MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 576         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 4 iulie 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

272. – Lege pentru completarea art. 7 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice

 

894. – Decret privind promulgarea Legii pentru completarea art. 7 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 435 din 26 mai 2006 asupra cererii formulate de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii de solutionare a conflictului juridic de natură constitutională dintre autoritatea judecătorească, pe de o parte, si Presedintele României si primul-ministru, pe de altă parte

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

848. – Hotărâre privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor mijloace fixe concesionate Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A., Sucursala de Transport Pitesti

 

849. – Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 618/2005 privind constituirea Colegiului pentru Consultarea Asociatiilor si Fundatiilor

 

856. – Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Administratiei si Internelor din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006

 

857. – Hotărâre privind unele măsuri pentru organizarea Zilei Justitiei

 

858. – Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Justitiei din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

83. – Decizie privind numirea doamnei Filip Cătălina în functia de curier personal în cadrul Cancelariei Primului-Ministru

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

276. – Ordin pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitătile de constituire si utilizare a fondului de stimulente pentru personalul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al caselor de asigurări de sănătate

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru completarea art. 7 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. – După alineatul (1) al articolului 7 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 25 noiembrie 2004, se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) În cazul interconectării, furnizorul are obligatia de a transmite la interfata dintre cele două retele identitatea liniei apelante fără a o altera, modifica sau sterge.“

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 29 iunie 2006.

Nr. 272.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru completarea art. 7 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea pentru completarea art. 7 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 28 iunie 2006.

Nr. 894.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 435

din 26 mai 2006

asupra cererii formulate de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii de solutionare a conflictului juridic de natură constitutională dintre autoritatea judecătorească, pe de o parte, si Presedintele României si primul-ministru, pe de altă parte

 

În temeiul art. 146 lit. e) din Constitutie si al art. 34 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, la data de 4 aprilie 2006, a depus la Curtea Constitutională cererea de solutionare a conflictului juridic de natură constitutională dintre autoritatea judecătorească,

pe de o parte, si Presedintele României si primul-ministru al Guvernului României, pe de altă parte.

Cererea a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 3.121 din 4 aprilie 2006, constituind obiectul Dosarului nr. 544E/2006, si este structurată după cum urmează:

1. Premisele legale ale sesizării

1.1. Potrivit art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană îare dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege“.

1.2. Conform art. 1 alin. (4) din Constitutie “Statul se organizează potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativă, executivă si judecătorească – în cadrul democratiei constitutionale“.

1.3. În temeiul dispozitiilor art. 80 alin. (2) din Constitutie, Presedintele României veghează la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritătilor publice. În acest scop, Presedintele exercită functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate.

1.4. În conformitate cu dispozitiile art. 133 alin. (1) din Constitutie, “Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei“, ceea ce legitimează reprezentarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a autoritătii judecătoresti în raporturile dintre aceasta si alte autorităti publice. Această legitimare rezultă si din prevederile art. 146 lit. e) din Constitutie, care reglementează dreptul presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii de a sesiza Curtea Constitutională în vederea solutionării conflictelor juridice de natură constitutională dintre autoritătile publice.

1.5. Comentariile doctrinare ale dispozitiilor art. 146 lit. e) din Constitutie au reliefat că îprin conflicte juridice de natură constitutională trebuie să se înteleagă nu numai cele legate de interpretarea si aplicarea unor texte legale, ci si afectarea statutului constitutional al unei puteri sau alteia“.

1.6. Prin Decizia nr. 53/2005 a Curtii Constitutionale s-a statuat că autoritătile care sunt susceptibile de a fi implicate într-un conflict juridic de natură constitutională sunt cele prevăzute la titlul III al Constitutiei.

2. Elemente esentiale ale situatiei de fapt

2.1. În cuprinsul cererii se arată că “Presedintele României a făcut, în repetate rânduri, afirmatii generalizatoare la adresa justitiei si a magistratilor, în general, referindu-se la «incompetentă», «independentă fată de lege» si «un înalt nivel al coruptiei»“. Se apreciază că acest conflict juridic de natură constitutională nu rezidă “în existenta acestor declaratii grave, ci în efectele lor juridice, fiindcă ele constituie factori de natură să genereze un dezechilibru între puterile statului si chiar un blocaj institutional.“

Luările de pozitie ale Presedintelui României care au generat conflictul au fost intens mediatizate, având “un puternic impact asupra opiniei publice interne si internationale“; cu titlu exemplificativ, sunt mentionate următoarele:

– “în luna mai 2005, după o sedintă extraordinară a Guvernului, Presedintele României a declarat, conform «Mediafax», că justitia este «independentă în coruptie si în ineficientă», iar sistemul institutiilor statului manifestă «opunere fată de reformă pentru a nu-si pierde privilegiile»;

– la 11 ianuarie 2006, participând la sedinta Consiliului Superior al Magistraturii, Presedintele României a afirmat, conform «Mediafax»: «aceasta (eliberarea din arest a unor infractori – n.r.) se întâmplă pentru că ori citatia a fost strâmbă la colt, ori judecătorul e corupt».

În data de 20 februarie 2006, cu prilejul sedintei de bilant a Ministerului Public, Presedintele României a afirmat, între altele: «Nu pe noi ne are în fată cetăteanul când se adresează justitiei, ci pe judecători, nu noi am făcut împroprietăriri ilegale prin hotărâri judecătoresti, nu noi am dat solutii ca după ce a fost devalizată o bancă precum «Bancorex» toată lumea este nevinovată. Nu dumneavoastră, procurorii, sunteti cei care constatati nevinovatii în mari acte de coruptie. Asa este. Si stiu că întotdeauna ati fost de cealaltă parte a baricadei în marile cazuri care s-au solutionat negativ si fără rezultat asteptat si îndreptătit în instante... În instante încă avem un nivel ridicat de coruptie. Stiu că adesea procurorii nu au solutii stiind că au un dosar corect. Stiu că adesea vă confruntati cu lovituri uneori nedrepte, dar vă cer să treceti peste ele, vă cer să înfruntati realitătile justitiei din care faceti parte.»“

Aceste declaratii au fost comentate pe larg în presa scrisă si au fost preluate de marea majoritate a posturilor de radio si televiziune.

La sedinta Consiliului Superior al Magistraturii din 10 martie 2006, Presedintele României a declarat: “Până când nu se va diminua numărul petitiilor la Presedintie, nu se va diminua numărul de reclamatii la CEDO, până când justitia nu va începe să functioneze, nimeni nu mă va bloca în acest mod de a actiona.“

2.2. Cu privire la primul-ministru, se arată că, la rândul său, acesta îa făcut în repetate rânduri (aprilie, mai, octombrie si noiembrie 2005, februarie si martie 2006), în cadrul unor întâlniri oficiale si conferinte de presă, afirmatii de genul: îsistemul judiciar este corupt“, îîn instante si parchete nivelul de coruptie este alarmant“ ori îîn România justitia nu functionează“, îjustitia este un sistem ticălosit“ – afirmatii care au fost reflectate pe larg în mass-media.

2.3. De asemenea, se exemplifică unele declaratii si afirmatii ofensatoare la adresa justitiei făcute de ministrul justitiei, care a afirmat că “70% dintre magistrati sunt corupti“; într-un talk-show televizat din 24 septembrie 2005 ministrul justitiei a afirmat, între altele, că trebuie să îi “înfricoseze pe judecători si procurori cu dosare referitoare la ei, privitoare la coruptie“, că “spăgile în dosare penale ajung la 3 milioane de euro“ si că “judecătorii câstigă bani din sistemul corupt“.

2.4. Se arată că ministrul sănătătii, de asemenea, “după ce au fost pronuntate unele solutii judecătoresti care i-au fost nefavorabile, a atacat furibund întregul sistem judiciar, instigând la nerespectarea acelor hotărâri judecătoresti.“

3. Scurte comentarii cu privire la acuzatiile aduse puterii judecătoresti

3.1. Se apreciază că astfel de exprimări sunt contrare principiilor constitutionale si mai multor reglementări internationale, cum ar fi, cu titlu de exemplu:

– pct. 4 din primul principiu cuprins în Principiile fundamentale ale Natiunilor Unite privind independenta judecătorilor, adoptat de Congresul al VII-lea, desfăsurat la Milano în anul 1985, si aprobat prin rezolutiile Adunării Generale nr. 40/32 si 40/49 din acelasi an, potrivit căruia:

“Nu vor exista nici un fel de ingerinte inadecvate sau nejustificate în procesul judecătoresc.“;

– art. 2 din Carta Universală a Judecătorului, care prevede că acesta “trebuie să fie capabil să îsi exercite functia fără a fi supus presiunilor sociale, economice si politice“;

– principiul 1 pct. 2 lit. d) din Recomandarea nr. R 94/12 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, care statuează că “judecătorii trebuie să pronunte deciziile în deplină independentă si să poată actiona fără restrictie si fără să fie obiectul influentelor, incitărilor, presiunilor, amenintărilor ori interventiilor directe sau indirecte din partea oricui sau pentru orice motiv.“;

– art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, conform căruia orice persoană “are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege.“.

Invocă si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat, în cauza Sabău si Pârcălab contra României si în cauza Hrico contra Slovaciei, că “instantele au nevoie, pentru a-si îndeplini în mod corespunzător atributiile, de încrederea opiniei publice, fiind deci necesar să fie protejate împotriva unor atacuri distructive lipsite de fundament“, că orice persoană “are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, stabilită de lege,“ adică de un tribunal, în sensul Conventiei, independent si impartial, precum si faptul că, îpentru ca un tribunal să poată fi considerat independent, trebuie să fie luati în considerare următorii factori: a) modul de desemnare si durata mandatului membrilor ce îl compun; b) existenta unei protectii adecvate împotriva presiunilor exterioare;

c) posibilitatea de a se verifica dacă el prezintă sau nu aparenta de independentă,“ care înseamnă încrederea pe care instantele de judecată trebuie să o inspire justitiabililor.

3.2. Se consideră că afirmatiile Presedintelui României sunt argumentate pe trei coordonate principale:

“– perceptia proastă a justitiei la nivelul opiniei publice, constând în gradul redus de încredere a cetătenilor, astfel cum este exprimat în sondajele de opinie;

– numărul mare de petitii adresate de cetătenii români la Curtea Europeană a Drepturilor Omului si de condamnări ale României;

– memoriile, reclamatiile si plângerile adresate institutiei prezidentiale, în care se fac referiri la abuzurile si coruptia din justitie si reprezintă perceptii subiective cu caracter generalizator, care produc efecte asupra sistemului judiciar în ceea ce priveste credibilitatea si impartialitatea judecătorilor.“

4. Normele juridice cu privire la care s-a produs conflictul

Potrivit prevederilor art. 124 alin. (3) din Constitutie, “Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii“.

Presedintele României, prin luările sale de pozitie, “a adus atingere acestei independente, sustinând că, în timp ce procurorii îsi fac datoria, fiind «de cealaltă parte a baricadei în marile cazuri care s-au solutionat negativ si fără rezultat asteptat si îndreptătit în instantă...», judecătorii sunt corupti, iar solutiile lor nu fac decât să constate nevinovătia în mari acte de coruptie“.

Curtea Constitutională a statuat, prin considerentele Deciziei nr. 53/2005, că îun conflict juridic de natură constitutională între autorităti publice poate fi pozitiv sau negativ, iar conflictul pozitiv «presupune acte sau atitudini concrete prin care o autoritate sau mai multe îsi arogă puteri, atributii sau competente care, potrivit Constitutiei, apartin altor autorităti publice»“.

Se sustine că în spetă există un conflict pozitiv, deoarece se încearcă substituirea judecătorului cu procurorul, care nu este independent fată de puterea executivă.

De asemenea, se mai sustine că opiniei publice i se poate inocula perceptia că judecătorii sunt independenti numai dacă dispun arestări preventive si confirmă rechizitoriile prin condamnări.

5. Urmările conflictului juridic de natură constitutională

Se solicită Curtii Constitutionale să constate că prezenta cauză se deosebeste în mod esential de cauza solutionată prin Decizia nr. 53/2005, deoarece:

“– părtile aflate în conflict juridic de natură constitutională sunt în mod incontestabil autorităti publice prevăzute de titlul III al Constitutiei;

– prin acest conflict una dintre puterile statului – cea judecătorească – este pusă în mod real în pericol de a nu-si mai putea exercita atributiile potrivit exigentelor;

– declaratiile publice ale Presedintelui României si primului-ministru cu privire la autoritatea judecătorească au creat o stare de confuzie si de tensiuni ce au degenerat într-un conflict de natură juridică, deoarece prin gravitatea si caracterul lor repetat împiedică îndeplinirea normală a atributiilor constitutionale ale instantelor judecătoresti si parchetelor. Este fără nici o îndoială că în justitie există probleme serioase, care excedează sfera acestei cauze.“

Pierderea încrederii în justitie îa început deja să conducă la fenomene de anomie socială, în sensul că cetătenii nu vor mai apela la o justitie despre care aud mereu cele mai rele lucruri cu putintă, ci îsi vor face dreptate singuri (cazul Chitaru), cu consecinte incalculabile privind disolutia autoritătii de stat.“

În concluzie, solicită admiterea cererii si pronuntarea unei decizii prin care să se constate existenta conflictului juridic de natură constitutională dintre reprezentantii puterii executive si autoritatea judecătorească, dispunându-se “măsurile pe care Curtea Constitutională le va socoti necesare în vederea restabilirii ordinii constitutionale, care trebuie să existe între autoritătile statului“.

Nu se propune în mod concret o modalitate de solutionare a conflictului.

În sustinerea cererii de solutionare a conflictului juridic de natură constitutională, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii a depus, o dată cu aceasta, sesizările Asociatiei Magistratilor din România, tabelele cu semnăturile magistratilor care au solicitat sesizarea Curtii Constitutionale, precum si comunicate si alte materiale de presă.

În conformitate cu dispozitiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea a fost comunicată părtilor aflate în conflict, solicitându-le să îsi exprime punctul de vedere asupra continutului conflictului juridic de natură constitutională si asupra eventualelor căi de solutionare a acestuia.

Presedintele României a comunicat punctul său de vedere cu adresa nr. 1.162 din 17 aprilie 2006, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 3.876 din 17 aprilie 2006, prin care solicită respingerea cererii formulate de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii ca inadmisibilă, având în vedere că declaratiile Presedintelui României sunt declaratii politice si, ca atare, intră în sfera imunitătii constitutionale de care beneficiază Presedintele în exercitiul mandatului, iar, prin natura lor, astfel de declaratii nu pot genera un conflict juridic de natură constitutională.

Totodată, solicită să se constate că cererea este neîntemeiată, deoarece în cauză nu este vorba de existenta vreunui conflict juridic de natură constitutională între autoritătile publice apartinând puterii executive si autoritatea judecătorească. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că toate declaratiile Presedintelui României referitoare la justitie sunt asemănătoare declaratiilor făcute de-a lungul timpului de membrii

Guvernului si de reprezentantii Parlamentului cu privire la activitatea justitiei. Aprecieri similare au fost făcute sistematic si de reprezentantii presei ori ai societătii civile, dar si de unii comisari ai Comisiei Europene. Toate aceste afirmatii generale sunt declaratii politice pentru care Presedintele României, ca si membrii Parlamentului, potrivit art. 84 alin. (2) si art. 72 alin. (1) din Constitutie, nu poate fi tras la răspundere juridică. În acelasi sens, citează considerentele deciziilor Curtii Constitutionale nr. 53 din 28 ianuarie 2005 si nr. 148 din 16 aprilie 2003, precum si Avizul consultativ al Curtii Constitutionale nr. 1 din 5 iulie 1994 privind propunerea de suspendare din functie a Presedintelui României. Invocă si Hotărârea din 17 decembrie 2002 a Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntată în Cauza A. contra Regatului Unit, referitoare la libertatea de exprimare.

Se mai arată că Presedintele României nu si-a arogat si nu a exercitat atributii ale puterii judecătoresti, nu a instigat la nerespectarea hotărârilor judecătoresti si nu a îndemnat la realizarea justitiei private, astfel încât conflictul invocat de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi considerat ca având natură juridică, fiind doar un diferend de opinii.

Or, Curtea Constitutională este competentă să solutioneze conflicte juridice de natură constitutională între autoritătile publice, care presupun o divergentă cu privire la departajarea atributiilor puterilor în stat. De altfel, în state precum Austria sau Elvetia un conflict juridic de natură constitutională poate să apară între autoritătile aflate în pozitii diferite pe plan ierarhic. În aceste state competenta de a distribui atributiile în stat apartine confederatiei, iar conflictele de competentă sunt generate de distribuirea neechilibrată a competentelor. În alte state, precum Franta, “simplele declaratii ale unor persoane publice alese precum parlamentarii sau seful statului cu privire la activitatea unei alte puteri, fie ea si putere judecătorească, nu constituie conflict juridic de natură constitutională atât timp cât nu afectează statutul si atributiile autoritătii respective“.

În concluzie, solicită respingerea cererii formulate de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, pentru următoarele motive:

– afirmatiile Presedintelui României nu sunt de natură “a pune în pericol în mod real puterea judecătorească si de a o face să nu îsi mai poată exercita atributiile potrivit exigentelor“, întrucât aceste afirmatii nu au produs si nici nu pot produce blocaje institutionale ori să afecteze statutul magistratilor si independenta acestora;

– declaratiile publice ale Presedintelui României nu aduc atingere îndeplinirii normale a atributiilor constitutionale ale instantelor judecătoresti si parchetelor, întrucât aceste autorităti beneficiază de independentă în exercitarea propriilor atributii, fapt ce a fost evidentiat si prin rapoartele institutiilor europene de monitorizare a activitătii autoritătii judecătoresti. În acest sens citează paragraful cuprins la Capitolul 24 “Justitie si afaceri interne“ al Raportului de tară al Comisiei Europene din 25 octombrie 2005, având următorul cuprins: “Legislatia existentă în domeniul luptei anti-coruptie trebuie aplicată riguros, iar coruptia din structurile de aplicare a legii trebuie atacată ferm. Mai mult, trebuie să existe o implementare total transparentă, responsabilă si strictă a tuturor codurilor etice si deontologice pentru functionarii publici, însotită de o aplicare consecventă a pedepselor penale pentru a transmite un mesaj puternic de descurajare a faptelor de coruptie.“

Primul-ministru al Guvernului României a comunicat punctul său de vedere cu adresa nr. 5/3.046 din 18 aprilie 2006, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 3.900 din 18 aprilie 2006, prin care, pentru motive identice cu cele invocate în punctul de vedere al Presedintelui României, solicită respingerea cererii ca fiind inadmisibilă si neîntemeiată. Consideră că în prezenta cauză nu pot fi retinute acte si actiuni concrete ale primului-ministru prin care să se fi produs împiedicarea îndeplinirii normale a atributiilor constitutionale ale autoritătii judecătoresti, iar opiniile sale politice referitoare la justitie nu au reprezentat o subrogare în atributiile si competentle instantlor judecăoresti, nu au constituit o ingerint ă în actul de înfătuire a justitei, de naturăsăproducăefecte juridice, deci sărealizeze contnutul conflictului juridic de natură constitutonală Mai aratăcăprimul-ministru, fiind consecvent obiectivelor cuprinse în programul de guvernare, urmăeste îndeaproape procesul de fărire a reformei în domeniul justitei, exprimâdu-si opiniile politice în acest sens, făăca săproducăblocaje de natură institutonalăsau săafecteze statutul magistratlor si independent acestora.

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii nu a comunicat punctul de vedere solicitat.

Dezbaterile asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natură constitutională au avut loc la data de 8 mai 2006 si s-au desfăsurat potrivit prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu citarea părtilor si ascultarea concluziilor reprezentantilor acestora, fiind consemnate în încheierea de la acea dată. Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronuntarea la data de 26 mai 2006.

CURTEA,

examinând cererea de solutionare a conflictului juridic de natură constitutională, formulată de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, documentele anexate la cerere, punctul de vedere al Presedintelui României si cel al primului-ministru al Guvernului României, raportul întocmit de judecătorul-raportor si documentele anexate la acesta, sustinerile reprezentantilor autoritătilor publice aflate în conflict, având în vedere dispozitiile Constitutiei, precum si cele ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată si este competentă potrivit dispozitiilor art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 34 si 35 din Legea nr. 47/1992, să se pronunte asupra conflictului juridic de natură constitutională dintre autoritătile publice.

Potrivit prevederilor art. 146 lit. e) din Constitutia revizuită si republicată, Curtea Constitutională “solutionează conflictele juridice de natură constitutională dintre autoritătile publice, la cererea Presedintelui României, a unuia dintre presedintii celor două Camere, a primului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii“.

În consecintă, Curtea Constitutională este competentă să examineze dacă există sau nu conflict juridic de natură constitutională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, si Presedintele României si primul-ministru, pe de altă parte.

În cerere se afirmă, în esentă, că acest conflict rezidă în efectele juridice produse de luările de pozitie ale reprezentantilor celor două autorităti publice, care sunt de natură să afecteze statutul constitutional al autoritătii judecătoresti, aducând atingere dispozitiilor art. 124 alin. (3) din Constitutie, referitoare la independenta judecătorilor.

Dispozitiile constitutionale pretins încălcate prin luările de pozitie ale Presedintelui României si primului-ministru sunt următoarele:

– Art. 1 alin. (4): “Statul se organizează potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativă, executivă si judecătorească – în cadrul democratiei constitutionale.“;

– Art. 80 alin. (2): iPresedintele României veghează la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritătilor publice. În acest scop, Presedintele exercită functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate.“;

– Art. 124 alin. (3): “Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.“;

– Art. 133. alin. (1): “Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei.“

Dispozitiile din actele juridice internationale pretins încălcate prin aceleasi luări de pozitie sunt următoarele:

– punctul 4 al primului principiu cuprins în Principiile fundamentale ale Natiunilor Unite privind independenta judecătorilor, adoptate de Congresul al VII-lea al Natiunilor Unite, desfăsurat la Milano în anul 1985, si aprobate prin rezolutiile Adunării Generale nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 si nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, potrivit căreia: “Justitia se exercită la adăpostul oricărei interventii nejustificate sau ingerinte, iar hotărârile judecătoresti nu pot face obiect al revizuirii. Acest principiu nu aduce atingere dreptului puterii judecătoresti de a proceda la revizuire [...] potrivit legii.“;

fraza a doua din art. 2 din Carta Universală a Judecătorului, aprobată de Asociatia Internatională a Judecătorilor la reuniunea Consiliului Central de la Taipei în anul 1999, care prevede că î[...] Judecătorul, în calitate de detinător al unei functii judecătoresti, trebuie să fie capabil să Osi exercite competenta judecătorească fără să fie supus presiunilor sociale, economice si politice [...]“;

– principiul 1 pct. 2 lit. d) din Recomandarea nr. R(94) 12 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei către statele membre cu privire la independenta, eficienta si rolul judecătorilor, care stabileste că “Judecătorii trebuie să pronunte deciziile în deplină independentă si să poată actiona fără restrictii si fără să fie obiectul influentelor, incitărilor, presiunilor, amenintărilor sau interventiilor directe ori indirecte, din partea oricui, sau pentru orice motiv“;

– art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, partea referitoare la dreptul oricărei persoane îla judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege“.

Se sustine în cerere că luările de pozitie ale reprezentantilor autoritătilor publice implicate în conflict sunt contrare si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, în materia independentei justitiei.Curtea, luând în consideratie punctele de vedere comunicate, retine că reprezentantii puterii executive, părti implicate în conflict, solicită respingerea cererii formulate, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

1. Cu privire la cauzele de inadmisibilitate a cererii de solutionare a conflictului juridic de natură constitutională

În punctul de vedere al Presedintelui României se sustine că, având în vedere caracterul politic al declaratiilor ce fac obiectul sesizării, cererea este inadmisibilă deoarece în exercitarea mandatului acesta beneficiază de imunitate cu privire la astfel de declaratii.

Primul-ministru consideră că cererea este inadmisibilă în ceea ce-l priveste, deoarece afirmatiile sale privitoare la justitie reprezintă opinii politice care sunt expresia exercitării libertătii fundamentale garantate de Constitutie, si anume libertatea de exprimare. Opiniile politice nu produc efecte juridice, ci ele reprezintă expresia preocupărilor societătii cu referire la probleme de interes major.

Fată de motivele invocate în sustinerea punctelor de vedere privind inadmisibilitatea, Curtea Constitutională retine că pentru solutionarea acestora este esential să se stabilească dacă garantia constitutională a imunitătii mandatului are menirea, în spetă, să împiedice controlul de constitutionalitate.

Imunitatea mandatului de demnitate publică este reglementată de Legea fundamentală la art. 72 alin. (1), având ca titlu marginal “Imunitatea parlamentară“, potrivit căruia “Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului“. În conformitate cu dispozitiile art. 84 alin. (2) din Constitutie, iPresedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător“. Analizând semnificatia juridică a institutiei imunitătii, Curtea constată că aceasta este o garantie constitutională, o măsură de protectie juridică a mandatului, care are menirea să asigure independenta titularului mandatului fată de orice presiuni exterioare sau abuzuri. Interdictia de tragere la răspundere prevăzută la art. 72 alin. (1) din Constitutie are ca efect lipsa răspunderii juridice pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, iar organele competente să stabilească răspunderea juridică sunt instantele judecătoresti în temeiul art. 126 alin. (1) din Constitutie care are următorul cuprins: “Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege.“

Examinând sustinerea primului-ministru referitoare la inadmisibilitatea cererii, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, în practica sa jurisdictională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că exercitiul libertătii de exprimare poate fi supus unor limitări atunci când este vizată administrarea justitiei. Cu privire la efectele declaratiilor politice, Curtea Constitutională a retinut prin Decizia nr. 53/2005 că, în anumite circumstante, declaratiile politice pot genera conflicte de natură juridică între autorităti publice. Pentru toate acestea, Curtea constată că examinarea si solutionarea pe fond a cererii formulate de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii nu este împiedicată de existenta vreunei cauze de inadmisibilitate.

2. Cu privire la temeinicia cererii de solutionare a conflictului juridic de natură constitutională

Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra unei cereri de solutionare a conflictului juridic de natură constitutională, creat între autorităti publice, respectiv între Presedintele României si Parlament, prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005. În acea decizie Curtea Constitutională a statuat asupra conflictului juridic de natură constitutională între autorităti publice, în sensul că acesta îpresupune acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îsi arogă puteri, atributii sau competente, care, potrivit Constitutiei, apartin altor autorităti publice, ori omisiunea unor autorităti publice, constând în declinarea competentei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligatiile lor. Or, un asemenea conflict de natură constitutională nu a fost creat prin declaratiile examinate, care nu au produs niciun efect juridic.

Curtea constată că opiniile, judecătile de valoare sau afirmatiile titularului unui mandat de demnitate publică, referitoare la alte autorităti publice, nu constituie prin ele însele conflicte juridice între autorităti publice. Părerile sau propunerile privind modul cum actionează ori ar trebui să actioneze o anumită autoritate publică sau structurile acesteia, chiar critice fiind, nu declansează blocaje institutionale dacă nu sunt urmate de actiuni sau inactiuni de natură să împiedice îndeplinirea atributiilor constitutionale ale acelor autorităti publice. Asemenea păreri ori propuneri rămân în cadrul limitelor libertătii de exprimare a opiniilor politice, cu îngrădirile prevăzute de art. 30 alin. (6) si (7) din Constitutie“.

Interdictiile prevăzute de art. 84 alin. (1) din Constitutie potrivit căruia, “În timpul mandatului, Presedintele României nu poate fi membru al unui partid si nu poate îndeplini nicio altă functie publică sau privată“ “nu exclud însă posibilitatea exprimării, în continuare, a opiniilor politice, a angajamentelor si a scopurilor prezentate în programul său electoral ori să militeze si să actioneze pentru realizarea acestora, cu respectarea prerogativelor constitutionale“.

Curtea constată că nu există alte motive întemeiate pe dispozitiile si pe principiile Constitutiei care să justifice reconsiderarea acestor teze.

În acest sens, Curtea subliniază că, în activitatea de îndeplinire a mandatelor constitutionale ce le revin, reprezentantii autoritătilor publice, prin pozitiile pe care le exprimă, au obligatia de a evita crearea unor stări conflictuale între puteri. Statutul constitutional al Presedintelui si al primului-ministru, precum si rolul acestora în cadrul democratiei constitutionale îi obligă să Osi aleagă forme adecvate de exprimare, astfel încât criticile pe care le fac la adresa unor puteri ale statului să nu se constituie în elemente ce ar putea genera conflicte juridice de natură constitutională între acestea.

În plus, în prezenta cauză, Curtea Constitutională îsi Onsuseste argumentele din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la aprecierea limitelor libertătii de exprimare atunci când se discută aspecte privind administrarea justitiei. Această instantă internatională a statuat că îpresa reprezintă unul dintre mijloacele de care dispun responsabilii politici si opinia publică spre a se asigura că judecătorii se achită de înaltele lor responsabilităti, conform scopului misiunii ce le este încredintată. Se cuvine totusi să se tină seama de rolul deosebit ce revine puterii judecătoresti în societate. Ca garant al justitiei, valoare fundamentală a statului de drept, actiunea sa are nevoie de încrederea cetătenilor; de aceea, poate să apară necesară protejarea ei împotriva unor atacuri distructive lipsite de fundament serios, mai ales că magistratii sunt tinuti de obligatia de rezervă care-I “mpiedică să reactioneze într-o anumită situatie“. (Cazul Prager si Oberschlick împotriva Austriei – 1995).

Cu toate că starea tensionată dintre autoritătile mentionate nu a generat un conflict juridic de natură constitutională, totusi Curtea Constitutională observă că este reală sustinerea presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii că atât Presedintele României, cât si primulministru, în repetate rânduri, au criticat unele aspecte ale activitătii de înfăptuire a justitiei. Nu se poate retine însă că a fost vizată autoritatea judecătorească în ansamblu, ca una dintre puterile statului, ci că au fost vizate doar unele dintre instantele judecătoresti ori unii dintre judecători, ca reprezentanti ai acestei puteri. De asemenea, se constată că nu există elemente concrete din care să rezulte că starea conflictuală verbală dintre Presedintele României si autoritatea judecătorească ar fi produs efecte juridice de natură să conducă la un blocaj institutional ori să împiedice exercitarea prerogativelor constitutionale ale vreunei autorităti publice, care ar putea fi remediate doar prin pronuntarea de către Curtea Constitutională a unei solutii susceptibile de executare.

În final, Curtea mai retine că, în mod evident, libertatea de exprimare si de critică este indispensabilă democratiei constitutionale, însă ea trebuie să fie respectuoasă, chiar si atunci când exprimă o atitudine critică fermă. Întrucât independenta autoritătii judecătoresti este garantată prin Constitutie, Curtea consideră că este imperioasă o protejare efectivă, în sens constitutional, a magistratilor împotriva atacurilor si denigrărilor de orice natură ar fi ele, aceasta cu atât mai mult cu cât magistratii, care sunt lipsiti de orice drept de replică în legătură cu activitatea lor de restabilire a ordinii juridice, ar trebui să poată conta pe sprijinul celorlalte puteri ale statului, cea legislativă si cea executivă.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozitiile art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale art. 34 si ale art. 35 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că declaratiile Presedintelui României, domnul Traian Băsescu, si ale primului-ministru, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, nu au dat nastere unui conflict juridic de natură constitutională între autoritătile publice – autoritatea judecătorească, pe de o parte, si Presedintele României si primul-ministru, pe de altă parte – în întelesul prevederilor art. 146 lit. e) din Constitutie.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică Presedintelui României, primului-ministru si Consiliului Superior al Magistraturii si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 26 mai 2006 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokár Gábor, Petre Ninosu, Ion Predescu si Serban Viorel Stănoiu, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor mijloace fixe concesionate Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A., Sucursala de Transport Pitesti

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, al art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din functiune, casare si valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor mijloace fixe aflate în concesiunea Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A., Sucursala de Transport Pitesti, amplasate în Statia electrică 220/110 kV Slatina, în Liniile Electrice Aeriene (LEA) de 220 kV Grădiste–Slatina, LEA 220 kV Isalnita–Grădiste, în LEA 220 kV Craiova Nord–Slatina, precum si în LEA 400 kV fiântăreni–Slatina, în LEA 400 kV Portile de Fier–Slatina, LEA 400 kV Slatina–Bucuresti Sud si LEA 400 kV Slatina–Drăgănesti-Olt, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – Trecerea în domeniul privat al statului se face în vederea scoaterii din functiune si a valorificării, în conditiile legii, a mijloacelor fixe prevăzute la art. 1.

Art. 3. – Compania Natională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A. va efectua operatiunile prevăzute la art. 2.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 28 iunie 2006.

Nr. 848.

 

ANEXĂ*)

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a mijloacelor fixe care trec din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, aflate în concesiunea Companiei Nationale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica“ – S.A., Sucursala de Transport Pitesti

  

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 618/2005 privind constituirea Colegiului pentru Consultarea Asociatiilor si Fundatiilor

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Hotărârea Guvernului nr. 618/2005 privind constituirea Colegiului pentru Consultarea Asociatiilor si Fundatiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 6 iulie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 4 se abrogă.

2. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

“Art.5. – (1) Colegiul se Întruneste de cel putin două ori pe an, la cererea primului-ministru sau la propunerea membrilor, în conditiile stabilite de regulamentul intern.

(2) Membrii Colegiului adoptă regulamentul intern în baza căruia îsi desfăsoară activitatea.“

3. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

“Art.6. – (1) Lucrările Colegiului sunt coordonate de către primul-ministru.

(2) În functie de problematica supusă dezbaterii, la lucrările Colegiului pot participa, în calitate de invitati, reprezentanti ai altor organizatii neguvernamentale, ai administratiei publice sau experti independenti.“

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

 

Bucuresti, 28 iunie 2006.

Nr. 849.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Administratiei si Internelor din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 30 alin. (4) si (5) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, si al art. 11 lit. b) din Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Administratiei si Internelor pe anul 2006 din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006, cu suma de 37.000 mii lei (RON), conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Pentru asigurarea fondurilor prevăzute la alin. (1) se suplimentează Fondul de interventie la dispozitia Guvernului cu suma de 37.000 mii lei (RON) din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006.

Art. 2. – Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat si în volumul si structura bugetului Ministerului Administratiei si Internelor pe anul 2006.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul administratiei si internelor,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 28 iunie 2006.

Nr. 856.

 

ANEXĂ

 

SITUATIE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Administratiei si Internelor din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006

 

Explicatii

Cod

Suma

– mii lei –

(RON)

CHELTUIELI – TOTAL GENERAL

5000

37.000

BUGET DE STAT

5001

37.000

CHELTUIELI DE PERSONAL

10

679

BUNURI SI SERVICII

20

34.521

ACTIVE NEFINANCIARE

71

1.800

AUTORITĂfiI PUBLICE SI ACfiIUNI EXTERNE

5101

137

BUNURI SI SERVICII

20

137

ORDINE PUBLICĂ SI SIGURANfiĂ NATIONALĂ

6101

36.863

CHELTUIELI DE PERSONAL

10

679

BUNURI SI SERVICII

20

34.384

ACTIVE NEFINANCIARE

71

1.800

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind unele măsuri pentru organizarea Zilei Justitiei

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 4 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritătile administratiei publice si institutiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Prin derogare de la prevederile art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 364/1994 privind instituirea “Zilei Justitiei“, Ziua Justitiei este organizată pe data de 9 iulie 2006.

Art. 2. – Se aprobă alocarea unei sume de 20.000 lei din bugetul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea organizării Zilei Justitiei pe data de 9 iulie 2006.

Art. 3. – Se aprobă punerea la dispozitia Consiliului Superior al Magistraturii de către Regia Autonomă “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat“ a unui spatiu corespunzător, în mod gratuit, pentru ziua de 9 iulie 2006.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul justitiei,

Monica Luisa Macovei

Ministrul delegat pentru coordonarea

Secretariatului General al Guvernului,

Radu Stroe

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 28 iunie 2006.

Nr. 857.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Justitiei din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, si al art. 11 lit. a) din Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Justitiei, la capitolul 68.01 “Asigurări si asistentă socială“, titlul VIII “Asistentă socială“, articolul “Ajutoare sociale“, alineatul “Ajutoare sociale în numerar“, cu suma de 3.502 mii lei (RON), la capitolul 61.01 “Ordine publică si sigurantă natională“, titlul I “Cheltuieli de personal“, articolul “Cheltuieli salariale în natură“, alineatul “Uniforme si echipament obligatoriu“, cu suma de 8 mii lei (RON), pentru Directia Generală de Protectie si Anticoruptie, din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006.

Art. 2. – Se autorizează Ministerul Finantelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat si în volumul si structura bugetului Ministerului Justitiei pe anul 2006.

Art. 3. – Ministerul Justitiei răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu prevederile legale, a sumelor alocate potrivit prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul justitiei,

Monica Luisa Macovei

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 28 iunie 2006.

Nr. 858.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea doamnei Filip Cătălina în functia de curier personal în cadrul Cancelariei Primului-Ministru

 

În temeiul prevederilor art. 15 lit. c) si ale art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite următoarea decizie:

 

Articol unic. – Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Filip Cătălina se numeste în functia de curier personal în cadrul Cancelariei Primului-Ministru – Cabinetul Primului-Ministru.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Aleodor Marian Frâncu

 

Bucuresti, 3 iulie 2006.

Nr. 83.

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitătile de constituire si utilizare a fondului de stimulente pentru personalul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al caselor de asigurări de sănătate

 

În temeiul prevederilor art. 281 alin. (2) si ale art. 285 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii,

văzând Referatul de aprobare al Directiei generale planificare si relatii cu furnizorii nr. DGA/III/627 din 15 mai 2006,

presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Normele metodologice privind modalitătile de constituire si utilizare a fondului de stimulente pentru personalul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al caselor de asigurări de sănătate, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Directiile din cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al caselor de asigurări de sănătate vor duce la îndeplinire prezentul ordin.

Art. 3. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Cristian Vlădescu

 

Bucuresti, 27 iunie 2006.

Nr. 276.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

privind modalitătile de constituire si utilizare a fondului de stimulente pentru personalul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al caselor de asigurări de sănătate

 

CAPITOLUL I

Fondul de stimulente

 

Art. 1. – Personalul din Casa Natională de Asigurări de Sănătate, precum si cel din institutiile care administrează, monitorizează si gestionează bugetele pentru care se face colectarea contributiilor de asigurări sociale de sănătate, respectiv casele de asigurări de sănătate, pot beneficia de stimulente lunare si trimestriale, potrivit legii.

Art. 2. – (1) Fondul de stimulente ce se poate acorda personalului Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si personalului caselor de asigurări de sănătate se constituie prin virarea de către Ministerul Finantelor Publice a unei cote de 2,5% din sumele încasate la bugetul fondului prin executarea silită de către Agentia Natională de Administrare Fiscală.

(2) Fondul pentru acordarea de stimulente se mai constituie si prin retinerea unei cote de 5% din sumele încasate la bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, de casele de asigurări de sănătate, din executare silită si din majorările de întârziere aferente.

(3) În sensul celor mentionate la alin. (2), sunt supuse procedurii de executare silită persoanele fizice autorizate să desfăsoare activităti independente (care realizează venituri din profesii liberale, venituri comerciale sau venituri din drepturile de proprietate intelectuală), persoanele fizice care nu au calitatea de salariat, dar sunt obligate să se asigure, si nu se încadrează în prevederile art. 213 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, persoanele fizice care se asigură facultativ, precum si asociatii unici ai societătilor comerciale cu răspundere limitată.

(4) În sensul celor mentionate la alin. (2), sumele încasate la bugetul Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate sunt cele asupra cărora a fost începută procedura de executare silită prin comunicarea somatiei în conditiile legii, însotită de copia de pe titlul executoriu, ca urmare a:

a) plătii efective efectuate din proprie initiativă de debitor;

b) plătii efective efectuate de un tert, persoană fizică sau juridică, care îsi asumă obligatia de plată în numele debitorului sau alături de acesta, potrivit legii, printr-un angajament de plată sau printr-un act încheiat;

c) vărsămintelor efectuate ca urmare a înfiintării popririi, de către orice tert, persoană fizică, societate bancară sau altă persoană juridică, care detine sau datorează sume de bani debitorului;

d) valorificării bunurilor mobile sau imobile în cadrul procedurii de executare silită.

Art. 3. – (1) Sumele aferente fondului de stimulente constituit potrivit art. 2 alin. (1) se virează de Ministerul Finantelor Publice, până la data de 5 a lunii curente pentru luna precedentă, în contul colector RO73TREZ7005001XXX000020, deschis în acest scop pe seama Casei Nationale de Asigurări de Sănătate la Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publică a Municipiului Bucuresti.

(2) Cota de 15% din fondul de stimulente constituit potrivit art. 2 alin. (2) se virează de către casele de asigurări de sănătate, până la data de 5 a lunii curente pentru luna precedentă, în contul colector al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate RO73TREZ7005001XXX000020, deschis la Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publică a Municipiului Bucuresti.

Art. 4. – Pentru Casa Natională de Asigurări de Sănătate si casele de asigurări de sănătate fondul de stimulente se formează din fondurile constituite potrivit art. 2 alin. (1) si (2).

Art. 5. – Fondul de stimulente constituit potrivit art. 2 alin. (1), virat de Ministerul Finantelor Publice în contul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, se repartizează după cum urmează:

– o cotă de 78% caselor de asigurări de sănătate;

– o cotă de 22% se retine la Casa Natională de Asigurări de Sănătate.

Cota de 78% reprezentând fondul de stimulente destinat caselor de asigurări de sănătate se repartizează astfel:

a) 70% din sumă se repartizează direct caselor de asigurări de sănătate, ca rezultat al eforturilor depuse în aplicarea procedurilor legale de recuperare a creantelor la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate;

b) 30% din sumă se repartizează caselor de asigurări de sănătate în functie de ponderea fondului de salarii în fondul total de salarii, care să reflecte efortul fiecărei case de asigurări de sănătate în gestionarea Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate.

Art. 6. – Fondul de stimulente constituit potrivit art. 2 alin. (2) se repartizează astfel:

– o cotă de 85% din suma totală rămâne la nivelul caselor de asigurări de sănătate si se utilizează pentru stimularea personalului propriu;

– o cotă de 15% din suma totală se virează de casele de asigurări de sănătate la Casa Natională de Asigurări de Sănătate pentru stimularea personalului acesteia.

 

CAPITOLUL II

Repartizarea fondului de stimulente

 

Art. 7. – Fondul de stimulente se repartizează de presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate pentru structurile proprii si pentru casele de asigurări de sănătate, pe baza criteriilor stabilite în prezentele norme metodologice, la propunerea:

a) conducerii directiilor generale, directiilor si serviciilor, cu avizul directorului general, la nivelul structurilor Casei Nationale de Asigurări de Sănătate;

b) conducerii caselor de asigurări de sănătate, la nivelul structurilor acestora.

 

CAPITOLUL III

Criteriile de repartizare a fondurilor de stimulente

 

Art. 8. – În aplicarea prevederilor art. 7 se stabilesc următoarele criterii de repartizare:

A. pentru personalul din Casa Natională de Asigurări de Sănătate (CNAS):

1. contributia deosebită la realizarea sarcinilor CNAS;

2. contributia la initierea, elaborarea si avizarea actelor normative care să asigure o mai bună gestionare a sistemului;

3. competenta profesională, cunostintele în domenii conexe;

4. creativitatea, puterea de sinteză si loialitatea fată de institutie;

5. asumarea responsabilitătii si eficienta în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;

6. disponibilitatea pentru realizarea unor activităti suplimentare datorate unor situatii neprevăzute, de urgentă sau cu grad crescut de dificultate;

7. spiritul de initiativă si capacitatea de a implementa solutii noi;

8. adaptabilitatea, flexibilitatea si capacitatea de solutionare a problemelor din sfera de competentă;

9. capacitatea de autoperfectionare si de valorificare a experientei dobândite;

10. contributia la buna organizare si functionare a activitătii CNAS;

11. timpul de muncă efectiv lucrat în luna pentru care se acordă stimulentele;

12. conduita în timpul serviciului;

B. pentru personalul din casele de asigurări de sănătate (CAS):

1. contributia efectivă la activitatea de identificare a debitelor, de urmărire si încasare prin executare silită a debitorilor restanti;

2. contributia personală pentru aplicarea corectă a procedurilor de executare silită;

3. frecventa, valoarea si dificultatea încasării debitelor din executarea silită;

4. competenta profesională dovedită si disponibilitatea la sarcini în îndeplinirea atributiilor;

5. contributia deosebită la realizarea sarcinilor CAS;

6. competenta profesională, cunostintele în domenii conexe;

7. creativitatea, puterea de sinteză si loialitatea fată de institutie;

8. contributia la buna organizare si functionare a activitătii din aparatul propriu al CAS si la aplicarea legislatiei specifice în domeniul asigurărilor sociale de sănătate si a reglementărilor emise de CNAS;

9. timpul de muncă efectiv lucrat în luna pentru care se acordă stimulentele;

10. conduita în timpul serviciului.

 

CAPITOLUL IV

Aprobarea nominală a stimulentelor

 

Art. 9. – (1) Aprobarea nominală a persoanelor din cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate care beneficiază de stimulente se face de către presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, la propunerea directorului general. Listele nominale vor fi avizate de conducerea directiilor si serviciilor din structura Casei Nationale de Asigurări de Sănătate.

(2) Aprobarea nominală pentru directorii generali din casele de asigurări de sănătate se face de către presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate.

(3) Aprobarea nominală a persoanelor din structura caselor de asigurări de sănătate se face de către directorii generali ai acestora, pentru: directori, medicul-sef si pentru personalul din subordine, iar pentru restul personalului, la propunerea conducerii compartimentelor din structura caselor de asigurări de sănătate.

Art. 10. – Cuantumul lunar al stimulentelor individuale poate fi:

a) cel mult 3 salarii de bază, pentru personalul de specialitate din Casa Natională de Asigurări de Sănătate si casele de asigurări de sănătate, inclusiv pentru cei care ocupă functii de conducere, precum si pentru personalul angajat în cadrul cabinetului demnitarului, cu exceptia functiilor de demnitate publică numite în conditiile legii;

b) cel mult un salariu de bază pentru celălalt personal al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si al caselor de asigurări de sănătate, care ocupă functii în structurile administrative, de aprovizionare, secretariat, deservire, care contribuie la buna desfăsurare a activitătii.

 

CAPITOLUL V

Plata stimulentelor si evidentierea în contabilitate

 

Art. 11. – Plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii sau al trimestrului curent pentru luna sau trimestrul precedent.

Art. 12. – (1) Stimulentele acordate personalului din Casa Natională de Asigurări de Sănătate si din casele de asigurări de sănătate nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor unitatea nu calculează contributia de asigurări sociale, contributia de asigurări sociale de sănătate si contributia de asigurări de somaj.

(2) Stimulentele aprobate sunt supuse impozitării, potrivit legii, iar asupra lor se calculează contributia de asigurări sociale de sănătate datorată de angajat.

Art. 13. – Înregistrarea în contabilitate a operatiunilor privind utilizarea fondului de stimulente se efectuează în conturi analitice distincte, potrivit monografiei contabile prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.

Art. 14. – Executia fondului de stimulare pentru personalul din Casa Natională de Asigurări de Sănătate si din casele de asigurări de sănătate se raportează trimestrial, odată cu darea de seamă contabilă pentru “Institutii publice“, prin formularele privind “Disponibil din mijloace cu destinatie specială“.

Art. 15. – Sumele rămase necheltuite la finele anului se reportează în anul următor si se utilizează cu aceeasi destinatie.

 

ANEXĂ

la normele metodologice

 

MONOGRAFIE

privind modul de înregistrare în evidenta contabilă a utilizării fondului pentru stimularea personalului

 

Nr.

crt.

Explicatii

Debit

Credit

1.

Evidentierea drepturilor bănesti cuvenite angajatilor, reprezentând sume acordate din fondul pentru stimularea personalului

647

4281

2.

Evidentierea retinerilor reprezentând impozit si contributia pentru asigurări sociale de sănătate

 

4281

%

444

431

3.

Virarea impozitului si a contributiei pentru asigurări sociale de sănătate

 

%

444

431

550

4.

Ridicarea numerarului din bancă în vederea achitării drepturilor cuvenite angajatilor

581

5311

550

581

5.

Achitarea în numerar a drepturilor angajatilor

4281

5311

6.

Evidentierea drepturilor bănesti cuvenite angajatilor, plătite prin card

4281

4282

7.

Alimentarea cardurilor angajatilor, reprezentând sume acordate din fondul pentru stimularea personalului

4282

550