MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 59         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 23 ianuarie 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 655 din 8 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 657 din 8 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Decizia nr. 666 din 15 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1175 si art. 1191 alin. 1 din Codul civil

 

Decizia nr. 680 din 15 decembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, precum si ale art. 3712 alin. 3, art. 401 alin. 11 si ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

3. – Ordonantă privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 655

din 8 decembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Clarissa Goldsmidt în Dosarul nr. 1.019/2005 al Curtii de Apel Bacău – Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 aprilie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 1.019/2005, Curtea de Apel Bacău – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că i s-a respins cererea de restituire a imobilului al cărui proprietar a fost, întrucât nu a putut formula în termen notificarea către Primăria Municipiului Piatra-Neamt. În opinia sa, stabilirea termenului de 6 luni pentru trimiterea notificării, prevăzut de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, contravine prevederilor art. 44 alin. (1) din Constitutie, având în vedere că o asemenea actiune motivată pe dispozitiile art. 480 si 481 din Codul civil este imprescriptibilă.

Instanta de judecată consideră exceptia neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că ulterior sesizării sale, Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, si apoi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, textele de lege fiind renumerotate.

Textul art. 21 alin. (5) a devenit art. 22 alin. (5), păstrându-si aceeasi redactare: “(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justitie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.“

Textul constitutional invocat este cel al art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate.

Analizând criticile de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra constitutionalitătii alin. (5) al art. 21 din Legea nr. 10/2001, prin raportare la dispozitiile art. 44 alin. (1) din Constitutie, s-a pronuntat prin Decizia nr. 99 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 aprilie 2005, constatând că prevederile legale criticate dau expresie competentei constitutionale a legiuitorului, în acord cu art. 44 alin. (1) teza a doua, de a stabili continutul si limitele dreptului de proprietate.

Pe de altă parte, asa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003, “recunoasterea sine die a posibilitătii persoanei interesate de a declansa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietătii imobiliare“.

Considerentele si solutiile acestor decizii sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Clarissa Goldsmidt în Dosarul nr. 1.019/2005 al Curtii de Apel Bacău – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 decembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 657

din 8 decembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

 

Ioan Vida – presedinte

Aspazia Cojocaru – judecător

Nicolae Cochinescu – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Florentina Baltă – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Ioana Rentea în Dosarul nr. 7.588/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

La apelul nominal sunt prezenti Alexandru-Dan Dragomir, Ioan-Iulian Dragomir, Anca-Nadia Dragomir, Silviu Dragomir, Constantin Dragomir, Aurora Gruescu si Mariana Nicolaescu, prin mandatar Mircea-Tiberiu Gruescu. Este prezentă, de asemenea, Alexandra-Elisabeta Gruescu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea Alexandra-Elisabeta Gruescu solicită respingerea exceptiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei, invocând jurisprudenta în materie a Curtii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2003, pronuntată în Dosarul nr. 7.588/2003, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Ioana Rentea într-un proces privind un schimb obligatoriu de locuintă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezultă din încheierea de sesizare a instantei, autorul acesteia sustine că prevederile art. 23 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 contravin art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât, în cazul când se solicită mutarea chiriasilor într-o altă localitate, se prevede si necesitatea obtinerii acordului acestora în acest sens, însă, dacă se solicită mutarea chiriasilor în aceeasi localitate, legea nu mai prevede un astfel de acord.

Instanta de judecată consideră că sunt îndeplinite conditiile prevăzute de Legea nr. 47/1992 pentru a fi sesizată Curtea Constitutională.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 23 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.

Prevederile legale criticate au următorul continut:

–Art. 23: “(1) Proprietarii au dreptul să ceară si să obtină mutarea chiriasilor din spatiile cu destinatia de locuintă pe calea unui schimb obligatoriu.

(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat să pună la dispozitie chiriasului, cu contract de închiriere, un alt spatiu cu destinatia de locuintă în aceeasi localitate sau într-o altă localitate cu acordul chiriasului, cu asigurarea exigentelor minimale prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Dacă locuinta oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul initial. “

Textul constitutional invocat este cel al art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia “Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.“

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 23 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 347 din 10 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 25 februarie 2003, Curtea a statuat în sensul constitutionalitătii acestor prevederi. În acest sens, Curtea a retinut că îinstituirea de regimuri juridice diferite în situatii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalitătii în fata legii. Asa se explică de ce în cazul chiriasilor statului, unde protectia socială se realizează si prin reînnoirea contractului de închiriere, nu Osi găseste aplicare schimbul obligatoriu de locuintă, în timp ce în cazul chiriasilor din locuintele retrocedate, domeniu în care prevalează principiul garantării dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb.“

Considerentele si solutia acestei decizii sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicată de Ioana Rentea în Dosarul nr. 7.588/2003 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 decembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 666

din 15 decembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1175 si art. 1191 alin. 1 din Codul civil

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1175 si art. 1191 din Codul civil, exceptie ridicată de Biroul Notarului Public Enise Eliean în Dosarul nr. 4.414/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2005, pronuntată în Dosarul nr. 4.414/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1175 si art. 1191 din Codul civil, exceptie ridicată de Biroul Notarului Public Enise Eliean într-o cauză având ca obiect o actiune în constatare a existentei unui act juridic simulat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia arată că textele de lege criticate aduc atingere dispozitiilor art. 20 si 21 din Constitutie, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventie. În acest sens, în esentă, arată că “dispozitiile legale criticate prevăd reguli restrictive pe baza cărora raportul juridic dedus judecătii poate fi dovedit“, iar “accesul la mijloacele prin care se înfăptuieste justitia, în spetă posibilitatea exercitării dreptului subiectiv la probă, are caracter prohibit“. Astfel, art. 1175 din Codul civil “conditionează dovada dreptului subiectiv de existenta unui înscris probator“, iar art. 1191 din acelasi cod prevede că “dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăseste suma de 250 de lei nu poate fi făcută decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.“

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că dispozitiile art. 1191 alin. 1 cu referire la dispozitiile art. 1175 din Codul civil sunt neconstitutionale numai cu privire la valoarea de 250 de lei a obiectului actului juridic a cărui probă trebuie făcută prin act autentic ori prin act sub semnătură privată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 1175 si ale art. 1191 din Codul civil sunt constitutionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenta sa.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1175 si art. 1191 alin. 1 din Codul civil, care au următorul continut:

– Art. 1175: “Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părtile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.“;

– Art. 1191 alin. 1: “Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată.“

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 20, privitor la Tratatele internationale privind drepturile omului, si ale art. 21, referitor la Accesul liber la justitie.

Autorul exceptiei sustine, de asemenea, că sunt încălcate si dispozitiile art. 6 paragraful 1, privind dreptul la un proces echitabil, din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si prevederile art. 1, privind protectia proprietătii, din primul Protocol aditional la Conventie.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională retine următoarele:

Ratiunea reglementărilor legale supuse controlului de constitutionalitate este aceea a asigurării stabilitătii si securitătii raporturilor juridice, prin restrângerea posibilitătii de probatiune a acestora în afara unui înscris.

Regula enuntată de art. 1191 alin. 1 din Codul civil urmăreste protejarea intereselor părtilor si instituie obligativitatea preconstituirii înscrisurilor pentru actele juridice încheiate de acestea, motiv pentru care s-a prevăzut o valoare modică, de 250 de lei, a obiectului actului juridic. Chiar dacă legiuitorul va modifica această valoare, în raport de realitătile economice actuale, nu se poate sustine că aceasta ar îngrădi dreptul la un proces echitabil.

De altfel, modul de administrare a probelor în procesul civil, chiar dacă acesta a fost reglementat anterior intrării în vigoare a Constitutiei, este în acord cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

Art. 21 din Constitutie garantează accesul liber la justitie cu finalitatea apărării drepturilor, libertătilor si intereselor legitime ale reclamantului, fără a contine nici o precizare referitoare la modul în care acestea urmează a fi dovedite.

Este însă evident că pentru a putea fi apărate ele trebuie să existe, iar existenta lor trebuie probată, în conditiile prevăzute prin lege. Aceasta nu îndreptăteste însă sustinerea că instituirea anumitor exigente în materie, cum ar fi interdictia utilizării probei testimoniale pentru dovedirea actelor juridice cu o valoare mai mare de 250 de lei, ar constitui o încălcare a accesului liber la justitie.

Asadar, Curtea nu poate retine încălcarea dispozitiilor art. 21 si art. 20 din Constitutie, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si la cele ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1175 si art. 1191 alin. 1 din Codul civil, exceptie ridicată de Biroul Notarului Public Enise Eliean în Dosarul nr. 4.414/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 decembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 680

din 15 decembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, precum si ale art. 3712 alin. 3, art. 401 alin. 11 si ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Constantin Doldur – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Claudia Margareta Nită – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor îart. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992, aprobată prin Legea nr. 11/1994, a art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005 privind art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă si a art. I pct. 70 si pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind art. 403 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă“, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ley Impex“ – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 2.427/2005 al Judecătoriei Suceava.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2005, pronuntată în Dosarul nr. 2.427/2005, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor îart. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992, aprobată prin Legea nr. 11/1994, a art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005 privind art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă si a art. I pct. 70 si pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind art. 403 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă“. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Ley Impex“ – S.R.L. din Suceava într-o cauză având ca obiect o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece prin măsurile de înlocuire a produsului sau de restituire a contravalorii actualizate se creează un regim discriminatoriu între comercianti si consumatori, acestia din urmă beneficiind de privilegii. Mai arată că îmăsurile“ la care face referire textul de lege criticat sunt dispuse de către agentii constatatori, si nu de către o instantă judecătorească, iar în lipsa unor norme metodologice de aplicare a acestora, ele nu pot fi atacate nici în temeiul Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 si nici pe calea unei contestatii la executare, astfel fiind încălcate si art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 124 alin. (1) si art. 126 din Legea fundamentală.

În ceea ce priveste dispozitiile art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005, se arată că, îprin modul în care sunt redactate“, acestea permit executorilor judecătoresti să adauge la titlul executoriu sau să reactualizeze sumele cuprinse în acesta, fără încuviintarea instantei judecătoresti, ceea ce împiedică accesul liber la justitie, garantat de art. 21 din Constitutie, si încalcă totodată art. 126 alin. (4) din aceasta.

În sfârsit, în ceea ce priveste dispozitiile art. I pct. 70 si 71 din Legea nr. 219/2005, “privind dispozitiile art. 403 alin. 1 si alin. 3 din Codul de procedură civilă“, se sustine că prin instituirea obligatiei de a depune cautiune “se îngrădeste în mod exagerat accesul la justitie al contestatorului“ si se încălcă dreptul acestuia la apărare.

Judecătoria Suceava apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale criticate este neîntemeiată, invocând în acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 403/2003, nr. 177/2002 si nr. 404/2004.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile “art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992, ale art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005, privind art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă si ale art. I pct. 70 si pct. 71 din Legea nr. 219/2005, privind art. 403 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă“.

Cu privire la obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor a fost aprobată cu modificări si completări prin art. 1 pct. 6 din Legea nr. 11/1994 si republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, iar dispozitiile art. 15 din ordonantă au fost modificate si completate prin art. I pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 31 ianuarie 2000, si prin art. I pct. 10 si 11 din Legea nr. 37/2000 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 58/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 2 februarie 2002.

În ceea ce priveste dispozitiile criticate din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, Curtea observă că, potrivit criticilor formulate, exceptia de neconstitutionalitate priveste, în realitate, dispozitiile art. 3712 alin. 3, art. 401 alin. 11 si ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Textele de lege criticate prevăd:

– Art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992:

Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achizitionat ori a serviciului prestat se face imediat după constatarea imposibilitătii folosirii acestuia, dacă această situatie nu este imputabilă consumatorului.

Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizată a acestuia, calculată în functie de indicele de inflatie comunicat de Institutul National de Statistică. Valoarea actualizată astfel calculată nu va putea fi mai mică decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care agentul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de acelasi fel, în momentul restituirii.

Agentul economic are aceleasi obligatii pentru produsul sau serviciul înlocuit ca si pentru produsul sau serviciul vândut initial.

Persoanele împuternicite conform art. 49 să constate contraventia si să aplice sanctiunea prevăzută de prezenta ordonantă vor stabili o dată cu sanctiunea si măsuri de remediere, înlocuire a produsului ori a serviciului, precum si restituirea contravalorii acestuia, după caz.

Art. 3712 alin. 3, art. 401 alin. 11 si art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă prevăd:

– Art. 3712 alin. 3: “Dacă titlul executoriu contine suficiente criterii în functie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligatiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda si la actualizarea sumei. În cazul în care titlul executoriu nu contine nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în functie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plătii efective a obligatiei cuprinse în titlul executoriu.“;

– Art. 401 alin. 11: “Contestatia privind lămurirea întelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silită.“;

– Art. 403 alin. 4: “În cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă.

Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cautiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul.“

În motivarea exceptiei se invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 21 alin. (1), (2) si (3), referitoare la accesul liber la justitie, exercitarea neîngrădită a acestui drept si dreptul părtilor la un proces echitabil, art. 24 alin. (1), care garantează dreptul la apărare, art. 124 alin. (1), privind înfăptuirea justitiei în numele legii, si ale art. 126 alin. (1) si (5), referitoare la realizarea justitiei prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege, respectiv la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea Constitutională retine următoarele:

I. Dispozitiile art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) si (2), art. 21, art. 24 alin. (1) si art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) din Legea fundamentală, Curtea constatând, prin deciziile nr. 277 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003, si nr. 403 din 28 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, conformitatea acestora cu textele mentionate din Constitutie.

Cât priveste criticile potrivit cărora art. 15 din ordonantă contravine prevederilor constitutionale ale art. 124 alin. (1), referitoare la înfăptuirea justitiei în numele legii, si ale art. 126, privind instantele judecătoresti, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate. Aceasta deoarece, prin formularea contestatiei împotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, contravenientului-comerciant îi este garantat accesul liber la justitie si beneficiul drepturilor si garantiilor procesuale specifice unui proces echitabil.

II. În ceea ce priveste constitutionalitatea dispozitiilor art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, prin Decizia nr. 265 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 29 iulie 2003, retinând că acestea nu împiedică accesul liber la justitie, garantat de art. 21 din Constitutie, si nici nu contravin prevederilor art. 126 alin. (1) si (5) din aceasta, referitoare la instantele judecătoresti.

Chiar dacă dispozitiile art. I pct. 64 din Legea nr. 219/2005 au modificat art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea nu au schimbat solutia legislativă de principiu a textului în redactarea anterioară, astfel că atât considerentele, cât si solutia pronuntată în decizia amintită îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Cât priveste dispozitiile îart. I pct. 70 din Legea nr. 219/2005“, criticate de autorul exceptiei, Curtea constată că, în realitate, acestea nu vizează prevederile art. 403 alin. 1 si 3 din Codul de procedură civilă, ci se referă la introducerea unui nou alineat, alin. 11, la art. 401 din acelasi cod, potrivit căruia contestatia privind lămurirea întelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silită. Întrucât argumentele de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei privesc instituirea obligatiei de a plăti cautiune, Curtea observă că dispozitiile art. 401 alin. 11 din Codul de procedură civilă au fost gresit indicate, iar criticile ce sustin pretinsa lor neconstitutionalitate sunt, practic, fără obiect, în conditiile în care dispozitiile de lege atacate au, în realitate, un continut complet diferit fată de cel vizat de autorul exceptiei. Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 alin. 11 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Curtea constată că dispozitiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005, reglementează procedura de acordare a suspendării provizorii pentru cazuri urgente si în anumite conditii. Or, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are drept exclusiv de legiferare, fără a împiedica accesul liber la justitie sau dreptul la apărare al debitorului, drepturi care, de altfel, au si fost exercitate în conditiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, precum si ale art. 3712 alin. 3, art. 401 alin. 11 si ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Ley Impex“ – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 2.427/2005 al Judecătoriei Suceava.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 decembrie 2005.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Nită

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ

privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 1 pct. X poz. 6 si 7 din Legea nr. 404/2005 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă.

 

CAPITOLUL I

Majorarea salariilor de bază

 

Art. 1. – În anul 2006, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările si completările ulterioare, precum si indemnizatiile personalului care ocupă functii de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, cu modificările si completările ulterioare, asa cum au fost majorate potrivit Ordonantei Guvernului nr. 9/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 112/2005, precum si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 108/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 331/2005, avute la 31 decembrie 2005, se majorează în două etape, astfel:

a) cu 5%, începând cu data de 1 februarie 2006, fată de nivelul din luna ianuarie 2006;

b) cu 6%, începând cu data de 1 septembrie 2006, fată de nivelul din luna august 2006.

Art. 2. – (1) În aplicarea prevederilor art. 1, limita minimă si limita maximă ale salariilor de bază prevăzute în anexele la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin Ordonanta Guvernului nr. 9/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 112/2005, se majorează începând cu data de 1 februarie 2006 cu 5% si începând cu data de 1 septembrie 2006 cu 6%.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică si pentru personalul contractual la care este stabilit un singur nivel al salariului de bază.

Art. 3. – (1) Salariile de bază ale personalului contractual si, după caz, indemnizatiile persoanelor care ocupă functii de demnitate publică alese si numite, precum si ale celor care ocupă functii asimilate cu functii de demnitate publică, pentru luna ianuarie 2006, sunt prevăzute în anexele nr. I–VIII.

(2) Salariile de bază majorate potrivit art. 2 sunt prevăzute în anexele nr. Ia–VIa, pentru perioada 1 februarie – 31 august 2006, si în anexele nr. Ib–VIb, pentru perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2006.

(3) Indemnizatiile persoanelor care ocupă functii de demnitate publică alese si numite, precum si ale celor care ocupă functii asimilate cu functii de demnitate publică sunt prevăzute în anexele nr. VII/1a, VII/2a, VII/3a si VIIIa, pentru perioada 1 februarie – 31 august 2006, si, respectiv, în anexele nr. VII/1b, VII/2b, VII/3b si VIIIb, pentru perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2006.

(4) Pentru persoanele care ocupă functii de demnitate publică, alese si numite, indemnizatiile prevăzute în anexele nr. VII/1, VII/2, VII/3 si VII/1a, VII/2a, VII/3a, precum si în anexele nr. VII/1b, VII/2b si VII/3b reprezintă unica formă de remunerare a activitătii corespunzătoare functiei si reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determină în raport cu venitul salarial.

(5) În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă functii de demnitate publică, alese si numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă si nici de alte sporuri prevăzute de lege.

Art. 4. – Salariile de bază individuale, care se situează între limitele prevăzute în anexele la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările si completările ulterioare, avute la data aplicării prezentei ordonante, se vor acorda si pentru luna ianuarie 2006 si vor fi majorate începând cu data de 1 februarie 2006 cu 5% fată de nivelul din luna ianuarie 2006 si, respectiv, începând cu data de 1 septembrie 2006, cu 6% fată de nivelul din luna august 2006.

Art. 5. – La institutiile publice si unitătile bugetare la care cheltuielile de personal se asigură din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat sau bugetele locale ori integral din venituri proprii, constituite potrivit legii, cresterile salariale stabilite în conditiile art. 4 se pot acorda în limita procentelor stabilite si la date ulterioare, corelat cu realizarea resurselor necesare pentru acoperirea cresterilor, cu avizul ordonatorului principal de credite bugetare.

Art. 6. – (1) În anul 2006, personalul contractual din sectorul bugetar salarizat între limitele corespunzătoare functiei poate beneficia, pe lângă cresterile salariale acordate potrivit prevederilor prezentei ordonante, de o crestere salarială prin evaluarea performantelor profesionale individuale realizate în anul 2005, potrivit reglementărilor în vigoare, cu încadrarea în nivelul alocatiilor bugetare pentru cheltuielile cu salariile aprobate pe anul 2006.

(2) Evaluarea performantelor profesionale individuale ale personalului contractual si acordarea salariilor de bază corespunzătoare evaluării se vor realiza până la finele lunii mai 2006.

 

CAPITOLUL II

Alte reglementări

 

Art. 7. – (1) Promovarea personalului contractual în anul 2006, în conditiile legii, se poate face numai pe un post vacant de natura celui pe care urmează să fie promovată persoana, cu încadrarea în nivelul alocatiilor bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile.

(2) Promovarea, în conditiile legii, a persoanelor încadrate pe functia de debutant, precum si a celor care au absolvit studii de nivel superior într-un domeniu care să cuprindă activitatea respectivă se face prin transformarea postului pe care acestea sunt încadrate într-un post de nivel superior.

Art. 8. – Absolventii învătământului superior de lungă sau de scurtă durată, care la data trecerii pe functia corespunzătoare studiilor absolvite erau încadrati pe functii cu nivel de studii inferior, specifice domeniului în care au absolvit studiile universitare, se încadrează la gradul profesional corespunzător studiilor absolvite, la care se asigură o crestere cu până la 20% a salariului de bază avut.

Art. 9. – (1) În vederea stabilirii salariului de bază, în termen de 15 zile de la reluarea activitătii, persoanele angajate în sectorul bugetar, aflate în concediu plătit pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, potrivit legii, cele care nu au prestat activitate în ultimele 12 luni, fiind în concediu medical sau în concediu fără plată, potrivit legii, precum si cele ale căror contracte individuale de muncă sunt suspendate vor fi evaluate prin examenul de testare a cunostintelor profesionale, organizat în acest scop de angajator, procedându-se în acelasi mod ca si în cazul persoanelor angajate prin concurs.

(2) În cazul nepromovării examenului prevăzut la alin. (1), persoanei respective i se acordă salariul avut anterior sau, după caz, salariul minim al functiei detinute anterior.

Art. 10. – (1) Pentru rezultate deosebite obtinute în activitatea desfăsurată, ordonatorul de credite poate acorda, în limita a 15% din numărul total al personalului contractual prevăzut în statul de functii, la începutul anului bugetar, un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta si care constituie bază de calcul pentru sporuri si alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază. Salariile de merit se vor acorda personalului contractual încadrat pe functii de executie, în proportie de cel putin două treimi din numărul total stabilit.

Ordonatorii principali de credite care au în subordine unităti bugetare cu un număr redus de posturi pot aproba ca încadrarea în numărul maxim de beneficiari de salariu de merit si în proportiile stabilite pentru functiile de executie să se facă la nivelul unitătilor respective luate împreună.

Repartizarea numărului de beneficiari de salariu de merit pe unitătile luate în calcul, în acest caz, se face de către ordonatorul principal de credite.

(2) Personalul contractual care beneficiază de salariu de merit se stabileste o dată pe an, după aprobarea bugetelor anuale, pe baza rezultatelor obtinute în activitatea desfăsurată în anul precedent, apreciată conform criteriilor elaborate de ordonatorul principal de credite, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentantilor salariatilor, acolo unde nu sunt astfel de organizatii sindicale. În cazul în care pe parcursul anului intervin modificări ale functiei detinute, care nu sunt imputabile persoanei beneficiare de salariu de merit, inclusiv modificarea functiei prin promovare, acordarea acestuia se mentine până la expirarea perioadei pentru care a fost stabilit. În cazul în care pe parcursul anului se întrerup raporturile de muncă ale unor beneficiari de salariu de merit, acestea se pot redistribui, de la data de întâi a lunii următoare, altor persoane care detin functii de acelasi nivel, respectiv functii de conducere sau de executie, pe perioada rămasă.

(3) Pentru personalul contractual nou-angajat, salariul de merit se poate acorda după o perioadă de cel putin 6 luni de la angajare.

(4) Personalul încadrat ca debutant nu poate beneficia de salariu de merit.

(5) Personalul salarizat cu indemnizatie lunară ca unică formă de remunerare a activitătii nu se cuprinde în numărul total de posturi în vederea determinării numărului de beneficiari ai salariului de merit.

Art. 11. – (1) Ordonatorii de credite pot acorda premii lunare în limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente personalului contractual, prevăzut în statul de functii, cu încadrare în fondurile aprobate prin buget. Premiile se pot acorda în cursul anului salariatilor care au realizat sau au participat direct la obtinerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase. Sumele neconsumate pot fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiasi an bugetar.

(2) În cazurile în care se realizează economii prin reducerea cheltuielilor cu salariile, ordonatorii principali de credite pot aproba acordarea de premii în cursul anului, din economiile realizate, în limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente personalului contractual, prevăzute în bugetul aprobat pentru personalul contractual din aparatul propriu si din unitătile subordonate, fără a depăsi valoarea economiilor realizate.

(3) Premiile individuale se stabilesc de către ordonatorii de credite, în limita sumelor alocate cu această destinatie de către ordonatorii principali de credite, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, cu consultarea reprezentantilor personalului contractual, acolo unde nu sunt astfel de organizatii sindicale.

Art. 12. – Consiliile locale pot constitui în limita a 5% din cheltuielile cu salariile aferente anului respectiv, pentru personalul contractual prevăzut în statul de functii, un fond de premiere în cazul în care veniturile curente acoperă în totalitate cheltuielile de personal, inclusiv acest fond de premiere. Fondul de premiere poate fi utilizat conform criteriilor si conditiilor stabilite prin hotărâre a consiliului local, în luna decembrie a anului 2006.

Art. 13. – (1) Sporul de confidentialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului si al Ministerului Integrării Europene în cuantum de până la 15%, precum si personalului contractual din institutiile si autoritătile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor.

(2) Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului de confidentialitate si conditiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

Art. 14. – (1) Spor pentru conditii vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă personalului contractual care desfăsoară activitate în autoritătile si institutiile publice în care functionează instalatii care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecventă produse de emitători pentru comunicatii, instalatii de microunde, instalatii de curenti de înaltă frecventă, statii de bruiaj.

(2) Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut la alin. (1) si conditiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

(3) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de autoritătile abilitate în acest sens.

Art. 15. – (1) Spor pentru conditii periculoase, în cuantum de până la 50% din salariul de bază, se acordă personalului contractual din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale si al Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, care participă efectiv în campaniile de prevenire si combatere a zoonozelor deosebit de grave si altele asemenea, stabilite prin ordin al ministrului, numai pe perioada cât participă la aceste campanii.

(2) Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut la alin. (1) si conditiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

Art. 16. – (1) Personalul contractual din cadrul Oficiului pentru Migratia Fortei de Muncă, care participă la selectia si recrutarea fortei de muncă pentru lucrul în străinătate, poate beneficia de un spor de până la 5% din salariul de bază.

(2) Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut la alin. (1) si conditiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

Art. 17. – Personalul contractual beneficiază si de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă potrivit dispozitiilor legale în vigoare.

Art. 18. – (1) Munca prestată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul contractual încadrat în functii de executie sau de conducere este considerată muncă suplimentară si se compensează cu timpul liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor aplicat la salariul de bază, după cum urmează:

a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depăsire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare si pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.

(2) Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată si sporurile prevăzute la alin. (1) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de seful ierarhic, fără a se depăsi 360 de ore anual.

(3) La locurile de muncă la care durata normală a timpului de lucru a fost redusă, potrivit legii, sub 8 ore pe zi, depăsirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, în situatii cu totul deosebite, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzător.

 

CAPITOLUL III

Dispozitii finale

 

Art. 19. – (1) Indemnizatiile personalului din conducerea cultelor religioase si a unitătilor de cult recunoscute în România, asimilat celui încadrat pe functii de demnitate publică, prevăzute la nr. crt. 1, 2, 3, 4 si 5 din anexa nr. 1.A.b) la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2003, majorate potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 9/2005, vor avea valorile prevăzute pentru functiile de demnitate publică cu care sunt asimilate, prevăzute la nr. crt. 1, 2, 3, 5 si 6 din anexa nr. VII/2a, pentru perioada 1 februarie – 31 august 2006, si în anexa nr. VII/2b, pentru perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2006, si, respectiv, pentru luna ianuarie, în anexa nr. VII/2 la prezenta ordonantă.

(2) Salariile de bază ale personalului clerical, stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului, cu modificările si completările ulterioare, inclusiv cu modificările aduse prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 299/2003, din anexele nr. 1.B.b) si 2.b), majorate potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 9/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 112/2005, se vor acorda si pentru luna ianuarie 2006 si se majorează începând cu data de 1 februarie 2006 cu 5% si începând cu data de 1 septembrie 2006 cu 6%.

Art. 20. – Salariile de bază ale personalului contractual încadrat în functii specifice care nu sunt prevăzute în prezenta ordonantă se stabilesc de ordonatorii principali de credite, prin asimilare cu salariile de bază prevăzute în anexele la aceasta, cu avizul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei si al Ministerului Finantelor Publice.

Art. 21. – (1) Pentru acordarea sporului de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral si perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare.

(2) Pensionarii pentru limită de vârstă care se angajează pe baza unui contract individual de muncă în sectorul bugetar, potrivit legii, beneficiază de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă dobândite în întreaga activitate.

Art. 22. – (1) Personalul contractual din sectorul bugetar are dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă si la alte concedii, în conditiile legii.

(2) Durata minimă a concediului de odihnă este de 21 de zile lucrătoare pe an.

(3) La determinarea indemnizatiei de concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază, si sporurile de care beneficiază, potrivit legii.

(4) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. În cazul în care, din motive justificate, personalul contractual din sectorul bugetar nu a putut efectua concediul de odihnă la care avea dreptul într-un an calendaristic, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul până la sfârsitul anului următor.

(5) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării raporturilor juridice de muncă.

(6) Celelalte prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă si alte concedii ale salariatilor din administratia publică, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitătile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, rămân în vigoare.

(7) Indemnizatia de concediu de odihnă se plăteste de către angajator cu cel putin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.

Art. 23. – (1) Ordonatorii principali de credite pot aproba, o dată pe trimestru, până la data de 1 septembrie, în limita numărului maxim de posturi prevăzut în anexele la Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005 si la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380/2005, cu încadrarea în nivelul alocatiilor bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile, numai pentru posturile vacante, utilizarea unui număr mai mare de posturi de nivel inferior sau de acelasi nivel prin reducerea corespunzătoare a unui număr de posturi de nivel superior, precum si modificarea în ceea ce priveste calitatea acestor posturi, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

Modificarea calitătii posturilor vacante se face si cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. Fac exceptie de la solicitarea avizului Administratia Prezidentială, Camera Deputatilor, Senatul, Curtea Constitutională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Consiliul Concurentei si Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

(2) Prevederile alin. (1) privind modificarea în ceea ce priveste calitatea posturilor se aplică corespunzător si ordonatorilor principali de credite finantati din bugetele locale, numai cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Art. 24. – (1) Autoritătile si institutiile publice care au dreptul de a constitui un fond de stimulare potrivit legii pot acorda stimulente personalului contractual, în limitele prevăzute de dispozitiile legale în vigoare. Modul de constituire din fiecare sursă si conditiile de utilizare a fondului se stabilesc cu avizul organizatiilor sindicale reprezentative, prin hotărâre a Guvernului.

(2) Până la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1), rămân aplicabile reglementările existente privind constituirea si conditiile de utilizare a fondurilor pentru stimularea personalului.

Art. 25. – Drepturile salariale stabilite personalului bugetar corespunzător structurii organizatorice si numărului maxim de posturi aprobate potrivit legii se vor acorda în continuare, corespunzător functiilor detinute anterior, în acelasi cuantum si în cazul în care structura organizatorică sau raporturile de subordonare si numărul maxim de posturi se modifică, potrivit legii, în cursul anului.

Art. 26. – (1) Presedintele, vicepresedintele si membrii comisiilor pentru protectia copilului, constituite potrivit legii, au dreptul la o indemnizatia de sedintă, al cărei cuantum se stabileste prin hotărâre a consiliului judetean sau prin hotărâre a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti si nu poate depăsi 5% din indemnizatia presedintelui consiliului judetean, respectiv a primarului de sector.

(2) Secretarul comisiei pentru protectia copilului beneficiază de o indemnizatie al cărei cuantum este de 75% din cea acordată unui membru al comisiei.

Art. 27. – Aplicarea prevederilor art. 41 din Ordonanta Guvernului nr. 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se suspendă pentru anul 2006.

Art. 28. – (1) Gestiunea sistemului de salarizare se asigură de către fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în numărul maxim de posturi si în bugetele aprobate potrivit legii.

(2) Salariile de bază si indemnizatiile de conducere se stabilesc astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile alocate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale, pentru cheltuielile cu salariile.

Art. 29. – (1) Solutionarea contestatiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor si a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonante este de competenta ordonatorilor de credite.

(2) Contestatia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunostintă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.

(3) Ordonatorii de credite vor solutiona contestatiile în termen de 10 zile, cu avizul organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, al reprezentantilor salariatilor acolo unde nu sunt astfel de organizatii sindicale.

(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemultumită se poate adresa instantei de contencios administrativ sau, după caz, instantei judecătoresti competente, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării solutionării contestatiei.

Art. 30. – (1) Salariile de bază si indemnizatiile lunare sunt brute si impozabile, potrivit legii.

(2) Salariile de bază individuale si indemnizatiile lunare, calculate pentru prima etapă si a doua etapă de majorare, potrivit prevederilor prezentei ordonante, vor fi rotunjite din 1 leu în 1 leu în favoarea salariatilor.

(3) Anexele nr. I–VIII, Ia–VIIIa si Ib–VIIIb*) fac parte integrantă din prezenta ordonantă.

Art. 31. – Prezenta ordonantă intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul administratiei si internelor,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 12 ianuarie 2006.

Nr. 3.

 

*) ANEXE

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

Pagina a 3-a

Pagina a 4-a

Pagina a 5-a

Pagina a 6-a

Pagina a 7-a

Pagina a 8-a

Pagina a 9-a

Pagina a 10-a

Pagina a 11-a

Pagina a 12-a

Pagina a 13-a

Pagina a 14-a

Pagina a 15-a

Pagina a 16-a

Pagina a 17-a

Pagina a 18-a

Pagina a 19-a

Pagina a 20-a

Pagina a 21-a

Pagina a 22-a

Pagina a 23-a

Pagina a 24-a

Pagina a 25-a

Pagina a 26-a

Pagina a 27-a

Pagina a 28-a

Pagina a 29-a

Pagina a 30-a

Pagina a 31-a

Pagina a 32-a

Pagina a 33-a

Pagina a 34-a

Pagina a 35-a

Pagina a 36-a

Pagina a 37-a

Pagina a 38-a

Pagina a 39-a

Pagina a 40-a

Pagina a 41-a

Pagina a 42-a

Pagina a 43-a

Pagina a 44-a

Pagina a 45-a

Pagina a 46-a

Pagina a 47-a

Pagina a 48-a

Pagina a 49-a

Pagina a 50-a

Pagina a 51-a

Pagina a 52-a

Pagina a 53-a

Pagina a 54-a

Pagina a 55-a

Pagina a 56-a

Pagina a 57-a

Pagina a 58-a

Pagina a 59-a

Pagina a 60-a

Pagina a 61-a

Pagina a 62-a

Pagina a 63-a

Pagina a 64-a

Pagina a 65-a

Pagina a 66-a

Pagina a 67-a

Pagina a 68-a

Pagina a 69-a

Pagina a 70-a

Pagina a 71-a

Pagina a 72-a

Pagina a 73-a

Pagina a 74-a

Pagina a 75-a

Pagina a 76-a

Pagina a 77-a

Pagina a 78-a

Pagina a 79-a

Pagina a 80-a

Pagina a 81-a

Pagina a 82-a

Pagina a 83-a

Pagina a 84-a

Pagina a 85-a

Pagina a 86-a

Pagina a 87-a

Pagina a 88-a

Pagina a 89-a

Pagina a 90-a

Pagina a 91-a

Pagina a 92-a

Pagina a 93-a

Pagina a 94-a

Pagina a 95-a

Pagina a 96-a

Pagina a 97-a

Pagina a 98-a

Pagina a 99-a

Pagina a 100-a

Pagina a 101-a

Pagina a 102-a

Pagina a 103-a

Pagina a 104-a

Pagina a 105-a

Pagina a 106-a

Pagina a 107-a

Pagina a 108-a

Pagina a 109-a

Pagina a 110-a

Pagina a 111-a

Pagina a 112-a

Pagina a 113-a

Pagina a 114-a

Pagina a 115-a

Pagina a 116-a

Pagina a 117-a

Pagina a 118-a

Pagina a 119-a

Pagina a 120-a

Pagina a 121-a

Pagina a 122-a

Pagina a 123-a

Pagina a 124-a

Pagina a 125-a

Pagina a 126-a

Pagina a 127-a

Pagina a 128-a

Pagina a 129-a

Pagina a 130-a

Pagina a 131-a

Pagina a 132-a

Pagina a 133-a

Pagina a 134-a

Pagina a 135-a

Pagina a 136-a

Pagina a 137-a

Pagina a 138-a

Pagina a 139-a

Pagina a 140-a

Pagina a 141-a

Pagina a 142-a

Pagina a 143-a

Pagina a 144-a

Pagina a 145-a

Pagina a 146-a

Pagina a 147-a

Pagina a 148-a

Pagina a 149-a