Stabilirea drepturilor functionarilor publici parlamentari tine seama de importanta atributiilor si răspunderilor ce le revin în scopul realizării prerogativelor constitutionale ale Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem al poporului român si ca unică autoritate legiuitoare a tării, precum si de incompatibilitătile si interdictiile ce le sunt stabilite prin prezenta lege.

Art. 31. – (1) Functionarul public parlamentar are dreptul de a fi încadrat în functia corespunzătoare pregătirii, specializării, competentei profesionale, experientei si aptitudinilor personale.

(2) Functionarul public parlamentar are dreptul de a fi promovat în functie corespunzător pregătirii, experientei si rezultatelor profesionale consemnate în evaluările anuale.

(3) Functionarul public parlamentar se bucură de stabilitate, de egalitate de sanse si de tratament la numirea si promovarea în functie, precum si la accesul la formele de pregătire profesională.

Art. 32. – (1) Functionarul public parlamentar beneficiază de un tratament corect la locul de muncă, cu respectarea demnitătii sale.

(2) Activitatea functionarului public parlamentar se desfăsoară în conditii de muncă de natură să îi ocrotească sănătatea si integritatea fizică.

Art. 33. – Functionarul public parlamentar are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea prezentului statut si care îl vizează în mod direct.

Art. 34. – Functionarii publici parlamentari se pot organiza în asociatii profesionale sau în alte asociatii care au ca scop reprezentarea intereselor proprii, perfectionarea pregătirii profesionale, precum si protejarea statutului lor.

Art. 35. – (1) Dreptul la asociere sindicală este garantat functionarilor publici parlamentari, în conditiile legii.

(2) Functionarii publici parlamentari îsi pot exercita dreptul la grevă, în conditiile legii.

Art. 36. – Functionarii publici parlamentari pot fi alesi sau numiti într-o functie de demnitate publică, în conditiile legii.

Art. 37. – Pentru activitatea desfăsurată, functionarul public parlamentar are dreptul la un salariu de bază lunar, sporuri, indemnizatii, premii si altele asemenea, potrivit legii.

Art. 38. – (1) Stabilirea salariilor de bază ale functionarilor publici parlamentari se face în mod diferentiat, avându-se în vedere realizarea unei ierarhii juste în sistem de carieră, în raport cu natura, importanta, complexitatea si responsabilitatea functiilor în care acestia sunt numiti, cu vechimea, disponibilitatea, confidentialitatea si fidelitatea acestora în asigurarea bunei functionări a serviciului.

(2) Salariile de bază ale functionarilor publici parlamentari se stabilesc prin lege.

(3) Până la adoptarea unei legi speciale, salariile de bază ale functionarilor publici parlamentari se acordă în cuantumul si în conditiile prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările ulterioare. De asemenea, functionarii publici parlamentari beneficiază si de celelalte drepturi prevăzute de Legea nr. 53/1991, privind indemnizatiile si celelalte drepturi ale senatorilor si deputatilor, precum si salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(4) Secretarul general si secretarul general adjunct ai Camerei Deputatilor si Senatului beneficiază de indemnizatia prevăzută în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările ulterioare.

Art. 39. – (1) Functionarii publici parlamentari au dreptul, în fiecare an calendaristic, la concediu de odihnă plătit, potrivit legii si regulamentului intern al fiecărei Camere. Concediul de odihnă neefectuat până la sfârsitul anului din motive care privesc exercitarea atributiilor de serviciu ori din alte motive obiective, potrivit regulamentului, se compensează în bani.

(2) Stabilirea concediului de odihnă si modul de calcul al indemnizatiei pentru concediul de odihnă se aprobă, prin regulament, de Biroul permanent al Camerei Deputatilor si Senatului.

(3) Cu 5 zile înaintea plecării în concediul de odihnă, functionarul public parlamentar primeste indemnizatia de concediu, care nu poate fi mai mică decât suma rezultată din cumularea salariului de bază, a indemnizatiei de conducere si a sporurilor acordate la salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă si o primă egală cu salariul de bază din aceeasi lună.

Art. 40. – Functionarii publici parlamentari au dreptul la concedii medicale si la alte concedii, în conditiile legii.

Art. 41. – Functionarii publici parlamentari au dreptul la tichete de masă, în conditiile legii.

Art. 42. – (1) Perioada în care functionarul public parlamentar de specialitate juridică desfăsoară activitate în structurile de specialitate ale Parlamentului se consideră vechime în magistratură si în specialitate, în conditiile legii.

(2) Se consideră, de asemenea, vechime în specialitate si perioada în care functionarii publici parlamentari de altă specialitate îsi desfăsoară activitatea în structurile de specialitate ale Parlamentului.

Art. 43. – Pentru merite deosebite în activitate, functionarii publici parlamentari care au obtinut numai calificativul “Exceptional“ în ultimii 5 ani pot fi propusi pentru conferirea de decoratii, potrivit legii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Obligatiile functionarului public parlamentar

 

Art. 44. – (1) Functionarii publici parlamentari au obligatia să îndeplinească cu profesionalism, impartialitate si în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu si să se abtină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici parlamentari.

(2) Functionarii publici parlamentari au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională prevăzute de lege.

Art. 45. – Functionarii publici parlamentari au obligatia să nu stirbească, în orice împrejurare, prin activitatea desfăsurată si conduita personală, prestigiul functiei si al Parlamentului.

Art. 46. – (1) Functionarii publici parlamentari au obligatia ca, în exercitarea atributiilor ce le revin, să nu favorizeze vreun partid politic si să nu participe la activităti politice în timpul programului de lucru.

(2) Functionarilor publici parlamentari le este interzis să facă parte din asociatii interzise de lege si să participe la manifestări politice si sindicale ilegale.

Art. 47. – (1) Functionarii publici parlamentari sunt obligati să îndeplinească atributiile ce revin postului pe care îl ocupă.

(2) Functionarii publici parlamentari sunt obligati să se conformeze dispozitiilor primite de la superiorii ierarhici si să rezolve în termenul stabilit lucrările repartizate de către acestia.

(3) În caz de imposibilitate a exercitării functiei, functionarii publici parlamentari sunt obligati să anunte de îndată sefii ierarhici.

Art. 48. – Functionarii publici parlamentari au obligatia să păstreze secretul de serviciu, precum si confidentialitatea în legătură cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostintă în exercitarea functiei publice parlamentare, în conditiile legii, cu exceptia informatiilor de interes public.

Art. 49. – (1) Functionarilor publici parlamentari le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru altii, în considerarea functiei lor publice parlamentare, daruri ori alte avantaje.

(2) Functionarilor publici parlamentari le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenta lor sau să discute direct cu petentii ori să intervină pentru solutionarea acestor cereri, cu exceptia celor cărora le sunt stabilite asemenea atributii.

(3) La numirea într-o functie publică parlamentară, precum si la încetarea raporturilor de serviciu functionarii publici parlamentari sunt obligati să depună, în conditiile legii, declaratia de avere. Declaratia de avere se actualizează potrivit legii.

Art. 50. – Functionarii publici parlamentari au obligatia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese si al incompatibilitătilor stabilite de lege.

Art. 51. – Functionarii publici parlamentari sunt obligati să urmeze formele de pregătire si perfectionare profesională organizate de Parlament sau de furnizorii de servicii de formare si perfectionare profesională, specifice activitătii parlamentare din tară sau din străinătate.

Art. 52. – Functionarii publici parlamentari cu functii de conducere răspund de ordinele si instructiunile pe care le dau functionarilor din subordine. Acestea trebuie să fie conforme cu reglementările legale si să nu lezeze onoarea si demnitatea functionarilor publici parlamentari care urmează să le execute.

 

CAPITOLUL V

Modificarea, suspendarea si încetarea raportului de serviciu

 

SECTIUNEA 1

Modificarea raportului de serviciu

 

Art. 53. – Modificarea raportului de serviciu se face prin:

a) delegare;

b) detasare;

c) transfer;

d) trecerea într-o altă functie sau în cadrul altui compartiment din cadrul structurilor de specialitate ale Camerei Deputatilor ori Senatului, după caz.

Art. 54. – (1) Delegarea se dispune în interesul Camerei Deputatilor sau al Senatului, după caz, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an.

(2) Functionarul public parlamentar poate refuza delegarea dacă se află în una dintre următoarele situatii:

a) graviditate;

b) îsi creste singur copilul minor;

c) starea sănătătii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea.

(3) Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui an se poate dispune numai cu acordul scris al functionarului public parlamentar. Măsura se poate dispune pentru o perioadă de cel mult 90 de zile calendaristice într-un an.

(4) Pe timpul delegării, functionarul public parlamentar îsi păstrează functia si salariul si are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare, potrivit legii.

Art. 55. – (1) Detasarea se dispune în interesul autoritătii publice sau al institutiei publice în care urmează să îsi desfăsoare activitatea functionarul public parlamentar, pe o perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic un functionar public parlamentar poate fi detasat pe o perioadă mai mare de 6 luni numai cu acordul său scris.

(2) Detasarea se poate dispune doar dacă pregătirea profesională a functionarului public parlamentar corespunde atributiilor si responsabilitătilor functiei publice pe care urmează să fie detasat.

(3) Functionarul public parlamentar poate refuza detasarea dacă se află în una dintre următoarele situatii:

a) graviditate;

b) îsi creste singur copilul minor;

c) starea sănătătii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detasarea;

d) detasarea se face într-o localitate în care nu i se asigură conditii corespunzătoare de cazare;

e) este singurul întretinător de familie;

f) motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detasării.

(4) Pe perioada detasării, functionarul public parlamentar îsi păstrează functia si salariul. Dacă salariul corespunzător functiei publice pe care este detasat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detasării în altă localitate, autoritatea sau institutia publică beneficiară este obligată să îi suporte costul integral al transportului, dus si întors, cel putin o dată pe lună, al cazării si al indemnizatiei de detasare.

Art. 56. – (1) Transferul, ca modalitate de modificare a raportului de serviciu, poate avea loc între autoritătile sau institutiile publice, după cum urmează:

a) în interesul serviciului;

b) la cererea functionarului public parlamentar.

(2) Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al functionarului public parlamentar transferat, de regulă în aceeasi functie publică sau într-una echivalentă. În cazul transferului în interesul serviciului în altă localitate, functionarul public parlamentar transferat are dreptul la o indemnizatie egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioară celei în care se transferă, la acoperirea tuturor cheltuielilor de transport si la un concediu plătit de 5 zile. Plata acestor drepturi se suportă de autoritatea sau institutia publică la care se face transferul, în termen de cel mult 15 zile de la data aprobării transferului.

(3) Transferul la cerere se face într-o altă functie publică echivalentă, în urma aprobării cererii de transfer a functionarului public parlamentar de către conducătorul autoritătii sau institutiei publice la care se solicită transferul.

Art. 57. – (1) Functionarul public parlamentar poate fi trecut definitiv sau temporar în cadrul altor compartimente din cadrul structurilor de specialitate ale Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz.

(2) Trecerea definitivă în cadrul altui compartiment se face, cu acordul scris al functionarului public parlamentar, de către secretarul general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz.

(3) Trecerea temporară în cadrul altui compartiment se dispune motivat de către secretarul general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, în interesul Camerei din care functionarul public parlamentar face parte, pe o perioadă de 6 luni, dar nu mai are de un an, cu respectarea pregătirii profesionale si a salariului pe care acesta îl are. Functionarul public parlamentar poate fi trecut temporar în cadrul altui compartiment pe o perioadă mai mare de 6 luni numai cu acordul său scris.

Art. 58. – (1) Exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice parlamentare de conducere vacante se realizează prin promovarea temporară a unui functionar public parlamentar care îndeplineste conditiile specifice pentru ocuparea acestei functii de conducere.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de secretarul general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, pe o perioadă de maximum 6 luni.

(3) Exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice parlamentare de conducere, al cărei titular este detasat sau suspendat în conditiile prezentei legi, se realizează prin promovarea temporară, pe durata detasării sau suspendării titularului, a unui functionar public parlamentar care îndeplineste conditiile specifice pentru ocuparea acestei functii publice parlamentare.

(4) Măsura prevăzută la alin. (3) se dispune de secretarul general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz.

(5) Dacă salariul corespunzător functiei publice parlamentare pe care este delegat să o exercite este mai mare, functionarul public parlamentar are dreptul la acest salariu.

 

SECTIUNEA a 2-a

Suspendarea raportului de serviciu

 

Art. 59. – (1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când functionarul public parlamentar se află în una dintre următoarele situatii:

a) este numit sau ales pe durată determinată într-o altă functie în cadrul autoritătilor sau institutiilor publice; perioada de exercitare a acelei functii se consideră vechime în functia publică parlamentară, precum si vechime în specialitate;

b) este încadrat la cabinetul unui demnitar;

c) este desemnat de secretarul general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, să desfăsoare activităti în cadrul unor organisme ori institutii internationale, pentru perioada respectivă;

d) efectuează stagiul militar, serviciul militar alternativ, este concentrat sau mobilizat;

e) este arestat preventiv;

f) efectuează tratament medical în străinătate, dacă functionarul public parlamentar nu se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, precum si pentru însotirea sotului sau, după caz, a sotiei ori a unei rude până la gradul I inclusiv, în conditiile legii;

g) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, în conditiile legii;

h) carantină, în conditiile legii;

i) concediu de maternitate, în conditiile legii;

j) este dispărut, iar disparitia a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă;

k) forta majoră;

l) în alte cazuri expres prevăzute de lege.

(2) În termen de 5 zile calendaristice de la data încetării motivului de suspendare de drept, functionarul public parlamentar este obligat să informeze în scris secretarul general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, despre acest fapt.

(3) În termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), secretarul general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, este obligat să asigure conditiile necesare reluării activitătii de către functionarul public parlamentar.

Art. 60. – (1) Raportul de serviciu se suspendă la initiativa functionarului public parlamentar în următoarele situatii:

a) concediu pentru cresterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în conditiile legii;

b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afectiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;

c) concediu pentru formare profesională;

d) desfăsurarea unei activităti în cadrul unor organisme sau institutii internationale în alte situatii decât cele prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. c);

e) pentru participare la campania electorală până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales;

f) concedii fără plată pentru studii sau pentru alte interese personale.

(2) Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, motivat, cu cel putin 15 zile calendaristice înainte de data de la care se solicită suspendarea.

Art. 61. – Pe perioada suspendării raportului de serviciu, secretarul general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, este obligat să rezerve postul aferent functiei publice parlamentare respective. Numirea pe functie se face pe o perioadă determinată.

 

SECTIUNEA a 3-a

Încetarea raportului de serviciu

 

Art. 62. – Încetarea raportului de serviciu al functionarului public parlamentar are loc în următoarele conditii:

a) prin demisie;

b) prin eliberare din functia publică parlamentară;

c) prin destituire din functia publică parlamentară;

d) prin pensionare;

e) prin acordul părtilor, consemnat în scris;

f) de drept.

Art. 63. – Functionarul public parlamentar poate demisiona din functie, cu obligatia notificării în scris secretarului general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz. Demisia nu trebuie motivată si produce efecte la 30 de zile calendaristice de la înregistrare.

Art. 64. – (1) Secretarul general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, va dispune eliberarea din functie prin ordin, care se comunică functionarului public parlamentar în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, pentru motive neimputabile acestuia, în următoarele cazuri:

a) reducerea personalului, ca urmare a reorganizării activitătii, prin desfiintarea postului ocupat de functionarul public parlamentar;

b) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în functia ocupată de către alt functionar public parlamentar, a unui functionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoresti de reintegrare;

c) starea sănătătii fizice sau/si psihice a functionarului public parlamentar, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îsi îndeplinească atributiile corespunzătoare functiei publice parlamentare detinute.

(2) În situatiile prevăzute la alin. (1), secretarul general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, este obligat să acorde functionarului public parlamentar care urmează să fie eliberat un preaviz de 30 de zile calendaristice.

(3) Functionarul public parlamentar poate fi eliberat din functie în situatiile prevăzute la alin. (1) lit. a) si b) numai dacă nu există functii publice parlamentare vacante corespunzătoare în cadrul structurilor Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz.

Art. 65. – Destituirea din functia publică parlamentară se dispune, prin ordin, de secretarul general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, si se comunică functionarului public parlamentar în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, în următoarele cazuri:

a) ca sanctiune disciplinară aplicată pentru săvârsirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinte grave;

b) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar functionarul public parlamentar nu actionează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.

Art. 66. – Raportul de serviciu încetează de drept în următoarele situatii:

a) la data decesului;

b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoresti de declarare a mortii functionarului public parlamentar;

c) dacă functionarul public parlamentar nu mai îndeplineste una dintre conditiile prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a), d) si e);

d) ca urmare a constatării nulitătii absolute a actului administrativ de numire în functie, de la data la care nulitatea a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă;

e) când functionarul public parlamentar a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârsirea unei infractiuni contra umanitătii, contra statului sau contra autoritătii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, de fals ori pentru fapte de coruptie sau a unei infractiuni săvârsite cu intentie care îl face incompatibil cu exercitarea unei functii publice, cu exceptia situatiei în care a intervenit reabilitarea;

f) când functionarul public parlamentar a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă prin care s-a dispus aplicarea unei sanctiuni privative de libertate;

g) ca urmare a interzicerii exercitării functiei, ca măsură de sigurantă ori ca pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoresti prin care s-a dispus interdictia;

h) la data expirării termenului pentru care a fost exercitată cu caracter temporar functia publică.

Art. 67. – Raportul de serviciu poate înceta la data comunicării deciziei de pensionare a functionarului public parlamentar pentru limită de vârstă ori invaliditate.

Art. 68. – Constatarea cazului de încetare a raportului de serviciu, în situatiile prevăzute la art. 63 si 67, se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, în termen de 5 zile lucrătoare.

Art. 69. – (1) La încetarea raportului de serviciu, functionarul public parlamentar îsi păstrează drepturile dobândite în cadrul carierei, cu exceptia cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia.

(2) Functionarul public parlamentar, la încetarea raportului de serviciu, are obligatia de a preda lucrările si bunurile care i-au fost încredintate în vederea exercitării atributiilor de serviciu.

Art. 70. – În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care functionarul public parlamentar le consideră neîntemeiate, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, cu plata unor despăgubiri egale cu drepturile bănesti de care acesta ar fi beneficiat pe acea perioadă.

Art. 71. – (1) Functionarii publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile în conditiile art. 62 lit. d) si art. 64, beneficiază de o indemnizatie egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii.

(2) Indemnizatia prevăzută la alin. (1) se acordă o singură dată în decursul carierei de functionar public parlamentar.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică si în cazul decesului functionarului public parlamentar aflat în activitate. În acest caz, de indemnizatie beneficiază sotul sau sotia si copiii care se aflau în întretinerea functionarului public parlamentar la data decesului.

Art. 72. – (1) Functionarii publici parlamentari din structurile de specialitate ale Parlamentului au dreptul la asigurări sociale, în conditiile legii.

(2) Functionarii publici parlamentari cu o vechime în muncă de 30 de ani au dreptul la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 65 de ani.

(3) La împlinirea vârstei prevăzute la alin. (2), functionarii publici parlamentari cu o vechime în muncă de 30 de ani, din care cel putin 14 ani în structurile Parlamentului, beneficiază de pensie de serviciu în cuantumul prevăzut la art. 82 din Legea privind statutul judecătorilor si procurorilor nr. 303/2004, republicată.

(4) Pentru fiecare an ce depăseste vechimea de 14 ani în Parlament, se adaugă la cuantumul pensiei câte 1% din venit, fără a se putea depăsi venitul brut avut la data pensionării.

(5) Pensiile functionarilor publici parlamentari se actualizează în conditiile alin. (3), în raport cu nivelul salariului brut al unui functionar public parlamentar în activitate, cu aceeasi vechime, nivel de salarizare si functie publică.

(6) Partea din pensia de serviciu care depăseste nivelul pensiei din sistemul asigurărilor sociale de stat se suportă din bugetul de stat.

(7) La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile pentru limită de vârstă si vechime integrală ale celor care au ocupat cel putin 7 ani functii corespunzătoare functionarului public parlamentar în structurile de specialitate ale Parlamentului se recalculează si se actualizează în acord cu dispozitiile alin. (3) si (5), avându-se în vedere venitul brut lunar al functionarului public parlamentar în activitate corespunzător functiei avute la data pensionării.

Art. 73. – (1) Functionarii publici parlamentari care au o vechime în muncă de 30 de ani, din care cel putin 14 ani în structurile Parlamentului, pot solicita pensionarea si înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani, dar nu mai devreme de 60 de ani; dispozitiile art. 72 alin. (3)–(6) din prezenta lege se aplică în mod corespunzător.

(2) De drepturile prevăzute la alin. (1) si la art. 72 alin. (3),

(5) si (6) din prezenta lege beneficiază si functionarii publici parlamentari cu o vechime în muncă de 30 de ani, din care în structurile Parlamentului între 4–14 ani, în acest caz cuantumul pensiei prevăzut la art. 72 alin. (3) fiind micsorat cu 1% pentru fiecare an care lipseste din vechimea de 14 ani.

Art. 74. – Functionarii publici parlamentari care “mplinesc vârsta de pensie îsi pot continua activitatea cu aprobarea secretarului general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz.

Art. 75. – Functionarii publici parlamentari se pot asigura si la institutiile private de asigurări sociale, în conditiile legii.

Art. 76. – (1) Persoanele care îndeplinesc conditiile de pensionare prevăzute de prezenta lege beneficiază de prevederile art. 72 si 73, după caz, chiar dacă la data pensionării ocupă o altă functie sau au o altă ocupatie, după caz. În acest caz, pensia se stabileste pe baza drepturilor salariale pe care le are un functionar public parlamentar în activitate cu aceeasi vechime, nivel de salarizare si functie publică.

(2) De prevederile alin. (1) pot beneficia numai persoanele al căror raport de serviciu a încetat în conditiile art. 62 lit. a), b) si e) din prezenta lege.

Art. 77. – Urmasii functionarului public parlamentar decedat: sotul supravietuitor, copiii, în vârstă de până la 16 ani sau dacă îsi continuă studiile, până la împlinirea vârstei de 26 de ani, ori pe toată durata invaliditătii de orice grad si care se aflau în întretinerea acestuia, beneficiază de o pensie egală cu 80% din salariul de bază avut de functionarul public parlamentar la data decesului.

 

CAPITOLUL VI

Răspunderea disciplinară a functionarilor publici parlamentari

 

Art. 78. – Functionarii publici parlamentari răspund disciplinar, contraventional, civil si penal, în conditiile legii.

Art. 79. – (1) Functionarii publici parlamentari răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu.

(2) Constituie abatere disciplinară: a) încălcarea prevederilor legale privind interdictiile functionarilor publici parlamentari;

b) desfăsurarea de activităti publice cu caracter politic în timpul programului de lucru;

c) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce îi revine potrivit fisei postului sau dispusă de conducătorul ierarhic superior;

d) neglijentă gravă sau repetată în rezolvarea lucrărilor;

e) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

f) absenta nemotivată de la serviciu sau întârzierea ori plecarea înainte de termen de la program în mod repetat;

g) atitudinea ireverentioasă în timpul exercitării functiei;

h) nerespectarea reglementărilor legale referitoare la secretul de serviciu, secretul profesional sau a confidentialitătii lucrărilor care au acest caracter;

i) manifestările care aduc atingere prestigiului Parlamentului;

j) utilizarea functiei în afara Parlamentului, cu exceptia cazului în care aceasta urmăreste realizarea sarcinilor de serviciu.

Art. 80. – Sanctiunile disciplinare care se pot aplica functionarilor publici parlamentari, proportional cu gravitatea faptelor, sunt:

a) mustrarea;

b) avertismentul;

c) diminuarea drepturilor salariale lunare brute cu 5–10%, pe o perioadă de la o lună la 3 luni;

d) suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de 1–3 ani;

e) trecerea într-o functie inferioară, pe o perioadă de 6–12 luni, cu diminuarea corespunzătoare a salariului de bază;

f) revocarea din functia de conducere ocupată si trecerea pe o functie de executie;

g) destituirea din functie.

Art. 81. – (1) Sanctiunea disciplinară se aplică de către secretarul general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, în cel mult 30 de zile de la data luării la cunostintă despre abaterea săvârsită, dar nu mai mult de un an de la data săvârsirii acesteia.

(2) Sanctiunile disciplinare prevăzute la art. 80 lit. a) si b) se pot aplica direct de către sefii de departament ori directorii generali sau, după caz, de către directorii structurilor în care îsi desfăsoară activitatea cel în cauză.

(3) La aplicarea si individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârsită, gradul de vinovătie si consecintele abaterii,  omportarea generală în serviciu a functionarului public parlamentar, precum si de existenta, în antecedentele acestuia, a altor sanctiuni disciplinare care nu au fost radiate în conditiile legii.

(4) Sanctiunea disciplinară nu poate fi aplicată decât după cercetarea prealabilă a faptei imputate si după audierea functionarului. Audierea functionarului trebuie consemnată în scris, sub sanctiunea nulitătii. Refuzul acestuia de a se prezenta la audiere sau de a semna o declaratie privitoare la abaterile imputate se consemnează într-un proces-verbal. În astfel de cazuri, sanctiunea poate fi aplicată fără audierea acestuia.

Art. 82. – (1) Împotriva sanctiunilor disciplinare, aplicate în conditiile art. 81 alin. (2), functionarul public parlamentar se poate adresa secretarului general cu contestatie, în termen de 15 zile de la data comunicării sanctiunii aplicate.

Secretarul general se pronuntă cu privire la contestatie în termen de 10 zile de la primirea acesteia, solicitând, dacă apreciază necesar, si avizul comisiei de disciplină.

(2) Secretarul general si secretarul general adjunct pot fi sanctionati disciplinar de către Biroul permanent al Camerei Deputatilor sau al Senatului, după caz, pentru abateri disciplinare, cu sanctiunile prevăzute la art. 80.

Art. 83. – (1) În cadrul Camerei Deputatilor si Senatului se constituie câte o comisie de disciplină.

(2) Modul de constituire a comisiei de disciplină, componenta, atributiile, modul de sesizare si procedura de lucru ale acesteia se stabilesc de către Biroul permanent al fiecărei Camere a Parlamentului.

Art. 84. – Functionarul public parlamentar nemultumit de sanctiunea aplicată se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea ordinului ori dispozitiei de sanctionare, în conditiile legii.

Art. 85. – (1) Sanctiunile disciplinare se radiază de drept, după cum urmează:

a) în termen de 6 luni de la aplicare, sanctiunile disciplinare prevăzute la art. 80 lit. a) si b), dacă functionarul public parlamentar sanctionat cu una dintre aceste sanctiuni nu a săvârsit o altă abatere disciplinară în această perioadă;

b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sanctiunile prevăzute la art. 80 lit. c)–f), dacă functionarul public parlamentar sanctionat cu una dintre aceste sanctiuni nu a săvârsit o altă abatere disciplinară în această perioadă.

(2) Radierea sanctiunii disciplinare prevăzute la alin. (1) se constată prin act administrativ al secretarului general al Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz.

Art. 86. – Răspunderea contraventională a functionarului public parlamentar se angajează, potrivi legii, în cazul în care acesta a săvârsit o contraventie în timpul si în legătură cu exercitarea atributiilor de serviciu.

Art. 87. – Răspunderea civilă a functionarului public parlamentar se angajează pentru:

a) pagubele produse cu vinovătie patrimoniului Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz;

b) nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) daunele plătite de Camera Deputatilor sau Senat, după caz, în calitate de comitent, unor terte persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile.

Art. 88. – (1) Răspunderea functionarului public parlamentar pentru infractiunile săvârsite în timpul exercitării functiei în care este numit sau în legătură cu aceasta se stabileste potrivit legii penale.

(2) În cazul în care, în urma sesizării parchetului sau a organului de cercetare penală, s-a dispus începerea urmăririi penale, secretarul general va lua măsura suspendării functionarului public parlamentar din functia pe care o detine.

(3) Dacă parchetul dispune scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale în cazul prevăzut la alin. (2), precum si în cazul în care instanta judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din functie încetează, iar secretarul general al Camerei Deputatilor ori Senatului, după caz, este obligat să acorde salariul si celelalte drepturi cuvenite functionarului public parlamentar pe perioada suspendării.

 

CAPITOLUL VII

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 89. – (1) Persoanele care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt încadrate în structurile Parlamentului si desfăsoară activitătile prevăzute la art. 3 si la art. 5 alin. (2) se numesc, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu respectarea conditiilor prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a)–g), în functiile publice parlamentare prevăzute în anexa la prezenta lege, corespunzător functiilor detinute la această dată. Odată cu numirea, functionarii publici parlamentari depun jurământul de credintă, potrivit art. 15 alin. (5)–(7).

(2) Stabilirea functiei de conducere si a functiei de executie se face pentru fiecare salariat, avându-se în vedere nivelul studiilor, vechimea în specialitate, nivelul încadrării avute, fisa postului, fisa de evaluare pe anul anterior, precum si complexitatea si responsabilitatea functiei.

(3) În cazul în care persoana nu are vechimea minimă prevăzută de prezenta lege pentru acea functie, numirea se face în functia detinută la data intrării în vigoare a legii, la nivelul de salarizare avut.

(4) Prevederile alin. (1)–(3) se aplică în mod corespunzător si persoanelor care sunt încadrate în

structurile Parlamentului în care se desfăsoară activitătile prevăzute la art. 3 si la art. 5 alin. (2) si care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt detasate sau suspendate.

(5) De prevederile art. 39 si ale art. 71–73 beneficiază si personalul prevăzut la art. 5 alin. (3) din prezenta lege.

Art. 90. – (1) Până la adoptarea unui statut propriu, prevederile art. 42 si ale art. 71–73 din prezenta lege se aplică si functionarilor publici din cadrul Consiliului Legislativ – organ consultativ de specialitate al Parlamentului – si membrilor acestuia.

(2) Perioada în care persoanele prevăzute la alin. (1) desfăsoară activitate în cadrul Consiliului Legislativ constituie vechime în structurile Parlamentului.

Art. 91. – În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Regulamentul intern al personalului din structurile Camerei Deputatilor sau Senatului, după caz, va fi pus de acord cu prevederile prezentei legi.

Art. 92. – Prezenta lege se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul fnctionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, cu cele ale Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită a functionarilor publici, cu cele ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu orice alte dispozitii legale, în măsura în care nu contravin prezentei legi.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în conditiile art. 155 alin. (1), cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

MIRON TUDOR

PRESEDINTELE SENATULUI

MITREA NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 11 ianuarie 2006.

Nr. 7.

 

ANEXĂ

 

CLASIFICAREA

functiilor publice parlamentare, conditiile de studii si vechime

 

I. Functiile publice parlamentare de conducere din structurile de specialitate ale Parlamentului

 

Nr.

crt.

Functia

Nivelul

studiilor

Vechimea minimă

în functii

publice/structurile

Parlamentului

1.

Functii publice parlamentare corespunzătoare

categoriei înaltilor functionari publici

 

 

a)

secretar general

S

12 ani

b)

secretar general adjunct

S

12 ani

c)

sef departament, director general

S

10 ani

2.

Functii publice parlamentare de conducere

 

 

a)

director, director adjunct

S

8 ani

b)

sef serviciu, sef sectie

S

7 ani

c)

sef birou

S, SSD

6 ani

 

II. Functiile publice parlamentare de executie din structurile de specialitate ale Parlamentului

 

Nr.

crt.

Functia

Nivelul

studiilor

Vechimea minimă

în functii

publice/structurile

Parlamentului

– ani –

1.

Consilier parlamentar

S

7

2.

Expert parlamentar

S

4

3.

Consultant parlamentar

S

–

4.

Sef cabinet*)

S, SSD, PL, M

2

5.

Referent**)

SSD, PL, M

–

6.

Stenodactilograf

PL, M

–

 

*) Functia de sef cabinet se utilizează la cabinetele membrilor birourilor permanente, la comisiile permanente, la grupurile parlamentare, la secretarii generali si la secretarii generali adjuncti, precum si la departamente si la directiile generale, după caz.

**) Persoanele cu studii generale absolvite cu diplomă, care la data intrării în vigoare a prezentei legi desfăsoară activităti de natura functiei publice, potrivit prezentei legi, vor putea fi mentinute în functia publică parlamentară ca functionar public parlamentar.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind statutul functionarului public parlamentar

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind statutul functionarului public parlamentar si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 10 ianuarie 2006.

Nr. 10.

 

REPUBLICĂRI

 

REGULAMENTUL

Camerei Deputatilor*)

 

CAPITOLUL I

Organizarea Camerei Deputatilor

 

SECTIUNEA 1

Constituirea Camerei Deputatilor

 

Art. 1. – Camera Deputatilor nou-aleasă se întruneste în ziua si la ora stabilite prin actul de convocare emis de Presedintele României, în conformitate cu prevederile Constitutiei României, republicată.

Art. 2. – (1) Până la alegerea Biroului permanent lucrările Camerei Deputatilor sunt conduse de cel mai în vârstă deputat, în calitate de presedinte de vârstă, asistat de cei mai tineri 4 deputati, în calitate de secretari.

(2) Imposibilitatea exercitării atributiilor de către presedintele de vârstă sau de către unul ori mai multi secretari prevăzuti la alin. (1) atrage de drept înlocuirea acestora cu deputatul cel mai în vârstă sau, după caz, cu cei mai tineri deputati din rândul celor prezenti.

(3) În intervalul de timp prevăzut la alin. (1) nu pot avea loc dezbateri parlamentare, cu exceptia celor care privesc validarea mandatelor de deputat.

Art. 3. – (1) Pentru validarea mandatelor, Camera Deputatilor alege în prima sa sedintă o comisie compusă din 30 de deputati, care să reflecte configuratia politică a Camerei Deputatilor, asa cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.

(2) Comisia de validare functionează pe întreaga durată a mandatului Camerei Deputatilor.

Art. 4. – (1) Numărul deputatilor care vor fi desemnati în Comisia de validare de către fiecare grup parlamentar se stabileste în functie de proportia membrilor săi în numărul total al deputatilor.

(2) Propunerile pentru stabilirea numărului de deputati care revine fiecărui grup parlamentar se fac, în conditiile art. 12, de către liderii acestor grupuri si se transmit secretarilor Camerei Deputatilor.

(3) Presedintele de vârstă prezintă Camerei aceste propuneri în ordinea descrescătoare a numărului membrilor grupurilor parlamentare, iar plenul Camerei Deputatilor hotărăste asupra lor cu votul majoritătii deputatilor prezenti.

(4) Propunerile pentru componenta nominală a Comisiei de validare se fac de către grupurile parlamentare, în limita numărului de locuri aprobat.

(5) Componenta Comisiei de validare este aprobată cu votul majoritătii deputatilor prezenti.

Art. 5. – Comisia de validare îsi alege un presedinte, un vicepresedinte si un secretar, care alcătuiesc biroul comisiei, si se organizează în 9 grupe de lucru, compuse din câte 3 membri, cu respectarea proportiei prevăzute la art. 4 alin. (1).

Art. 6. – (1) Biroul Comisiei de validare repartizează grupelor de lucru dosarele referitoare la alegerea deputatilor, primite de la Biroul Electoral Central, cu exceptia celor privind membrii grupelor de lucru.

(2) Verificarea legalitătii alegerii deputatilor care compun grupele de lucru se face de către biroul Comisiei de validare.

(3) Biroul Comisiei de validare si grupele de lucru sunt obligate să prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputat, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptă cu votul majoritătii membrilor biroului sau al grupelor de lucru.

(4) După expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul Comisiei de validare.

(5) Comisia de validare verifică si se pronuntă în următoarele situatii:

a) asupra contestatiilor continute în dosarele primite de la Biroul Electoral Central, nesolutionate sau a căror solutionare s-a făcut cu încălcarea dispozitiilor legale referitoare la procedura de solutionare;

b) asupra îndeplinirii de către fiecare deputat a conditiilor de eligibilitate si a depunerii la dosar a tuturor documentelor cerute de legislatia în vigoare pentru validarea mandatelor.

Art. 7. – (1) Comisia de validare, în cel mult 4 zile de la constituirea sa, întocmeste un raport în care vor fi nominalizati deputatii pentru care se propune validarea, invalidarea sau, după caz, amânarea validării mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amânare.

(2) Comisia de validare propune validarea mandatelor deputatilor ale căror dosare sunt complete si se constată că alegerea respectivilor deputati a fost făcută în conformitate cu prevederile legale.

(3) Comisia de validare propune invalidarea alegerii unui deputat în cazul în care constată încălcarea prevederilor legale privind conditiile de eligibilitate si în cazul în care există o hotărâre judecătorească de condamnare, rămasă definitivă si irevocabilă, privind săvârsirea de către respectivul deputat a unor infractiuni legate de derularea procesului electoral.

(4) Amânarea validării mandatului unui deputat se propune de către Comisia de validare plenului Camerei Deputatilor, pentru o dată ulterioară, dacă nu s-au putut clarifica, în termenul prevăzut, toate aspectele legate de solutionarea unor contestatii si dacă deputatul în cauză nu a depus toate documentele cerute de legislatia în vigoare pentru validarea mandatului său. În termen de cel mult 10 zile de la clarificarea problemelor care au justificat amânarea, Comisia de validare va propune validarea sau invalidarea mandatului, după caz.

Art. 8. – Raportul este aprobat de către Comisia de validare cu votul majoritătii membrilor acesteia.

Art. 9. – (1) Camera Deputatilor se întruneste în sedintă, de drept, în a 5-a zi de la constituirea Comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.

(2) Raportul Comisiei de validare se prezintă de către presedintele acesteia plenului Camerei Deputatilor.

Art. 10. – (1) În cazul deputatilor pentru care nu există motive de invalidare potrivit art. 7 alin. (3), se întocmeste, pe circumscriptii electorale, o listă cu numele si prenumele acestora, asupra căreia Camera Deputatilor se pronuntă printr-un singur vot. În cazul deputatilor pentru care a fost propusă invalidarea mandatului, Camera Deputatilor dezbate si se pronuntă prin vot pentru fiecare caz în parte.

(2) Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majoritătii deputatilor.

Art. 11. – (1) Camera Deputatilor este legal constituită după validarea a două treimi din mandatele de deputati si după depunerea jurământului de către acestia.

(2) Deputatii care refuză depunerea jurământului sunt considerati invalidati. Refuzul depunerii jurământului se constată de către presedintele de sedintă.

*) Republicat în temeiul art. III din Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 34 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 26 octombrie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare.

Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 8 din 24 februarie 1994, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994, a mai fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 2 iunie 1995, nr. 53 din 14 martie 1996, nr. 51 din 31 ianuarie 2001 si nr. 1.030 din 8 noiembrie 2004.

Prezentul text republicat include modificările si completările aduse regulamentului după ultima republicare prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 32 din 22 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.094 din 24 noiembrie 2004, prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 39 din 22 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.248 din 23 decembrie 2004, precum si prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 34 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 26 octombrie 2005.

 

SECTIUNEA a 2-a

Grupurile parlamentare

 

Art. 12. – (1) Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputatilor. Ele se pot constitui din cel putin 10 deputati care au candidat în alegeri pe listele aceluiasi partid politic, ale aceleiasi formatiuni politice, aliante politice sau aliante electorale.

(2) Deputatii unui partid politic sau ai unei formatiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.

(3) Deputatii care au candidat pe listele unei aliante politice sau aliante electorale si fac parte din partide politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor politice din care fac parte.

(4) Deputatii partidelor politice, formatiunilor politice, aliantelor politice sau aliantelor electorale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum si deputatii independenti se pot reuni în grupuri parlamentare mixte ori se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. (1).

(5) Deputatii care reprezintă organizatiile cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, care au obtinut mandatul de deputat în conformitate cu art. 62 alin. (2) din Constitutia României, republicată, pot constitui un singur grup parlamentar.

Art. 13. – (1) Deputatii care nu au devenit membri ai unor grupuri parlamentare constituite la întrunirea Camerei Deputatilor, deputatii ale căror grupuri parlamentare s-au desfiintat, precum si deputatii deveniti independenti, prin demisie, prin excludere din partid, prin părăsirea unui grup parlamentar, dacă nu s-au constituit în grupuri parlamentare în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1)–(4), au următoarele drepturi:

a) să intervină la dezbaterile generale, respectiv la dezbaterea motiunilor, într-un interval de 20 de secunde, având posibilitatea să-si cumuleze aceste secunde pentru o singură interventie realizată printr-un reprezentant comun;

b) să delege un reprezentant comun, în calitate de observator fără drept de vot la lucrările Comitetului liderilor grupurilor parlamentare;

c) să participe la delegatiile în străinătate ale grupurilor de prietenie, ale comisiilor permanente sau pe bază de invitatii personale, cu acordul Biroului permanent.

(2) Deputatilor prevăzuti la alin. (1) li se vor pune la dispozitie pentru folosintă comună, de către secretarul general, pe baza deciziei Biroului permanent, o sală de sedintă, logistica adecvată, un autoturism si personal tehnic compus dintr-un sofer si o secretară.

Art. 14. – (1) În prima sa sedintă, fiecare grup parlamentar, după constituire, procedează la desemnarea conducerii proprii alcătuite din lider si, după caz, din unul sau mai multi vicelideri si un secretar.

(2) Liderul grupului parlamentar are următoarele atributii:

a) prezintă Camerei Deputatilor denumirea grupului parlamentar, componenta numerică, nominală si conducerea acestuia, precum si orice modificări care survin pe parcursul mandatului;

b) propune Camerei Deputatilor reprezentantii grupului parlamentar în Comisia de validare;

c) reprezintă grupul parlamentar si negociază în numele acestuia;

d) nominalizează reprezentantii grupului său parlamentar în comisiile permanente ale Camerei Deputatilor, în comisiile speciale sau de anchetă ale acesteia ori în comisiile comune ale Camerei Deputatilor si Senatului;

e) nominalizează reprezentantii grupului său parlamentar în institutiile sau autoritătile publice aflate în subordinea Parlamentului României, în grupurile de prietenie interparlamentare, în structuri parlamentare internationale la care România este parte;

f) face propuneri si prezintă candidatii grupului său parlamentar pentru functiile de conducere si pentru reprezentantii acestuia în diverse structuri ale Camerei Deputatilor, functii care îi revin de drept, conform ponderii grupului său parlamentar în configuratia politică initială a Camerei Deputatilor si negocierilor între liderii de grup;

g) solicită revocarea din functie sau înlocuirea reprezentantilor grupului său parlamentar din structurile Camerei Deputatilor;

h) participă la sedintele Biroului permanent al Camerei Deputatilor si la dezbaterile acestuia fără a avea drept de vot;

i) poate cere plenului Camerei Deputatilor: pauză pentru consultări, verificarea cvorumului, tinerea unor sedinte nepublice ale plenului, încheierea dezbaterilor în Camera Deputatilor;

j) informează membrii grupului său parlamentar asupra activitătilor Camerei Deputatilor si ale structurilor acesteia;

k) prezintă plenului Camerei Deputatilor reprezentantul grupului său parlamentar care participă la dezbaterile generale;

l) prezintă amendamentele grupului său parlamentar la proiectele de lege si propunerile legislative aflate în dezbaterea comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor;

m) propune retrimiterea la comisie a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative, în conditiile prezentului regulament;

n) propune plenului Camerei Deputatilor modalitatea de vot;

o) prezintă punctul de vedere al grupului său parlamentar cu privire la propunerea de ridicare a imunitătii parlamentare a unuia dintre membrii propriului grup;

p) îsi poate delega atributiile unuia dintre membrii conducerii grupului său parlamentar; în lipsa acestora se pot delega atributiile sale oricărui membru al grupului.

(3) Unul dintre viceliderii grupului parlamentar îl înlocuieste de drept pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie. În absenta atât a liderului grupului parlamentar, cât si a viceliderilor si a secretarului acestuia, grupul parlamentar decide desemnarea unui înlocuitor pe durata absentei acestora.

(4) Secretarul grupului parlamentar tine evidenta prezentei deputatilor grupului, asigură redactarea proceselor-verbale si îndeplineste orice alte atributii ce sunt stabilite de grupul parlamentar căruia îi apartine.

Art. 15. – În prima sedintă de constituire a Camerei Deputatilor, grupurile parlamentare sunt prezentate în ordinea mărimii acestora, rezultată în urma alegerilor.

Art. 16. – (1) Grupurile parlamentare, în functie de ponderea lor în Camera Deputatilor, au la dispozitie personal angajat pentru munca de secretariat si de specialitate, logistica necesară în vederea desfăsurării activitătii si autoturisme, potrivit hotărârii Biroului permanent.

(2) Numirea si schimbarea din functie a personalului angajat se fac la propunerea liderului grupului parlamentar respectiv, în conditiile legii. În conditiile în care un angajat care lucrează pentru grupul parlamentar nu mai este agreat de către parlamentarii acelui grup sau dacă acel grup parlamentar se desfiintează, angajatul sau angajatii acelui grup parlamentar vor fi transferati pe functii echivalente, prin grija secretarului general al Camerei Deputatilor.

Art. 17. – Presedintele Camerei Deputatilor împreună cu liderii grupurilor parlamentare repartizează, la începutul primei sesiuni a legislaturii, locurile în sala de sedinte pentru fiecare grup parlamentar.

Art. 18. – Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obtinut mandate în urma alegerilor este interzisă.

Art. 19. – (1) Orice modificare intervenită în componenta unui grup parlamentar se aduce la cunostintă presedintelui Camerei Deputatilor sub semnătura liderului grupului si, după caz, a deputatului care îsi schimbă apartenenta la grupul parlamentar.

(2) Presedintele Camerei Deputatilor informează deputatii, în sedintă publică, asupra modificărilor intervenite în componenta grupurilor parlamentare.

(3) Orice deputat are dreptul să aducă la cunostintă plenului Camerei Deputatilor orice modificare privind apartenenta sa la un grup parlamentar.

 

SECTIUNEA a 3-a

Alegerea presedintelui Camerei Deputatilor si a celorlalti membri ai Biroului permanent

 

Art. 20. – (1) După constituirea legală a Camerei Deputatilor se aleg presedintele Camerei Deputatilor si apoi ceilalti membri ai Biroului permanent al acesteia.

(2) Presedintele Camerei Deputatilor face parte din Biroul permanent al Camerei Deputatilor si este presedintele acestuia.

Din Biroul permanent al Camerei Deputatilor mai fac parte 4 vicepresedinti, 4 secretari si 4 chestori.

(3) Biroul permanent al Camerei Deputatilor este format în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuratia politică a Camerei Deputatilor, asa cum rezultă din constituirea initială a grupurilor parlamentare.

(4) Calitatea de presedinte al Camerei Deputatilor sau cea de membru al Biroului permanent încetează în urma demisiei, a revocării sau a pierderii calitătii de deputat.

Art. 21. – (1) Presedintele Camerei Deputatilor este ales pe durata mandatului Camerei, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise, în ordine alfabetică, numele si prenumele tuturor candidatilor propusi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singură propunere.

(2) Este declarat ales presedinte al Camerei Deputatilor candidatul care a întrunit votul majoritătii deputatilor.

(3) Dacă nici un candidat nu a întrunit, după două tururi, votul majoritătii deputatilor, se organizează noi tururi de scrutin, în urma cărora va fi declarat presedinte al Camerei Deputatilor candidatul care a obtinut majoritatea voturilor deputatilor prezenti, în conditiile întrunirii cvorumului prevăzut la art. 67 din Constitutia României, republicată.

Art. 22. – Odată cu alegerea presedintelui Camerei Deputatilor, activitatea presedintelui de vârstă ales conform art. 2 încetează de drept.

Art. 23. – (1) Alegerea vicepresedintilor, a secretarilor si a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora potrivit configuratiei politice initiale a Camerei Deputatilor si negocierii liderilor grupurilor parlamentare.

(2) În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputatilor aprobă numărul de locuri din Biroul permanent, negociat de liderii grupurilor parlamentare, asa cum revin, pe functii, grupurilor parlamentare constituite potrivit configuratiei politice initiale a Camerei Deputatilor.

(3) Propunerile nominale pentru functiile prevăzute la alin. (1) se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit alin. (2). Lista candidatilor propusi pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputatilor si se aprobă cu majoritatea voturilor deputatilor. Dacă nu se realizează această majoritate, se organizează un nou tur de scrutin, în care lista este aprobată cu majoritatea voturilor deputatilor prezenti. Votul este secret si se exprimă prin bile.

Art. 24. – Vicepresedintii, secretarii si chestorii Camerei Deputatilor sunt alesi la începutul fiecărei sesiuni ordinare, la propunerea grupurilor parlamentare cărora le-au fost repartizate locurile respective, în conformitate cu prevederile art. 23.

Art. 25. – Presedintele Camerei Deputatilor si orice alt membru al Biroului permanent pot fi revocati înainte de expirarea mandatului, cu votul majoritătii deputatilor. Votul este secret si se exprimă prin buletine de vot în cazul presedintelui Camerei Deputatilor si prin bile în cazul celorlalti membri ai Biroului permanent. Propunerea de revocare se face în scris si este însotită de semnăturile initiatorilor.

Art. 26. – (1)*) Revocarea din functie a presedintelui Camerei Deputatilor poate fi propusă, când se schimbă majoritatea politică din Camera Deputatilor, de către majoritatea deputatilor.

(2)*) Revocarea din functie a presedintelui Camerei Deputatilor poate fi propusă si la cererea a minimum o treime din numărul total al deputatilor, în una dintre următoarele situatii:

a) încalcă prevederile Constitutiei României;

b) încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputatilor sau ale Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

(3) Revocarea presedintelui Camerei Deputatilor poate fi cerută de grupul parlamentar care l-a propus.

(4)*) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care verifică, din punct de vedere formal, îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1), (2), (3) si (7), după caz, urmând ca acesta să introducă în proiectul ordinii de zi a următoarei sedinte de plen propunerea de revocare. Dezbaterea asupra propunerii de revocare se va realiza cu respectarea prevederilor art. 227. Dezbaterea se realizează pe baza unui aviz consultativ al Comisiei juridice, de disciplină si imunităti, în legătură cu situatiile prevăzute la alin. (2) lit. a) si b).

*) Declarat neconstitutional prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; si-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

(5) Presedintele Camerei Deputatilor căruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce sedinta Biroului permanent sau cea a plenului în care se discută revocarea sa. El va fi înlocuit prin votul Biroului permanent de unul dintre vicepresedinti.

(6) Dacă propunerea de revocare este aprobată de plenul Camerei, se organizează alegerea unui nou presedinte, în conformitate cu prevederile art. 21.

(7)*) În cazul în care este revocat presedintele Camerei Deputatilor, la cererea majoritătii politice nou-formate, din rândul căreia a fost ales noul presedinte, aceasta va ceda o functie de vicepresedinte pentru tot restul legislaturii grupului parlamentar care a detinut functia de presedinte al Camerei Deputatilor, pentru a se respecta configuratia politică, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3). Functia de vicepresedinte, care este cedată, va fi stabilită prin renegociere în interiorul majoritătii politice respective si va fi precizată în cererea de revocare înaintată Biroului permanent. În cazul în care noul presedinte ales apartine unui grup parlamentar din cadrul majoritătii politice care a propus revocarea, respectarea configuratei politice se realizează prin renegociere în cadrul acestei majorităti.

Art. 27. – (1) Revocarea din functie a oricăruia dintre ceilalti membri ai Biroului permanent poate fi solicitată de grupul parlamentar care l-a propus.

(2)*) Revocarea din functie a oricăruia dintre ceilalti membri ai Biroului permanent poate fi propusă si la cererea a minimum o treime din numărul total al deputatilor, în una dintre următoarele situatii:

a) încalcă prevederile Constitutiei României;

b) încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputatilor sau ale Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

(3) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care verifică, din punct de vedere formal, îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) sau (2)*), după caz, urmând ca acesta să introducă în proiectul ordinii de zi a următoarei sedinte de plen propunerea de revocare. Dezbaterea asupra propunerii de revocare se va realiza cu respectarea prevederilor art. 227.

Dezbaterea se realizează pe baza unui aviz consultativ al Comisiei juridice, de disciplină si imunităti, în legătură cu situatiile prevăzute la alin. (2)*) lit. a) si b).

(4) Membrii Biroului permanent al Camerei Deputatilor cărora li s-a cerut revocarea nu pot conduce sau, după caz, nu pot participa la conducerea lucrărilor Biroului permanent sau a sedintei în plen a Camerei Deputatilor în care se discută revocarea lor; ei vor fi înlocuiti, prin votul Biroului permanent, de unul dintre membrii Biroului permanent care îndeplineste conditiile regulamentare, dar pot fi prezenti în calitate de parte interesată.

(5) Dacă propunerea de revocare este aprobată de plenul Camerei Deputatilor, se organizează alegerea unui nou membru al Biroului permanent al Camerei Deputatilor, cu respectarea configuratiei politice initiale a Camerei, în conformitate cu prevederile art. 23.

(6) Dacă un grup parlamentar din Camera Deputatilor s-a desfiintat, functiile aferente acelui grup parlamentar se redistribuie celorlalte grupuri parlamentare rămase, în mod proportional.

Art. 28. – (1) Functia de presedinte al Camerei Deputatilor, devenită vacantă în timpul legislaturii din alte motive decât revocarea, se ocupă cu respectarea dispozitiilor art. 20 alin. (3) si ale art. 21.

(2) Functiile din Biroul permanent devenite vacante în timpul sesiunii din alte motive decât revocarea se ocupă la propunerea grupului parlamentar căruia i-a fost repartizată functia respectivă, în conditiile prevăzute la art. 23.

Art. 29. – Odată cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnati în conditiile art. 2 alin. (1) încetează.

Art. 30. – Hotărârile prevăzute la art. 1–29 se adoptă prin vot deschis, în afară de cazurile în care se prevede altfel.

 

SECTIUNEA a 4-a

Biroul permanent al Camerei Deputatilor si Comitetul liderilor grupurilor parlamentare

 

Art. 31. – (1) Biroul permanent al Camerei Deputatilor are următoarele atributii:

a) propune Camerei data începerii si data încheierii sesiunilor parlamentare;

b) solicită presedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;

c) supune aprobării Camerei Deputatilor regulamentul acesteia, precum si propunerile de modificare;

d) prezintă Camerei Deputatilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia si contul de încheiere a exercitiului bugetar. Proiectul de buget se distribuie către deputati împreună cu nota de fundamentare si anexele acestuia, cu cel putin 7 zile înainte de data supunerii spre aprobare plenului Camerei;

e) pregăteste si asigură desfăsurarea în bune conditii a lucrărilor Camerei Deputatilor;

f) primeste sub formă electronică si asigură difuzarea pe site-ul Camerei Deputatilor a proiectelor de legi, propunerilor legislative, proiectelor de hotărâri ale Camerei Deputatilor, amendamentelor primite de la Guvern si rapoartelor comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la Secretariatul general al Camerei Deputatilor. Documentele mentionate pot fi transmise si pe suport hârtie, la solicitarea scrisă a deputatilor, formulată la începutul fiecărei sesiuni;

g) hotărăste, în cazul initiativelor legislative, retinerea lor spre dezbatere si adoptare ca primă Cameră sesizată sau trimiterea la Senat a celor pentru care Camera Deputatilor este Cameră decizională;

h) difuzează la casetele deputatilor programul de lucru, ordinea de zi, informarea cu privire la initiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputatilor, proiectele de hotărâri ale Camerei Deputatilor, legile adoptate cu privire la care deputatii pot sesiza Curtea Constitutională, precum si alte documente care nu sunt mentionate la lit. f);

i) întocmeste proiectul ordinii de zi a sedintelor Camerei Deputatilor si al programului de lucru al acesteia, pe care le transmite Comitetului liderilor grupurilor parlamentare spre dezbatere si aprobare;

j) rezolvă orice sesizare privind situatia de incompatibilitate, vacantare, blocaj, obstructionare sau comportament abuziv din partea biroului comisiei sau a unui grup de deputati al unei comisii permanente, nerezolvată de comisia respectivă;

k) organizează relatiile Camerei cu parlamentele altor state si cu organizatiile parlamentare pe baza consultării, în functie de natura actiunilor avute în vedere, a Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politică externă si a altor comisii permanente, informând Camera Deputatilor asupra măsurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenta nominală a delegatiilor;

l) supune spre aprobare Camerei Deputatilor componenta delegatiilor permanente la organizatiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultării grupurilor parlamentare si cu respectarea configuratiei politice initiale a Camerei;

m) avizează si supune aprobării plenului Camerei structura organizatorică, statul de functii si regulamentul serviciilor Camerei Deputatilor;

n) conduce si controlează serviciile Camerei Deputatilor;

o) aprobă regulamentul privind paza si accesul persoanelor în sediul Camerei Deputatilor;

p) propune Camerei Deputatilor numirea secretarului general si a secretarului general adjunct;

*) Declarat neconstitutional prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; si-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

r) îndeplineste orice alte atributii prevăzute de prezentul regulament, alte dispozitii legale sau însărcinări date de Camera Deputatilor.

(2) La lucrările Biroului permanent participă reprezentantul Guvernului pentru relatia cu Parlamentul, liderii grupurilor parlamentare constituite în Cameră, iar la lucrările care vizează activitătile comisiilor participă presedintii comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor.

(3) Dezbaterile din Biroul permanent se consemnează în stenograme si se introduc pe site-ul Camerei Deputatilor, cu exceptia celor declarate confidentiale.

(4) Deputatii pot consulta stenogramele sau pot obtine o copie de pe acestea, cu exceptia celor declarate confidentiale de către Biroul permanent, care pot fi numai consultate.

Art. 32. – Biroul permanent se convoacă la cererea presedintelui Camerei Deputatilor sau la cererea a cel putin 4 membri ai săi.

Art. 33. – Presedintele Camerei Deputatilor are următoarele atributii:

a) convoacă deputatii în sesiuni ordinare sau extraordinare, conform prevederilor prezentului regulament;

b) conduce lucrările plenului Camerei Deputatilor, asistat obligatoriu de 2 secretari, si asigură mentinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum si respectarea prevederilor prezentului regulament;

c) acordă cuvântul, moderează discutiile, sintetizează problemele puse în dezbatere, stabileste ordinea votării, precizează semnificatia votului si anuntă rezultatul acestuia;

d) conduce lucrările sedintelor Biroului permanent;

e) sesizează Curtea Constitutională în conditiile prevăzute la art. 146 lit. a), b), c) si e) din Constitutia României, republicată;

f) asigură trimiterea de îndată la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de legi adoptate sau respinse de Camera Deputatilor ori, după caz, Presedintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele legale;

g) reprezintă Camera Deputatilor în relatiile interne si externe;

h) prezintă rapoarte justificative, anual, în fata plenului asupra utilizării fondului presedintelui;

i) îndeplineste orice alte atributii prevăzute de prezentul regulament, precum si însărcinările date de plenul Camerei Deputatilor.

Art. 34. – Vicepresedintii îndeplinesc, prin rotatie, atributiile presedintelui, la cererea sa sau în caz de indisponibilitate a acestuia, precum si alte sarcini încredintate de Biroul permanent.

Art. 35. – Secretarii întocmesc lista înscrierilor la cuvânt, pe baza solicitărilor, în ordinea în care acestea au fost făcute; prezintă propunerile, amendamentele si orice alte comunicări adresate plenului Camerei Deputatilor, efectuează apelul nominal, consemnează rezultatul votului, tin evidenta hotărârilor adoptate, veghează la întocmirea stenogramelor sedintelor plenului Camerei Deputatilor, îl asistă pe presedintele Camerei Deputatilor în realizarea atributiilor ce îi revin si îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent.

Art. 36. – (1) Chestorii verifică modul de gestionare a patrimoniului, functionarea si calitatea serviciilor Camerei Deputatilor si fac propuneri corespunzătoare Biroului permanent.

Acestia exercită controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintă Biroului permanent proiectul de buget al Camerei Deputatilor si contul de încheiere a exercitiului bugetar anual, asigură mentinerea ordinii în sediul Camerei Deputatilor si îndeplinesc alte atributii, în conformitate cu dispozitiile presedintelui acesteia sau ale Biroului permanent.

(2) În exercitarea atributiilor de control financiar-contabil chestorii sunt sprijiniti de un corp de control compus din 2 experti contabili si sunt subordonati numai plenului Camerei Deputatilor.

(3) La sfârsitul fiecărei sesiuni parlamentare chestorii prezintă plenului Camerei Deputatilor un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate.

Art. 37. – Comitetul liderilor grupurilor parlamentare este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare constituite conform configuratiei politice initiale si are următoarele atributii:

a) aprobă ordinea de zi a sedintelor Camerei Deputatilor si programul de lucru al acesteia, precum si modificările sau completările aduse ordinii de zi ori programului de lucru;

b) propune plenului Camerei Deputatilor modul de organizare a dezbaterilor în plenul Camerei Deputatilor prin alocarea pentru fiecare grup parlamentar, în functie de ponderea sa în numărul total al deputatilor, a timpului afectat pentru luările de cuvânt în sedinta plenară a Camerei Deputatilor; alocarea timpului afectat dezbaterilor este obligatorie la dezbaterile politice si facultativă la dezbaterile generale asupra unui proiect de lege sau asupra unei propuneri legislative;

c) poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăsit.

Art. 38. – (1) Comitetul liderilor grupurilor parlamentare hotărăste cu majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent. Ponderea este dată de proportia grupului parlamentar reprezentat de lider în numărul total al deputatilor, conform configuratiei politice initiale.

(2) La lucrările Comitetului liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputatilor participă, fără drept de vot, presedintele Camerei Deputatilor si, dacă este cazul, reprezentantul Guvernului României sau presedintele comisiei parlamentare care a depăsit termenul de depunere a raportului.

(3) Comitetul liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputatilor se întruneste săptămânal, de regulă miercurea si ori de câte ori este nevoie, la cererea unui lider de grup parlamentar, a presedintelui Camerei Deputatilor sau a Biroului permanent al Camerei Deputatilor.

(4) Comitetul liderilor grupurilor parlamentare se întruneste si lucrează în mod regulamentar în prezenta a mai mult de jumătate din numărul liderilor grupurilor parlamentare, care reprezintă majoritatea deputatilor, fiind prezidat de presedintele Camerei Deputatilor.

 

SECTIUNEA a 5-a

Comisiile Camerei Deputatilor

 

1. Dispozitii comune

Art. 39. – Comisiile Camerei Deputatilor sunt organisme de lucru ale acesteia, înfiintate cu scopul de a îndeplini atributiile prevăzute de lege si de prezentul regulament. Comisiile Camerei Deputatilor pregătesc documentele de lucru pentru lucrările în plen ale acesteia si exercită controlul parlamentar.

Art. 40. – (1) Camera Deputatilor constituie comisii permanente si poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale.

(2) Camera Deputatilor constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul.

(3) Comisiile permanente ale Camerei Deputatilor sunt formate dintr-un număr de 11–33 de deputati, cu exceptia Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar din Camera Deputatilor. Numărul membrilor comisiilor permanente se stabileste, pentru fiecare caz în parte, de plenul Camerei Deputatilor, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputatilor. Obiectivele, numărul membrilor, componenta nominală si conducerea comisiilor de anchetă sau speciale ale Camerei Deputatilor se aprobă de plenul acesteia odată cu constituirea acestora.

(4) Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singură comisie permanentă, cu exceptia membrilor Comisiei pentru regulament, Comisiei pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor si ai Comisiei pentru egalitatea de sanse pentru femei si bărbati, care pot face parte si din altă comisie permanentă. Pe durata mandatului, membrii Biroului permanent pot opta pentru una dintre comisiile permanente.

Art. 41. – (1) Alcătuirea comisiilor Camerei Deputatilor se face cu respectarea configuratiei politice initiale a acesteia.

(2) Pentru fiecare comisie numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar sau deputatilor independenti se aprobă prin hotărâre a Camerei Deputatilor, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.

Art. 42. – Propunerile de membri ai comisiilor Camerei Deputatilor se vor face de grupurile parlamentare, în limita locurilor aprobate de plenul Camerei Deputatilor, potrivit prevederilor prezentului regulament, în termenul stabilit de Biroul permanent al Camerei Deputatilor.

Art. 43. – (1) Numărul membrilor fiecărei comisii a Camerei Deputatilor este stabilit, prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuratiei politice initiale a Camerei Deputatilor.

(2) În cazul în care nu există dezacord asupra numărului membrilor în comisiile Camerei Deputatilor potrivit alin. (1), plenul Camerei Deputatilor va aproba, prin hotărâre, componenta numerică si nominală a comisiilor acesteia cu votul deschis al majoritătii deputatilor prezenti.

Art. 44. – Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componentei uneia sau a mai multor comisii, Biroul permanent supune spre aprobare si Camera Deputatilor hotărăste, cu votul majoritătii membrilor prezenti, asupra candidaturilor sustinute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuratia politică initială a Camerei.

Art. 45. – (1) În prima lor sedintă, convocată de Biroul permanent al Camerei Deputatilor, comisiile permanente îsi aleg birourile, compuse din câte un presedinte, 2 vicepresedinti si 2 secretari, cu exceptia Comisiei pentru regulament, al cărei birou este compus din presedinte, un vicepresedinte si 2 secretari. Functiile din biroul Comisiei pentru regulament sunt ocupate în ordinea mărimii grupurilor parlamentare.

(2) Componenta biroului comisiei se stabileste prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuratia politică initială a Camerei, asa cum rezultă din constituirea initială a grupurilor parlamentare.

(3) Propunerile nominale pentru functiile prevăzute la alin. (1) se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în cadrul numărului de locuri stabilit potrivit alin. (2).

(4) Lista candidatilor pentru biroul comisiei se supune în întregime votului membrilor acesteia si se aprobă cu majoritatea voturilor deputatilor prezenti.

(5)*) Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotărăste cu votul majoritătii deputatilor din comisie, la solicitarea grupului parlamentar care l-a propus sau a mai mult de jumătate din numărul membrilor comisiei.

Art. 46. – Biroul fiecărei comisii a Camerei Deputatilor:

a) propune ordinea de zi a sedintelor, prezentând comisiei lista cuprinzând toate initiativele legislative si celelalte probleme

de competenta acesteia;

b) propune proiectul regulamentului de functionare a comisiei si orice modificare a acestuia;

c) propune sarcinile ce revin deputatilor din comisie;

d) adoptă hotărâri în chestiuni care interesează bunul mers al activitătii comisiei, stabileste atributiile personalului tehnic de specialitate al comisiei si controlează îndeplinirea acestora;

e) constituie, cu aprobarea comisiei, dacă este necesar, subcomisii, desemnându-le misiunea, componenta si conducerea;

f) invită să ia parte la lucrările comisiei reprezentanti ai societătii civile, ai asociatiilor patronale, profesionale sau sindicale, ai administratiei publice centrale ori locale, precum si ai altor persoane juridice, precum si persoane fizice, la solicitarea membrilor comisiei, a Guvernului si a persoanelor interesate; g) organizează, la propunerea membrilor comisiei, sedinte de consultări cu reprezentanti ai societătii civile, ai asociatiilor patronale si profesionale, ai sindicatelor, ai administratiei publice centrale sau/si locale;

h) aprobă prezenta persoanelor interesate să ia parte la lucrările comisiei în conditiile prevăzute la art. 140 alin. (1) teza a II-a.

Art. 47. – Presedintele comisiei:

a) conduce sedintele comisiei;

b) poate propune ca la lucrările comisiei, în scopul realizării lor în bune conditii, să ia parte si alte persoane;

c) convoacă biroul comisiei pentru a stabili modalitătile de îndeplinire a activitătilor reglementate la art. 46;

d) asigură reprezentarea comisiei în raporturile cu Guvernul României, cu Biroul permanent al Camerei si cu celelalte comisii ale Camerei Deputatilor si ale Senatului;

e) îndeplineste alte atributii cerute de desfăsurarea în bune conditii a lucrărilor comisiei prevăzute în prezentul regulament, în Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, precum si în regulamentul comisiei;

f) solicită Biroului permanent al Camerei Deputatilor, pentru activitatea comisiei si a membrilor acesteia, personal de secretariat si de specialitate, logistica necesară în vederea desfăsurării activitătii comisiei, autoturisme, în mod similar cu liderul de grup.

Art. 48. – Vicepresedintii comisiilor îndeplinesc, pe rând, atributiile presedintelui, în absenta sau potrivit delegării date de către acesta.

Art. 49. – Secretarii comisiilor:

a) tin evidenta prezentei membrilor comisiei la sedintele acesteia;

b) asigură redactarea tuturor actelor comisiei;

c) numără voturile exprimate în sedintele comisiei;

d) urmăresc întocmirea proceselor-verbale, realizarea stenogramelor sau înregistrarea sedintelor comisiei, după caz;

e) urmăresc buna functionare a dotărilor comisiei, precum si activitatea personalului;

f) îndeplinesc orice alte activităti necesare bunului mers al activitătii comisiei, ca urmare a dispozitiilor biroului sau ale presedintelui acesteia.

Art. 50. – Înainte de aprobarea ordinii de zi presedintele de sedintă este obligat să supună votului toate propunerile de modificare sau de completare a ordinii de zi.

Art. 51. – (1) Convocarea sedintelor comisiei se face cu cel putin 24 de ore înainte de către presedintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepresedinte care îl înlocuieste.

(2) Participarea deputatilor la sedintele comisiilor este obligatorie.

(3) Pentru ca sedintele comisiei să se desfăsoare în mod regulamentar este necesară prezenta majoritătii membrilor.

(4) Hotărârile comisiilor Camerei Deputatilor se adoptă cu votul majoritătii membrilor prezenti.

(5) În caz de absentă nejustificată de la lucrările comisiei, deputatului i se retine din indemnizatia lunară, pentru fiecare zi de absentă, o sumă de bani ce reprezintă a 21-a parte din indemnizatia lunară, la care se adaugă diurna de deplasare.

(6) Deputatul care absentează de la lucrările comisiei poate fi înlocuit de un alt deputat din acelasi grup, pe baza împuternicirii semnate de liderul grupului parlamentar.

Art. 52. – (1) Sedintele comisiilor parlamentare pot avea loc în acelasi timp cu cele ale plenului Camerei Deputatilor, pe baza aprobării date de Biroul permanent, la solicitarea presedintelui de comisie.

(2) Sedintele comisiilor parlamentare nu pot avea loc concomitent cu sedinta plenului dedicată votului final, potrivit ordinii de zi. De asemenea, lucrările comisiei se suspendă de drept în cazul în care presedintele de sedintă al Camerei Deputatilor solicită prezenta deputatilor la lucrările în plen.

*) Teza finală a acestui text a fost declarată neconstitutională prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; si-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

(3) Activitatea comisiilor permanente ale Camerei Deputatilor se desfăsoară, de regulă, la sediul Parlamentului. În cazuri exceptionale si cu aprobarea prealabilă a Biroului permanent, activitatea comisiilor se poate desfăsura în afara sediului Parlamentului.

Art. 53. – Sedintele comisiilor Camerei Deputatilor sunt publice, cu exceptia cazurilor în care plenul acestora prevede altfel. Lucrările comisiilor Camerei Deputatilor pot fi transmise pe reteaua internă de televiziune a Camerei Deputatilor si la posturile de radio si televiziune.

Art. 54. – (1) Ministrii au acces la lucrările comisiilor. Dacă li se solicită participarea, prezenta lor devine obligatorie. Guvernul trebuie înstiintat, prin presedintele comisiei, cu cel putin 24 de ore înainte, cu privire la data, ora si locul desfăsurării sedintelor comisiilor.

(2) O dată pe sesiune ministrii prezintă un raport de activitate si strategia ministerului în fata comisiei de resort a Camerei Deputatilor.

Art. 55. – (1) La sedintele comisiilor vor fi invitati să participe deputatii si senatorii care au făcut propuneri, care stau la baza lucrărilor acestora, cum ar fi autori de propuneri legislative, de amendamente etc., precum si, la cererea presedintelui comisiei, specialisti ai Consiliului Legislativ.

(2) Comisiile pot invita să participe la lucrări persoane interesate, reprezentanti ai unor organizatii neguvernamentale si specialisti din partea unor autorităti publice sau a altor institutii specializate. Reprezentantii organizatiilor neguvernamentale si specialistii invitati pot să îsi prezinte opiniile cu privire la problemele discutate în comisie sau pot înmâna presedintelui comisiei documentatii ce vizează tematica pusă în discutie.

(3) Numai deputatii care sunt membri ai comisiei permanente sau înlocuitorii împuterniciti au drept de vot la lucrările comisiei.

(4) Comisia poate hotărî, la propunerea biroului comisiei, a presedintelui sau a unui deputat, limitarea duratei luărilor de cuvânt. Deputatii, senatorii si invitatii sunt obligati să se refere exclusiv la chestiunea supusă dezbaterii. În caz contrar presedintele poate retrage cuvântul. Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de presedinte.

Art. 56. – (1) La începerea dezbaterii unui punct aflat pe ordinea de zi, comisia desemnează, la propunerea presedintelui sau a unui alt membru, unul ori mai multi raportori dintre membrii săi.

(2) Raportorul va participa la redactarea raportului sau a avizului comisiei, care va fi supus aprobării acesteia, si poate sustine raportul în plenul Camerei.

(3) Rapoartele si avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângă opinia majoritătii membrilor comisiei, atât amendamentele admise, cât si părerea contrară motivată a celorlalti deputati din comisie si amendamentele respinse.

Art. 57. – (1) Votul în comisie este, de regulă, deschis.

(2) În anumite situatii, hotărâte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge si la vot secret.

Art. 58. – (1) Cu privire la desfăsurarea sedintelor comisiilor se încheie procese-verbale si se pot realiza stenograme sau înregistrări, care pot fi consultate de deputati.

(2) La sfârsitul fiecărei sedinte, prin grija biroului comisiei se redactează sinteza lucrărilor si un comunicat de presă.

(3) Sinteza lucrărilor fiecărei comisii se publică săptămânal în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbătute, rezultatul votului asupra articolelor si proiectelor de legi, numele si prenumele celor prezenti si ale celor absenti.

2. Comisiile permanente ale Camerei Deputatilor

Art. 59. – Comisiile permanente se aleg pe întreaga durată a legislaturii. Denumirile si domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt următoarele:

1. Comisia pentru politică economică, reformă si privatizare

– restructurarea economiei la nivel macroeconomic si la nivel sectorial; programe de reconstructie si dezvoltare; prognoză economică; mijloace si institutii specifice ale economiei de piată; problemele preturilor si concurentei; libera initiativă; privatizarea; activitatea economică a Autoritătii pentru Valorificarea Activelor Statului si a societătilor de investitii financiare, a regiilor autonome si a societătilor comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul si exportul de capital;

– alte probleme privind strategia dezvoltării economice si politica reformei.

2. Comisia pentru buget, finante si bănci

– bugetul de stat si executia bugetară; bugetul asigurărilor sociale de stat si executia acestuia; politica financiară; sistemul de impozite si taxe, asigurări si reasigurări; echilibrul monetar, circulatia bănească, credite si sisteme de credite, dobânzi, scont; bursa de valori si efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investitii realizate din credite bugetare.

3. Comisia pentru industrii si servicii

– industria si ramurile ei; transporturi, comert (interior si exterior), turism; protectia consumatorilor; strategii de dezvoltare a industriilor si a serviciilor; asigurarea resurselor de materii prime si energie pentru economia natională; dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii în industrie si în servicii; probleme specifice ale privatizării în industrie si servicii, ale dezvoltării sectorului privat în aceste ramuri; bursele de mărfuri industriale si servicii; strategii de investitii; calitatea produselor industriale si a serviciilor; standarde si mărci; protectia investitiilor si a mărcilor; progresul tehnic si dezvoltarea tehnologică; eficienta si capacitatea concurentială a produselor si serviciilor pe piata internă si externă.

4. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară si servicii specifice

– programe în domeniul agriculturii, horticulturii, zootehniei, pisciculturii, silviculturii, fondului cinegetic; probleme specifice ale privatizării în agricultură; libera initiativă, forme de proprietate, de asociere, creditare, arendare; gospodărirea fondului funciar; activitatea societătilor si regiilor cu capital de stat sau mixt din agricultură, silvicultură si alimentatie; servicii pentru agricultură, îmbunătătiri funciare, industrie alimentară si silvicultură.

5. Comisia pentru drepturile omului, culte si problemele minoritătilor nationale

– drepturile omului si ale cetăteanului; problemele minoritătilor; libertatea de constiintă; problemele cultelor religioase; libertatea de exprimare prin alte mijloace decât prin cele de informare în masă.

6. Comisia pentru administratie publică, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic

– autonomia locală; reforme administrative; organizarea administrativ-teritorială; statutul functionarului public; sisteme urbane; retele urbane si rurale; finantele publice locale; sisteme ecologice si echilibru ecologic; calitatea aerului, apei, solului; protectia florei, faunei si asezărilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul si eliminarea emisiilor poluante; gospodărirea apelor; amenajarea teritoriului; constructii.

7. Comisia pentru muncă si protectie socială

– raporturile individuale de muncă (contractul individual de muncă, timpul de lucru, concediile, protectia muncii, sistemul de salarizare, jurisdictia muncii, statutul juridic al femeii salariate); raporturile colective de muncă (negocierea colectivă, contractul colectiv de muncă, jurisdictia conflictelor colective de muncă);

statutul juridic al sindicatelor si al organizatiilor patronale; sistemul asigurărilor sociale (pensii, indemnizatii, ajutor de somaj, alocatie de stat); asistenta socială (ajutoare materiale, gratuităti); ajutoare materiale pentru persoane defavorizate: bătrâni, persoane cu handicap, minori si altele; problematica ocupării fortei de muncă.

8. Comisia pentru sănătate si familie

– ocrotirea sănătătii populatiei; asistentă sanitară; forme de organizare a retelei sanitare; problemele sociale ale familiei, mamei si copilului, bătrânilor si persoanelor cu dizabilităti; probleme demografice.

9. Comisia pentru învătământ, stiintă, tineret si sport

– învătământul de toate formele si gradele; cercetarea stiintifică; activitatea sportivă; problemele tineretului; protectia proprietătii intelectuale.

10. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă

– institutii de artă si cultură; protectia patrimoniului cultural national; activitatea presei si a celorlalte mijloace de informare în masă.

11. Comisia juridică, de disciplină si imunităti

– constitutionalitatea proiectelor de legi si a propunerilor legislative; reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contraventional, procedură civilă, penală, administrativă, organizarea judecătorească; alte reglementări cu caracter precumpănitor juridic; probleme de disciplină parlamentară, incompatibilităti si imunităti.

12. Comisia pentru apărare, ordine publică si sigurantă natională

– probleme privind apărarea, ordinea publică si siguranta natională.

13. Comisia pentru politică externă

– probleme si programe de politică externă a României; dialogul bilateral cu comisiile similare ale parlamentelor altor state si ale organismelor parlamentare internationale; avizarea tratatelor, conventiilor si altor instrumente internationale la care aderă România; audierea persoanelor propuse să fie numite în functia de ambasador al României în străinătate, în urma căreia dă un aviz consultativ.

14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, coruptiei si pentru petitii

– examinarea petitiilor primite si cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petitii; efectuarea unei anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care Camera Deputatilor dispune aceasta ca urmare a prezentării, potrivit regulamentuui, a unei cereri în fata plenului Camerei Deputatilor.

15. Comisia pentru regulament

– interpretarea regulamentului, monitorizarea si analiza interventiilor referitoare la procedură formulate în plenul Camerei Deputatilor si elaborarea propunerilor de amendare a regulamentului la începutul sesiunilor ordinare, când este cazul; evidenta si regularitatea cutumelor parlamentare; studierea si informarea operativă a Camerei si a Biroului permanent despre procedurile parlamentare din alte state sau din adunări parlamentare paneuropene; elaborarea si prezentarea Biroului permanent al Camerei Deputatilor a propunerilor de modificare si completare a Regulamentului Camerei Deputatilor; analizarea sesizărilor trimise de Cameră, de Biroul permanent sau de presedintele Camerei cu privire la procedurile si prevederile regulamentului si prezentarea punctului de vedere în Camera Deputatilor; avizarea regulamentelor comisiilor permanente.

16. Comisia pentru tehnologia informatiei si comunicatiilor

– tehnologia informatiei si comunicatiilor, tehnologii avansate specifice domeniului, alinierea la reglementările, respectiv la standardele internationale, si proprietatea intelectuală în domeniu.

17. Comisia pentru egalitatea de sanse pentru femei si bărbati

– eliminarea oricăror forme de discriminare după criteriul de sex si îmbunătătirea conditiei femeii în societate;

– integrarea principiului egalitătii de sanse pentru femei si bărbati în initiativele legislative, în politicile si programele ce interesează atât femeile, cât si bărbatii;

– urmărirea aplicării prevederilor referitoare la egalitatea de sanse si de tratament pentru femei si bărbati din documentele internationale ratificate de România.

Art. 60. – (1) Schimbarea unui membru dintr-o comisie a Camerei Deputatilor se face la solicitarea grupului parlamentar care l-a propus, cu aprobarea plenului Camerei Deputatilor. (2) În cazul în care un grup parlamentar îsi modifică componenta sau îsi încetează existenta, Camera Deputatilor poate hotărî asupra rămânerii în comisii a deputatilor deveniti independenti, în limita locurilor disponibile rămase.

(3) Calitatea de membru al comisiei poate înceta prin demisie sau la propunerea grupului parlamentar din care a făcut parte deputatul, în cazul în care acesta nu mai este membru al grupului. În acest caz, acelasi grup parlamentar poate propune un alt deputat pentru a fi ales membru al comisiei.

Art. 61. – Comisiile permanente ale Camerei Deputatilor examinează proiectele de legi, propunerile legislative, proiectele de hotărâri ale Camerei Deputatilor, avizele si amendamentele, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor, după caz; dezbat si hotărăsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent al Camerei Deputatilor; pot efectua anchete parlamentare, precum si alte activităti, în conformitate cu prevederile prezentului regulament si ale Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

Art. 62. – Biroul permanent trimite, spre examinare si în vederea elaborării rapoartelor, proiectele de legi, propunerile legislative, proiectele de hotărâri ale Camerei si amendamentele formulate de către Guvern comisiei permanente sesizate în fond, în competenta căreia intră materia reglementată prin proiectul sau propunerea respectivă. Acesta poate sesiza si alte comisii pentru a-si da avizul cu privire la lucrarea respectivă.

Art. 63. – În cazul în care Biroul permanent sesizează în fond două sau mai multe comisii asupra unei initiative legislative, comisiile respective vor redacta un raport comun. În cazul în care comisiile sesizate în fond lucrează împreună, conducerea sedintelor se va realiza prin rotatie de presedintii comisiilor.

Art. 64. – (1) Orice comisie permanentă poate solicita motivat Biroului permanent să întocmească un raport, să participe la întocmirea unui raport comun sau să îsi dea avizul asupra unui proiect de lege ori a unei propuneri legislative trimise spre examinare altei comisii.

(2) Solicitarea se va realiza în cel mult 5 zile de la sesizarea comisiei ce urmează să întocmească raportul sau să îsi dea avizul, cu conditia încadrării în termenul de depunere a raportului.

(3) Dacă solicitarea este aprobată, respectivei comisii i se vor trimite si amendamentele deja depuse.

(4) Dacă o comisie permanentă consideră că un proiect de lege sau o propunere legislativă cu care a fost sesizată nu este de competenta sa, aceasta poate solicita motivat Biroului permanent, în cel mult 3 zile de la sesizarea ei, trimiterea respectivei initiative legislative altei comisii.

(5) În cazul în care Biroul permanent refuză solicitările comisiilor prevăzute la alin. (1) si (4), Camera hotărăste prin vot.

Art. 65. – (1) Comisia permanentă sesizată în fond va stabili un termen în care să îi fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examinează proiectul ori propunerea legislativă, consultându-se cu acestea si tinând seama de termenul de predare a raportului.

(2) Termenul de remitere a avizului sau avizelor nu poate fi mai mic de jumătate din termenul pe care comisia sesizată în fond îl are pentru predarea raportului.

(3) În caz de nerespectare a acestui termen comisia sesizată în fond îsi va putea redacta raportul fără a mai astepta avizul sau avizele respective.

(4) Deputatii care nu fac parte din comisia sesizată în fond, precum si Guvernul vor putea depune amendamente într-un termen ce nu poate fi mai mic de jumătate din termenul pe care comisia sesizată în fond îl are pentru predarea raportului de la anuntarea în plenul Camerei a proiectului de lege sau a propunerii legislative.

(5) Comisia sesizată în fond nu va putea finaliza si depune raportul decât după expirarea unui termen ce nu poate fi mai mic de jumătate din termenul pe care comisia sesizată în fond îl are pentru predarea raportului.

Art. 66. – La sedintele comisiei sesizate în fond vor fi invitati la dezbateri atât raportorii comisiilor sesizate pentru avize, cât si specialisti ai Consiliului Legislativ, dacă este necesară prezenta acestora.

Art. 67. – (1) În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectivă, la toate amendamentele primite, admise ori respinse, la avizul Consiliului Legislativ si la avizele altor autorităti publice, dacă s-au întocmit asemenea avize.

(2) Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări si/ori completări si se înaintează Biroului permanent.

(3) În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de legi si propuneri legislative care au acelasi obiect de reglementare se întocmeste un singur raport, cu respectarea prevederilor alin. (1) si (2).

Art. 68. – (1) În cazul în care o comisie are spre examinare în fond mai multe initiative legislative care au acelasi obiect de reglementare, se întocmeste un singur raport.

(2) Prima initiativă legislativă va fi retinută de comisie ca proiect de bază, pentru care se face propunere de aprobare, iar pentru celelalte initiative legislative se face propunere de respingere, urmând ca prevederile pe care acestea le contin să fie considerate amendamente la proiectul propus spre aprobare.

(3) În cazul în care Camera Deputatilor este Cameră decizională, ea va solicita Senatului trimiterea initiativelor legislative care au stat la baza formei adoptate de Senat.

(4) În cazul în care pentru una dintre initiativele legislative la care se referă alin. (1) s-a aprobat procedură de urgentă, raportul se elaborează în procedură de urgentă.

Art. 69. – (1) Biroul permanent aprobă termenele de depunere a raportului după consultarea presedintilor comisiilor sesizate în fond; modificarea acestor termene poate fi aprobată numai de Biroul permanent de cel mult două ori, la solicitarea scrisă a presedintelui comisiei sesizate în fond. Termenele aprobate de Biroul permanent, în cazul în care Camera Deputatilor este prima Cameră sesizată, nu pot fi, de regulă, mai mici de 10 zile sau mai mari de 15 zile. În cazul în care Camera Deputatilor este Cameră decizională, aceste termene nu pot fi, de regulă, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile.

(2) Raportul va fi imprimat si difuzat deputatilor cu cel putin 3 zile înainte de data stabilită pentru dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative, în plenul Camerei Deputatilor, în cazul proiectelor de legi si al propunerilor legislative pentru care Camera Deputatilor este prima Cameră sesizată, si cu cel putin 5 zile în cazul celor pentru care Camera Deputatilor este Cameră decizională.

(3) Biroul permanent poate stabili adoptarea în procedură de urgentă în cazul proiectelor de legi care privesc ratificarea unor tratate si conventii internationale sau acorduri de împrumut.

Art. 70. – Proiectul se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond, dacă în urma dezbaterilor în plen se solicită motivat aceasta sau intervin modificări importante pentru continutul său. Asupra acestei măsuri Camera Deputatilor se pronuntă prin vot, la propunerea initiatorului, a presedintelui de sedintă, a unui grup parlamentar, a presedintelui comisiei sesizate sau, după caz, a raportorului acesteia. Presedintele de sedintă va fixa un termen pentru întocmirea raportului suplimentar si va supune aprobării plenului Camerei Deputatilor acest termen.

Art. 71. – (1) Orice comisie permanentă poate porni, la solicitarea unuia sau a mai multor membri ai săi, o anchetă, în cadrul competentei sale, cu încuviintarea plenului Camerei Deputatilor, privitoare la activitatea desfăsurată de Guvern sau de administratia publică.

(2) Pentru a obtine încuviintarea comisia permanentă va prezenta o cerere motivată, adoptată cu votul majoritătii membrilor săi, în care vor fi enuntate materiile ce formează obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare si termenul până la care raportul comisiei urmează să fie prezentat plenului Camerei Deputatilor.

3. Comisii speciale ale Camerei Deputatilor

Art. 72. – (1) Camera Deputatilor poate constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înfiintare a comisiei, la propunerea a 50 de deputati din cel putin două grupuri parlamentare.

Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinării altor comisii.

(2) Prin aceeasi hotărâre se vor indica: denumirea si obiectivele comisiei, precum si componenta acesteia. Componenta comisiei si biroul acesteia se stabilesc la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, respectându-se configuratia politică initială a Camerei Deputatilor.

(3) Comisiile speciale constituite potrivit alin. (1) au acelasi statut ca si comisiile permanente.

(4) Membrii comisiilor speciale îsi păstrează si calitatea de membru al comisiilor permanente.

(5) Celelalte probleme legate de organizarea si functionarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în măsura în care prevederile art. 39–58 nu sunt îndestulătoare.

4. Comisii de anchetă ale Camerei Deputatilor

Art. 73. – (1) În conditiile în care se consideră necesară clarificarea cauzelor si împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc actiuni cu efecte negative, precum si stabilirea concluziilor, răspunderilor si măsurilor ce se impun, Camera Deputatilor poate hotărî initierea unei anchete parlamentare.

(2) Ancheta poate fi realizată de o comisie permanentă, în conditiile art. 71, sau de o comisie de anchetă parlamentară înfiintată în acest scop.

Art. 74. – (1) Anchetele parlamentare nu pot avea ca obiect investigarea unor fapte sau activităti care fac obiectul unor anchete judiciare sau care se află pe rolul unor instante de judecată.

(2) O anchetă parlamentară încetează de drept în momentul deschiderii unor proceduri judiciare privitoare la faptele sau activitătile care constituie obiectul ei, situatie în care Biroul permanent al Camerei Deputatilor anuntă organele de urmărire penală că pot avea acces la toate documentele referitoare la cazul în spetă, aflate în arhiva Camerei Deputatilor.

Art. 75. – La cererea a minimum 50 de deputati din cel putin două grupuri parlamentare Camera Deputatilor va putea hotărî înfiintarea unei comisii de anchetă, prevederile art. 39–58 si ale art. 72 alin. (2)–(5) fiind aplicabile.

Art. 76. – (1) În vederea audierii, Comisia de anchetă parlamentară poate cita orice persoană care poate avea cunostintă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activitătii comisiei.

(2) Persoanele citate sunt obligate să se prezinte în fata Comisiei de anchetă parlamentară.

(3) La cererea Comisiei de anchetă parlamentară orice persoană care cunoaste fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării ori care detine un mijloc de probă este obligată să le aducă la cunostintă sau să le înfătiseze la termenele stabilite. Institutiile si organizatiile sunt obligate, în conditiile legii, să răspundă la solicitările Comisiei de anchetă parlamentară în termenul stabilit de aceasta.

(4) Când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări în vederea aflării adevărului, este necesară întocmirea unor rapoarte de expertiză, Comisia de anchetă parlamentară solicită efectuarea de expertize.

(5) Dispozitiile legii referitoare la citarea, prezentarea si ascultarea martorilor, precum si cele privitoare la prezentarea si predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor se aplică în mod corespunzător.

(6) Presedintele comisiei care efectuează ancheta atrage atentia persoanei audiate că are obligatia de a spune adevărul, de a nu ascunde nimic din ceea ce stie si că nerespectarea acestei obligatii atrage răspunderea penală.

(7) Comisia poate solicita în cursul investigatiilor si accesul, în conditiile legii, la informatii clasificate.

(8) Cheltuielile necesare efectuării expertizelor si a altor acte procedurale, ce tin de activitatea comisiei, se aprobă de Biroul permanent al Camerei Deputatilor, la solicitarea presedintelui Comisiei de anchetă parlamentară.

Art. 77. – Lucrările Comisiei de anchetă parlamentară se încheie cu redactarea unui raport asupra anchetei derulate, care se dezbate de Camera Deputatilor, în termen de 15 zile de la depunere. Termenul maxim pentru realizarea unei anchete de către o comisie este de 180 de zile, termen în care comisia trebuie să depună raportul final. La cererea motivată a biroului Comisiei de anchetă parlamentară, plenul Camerei Deputatilor poate să prelungească doar o singură dată acest termen cu maximum 60 de zile.

Art. 78. – (1) Concluziile, răspunderile si măsurile continute în raportul privind ancheta parlamentară, dezbătute de către Camera Deputatilor, vor fi reflectate în continutul unei hotărâri care, după adoptare, va fi înaintată, dacă se impune, împreună cu raportul, autoritătilor competente în vederea examinării si solutionării.

(2) Pentru solutionarea problemelor rezultate din hotărârea Camerei Deputatilor si din raportul Comisiei de anchetă parlamentară, autoritătile competente pot avea acces la toate documentele ce au stat la baza întocmirii respectivului raport, care se păstrează în arhiva Camerei, conform dispozitiilor legale în vigoare.

(3) Autoritătile sesizate cu hotărârea Camerei Deputatilor si cu raportul comisiei de anchetă parlamentară au obligatia să informeze, în termen de 30 de zile de la adoptarea solutiei, Biroul permanent al Camerei Deputatilor privind solutiile adoptate si motivarea acestora. Biroul permanent va prezenta plenului Camerei Deputatilor informarea autoritătilor sesizate.

Art. 79. – Dispozitiile art. 76, 77 si 78 se aplică si în cazul comisiilor permanente care desfăsoară anchete potrivit art. 71.

5. Comisii de mediere*)

Art. 80. – (1) Dacă una dintre Camere adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului vor initia procedura de mediere.

(2) În acest scop Biroul permanent va propune Camerei Deputatilor, după consultarea grupurilor parlamentare, un număr de 7 deputati care vor face parte din comisia de mediere, urmărindu-se respectarea configuratiei politice a Camerei.

(3) Deputatii aprobati de Camera Deputatilor, împreună cu 7 senatori desemnati de Senat, formează comisia de mediere.

Art. 81. – (1) Comisia de mediere se reuneste la sediul uneia dintre Camere la convocarea presedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul si stabileste regulile după care îsi va desfăsura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.

(2) Conducerea lucrărilor se realizează prin rotatie de către un deputat sau un senator, stabilit de comisie.

Art. 82. – Hotărârile comisiei se iau cu acordul majoritătii membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi decide votul presedintelui care conduce sedinta comisiei în momentul votării.

Art. 83. – (1) Activitatea comisiei încetează odată cu depunerea raportului, a cărui aprobare are loc în conditiile art. 82, precum si în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit.

(2) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergentă, în termenul stabilit potrivit art. 81 alin. (1), sau dacă una dintre Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergentă se supun dezbaterii în sedinta comună a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor sedinte.

 

CAPITOLUL II

Desfăsurarea lucrărilor Camerei Deputatilor

 

SECTIUNEA 1

Sesiunile si actele Camerei Deputatilor

 

Art. 84. – (1) Camera Deputatilor îsi desfăsoară activitatea în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie si nu poate depăsi sfârsitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie si nu poate depăsi sfârsitul lunii decembrie.

(2) Camera Deputatilor se întruneste si în sesiuni extraordinare, la cererea Presedintelui României, a Biroului permanent sau a cel putin unei treimi din numărul deputatilor.

(3) Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris si va cuprinde ordinea de zi, precum si perioada de desfăsurare a sesiunii. Neaprobarea de către Cameră a ordinii de zi solicitate împiedică tinerea sesiunii extraordinare.

(4) Convocarea Camerei Deputatilor se face de către presedintele acesteia. Presedintele nu va lua în considerare cererile pentru convocarea unei sesiuni extraordinare care nu îndeplinesc conditiile prevăzute la alin. (2) si (3).

(5) În timpul sesiunilor, deputatii lucrează în sedinte în plen, în comisii, în grupuri parlamentare, la nivelul birourilor parlamentare, în circumscriptiile electorale ori îndeplinesc alte sarcini dispuse de Camera Deputatilor.

(6) În afara sesiunilor deputatii îsi pot desfăsura activitatea, cu aprobarea Biroului permanent, în comisii permanente sau speciale ori îndeplinesc alte sarcini dispuse de Camera Deputatilor.

(7) În afara sesiunilor deputatii pot lucra în grupuri parlamentare, din dispozitia sau cu aprobarea conducerii grupurilor, si îsi exercită mandatul la nivelul birourilor parlamentare si în circumscriptiile electorale.

Art. 85. – Camera Deputatilor adoptă legi, hotărâri, motiuni simple, mesaje, declaratii, rezolutii si alte acte politice în prezenta majoritătii deputatilor, conform prevederilor prezentului regulament.

 

SECTIUNEA a 2-a

Ordinea de zi si programul de lucru ale Camerei Deputatilor

 

Art. 86. – (1) Proiectul ordinii de zi si proiectul programului de lucru ale Camerei Deputatilor pentru săptămâna următoare se întocmesc de Biroul permanent.

(2) Biroul permanent, din proprie initiativă sau la solicitarea motivată a initiatorului, poate include în proiectul ordinii de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăsit.

Art. 87. – (1) Ordinea de zi a Camerei Deputatilor cuprinde toate problemele care se supun dezbaterii si adoptării Camerei.

(2) Proiectele de legi si propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 5 zile de la primirea de către Biroul permanent a raportului comisiei sesizate în fond, în cazul în care Camera Deputatilor a fost sesizată ca primă Cameră, si în termen de cel mult 7 zile pentru cele în care este Cameră decizională.

(3) Proiectele de hotărâri se înscriu în proiectul ordinii de zi, în termen de cel mult 5 zile de la primirea de către Biroul permanent a raportului comisiei sesizate în fond.

(4) La întocmirea si adoptarea ordinii de zi în domeniul legislativ se va asigura prioritate cererilor adresate de birourile comisiilor permanente, dezbaterilor în procedură de urgentă, cererilor pentru adoptarea unei asemenea proceduri, proiectelor de legi si propunerilor legislative pentru care Camera Deputatilor este prima Cameră sesizată si dezbaterii rapoartelor întocmite de comisiile de mediere.

(5) Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent, pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel putin două zile înainte de sedinta Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, dacă prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotărâre a Camerei Deputatilor nu se prevede un termen mai scurt.

(6) Cererile Presedintelui României, rapoartele si declaratiile primului-ministru se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

(7) Proiectul de lege sau propunerea legislativă transmisă spre reexaminare în baza prevederilor art. 104 alin. (3) se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi pentru dezbatere în procedură de urgentă.

Art. 88. – Programul de lucru al Camerei Deputatilor se stabileste în concordantă cu ordinea de zi si poate cuprinde măsuri pentru organizarea dezbaterilor Camerei.

Art. 89. – Proiectul ordinii de zi si proiectul programului de lucru sunt săptămânale si se aprobă de Comitetul liderilor grupurilor parlamentare în ziua de miercuri a fiecărei săptămâni de lucru a Camerei, pentru săptămâna următoare.

Art. 90. – În cazuri exceptionale, modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprobă de Comitetul liderilor grupurilor parlamentare, la cererea Biroului permanent.

Art. 91. – (1) Ordinea de zi si programul de lucru aprobate se transmit în scris si pe suport electronic deputatilor si grupurilor parlamentare si se afisează la sediul Camerei Deputatilor în aceeasi zi în care au fost aprobate de Comitetul liderilor grupurilor parlamentare.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si în caz de modificare sau de completare a ordinii de zi ori a programului de lucru.

(3) În prima sedintă a Camerei, după votul din Comitetul liderilor grupurilor parlamentare, liderii grupurilor parlamentare au dreptul să prezinte Camerei pozitia grupului fată de ordinea de zi si programul de lucru.

*) Conform art. 155 alin. (1) din Constitutia României, republicată, procedura medierii se referă doar la proiectele de legi si propunerile legislative în curs de legiferare, înregistrate înainte de adoptarea Legii de revizuire a Constitutiei României, rămânând

aplicabilă legilor constitutionale.

 

SECTIUNEA a 3-a

Procedura legislativă

 

Art. 92. – (1) În exercitiul dreptului de initiativă legislativă, Guvernul înaintează Camerei proiecte de legi. Deputatii, senatorii si cetătenii prevăzuti la art. 74 din Constitutia României, republicată, pot prezenta Camerei Deputatilor propunerile legislative. Acestea trebuie să fie însotite de o expunere de motive si redactate în forma cerută pentru proiectele de legi.

(2) Deputatii pot prezenta si proiecte de hotărâri ale Camerei Deputatilor.

(3) În cazul propunerilor legislative depuse în conditiile alin. (1), presedintele Biroului permanent solicită avizul Consiliului Legislativ si punctul de vedere sau informarea, după caz, a Guvernului, care trebuie depuse în maximum 15 zile de la data solicitării. Punctul de vedere al Guvernului poate contine si amendamente.

(4) În cazul propunerilor legislative depuse în conditiile alin. (1), care implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, presedintele Camerei Deputatilor va solicita în mod obligatoriu o informare din partea Guvernului, în conditiile art. 111 din Constitutia României, republicată, în acelasi termen de 15 zile.

(5) În cazul în care Consiliul Legislativ sau Guvernul nu transmite, în termen de 15 zile de la solicitare, avizul, punctul de vedere sau informarea, după caz, Biroul permanent va stabili comisia sesizată în fond, comisiile de aviz, termenul de depunere a raportului pentru propunerea legislativă respectivă, trimitând proiectul pentru dezbatere si întocmirea raportului.

(6) Dacă în cursul dezbaterii, în comisia sesizată în fond apar amendamente care impun modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, presedintele comisiei va solicita în mod obligatoriu o informare din partea Guvernului, în conditiile art. 111 din Constitutia României, republicată, într-un termen care să se încadreze în termenul de predare a raportului.

(7) În cazul propunerilor legislative initiate de cetăteni, presedintele Camerei Deputatilor, înainte de comunicarea lor către deputati si de sesizarea în fond a comisiei permanente competente, va solicita Curtii Constitutionale verificarea îndeplinirii conditiilor constitutionale pentru exercitarea initiativei legislative.

(8) Potrivit art. 75 din Constitutia României, republicată, se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca primă Cameră sesizată:

1. proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri;

2. proiectele legilor organice prevăzute în Constitutia României, republicată, la:

a) art. 31 alin. (5) – Organizarea si functionarea serviciilor publice de radio si televiziune si controlul parlamentar al acestora;

b) art. 40 alin. (3) – Dreptul de asociere, respectiv incompatibilitatea cu calitatea de membru al partidelor politice a unor categorii socioprofesionale;

c) art. 55 alin. (2) si (3)*) – Conditiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare de către cetătenii români;

d) art. 58 alin. (3) – Organizarea si functionarea institutiei Avocatului Poporului;

e) art. 73 alin. (3) – Categorii de legi;

– lit. e) – organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Apărare a Tării;

– lit. k) – contenciosul administrativ;

– lit. l) – organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecătoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi;

– lit. n) – organizarea generală a învătământului;

– lit. o) – organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locală; f) art. 79 alin. (2) – Înfiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ;

g) art. 102 alin. (3) – Guvernul – rolul si structura;

h) art. 105 alin. (2) – Incompatibilitătile cu functia de membru al Guvernului;

i) art. 117 alin. (3) – Înfiintarea de autorităti administrative autonome;

j) art. 118 alin. (2) si (3) – Structura sistemului national de apărare, pregătirea populatiei, a economiei si a teritoriului pentru apărare, statutul cadrelor militare si reglementări similare referitoare la celelalte componente ale fortelor armate;

k) art. 120 alin. (2) – Raporturile cetătenilor apartinând unei minorităti nationale cu serviciile publice deconcentrate în unitătile administrativ-teritoriale, unde respectivele minorităti au o pondere semnificativă, în ceea ce priveste utilizarea limbii materne;

l) art. 126 alin. (4) si (5) – Compunerea Înaltei Curti de Casatie si Justitie, regulile de functionare ale acesteia si înfiintarea de instante judecătoresti specializate în anumite materii;

m) art. 142 – Curtea Constitutională.

(9) Potrivit art. 75 din Constitutia României, republicată, se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, în calitate de Cameră decizională:

1. toate proiectele de legi si propunerile legislative de nivelul legilor ordinare, altele decât cele pentru ratificarea tratatelor internationale sau a altor acorduri internationale, precum si a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestora;

2. proiectele legilor organice prevăzute în Constitutia României, republicată, la:

a) art. 3 alin. (2) – Frontierele tării;

b) art. 5 alin. (1) – Dobândirea si pierderea cetăteniei române;

c) art. 12 alin. (4) – Simboluri nationale;

d) art. 16 alin. (4) – Dreptul cetătenilor Uniunii Europene de a alege si de a fi alesi în autoritătile publice locale;

e) art. 44 alin. (2) – Dreptul de proprietate privată;

f) art. 52 alin. (2) – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică;

g)*) art. 63 alin. (1) – Prelungirea mandatului Parlamentului;

h)*) art. 70 alin. (1) – Jurământul deputatilor si senatorilor;

i) art. 73 alin. (3) – Categorii de legi:

– lit. a) – sistemul electoral, organizarea si functionarea Autoritătii Electorale Permanente;

– lit. b) – organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice;

– lit. d) – Organizarea si desfăsurarea referendumului;

– lit. f) – regimul stării de mobilizare partială sau totală a fortelor armate si al stării de război;

– lit. g) – regimul stării de asediu si al stării de urgentă;

– lit. h) – infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora;

– lit. i) – acordarea amnistiei sau a gratierii colective;

– lit. j) – statutul functionarilor publici;

– lit. m) – regimul juridic general al proprietătii si al mostenirii;

– lit. p) – regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele si protectia socială;

– lit. r) – statutul minoritătilor nationale din România;

– lit. s) – regimul general al cultelor;

j) art. 83 alin. (3) – Prelungirea mandatului Presedintelui;

k) art. 123 alin. (3) – Atributiile prefectului;

l) art. 125 alin. (2) – Statutul judecătorilor în raport cu Consiliul Superior al Magistraturii;

m) art. 128 alin. (2) – Folosirea limbii materne si a interpretului în fata instantelor judecătoresti de către cetătenii români apartinând minoritătilor nationale;

n) art. 136 alin. (3), (4) si (5) – Obiectul exclusiv al proprietătii publice, darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică, inviolabilitatea proprietătii private;

o) art. 141 – Consiliul Economic si Social.

 

*) Declarat neconstitutional, în ceea ce priveste referirea la art. 55 alin. (3) din Constitutia României, republicată, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; si-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

(10) Proiectele de legi se înaintează Camerei Deputatilor însotite de avizul Consiliului Legislativ.

Art. 93. – Proiectele de legi, propunerile legislative si proiectele de hotărâri ale Camerei Deputatilor se distribuie deputatilor după prezentarea lor la Biroul permanent.

Art. 94. – (1) La începutul fiecărei sedinte în plenul Camerei Deputatilor, presedintele de sedintă va anunta că a fost realizată distribuirea către deputati a documentelor prevăzute la alin. (2) si (3), pentru informarea acestora.

(2) La casetele deputatilor se vor distribui programul de lucru, ordinea de zi, informarea privind proiectele de legi, propunerile legislative si proiectele de hotărâri ale Camerei Deputatilor.

Informarea va cuprinde titlul, initiatorul, comisiile sesizate în fond si comisiile ce vor întocmi aviz, precum si termenele de depunere a raportului si a amendamentelor.

(3) Tot la casetele deputatilor se vor distribui lista rapoartelor ce au fost întocmite de comisiile sesizate în fond în ordinea cronologică a depunerii lor la Biroul permanent, lista proiectelor de legi si a propunerilor legislative ce au fost adoptate de cele două Camere si pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curtii Constitutionale, conform legii, lista continutului fiecărui Monitor Oficial al României si textele integrale ale motiunilor simple si de cenzură.

(4) Continutul documentelor prevăzute la alin. (1) si (2) este imprimat prin grija personalului de specialitate al Camerei Deputatilor, la solicitarea expresă a deputatilor. Accesarea acestor documente se va putea face si de la cabinetele deputatilor din circumscriptii care vor fi conectate la baza de date a Camerei Deputatilor.

Art. 95. – Proiectele de legi, propunerile legislative, precum si proiectele de hotărâri ale Camerei prevăzute la art. 94 se trimit de îndată de Biroul permanent spre dezbatere si avizare comisiilor permanente competente, cu respectarea prevederilor art. 92, după caz.

Art. 96. – (1) Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate să îsi retragă proiectul sau propunerea până la aprobarea ordinii de zi pe care a fost înscris.

(2) În cazul în care o propunere legislativă apartine mai multor initiatori, este necesar acordul scris al tuturor initiatorilor pentru retragerea respectivei propuneri.

Art. 97. – (1) După examinarea si dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative, comisia permanentă sau comisiile permanente sesizate în fond întocmesc, în termenul stabilit, un raport.

(2) Raportul comisiei sesizate în fond va propune adoptarea, adoptarea cu modificări ori respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative si va cuprinde amendamentele admise si amendamentele respinse, cu mentionarea autorilor acestora, avizele celorlalte comisii, referiri la modul cum s-au solutionat propunerile cuprinse în avizul Consiliului Legislativ, referiri cu privire la punctul de vedere al Guvernului, dacă există implicatii financiare asupra bugetului de stat sau asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, alte avize, dacă este cazul, precizări cu privire la articolele care intră în competenta decizională a Camerei Deputatilor, respectiv a Senatului, în cazul în care Camera Deputatilor este Cameră decizională, iar în situatia proiectelor de legi privind aprobarea sau respingerea ordonantelor se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei.

(3) Raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea si difuzarea acestuia Guvernului, deputatilor si initiatorilor, cu respectarea termenului prevăzut la art. 69 alin. (2).

(4) În situatia prevăzută la art. 105 alin. (3) comisia va întocmi un raport care va cuprinde propunerea de adoptare ori adoptare cu modificări a proiectului sau a propunerii legislative.

Art. 98. – Proiectele si propunerile legislative avizate potrivit art. 95–97 se supun dezbaterii Camerei în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată, în conditiile regulamentului.

Art. 99. – (1) Deputatii, grupurile parlamentare sau Guvernul, sub semnătura unui membru al Guvernului, au dreptul de a prezenta amendamente la comisia sesizată în fond, în termenele stabilite de art. 65 alin. (4).

(2) Pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentară specială amendamentele se depun la acea comisie în termen de 7 zile de la anuntarea în plenul Camerei Deputatilor. În aceeasi zi cu anuntarea în plen propunerea legislativă se comunică Guvernului. După expirarea termenului de depunere a amendamentelor, comisia este obligată în termen de 5 zile să întocmească un raport suplimentar asupra acestora, care se va difuza deputatilor. Numai după împlinirea acestui termen propunerea legislativă poate fi înscrisă pe ordinea de zi.

(3) Amendamentele formulate de către deputati se depun în scris, motivat si sub semnătura initiatorului, la comisia sesizată în fond, cu precizarea, dacă este cazul, a grupului parlamentar din care face parte.

*) Declarat neconstitutional prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; si-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

(4) Amendamentele Guvernului se depun numai sub semnătura unui membru al Guvernului la Biroul permanent si vor fi transmise comisiei sesizate în fond.

(5) Data depunerii amendamentului este data înregistrării sale la comisie sau la Biroul permanent, după caz, unde se va tine o evidentă specială a tuturor amendamentelor primite. La cerere, se va elibera autorului o dovadă că amendamentul a fost primit.

(6) Comisia sesizată în fond sau, după caz, comisia specială se pronuntă asupra tuturor amendamentelor înregistrate, cu respectarea termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Numai în cazul în care consideră necesar comisia va solicita si avizul unei alte comisii asupra unuia sau mai multor amendamente.

(7) Presedintele comisiei sesizate în fond poate solicita punctul de vedere al Consiliului Legislativ cu privire la unele amendamente, punct de vedere care va fi trimis în termenul stabilit de comisie.

(8) Pentru amendamentele orale, prezentate în plen, cu respectarea art. 108 alin. (3), avizul comisiei se dă tot oral de către raportor, la solicitarea presedintelui Camerei.

(9) Este interzis presedintelui Camerei să supună dezbaterii sau votului un amendament asupra căruia comisia nu s-a pronuntat, cu exceptia situatiei prevăzute la art. 37 lit. c).

Art. 100. – (1) Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedată de prezentarea de către initiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum si a raportului comisiei permanente de către presedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.

(2) Presedintele comisiei, raportorul si membrii acesteia pot fi asistati pe toată perioada dezbaterilor de experti parlamentari din cadrul Camerei Deputatilor.

Art. 101. – Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative fiecare grup parlamentar poate să desemneze un singur reprezentant. Presedintele Camerei dă cuvântul reprezentantilor grupurilor parlamentare în ordinea înscrierii. El poate propune Camerei limitarea timpului destinat dezbaterii generale.

Art. 102. – Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative, presedintele comisiei sesizate în fond sau raportorul acestei comisii are dreptul să ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale.

Art. 103. – În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente.

Art. 104. – (1) Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului, a propunerii legislative sau a proiectului de hotărâre a Camerei Deputatilor, după încheierea dezbaterii generale presedintele cere Camerei să se pronunte prin vot.

(2) Votul cu privire la propunerea de respingere poate fi dat si într-o sedintă specială de vot.

(3) În cazul în care Camera Deputatilor nu este de acord cu propunerea de respingere, dezbaterea pe articole se va face într-o sedintă ulterioară conform ordinii de zi, urmând să fie luate în considerare amendamentele depuse la comisia sesizată în fond si care sunt înscrise în raport ca amendamente respinse, procedura finalizându-se cu propunerea de adoptare a respectivei initiative ori hotărâri a Camerei Deputatilor, sau presedintele va trimite spre reexaminare proiectul comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului pentru un nou raport.

Art. 105. – (1) În situatia ordonantelor se supune la vot proiectul de lege de aprobare a ordonantei, dacă prin ultimul raport al comisiei sesizate în fond se propune aprobarea sau aprobarea cu modificări a acesteia. În cazul în care comisia sesizată în fond propune respingerea ordonantei se va supune votului proiectul legii de respingere a ordonantei.

(2) După dezbaterea ultimului raport întocmit, dacă plenul Camerei nu reuseste să adopte proiectul de lege referitor la ordonantă, în conditiile în care Camera Deputatilor este Cameră decizională, respectivul proiect se va rediscuta în sesiunea următoare pornind de la forma cu care Camera a fost sesizată initial pe baza ultimului raport întocmit de comisia sesizată în fond.

(3) În cazul în care competenta decizională apartine Senatului si se va constata că plenul Camerei nu a reusit să se pronunte asupra ordonantei de urgentă, se vor aplica prevederile art. 115 alin. (5) din Constitutia României, republicată.

Art. 106. – Camera Deputatilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse.

Art. 107. – (1) La discutarea articolelor la care s-au făcut amendamente deputatii pot lua cuvântul pentru a-si exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau al initiatorului si raportorul comisiei sesizate în fond.

(2) Luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text ce urmează să fie supus votului Camerei Deputatilor are, de regulă, durata de 5 minute. La începutul dezbaterii proiectului de lege sau a propunerii legislative se poate stabili si altă durată a interventie. După luările de cuvânt ale deputatilor asupra unui anumit text pot lua cuvântul initiatorul proiectului si raportorul comisiei sesizate în fond.

(3) Presedintele de sedintă poate supune spre aprobare sistarea discutiilor la articolul dezbătut.

Art. 108. – (1) Discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisii, admise si respinse.

(2) În cursul dezbaterilor deputatii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discutie amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

(3) În plenul Camerei se pot formula amendamente de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice.

Amendamentele se depun în scris la presedintele de sedintă si la raportorul comisiei sesizate în fond.

(4) În plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond.

Art. 109. – Când dezbaterea amendamentelor relevă consecinte importante asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative, presedintele Camerei Deputatilor poate trimite textele în discutie comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului de prezentare a punctului de vedere. În acest caz autorii amendamentelor au dreptul să fie ascultati în cadrul comisiei.

Acelasi drept îl au si reprezentantii Guvernului.

Art. 110. – (1) Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora dintre textele cuprinse în articolul supus dezbaterii si continuă cu cele privind modificarea sau completarea acestuia.

(2) Supunerea la vot a amendamentelor se face în următoarea ordine: în primul rând, se supun votului amendamentele prin care se propune eliminarea unor texte, apoi amendamentele de modificare si/sau de completare propuse de comisia sesizată în fond, urmând amendamentele de modificare si/sau de completare respinse si cuprinse în raportul comisiei si apoi cele de corelare tehnico-legislativă, gramaticale si lingvistice.

(3) Camera se va pronunta prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte.

(4) Textele articolelor la care nu se formulează amendamente, obiectii si observatii se consideră adoptate. Textele articolelor la care s-au formulat amendamente sau asupra cărora s-au făcut obiectii si observatii se adoptă cu votul majoritătii deputatilor prezenti.

(5) Dacă toate amendamentele referitoare la un articol sunt respinse, se supune votului textul initiatorului sau textul Senatului, în cazul în care Camera Deputatilor este Camera decizională.

(6) Rezultatul votului – numărul de voturi pentru, împotrivă si numărul abtinerilor – va fi anuntat de presedintele de sedintă si va fi consemnat în stenogramă.

(7) Articolul în forma rezultată din aprobarea textelor se supune, în integralitate, votului si se aprobă cu votul majoritătii deputatilor prezenti.

Art. 111. – (1) Proiectul de lege sau propunerea legislativă, în forma rezultată din dezbaterea pe articole, se supune Camerei spre adoptare în conditiile existentei cvorumului legal.

(2) Votul final poate avea loc într-o sedintă consacrată acestui scop, conform programului de lucru aprobat. În cazul în care până la data sedintei de vot final, stabilită prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se amână de drept.

(3) Proiectul de lege sau propunerea legislativă la care nu s-au făcut amendamente până la data sedintei de vot se supune direct votului final, după prezentarea de către initiator a expunerii de motive si de către comisia sesizată în fond a raportului, precum si după audierea punctelor de vedere ale reprezentantilor grupurilor parlamentare.

Art. 112. – În cazul prevăzut la art. 37 lit. c) dezbaterea se face potrivit procedurii legislative obisnuite, luându-se în discutie toate amendamentele depuse la comisie în termenul prevăzut de prezentul regulament, precum si cele care se formulează în timpul dezbaterilor, conform art. 108 alin. (3).

Art. 113. – (1) În temeiul art. 75 alin. (1) si (2) din Constitutia României, republicată, Camera Deputatilor, ca prima Cameră sesizată, se pronuntă asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative în termen de 45 de zile de la data prezentării la Biroul permanent. Fac exceptie codurile si legile de complexitate deosebită, asupra cărora se pronuntă în termen de 60 de zile de la data prezentării la Biroul permanent si ordonantele de urgentă, pentru care termenul este de 30 de zile de la data depunerii acestora la Camera Deputatilor.

(2) La data expirării termenelor prevăzute la alin. (1) proiectele de legi sau propunerile legislative se consideră adoptate de Camera Deputatilor si se trimit Senatului sub semnătura presedintelui Camerei Deputatilor.

(3) Amendamentele, avizele si, eventual, raportul care nu a fost dezbătut în plen se vor transmite Senatului ca material documentar.

Art. 114. – Dispozitiile art. 93–112 sunt aplicabile si pentru proiectele de legi primite din partea Senatului, când acesta este prima Cameră sesizată, Camera Deputatilor fiind Cameră decizională.

 

SECTIUNEA a 4-a

Procedura de urgentă

 

Art. 115. – (1) La cererea initiatorului, la propunerea Biroului permanent sau a unui grup parlamentar, Camera Deputatilor poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative în procedură de urgentă.

(2) Cererea initiatorului, propunerile Biroului permanent si ale grupurilor parlamentare se supun aprobării Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.

(3) Proiectele de legi referitoare la armonizarea legislatiei României cu cea a Uniunii Europene si a Consiliului Europei si cele privind aprobarea sau respingerea ordonantelor de urgentă se supun de drept dezbaterii si adoptării Camerei Deputatilor în procedură de urgentă.

(4) Procedura de urgentă se aplică si în cazul în care Camera Deputatilor a adoptat, ca primă Cameră sesizată, o prevedere din proiectul de lege care intră în competenta sa decizională, neînsusită de Senat si retrimisă pentru o nouă dezbatere, precum si în cazul în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat, într-un proiect de lege, o prevedere pentru care competenta decizională apartine Camerei Deputatilor. Decizia Camerei Deputatilor este definitivă.

Art. 116. – (1) Deputatii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate în fond, în termenele stabilite la art. 65 alin. (4) de la aprobarea procedurii de urgentă. Avizul Consiliului Legislativ se va trimite comisiei sesizate în fond, conform legii pentru procedura de urgentă.

(2) Termenul de depunere a raportului se stabileste de Biroul permanent.

Art. 117. – Biroul permanent, după primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege, propunerea legislativă sau prevederile la care se face referire în art. 115 alin. (4).

Art. 118. – (1) În faza dezbaterii generale, fiecare grup parlamentar poate interveni o singură dată, iar durata luării de cuvânt a reprezentantului nu poate depăsi 5 minute.

(2) După epuizarea dezbaterilor generale, presedintele Camerei va solicita presedintelui comisiei sesizate în fond sau raportorului acesteia, după caz, propuneri cu privire la timpul necesar dezbaterii raportului. Durata propusă se va supune aprobării plenului Camerei si se va trece la dezbaterea pe articole.

Art. 119. – La discutarea fiecărui articol la care s-au făcut amendamente se aplică procedura de dezbatere prevăzută la art. 107–114. În timpul dezbaterilor nu pot fi făcute amendamente.

Art. 120. – (1) Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în procedură de urgentă nu poate depăsi durata de timp aprobată de Cameră, la propunerea presedintelui acesteia, după consultarea biroului comisiei sesizate în fond.

(2) În situatia în care timpul de dezbatere aprobat s-a epuizat, dezbaterea se încheie si presedintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond si fiecare articol amendat, fără a mai fi permise interventii, după care se va proceda la votarea finală, care poate fi si într-o sedintă specială de vot.

 

SECTIUNEA a 5-a

Procedura de vot

 

Art. 121. – Legile, hotărârile si motiunile simple se adoptă de Camera Deputatilor prin vot. Legile adoptate de Camera Deputatilor pot fi legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.

Art. 122. – Orice amendament, alt text legislativ sau cerere ce urmează să fie aprobată se consideră adoptată dacă, la solicitarea presedintelui Camerei, nu există obiectie.

Art. 123. – (1) Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret.

(2) Votul deschis se exprimă prin mijloace electronice, ridicarea mâinii sau prin apel nominal. Votul deschis se exprimă, de regulă, prin mijloace electronice. Celelalte modalităti de vot deschis se aprobă de Cameră, la propunerea presedintelui de sedintă sau a unui lider de grup.

(3) Votul prin mijloace electronice, prin ridicarea mâinii sau prin apel nominal are următoarele semnificatii: “pentru“, “contra“ sau “abtinere“. Dacă un lider de grup contestă corectitudinea numărării voturilor si dacă plenul Camerei aprobă reluarea votului, presedintele va realiza aceasta prin modalitatea de vot aprobată de Cameră.

(4) Votul secret se exprimă prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace electronice.

(5) Votul este, de regulă, deschis. Votul este secret în următoarele situatii: în cazul în care prin regulament se stabileste astfel si în cazul în care la propunerea presedintelui de sedintă sau a unui lider de grup Camera hotărăste în acest sens.

(6) În cazul votului secret exprimat prin buletine de vot sau bile, se constituie o comisie de numărare si validare a voturilor, formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar, asistată de cei 2 secretari de sedintă.

Art. 124. – (1) Ori de câte ori votul prin mijloace electronice este deschis, acesta se introduce pentru fiecare parlamentar pe site-ul Camerei Deputatilor, în cazul votului final sau atunci când plenul Camerei hotărăste în mod expres.

(2) Voturile deschise exprimate de fiecare deputat în Biroul permanent privind hotărârile acestuia si în comisiile parlamentare, în cazul votului pentru adoptarea raportului, se consemnează în stenogramă sau, după caz, în procesul-verbal de sedintă.

Art. 125. – (1) Votul prin apel nominal se desfăsoară astfel: presedintele explică obiectul votării si sensul cuvintelor: “pentru“, “contra“ si “abtinere“; unul dintre secretari dă citire numelui si prenumelui deputatilor; fiecare deputat răspunde: “pentru“, “contra“ sau “abtinere“.

(2) După terminarea apelului se repetă numele si prenumele deputatilor care nu au răspuns.

Art. 126. – Votul prin bile se desfăsoară astfel: în fata presedintelui Camerei Deputatilor se asază o urnă albă si una neagră. Deputatii vin pe rând la urne, după ce primesc de la secretari câte două bile, una albă si una neagră, pe care le introduc în cele două urne. Bila albă introdusă în urna albă si bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot “pentru“, iar bila neagră introdusă în urna albă si bila albă introdusă în urna neagră înseamnă vot “contra“; pentru “vot nul“, ambele bile se introduc în urna neagră. Biroul permanent hotărăste asupra mijloacelor prin care se asigură caracterul secret al votului.

Art. 127. – (1) Votul prin mijloace electronice se realizează prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintă “vot pentru“, “vot împotrivă“ sau “abtinere“. Rezultatul votului electronic se afisează prin dispozitia presedintelui de sedintă. În cazul în care presedintele de sedintă, asistat de cei 2 secretari, constată existenta unor defectiuni în conectarea circuitelor, acesta solicită plenului repetarea votului prin altă procedură. Sesizarea unor astfel de defectiuni poate fi realizată si de un lider de grup.

(2) Dispozitivul care permite deputatului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de către un alt deputat este interzisă. Nerespectarea interdictiei atrage aplicarea sanctiunii prevăzute la art. 213 alin. (1) lit. e).

Art. 128. – (1) În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele si prenumele candidatilor, functiile pentru care acestia candidează si, după caz, grupul parlamentar din care fac parte sau care i-a propus.

(2) Exprimarea votului pentru numiri pe functii se face prin vot cu buletine de vot, cu exceptia cazurilor în care prin lege sau prin regulament se prevede o altă procedură de vot.

(3) Deputatul votează “pentru“, lăsând neatinse pe buletinul de vot numele si prenumele persoanei propuse; el votează “contra“, tăind numele si prenumele persoanei propuse.

(4) Buletinele de vot se introduc în urne.

(5) Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poartă stampila de control si cele pe care numărul candidatilor ale căror nume nu au fost tăiate depăseste numărul functiilor pentru care se face alegerea.

Art. 129. – (1) Legile constitutionale se adoptă cu votul unei majorităti de cel putin două treimi din numărul deputatilor.

(2) Legile organice si hotărârile privind Regulamentul Camerei Deputatilor se adoptă cu votul majoritătii deputatilor.

(3) Legile ordinare si hotărârile luate în procesul legiferării se adoptă cu votul majoritătii deputatilor prezenti, în conditiile existentei cvorumului legal.

(4) În cazurile în care Constitutia României, republicată, sau regulamentul prevede o majoritate de voturi de cel putin două treimi si presedintele constată în prealabil imposibilitatea întrunirii majoritătii prevăzute, amână votul, stabilind ziua si ora desfăsurării acestuia. O nouă amânare a votului nu poate depăsi 30 de zile.

(5) În măsura în care prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Camerei Deputatilor se adoptă cu votul majoritătii deputatilor prezenti.

(6) Înainte de votare presedintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal, prin mijloace electronice sau prin numărare de către secretari. Deputatii care nu îsi exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenti în sala de sedinte, intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului.

(7) Dacă în sala de sedinte nu se află majoritatea deputatilor, presedintele amână votarea până la întrunirea cvorumului legal.

Art. 130. – (1) În caz de paritate de voturi votul se repetă. (2) Presedintele Camerei îsi exprimă votul după cel al deputatilor prezenti.

Art. 131. – În cursul votării nu se poate acorda deputatilor dreptul de a lua cuvântul, cu exceptia cazurilor care vizează derularea procedurii de vot secret.

Art. 132. – Proiectele de legi si propunerile legislative respinse de Camera Deputatilor în calitate de Cameră decizională nu pot fi readuse în discutia acesteia în cursul aceleiasi sesiuni, cu exceptia cazurilor prevăzute la art. 104.

Art. 133. – (1) Proiectele de legi si propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputatilor ca primă Cameră sesizată se semnează de presedintele acesteia.

(2) Proiectele de legi si propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputatilor ca primă Cameră sesizată se înaintează Senatului, în calitate de Cameră decizională, cu mentionarea prevederilor care tin de competenta decizională a Camerei Deputatilor, dacă este cazul. Guvernul va fi înstiintat despre aceasta.

(3) Legea adoptată de Camera Deputatilor cu privire la care Senatul s-a pronuntat ca primă Cameră sesizată ori, după caz, în calitate de Cameră decizională pentru unele prevederi, semnată de presedintele Camerei Deputatilor si de presedintele Senatului, se comunică, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si Avocatului Poporului si se depune la secretarul general al Camerei Deputatilor si la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curtii Constitutionale.

Dacă legea este adoptată în procedură de urgentă, termenul este de două zile.

(4) Data la care legea adoptată a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputatilor se comunică deputatilor, în termen de 24 de ore de la depunere.

(5) După împlinirea termenelor prevăzute la alin. (3) legea se trimite, sub semnătura presedintelui Camerei Deputatilor, Presedintelui României în vederea promulgării.

Art. 134. – (1) În cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 146 lit. a) din Constitutia României, republicată, Camera Deputatilor reexaminează prevederile respective, dacă aceasta a fost prima Cameră sesizată, în vederea punerii lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină si imunităti. Aceeasi procedură se aplică si pentru cazul în care prevederile respective sunt trimise de la Senat în calitate de primă Cameră sesizată.

(2) Raportul Comisiei juridice, de disciplină si imunităti va cuprinde propuneri pentru eliminarea sau modificarea prevederilor declarate neconstitutionale prin decizia Curtii Constitutionale.

Raportul comisiei se dezbate conform prevederilor art. 99–112.

Cu prilejul reexaminării, Camera Deputatilor va efectua corelările tehnico-legislative necesare, iar după adoptarea prevederilor reexaminate, acestea se trimit Senatului.

(3) În cazul sesizării neconstitutionalitătii tratatelor sau altor acorduri internationale depuse la Parlament pentru ratificare, potrivit art. 146 lit. b) din Constitutia României, republicată, procedura parlamentară se întrerupe si se reia după publicarea deciziei Curtii Constitutionale.

(4) În cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 146 lit. b) din Constitutia României, republicată, Camera Deputatilor nu poate ratifica tratatul sau acordul international declarat ca fiind neconstitutional.

(5) În cazurile de neconstitutionalitate constatate potrivit art. 147 alin. (1) din Constitutia României, republicată, dispozitiile declarate neconstitutionale din legi, din regulamente si din ordonantele aprobate prin lege îsi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, termen pe durata căruia aceste dispozitii sunt suspendate de drept. În vederea punerii de acord a acestor prevederi cu dispozitiile Constitutiei României, Camera ca reexamina textele declarate neconstitutionale pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină si imunităti.

(6) Reexaminarea textelor declarate neconstitutionale se face mai întâi de prima Cameră sesizată.

Art. 135. – (1) Reexaminarea legii de către Camera Deputatilor, în urma cererii făcute de Presedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constitutia României, republicată, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii.

Reexaminarea legii se efectuează mai întâi de Camera Deputatilor dacă aceasta a fost prima Cameră sesizată.

(2) Cererea Presedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinată de comisia permanentă sesizată în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativă; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiectiile formulate în cererea de reexaminare.

(3) Raportul comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputatilor după regulile procedurii legislative.

Art. 136. – În cazul în care este necesară o mediere, aceasta se va realiza conform prevederilor regulamentare, iar raportul comisiei de mediere va fi înscris pe ordinea de zi a Camerei, urmându-se procedura prevăzută la art. 86–110.

Art. 137. – (1) Raportul comisiei de mediere se dezbate în fiecare Cameră.

(2) Se supun la vot, potrivit procedurii de dezbatere pe articole a legii, numai solutiile propuse de comisia de mediere care sunt diferite de cele adoptate initial de Cameră. În toate cazurile raportul comisiei de mediere se aprobă cu majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea legii în forma finală. Rapoartele comisiilor de mediere se aprobă în sedintele consacrate votului final asupra proiectelor de lege.

(3) Dacă deputatii si senatorii îsi Onsusesc textul legii în forma propusă de comisia de mediere, se va proceda conform art. 133 alin. (3).

Art. 138. – În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergentă sau dacă una dintre Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, în tot sau în parte, se aplică prevederile art. 83.

 

SECTIUNEA a 6-a

Desfăsurarea sedintei Camerei Deputatilor

 

Art. 139. – Sedintele Camerei Deputatilor sunt publice si se difuzează on-line, în afara cazurilor în care, la cererea presedintelui sau a unui grup parlamentar, se hotărăste, cu votul majoritătii deputatilor prezenti, ca anumite sedinte să fie secrete.

Art. 140. – (1) La sedintele publice ale Camerei Deputatilor pot asista diplomati, reprezentanti ai presei, radioului si televiziunii, precum si alti invitati, pe baza acreditării sau a invitatiei semnate de secretarul general al Camerei, în conditiile stabilite de Biroul permanent. Cetătenii pot asista la lucrările Camerei pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesati, în limita locurilor disponibile în lojele destinate publicului.

(2) Membrii Guvernului sau reprezentantii acestora au acces la lucrările Camerei. Dacă li se solicită participarea, prezenta lor devine obligatorie.

(3) La dezbaterea proiectelor de legi initiate de Guvern participă în mod obligatoriu, sub sanctiunea retragerii proiectului de pe ordinea de zi, ministrul de resort sau secretarul de stat pentru relatia cu Parlamentul din ministerul respectiv.

(4) Persoanele care asistă la sedintă trebuie să păstreze linistea si să se abtină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din sală de către forta publică pusă la dispozitia presedintelui.

(5) Presedintele Camerei, la cererea unui deputat sau din proprie initiativă, poate să facă declaratii oficiale, cu consultarea Camerei, cu privire la informatiile vădit inexacte (inclusiv omisiuni, deformări etc.) privind lucrările Camerei sau asupra comentariilor, care ar putea aduce atingere imaginii institutiei parlamentare.

(6) Directia pentru comunicare, presă si relatii publice a Camerei Deputatilor va prezenta zilnic o revistă a presei membrilor Biroului permanent, liderilor grupurilor parlamentare si presedintilor comisiilor permanente.

Art. 141. – (1) Deputatii sunt obligati să fie prezenti la lucrările Camerei si să se înscrie pe lista de prezentă, tinută de unul dintre secretari.

(2) Deputatul care nu poate lua parte la sedintă din motive obiective va trebuie să informeze printr-o motivatie scrisă, avizată de liderul de grup, Biroul permanent, mentionând cauzele care îl împiedică să participe.

(3) Deputatului care nu îsi poate motiva absenta i se retine din indemnizatia lunară, pentru fiecare zi de absentă, o sumă de bani ce reprezintă a 21-a parte din indemnizatia lunară, la care se adaugă diurna de deplasare.

Art. 142. – (1) Deputatii îsi desfăsoară activitatea săptămânal în plen, în comisii, în grupurile parlamentare si în birourile parlamentare din circumscriptii. De regulă, a 5-a si a 6-a zi din săptămână sunt rezervate activitătii în circumscriptiile electorale în care deputatii au fost alesi.

(2) La propunerea Biroului permanent, cu aprobarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, programul de lucru poate fi modificat.

(3) La solicitarea motivată a presedintelui de sedintă sau a unui lider de grup parlamentar, făcută la începutul unei sedinte de lucru în plen, ordinea de zi sau programul de lucru se poate modifica prin aprobarea Camerei.

Art. 143. – (1) Sedinta Camerei Deputatilor este deschisă de presedintele Camerei Deputatilor. În lipsa presedintelui, acesta este înlocuit de unul dintre vicepresedinti, prin rotatie.

(2) Presedintele de sedintă este obligat să precizeze dacă este întrunit cvorumul legal, să anunte ordinea de zi si programul de lucru.

(3) Presedintele este asistat obligatoriu de 2 secretari stabiliti prin rotatie, din care unul, de regulă, este din opozitie.

Art. 144. – (1) Camera Deputatilor adoptă legi, hotărâri si motiuni simple în prezenta majoritătii deputatilor.

(2) În cadrul procedurii legislative prevederile alin. (1) se aplică numai la votul pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum si atunci când, potrivit prevederilor prezentului regulament, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative.

(3) Verificarea întrunirii cvorumului se dispune numai la sedintele de vot final de către presedinte, imediat înaintea votării, din proprie initiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar.

(4) În cazul în care cvorumul nu este întrunit, sedinta se suspendă, iar presedintele va comunica data si ora reluării lucrărilor. Reluarea lucrărilor se face si prin derogare de la ordinea de zi aprobată, cu respectarea succesiunii stabilite prin aceasta.

(5) Presedintele Camerei Deputatilor poate dispune ca toti deputatii aflati în sediul Camerei să se prezinte la vot, sub sanctiunea considerării lor ca absenti, cu toate consecintele ce decurg din aceasta.

Art. 145. – Presedintele Camerei sau vicepresedintele care îl înlocuieste conduce dezbaterile, asigură mentinerea ordinii de zi în timpul dezbaterilor si respectarea regulamentului.

Art. 146. – (1) Secretarii întocmesc liste cu deputatii care se înscriu la cuvânt.

(2) Deputatii vor lua cuvântul în ordinea înscrierii pe listă, cu încuviintarea presedintelui Camerei.

(3) Ministrilor prezenti în Cameră li se poate da cuvântul în orice fază a dezbaterilor, ori de câte ori solicită acest lucru.

Art. 147. – Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de presedinte. Persoanele care iau cuvântul în Cameră vorbesc de la tribuna acesteia sau din alt loc unde există instalat un microfon.

Art. 148. – (1) La propunerea presedintelui de sedintă sau a liderului unui grup parlamentar, plenul Camerei Deputatilor, prin vot, are dreptul să limiteze durata luărilor de cuvânt în functie de obiectul dezbaterilor.

(2) Deputatii si celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligati să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvânt, cu exceptia declaratiilor politice, care sunt făcute în intervalul de timp alocat acestora, conform programului. În caz contrar, presedintele le atrage atentia si, dacă nu se conformează, le retrage cuvântul si întrerupe microfonul.

Art. 149. – (1) În afara dezbaterilor legislative sau politice care se desfăsoară în Cameră, conform ordinii de zi, un deputat poate solicita să i se dea cuvântul pentru probleme de procedură, pentru un drept la replică sau pentru a comunica plenului probleme de ordin personal.

(2) Când un deputat solicită cuvântul pentru probleme de procedură sau pentru dreptul la replică, presedintele este obligat să-i acorde cuvântul imediat.

(3) Un deputat poate solicita cuvântul pentru probleme de procedură numai în cazul în care consideră că în acel moment al dezbaterilor au fost încălcate anumite prevederi ale regulamentului, prevederi la care va face referire în interventia sa.

(4) Un deputat poate cere dreptul la replică în situatia în care, la adresa sa, în acel moment al dezbaterilor, s-au făcut afirmatii incorecte sau ofensatoare de la microfonul Camerei Deputatilor.

Dreptul la replică va fi formulat într-un mod care să nu genereze un nou drept la replică.

(5) Un deputat poate solicita cuvântul pentru a expune o problemă cu caracter personal, care are legătură cu calitatea sa de deputat, iar presedintele îi va acorda cuvântul la începutul sau la sfârsitul sedintei în plen.

(6) Luările de cuvânt făcute în conformitate cu prevederile alin. (3), (4) si (5) nu vor depăsi două minute.

Art. 150. – (1) Presedintele de sedintă sau liderul unui grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discutia Camerei.

(2) Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul majoritătii deputatilor prezenti.

Art. 151. – (1) Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii atât de la tribuna Camerei, cât si din sala de sedinte a plenului sau a comisiilor.

(2) Se interzice dialogul între vorbitorii aflati la tribună si persoanele aflate în sală.

Art. 152. – Presedintele de sedintă cheamă la ordine pe deputatii care tulbură dezbaterile sau creează dezordine. El poate întrerupe sedinta când tulburarea persistă si poate dispune eliminarea din sală a persoanelor care împiedică în orice mod desfăsurarea normală a lucrărilor.

Art. 153. – (1) Dezbaterile din sedintele Camerei Deputatilor se înregistrează prin mijloace electronice si se stenografiază.

(2) Stenogramele se introduc pe site-ul Camerei Deputatilor si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, în cel mult 10 zile, cu exceptia celor privitoare la sedintele secrete.

(3) Sintezele lucrărilor Biroului permanent si ale sedintelor comisiilor se publică pe site-ul Camerei Deputatilor în cel mult 10 zile, cu exceptia sedintelor secrete.

(4) Deputatii au dreptul de a verifica exactitatea stenogramei, prin confruntarea ei cu înregistrarea electronică, în cel mult 5 zile de la data sedintei.

(5) Până la aparitia Monitorului Oficial al României deputatii au dreptul de a obtine o copie de pe stenogramă.

 

SECTIUNEA a 7-a

Procedura privind punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului

 

Art. 154. – Camera Deputatilor are dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului.

Art. 155. – (1) Dezbaterea cererii prevăzute la art. 154 se efectuează pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanentă, ca urmare a unei anchete desfăsurate în conditiile art. 71, fie de o comisie specială de anchetă constituită în acest scop. Dacă ministrul are si calitatea de deputat, cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de disciplină si imunităti, care va elabora un raport pe care îl înaintează Camerei.

(2) Rapoartele prevăzute la alin. (1) se înscriu cu prioritate în proiectul ordinii de zi.

(3) Cererea se adoptă cu votul a cel putin două treimi din numărul deputatilor.

Art. 156. – În cazul în care Camera Deputatilor decide să ceară urmărirea penală, presedintele Camerei va adresa ministrului justitiei o cerere pentru începerea urmăririi penale, potrivit legii. De asemenea, el îl va înstiinta pe Presedintele României pentru eventuala suspendare din functie a membrului Guvernului a cărui urmărire penală a fost cerută.

Art. 157. – Dispozitiile art. 123–153 se aplică în mod corespunzător.

 

CAPITOLUL III

Motiuni, întrebări, interpelări, informarea deputatilor, petitii si declaratii publice

 

1. Motiuni

Art. 158. – (1) Motiunea simplă poate fi initiată de cel putin 50 de deputati si exprimă pozitia acestora într-o anumită problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă care a făcut obiectul unei interpelări.

(2) Până la încheierea dezbaterii unei motiuni simple, un deputat care a semnat-o nu mai poate semna alte motiuni simple în aceeasi problemă.

(3) Initierea motiunilor de cenzură are loc în conditiile prevăzute la art. 78 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

(4) Presedintele Camerei nu va lua în considerare motiunile simple care nu îndeplinesc cerintele prevăzute la alin. (1) si nici pe cele care vizează finalităti specifice motiunii de cenzură.

Art. 159. – (1) Motiunile simple trebuie să fie motivate si se depun la presedintele de sedintă în cursul sedintelor publice.

(2) După primirea motiunii simple presedintele Camerei o comunică de îndată Guvernului si o aduce la cunostintă Camerei, după care dispune afisarea ei la sediul Camerei Deputatilor.

Art. 160. – (1) Presedintele Camerei stabileste data dezbaterii motiunii simple, care nu poate depăsi 6 zile de la înregistrarea acesteia, Onstiintând Guvernul în acest sens.

(2) Motiunile simple privind probleme de politică externă se supun dezbaterii numai însotite de avizul Comisiei pentru politică externă si cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe.

Art. 161. – Dezbaterea motiunii simple se face cu respectarea dispozitiilor cuprinse în art. 139–153 si se aprobă cu votul majoritătii deputatilor prezenti.

Art. 162. – După începerea discutării motiunii simple deputatii nu îsi pot retrage adeziunea la motiune, dezbaterea urmând a se încheia prin supunerea la vot a motiunii de către presedintele Camerei.

Art. 163. – La motiunile simple prezentate nu pot fi propuse amendamente.

Art. 164. – În cazul în care o motiune simplă este aprobată, hotărârea Camerei se va trimite Guvernului, care va tine cont de pozitia exprimată în cuprinsul respectivei motiuni.

2. Întrebări

a) Dispozitii comune

Art. 165. – (1) Fiecare deputat poate formula întrebări scrise sau poate adresa întrebări orale Guvernului, ministrilor ori altor conducători ai organelor administratiei publice, la care solicită răspuns oral, răspuns scris sau răspuns scris si oral.

(2) Întrebarea constă într-o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informatie este exactă, dacă Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice înteleg să comunice Camerei informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor sau de comisiile permanente ori dacă Guvernul are intentia de a lua o hotărâre într-o problemă determinată.

Art. 166. – (1) Presedintele Camerei are dreptul să nu admită întrebările care:

a) privesc probleme de interes personal sau particular;

b) urmăresc în exclusivitate obtinerea unei consultatii juridice;

c) se referă la procese aflate pe rolul instantelor judecătoresti sau pot afecta solutionarea unor cauze aflate în curs de judecată;

d) privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc functii publice.

(2) Dacă deputatul care a adresat o întrebare la care a solicitat si răspuns oral nu se află în sala de sedinte, membrul Guvernului va depune răspunsul în scris la secretarul Camerei, care se află la prezidiu.

(3) În cazuri temeinic justificate, dacă deputatul care a solicitat răspuns oral nu poate fi prezent în sala de sedinte în ziua în care secretarul Camerei l-a anuntat că este programat pentru primirea răspunsului, dar doreste să aibă posibilitatea de a formula eventuale obiectii la răspunsul dat, poate cere amânarea răspunsului o singură dată. Cererea deputatului de amânare a răspunsului se depune la secretarul desemnat al Camerei si se comunică ministrului pentru relatia cu Parlamentul.

(4) Întrebările la care nu s-a răspuns se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârsitul fiecărei sesiuni ordinare.

b) Întrebări orale

Art. 167. – (1) Din două în două săptămâni, în ziua de luni, între orele 18,30–19,30, deputatii pot adresa întrebări orale membrilor Guvernului. Întrebările orale se adresează de către deputat membrului vizat al Guvernului în domeniul respectiv.

(2) Obiectul întrebărilor orale se notifică în scris si se depune la secretarul desemnat al Camerei Deputatilor cel mai târziu până la ora 14,00 a zilei de miercuri din săptămâna premergătoare celei în care urmează să fie pusă întrebarea. Secretarul Camerei Deputatilor îl informează pe ministrul pentru relatia cu Parlamentul asupra întrebărilor orale la care membrii Guvernului urmează să răspundă în cursul sedintei consacrate acestora.

(3) Răspunsurile la întrebările orale se dau în termen de 15 zile de la data transmiterii lor de către secretarul Camerei Deputatilor.

Art. 168. – (1) Întrebarea orală este expusă sumar, într-un interval de timp de cel mult două minute. Ministrul competent răspunde la întrebarea ce i-a fost adresată în cel mult 3 minute.

Autorul întrebării, după audierea răspunsului, poate interveni cu precizări si cu comentarii, fără a depăsi două minute. Ministrul poate exercita dreptul la replică în acelasi interval de timp. Nici o altă interventie pe marginea întrebării respective nu mai poate avea loc.

(2) Membrul Guvernului poate amâna răspunsul la întrebarea orală pentru săptămâna următoare numai în cazuri temeinic justificate.

(3) În situatia în care membrul Guvernului, căruia îi este adresată întrebarea, nu este prezent, răspunsul va fi dat în sedinta din săptămâna următoare, consacrată întrebărilor orale. Presedintele Camerei Deputatilor îl informează pe primul-ministru asupra răspunsurilor amânate.

c) Întrebări scrise

Art. 169. – (1) Fiecare deputat are dreptul să adreseze Guvernului, membrilor săi sau altor conducători ai organelor administratiei publice întrebări scrise care se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputatilor.

(2) Deputatii care adresează întrebări scrise vor preciza dacă doresc un răspuns scris, un răspuns oral sau un răspuns formulat atât în scris, cât si oral.

(3) Întrebările scrise se transmit membrilor Guvernului si celorlalte autorităti publice de către secretarul desemnat al Camerei Deputatilor.

Art. 170. – (1) Răspunsurile la întrebările scrise se transmit deputatului în cel mult 15 zile. Atât întrebările scrise, cât si răspunsurile aferente se publică pe site-ul Camerei.

(2) Întrebările la care se solicită un răspuns oral de la tribuna Camerei Deputatilor se înscriu pe ordinea de zi a sedintei în succesiunea primirii răspunsurilor, dar nu mai târziu de 15 zile de la data înregistrării acestora.

(3) Răspunsurile la întrebările prevăzute la alin. (2) se dau în cele 30 de minute care urmează timpului afectat întrebărilor orale.

Un răspuns nu poate depăsi 3 minute. Dacă răspunsul la o întrebare dă nastere unei replici a celui care a adresat întrebarea, timpul pentru replică este de cel mult 3 minute.

(4) Răspunsurile în scris la întrebările scrise se predau, de către reprezentantul autoritătii care le-a formulat, secretarului desemnat al Camerei Deputatilor să răspundă de problema întrebărilor si interpelărilor.

Art. 171. – Dacă timpul afectat răspunsurilor la întrebări nu este suficient, răspunsurile care nu au fost prezentate vor fi înscrise pe ordinea de zi a sedintei din lunea următoare.

Art. 172. – Nici un deputat nu poate adresa mai mult de două întrebări în aceeasi sedintă.

3. Interpelări

Art. 173. – (1) Interpelările se fac în scris, arătându-se obiectul acestora, fără nici o dezvoltare.

(2) Interpelarea constă într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai multi deputati, prin care se solicită explicatii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activitătii sale interne sau externe. Guvernul si fiecare dintre membrii săi sunt obligati să răspundă la interpelări în cel mult două săptămâni. Pentru motive temeinice Camera poate acorda un nou termen.

(3) Ele se citesc în sedinta publică din ziua de luni, consacrată întrebărilor, între orele 19,30–20,00, după care se prezintă presedintelui Camerei spre a fi transmise primului-ministru.

Ar. 174. – (1) Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special si se afisează la sediul Camerei.

(2) Dezvoltarea interpelărilor are loc în sedinta din ziua de luni, alternativ cu sedintele consacrate întrebărilor. În ziua de luni, consacrată răspunsurilor la interpelări, dezvoltarea acestora se face între orele 18,30–19,30. Durata dezvoltării interpelării nu poate depăsi 5 minute.

(3) În sedinta consacrată dezbaterii interpelărilor un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare. În cazul în care timpul consacrat interpelărilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta si o a doua interpelare.

Art. 175. – (1) În sedinta consacrată dezvoltării interpelării se dă cuvântul interpelatorului si apoi primului-ministru sau reprezentantului acestuia, care poate fi ministru sau secretar de stat. Răspunsul la interpelare nu va dura mai mult de 5 minute.

Autorul interpelării poate interveni cu întrebări suplimentare si cu comentarii, fără a depăsi două minute. Primul-ministru sau reprezentantul acestuia care răspunde interpelării are la dispozitie două minute pentru exercitarea dreptului la replică. După aceasta, în legătură cu interpelarea respectivă nu se mai fac alte interventii.

(2) Ministrii interpelati sau secretarii de stat desemnati de acestia au obligatia să participe la sedinta consacrată răspunsurilor la interpelări.

Art. 176. – Camera Deputatilor poate adopta o motiune simplă prin care să îsi exprime pozitia cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării.

Art. 177. – (1) Din două în două săptămâni, în ziua de luni, consacrată răspunsurilor la interpelări, între orele 18,00–18,30, deputatii îl pot interpela pe primul-ministru. Interpelările trebuie să vizeze politica Guvernului în probleme importante ale activitătii sale interne sau externe.

(2) Interpelările ce urmează să fie adresate primului-ministru se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputatilor până în ziua de miercuri, ora 14,00, din săptămâna care precedă răspunsurile primului-ministru.

Art. 178. – Interpelările vor fi adresate în ordinea depunerii lor la secretarul desemnat al Camerei Deputatilor. Fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult 3 minute. Primul-ministru răspunde la interpelare în cel mult 5 minute. Autorul interpelării, după audierea răspunsului, poate interveni cu întrebări suplimentare si cu comentarii, fără a depăsi două minute. Primul-ministru are la dispozitie două minute pentru exercitarea dreptului la replică. După aceasta, în legătură cu interpelarea respectivă nu mai poate avea loc nici o altă interventie.

Art. 179. – În situatii justificate interpelarea primului-ministru poate fi amânată cel mult o săptămână.

Art. 180. – (1) La solicitarea unuia sau mai multor grupuri parlamentare sau a primului-ministru, în plenul Camerei Deputatilor se pot desfăsura, o dată pe lună, dezbateri politice, cu participarea primului-ministru, pe probleme de interes major pentru viata politică, economică si socială.

(2) Solicitarea se înaintează Biroului permanent în scris, cu precizarea temei de dezbatere propuse.

(3) Biroul permanent îl informează pe primul-ministru, respectiv primul-ministru informează Biroul permanent si stabileste data dezbaterii, care nu poate depăsi 6 zile de la înregistrarea solicitării.

(4) Primul-ministru are obligatia de a participa la dezbaterea solicitată.

(5) Acelasi grup parlamentar nu poate solicita o dezbatere politică decât o singură dată pe sesiune. Primul-ministru poate solicita cel mult două dezbateri politice pe sesiune.

4. Informarea Camerei Deputatilor si a deputatilor

Art. 181. – Camera Deputatilor si deputatii au dreptul să obtină informatiile necesare în vederea desfăsurării activitătii lor din partea organelor administratiei publice.

Art. 182. – (1) Deputatul poate solicita de la organele administratiei publice centrale si locale alese, printr-o cerere adresată presedintelui Camerei Deputatilor sau presedintelui comisiei permanente din care face parte, orice informatii sau documente, în copie certificată, utile pentru desfăsurarea activitătii sale. Cererea poate fi refuzată în cazul în care aceasta priveste secrete de stat de importantă deosebită. Refuzul se aduce la cunostintă Camerei Deputatilor care va decide în sedintă secretă.

(2) În cazul în care informatiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Camera Deputatilor despre aceasta, iar Camera decide în sedintă secretă.

(3) Documentele se restituie după consultare.

5. Petitii

Art. 183. – (1) Oricine are dreptul de a se adresa cu petitii Camerei Deputatilor.

(2) Petitiile vor fi prezentate în scris si semnate, precizându-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari.

Art. 184. – Petitiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii, consemnându-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului si obiectul cererii. Forma electronică a registrului va fi prezentată pe site-ul Camerei Deputatilor.

Art. 185. – (1) Petitiile înregistrate se transmit Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, coruptiei si pentru petitii si altor comisii permanente, spre dezbatere si solutionare.

(2) Oricare membru al Camerei poate lua cunostintă de continutul unei petitii, adresându-se în acest sens presedintelui comisiei sesizate.

Art. 186. – (1) Comisia sesizată va decide, în termen de cel mult 10 zile, dacă va trimite petitia unei autorităti publice competente sau o va clasa.

(2) Petitionarului i se aduce la cunostintă solutia adoptată.

Art. 187. – (1) Semestrial Comisia pentru cercetarea abuzurilor, coruptiei si pentru petitii prezintă Biroului permanent si apoi Camerei, la începutul fiecărei sesiuni, un raport asupra petitiilor primite si asupra modului de solutionare a acestora.

(2) În raport se vor face mentiuni cu privire la solutiile date de autoritătile publice la petitiile care le-au fost trimise spre solutionare.

(3) Autoritătile publice care au primit petitii spre solutionare sunt obligate să transmită comisiei solutiile adoptate, în termen de cel mult o lună de la primirea petitiei.

6. Declaratii politice

Art. 188. – (1) În fiecare zi de marti primele 90 de minute ale sedintei vor fi rezervate pentru declaratii politice ale deputatilor.

(2) Împărtirea celor 90 de minute se va face pe grupuri parlamentare ale majoritătii, opozitiei si pe deputati care nu fac parte din acestea. În cazul în care timpul afectat nu se epuizează, presedintele de sedintă este abilitat să acorde cuvântul în continuare, respectându-se aceeasi regulă.

(3) Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă, din săptămână în săptămână, si se va face pe grupuri parlamentare.

(4) Durata interventiei nu poate depăsi 3 minute.

Art. 189. – (1) Înscrierile pentru diverse interventii asupra unor probleme de actualitate se fac până în ziua de luni, la ora 20,00, la secretarul desemnat al Camerei Deputatilor, cu exceptia cazurilor neprevăzute.

(2) Înscrierile pentru diverse interventii consacrate unor aniversări, comemorări etc. se vor face cu o săptămână înainte, până în ziua de luni, ora 20,00, la secretarul desemnat în acest scop.

Art. 190. – În cazul în care tematica si continutul interventiei vizează activitatea si politica Guvernului, extrasul respectiv din stenogramă va fi transmis ministrului pentru relatia cu Parlamentul.

 

CAPITOLUL IV

Statutul deputatului

 

SECTIUNEA 1

Imunitate parlamentară

 

Art. 191. – Deputatii se bucură de imunitate parlamentară de la data eliberării certificatului doveditor al alegerii, sub conditia validării.

Art. 192. – Potrivit art. 72 din Constitutia României, republicată, deputatii nu pot fi trasi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Art. 193. – (1) În temeiul art. 72 din Constitutia României, republicată, deputatii pot fi urmăriti si trimisi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fără încuviintarea Camerei Deputatilor, după ascultarea lor. Urmărirea si trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecată apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

(2) Cererea de retinere, arestare sau perchezitie se adresează presedintelui Camerei Deputatilor de către ministrul justitiei. Săvârsirea sau descoperirea ulterioară a unor noi fapte penale determină introducerea unei noi cereri de retinere, arestare sau perchezitie.

(3) Presedintele Camerei aduce la cunostintă deputatilor cererea, în sedintă publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de disciplină si imunităti spre examinare, care va stabili, prin raportul său, dacă există sau nu există motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărârea comisiei se adoptă, în cel mult 5 zile de la sesizare, prin votul majoritătii membrilor acesteia. Votul este secret.

(4) Ministrul justitiei va înainta Comisiei juridice, de disciplină si imunităti toate documentele pe care aceasta le solicită; în caz de refuz comisia se va adresa Camerei Deputatilor, prin intermediul Biroului permanent, pentru a hotărî cu privire la acest refuz.

(5) Cererea prevăzută la alin. (2), împreună cu raportul comisiei, se înaintează grupului parlamentar din care face parte deputatul în cauză. Grupul îsi va exprima punctul de vedere cu privire la cerere într-un raport scris, în termen de 5 zile de la data sesizării grupului.

(6) În cazul deputatilor care nu fac parte din nici un grup parlamentar, acestia pot să depună la Biroul permanent punctul de vedere cu privire la cerere.

(7) Raportul comisiei împreună cu raportul grupului parlamentar se înaintează Biroului permanent si se supun dezbaterii si aprobării Camerei Deputatilor.

(8) Camera Deputatilor se va pronunta asupra măsurii în cel mult 20 de zile de la sesizare, cu votul majoritătii membrilor prezenti.

Art. 194. – (1) În caz de infractiune flagrantă, deputatii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Situatia va fi adusă de îndată la cunostintă ministrului justitiei. Ministrul justitiei îl va informa neîntârziat pe presedintele Camerei Deputatilor asupra retinerii si a perchezitiei. În cazul în care Camera constată că nu există temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

(2) Dispozitia de revocare a retinerii se execută de îndată prin ministrul justitiei.

Art. 195. – Toate cererile privind ridicarea imunitătii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

 

SECTIUNEA a 2-a

Incompatibilităti

 

Art. 196. – (1) Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului, precum si cu alte functii stabilite prin lege.

(2) Deputatii membri ai Guvernului nu pot detine functii în Biroul permanent, în birourile comisiilor, nu pot fi membri în delegatiile parlamentare si nu pot fi lideri ai grupurilor parlamentare.

Art. 197. – Calitatea de deputat este incompatibilă cu functia de Presedinte al României si cu cea de senator.

Art. 198. – Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice.

Art. 199. – Se interzice utilizarea numelui însotit de calitatea de deputat în orice actiune publicitară privitoare la o activitate care aduce profit.

Art. 200. – (1) Deputatul care se află în una dintre incompatibilitătile prevăzute la art. 196–198 va demisiona din functiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat în termen de 30 de zile de la data aparitiei cazului de incompatibilitate.

(2) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) deputatul care continuă să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din calitatea de deputat. Demisia se aduce la cunostintă Camerei Deputatilor si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 201*). – Locul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului politic, aliantei politice sau aliantei electorale dacă, până la data validării mandatului, partidul politic, alianta politică sau alianta electorală pentru care a candidat confirmă în scris că apartine acesteia. Asupra legalitătii alegerii supleantului comisia de validare va prezenta Camerei Deputatilor un raport.

Art. 202. – În cursul termenului prevăzut la art. 200, deputatul trebuie să declare în scris la Biroul permanent orice activitate pe care va continua să o desfăsoare în viitor, care se încadrează în incompatibilitătile prevăzute de lege. Art. 203. – Schimbările intervenite în activitatea deputatului de durata exercitării mandatului se aduc la cunostintă Biroului permanent, în scris, în cel mult 30 de zile de la data aparitiei acestora.

Art. 204. – (1) Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de disciplină si imunităti a Camerei Deputatilor, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobă de Cameră cu votul majoritătii membrilor săi.

(2) Dacă deputatul a făcut să înceteze cauza de incompatibilitate, după sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al sedintei; asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei.

 

SECTIUNEA a 3-a

Exercitarea mandatului de deputat

 

Art. 205. – Deputatii, reprezentanti ai poporului, îsi exercită drepturile si îsi îndeplinesc îndatoririle pe toată durata legislaturii pentru care au fost alesi.

Art. 206. – Deputatii intră în exercitiul mandatului, pe baza certificatului doveditor al alegerii, la data întrunirii legale a Camerei Deputatilor, sub conditia validării.

Art. 207. – (1) După validarea mandatelor, deputatilor li se eliberează legitimatia de membru al Camerei Deputatilor, semnată de presedintele acesteia.

(2) Deputatii primesc un însemn distinctiv al calitătii lor de reprezentant al poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata mandatului.

(3) După expirarea mandatului deputatii pot păstra legitimatia si însemnul distinctiv, dar nu au dreptul să poarte respectivul însemn.

(4) Modelul însemnului se stabileste de Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confectionarea acestuia se suportă din bugetul Camerei Deputatilor.

Art. 208. – Calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale a Camerei nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

Art. 209. – (1) Deputatii pot demisiona prin cerere scrisă, adresată presedintelui Camerei. Acesta, în sedintă publică, îl întreabă pe deputatul respectiv dacă stăruie în demisie, iar dacă răspunde afirmativ sau nu se prezintă în Cameră pentru a răspunde, cu toate că fost înstiintat, presedintele declară locul vacant.

(2) Dacă cererea de demisie a fost depusă în ultima zi lucrătoare a unei sesiuni sau în timpul vacantei parlamentare, deputatul este considerat demisionat la data depunerii cererii. Cererea trebuie să contină legalizarea de semnătură dată în fata notarului sau atestarea identitătii părtilor realizată de avocat.

Art. 210. – Deputatii care sunt membri ai Guvernului vor primi indemnizatia si diurna de deplasare de la autoritătile la care îsi desfăsoară activitatea.

Art. 211. – Retinerile din indemnizatia lunară a deputatului în temeiul art. 51, art. 141 si art. 218 se aprobă de Biroul permanent pe baza examinării lunare a situatiei prezentei deputatilor la lucrările Camerei.

 

SECTIUNEA a 4-a

Absente si concedii

 

Art. 212. – (1) Nici un deputat nu poate lipsi de la sedintele Camerei sau comisiei din care face parte decât în cazul în care a obtinut aprobarea unui concediu.

(2) Deputatii, cu aprobarea Camerei sau a Biroului permanent, pot participa la desfăsurarea altor actiuni parlamentare, situatie în care nu sunt considerati absenti.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică si deputatilor care sunt membri ai Guvernului, în cazul în care absenta acestora a fost determinată de exercitarea atributiilor functiei pe care o îndeplinesc.

(4) Deputatii pot obtine concedii plătite pentru rezolvarea unor probleme personale de cel mult 8 zile în cursul unei sesiuni, cu acordul Biroului permanent. Peste această durată se pot solicita Biroului permanent concedii fără plată.

(5) Prezenta deputatilor, membri ai Guvernului, la lucrările în plen ale Camerei Deputatilor este obligatorie la deschiderea si încheierea sesiunilor, la dezbaterea si adoptarea proiectelor de legi si a propunerilor legislative din sfera lor de competentă, la desfăsurarea orei ministeriale consacrate întrebărilor si răspunsurilor la întrebări, la dezbaterea interpelărilor privind politica ministerului de care răspund, la prezentarea rapoartelor si declaratiilor politice ale primului-ministru.

 

SECTIUNEA a 5-a

Sanctiuni

 

Art. 213. – (1) Abaterile de la regulament atrag următoarele sanctiuni:

a) avertismentul;

b) chemarea la ordine;

c) retragerea cuvântului;

d) eliminarea din sala de sedinte;

e) interzicerea participării la lucrările Camerei pe timp de maximum 15 zile;

f) excluderea temporară.

(2) Sanctiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) si d) se aplică de către presedintele de sedintă, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. e) si f), de către Cameră, la propunerea Biroului permanent.

(3) Pentru aplicarea sanctiunilor prevăzute la alin. (1) lit. e) si f) cazul se va trimite Comisiei juridice, de disciplină si imunităti, care va prezenta un raport asupra cercetării efectuate.

Art. 214. – La prima abatere de la regulament presedintele de sedintă al Camerei îl avertizează pe deputatul în culpă si îl invită să respecte regulamentul.

Art. 215. – (1) Deputatii care vor nesocoti avertismentul si invitatia presedintelui si vor continua să se abată de la regulament, precum si cei care, chiar pentru prima dată, încalcă în mod grav dispozitiile regulamentului vor fi chemati la ordine.

(2) Chemarea la ordine se înscrie în stenograma sedintei.

Art. 216. – (1) Înainte de a chema la ordine un deputat, presedintele de sedintă al Camerei îl invită să îsi retragă sau să explice cuvântul care a generat incidente si care ar da loc la aplicarea sanctiunii.

*) Denumirile sunt modificate potrivit dispozitiilor Legii partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, si ale Legii nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, publicată în Monitorul Oficial al Romăniei, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004.

 

(2) Dacă expresia întrebuintată a fost retrasă sau regretată ori dacă explicatiile date sunt apreciate de presedintele de sedintă ca satisfăcătoare, sanctiunea nu se mai aplică.

Art. 217. – În cazul în care, după chemarea la ordine, un deputat continuă să se abată de la regulament, presedintele de sedintă îi va retrage cuvântul, iar dacă persistă, îl va elimina din sală.

Art. 218. – (1) În cazul unor abateri grave, săvârsite de deputat în mod repetat, sau al unor abateri deosebit de grave, Camera poate aplica sanctiunea interzicerii participării deputatului la lucrările ei pe o perioadă de maximum 15 zile sau poate hotărî, la propunerea Biroului permanent, excluderea temporară a deputatului în culpă.

(2) Gravitatea abaterilor va fi stabilită de Comisia juridică, de disciplină si imunităti în cel mult 7 zile.

Art. 219. – (1) Excluderea temporară poate varia de la o sedintă până la maximum 30 de sedinte din aceeasi sesiune.

(2) Aplicarea excluderii temporare are următoarele consecinte:

a) suspendarea indemnizatiei lunare pe timpul excluderii;

b) suspendarea drepturilor ce tin de calitatea de deputat, cu exceptia imunitătii;

c) interzicerea participării la lucrările Camerei si ale comisiilor.

Art. 220. – Excluderea se execută de către chestor si, în caz de opunere, cu ajutorul fortei publice puse la dispozitia presedintelui Camerei.

Art. 221. – (1) Pentru mentinerea ordinii în sedintele comisiilor, presedintii de sedintă ale acestora pot aplica sanctiunile prevăzute la art. 213 alin. (1) lit. a), b) si c).

(2) În cazul în care un deputat săvârseste abateri deosebit de grave, presedintele de sedintă al comisiei va suspenda sedinta si va aduce cazul la cunostintă vicepresedintelui Camerei în responsabilitatea căruia se află comisia respectivă, care îl va supune Camerei Deputatilor în vederea aplicării sanctiunilor prevăzute de regulament.

Art. 222. – Sanctiunile aplicate de Camera Deputatilor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, si pe site-ul Camerei Deputatilor.

 

CAPITOLUL V

Serviciile Camerei Deputatilor

 

Art. 223. – (1) Personalul din serviciile Camerei Deputatilor este condus de secretarul general al Camerei Deputatilor.

(2) Secretarul general si secretarul general adjunct sunt numiti si eliberati din functie de către Camera Deputatilor, la propunerea Biroului permanent al Camerei, cu consultarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.

(3) Secretarul general este ordonator principal de credite.

(4) În îndeplinirea atributiilor sale secretarul general emite ordine.

Art. 224. – (1) Camera Deputatilor aprobă, prin hotărâre, bugetul propriu înaintea dezbaterii bugetului de stat si îl înaintează Guvernului în vederea includerii lui în bugetul de stat.

(2) Includerea cheltuielilor de capital în bugetul propriu se face cu consultarea Guvernului.

 

CAPITOLUL VI

Dispozitii finale

 

Art. 225. – Proiectele de legi si propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor si a Senatului al căror mandat a expirat îsi continuă procedura în Camera Deputatilor nou-aleasă.

Art. 226. – Prevederile privind medierea, respectiv art. 80–83 si art. 136–138, se aplică numai în cazul legilor constitutionale.

Art. 227. – Camera Deputatilor adoptă hotărâri potrivit procedurii prevăzute la art. 86–153.

Art. 228. – (1) În cazul în care se ivesc interpretări diferite asupra unui text din regulament, Comisia pentru regulament va fi sesizată de Biroul permanent sau de presedintele Camerei Deputatilor.

(2) Comisia pentru regulament prezintă Biroului permanent sau presedintelui Camerei, după caz, un punct de vedere privind pozitia comisiei la interpretarea regulamentului.

(3) Punctul de vedere exprimat de Comisia pentru regulament poate constitui o propunere pentru modificarea sau completarea ulterioară a regulamenului, care va fi înaintată Biroului permanent.

Art. 229. – După adoptarea Legii privind Statutul deputatului si senatorului, prevederile prezentului regulament vor fi modificate în mod corespunzător.

Art. 230. – Dispozitiile prezentului regulament pot fi modificate potrivit procedurii de elaborare si adoptare a legilor, prevăzută la art. 86–153, cu votul majoritătii deputatilor.

 

NOTĂ

Proiectele de legi si propunerile legislative înregistrate până la data intrării în vigoare a Legii de revizuire a Constitutiei României se dezbat si se adoptă potrivit prevederilor Regulamentului Camerei Deputatilor anterioare intrării în vigoare a Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 23 din 11 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 12 noiembrie 2003.