MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 588         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 7 iulie 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

270. – Lege pentru ratificarea Protocolului aditional dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997

 

Protocol aditional între Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997

 

892. – Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului aditional dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

813. – Hotărâre pentru aprobarea amendamentului convenit prin schimbul de scrisori semnate la Bucuresti la 12 ianuarie 2006 si la Zagreb la 21 februarie 2006, între Guvernul României si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, cu privire la Acordul de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru finantarea Proiectului de dezvoltare rurală

 

816. – Hotărâre pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizării anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice

 

837. – Hotărâre privind reclasificarea protezelor pentru articulatiile de umăr, genunchi si sold prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 911/2005 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de punere în functiune a dispozitivelor medicale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

157. – Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comitetului interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale

 

213/1.283/1.132/C. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale, al ministrului administratiei si internelor si al ministrului justitiei pentru aprobarea onorariilor maximale aplicabile conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 20/2006 privind acordarea de facilităti producătorilor agricoli si crescătorilor de animale în perioada de preaderare la Uniunea Europeană, corespunzătoare activitătilor de realizare si de verificare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei desfăsurate de către persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României

 

438. – Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind schimbarea sediului Sucursalei Teritoriale Mures–Olt a Administratiei Nationale a Îmbunătătirilor Funciare

 

788. – Ordin al ministrului sănătătii publice pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătătii nr. 466/2006 privind înfiintarea comisiilor consultative ale Ministerului Sănătătii

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 26 ianuarie 2006, definitivă la 26 aprilie 2006, în cauza Lungoci împotriva României (Cererea nr. 62.710/00)

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Protocolului aditional dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. – Se ratifică Protocolul aditional dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997, ratificat de România prin Legea nr. 8/1998.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 29 iunie 2006.

Nr. 270.

 

PROTOCOL ADITIONAL

între Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997

 

Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, denumite în cele ce urmează părti contractante,

tinând seama de faptul că, în conformitate cu Tratatul de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, semnat la Luxemburg la 25 aprilie 2005, România va deveni membră a Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007,

luând act de obligatia României de a întreprinde toate demersurile necesare pentru a elimina incompatibilitătile dintre dreptul comunitar si toate acordurile internationale încheiate, inclusiv Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997,

luând în considerare principiile generale ale Conventiei de la Viena privind dreptul tratatelor din 1969, au convenit cele ce urmează:

 

ARTICOLUL 1

 

Următorul articol va fi inserat după articolul X si se va citi după cum urmează:

 

“ARTICOLUL X bis

 

Art. IV.1, IV.2 si VII.1 se vor aplica fără a aduce prejudicii măsurilor adoptate de Uniunea Europeană.“

 

ARTICOLUL 2

 

Următorul articol va fi inserat după articolul XI si se va citi după cum urmează:

 

“ARTICOLUL XI bis

 

Prezentul acord poate fi modificat dacă se consideră necesar, prin consimtământul reciproc al părtilor.“

 

ARTICOLUL 3

 

Alineatul 3 al articolului IV va fi înlocuit în totalitate cu următoarea formulare:

“3. Prevederile acestui acord referitoare la tratamentul nediscriminatoriu si tratamentul natiunii celei mai favorizate nu se vor aplica avantajelor prezente sau viitoare acordate de oricare parte, în virtutea apartenentei la sau asocierii cu o uniune vamală, economică sau monetară, o piată comună sau zonă de comert liber, investitorilor statelor membre ale unei astfel de uniuni, piete comune ori zone de comert liber sau ai oricărui stat tert. Acest tratament nu se va referi nici la vreun avantaj pe care oricare parte îl acordă investitorilor unui stat tert în virtutea unui acord de evitare a dublei impuneri sau a altor acorduri pe bază de reciprocitate, referitoare la impozitare.“

 

ARTICOLUL 4

 

Articolul XII va fi amendat prin adăugarea unui nou alineat, 4, având următoarea formulare:

“4. Prin derogare de la art. XII.2, în cazul în care viitoarele obligatii ale României în calitate de membru al Uniunii Europene vor impune modificarea prezentului acord, acesta va fi amendat, dacă este necesar, prin acordul părtilor, în vederea asigurării conformitătii sale cu respectivele obligatii.“

 

ARTICOLUL 5

 

Prezentul protocol aditional va face parte integrantă din acord si va fi supus procedurilor constitutionale cerute de legile nationale ale părtilor contractante.

 

ARTICOLUL 6

 

Prezentul protocol aditional va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări prin care părtile contractante îsi vor comunica reciproc îndeplinirea procedurilor legale interne pentru intrarea acestuia în vigoare si va rămâne în vigoare atâta timp cât acordul rămâne în vigoare.

Drept care subsemnatii, pe deplin autorizati de către guvernele lor, au semnat acest protocol aditional.

Semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, bahasa indonesia si engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergente în interpretare, textul în limba engleză va prevala.

 

Pentru Guvernul României,

Claudiu Doltu,

secretar de stat

la Ministerul Finantelor Publice

Pentru Guvernul Republicii Indonezia,

Nuni Turnijati Djoko,

ambasador extraordinar si plenipotentiar

al Republicii Indonezia în România

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului aditional dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea pentru ratificarea Protocolului aditional dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia, semnat la Bucuresti la 7 decembrie 2005, la Acordul dintre Guvernul României si Guvernul Republicii Indonezia privind promovarea si protejarea investitiilor, semnat la Bucuresti la 26 iunie 1997, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 28 iunie 2006.

Nr. 892.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea amendamentului convenit prin schimbul de scrisori semnate la Bucuresti la 12 ianuarie 2006 si la Zagreb la 21 februarie 2006, între Guvernul României si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, cu privire la Acordul de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru finantarea Proiectului de dezvoltare rurală

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele si al art. 6 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 90/2002 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru finantarea Proiectului de dezvoltare rurală, aprobată prin Legea nr. 563/2002, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Se aprobă amendamentul convenit prin schimbul de scrisori semnate la Bucuresti la 12 ianuarie 2006 si la Zagreb la 21 februarie 2006, între Guvernul României si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, cu privire la Acordul de împrumut dintre România si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru finantarea Proiectului de dezvoltare rurală, ratificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 90/2002, aprobată prin Legea nr. 563/2002, cu modificările si completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

p. Ministrul afacerilor externe,

Anton Niculescu,

secretar de stat

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

 

Bucuresti, 21 iunie 2006.

Nr. 813.

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

Cabinet secretar de stat

 

12 ianuarie 2006*)

 

BANCA MONDIALĂ

Domnului Anand K. Seth

Director de tară

Unitatea de tară pentru Europa Centrală si de Sud

Regiunea Europa si Asia Centrală

 

Stimate domnule Seth,

 

Referitor la: Amendament la Acordul de împrumut nr. 4.654 RO pentru Proiectul de dezvoltare rurală

 

Acordul de împrumut nr. 4.654 RO pentru Proiectul de dezvoltare rurală a fost semnat în aprilie 2002 si a intrat în vigoare la 1 august 2002.

 

În decursul ultimelor luni, reprezentantii Ministerului Finantelor Publice, Ministerului Administratiei si Internelor si ai Fondului Român de Dezvoltare Socială au analizat ultimele evolutii în implementarea Proiectului de dezvoltare rurală, inclusiv modul de utilizare a sumelor corespunzătoare fiecărei categorii a împrumutului, precum si perspectivele privind anul următor de implementare.

 

În acest sens, s-a subliniat că sumele initial alocate pentru proiectele de investitii si consultantă trebuie suplimentate si că în acelasi timp se înregistrează economii în cadrul unor categorii.

 

De aceea, pentru a facilita o implementare mai eficientă a Proiectului de dezvoltare rurală, Ministerul Administratiei si Internelor si Fondul Român de Dezvoltare Socială au solicitat mai multe realocări între categoriile împrumutului, pe care le supunem aprobării Băncii, după cum urmează:

 

– dolari S.U.A. –

Categoria

Suma alocată

din împrumut

Sume ce urmează

a fi realocate

Sume

după realocare

(1) Subgranturi:

 

 

 

a) în cadrul părtii B.1 a proiectului

30.086.300

(+) 1.765.240

31.851.540

b) în cadrul părtii B.2 a proiectului

2.000.000

(–) 30.000

1.970.000

(2) Bunuri

337.290

(–) 22.290

315.000

(3) Servicii de consultantă si instruire:

 

 

 

a) în cadrul părtii B.1 a proiectului

3.055.010

(+) 669.990

3.725.000

b) în cadrul părtii B.2 a proiectului

119.420

(–) 42.300

77.120

c) în cadrul părtii C.1 a proiectului

1.317.120

(+) 247.880

1.565.000

(4) Costuri curente de functionare:

 

 

 

a) aferente UMP si UIP

482.060

0

482.060

b) aferente FRDS

85.280

(–) 71.000

14.280

(5) Nealocate

0

 

0

TOTAL:

40.000.000

 

În speranta unui răspuns favorabil, rămân al dumneavoastră sincer,

Claudiu Doltu,

secretar de stat

 

BANCA INTERNATIONALĂ PENTRU RECONSTRUCTIE SI DEZVOLTARE

Biroul regional Europa Centrală si de Sud, Zagreb, Croatia

 

21 februarie 2006*)


*) Traducere.

 

Excelentei Sale

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

Ministrul finantelor publice

Bucuresti, România

 

Stimate domnule ministru,

 

România: Proiectul de dezvoltare rurală (Împrumut nr. 4.654 RO)

Realocarea sumelor împrumutului

 

Ne referim la Acordul de împrumut (Acordul) pentru proiectul mentionat, dintre România (Împrumutatul) si Banca Internatională pentru Reconstructie si Dezvoltare (Banca), datat 3 aprilie 2002. Ne referim, de asemenea, la scrisoarea domnului Claudiu Doltu, secretar de stat, datată 12 ianuarie 2006, prin care se solicită Băncii să realoce anumite sume în cadrul împrumutului.

Suntem încântati să răspundem cererii dumneavoastră. De aceea, Banca, prin aceasta, realocă sumele împrumutului, asa cum este stabilit în prezent în tabelul din paragraful 1 al anexei nr. 1 la Acord, după cum urmează:

– 1.765.240 dolari S.U.A. de la categoria (5) (Nealocate) la categoria (1) a) (Subgranturi în cadrul părtii B.1 a proiectului);

– 699.990 dolari S.U.A. de la categoria (5) (Nealocate) la categoria (3) a) (Servicii de consultantă si instruire în cadrul părtii B.1 a proiectului); si

– 30.000 dolari S.U.A. de la categoria (1) b) (Subgranturi în cadrul părtii B.2 a proiectului); 22.290 dolari S.U.A. de la categoria (2) (Bunuri): 42.300 dolari S.U.A. de la categoria (3) b) (Servicii de consultantă si instruire în cadrul părtii B.2 a proiectului) si 71.000 dolari S.U.A. de la categoria (4) b) (Costuri curente de functionare aferente FRDS) la categoria (3) c) (Servicii de consultantă si instruire în cadrul părtii C.1 a proiectului).

În mod corespunzător, sumele alocate acum diferitelor categorii sunt indicate în anexa la această scrisoare.

 

Al dumneavoastră sincer,

Anand K. Seth,

director

Europa Centrală si de Sud

Regiunea Europa si Asia Centrală

 

ANEXĂ

 

Copii pentru:

Domnul Claudiu Doltu

Secretar de stat

Ministerul Finantelor Publice

Bucuresti, România

 

Domnul Ad Melkert

Director executiv

Banca Mondială

 

Categoria

Suma alocată din împrumut

(exprimată în dolari S.U.A.)

% din cheltuieli ce vor fi finantate

(1) Subgranturi:

 

100%

a) în cadrul părtii B.1 a proiectului

31.851.540

 

b) în cadrul părtii B.2 a proiectului

1.970.000

 

(2) Bunuri

315.000

100% din cheltuielile externe, 100% din

cheltuielile locale (cost ex-factory) si

80% din cheltuielile locale

(3) Servicii de consultantă si instruire:

 

100% din cheltuielile externe si 80% din

cheltuielile locale

a) în cadrul părtii B.1 a proiectului

3.725.000

 

b) în cadrul părtii B.2 a proiectului

77.120

 

c) în cadrul părtii C.1 a proiectului

1.565.000

 

(4) Costuri curente de functionare:

 

75%

a) aferente UMP si UIP

482.060

 

b) aferente FRDS

14.280

 

(5) Nealocate

0

 

TOTAL:

40.000.000

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizării anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. – Hotărârea Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizării anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 12 septembrie 2005, se modifică si se completează după cum urmează:

1. După alineatul (2) al articolului 4 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

“(3) Anexa se actualizează prin ordin comun al ministrului economiei si comertului si al ministrului mediului si gospodăririi apelor, în functie de evolutia progresului tehnic în domeniu.“

2. Mentiunea privind transpunerea normelor comunitare va avea următorul cuprins:

“Prezenta hotărâre transpune Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind limitarea utilizării anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 037 din 13 februarie 2003, Decizia Comisiei 2005/618/CE care amendează Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European si a Comisiei, în scopul stabilirii valorilor maxime ale concentratiilor anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 214 din 19 august 2005, Decizia Comisiei 2005/717/CE de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei Directivei 2002/95/CE privind limitarea utilizării anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 271 din 15 octombrie 2005, si Decizia Comisiei 2005/747/CE de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei Directivei 2002/95/CE privind limitarea utilizării anumitor substante periculoase în echipamentele electrice si electronice, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 280 din 25 octombrie 2005.“

 

3. Anexa se înlocuieste cu anexa la prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

 

Bucuresti, 21 iunie 2006.

Nr. 816.

 

ANEXĂ

 

UTILIZĂRILE

plumbului, mercurului, cadmiului, cromului hexavalent, difenililor polibromurati (PBB) sau difenileterilor (PBDE) care sunt exceptate de la prevederile art. 4 alin. (1) din hotărâre

 

În aplicarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. (a) din Directiva 2002/95/CE, sunt tolerate concentratii maxime de 0,1% în greutate de plumb, de mercur, de crom hexavalent, de difenili polibromurati (PBB) sau eteri de difenili polibromurati (DEPB) în materiale omogene, precum si o concentratie maximă de 0,01% în greutate de cadmiu în materiale omogene.

1. Mercur, în lămpi compacte fluorescente, atunci când cantitatea acestuia nu depăseste 5 mg per lampă

2. Mercur, în lămpi fluorescente drepte, cu utilizare generală, atunci când:

a) cantitatea de fosfat halogenat nu depăseste 10 mg;

b) cantitatea de trifosfat, cu durată de viată normală, nu depăseste 5 mg;

c) cantitatea de trifosfat, cu durată de viată lungă, nu depăseste 8 mg.

3. Mercur, în lămpi fluorescente drepte, cu utilizare specială

4. Mercur, în alte tipuri de lămpi, care nu au fost mentionate specific în prezenta anexă

5. Plumb, în sticla tuburilor cu raze catodice, în componente electronice si în tuburi fluorescente

6. Plumb, ca element de aliere în otel cu continut de plumb până la 0,35% în greutate, aliaj cu aluminiu cu continut de plumb până la 0,4% în greutate si aliaj de cupru cu continut de plumb până la 4% în greutate

7. Plumb, în aliaje de lipit cu temperatură de topire ridicată, ca de exemplu aliaje de lipit staniu-plumb având continut de plumb mai mare de 85% în greutate, respectiv:

a) plumb, în aliaje de lipit pentru servere, sisteme de stocare si matrice de stocare, echipamentele infrastructurii retelelor destinate comutării, semnalizărilor, transmiterii si gestiunii retelelor în domeniul telecomunicatiilor;

b) plumb, în piese electronice din ceramică (de exemplu, dispozitive piezoelectrice).

8. Cadmiu si compusii săi, în contacte electrice sau pentru cadmiere, cu exceptia utilizărilor interzise, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 347/2003 privind restrictionarea introducerii pe piată si a utilizării anumitor substante si preparate chimice periculoase, cu modificările si completările ulterioare

9. Crom hexavalent, ca anticoroziv pentru sistemele de răcire din otel carbon ale frigiderelor cu absorbtie

10. DecaBDE în aplicatii polimerice

11. Plumb, în cuzineti si semicuzineti din bronz cu plumb

12. Plumb, utilizat în sisteme de conectori cu pini flexibili

13. Plumb, ca material de acoperire pentru inele C ale modulelor termoconductoare

14. Plumb si cadmiu, în sticla optică si sticla filtrantă

15. Plumb, în aliajele de lipit constând din mai mult de două elemente pentru conectarea dintre pini si carcasa microprocesoarelor cu un continut de plumb cuprins între 80% si 85% în greutate

16. Plumb, în aliaje de lipit care vizează realizarea unei conexiuni electrice viabile între purtător si substratul semiconductorului în carcasele de circuit integrat tip Flip Chip.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind reclasificarea protezelor pentru articulatiile de umăr, genunchi si sold prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 911/2005 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de punere în functiune a dispozitivelor medicale

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – Prin derogare de la regulile prevăzute în anexa nr. 9 la Hotărârea Guvernului nr. 911/2005 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piată si de punere în functiune a dispozitivelor medicale, protezele pentru articulatiile de umăr, genunchi si sold, dispozitive medicale cuprinse în clasa IIb, sunt reclasificate ca dispozitive medicale cuprinse în clasa III.

Art. 2. – În sensul prezentei hotărâri, prin proteză pentru articulatiile de umăr, genunchi sau sold se întelege o componentă implantabilă, care nu include componente auxiliare, ca suruburi, cleme, plăcute si instrumente, a unui sistem de proteză articulară totală destinată a realiza o functie similară celei unei articulatii naturale de umăr, de genunchi sau de sold.

Art. 3. – (1) Protezele pentru articulatiile de umăr, genunchi si sold care au fost supuse procedurii de evaluare a conformitătii înainte de 1 septembrie 2007, conform art. 19 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 911/2005, sunt supuse unei evaluări a conformitătii complementare, potrivit pct. 4 din anexa nr. 2 la aceeasi hotărâre, pentru obtinerea unui certificat de examinare EC a proiectului înainte de 1 septembrie 2009. Această prevedere nu înlătură posibilitatea ca un producător să solicite evaluarea conformitătii pe baza prevederilor art. 17 lit. b) din aceeasi hotărâre.

(2) Protezele pentru articulatiile de umăr, genunchi si sold, care au fost supuse procedurii de evaluare a conformitătii conform art. 19 lit. b) pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 911/2005 înainte de 1 septembrie 2007, pot fi supuse unei evaluări a conformitătii ca dispozitiv medical cuprins în clasa III, potrivit art. 17 lit. b) pct. 1 sau 2, după caz, din aceeasi hotărâre, înainte de 1 septembrie 2010.

Această prevedere nu înlătură posibilitatea ca un producător să solicite evaluarea conformitătii pe baza prevederilor art. 17 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 911/2005.

(3) Până la 1 septembrie 2009, pe teritoriul României se acceptă introducerea pe piată si punerea în functiune a protezelor pentru articulatiile de umăr, genunchi si sold, certificate înainte de 1 septembrie 2007, conform prevederilor art. 19 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 911/2005.

(4) Până la 1 septembrie 2010, pe teritoriul României se acceptă introducerea pe piată a protezelor pentru articulatiile de umăr, genunchi si sold, certificate înainte de 1 septembrie 2007, conform prevederilor art. 19 lit. b) pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 911/2005, si se permite punerea în functiune a acestor proteze după această dată.

Art. 4. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 septembrie 2007.

*

Prezenta hotărâre transpune Directiva 2005/50/CE privind reclasificarea protezelor pentru articulatiile de umăr, genunchi si sold în cadrul Directivei Consiliului Europei 93/42/CEE privind dispozitivele medicale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE), L 210/43 din 12 august 2005.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul sănătătii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

p. Ministrul integrării europene,

Stefan-Francisc Csutak,

secretar de stat

 

Bucuresti, 28 iunie 2006.

Nr. 837.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ

SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

 

ORDIN

privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comitetului interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 40.734 din 26 mai 2006, întocmit de Directia generală siguranta alimentelor din cadrul Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitătii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) si al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitătilor din subordinea acesteia,

având în vedere Hotărârea Guvernului nr. 194/2006 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Comitetului interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale,

tinând cont de prevederile art. 4 alin. (5) din Legea nr. 150/2004 privind siguranta alimentelor si a hranei pentru animale, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Regulamentul de organizare si functionare a Comitetului interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Autoritatea Natională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor împreună cu institutiile implicate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin si vor lua măsurile care se impun, conform prevederilor legale.

Art. 3. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,

Marian Avram

 

Bucuresti, 29 iunie 2006.

Nr. 157.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

de organizare si functionare a Comitetului interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale

 

CAPITOLUL I

Atributii

 

Art. 1. – Comitetul interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale, înfiintat prin Hotărârea Guvernului nr. 194/2006 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Comitetului interministerial pentru supravegherea si controlul oficial al alimentelor si hranei pentru animale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 17 februarie 2006, denumit în continuare  Comitet interministerial, are ca scop asigurarea bunei functionări a sistemului de control oficial al alimentelor si hranei pentru animale si a unui nivel înalt de protectie a sănătătii publice si a intereselor consumatorilor în ceea ce priveste alimentele, incluzând bunele practici din domeniile de activitate ale autoritătilor implicate, inclusiv comertul cu alimente.

Art. 2. – Comitetul interministerial are ca scop:

a) dezvoltarea si perfectionarea sistemului de control oficial al alimentelor;

b) perfectionarea cadrului legislativ si institutional în materie, care să îndeplinească cerintele de integrare în piata unică europeană;

c) accelerarea procesului de armonizare a legislatiei nationale cu legislatia comunitară în domeniu;

d) eliminarea suprapunerii de activităti ale autoritătilor responsabile în efectuarea controlului oficial al alimentelor si hranei pentru animale;

e) asumarea responsabilitătilor pentru segmentele neacoperite în activitatea de control oficial al alimentelor si hranei pentru animale;

f) realizarea planurilor pentru programele de supraveghere si control al alimentelor si hranei pentru animale;

g) evaluarea rezultatelor programelor de supraveghere si control al alimentelor si hranei pentru animale;

h) evaluarea riscului prezentat de alimente pentru sănătatea omului;

i) respectarea intereselor consumatorilor, inclusiv informarea corectă a acestora referitoare la alimente.

Art. 3. – Atributiile principale ale Comitetului interministerial sunt următoarele:

a) analizează si evaluează sistemul actual de supraveghere si control al alimentelor si hranei pentru animale;

b) urmăreste, în baza analizelor si evaluărilor efectuate, ca activitatea de control oficial al alimentelor să răspundă cerintelor prevăzute de legislatia în domeniu;

c) identifică metodele si mijloacele practice care pot fi folosite pentru aplicarea unui sistem de control oficial, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene;

d) propune realizarea, în conditiile legii, a unor actiuni si măsuri speciale având ca scop prevenirea, eliminarea sau reducerea riscurilor pentru sănătatea publică si a animalelor;

e) propune Guvernului spre adoptare, prin intermediul Consiliului interministerial pentru probleme economice, politici fiscale si comerciale, piata internă, competitivitate, mediul de afaceri, măsurile ce se impun pentru dezvoltarea si perfectionarea sistemului de control oficial al alimentelor si hranei pentru animale, precum si a cadrului legislativ si institutional în materie;

f) informează anual Guvernul, prin intermediul Consiliului interministerial pentru probleme economice, politici fiscale si comerciale, piata internă, competitivitate, mediul de afaceri, cu privire la activitatea si rezultatele obtinute si elaborează un raport anual de activitate;

g) colaborează cu autoritătile si institutiile publice si cu persoane juridice si fizice în vederea realizării rolului său;

h) îndeplineste orice alte atributii în vederea realizării scopului pentru care a fost constituit, stabilite prin acte normative sau dispuse de primul-ministru;

i) urmăreste respectarea intereselor consumatorilor, inclusiv informarea corectă a acestora referitoare la alimente.

 

CAPITOLUL II

Modul de organizare si functionare

 

Art. 4. – Comitetul interministerial se Ontruneste trimestrial si ori de câte ori este necesar, la convocarea presedintelui sau, în lipsa acestuia, a unuia dintre vicepresedinti.

Art. 5. – (1) Comitetul interministerial este condus de presedintele Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, în calitate de presedinte.

(2) În lipsa presedintelui, conducerea Comitetului interministerial este asigurată de unul dintre vicepresedinti, desemnat de presedintele acestuia.

Art. 6. – Comitetul interministerial se consideră legal întrunit dacă se asigură prezenta a minimum jumătate plus unu din numărul membrilor titulari.

Art. 7. – (1) Comitetul interministerial adoptă decizii cu majoritatea simplă a membrilor titulari prezenti. În cazul unui număr egal de voturi, votul presedintelui este hotărâtor.

(2) Modificarea sau completarea Regulamentului de organizare si functionare a Comitetului interministerial se face la cererea presedintelui, a unuia dintre vicepresedinti sau la cererea a cel putin două treimi din numărul membrilor titulari.

(3) Regulamentul de organizare si functionare modificat sau completat va fi aprobat prin ordin al presedintelui Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, în termen de 10 zile de la data adoptării lui, si va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 8. – (1) Dezbaterile si deciziile din cadrul reuniunilor se consemnează într-un registru de procese-verbale al Comitetului interministerial.

(2) Registrul de procese-verbale se va păstra la secretariatul Comitetului interministerial.

Art. 9. – (1) Secretariatul Comitetului interministerial este asigurat de către reprezentanti ai Autoritătii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

(2) Secretariatul tehnic al Comitetului interministerial este constituit din 3 (trei) membri si este coordonat de secretarul Comitetului interministerial care este si membru al acestuia.

(3) În perioada dintre două reuniuni secretariatul asigură legătura dintre membrii Comitetului interministerial, schimburile de informatii si documentele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, precum si convocarea acestora.

(4) Secretariatul tehnic urmăreste efectuarea lucrărilor de secretariat si participă la reuniunile Comitetului interministerial fără drept de vot.

(5) Membrii Comitetului interministerial sunt convocati nominal, în scris si prin e-mail, cu minimum 5 zile înaintea fiecărei reuniuni, comunicându-li-se locul, data si ora convocării, precum si ordinea de zi, la care se anexează documentele de lucru necesare.

(6) Propunerile din partea membrilor privind proiectele pentru ordinea de zi se primesc cu cel putin 6 zile înainte de data stabilită pentru reuniune. În cazuri de urgentă, convocarea, precum si întrunirea Comitetului interministerial se vor face în cel mai scurt timp posibil.

Art. 10. – (1) La sedintele Comitetului interministerial pot participa, în calitate de invitati, reprezentanti ai altor autorităti ale administratiei publice, precum si ai unor organizatii neguvernamentale reprezentative ale întreprinzătorilor, producătorilor si consumatorilor.

(2) Autorităti ale administratiei publice, precum si ale unor organizatii neguvernamentale reprezentative ale întreprinzătorilor, producătorilor si consumatorilor, invitate la sedintele Comitetului interministerial, vor desemna si vor comunica în scris presedintelui Comitetului interministerial numele reprezentantului lor, cu cel putin 6 zile înainte de data stabilită pentru reuniune.

Art. 11. – Comitetul interministerial este format din 14 membri care vor fi desemnati de institutiile prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 194/2006.

 

CAPITOLUL III

Alte dispozitii

 

Art. 12. – Membrii care fac parte din Comitetul interministerial si din secretariatul acestuia îsi păstrează calitatea de angajat, respectiv de functionar public la institutiile de la care provin, precum si toate drepturile ce derivă din această calitate.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR

SI DEZVOLTĂRII RURALE

Nr. 213 din 23 martie 2006

MINISTERUL ADMINISTRATIEI

SI INTERNELOR

Nr. 1.283 din 25 aprilie 2006

MINISTERUL JUSTITIEI

Nr. 1.132/C din 11 mai 2006

 

ORDIN

pentru aprobarea onorariilor maximale aplicabile conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 20/2006 privind acordarea de facilităti producătorilor agricoli si crescătorilor de animale în perioada de preaderare la Uniunea Europeană, corespunzătoare activitătilor de realizare si de verificare a lucrărilor de specialitate din domeniile  cadastrului, geodeziei si cartografiei, desfăsurate de către persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României

 

Văzând Referatul de aprobare al Directiei consolidarea proprietătii, reforma structurilor de exploatare si conservarea solului nr. 103.717 din 23 martie 2006,

în baza prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 20/2006 privind acordarea de facilităti producătorilor agricoli si crescătorilor de animale în perioada de preaderare la Uniunea Europeană,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare, al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, cu modificările si completările ulterioare, si al Hotărârii Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale, ministrul administratiei si internelor si ministrul justitiei emit următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă onorariile maximale aplicabile conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 20/2006 privind acordarea de facilităti producătorilor agricoli si crescătorilor de animale în perioada de preaderare la Uniunea Europeană, corespunzătoare activitătilor de realizare si de verificare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei, desfăsurate de către persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României, pentru terenuri agricole situate în extravilanul localitătilor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – De prevederile prezentului ordin beneficiază producătorii agricoli care posedă un atestat de fermă familială cu caracter comercial, prevăzut în Ordonanta Guvernului nr. 20/2006, pentru terenurile agricole aflate în extravilanul localitătilor, numai în conditiile prevăzute de art. 5 alin. (3) din ordonanta mentionată.

Art. 3. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Gheorghe Flutur

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul justitiei,

Monica Luisa Macovei

 

ANEXĂ

 

LISTA

onorariilor maximale corespunzătoare activitătilor de realizare si de verificare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei, desfăsurate de către persoanele fizice si juridice autorizate pe teritoriul României, pentru terenuri agricole situate în extravilanul localitătilor

 

Planuri de

Amplasament

si delimitare

pentru terenuri

agricole

până la

1 ha inclusiv*)

peste 1 ha

până la 3 ha

inclusiv*)

peste 3 ha

până la 5 ha

inclusiv*)

peste 5 ha

până la 10 ha

inclusiv*)

peste 10 ha

până la 20 ha

inclusiv**)

peste 20 ha

până la 30 ha

inclusiv**)

Tarif maxim

– lei (RON) –

Tarif maxim

– lei (RON) –

Tarif maxim

– lei (RON) –

Tarif maxim

– lei (RON) –

Tarif maxim

– lei (RON) –

Tarif maxim

– lei (RON) –

Cu suprafete

neocupate

de constructii

50

120

150

300

500

700

 


*) Tariful maxim reprezintă costul pe întreaga suprafată al fiecărei grupe.

**) Suprafata ce depăseste 10 ha se va calcula cu un adaos de câte 20 lei (RON) la fiecare ha.

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind schimbarea sediului Sucursalei Teritoriale Mures–Olt a Administratiei Nationale a Îmbunătătirilor Funciare

 

Având în vedere prevederile art. 12 alin. (1) din Regulamentul de organizare si functionare a Administratiei Nationale a Îmbunătătirilor Funciare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.309/2004, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare nr. 8.375 din 13 iunie 2006 al Administratiei Nationale a Îmbunătătirilor Funciare privind necesitatea schimbării sediului Sucursalei Teritoriale Mures–Olt si Hotărârea nr. 5 din 29 mai 2006 a Consiliului de administratie al Administratiei Nationale a Îmbunătătirilor Funciare,

în temeiul art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă schimbarea sediului Sucursalei Teritoriale Mures–Olt a Administratiei Nationale a Îmbunătătirilor Funciare, mentionat la nr. crt. 4 din anexa la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 692/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 11 octombrie 2004, din municipiul Sibiu, Str. Autogării nr. 12, în municipiul Alba Iulia, Str. Dacilor nr. 7.

Art. 2. – Administratia Natională a Îmbunătătirilor Funciare va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Vasile Lupu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 27 iunie 2006.

Nr. 438.

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII PUBLICE

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătătii nr. 466/2006 privind înfiintarea comisiilor consultative ale Ministerului Sănătătii

 

În temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare al Secretariatului general nr. E.N. 1.314/2006,

ministrul sănătătii publice emite următorul ordin:

Art. I. – Ordinul ministrului sănătătii nr. 466/2006 privind înfiintarea comisiilor consultative ale Ministerului Sănătătii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 19 mai 2006, se modifică si se completează după cum urmează:

1. În anexa nr. 1 “Regulament de organizare si functionare a comisiilor consultative ale Ministerului Sănătătii“, la punctul a) “Comisia de specialitate a Ministerului Sănătătii“, articolul 8, după litera m) se introduce o nouă literă, litera n), cu următorul cuprins:

în) evaluarea bolnavilor pentru trimiterea la tratament în străinătate, în conformitate cu metodologia stabilită prin Ordinul ministrului sănătătii nr. 50/2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate, cu modificările si completările ulterioare.“

2. În anexa nr. 1 “Regulament de organizare si functionare a comisiilor consultative ale Ministerului Sănătătii“, la punctul b) “Comisia de strategie terapeutică“, alineatul (3) al articolului 2 va avea următorul cuprins:

“(3) Membrii Comisiei de strategie terapeutică sunt:

– presedintii comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătătii Publice;

– 3 reprezentanti ai Ministerului Sănătătii Publice, desemnati de către ministrul sănătătii publice;

– 3 reprezentanti ai CNAS, desemnati de către presedintele acesteia;

– 3 reprezentanti ai ANM, desemnati de către presedintele acesteia;

– 2 reprezentanti ai Agentiei Nationale de Transplant.“

3. La anexa nr. 2 “Componenta comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătătii“, punctul 11 “Comisia de medicină de familie“ va avea următorul cuprins:

“11. Comisia de medicină de familie

Presedinte: prof. dr. Afilon Jompan – Timisoara

Membri:

dr. Haber Gheorghe – Alba

dr. Zărnea Gheorghe – Arad

dr. Bosneag Mariana – Arges

dr. Stângă Elena Antoaneta – Bacău

dr. Vajda Monica – Bihor

dr. Stroescu Serban – Brasov

dr. Brînza Ileana Lucia – Brăila

dr. Tănăsescu Rodica Narcisa – Bucuresti

conf. dr. Matei Dumitru – Bucuresti

dr. Bistriceanu Valeriu – Buzău

dr. Culicianu Doru – Botosani

dr. Tănase Otilia Elena – Bistrita

dr. Cantaragiu Daniela – Galati

dr. Dascăl Ana – Cluj

dr. Badea Laurentiu Remus – Constanta

dr. Kerekes Jeno – Covasna

dr. Dumitrescu Ileana – Dâmbovita

dr. Zbârcea Silvia – Dolj

dr. Buscu Rodica – Giurgiu

dr. Biro Denes Jozsef – Harghita

dr. Chis-Serban Ana-Aurelia – Hunedoara

dr. Sandu Carmen – Ialomita

dr. Deleanu Anca – Iasi

dr. Antohi Ioan – Maramures

dr. Tronea Carmen Mariana – Mehedinti

dr. Mihăiescu Ileana – Mures

dr. Condurache Didina – Neamt

dr. Răileanu Emilia – Olt

dr. Schnelbach Simona – Prahova

dr. Săpusan Maria – Sălaj

dr. Lang Ladislau – Satu Mare

dr. Jipa Ioana – Sibiu

dr. Franciuc Irina – Suceava

dr. Cosmeleată Ion – Teleorman

dr. Marina Raluca Alexandrescu – Bucuresti

dr. Sopov Simona – Tulcea

dr. Bărăgănescu Cristina – Vâlcea

dr. Ilisei Monica – Vaslui“.

4. La anexa nr. 2 “Componenta comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătătii“, punctul 17 “Comisia de obstetrică- ginecologie“ va avea următorul cuprins:

“17. Comisia de obstetrică-ginecologie Presedinte: conf. dr. Gheorghe Peltecu – Bucuresti

Membri:

prof. dr. Bogdan Marinescu – Bucuresti

prof. dr. Virgil Ancăr – Bucuresti

acad. prof. dr. Ioan Munteanu – Timisoara

prof. dr. Florin Stamatian – Cluj-Napoca

prof. dr. Florentina Pricop – Iasi

conf. dr. Bela Szabo – Târgu Mures

conf. dr. Nicolae Cernea – Craiova

Secretar: conf. dr. Radu Vlădăreanu – Bucuresti“.

5. La anexa nr. 2 “Componenta comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătătii“, punctul 29 “Comisia de hematologie si transfuzii“ va avea următorul cuprins:

“29. Comisia de hematologie si transfuzii Presedinte: prof. dr. Anca Lupu – Bucuresti

Membri:

prof. dr. Serban Marghit – Timisoara

prof. dr. Petrov Lujobimir – Cluj-Napoca

prof. dr. Anca Lupu – Bucuresti

conf. dr. Adriana Colită – Bucuresti

conf. dr. Ecaterina Hanganu – Iasi

dr. Alina Mirela Dobrotă – Constanta

dr. Stana Jenariu – Timisoara

Secretar: dr. Florentina Vlădăreanu – Bucuresti“.

6. La anexa nr. 2 “Componenta comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătătii“, după punctul 30 se introduce un nou punct, punctul 31 “Comisia de medicina muncii“, cu următorul cuprins:

“31. Comisia de medicina muncii

Presedinte: prof. dr. Eugenia Naghi – Bucuresti

Membri:

sef lucrări dr. Elena Ana Pauncu – Timisoara

dr. Doina Popa – Iasi

dr. Mihaela Stoia – Sibiu

dr. Didi Surcel – Cluj-Napoca

dr. Lorand Szasz – Târgu Mures

dr. Adriana Todea – Bucuresti

prof. dr. Ion Toma – Craiova

Secretar: dr. Mariana Otelea – Bucuresti“.

7. Anexa nr. 3 “Componenta nominală a Comisiei de strategie terapeutică“ va avea următorul cuprins:

“Presedinte: prof. dr. Mircea Bârsan – Cluj-Napoca Vicepresedinte: conf. dr. Vlad Iliescu – Ministerul Sănătătii Publice

Membri:

prof. dr. Dan Dermengiu – Bucuresti

prof. dr. Dan Tulbure – Bucuresti

prof. dr. Vasile Astărăstoaie – Iasi

prof. dr. Virginia Zanc – Cluj-Napoca

prof. Mircea Beuran – Bucuresti

prof. dr. Călin Giurcăneanu – Bucuresti

prof. dr. Constantin Dumitrache – Bucuresti

prof. dr. Oliviu Pascu – Cluj-Napoca

prof. dr. Olimpia Ghidrai – Cluj-Napoca

prof. dr. Sabin Oprea – Cluj-Napoca

prof. dr. Gheorghe Benga – Cluj-Napoca

dr. Raed Arafat – Târgu Mures

conf. dr. Gabriel Mircescu – Bucuresti

prof. dr. Dumitru Orăsan – Bucuresti

prof. dr. Sanda Măgureanu – Bucuresti

prof. dr. Gheorghe Peltecu – Bucuresti

conf. dr. Monica Pop – Bucuresti

prof. dr. Stan Cotulbea – Timisoara

prof. dr. Rodica Anghel – Bucuresti

prof. dr. Dinu Antonescu – Bucuresti

prof. dr. Miron Bogdan – Bucuresti

prof. Pompilia Dehelean – Timisoara

prof. dr. Mihaela Minulescu – Bucuresti

conf. dr. Gheorghe Iana – Bucuresti

prof. dr. Adriana Sarah Nica – Bucuresti

conf. dr. Cristina Borzan – Cluj-Napoca

prof. dr. Dragos Stanciu – Bucuresti

dr. Florentina Vlădăreanu – Bucuresti

prof. dr. Ostin Mungiu – Iasi

prof. dr. Eugenia Naghi – Bucuresti

conf. dr. Ioan Buraga – Ministerul Sănătătii Publice

farm. Carmen Zaman – Ministerul Sănătătii Publice

dr. Vasile Cepoi – Casa Natională de Asigurări de Sănătate

dr. Aurora Dragomiristeanu – Casa Natională de Asigurări de Sănătate

ec. Liliana Luckacs – Casa Natională de Asigurări de Sănătate

farm. primar Nela Vîlceanu – Agentia Natională a Medicamentului

farm. primar Victoria Subtirică – Agentia Natională a Medicamentului

dr. Simona Bădoi – Agentia Natională a Medicamentului

prof. dr. Irinel Popescu – Agentia Natională de Transplant

dr. Victor Zota – Agentia Natională de Transplant“.

Art. II. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii publice,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

 

Bucuresti, 29 iunie 2006.

Nr. 788.

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECTIA A TREIA

 

HOTĂRÂREA

din 26 ianuarie 2006, definitivă la 26 aprilie 2006, în Cauza Lungoci împotriva României

(Cererea nr. 62.710/00)

Strasbourg

 

Această hotărâre va rămâne definitivă în cazurile definite în art. 44 alin. 2 din Conventie. Ea poate fi supusă unor modificări de formă.

 

În Cauza Lungoci împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunită într-o cameră formată din: domnii B.M. Zupancic, presedinte, L. Caflisch, C. Bîrsan, doamna M. Tsatsa-Nikolovska, domnul V. Zagrebelsky, doamnele R. Jaeger, I. Ziemele, judecători, si domnul V. Berger, grefier de sectie,

după ce a deliberat în Camera de consiliu la data de 5 ianuarie 2006, pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 62.710/00) îndreptată împotriva României, prin care un cetătean al acestui stat, doamna Marina Elena Lungoci (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 26 mai 2000 în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamanta, căreia i-a fost admisă cererea de acordare a asistentei juridice, este reprezentată de către domnul I. Igret, avocat din Bucuresti. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de doamna B. Ramascanu, agent guvernamental.

3. Reclamanta pretinde, în temeiul art. 6 alin. 1 din Conventie, o încălcare a dreptului său de acces la o instantă pentru a-si putea demonstra titlul de proprietate asupra unui imobil pe care aceasta l-a mostenit. Ea consideră că acest lucru este o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1.

4. Cererea a fost atribuită Sectiei a doua a Curtii (art. 52 alin. 1 din Regulament). În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alin. 1 din Conventie) a fost formată în conformitate cu art. 26 alin. 1 din Regulament.

5. Prin Decizia din 31 august 2004, Curtea a declarat cererea partial admisibilă.

6. La data de 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat componenta sectiilor sale (art. 25 alin. 1 din Regulament). Prezenta cauză a fost atribuită Sectiei a treia astfel remaniată (art. 52 alin. 1).

7. Atât reclamanta, cât si Guvernul au depus observatii scrise privind fondul cauzei (art. 59 alin. 1 din Regulament).

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

8. Reclamanta s-a născut în anul 1943 si locuieste în Bucuresti.

9. În temeiul unei conventii încheiate la data de 10 martie 1947 între G.I., N.I. si M.I., în calitate de proprietari ai unui imobil, si R.S. si M.D. (tatăl reclamantei), în calitate de reparatori-constructori, înregistrată la Administratia Financiară a Sectorului 1 din Bucuresti la data de 7 februarie 1947, acestia din urmă s-au obligat să repare parterul si subsolul imobilului mai sus amintit, urmând să obtină în schimb proprietatea mai multor apartamente pe care trebuiau să le construiască deasupra parterului, o cotă-parte din terenul aferent acestor apartamente, precum si două garaje.

10. La data de 6 august 1947, G.I., N.I. si M.I. au făcut un partaj voluntar, în urma căruia N.I. a devenit proprietarul exclusiv al imobilului anterior amintit.

11. În 1950, în temeiul Decretului de nationalizare nr. 92/1950, unul dintre apartamentele imobilului a devenit proprietatea statului, restul imobilului fiind confiscat de către Partidul Comunist, prin Hotărârea Consiliului de Ministri din 7 iulie 1950. Ulterior, prin Hotărârea din 26 martie 1955, Consiliul de Ministri si-a apropriat acea parte a imobilului identificată prin Hotărârea din 7 iulie, mentionată mai sus. Din probele administrate de cele două părti rezultă că o societate de stat, denumită în prezent H., a fost însărcinată cu administrarea întregului imobil, prin Decizia Tribunalului Popular al Raionului Stalin din 3 mai 1955.

1. Prima actiune în revendicare

12. La data de 6 aprilie 1992, reclamanta, în calitate de mostenitoare a lui M.D., a introdus împotriva societătii H. o actiune în revendicare în ceea ce priveste apartamentele ce apartinuseră tatălui său. Ea a afirmat că statul îsi apropriase această proprietate fără titlu valabil. Ulterior, reclamanta si-a îndreptat actiunea si împotriva Consiliului General al Municipiului Bucuresti (Consiliul).

13. La data de 27 octombrie 1993, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti i-a admis cererea. Aceasta a statuat că acea conventie încheiată între tatăl său si proprietarii imobilului avea valoare de titlu de proprietate si că, în calitate de mostenitoare, ea se putea pretinde titulara dreptului de proprietate asupra apartamentelor nr. 3, 5 si 7. Mai mult, instanta a constatat că statul nu si-a putut dovedi dreptul de proprietate asupra imobilului si a conchis că acesta fusese transferat în mod abuziv în patrimoniul statului. Instanta a dispus ca societatea H. si Consiliul să pună reclamanta în posesia apartamentelor sale si să îi înscrie dreptul de proprietate în registrul de inscriptiuni imobiliare.

14. Consiliul a introdus apel împotriva acestei sentinte, arătând că imobilul devenise proprietatea statului în baza Decretului de nationalizare nr. 92/1950 si că, în plus, tatăl reclamantei nu formulase nicio contestatie împotriva acestei măsuri, conform legislatiei în vigoare la data respectivă. De asemenea, Consiliul a afirmat că reclamanta nu solicitase recunoasterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor sale, în baza unei legi din 1991.

15. La data de 13 mai 1994, Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins apelul introdus de Consiliu ca nefondat. Reluând argumentele judecătoriei, acesta a considerat, la rândul său, că nationalizarea nu avusese temei juridic.

16. La data de 3 decembrie 1994, Curtea de Apel Bucuresti a admis recursul Consiliului împotriva acestei decizii, a casat decizia tribunalului si, pe fondul cauzei, a considerat că acea conventie semnată la data de 10 martie 1947 nu transferase dreptul de proprietate, în ciuda autentificării si transcrierii sale în registrul de inscriptiuni imobiliare, si că, în lipsa unui act de transfer al proprietătii, conventia respectivă nu avea valoare de titlu de proprietate. În consecintă, Curtea de Apel Bucuresti a respins actiunea în revendicare a reclamantei ca neîntemeiată.

2. Actiunea în constatarea valabilitătii conventiei din 1947

17. La data de 17 octombrie 1995, reclamanta a sesizat Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti cu o actiune îndreptată împotriva lui I.L. (fiica lui N.I.), cu scopul de a constata valabilitatea conventiei încheiate la data de 10 martie 1947 între tatăl său si tertii mentionati mai sus (paragraful 9 de mai sus) si de a i se recunoaste astfel calitatea de proprietar al celor trei apartamente construite deasupra parterului imobilului în litigiu.

18. La data de 28 martie 1997, instanta i-a admis cererea si a constatat că ea era proprietara apartamentelor nr. 3, 5 si 7 din imobil, precum si a cotei-părti din terenul aferent.

Aceasta a retinut că obiectul cererii era constatarea de către instante a dreptului de proprietate al reclamantei asupra părtii litigioase a imobilului. Instanta a retinut că, în virtutea conventiei din 1947, părtile la conventie ar fi trebuit să întocmească, la sfârsitul lucrărilor prevăzute de actul respectiv, un proces-verbal de livrare în baza căruia dreptul de proprietate asupra celor trei apartamente ar fi fost transferat reparatorilor-constructori ai imobilului. Apoi a mai adăugat:

“(...) ceea ce reclamanta doreste să obtină prin această actiune este constatarea, pe calea unei hotărâri judecătoresti, a tranzactiei intervenite între părti (la conventia din 1947), care nu ar putea avea putere juridică în lipsa procesului-verbal de livrare necesar pentru transferul dreptului de proprietate asupra apartamentelor construite deasupra parterului.“

19. În sfârsit, instanta a mai adăugat că, desi în momentul pronuntării sentintei imobilul apartinea statului, reclamanta avea interesul să introducă o asemenea actiune pentru a beneficia de indemnizatia prevăzută de Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare (Legea nr. 112).

Această sentintă a rămas definitivă prin neapelare.

3. Cea de a doua actiune în revendicare

20. La o dată neprecizată, reclamanta a introdus în fata Tribunalului Municipiului Bucuresti o nouă actiune în revendicare imobiliară împotriva Consiliului, Ontemeindu-si actiunea pe Sentinta rămasă definitivă din 28 martie 1997. Ea a revendicat apartamentele nr. 3, 5 si 7 din imobilul litigios.

21. La data de 30 noiembrie 1998, instanta a respins actiunea datorită autoritătii de lucru judecat, considerând că o altă instantă se pronuntase deja în privinta dreptului de proprietate al reclamantei asupra celor trei apartamente, în procedura care s-a finalizat cu Decizia definitivă a Curtii de Apel Bucuresti din 3 decembrie 1994. Instanta a analizat dacă există o identitate de părti si de obiect între cele două actiuni în revendicare:

“[...] în temeiul articolului 1201 din Codul civil, instanta consideră [...] că există o identitate de părti, de obiect si de cauză [a celor două actiuni]. Identitatea părtilor presupune participarea acelorasi persoane în aceeasi calitate [...]. S-a constatat identitatea de obiect, adică [...] dreptul de proprietate asupra bunului revendicat. Prin urmare, instanta [...] va respinge actiunea reclamantei.“

22. Reclamanta a introdus apel împotriva acestei hotărâri.

Ea a afirmat că nu există o autoritate de lucru judecat, noua actiune în revendicare fiind întemeiată pe o altă cauză, si anume Sentinta rămasă definitivă din 28 martie 1997, prin care s-a constatat dreptul său de proprietate asupra celor trei apartamente.

23. La data de 17 iunie 1999, Curtea de Apel Bucuresti a respins apelul reclamantei, reluând argumentele tribunalului referitoare la autoritatea de lucru judecat.

24. Mai mult, aceasta a considerat că Sentinta rămasă definitivă din 28 martie 1997 nu avea nicio influentă asupra prezentei actiuni si că reclamanta s-ar fi putut prevala de sentinta respectivă în cadrul unei cereri de revizuire a Deciziei din 3 decembrie 1994.

25. Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei decizii.

Ea a afirmat că, întrucât prima sa actiune fusese respinsă pe motivul lipsei titlului si din moment ce Sentinta din 28 martie 1997 tinea loc de titlu, o nouă actiune ar trebui admisă.

26. La data de 17 decembrie 1999, Curtea Supremă de Justitie i-a respins recursul, pe motiv că nu a prezentat nici “actul de transfer al proprietătii apartamentelor“, nici procesulverbal de livrare prevăzut în conventia din 1947, drept care exista autoritate de lucru judecat.

II. Dreptul si practica internă pertinente

A. Codul civil

27. Articolul pertinent din Codul civil prevede următoarele:

“Articolul 1201

Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelasi obiect, este întemeiată pe aceeasi cauză si este între aceleasi părti, făcută de ele si în contra lor în aceeasi calitate.“

B. Codul de procedură civilă

28. Articolele pertinente din Codul de procedură civilă prevăd următoarele:

“Articolul 111

Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

[...]

Articolul 322

Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri dată de o instantă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

[...]

5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfătisate dintr-o împrejurare mai presus de vointa părtilor, ori dacă s-a desfiintat sau s-a modificat hotărârea unei instante pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

[...]

7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, în una si aceeasi pricină, între aceleasi persoane, având aceeasi calitate.

[...]

9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertătilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoresti, iar consecintele grave ale acestei încălcări continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronuntate.“

Conform jurisprudentei constante a instantelor române, la data adoptării hotărârii atacate trebuie să existe îînscrisuri decisive noi“ necesare revizuirii unei hotărâri definitive, iar un act eliberat după acea dată nu este considerat astfel.

“Articolul 324

Termenul de revizuire este de o lună si se va socoti:

[...]

4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunostintă de hotărârea desfiintată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

[...]

Articolul 327

Dacă instanta încuviintează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată.

[...]“

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 § 1 din Conventie

29. Reclamanta pretinde că i s-a încălcat dreptul de acces la justitie din cauza respingerii, de către instantele interne, a celei de-a doua actiuni în revendicare a sa, pe motiv că exista autoritate de lucru judecat. Ea invocă art. 6 alin. 1 din Conventie, care prevede următoarele, în partea sa pertinentă: “Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil [...] de către o instantă [...] care va hotărî [...] asupra contestatiilor referitoare la încălcarea drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil [...].“

30. Guvernul consideră că autoritatea de lucru judecat face parte din limitările justificate ale dreptului de acces la o instantă, contribuind la respectarea securitătii raporturilor juridice si a echitătii procedurii. Cu toate acestea, consideră că autoritatea de lucru judecat nu afectează, în spetă, substanta dreptului reclamantei de a avea acces la o instantă, în măsura în care instantele nationale s-au pronuntat asupra temeiniciei cererii sale în cadrul primei actiuni în revendicare. Nu se poate lua în discutie încălcarea art. 6 alin. 1 din Conventie decât în cazul în care principiul autoritătii de lucru judecat a fost aplicat în mod gresit de către instante. Guvernul consideră că, în spetă, instantele interne au stabilit în mod corect că există autoritate de lucru judecat, cauza celor două actiuni în revendicare aduse de reclamantă în fata instantelor nationale fiind aceeasi, si anume conventia din 1947 si efectele sale juridice.

Actiunea introdusă de către reclamantă, ce s-a încheiat prin Sentinta din 28 martie 1997, nu a transferat un drept de proprietate în patrimoniul său si, astfel, nu a creat un nou raport juridic. Prin urmare, nu era vorba decât de un nou mijloc de probă, ce nu putea constitui cauza celei de-a doua actiuni în revendicare.

31. În observatiile sale complementare (ulterioare datei de 31 august 2004, dată la care Camera a declarat cererea partial admisibilă), Guvernul pune accentul pe faptul că exceptia lucrului judecat constituie o limitare a dreptului de acces la justitie, care respectă cerintele impuse de jurisprudenta Curtii în materie. Mai exact, ea urmărea un scop legitim, si anume securitatea raporturilor juridice, existând un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul vizat (Stubbings si altii împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 22 octombrie 1996, Culegere de hotărâri si decizii 1996-IV, p. 1502, § 50, Ashingdane împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 28 mai 1985, seria A nr. 93, p. 24, § 57, si Levages Prestations Services împotriva Frantei, Hotărârea din 23 octombrie 1996, Culegere de hotărâri si decizii 1996-V, p. 1543, § 40). Mai mult, Guvernul reaminteste faptul că interpretarea si aplicarea legislatiei interne pertinente, printre care si exceptia lucrului judecat, incumbă în primul rând instantelor nationale.

32. Reclamanta combate argumentele Guvernului, considerând că Sentinta din 28 martie 1997, care a constatat dreptul de proprietate al acesteia, a constituit un titlu ce nu exista în momentul primei actiuni în revendicare. Astfel, cauza celei de-a doua actiuni în revendicare era sentinta mai sus mentionată si nu conventia din 1947. Curtea Supremă de Justitie, prin Decizia rămasă definitivă din 17 decembrie 1999, a constatat si ea faptul că acea conventie din 1947 nu transferase dreptul de proprietate asupra părtii litigioase a imobilului, însă ulterior a ignorat Sentinta din 28 martie 1997.

33. Ca reactie la observatiile complementare ale Guvernului, reclamanta îsi reiterează argumentele pe care le-a prezentat în primele observatii si arată că instantele nationale sesizate cu cea de-a doua actiune în revendicare nu si-au dat osteneala să justifice identitatea de cauză dintre cele două actiuni.

34. Curtea a statuat deja că art. 6 alin. 1 garantează tuturor persoanelor dreptul ca o instantă să analizeze orice contestatie legată de drepturi si obligatii cu caracter civil (Golder împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 21 februarie 1975, seria A nr. 18, p. 18, § 36). În cauză se constată că reclamanta s-a putut folosi de căile de atac pe care i le oferea sistemul judiciar intern, si anume de o actiune de constatare a valabilitătii unui drept cu caracter civil, urmată de o actiune în revendicare ce a dus la Hotărârea rămasă definitivă din 17 decembrie 1999.

35. În sine, aceasta nu respecta în mod necesar imperativele art. 6 alin. 1 din Conventie: mai trebuie constatat faptul că nivelul de acces asigurat de legislatia natională era suficient pentru a-i asigura persoanei “dreptul la o instantă“, tinând cont de principiul de preeminentă a dreptului într-o societate democratică (vezi, printre altele, F.E. împotriva Frantei, Hotărârea din 30 octombrie 1998, Culegere de hotărâri si decizii 1998-VIII, p. 3349, § 44, si Yagtzilar si altii împotriva Greciei, nr. 41.727/98, § 23, CEDO 2001-XII).

36. Desigur, dreptul de acces la justitie nu este absolut; el poate permite restrictii admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totusi, restrictiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea manieră sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăsi substanta sa. În plus, aceste restrictii nu sunt conforme cu art. 6 alin. 1 din Conventie decât dacă urmăresc un scop legitim si dacă există un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul vizat (vezi F.E. împotriva Frantei mentionată mai sus, p. 3350, § 46, si Yagtzilar si altii mentionată mai sus, § 26).

37. Curtea observă că instantele nationale au respins cea de-a doua actiune în revendicare a reclamantei, în temeiul art. 1201 din Codul civil, pe motiv că exista autoritate de lucru judecat cu prima actiune în revendicare pe care partea interesată o formulase. Ea consideră, împreună cu Guvernul, că exceptia autoritătii de lucru judecat urmărea un scop legitim deoarece ea viza, fără nici o îndoială, să asigure securitatea raporturilor juridice în materie civilă. Dacă acest obiectiv pare legitim în sine, el merită, în spetă, o analiză dintre cele mai atente, fără a uita contextul general al cauzei. În cauza de fată rolul Curtii nu este nicidecum să controleze art. 1201 din Codul civil ca atare, ci să verifice dacă modalitatea în care aceste instante nationale au respins actiunea în revendicare introdusă de către reclamantă, prin aplicarea dispozitiilor legale în materie de autoritate de lucru judecat, a respectat dreptul acesteia de acces la justitie (Yagtzilar si altii mentionată mai sus, § 25, si Skondrianos împotriva Greciei, nr. 63.000/00, 74.291/01 si 74.292/01, § 28, 18 decembrie 2003).

38. Prima actiune în revendicare a fost respinsă de către instantele nationale pe motiv că reclamanta nu si-a dovedit dreptul de proprietate asupra apartamentelor în cauză (paragraful 16 de mai sus). Desi în urma actiunii în constatare ea a obtinut o sentintă rămasă definitivă prin care se constată dreptul său de proprietate asupra apartamentelor respective, si anume Hotărârea din 28 martie 1997, ea nu si l-a putut demonstra în cadrul celei de-a doua actiuni în revendicare: aceasta a fost respinsă de către instantele nationale pe motiv de autoritate de lucru judecat în raport cu Decizia rămasă definitivă din 3 decembrie 1994, chiar dacă reclamanta a invocat un nou temei pentru actiunea sa (paragraful 20 de mai sus).

39. Desi din art. 1201 din Codul civil rezultă foarte clar că, pentru a retine existenta autoritătii de lucru judecat, este nevoie de o triplă identitate – de părti, de obiect si de cauză – a celor două actiuni (paragraful 27 de mai sus), Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins cea de-a doua actiune în revendicare, fără a da explicatii asupra pretinsei identităti de cauză a celor două actiuni (paragraful 21 de mai sus).

40. Curtea mai constată că, atunci când a statuat asupra recursului, Curtea Supremă de Justitie a respins afirmatiile reclamantei referitoare la lipsa de identitate de cauză, pe motiv că nu prezentase nici actul de transfer de proprietate, nici procesul-verbal impus de conventia din 1947 pentru transferul dreptului de proprietate. Or, din Sentinta rămasă definitivă din 28 martie 1997 reiese că reclamanta nu avea cum să prezinte procesul-verbal, în măsura în care instanta constatase că semnatarii conventiei din 1947 au omis să îl redacteze (paragraful 18 de mai sus).

41. În plus, Curtea observă că nici o instantă nu a explicat motivele pentru care Sentinta rămasă definitivă din 28 martie 1997 nu a constituit un act care constată dreptul de proprietate, asa cum sustinea reclamanta, si nici nu a indicat care act ar fi putut beneficia de o asemenea calificare. În această situatie, nu este exagerat să considerăm că Sentinta definitivă din 28 martie 1997, care a dat câstig de cauză reclamantei, este lipsită de orice interes juridic, în măsura în care persoana interesată nu se mai bucură de posibilitatea clară si concretă de a-si dovedi în justitie dreptul pe care aceasta i l-a recunoscut.

42. În această privintă, Curtea observă că Curtea de Apel Bucuresti a indicat faptul că reclamanta s-ar fi putut prevala de această sentintă printr-o cerere de revizuire a Deciziei din 3 decembrie 1994. Art. 322 din Codul de procedură civilă, asa cum este el interpretat de către instantele interne (paragraful 28 de mai sus), prevede, ca o conditie de admisibilitate a cererii, în special existenta unei “probe decisive noi“ în momentul pronuntării deciziei a cărei revizuiri se solicită. Or, Curtea relevă faptul că Sentinta din 28 martie 1997 era ulterioară hotărârii rămase definitivă atacate, si anume Decizia din 3 decembrie 1994. Pe cale de consecintă, această cale nu oferea reclamantei o posibilitate clară si concretă de a contesta un act ce constituie o ingerintă în drepturile sale.

43. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că accesul la justitie, dar numai pentru a i se declara actiunea inadmisibilă prin efectul legii, nu respectă imperativele art. 6 alin. 1 din Conventie si că reclamanta a fost astfel lipsită de posibilitatea clară si concretă de a avea acces la o instantă care să statueze asupra contestatiei sale referitoare la drepturi si obligatii cu caracter civil.

44. În concluzie, a avut loc încălcarea art. 6 alin. 1 din Conventie.

II. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1

45. Reclamanta consideră că apartamentele în cauză nu au devenit niciodată proprietatea statului. Mai mult, ea se plânge că nu se poate bucura de dreptul său de proprietate asupra acestor apartamente. Ea se consideră victima unei încălcări a dreptului său de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede următoarele:

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.“

46. Guvernul consideră că reclamanta nu are nici un “bun“ si nici o “sperantă legitimă“ de a obtine recunoasterea dreptului său de proprietate asupra părtii litigioase a imobilului, în sensul jurisprudentei organelor Conventiei referitoare la art. 1 citat mai sus [Kopecky împotriva Slovaciei (GC), nr. 44.912/98, § 51-54]. El consideră că actiunea ce s-a încheiat prin Sentinta rămasă definitivă din 28 martie 1997 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti nu i-a recunoscut reclamantei decât calitatea de “fost proprietar“ în sensul Legii nr. 112/1995 si nu i-a transferat un drept de proprietate asupra părtii litigioase a imobilului, intrată în patrimoniul statului în 1950, asadar, înainte de ratificarea Conventiei de către România la data de 20 iunie 1994.

47. Reclamanta consideră că apartamentele pe care le-a revendicat nu au intrat niciodată în patrimoniul statului, hotărârile Consiliului de Ministri din 1950 si 1955 nefiind legi, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Ea consideră că are un “bun“ recunoscut prin Sentinta din 28 martie 1997, a cărui posesie a pierdut-o temporar si abuziv în favoarea statului. Ea arată si că art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările si completările ulterioare, prevede că persoanele ale căror imobile au fost nationalizate fără titlu valabil îsi păstrează calitatea de proprietar pe care o aveau la data nationalizării.

48. Curtea consideră că acest capăt de cerere este direct legat de cel analizat din perspectiva art. 6 alin. 1 din Conventie. fiinând cont de concluziile sale din paragrafele 40 si 41 de mai sus, aceasta consideră că nu există motive să se statueze asupra temeiniciei sale (vezi, mutatis mutandis, printre altele, Glod împotriva României, nr. 41.134/98, § 46, 16 septembrie 2003, si Albina împotriva României, nr. 57.808/00, § 42, 28 aprilie 2005).

III. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

49. Conform prevederilor art. 41 din Conventie, “În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.“

A. Prejudiciu

50. Reclamanta solicită, pe baza unui raport de expertiză, 361.343 euro, reprezentând valoarea celor trei apartamente în cauză si a terenurilor aferente. De asemenea, ea solicită o sumă de 368.483 euro corespunzătoare chiriilor pe care le-ar fi putut încasa pentru apartamente între luna ianuarie 1997 si data realizării raportului de expertiză, si anume luna septembrie 2004.

Mai mult, ea solicită 20.000 euro cu titlu de daune morale pentru neplăcerile si frustrările pe care i le-au produs instantele nationale prin respingerea celei de-a doua actiuni în revendicare pe motiv de autoritate de lucru judecat.

51. Guvernul consideră că sumele solicitate cu titlu de prejudiciu material nu reprezintă valoarea reală a apartamentelor revendicate. Conform raportului de expertiză prezentat, valoarea celor trei apartamente si a terenurilor aferente a fost estimată la 107.393 euro. În ceea ce priveste lipsa de folosintă, Guvernul subliniază că, în conformitate cu jurisprudenta Curtii în materie, nicio reparatie nu trebuie acordată reclamantei (Popa si altii împotriva României, nr. 31.172/96, § 55, 29 aprilie 2003). În orice caz, Guvernul subliniază că în această privintă expertiza ar fi trebuit să tină cont de valoarea chiriei stabilite de prevederile legale în vigoare la data respectivă.

În ceea ce priveste daunele morale, Guvernul consideră că suma solicitată este exagerată si că nu s-a stabilit nicio legătură de cauzalitate între pretinsul prejudiciu si o eventuală încălcare a dreptului reclamantei de a avea acces la justitie.

În opinia sa, o eventuală constatare a încălcării art. 6 alin. 1 din Conventie ar constitui în sine o reparatie echitabilă satisfăcătoare.

52. Curtea observă că, în spetă, singurul temei ce trebuie retinut pentru acordarea satisfactiei echitabile constă în faptul că reclamanta nu a beneficiat de un drept de acces la justitie pentru a-si revendica bunurile imobiliare, încălcându-se art. 6 din Conventie.

53. În ceea ce priveste pretinsul prejudiciu material, Curtea nu poate specula la ce rezultat ar fi putut duce cea de-a doua actiune în revendicare dacă încălcarea Conventiei nu ar fi avut loc. Asadar, nu are motive pentru care să îi acorde reclamantei despăgubiri cu acest titlu (vezi, mutatis mutandis, Findlay împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 25 februarie 1997, Culegere 1997-I, p. 284, § 85).

54. În ceea ce priveste prejudiciul moral, Curtea consideră că reclamanta a suferit o frustrare din cauza respingerii celei de-a doua actiuni în revendicare. Statuând în echitate, Curtea îi acordă 5.000 euro cu titlu de prejudiciu moral.

55. Curtea reaminteste si jurisprudenta sa bine stabilită, conform căreia în caz de încălcare a art. 6 din Conventie trebuie ca reclamantul să fie repus, pe cât posibil, într-o situatie echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă n-ar fi existat încălcarea cerintelor acestui articol [Piersack împotriva Belgiei (art. 50), Hotărârea din 26 octombrie 1984, seria A nr. 85, p. 16, § 12]. O hotărâre prin care se constată o încălcare determină pentru statul pârât obligatia juridică nu numai de a plăti persoanei interesate sumele alocate cu titlu de satisfactie echitabilă, dar si de a alege, sub controlul Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei, măsurile generale si/sau, dacă este cazul, individuale ce trebuie adoptate în ordinea sa juridică internă pentru a pune capăt încălcării constatate de către Curte si pentru a-i sterge pe cât posibil consecintele, astfel încât să restabilească, în măsura posibilitătilor, situatia anterioară acesteia [Ilascu si altii împotriva Moldovei si Rusiei (GC), nr. 48.787/99, § 487, CEDO 2004-VII].

56. Art. 322 alin. 9 din Codul de procedură civilă permite revizuirea unui proces pe plan intern în cazul în care Curtea a constatat încălcarea drepturilor unui reclamant. Mai mult, Curtea consideră că atunci când conchide că un reclamant nu a avut acces la o instantă stabilită prin lege, reparatia cea mai potrivită ar fi, în principiu, rejudecarea sau redeschiderea procedurii în timp util si cu respectarea cerintelor art. 6 din Conventie (vezi, mutatis mutandis, Somogy împotriva Italiei, nr. 67.972/01, § 86, 18 mai 2004, Gençcel împotriva Turciei, nr. 53.431/99, § 27, 23 octombrie 2003, Tahir Duran împotriva Turciei, nr. 40.997/98, § 23, 29 ianuarie 2004, si Caloglu împotriva Turciei, nr. 55.812/00, § 30, 29 iulie 2004).

B. Cheltuieli de judecată

57. Reclamanta solicită rambursarea cheltuielilor de judecată, însă nu îsi detaliază si nici nu îsi justifică cererea, făcând referire numai la raportul de expertiză realizat pentru stabilirea prejudiciului material.

58. Guvernul nu se opune rambursării cheltuielilor de judecată, cu conditia ca ele să fie justificate, necesare si rezonabile.

59. Totusi, în spetă, deoarece reclamanta nu a precizat valoarea acestor cheltuieli si nu a depus niciun document justificativ în acest sens, Curtea decide să nu îi acorde nicio sumă cu acest titlu.

C. Dobânzi

60. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de pret marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE:

1. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 6 alin. 1 din Conventie;

2. hotărăste că nu se impune analiza pretinsei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1;

3. hotărăste:

a) ca statul pârât să asigure, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 44 alin. 2 din Conventie, si dacă reclamanta doreste acest lucru, redeschiderea procedurii si să îi plătească 5.000 (cinci mii) euro cu titlu de daune morale, precum si orice altă sumă datorată cu titlu de impozit, convertită în lei românesti, la cursul de schimb aplicabil la data plătii;

b) ca, începând de la expirarea termenului respectiv si până la plata efectivă, această sumă să fie majorată cu o dobândă simplă de întârziere egală cu dobânda minimă pentru împrumut practicată de Banca Centrală Europeană, valabilă în această perioadă, la aceasta adăugându-se o majorare cu 3 puncte procentuale;

4. respinge cererea de despăgubire echitabilă pentru rest.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 26 ianuarie 2006, în temeiul art. 77 alin. 2 si 3 din Regulament.

 

Bostjan M. Zupancic,

presedinte

Vincent Berger,

grefier