MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 544         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 23 iunie 2006

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 440 din 30 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea dispozitiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligatiilor bugetare restante

 

Decizia nr. 444 din 30 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 si art. 3853 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 495 din 8 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si ale art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

771.– Hotărâre pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

219. – Ordin al secretarului de stat al Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului privind activitătile de identificare, interventie si monitorizare a copiilor care sunt lipsiti de îngrijirea părintilor pe perioada în care acestia se află la muncă în străinătate

 

1.483/C. – Ordin al ministrului justitiei pentru aprobarea Regulamentului privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor din cadrul Ministerului Justitiei si al Institutului National de Criminologie

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 440

din 30 mai 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea dispozitiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligatiilor bugetare restante

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Ion Tiucă – procuror

Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea dispozitiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligatiilor bugetare restante, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Muresul“ – S.A. din Târgu Mures în Dosarul nr. 2.198/CCA/2005 al Curtii de Apel Târgu Mures – Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă consilierul juridic Kiss Dionisie, reprezentantul autorului exceptiei. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Consilierul juridic solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate. În acest sens, arată că instituirea de către legiuitor a unui termen mult prea scurt pentru restituirea penalitătilor acumulate ca urmare a neplătii obligatiilor către stat împiedică societatea comercială pe care o reprezintă să îsi desfăsoare activitatea, ceea ce aduce atingere dreptului de proprietate al actionarilor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că stabilirea de către legiuitor a unui termen pentru plata obligatiilor fiscale, precum si consecintele ce decurg din neplata acestor datorii nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 februarie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 2.198/CCA/2005, Curtea de Apel Târgu Mures Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea dispozitiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligatiilor bugetare restante. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială iMuresul“ – S.A. din Târgu Mures cu ocazia solutionării unei actiuni în contencios administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că reglementarea criticată contravine prevederilor constitutionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. În acest sens, arată că prin conditionarea achitării datoriilor restante într-un termen de mai putin de 20 de zile se încalcă dreptul de proprietate al actionarilor.

Totodată, mentionează că imposibilitatea achitării obligatiilor fată de bugetul de stat s-a datorat si fluctuatiilor cursului valutar, fapt ce a determinat o situatie economicofinanciară precară a societătii.

Curtea de Apel Târgu Mures Sectia comercială si contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementarea criticată a fost modificată chiar în ceea ce priveste termenul până la care debitorii ce au beneficiat de înlesniri la plata obligatiilor datorate bugetului de stat trebuie să achite sumele restante, prevăzându-se că termenul este de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Legii nr. 244/2005, prin care se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2005. Astfel, termenul initial de 30 aprilie 2005, prevăzut de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2005, a fost prelungit până la data de 4 august 2005, inclusiv. Ca atare, instanta consideră că dispozitiile de lege criticate nu încalcă dreptul de proprietate al actionarilor, acest drept constitutional exercitându-se în anumite limite, stabilite de lege.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că termenul în care debitorii trebuiau să facă dovada îndeplinirii conditiilor pentru mentinerea înlesnirilor la plată acordate anterior a fost modificat prin Legea nr. 244/2005, debitorii beneficiind de o perioadă de timp în plus fată de cea prevăzută initial.

Astfel, măsurile de disciplinare a contribuabililor stabilite prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2005 nu au cum să afecteze dreptul de proprietate al debitorilor prin stabilirea unor termene rezonabile de aducere la îndeplinire a unor obligatii fiscale restante.

De altfel, asa cum afirmă autorul exceptiei, situatia dificilă în care se află în ceea ce priveste achitarea obligatiilor fiscale se datorează nu atât măsurilor adoptate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2005, cât mai ales fluctuatiilor cursului de schimb al leului în raport cu alte monede străine, fapt ce a condus la schimbarea unor situatii care au fost avute în vedere la încheierea unor contracte de export.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, invocând Decizia Curtii Constitutionale nr. 561/2005, arată că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept. Prin dispozitiile legale criticate s-a urmărit reglementarea unor măsuri disciplinare pentru a fi creată o egalitate de tratament între contribuabili, precum si favorizarea unui mediu de afaceri concurential, ceea ce nu contravine însă prevederilor art. 44 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea dispozitiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligatiilor bugetare restante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 8 aprilie 2005, dispozitii modificate prin articolul unic pct. 5 din Legea nr. 244/2005 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 26/2005, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 20 iulie 2005.

Reglementarea legală criticată are următorul continut:

Art. III alin. (1): “Debitorii care au beneficiat de înlesniri la plata obligatiilor datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru somaj, bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă si boli profesionale sau bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate, după caz, acordate în baza reglementărilor legale în materie, si care, până cel târziu în cea de-a 15-a zi de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonante de urgentă, fac dovada stingerii sumelor cuprinse în rate, a obligatiilor fiscale curente, cu termene de plată până la aceeasi dată, precum si a îndeplinirii celorlalte conditii în care înlesnirile au fost aprobate beneficiază de mentinerea înlesnirilor pentru sumele rămase de plată, începând cu data mai sus mentionată, cu toate efectele prevăzute de lege.“

Autorul exceptiei sustine că textul de lege criticat încalcă prevederile constitutionale ale art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că nu poate fi primită critica autorului exceptiei potrivit căreia se încalcă dreptul de proprietate al actionarilor societătii comerciale prin instituirea de către legiuitor a unui termen mult prea scurt, în opinia sa, pentru plata obligatiilor datorate bugetului de stat, conditie prevăzută de lege pentru ca debitorii să beneficieze de mentinerea înlesnirilor pentru sumele rămase de plată.

Curtea retine că prin reglementarea criticată se sanctionează persoana nediligentă care nu a înteles să îsi îndeplinească obligatiile fiscale în termenul prevăzut de lege, termen care, de altfel, a fost modificat prin  Legea nr. 244/2005 de aprobare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 26/2005, prelungindu-se de la data initială de 30 aprilie 2005 la data de 4 august 2005. Legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative în limitele si potrivit competentei sale constitutionale.

Referitor la sustinerea autorului exceptiei potrivit căreia imposibilitatea achitării obligatiilor fată de bugetul de stat s-a datorat si fluctuatiilor cursului valutar, fapt ce a determinat o situatie economico-financiară precară a societătii, Curtea constată că acest aspect nu constituie o problemă de constitutionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea dispozitiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligatiilor bugetare restante, exceptie ridicată de Societatea Comercială iMuresul“ – S.A. din Târgu Mures în Dosarul nr. 2.198/CCA/2005 al Curtii de Apel Târgu Mures – Sectia comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 mai 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 444

din 30 mai 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 si art. 3853 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Marinela Mincă – procuror

Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 si 3853 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ana Mareniuc în Dosarul nr. 249/2006 al Tribunalului Cluj – Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 februarie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 249/2006, Tribunalul Cluj – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 360 si 3853 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ana Mareniuc în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unui recurs în materie penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că în situatia în care partea a fost prezentă la unul dintre termenele din faza de cercetare judecătorească, dar a lipsit atât de la dezbateri, cât si de la pronuntare, ar trebui ca termenul de recurs de 10 zile să curgă de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii. Potrivit art. 360 din Codul de procedură penală, copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică partilor care au lipsit atât la judecată, cât si la pronuntare. Or, prin absenta la judecată se întelege că partea nu a fost prezentă la niciun termen din faza de cercetare judecătorească, implicit la dezbateri, restrângându-se aria situatiilor în care se comunică copie de pe dispozitivul hotărârii. Prin urmare, partea care a lipsit atât la dezbateri, cât si la pronuntare poate pierde termenul de declarare a recursului, deoarece nu i s-a comunicat copie de pe dispozitivul hotărârii, întrucât a fost prezentă la un termen de judecată.

Tribunalul Cluj – Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu creează niciun fel de discriminări fată de părtile din procesul penal care participă la judecarea cauzei în stare de libertate. De asemenea, în virtutea dispozitiilor constitutionale referitoare la liberul acces la justitie, autorul exceptiei a uzat de acest drept tocmai în cauza de fată si, prin urmare, nu se poate sustine că au fost încălcate prevederile art. 21 alin. (1) si (3) din Legea fundamentală.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate se aplică tuturor părtilor din proces si nu creează vreo inechitate pentru partea care a fost prezentă la judecată, dar a lipsit atât la dezbateri, cât si la pronuntare, întrucât dacă a fost prezentă chiar si la un singur termen, potrivit art. 291 alin. 3 din Codul de procedură penală, nu va mai fi citată pentru termenele ulterioare si, pe cale de consecintă, trebuie să depună diligentele necesare pentru a lua cunostintă de solutia pronuntată de instantă.

De asemenea, nici dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (3) nu sunt încălcate, întrucât textul are în vedere situatia comunicării hotărârii prin care se solutionează în primă instantă un proces declansat în baza accesului liber la justitie.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece ratiunile pentru care legiuitorul nu a prevăzut obligatia comunicării dispozitivului hotărârii în toate situatiile sunt evidente. Astfel, părtile prezente la judecată sunt în măsură să cunoască data pronuntării si, prin urmare, să afle, cu o diligentă minimă, care este hotărârea instantei, iar părtile prezente la pronuntare iau cunostintă de îndată de solutia adoptată de instantă. Asa fiind, lipsa comunicării dispozitivului hotărârii în toate cazurile mentionate, precum si faptul că în aceste cazuri termenul de declarare a recursului curge (cu exceptiile prevăzute de lege) de la data pronuntării hotărârii nu sunt de natură să aducă atingere principiului egalitătii cetătenilor, care presupune solutii diferite pentru situatii diferite.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale supuse controlului nu aduc atingere sub niciun aspect dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (3), deoarece prin reglementarea conditiilor de exercitare a căilor de atac, inclusiv a momentului de la care termenele încep să curgă, nu se restrânge pentru nicio parte exercitiul dreptului de a declara recurs.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 360 si 3853 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu următorul continut:

– Art. 360 – Comunicarea hotărârii: “Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părtilor care au lipsit atât la judecată, cât si la pronuntare.

Inculpatului detinut sau aflat în vreuna dintre situatiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronuntarea hotărârii, i se comunică copia dispozitivului hotărârii. De asemenea, copia dispozitivului hotărârii se comunică administratiei locului de detinere.

După redactarea hotărârii, inculpatilor prevăzuti în alineatul precedent li se comunică copii de pe aceasta.“

– Art. 3853 alin. 2 – Termenul de declarare a recursului: “Dispozitiile art. 363–365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen si declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.“

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si ale art. 21 alin. (1) si (3) referitoare la accesul oricărei persoane la justitie si dreptul părtilor la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Prevederile legale criticate sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie, si, contrar sustinerilor autorului exceptiei, acestea dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura, în conditii de egalitate, accesul oricărei persoane la justitie si dreptul părtilor la un proces echitabil, inclusiv în ceea ce priveste posibilitatea promovării căilor de atac împotriva hotărârilor pronuntate de instantele judecătoresti.

Art. 360 din Codul de procedură penală prevede obligatia comunicării de copii de pe dispozitivul hotărârii părtilor care au lipsit atât la judecată, cât si la pronuntare, în scopul cunoasterii solutiei pronuntate. Termenul de recurs începe să curgă, potrivit art. 3853 alin. 2 din Codul de procedură penală, de la data comunicării copiei de pe dispozitiv. Ratiunile pentru care legiuitorul nu a prevăzut obligatia comunicării dispozitivului hotărârii în toate situatiile sunt evidente. Astfel, părtile prezente la judecată sunt în măsură să cunoască data pronuntării si, prin urmare, să afle, cu o diligentă minimă, care este hotărârea instantei, iar părtile prezente la pronuntare iau cunostintă de hotărâre chiar în momentul pronuntării sale. Asa fiind, lipsa comunicării dispozitivului hotărârii în cazurile mentionate, precum si faptul că în aceste cazuri termenul de declarare a recursului curge (cu exceptiile prevăzute de lege) de la data pronuntării hotărârii nu sunt de natură să aducă atingere dreptului părtilor la un proces echitabil, acestea având posibilitatea să cunoască solutia instantei si să actioneze în consecintă, exercitându-si fără nicio îngrădire drepturile procesuale prevăzute de lege.

De altfel, potrivit art. 129 din Constitutie, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti se face “în conditiile legii“. Ca urmare, eventuala lipsă de diligentă a părtii care, desi a fost prezentă la judecată sau la pronuntarea hotărârii judecătoresti, nu promovează căile de atac în termenul prevăzut de lege, invocând lipsa comunicării dispozitivului hotărârii, nu poate constitui temei al criticii de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 si art. 3853 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ana Mareniuc în Dosarul nr. 249/2006 al Tribunalului Cluj – Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 mai 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 495

din 8 iunie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si ale art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă

 

Ioan Vida – presedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Kozsokár Gábor – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Serban Viorel Stănoiu – judecător

Mihaela Cîrstea – procuror

Doina Suliman – magistrat-asistent sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004, prin care au fost modificate dispozitiile art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, si ale art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Filiala Băilesti – Gorj a Asociatiei “Figaro Potra“ Alba Iulia în Dosarul nr. 3.368/2005 al Tribunalului Gorj – Sectia civilă.

Dezbaterile au avut loc la data de 25 mai 2006 si au fost consemnate prin încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 8 iunie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 3.368/2005, Tribunalul Gorj – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004, prin care au fost modificate dispozitiile art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, si ale art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Filiala Băilesti – Gorj a Asociatiei “Figaro Potra“ Alba Iulia cu ocazia solutionării apelului declarat împotriva Sentintei civile nr. 51 din 20 decembrie 2004, pronuntată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 9/PJ/2004.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004 încalcă principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constitutie, deoarece dispun încetarea efectelor unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile, prin care se înfiintaseră, anterior modificării Legii nr. 51/1995, mai multe asociatii de consultantă si reprezentare juridică. În ceea ce priveste art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, autorul exceptiei consideră că aplicarea acestor dispozitii este retroactivă, ceea ce încalcă prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2).

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, referindu-se la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie următoarele dispozitii de lege:

– Art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Prin acest text de lege au fost modificate dispozitiile art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995, după cum urmează:

“Art.82. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviintate prin hotărâri judecătoresti să desfăsoare activităti de consultantă, reprezentare sau asistentă juridică, în orice domenii, îsi  încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităti constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale.

(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdictional prin care au fost recunoscute ori încuviintate activităti de consultantă, reprezentare si asistentă juridică contrare dispozitiilor prezentei legi.“;

– Art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, potrivit cărora “Apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi si care, potrivit prezentei legi, sunt de competenta tribunalului se trimit la tribunale“.

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat si ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că niciuna dintre dispozitiile de lege criticate prin exceptia de neconstitutionalitate nu contravine prevederilor constitutionale invocate.

Astfel, critica adusă reglementării prevăzute de art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 privind încălcarea art. 1 alin. (4) din Constitutie nu poate fi retinută, deoarece, motivând-o, autorul exceptiei extinde interdictia imixtiunii în actul de justitie, constând în interpretarea si aplicarea unei norme legale la o situatie de fapt concretă, si la posibilitatea reglementării normative a infrastructurii justitiei, ca si asupra procedurii pe care aceasta este tinută să o respecte în derularea activitătii proprii, de înfăptuire a justitiei.

De altfel, acest text de lege a mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate prin raportate la aceleasi prevederi din Legea fundamentală. În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 61 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006.

Cu acel prilej Curtea Constitutională a invocat în argumentarea solutiei jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în Cauza Bota contra României, 2003, care viza o asociatie de consultantă juridică similară, Curtea a decis, cu privire la admisibilitatea cererii, că dizolvarea asociatiei respective, care functiona cu încălcarea prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, este proportională cu scopul vizat si că motivele invocate de jurisdictiile interne se dovedesc pertinente si suficiente. De aceea, Curtea a conchis că ingerinta era “necesară într-o societate democratică“.

Potrivit art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrării în vigoare a legii si care, potrivit acesteia, sunt de competenta tribunalului se trimit la tribunale. În toate aceste cazuri trimiterea dosarelor la instanta competentă, potrivit legii noi, se face pe cale administrativă, fără a se mai pronunta o hotărâre de declinare a competentei. Se constată că nu poate fi primită critica privind retroactivitatea legii, dat fiind că dispozitiile de lege criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor si nu pentru trecut.

În acest sens este Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, argumentarea si solutia retinute în deciziile de mai sus îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si ale art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, exceptie ridicată de Filiala Băilesti – Gorj a Asociatiei “Figaro Potra“ Alba Iulia în Dosarul nr. 3.368/2005 al Tribunalului Gorj – Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 iunie 2006.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Doina Suliman

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. – Hotărârea Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 20 mai 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, litera d) va avea următorul cuprins:

“d) de autoritate de management pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane si de sef de misiune pentru Fondul Social European;“.

2. La articolul 4 punctul B, litera i) va avea următorul cuprins:

“i) asigură managementul, gestionarea si implementarea asistentei financiare alocate Programului operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane si îndeplineste atributiile de sef de misiune pentru Fondul Social European;“.

3. După alineatul (3) al articolului 15 se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

“(4) Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei numeste reprezentantii în Adunarea generală a Actionarilor la Societatea Comercială de Tratament Balnear si Recuperare a Capacitătii de Muncă «T.B.R.C.M.» – S.A. si stabileste indemnizatia acestora.“

4. După alineatul (2) al articolului 22 se introduc patru noi alineate, alineatele (21), (22), (23) si (24), cu următorul cuprins:

“(21) În subordinea Oficiului pentru Migratia Fortei de Muncă functionează puncte de lucru care îsi desfăsoară activitatea în sediul directiilor de muncă, solidaritate socială si familie teritoriale.

(22) Posturile din cadrul punctelor de lucru înfiintate sunt redistribuite din numărul de posturi repartizat Oficiului pentru Migratia Fortei de Muncă.

(23) Posturile repartizate punctelor de lucru sunt functii publice si functii contractuale si se ocupă, în conditiile legii, prin Oficiul pentru Migratia Fortei de Muncă.

(24) Stabilirea punctelor teritoriale de lucru, a numărului de posturi alocate si a activitătilor desfăsurate în cadrul acestora se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.“

5. După alineatul (2) al articolului 25 se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

“(21) În cadrul Directiei Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane functionează Unitatea de implementare a Programului PHARE în subordinea directă a secretarului de stat coordonator pentru afaceri europene si relatii externe.“

6. Alineatele (6) si (7) ale articolului 25 vor avea următorul cuprins:

“(6) Unitătile prevăzute în anexa nr. 1a se pot modifica prin ordin al ministrului muncii, solidaritătii sociale si familiei, ca urmare a atributiilor ce îi revin Autoritătii de management pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane în calitate de agentie de implementare pentru componenta «Dezvoltarea resurselor umane» a Subprogramului PHARE 2004–2006 «Coeziune economică si socială».

(7) Autoritatea de management pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane functionează cu un număr total de 69 de posturi în anul 2006 si 6 posturi pentru structura Sef de misiune pentru Fondul Social European.“

7. După alineatul (7) al articolului 25 se introduc două noi alineate, alineatele (8) si (9), cu următorul cuprins:

“(8) În cadrul Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei functionează structura Sef de misiune pentru Fondul Social European, în subordinea directorului general al Autoritătii de management pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane.

(9) Structura Sef de misiune pentru Fondul Social European este responsabilă de coordonarea la nivel tehnic si financiar a Programului operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane si a Programului operational «Dezvoltarea capacitătii administrative» din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor.“

8. Anexa nr. 1 se înlocuieste cu anexa nr. 1 la prezenta hotărâre.

9. Anexa nr. 1a se înlocuieste cu anexa nr. 2 la prezenta hotărâre.

10. La anexa nr. 2, nota de subsol marcată cu trei stelute, corespunzătoare punctului II litera b), va avea următorul cuprins:

“***) Sunt incluse 500 de posturi, functii contractuale, utilizate temporar pe o perioadă de 2 ani, începând cu data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 121/2006 pentru modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, cu acoperirea cheltuielilor de personal din veniturile proprii ale Inspectiei Muncii.“

11. După anexa nr. 2 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 21, care va avea continutul prevăzut în anexa nr. 3 la prezenta hotărâre.

Art. II. – Cele 8 unităti de implementare a programelor (UIP) organizate la nivel regional, subordonate Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Muncă, se transformă în organisme intermediare regionale pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane si trec în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Art. III. – Hotărârea Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 20 mai 2005, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta hotărâre, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 14 iunie 2006.

Nr. 771.

 

ANEXE

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 412/2005)

 

Pagina 1

Pagina a 2-a

 

ORGANISME INTERMEDIARE REGIONALE

pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane (174 de posturi)*) – fără personalitate juridică

 

– Organismul intermediar regional pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane – Regiunea Nord-Est

– Organismul intermediar regional pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane – Regiunea Sud-Est

– Organismul intermediar regional pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane – Regiunea Sud-Muntenia

– Organismul intermediar regional pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane – Regiunea Sud-Vest Oltenia

– Organismul intermediar regional pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane – Regiunea Vest

– Organismul intermediar regional pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane – Regiunea Nord-Vest

– Organismul intermediar regional pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane – Regiunea Centru

– Organismul intermediar regional pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane – Regiunea Bucuresti–Ilfov


*) Finantate în anul 2006 din bugetul asigurărilor pentru somaj, potrivit Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380/2005.

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, se finantează din bugetul de stat, prin diminuarea corespunzătoare a numărului de posturi de la bugetul asigurărilor pentru somaj si suplimentarea numărului de posturi la bugetul de stat.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂTII SOCIALE SI FAMILIEI

AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU PROTECTIA DREPTURILOR COPILULUI

 

ORDIN

privind activitătile de identificare, interventie si monitorizare a copiilor care sunt lipsiti de îngrijirea părintilor pe perioada în care acestia se află la muncă în străinătate

 

În temeiul prevederilor art. 12 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administratiei publice centrale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2005, ale art. 33 din Legea nr. 47/2006 privind sistemul national de asistentă socială, ale art. 106 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, precum si ale art. 152 si 159 din Codul familiei,

potrivit prevederilor art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 412/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei,

secretarul de stat al Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului emite prezentul ordin.

Art. 1. – (1) Serviciile publice de asistentă socială organizate la nivelul municipiilor si oraselor, denumite în continuare SPAS, persoanele cu atributii de asistentă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale, precum si directiile generale de asistentă socială si protectia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti vor identifica cazurile de copii ai căror părinti se află la muncă în străinătate, în termen de 3 luni de la publicarea prezentului ordin.

(2) Identificarea prevăzută la alin. (1) se va face permanent pentru toate cazurile de copii aflati în situatia prevăzută mai sus.

Art. 2. – Prevederile prezentului ordin se aplică copilului lipsit de grija ambilor părinti în situatia în care acestia sunt plecati la muncă în străinătate, părintelui în cazul familiilor monoparentale, precum si copilului lipsit de grija părintelui care, prin hotărâre judecătorească, are obligatia cresterii si educării acestuia.

Art. 3. – SPAS, persoanele cu atributii de asistentă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul, precum si directiile generale de asistentă socială si protectia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti vor întocmi un raport de evaluare initială (REI) pentru fiecare copil identificat în una dintre situatiile prevăzute la art. 1.

Art. 4. – (1) În situatia în care din REI rezultă faptul că acel copil se află în situatie de risc, SPAS, persoanele cu atributii de asistentă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul, precum si directiile generale de asistentă socială si protectia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti întocmesc planul de servicii, în vederea prevenirii separării copilului de familia sa.

(2) Planul de servicii va contine în mod obligatoriu modalitătile de mentinere a relatiilor personale ale copilului cu părintii, precum si tipul de servicii de consiliere psihologică de care va beneficia copilul.

Art. 5. – În situatia în care REI recomandă consilierea familiei/persoanei la care se află copilul în întretinere si îngrijire si oferirea de servicii de suport, la propunerea asistentului social sau a persoanei cu atributii de asistentă socială care a instrumentat cazul, în planul de servicii se va decide cu privire la serviciile de suport pe care comunitatea le poate oferi.

Art. 6. – În cazul în care apreciază că există motive temeinice de natură să primejduiască dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului aflat în situatia prevăzută la art. 1, SPAS si persoanele cu atributii de asistentă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul vor sesiza imediat directia generală de asistentă socială si protectia copilului cu privire la identificarea cazului, în vederea instituirii unei măsuri de protectie specială asupra copilului.

Art. 7. – (1) Pentru copiii identificati în situatia prevăzută la art. 1 si pentru care au fost întocmite REI, SPAS, persoanele cu atributii de asistentă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul, precum si directiile generale de asistentă socială si protectia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti au obligatia reevaluării situatiei acestora la fiecare 3 luni.

(2) Până la data de 15 a lunii care urmează după încheierea unui trimestru, SPAS, respectiv persoana cu atributii de asistentă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale, va transmite directiei generale de asistentă socială si protectia copilului de la nivelul judetului situatia centralizată pe plan local a cazurilor de copii cu părinti plecati la muncă în străinătate, conform anexei nr. 1.

Art. 8. – Dispozitiile prezentului ordin se aplică si în situatia copiilor ai căror părinti notifică SPAS, persoanelor cu atributii de asistentă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale, precum si directiilor generale de asistentă socială si protectia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti intentia de a pleca la muncă în străinătate.

Art. 9. – SPAS, persoanele cu atributii de asistentă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul, precum si directiile generale de asistentă socială si protectia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti au obligatia asigurării unor actiuni de informare la nivelul comunitătii în ceea ce priveste posibilitătile legale de care pot dispune părintii care pleacă la muncă în străinătate, în vederea asigurării protectiei fizice si juridice a copiilor care urmează să rămână în tară.

Art. 10. – (1) Cetătenii români care au copii minori în îngrijire si doresc obtinerea unui contract de muncă în străinătate au obligatia de a notifica SPAS/primăriei de domiciliu intentia de a pleca la muncă în străinătate, precum si nominalizarea persoanei în întretinerea si îngrijirea căreia vor rămâne copiii, conform anexei nr. 2.

(2) În vederea respectării dispozitiilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 683/2006 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind protectia cetătenilor români care lucrează în străinătate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 384/2001, părintii solicitanti de locuri de muncă în străinătate au obligatia prezentării la agentii de ocupare a fortei de muncă a unei dovezi emise de SPAS/primăria de domiciliu, conform anexei nr. 3.

Art. 11. – Anexele nr. 1–3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

 

Secretarul de stat al Autoritătii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului,

Bogdan Adrian Panait

 

Bucuresti, 15 iunie 2006.

Nr. 219.

 

ANEXA Nr. 1

 

SITUATIA

centralizatoare a cazurilor de copii cu părinti plecati la muncă în străinătate

 

Către Directia Generală de Asistentă Socială si Protectia Copilului ...........................

 

Nr.de familii în care părintii sunt la muncă în străinătate

Număr de copii din familiile cu părinti plecati în străinătate (grupa de vârstă)

Număr de copii aflati în îngrijirea rudelor până la gradul II (bunic), fără măsură de protectie

din care: număr de copii care frecventează scoala/grădinita

Număr de copii aflati în îngrijirea rudelor până la gradul IV frati, mătusi, unchi), fără măsură de protectie

din care: număr de copii care frecventează scoala/grădinita

Număr de copii aflati în îngrijirea altor familii/persoane fără măsură de protectie

din care: număr de copii care frecventează scoala/grădinita

Număr de copii care sunt înscrisi la medicul de familie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

0-2 ani

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2-7 ani

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

7-14 ani

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

14-18 ani

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL A

 

 

TOTAL B

 

 

 

 

 

Număr de cazuri referite directiei generale de asistentă socială si protectia copilului = Total B

Număr total de cazuri = Total A+Total B

 

ANEXA Nr. 2

 

DECLARATIE

nr. .............. din ...................

 

Subsemnatul/Subsemnata ........................................................................, domiciliat/domiciliată în localitatea .........................................., str. .................................. nr. ....., bl. ....., sc. ....., et. ......, ap. ......., judetul/sectorul  ................................., telefon ........................., actul de identitate .........., seria ............ nr. ............., CNP .................................., vă aduc la cunostintă intentia mea de a pleca la muncă în străinătate.

Declar pe propria răspundere că am/nu am copii minori în întretinere.

Mentionez că pe perioada în care voi fi plecat/plecată la muncă în străinătate copilul/copiii meu/mei (numele, prenumele, data nasterii) ……..................................................................…………………………................................................

........................................................................................………………………………………………..

va/vor fi lasat/lăsati în întretinerea si îngrijirea doamnei/domnului .............................................................. (gradul de rudenie), domiciliat/domiciliată în localitatea ..........................................., actul de identitate ........ seria .......... nr. ................., CNP .................................. .

 

Declarant,

..................................

Asistent social, ................................

 

ANEXA Nr. 3

 

Serviciul Public de Asistentă Socială ........................../Primăria ..........................

 

DOVADĂ

nr. .......................... din ..........................

 

Se certifică prin prezenta că doamna/domnul .............................................., cu domiciliul în localitatea ............................................., str. ............................. nr. ......., bl. ......., sc. ......, et. ......, ap. ......., judetul/sectorul ........................., telefon ...................., actul de identitate .......... seria ......... nr. .........................., având în întretinere ............. copii minori, a notificat serviciului public de asistentă socială/primăriei în raza căruia/căreia îsi are domiciliul .......................... intentia de a pleca cu contract de muncă în străinătate.

Eliberăm prezenta în vederea completării dosarului conform dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 683/2006 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind protectia cetătenilor români care lucrează în străinătate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 384/2001.

 

Director/Primar,

..........................

 

MINISTERUL JUSTITIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor din cadrul Ministerului Justitiei si al Institutului National de Criminologie

 

Având în vedere dispozitiile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul justitiei emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Regulamentul privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor din cadrul Ministerului Justitiei si al Institutului National de Criminologie, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. – Directia pentru resurse umane si relatii cu Consiliul Superior al Magistraturii si Corpul de inspectie al ministrului justitiei vor duce la îndeplinire dispozitiile prezentului ordin.

 

Ministrul justitiei,

Monica Luisa Macovei

 

Bucuresti, 15 iunie 2006.

Nr. 1.483/C.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor din cadrul Ministerului Justitiei si al Institutului National de Criminologie

 

Art. 1. – Încălcarea cu vinovătie de către personalul asimilat judecătorilor si procurorilor a îndatoririlor de serviciu constituie abatere disciplinară si atrage răspunderea disciplinară a acestuia.

Art. 2. – Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

a) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, declaratii de avere, declaratii de interese, incompatibilităti si interdictii, stabilite prin lege sau acte interne pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor;

b) interventiile pentru solutionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toti cetătenii;

c) desfăsurarea de activităti publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atributiilor de serviciu;

d) nerespectarea nejustificată a termenelor prevăzute pentru solutionarea lucrărilor;

e) grava neglijentă în întocmirea si rezolvarea lucrărilor, în măsura în care fapta săvârsită nu Ontruneste elemente constitutive ale unei infractiuni;

f) nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitătii lucrărilor cu acest caracter;

g) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;

h) absente nemotivate de la serviciu, în mod repetat;

i) atitudine ireverentioasă în timpul exercitării atributiilor de serviciu fată de colegi sau fată de petenti;

j) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investitii pentru care nu este asigurată transparenta fondurilor, în conditiile legii;

k) stabilirea de relatii directe cu caracter personal cu petentii în vederea solutionării favorabile a cererilor acestora;

l) neîndeplinirea obligatiei privind transferarea normei de bază la Ministerul Justitiei sau, după caz, la Institutul National de Criminologie.

Art. 3. – Sanctiunile disciplinare care se pot aplica personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor, proportional cu gravitatea abaterilor, sunt:

a) avertismentul;

b) diminuarea indemnizatiei de încadrare lunare brute cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni;

c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3 luni la un alt compartiment din cadrul Ministerului Justitiei;

d) eliberarea din functie.

Art. 4. – (1) Sanctiunile disciplinare prevăzute la art. 3 se aplică de către ministrul justitiei, la propunerea Comisiei de disciplină.

(2) Comisia de disciplină este constituită din 7 membri, după cum urmează:

a) 2 inspectori din cadrul Corpului de inspectie al ministrului justitiei;

b) 2 persoane desemnate de ministrul justitiei din rândul personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor din cadrul Ministerului Justitiei sau al Institutului National de Criminologie;

c) 3 reprezentanti ai personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor din cadrul Ministerului Justitiei si al Institutului National de Criminologie, desemnati prin vot secret, cu majoritate simplă, de adunarea generală comună a acestui personal.

(3) Din Comisia de disciplină mai face parte un număr egal de membri supleanti, numiti după aceleasi reguli si criterii ca si membrii Comisiei de disciplină.

(4) Membrii Comisiei de disciplină sunt numiti pentru o perioadă de doi ani, prin ordin al ministrului justitiei, cu posibilitatea reînnoirii mandatului doar o singură dată.

(5) Presedintele Comisiei de disciplină este desemnat prin vot secret, cu majoritate simplă, din rândul membrilor comisiei.

(6) Directia pentru resurse umane si relatii cu Consiliul Superior al Magistraturii asigură organizarea si desfăsurarea adunării comune a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor din Ministerul Justitiei si Institutul National de Criminologie, în vederea alegerii reprezentantilor prevăzuti la alin. (2) lit. c).

Art. 5. – Din Comisia de disciplină nu pot face parte:

a) soti, rude sau afini până la gradul al IV-lea inclusiv, în timpul aceluiasi mandat;

b) persoane care a fost sanctionate disciplinar în ultimii 3 ani.

Art. 6. – (1) Mandatul de membru al Comisiei de disciplină se suspendă în situatia în care persoana în cauză este cercetată pentru săvârsirea uneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de prezentul ordin.

(2) Comisia de disciplină va consemna într-un raport suspendarea calitătii de membru al acesteia si îl va înainta de îndată ministrului justitiei.

(3) Suspendarea calitătii de membru al Comisiei de disciplină durează până la pronuntarea unei hotărâri definitive în urma cercetării disciplinare; dacă prin hotărâre persoana în cauză a fost sanctionată disciplinar, încetează calitatea acesteia de membru al Comisiei de disciplină.

(4) Pe durata suspendării calitătii de membru al Comisiei de disciplină, presedintele acesteia va lua măsurile necesare pentru înlocuirea membrului Comisiei de disciplină suspendat cu unul dintre supleanti, în termen de 5 zile de la data constatării situatiei care a determinat-o.

Art. 7. – În cazul în care membrul Comisiei de disciplină este sot, rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv cu persoana cercetată ori în cazul în care s-a pronuntat anterior cu privire la cauza cercetată, acesta nu participă la solutionarea respectivei cauze si este înlocuit pentru solutionarea respectivei cauze cu unul dintre membrii supleanti, în mod corespunzător.

Art. 8. – (1) Mandatul de membru al Comisiei de disciplină încetează în una dintre următoarele situatii:

a) la cerere, pentru motive întemeiate;

b) la expirarea termenului pentru care a fost numit;

c) în cazul eliberării din functie;

d) în cazul pierderii calitătii de inspector sau, după caz, de personal de specialitate asimilat judecătorilor si procurorilor;

e) în cazul aplicării unei sanctiuni disciplinare membrului Comisiei de disciplină.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d) si e), este numit un nou membru al Comisiei de disciplină din rândul membrilor supleanti, în mod corespunzător, pentru timpul rămas până la expirarea mandatului.

(3) Membrii Comisiei de disciplină îsi continuă mandatul până la emiterea ordinului ministrului justitiei de constituire a noii comisii.

Art. 9. – (1) Secretariatul Comisiei de disciplină este asigurat de Corpul de inspectie al ministrului justitiei.

(2) Secretariatul Comisiei de disciplină are următoarele atributii principale:

a) înregistrează si tine evidenta tuturor sesizărilor înaintate Comisiei de disciplină;

b) efectuează lucrările necesare desfăsurării cercetării disciplinare si a actiunii în fata Comisiei de disciplină;

c) convoacă membrii Comisiei de disciplină, persoana a cărei faptă formează obiectul dosarului, persoana care a făcut sesizarea si persoanele a căror audiere este necesară pentru solutionarea cauzei;

d) asigură redactarea actelor Comisiei de disciplină, inclusiv a deciziei motivate a acesteia, prin care se propune aplicarea sanctiunii disciplinare, si le înaintează conducătorului institutiei.

Art. 10. – (1) Sesizarea Comisiei de disciplină se poate face de către:

a) ministrul justitiei;

b) secretarul de stat coordonator, secretarul general sau secretarul general adjunct;

c) conducătorul compartimentului în care îsi desfăsoară activitatea persoana cercetată;

d) persoana vătămată prin fapta consilierului juridic asimilat judecătorilor sau procurorilor.

(2) Pentru abaterile disciplinare prevăzute la art. 2 lit. e) si g), sesizarea Comisiei de disciplină se poate face doar de către persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), b) si c).

Art. 11. – (1) Sesizarea Comisiei de disciplină se poate face în termen de maximum 30 de zile de la data la care s-a luat la cunostintă săvârsirea faptei care constituie abatere disciplinară, dar nu mai târziu de 3 luni de la data săvârsirii acesteia.

(2) Nerespectarea termenelor mentionate atrage clasarea sesizării.

Art. 12. – (1) Sesizarea va cuprinde următoarele mentiuni:

a) numele, prenumele, domiciliul persoanei care formulează sesizarea, precum si, dacă este cazul, functia detinută;

b) numele, prenumele, functia detinută si compartimentul în cadrul căruia îsi desfăsoară activitatea persoana împotriva căreia este formulată sesizarea;

c) descrierea faptei ce constituie obiectul sesizării;

d) temeiul legal al sesizării, respectiv încadrarea faptei;

e) indicarea, cel putin cu aproximatie, a datei la care fapta a fost săvârsită;

f) arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;

g) data si semnătura persoanei ce formulează sesizarea.

(2) Sesizarea se formulează în scris si va fi însotită, în măsura în care este posibil, de înscrisurile care o sustin.

(3) Sesizarea va fi clasată dacă nu cuprinde mentiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c), d), f) si g).

(4) Dacă sesizarea se face în conditiile art. 10 alin. (1) lit. d), în măsura în care sesizarea nu contine toate informatiile mentionate la alin. (1), va fi contactată persoana care a formulat sesizarea, în vederea completării acesteia.

Art. 13. – (1) Pentru exercitarea actiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării prealabile.

(2) Cercetarea prealabilă va fi efectuată de două persoane desemnate de ministrul justitiei din cadrul Ministerului Justitiei.

(3) În cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele si urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârsite, precum si orice alte date concludente ce pot fi avute în vedere pentru calificarea faptelor drept abateri disciplinare si pentru aprecierea vinovătiei sau a nevinovătiei persoanei cercetate.

(4) Persoanei cercetate i se va înainta o copie de pe sesizarea adresată Comisiei de disciplină, sub sanctiunea nulitătii.

(5) Citarea si ascultarea persoanei cercetate, precum si verificarea apărărilor acesteia sunt obligatorii. Audierea acesteia trebuie consemnată în scris, sub sanctiunea nulitătii.

(6) Refuzul persoanei în cauză de a se prezenta la cercetări sau de a face declaratii se consemnează într-un proces-verbal si nu va împiedica finalizarea cercetării prealabile.

(7) Rezultatul cercetării prealabile este consemnat într-un raport care se înaintează Comisiei de disciplină în termen de 30 de zile de la începerea cercetării.

Art. 14. – În măsura în care Comisia de disciplină consideră că este necesară completarea cercetării prealabile, va dispune efectuarea de verificări suplimentare.

Art. 15. – Comisia de disciplină, după primirea raportului si efectuarea eventualelor verificări suplimentare, poate:

a) să dispună motivat clasarea, în cazul în care se consideră că exercitarea actiunii disciplinare nu se justifică; b) să judece actiunea disciplinară.

Art. 16. – (1) Sedintele Comisiei de disciplină sunt de regulă publice, cu exceptia cazurilor în care:

a) persoana cercetată solicită în scris, motivat, ca acestea să nu fie publice;

b) presedintele Comisiei de disciplină hotărăste, datorită unor motive temeinic justificate, ca acestea să nu fie publice.

(2) În fata Comisiei de disciplină, citarea persoanei în cauză este obligatorie. Persoana cercetată poate fi asistată sau reprezentată de un avocat ori de o altă persoană de specialitate juridică asimilată judecătorilor sau procurorilor.

(3) Poate fi citată persoana care a înaintat sesizarea Comisiei de disciplină, precum si orice altă persoană ale cărei declaratii pot fi avute în vedere la rezolvarea cauzei. Decizia citării acestor persoane apartine Comisiei de disciplină.

(4) Persoana cercetată ori, după caz, reprezentantul sau apărătorul său are dreptul să ia cunostintă de toate actele dosarului si poate solicita administrarea de probe în apărare. Se administrează si probele descoperite după faza cercetării prealabile.

(5) Lucrările Comisiei de disciplină se consemnează într-un proces-verbal care va fi semnat de toti membrii acesteia. În procesul-verbal se consemnează dacă persoana cercetată nu s-a prezentat în fata Comisiei de disciplină.

(6) În cazul în care Comisia de disciplină constată că fapta săvârsită nu constituie abatere disciplinară sau că persoana cercetată nu este vinovată, va dispune respingerea actiunii disciplinare.

(7) În cazul în care Comisia de disciplină constată că actiunea disciplinară este întemeiată, va propune ministrului justitiei, printr-o decizie motivată, aplicarea unei sanctiuni disciplinare, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârsite si urmările acesteia, cauzele care au determinat săvârsirea acesteia, cu împrejurările concrete în care abaterea a fost săvârsită, cu gradul de vinovătie, cu circumstantele personale ale celui cercetat, comportarea generală în timpul serviciului si existenta în antecedentele celui cercetat a altor sanctiuni disciplinare care nu au fost radiate din dosarul profesional.

(8) În cazul în care Comisia de disciplină are indicii că fapta săvârsită de persoana cercetată poate fi considerată infractiune, aceasta propune ministrului justitiei sesizarea organelor de urmărire penală.

(9) Deciziile Comisiei de disciplină se adoptă în prezenta a cel putin 5 membri si cu votul majoritătii membrilor acesteia.

Art. 17. – (1) Ordinul ministrului justitiei de aplicare a sanctiunii disciplinare se redactează în termen de maximum 20 de zile de la data emiterii deciziei prevăzute la art. 16 alin. (7).

(2) Sanctiunea disciplinară aplicată de ministrul justitiei nu poate fi mai gravă decât cea propusă de Comisia de disciplină. Ministrul justitiei va putea aplica o sanctiune disciplinară mai usoară decât cea propusă de Comisia de disciplină.

(3) Sub sanctiunea nulitătii absolute, ordinul ministrului justitiei va cuprinde în mod obligatoriu următoarele mentiuni:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din actele normative în vigoare care au fost încălcate de cel sanctionat;

c) temeiul de drept în baza căruia se aplică sanctiunea disciplinară;

d) sanctiunea ce va fi aplicată;

e) termenul în care hotărârea poate fi atacată.

(4) Ordinul prevăzut la alin. (1) se comunică în scris, conform dispozitiilor legale, în termen de maximum 10 zile de la data emiterii lui.

(5) Ordinul ministrului justitiei de aplicare a sanctiunii disciplinare poate fi atacat în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanta de contencios administrativ si fiscal competentă.

(6) Sanctiunea disciplinară se aplică în maximum 10 zile de la comunicarea ordinului ministrului justitiei persoanei sanctionate, dar nu mai târziu de un an de la data săvârsirii abaterii disciplinare.

(7) Răspunderea penală sau contraventională nu înlătură răspunderea disciplinară pentru fapta săvârsită, în măsura în care prin aceasta s-au încălcat îndatoriri de serviciu.

Art. 18. – (1) În cazul aplicării unei sanctiuni disciplinare persoanei care îndeplineste o functie de conducere, ministrul justitiei poate dispune si revocarea din functia de conducere.

(2) Persoana care a fost revocată dintr-o functie de conducere nu mai poate fi promovată într-o asemenea functie pe o perioadă de 3 ani.

Art. 19. – (1) Sanctiunile disciplinare se radiază de drept din dosarul profesional, după cum urmează:

a) în termen de 6 luni de la aplicare, sanctiunea disciplinară prevăzută la art. 3 lit. a);

b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sanctiunile disciplinare prevăzute la art. 3 lit. b) si c);

c) în termen de 3 ani de la aplicare, sanctiunea disciplinară prevăzută la art. 3 lit. d).

(2) Radierea sanctiunilor disciplinare se constată prin ordin al ministrului justitiei.