MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 174 (XVIII) - Nr. 380         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 3 mai 2006

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

96. – Lege privind Statutul deputatilor si al senatorilor

 

430. – Decret pentru promulgarea Legii privind Statutul deputatilor si al senatorilor

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

493. – Hotărâre privind cerintele minime de securitate si sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

114.325. – Decizie privind autorizarea functionării ca broker de asigurare a Societătii Comerciale “Corsig Broker de Asigurare“ – S.R.L.

 

114.326. – Decizie privind autorizarea functionării ca broker de asigurare a Societătii Comerciale “Traditional Broker de Asigurare“ – S.R.L.

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind Statutul deputatilor si al senatorilor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Principii generale

 

ARTICOLUL 1

Mandatul reprezentativ

 

(1) Deputatii si senatorii sunt reprezentanti alesi ai poporului român, prin care acesta îsi exercită suveranitatea, în conditiile prevăzute de Constitutie si de legile tării.

(2) În exercitarea mandatului deputatii si senatorii sunt în serviciul poporului.

(3) Orice mandat imperativ este nul.

 

CAPITOLUL II

Validarea si regimul mandatului

ARTICOLUL 2

Procedura validării

 

(1) Deputatii si senatorii intră în exercitiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validării alegerii si a depunerii jurământului.

(2) Validarea mandatului de deputat sau de senator se face în conformitate cu prevederile regulamentului fiecărei Camere.

 

ARTICOLUL 3

Jurământul

 

(1) După constituirea legală a Camerei Deputatilor si a Senatului, fiecare deputat si fiecare senator depune în fata plenului Camerei din care face parte, întrunită în sedintă solemnă, jurământul de credintă fată de tară si popor:

“Jur credintă patriei mele România;

Jur să respect Constitutia si legile tării;

Jur să apăr democratia, drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritorială a României;

Jur să-mi îndeplinesc cu onoare si fidelitate mandatul încredintat de popor;

Asa să mă ajute Dumnezeu.“

(2) Jurământul de credintă se poate depune si fără formula religioasă, care se înlocuieste cu formula:

“Jur pe onoare si constiintă“

si aceasta prefatează jurământul.

(3) Jurământul scris se rosteste solemn, se semnează de fiecare deputat sau senator si se încredintează spre păstrare presedintelui Camerei.

(4) Refuzul de a depune jurământul de credintă atrage de drept invalidarea mandatului, de care plenul Camerei ia act.

(5) Supleantii de pe listele oficiale de alesi si care sunt chemati să ocupe locurile vacante, în conditiile legii electorale, vor depune jurământul de credintă după validarea mandatului, potrivit aceleiasi proceduri si cu aceleasi consecinte juridice.

 

ARTICOLUL 4

Declaratia de avere

 

(1) După întrunirea legală a Camerelor si înainte de validarea mandatului, fiecare deputat si fiecare senator este obligat să depună declaratia de avere în conditiile prevăzute de lege.

(2) Declaratia de avere se completează, se datează si se semnează personal si se depune la secretarul general al Camerei Deputatilor sau al Senatului, care eliberează dovada de primire, pe care titularul o prezintă Comisiei de validare a mandatelor.

(3) După validarea mandatelor, declaratia de avere se publică pe paginile de Internet ale Camerei Deputatilor si ale Senatului si în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

(4) Deputatii si senatorii au obligatia de a declara averea la începutul si la încheierea mandatului, inclusiv la încetarea acestuia înainte de termen. Deputatii si senatorii care, în urma alegerilor, obtin un nou mandat depun numai declaratia de avere aferentă începutului de mandat, care va fi considerată si declaratie de avere pentru sfârsitul mandatului anterior.

(5) Deputatii si senatorii au obligatia de a actualiza anual declaratia de avere, în situatia dobândirii unor bunuri de natura celor prevăzute în anexa la Legea nr. 115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, cu modificările si completările ulterioare.

 

ARTICOLUL 5

Legitimatia si însemnul distinctiv

 

(1) După constituirea legală a fiecărei Camere, deputatilor si senatorilor li se eliberează legitimatia de membru al Camerei, semnată de presedintele acesteia.

(2) Deputatii si senatorii primesc un însemn distinctiv al calitătii lor de reprezentanti ai poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata mandatului.

(3) Modelul însemnului se stabileste de Biroul permanent al fiecărei Camere, iar cheltuielile pentru confectionarea acestuia se asigură din bugetul fiecărei Camere.

 

ARTICOLUL 6

Durata mandatului

 

Durata mandatului de deputat sau de senator este egală cu durata mandatului Camerei din care face parte, în afară de cazurile în care mandatul încetează din alte cauze prevăzute de Constitutie si de prezenta lege, înainte de termen.

 

ARTICOLUL 7

Încetarea mandatului

 

(1) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

(2) Încetarea mandatului datorită incompatibilitătii se face prin notificare scrisă, făcută de deputat sau de senator, înaintată Biroului permanent al Camerei din care face parte si prezentată plenului Camerei.

(3) În cazul în care deputatul sau senatorul aflat în stare de incompatibilitate nu notifică în scris acest lucru si starea de incompatibilitate continuă să existe, acesta este considerat demis de drept din functia de deputat sau de senator, cu data constatării stării de incompatibilitate, situatie care se aduce la cunostinta Camerei din care face parte. Hotărârea Camerei prin care se constată starea de incompatibilitate si de vacantare a locului de deputat sau, respectiv, de senator se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Deputatul sau senatorul poate demisiona prin notificare scrisă adresată presedintelui Camerei din care face parte. Presedintele, în sedintă publică a plenului Camerei, îl întreabă pe deputat sau pe senator dacă stăruie în demisie si, dacă acesta răspunde afirmativ sau nu se prezintă în sedinta de plen pentru a răspunde, presedintele declară locul vacant. Hotărârea Camerei prin care s-a luat act de vacantarea locului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Prevederile alin. (2), (3) si (4) se aplică în mod corespunzător si în celelalte cazuri de încetare a mandatului de deputat sau de senator, înainte de termen în cazul încetării mandatului pentru pierderea drepturilor electorale.

(6) Mandatul de deputat sau de senator se prelungeste de drept în cazul în care mandatul Camerei din care face parte se prelungeste de drept în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) si (4) din Constitutie, republicată.

 

ARTICOLUL 8

Regimul juridic

 

(1) Mandatul de deputat sau de senator se supune regimului juridic prevăzut de Constitutie si de prezenta lege, completat cu dispozitiile regulamentelor Camerelor Parlamentului.

(2) Mandatul de deputat sau de senator nu poate fi întrerupt, suspendat sau revocat.

 

CAPITOLUL III

Principii si reguli de conduită parlamentară

ARTICOLUL 9

Principiul interesului national

 

Deputatii si senatorii au îndatorirea de a actiona în interesul întregii natiuni si al locuitorilor din circumscriptiile electorale pe care le reprezintă.

 

ARTICOLUL 10

Principiul legalitătii si al bunei-credinte

 

(1) Deputatii si senatorii, în calitatea lor de reprezentanti alesi ai poporului român, îsi îndeplinesc îndatoririle si îsi exercită drepturile în conformitate cu Constitutia, legile tării si regulamentele Camerei Deputatilor si Senatului, pe toată durata mandatului pe care îl detin.

(2) Deputatilor si senatorilor le este interzis să îsi asume fată de persoanele fizice sau juridice obligatii financiare ori de alt tip, menite să influenteze exercitarea mandatului cu bună-credintă, potrivit propriei constiinte.

 

ARTICOLUL 11

Principiul transparentei

 

(1) Deputatii si senatorii trebuie să dea dovadă de transparentă în activitatea parlamentară.

(2) Deputatii si senatorii au obligatia mentinerii unui dialog permanent cu cetătenii pe problemele care îi interesează si care rezultă din asumarea si exercitarea mandatului de parlamentar.

 

ARTICOLUL 12

Principiul fidelitătii

 

Deputatii si senatorii sunt datori să manifeste pe durata exercitării mandatului fidelitate fată de România si popor si respect fată de oameni.

 

ARTICOLUL 13

Respectarea regulamentelor

 

Deputatii si senatorii sunt obligati să respecte prevederile regulamentelor, să se supună normelor de conduită civilizată, de curtoazie si de disciplină parlamentară si să nu aibă atitudini sau să folosească expresii ori cuvinte injurioase, ofensatoare sau calomnioase.

 

CAPITOLUL IV

Incompatibilităti, interdictii si declaratia de interese

ARTICOLUL 14

Incompatibilităti cu caracter general

 

(1) Nimeni nu poate fi în acelasi timp deputat si senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.

 

ARTICOLUL 15

Incompatibilităti cu functii din economie

 

(1) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu următoarele functii:

a) presedinte, vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor la societăti comerciale, inclusiv la bănci ori la alte institutii de credit, la societăti de asigurare si la cele financiare, precum si în institutii publice;

b) presedinte sau secretar al adunărilor generale ale actionarilor sau asociatilor la societătile comerciale prevăzute la lit. a);

c) reprezentant al statului în adunările generale ale societătilor comerciale prevăzute la lit. a);

d) manager sau membru al consiliilor de administratie ale regiilor autonome, companiilor si societătilor nationale;

e) comerciant persoană fizică;

f) membru al unui grup de interes economic, definit conform legii.

(2) Procedura de constatare a incompatibilitătii este cea prevăzută în prezenta lege.

 

ARTICOLUL 16

Alte incompatibilităti

 

(1) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu functiile si activitătile persoanelor care conform statutului lor nu pot face parte din partide politice.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu calitatea de membru cu drepturi depline în Parlamentul European.

(3) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu o functie publică încredintată de un stat străin, cu exceptia acelor functii prevăzute în acordurile si conventiile la care România este parte.

(4) Alte incompatibilităti cu calitatea de deputat sau de senator se pot stabili numai prin lege organică.

 

ARTICOLUL 17

Interdictie publicitară

 

Este interzisă folosirea numelui însotit de calitatea de deputat sau de senator în orice actiune publicitară privitoare la orice societate comercială, financiară ori industrială sau altele asemenea cu scop lucrativ.

 

ARTICOLUL 18

Procedura declarării incompatibilitătii

 

(1) Deputatul sau senatorul care la data intrării în exercitiul mandatului si după validare se află în una dintre incompatibilitătile prevăzute la art. 15, 16 si 17 sau în alte legi speciale va informa în scris, în termen de 15 zile, Biroul permanent al Camerei din care face parte despre această situatie.

(2) În termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), deputatul sau senatorul va opta între mandatul de deputat sau de senator si functia ori functiile incompatibile, demisionând potrivit optiunii sale.

(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), dacă nu si-a exprimat optiunea, deputatul sau senatorul este considerat demisionat de drept. Situatia se aduce la cunostinta Camerei, care constată demisia de drept. Hotărârea Camerei de constatare a demisiei si declararea locului vacant se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Orice stare de incompatibilitate survenită în timpul exercitării mandatului de parlamentar trebuie adusă la cunostinta Biroului permanent al Camerei, în scris si în termen de 30 de zile de la data intervenirii acesteia.

(5) Procedura de declarare a stării de incompatibilitate se desfăsoară conform prevederilor prezentei legi si ale regulamentului fiecărei Camere.

 

ARTICOLUL 19

Declaratia de interese

 

Deputatii si senatorii au obligatia ca în termen de 15 zile de la validare să depună la secretarul general al Camerei din care fac parte declaratia de interese întocmită pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile legale.

 

CAPITOLUL V

Imunitatea parlamentară

ARTICOLUL 20

Scopul imunitătii

 

(1) Imunitatea parlamentară este ansamblul de dispozitii legale care asigură deputatilor si senatorilor un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun în raporturile lor cu justitia si în scopul de a le garanta independenta.

(2) Imunitatea parlamentară este direct si indisolubil legată de mandatul de deputat sau de senator.

 

ARTICOLUL 21

Caracterele imunitătii

 

(1) Imunitatea parlamentară nu este susceptibilă de suspendare sau de întrerupere si nu se poate renunta la aceasta. Imunitatea parlamentară este imperativă si de ordine publică.

(2) Imunitatea parlamentară poate fi ridicată numai de către Camera din care deputatul sau senatorul face parte, în conformitate cu prevederile art. 72 din Constitutie, republicată, si potrivit procedurii prevăzute de regulamentul fiecărei Camere.

(3) Imunitatea parlamentară începe odată cu validarea mandatului de deputat sau de senator si încetează la data încheierii mandatului, în cazurile si în conditiile prevăzute de Constitutie si de prezenta lege.

 

ARTICOLUL 22

Imunitatea pentru opinii politice

 

Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

 

ARTICOLUL 23

Regimul în procesul penal

 

(1) Deputatii si senatorii pot fi urmăriti si trimisi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti ori arestati fără încuviintarea Camerei din care fac parte si numai după ascultarea lor.

(2) Urmărirea si trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecată apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

(3) În caz de infractiune flagrantă, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei îl va informa neîntârziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si perchezitiei. În cazul în care Camera constată că nu există temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri, cu votul secret al majoritătii membrilor Camerei. Dispozitia de revocare a retinerii se execută de îndată de către ministrul justitiei.

(4) Dacă Parlamentul nu este în sesiune, Camera căreia îi apartine deputatul sau senatorul în cauză va fi convocată de urgentă de către presedintele acesteia. Biroul permanent al Camerei este competent a lua de urgentă măsura provizorie a revocării retinerii, pe care o va supune plenului de îndată la întrunirea Camerei.

(5) Deputatii si senatorii pot fi chemati în fata parchetului si a instantei de judecată în calitate de martor. În cazul în care se solicită să depună mărturie asupra unor fapte sau informatii de care au luat cunostintă în exercitarea mandatului parlamentar, care au caracter clasificat, mărturia se va depune în conditiile Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, cu modificările ulterioare, si cu prealabila aprobare a Biroului permanent al Camerei respective.

 

ARTICOLUL 24

Procedura în caz de retinere, arestare sau perchezitie

 

(1) Cererea de retinere, arestare sau perchezitie a deputatului ori a senatorului se adresează presedintelui Camerei din care face parte de către ministrul justitiei.

(2) Presedintele Camerei din care face parte deputatul sau senatorul aduce de îndată cererea la cunostinta Biroului permanent, după care o trimite Comisiei juridice respective, care va întocmi un raport în termen de 3 zile.

Hotărârea Comisiei juridice se adoptă prin votul secret al majoritătii membrilor săi.

(3) Cererea ministrului justitiei, însotită de raportul Comisiei juridice, se supune spre dezbatere si adoptare plenului Camerei din care face parte deputatul sau senatorul, în termen de 5 zile de la depunerea raportului.

(4) Camera hotărăste asupra cererii cu votul secret al majoritătii membrilor săi. Hotărârea Camerei se comunică de îndată ministrului justitiei si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 3 zile. Data comunicării către ministrul justitiei este data intrării în vigoare a hotărârii.

(5) În conditiile în care Parlamentul se găseste în vacantă, presedintele Camerei ia măsurile necesare respectării termenelor prevăzute în prezentul articol.

 

ARTICOLUL 25

Caracterul hotărârilor Camerelor

 

Hotărârile Camerei Deputatilor si ale Senatului, ca si cele ale birourilor permanente respective, adoptate în materie de imunitate parlamentară, sunt definitive si executorii, obligatorii fată de orice autoritate publică, si se execută întocmai si de îndată. Ministrul justitiei răspunde de executarea acestor hotărâri.

 

ARTICOLUL 26

Protectia autoritătii

 

(1) Pe durata exercitării mandatului de parlamentar deputatii si senatorii sunt purtători ai autoritătii publice de stat.

(2) Orice faptă prin care se aduce atingere onoarei ori reputatiei unui deputat sau senator, ca si amenintarea ori actele de violentă săvârsite împotriva acestuia, în legătură cu exercitarea mandatului, se pedepsesc conform dispozitiilor Codului penal privind infractiunile contra autoritătii.

(3) Dispozitiile alin. (2) se aplică si în cazurile în care faptele sunt săvârsite împotriva sotiei sau copiilor deputatului ori senatorului în scopul de a exercita presiuni sau de a influenta deciziile acestuia în exercitarea mandatului.

(4) Protectia juridică penală prevăzută la alin. (2) si (3) se aplică si după încetarea mandatului dacă faptele sunt comise în legătură cu exercitarea acestuia.

 

ARTICOLUL 27

Regimul mobilizării sau concentrării

 

Pe durata exercitării mandatului de parlamentar deputatii si senatorii nu pot fi concentrati sau mobilizati.

 

CAPITOLUL VI

Obligatiile deputatilor si senatorilor

ARTICOLUL 28

Izvorul obligatiilor

 

Îndatoririle fundamentale si obligatiile principale ale deputatilor si senatorilor sunt cele care decurg din Constitutie, lege, din prezentul statut si din regulamente.

 

ARTICOLUL 29

Participarea la sedintă

 

(1) Participarea la lucrările Camerei din care fac parte reprezintă pentru deputati si senatori o obligatie legală, morală si regulamentară.

(2) Se consideră absent motivat deputatul sau senatorul care:

a) este membru al Guvernului;

b) a primit de la Camera din care face parte sau de la Parlament o însărcinare care îl retine în afara lucrărilor

Parlamentului;

c) este în concediu medical;

d) are aprobată motivarea absentei conform regulamentelor Camerelor, pentru rezolvarea unor probleme personale sau a celor ce rezultă din exercitarea mandatului.

(3) Numele deputatilor si senatorilor absenti nemotivat de la lucrările fiecărei Camere, precum si din comisiile permanente vor fi publicate pe paginile de Internet ale acestora, lunar, potrivit procedurii stabilite de regulamentul fiecărei Camere.

 

ARTICOLUL 30

Sanctionarea pentru absentele nemotivate

 

(1) Deputatul sau senatorul care lipseste de la 5 sedinte ale Camerei sau de la 3 sedinte ale comisiei permanente din care face parte, în aceeasi sesiune, fără a avea concediu sau peste concediul aprobat, este obligat să justifice în scris absentele.

(2) Deputatul sau senatorul care nu se conformează prevederilor alin. (1) pierde drepturile la indemnizatie, la diurnă si la celelalte drepturi bănesti, corespunzător perioadei în care a lipsit.

(3) Regulamentele Camerelor stabilesc procedurile de urmat pentru executarea prevederilor alin. (1) si (2), inclusiv acordarea concediilor cu plata drepturilor bănesti, care nu pot fi mai mari de 8 zile pe durata unei sesiuni si care se aprobă de presedintele Camerei pentru cele de până la 4 zile si de Biroul permanent al Camerei pentru cele de peste 4 zile.

 

CAPITOLUL VII

Drepturile deputatilor si senatorilor în exercitarea mandatului

ARTICOLUL 31

Sfera si semnificatia

 

(1) Drepturile si libertătile ce decurg din mandatul de deputat sau de senator sunt specifice acestei demnităti publice si se fundamentează pe drepturile si libertătile generale ale cetăteanului, completate cu ceea ce implică în mod special exercitarea mandatului.

(2) Drepturile, libertătile, ca si obligatiile deputatului sau senatorului sunt politice si patrimoniale; prin exercitarea acestora se realizează continutul politic al mandatului, precum si strategia măsurilor de protectie a mandatului si a titularului acestuia.

 

ARTICOLUL 32

Dreptul de a fi ales în structuri parlamentare

 

Un deputat sau un senator are dreptul să fie ales, în conditiile regulamentului, ca membru al Biroului permanent al Camerei respective, ca membru sau în conducerea unei comisii permanente, al unei comisii speciale ori al unei comisii de anchetă.

 

ARTICOLUL 33

Dreptul de a alege organele de conducere

 

(1) Organizarea si functionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulamentul propriu. Resursele financiare ale fiecărei Camere sunt prevăzute în bugetul propriu pe care si-l adoptă fiecare Cameră.

(2) Fiecare Cameră îsi alege un birou permanent, în conditiile prevăzute de Constitutie si de regulamente. Pierderea sprijinului politic atrage încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricărei functii obtinute prin sustinere politică.

(3) Fiecare Cameră îsi constituie comisii permanente si poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale, în conditiile prevăzute de regulamente. Camerele îsi pot constitui comisii comune. Conditiile de constituire, obiectivele activitătii si procedurile de lucru ale comisiilor de orice fel se stabilesc în regulamentul fiecărei Camere si în regulamentul sedintelor comune ale Camerelor sau ad-hoc pentru comisiile speciale ori de anchetă.

 

ARTICOLUL 34

Dreptul de asociere în grup parlamentar

 

Deputatii si senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.

 

ARTICOLUL 35

Drepturile politice specifice

 

Principalele drepturi politice ale deputatilor si senatorilor, precum si obligatiile corelative acestora sunt următoarele:

a) dreptul la initiativă legislativă;

b) dreptul de a initia si de a sustine motiuni simple sau de cenzură;

c) dreptul de a initia si de a sustine hotărâri ale Camerei, în orice problemă de competenta acesteia;

d) dreptul de a face declaratii politice, de a pune întrebări, de a face interpelări si alte asemenea interventii;

e) dreptul de a cere întrunirea în sesiune extraordinară a Camerei sau a structurilor de lucru ale acesteia;

f) dreptul de a sesiza Curtea Constitutională, potrivit art. 146 lit. a)–c) din Constitutie, republicată;

g) dreptul de a cere suspendarea din functie sau punerea sub acuzare a Presedintelui României, în conditiile art. 95 si 96 din Constitutie, republicată;

h) dreptul de a cere punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului, în conditiile art. 109 din Constitutie, republicată;

i) dreptul de control parlamentar sub toate formele de exercitare a acestuia, în reglementarea prevăzută de lege si de regulamentele parlamentare;

j) dreptul la cuvânt, libertatea de exprimare si dreptul de vot.

 

ARTICOLUL 36

Modalităti de exercitare

 

(1) Drepturile pot fi exercitate individual, prin grupurile parlamentare sau prin numărul de parlamentari stabilit de Constitutie, potrivit naturii lor juridice.

(2) Drepturile si libertătile se exercită în limitele continutului legal al mandatului de parlamentar si numai în formele si cu procedura prevăzute în regulamentul fiecărei Camere si în Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

(3) Deputatii si senatorii pot exercita functii sau activităti în domeniul didactic, al cercetării stiintifice ori al creatiei intelectuale, precum si în alte domenii stabilite de lege.

 

CAPITOLUL VIII

Exercitarea mandatului în circumscriptia electorală

ARTICOLUL 37

 

În activitatea din circumscriptiile electorale deputatii si senatorii au drepturile si îndeplinesc obligatiile pe care le implică exercitarea legală a mandatului de parlamentar, adaptate în mod corespunzător naturii si formelor specifice ale acestei activităti din teritoriu.

 

ARTICOLUL 38

Birourile parlamentare ale deputatilor si senatorilor

 

(1) În scopul exercitării mandatului în circumscriptiile electorale, deputatii si senatorii primesc lunar o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputatilor si, respectiv, al Senatului, echivalentă cu o indemnizatie si jumătate brută a deputatului, respectiv a senatorului.

(2) În limitele sumei prevăzute la alin. (1), deputatii si senatorii pot organiza, separat sau prin asociere, birouri parlamentare, ca regulă, în circumscriptiile electorale în care au fost alesi.

(3) Deputatii care reprezintă organizatiile cetătenilor apartinând minoritătilor nationale pot organiza birouri parlamentare si în alte circumscriptii electorale decât cele în care au fost alesi. Ceilalti parlamentari pot organiza, în limita sumei prevăzute la alin. (1), astfel de birouri parlamentare, la solicitarea partidelor politice pe lista cărora au candidat, cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputatilor sau, după caz, al Senatului.

(4) În cazul în care spatiile necesare birourilor parlamentare nu pot fi asigurate de către autoritătile administratiei locale, acestea se pot închiria de la alte persoane juridice sau fizice.

(5) Chiria aferentă spatiilor, cheltuielile de întretinere, drepturile bănesti ale persoanelor angajate la birourile parlamentare ale deputatilor si senatorilor si alte cheltuieli aferente exercitării mandatului se asigură din sumele forfetare alocate deputatilor si senatorilor.

(6) Angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputatilor si senatorilor se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil. În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe durată determinată, încadrarea salariatilor se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputatilor sau al Senatului, după caz, la propunerea

deputatilor sau a senatorilor în cauză, iar în cazul contractului civil, acesta se încheie între deputatii sau senatorii în cauză si persoana fizică.

(7) Modul de utilizare si justificare a sumei forfetare se stabileste prin hotărâre a birourilor permanente reunite ale celor două Camere, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(8) Deputatii si senatorii pot primi cetăteni în audientă si în alte circumscriptii electorale decât cele în care au fost alesi, în birourile parlamentare existente, la solicitarea titularilor acestora, sau în alte spatii publice corespunzătoare.

 

ARTICOLUL 39

Obligatiile autoritătilor locale

 

(1) Autoritătile publice locale si prefecturile sunt obligate să sprijine organizarea si functionarea birourilor parlamentare ale deputatilor si senatorilor, prin asigurarea de spatii pentru sedii, procurarea mobilierului necesar, inclusiv prin împrumut de folosintă sau închiriere.

(2) Serviciile descentralizate si deconcentrate ale ministerelor si ale autoritătilor centrale de reglementare sunt obligate să sprijine prin mijloacele specifice ale activitătii lor organizarea si functionarea legală a birourilor parlamentare ale deputatilor si senatorilor, precum si activitatea acestora.

 

ARTICOLUL 40

Diurna de deplasare si cheltuielile de cazare

 

(1) Deputatii si senatorii prezenti la lucrările Parlamentului, care nu au domiciliul în municipiul Bucuresti, primesc o diurnă de deplasare, pe zi, de 2% din indemnizatia lunară prevăzută pentru deputat sau senator.

(2) Deputatilor si senatorilor care nu au domiciliul în municipiul Bucuresti li se asigură pe durata mandatului cazare gratuită sau, la alegere, în cazul în care nu beneficiază de cazare gratuită, li se acordă, pe noapte, pe bază de declaratie pe propria răspundere dată în conditiile legii, 70% din tariful minim practicat de unitătile hoteliere si care este achitat unui deputat sau senator.

(3) De aceleasi diurnă si drepturi de decontare a cazării la unităti hoteliere, în alte spatii de cazare autorizate, sau pe bază de declaratie conform alin. (2), a 70% din tariful minim aplicat de unitătile hoteliere si care este achitat unui deputat sau senator în municipiul Bucuresti beneficiază deputatii si senatorii care:

a) efectuează deplasări în tară din însărcinarea presedintelui Camerei Deputatilor sau al Senatului, a birourilor permanente ale celor două Camere, a birourilor comisiilor permanente sau a liderilor grupurilor parlamentare;

b) nu domiciliază în circumscriptiile electorale în care au fost alesi, pe timpul deplasării în aceste circumscriptii, în vederea îndeplinirii activitătilor legate de desfăsurarea mandatului;

c) se deplasează în circumscriptiile electorale în care au fost alesi, în altă localitate decât cea de domiciliu, în vederea îndeplinirii activitătilor legate de desfăsurarea mandatului;

d) deputatii care reprezintă organizatiile cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, care se deplasează în alte localităti din tară, în afara celei de domiciliu, pentru activitătile legate de exercitarea mandatului.

(4) Deputatii si senatorii care se deplasează în timpul vacantelor parlamentare în cadrul circumscriptiilor electorale în care au fost alesi, în altă circumscriptie sau la Bucuresti pentru îndeplinirea unor sarcini legate de exercitarea mandatului beneficiază de diurna de deplasare si cazare conform alin. (1) si (2), în limita numărului de zile stabilit de Biroul permanent al Camerei Deputatilor, respectiv de Biroul permanent al Senatului.

 

CAPITOLUL IX

Alte drepturi patrimoniale ale parlamentarilor

ARTICOLUL 41

Dreptul la indemnizatie

 

(1) Deputatii si senatorii primesc, pe durata exercitării mandatului de parlamentar, o indemnizatie lunară, stabilită prin lege.

(2) Indemnizatia se primeste de fiecare parlamentar de la data intrării în exercitiul mandatului, sub conditia validării, si până la data încetării mandatului.

(3) Indemnizatia lunară are regimul juridic prevăzut de lege pentru salariu, cu reducerile si majorările prevăzute de lege si de regulamentele celor două Camere.

(4) Indemnizatiile lunare sunt impozabile în conditiile legii. Acestea vor fi actualizate, în aceleasi procente, odată cu indexările salariale acordate personalului din sistemul bugetar, sau prin alte prevederi legale.

(5) Indemnizatia lunară a deputatilor si senatorilor se cumulează cu pensia sau cu alte venituri si se supune impozitului pe venit, conform legii.

(6) După expirarea mandatului, deputatii si senatorii care nu au mai fost alesi si nici nu beneficiază de pensie sau de altă sursă de venit beneficiază în continuare, pe o perioadă de cel mult 3 luni, de o indemnizatie tranzitorie din partea Camerei respective.

 

ARTICOLUL 42

Deputatii si senatorii membri ai Guvernului

 

(1) Deputatii si senatorii pot fi numiti membri ai Guvernului si pot fi revocati din aceste functii în conformitate cu prevederile Constitutiei si ale legilor în vigoare.

(2) Deputatilor si senatorilor care detin functia de membru al Guvernului, în perioada exercitării acesteia, li se aplică, în privinta salarizării, dispozitiile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Deputatii si senatorii, membri ai Guvernului, beneficiază de drepturile cuvenite exercitării mandatului de parlamentar, cu exceptia drepturilor pentru decontul de teritoriu si a diurnei de sedintă.

 

ARTICOLUL 43

Dreptul la cheltuieli de protocol

 

(1) Fondul presedintelui Camerei Deputatilor si Fondul presedintelui Senatului se aprobă anual, prin bugetul fiecărei Camere.

(2) Pentru primirea delegatiilor străine si a invitatilor din tară sau din străinătate se constituie Fondul de protocol, aprobat anual prin bugetul fiecărei Camere. Baremele de cheltuieli pentru actiunile de protocol se aprobă de birourile permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului.

 

ARTICOLUL 44

Dreptul la transport gratuit

 

(1) Deputatii si senatorii beneficiază, pe perioada mandatului, de transport intern gratuit pe liniile aeriene interne, auto, fluviale si pe calea ferată, cu orice categorie de trenuri de călători, la clasa I. Biletele de călătorie se vor elibera pe baza legitimatiei de deputat sau de senator.

(2) Deputatii si senatorii beneficiază, pe perioada mandatului, de autoturism pentru deplasări în circumscriptia electorală, necesar activitătilor legate de exercitarea mandatului.

(3) Deputatii si senatorii care folosesc autoturismul proprietate personală pentru a se deplasa săptămânal din localitatea unde domiciliază la Bucuresti si înapoi, cei care au domiciliul în Bucuresti si se deplasează, cel mult o dată pe săptămână, în circumscriptia electorală în care au fost alesi si înapoi, precum si cei care efectuează deplasări în tară, ca urmare a sarcinilor trasate de către presedintele Camerei Deptatilor si, respectiv, al Senatului, de birourile permanente ale celor două Camere, de comisiile permanente sau de către liderii grupurilor parlamentare, pentru activităti legate de exercitarea mandatului, vor primi contravaloarea a 9,5 litri de combustibil la 100 km parcursi.

(4) De drepturile prevăzute la alin. (3) beneficiază si deputatii si senatorii care se deplasează din localitatea de domiciliu în localitatea cea mai apropiată de unde se asigură transportul la Bucuresti si înapoi.

(5) La sfârsitul mandatului, deputatii si senatorii care nu au mai fost alesi mai au dreptul de decontare a 6 călătorii, cu mijloacele prevăzute la alin. (1) sau cu autoturismul proprietate personală în conditiile prevăzute la alin. (3), pentru efectuarea formalitătilor de lichidare, într-o perioadă de maximum 30 de zile.

 

ARTICOLUL 45

Dreptul la rambursarea cheltuielilor

 

Cheltuielile efectuate de deputati si de senatori pentru taxe de postă si telecomunicatii interne, efectuate în exercitarea mandatului, se decontează până la limita valorică stabilită de Biroul permanent al Camerei, în functie de prevederea bugetară.

 

ARTICOLUL 46

Dreptul la vechime în muncă

 

(1) Perioada de exercitare a mandatului de parlamentar constituie vechime în muncă si în specialitate, cu toate drepturile prevăzute de lege.

(2) Pe durata exercitării mandatului de deputat sau de senator, contractul de muncă sau raportul de serviciu al titularului se suspendă si este supus regulilor prevăzute de Codul muncii si de Statutul functionarilor publici, după caz.

 

ARTICOLUL 47

Dreptul la asistentă medicală

 

Deputatii si senatorii beneficiază de medicamente, asistentă medicală si de concedii de boală potrivit reglementării din sistemul public si reglementărilor speciale în domeniu.

 

ARTICOLUL 48

Dreptul la pasaport diplomatic

 

Deputatii si senatorii au dreptul la pasaport diplomatic.

 

CAPITOLUL X

Regimul pensionării parlamentarilor

ARTICOLUL 49

Categorii de pensii

 

(1) Deputatii si senatorii, la împlinirea conditiilor de pensionare prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, respectiv stagiul de cotizare si vârsta de pensionare, beneficiază de pensie în cuantum prevăzut de art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, republicată, cu modificările ulterioare, dacă au detinut cel putin trei mandate de parlamentar.

(2) De pensie beneficiază si deputatii si senatorii care au detinut două sau un mandat de parlamentar, caz în care cuantumul pensiei, calculată conform alin. (1), se diminuează cu 20% si, respectiv, 40%.

(3) Pentru mandate incomplete, pensiile prevăzute la alin. (2) se diminuează sau se majorează în mod proportional.

(4) La îndeplinirea conditiilor de pensionare, respectiv stagiul de cotizare si vârsta de pensionare, deputatii si senatorii vor opta pentru pensia calculată conform alin. (1)–(3) din prezentul articol sau pentru pensia calculată în conditiile Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, sau ale altor legi speciale din cadrul sistemului public.

(5) Prevederile alin. (1)–(4) se aplică în mod corespunzător deputatilor si senatorilor al căror mandat s-a derulat si a expirat în perioada 1990–2004.

(6) Deputatii si senatorii nu pot beneficia din sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale decât de o singură pensie.

(7) Pensiile stabilite conform prevederilor de mai sus se impozitează în conditiile legii.

 

ARTICOLUL 50

 

(1) Partea din pensie stabilită potrivit art. 49, care depăseste nivelul pensiei rezultate conform Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat.

(2) În conditiile în care indemnizatiile deputatilor si senatorilor aflati în îndeplinirea mandatului se modifică, pensiile deputatilor si senatorilor se actualizează corespunzător în termen de maximum 6 luni.

 

ARTICOLUL 51

 

Regimul juridic prevăzut la art. 49 si 50 se aplică de Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

 

CAPITOLUL XI

Regimul disciplinei parlamentare

ARTICOLUL 52

Sfera abaterilor disciplinare

 

Constituie abateri disciplinare parlamentare următoarele fapte săvârsite de deputati sau de senatori si dacă, potrivit legii, nu constituie infractiuni:

a) încălcarea dispozitiilor privind îndatoririle deputatilor si ale senatorilor prevăzute de Constitutie si de prezenta lege;

b) nerespectarea prevederilor regulamentului Camerei din care fac parte si a Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului;

c) exercitarea abuzivă a mandatului de senator sau de deputat;

d) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în sedintele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar.

 

ARTICOLUL 53

Sfera sanctiunilor disciplinare

 

(1) Sanctiunile disciplinare parlamentare pentru abaterile disciplinare prevăzute la art. 52 sunt următoarele:

a) atentionarea;

b) chemarea la ordine;

c) retragerea cuvântului;

d) îndepărtarea din sală pe durata sedintei;

e) avertismentul;

f) interzicerea de a participa la lucrările Camerei din care face parte, pe o perioadă de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) În cazul aplicării sanctiunii prevăzute la alin. (1) lit. f), deputatul sau senatorul în cauză nu beneficiază de drepturile bănesti si materiale ce s-ar cuveni pe durata interzicerii participării la lucrările Camerei respective.

 

ARTICOLUL 54

Aplicarea sanctiunilor

 

(1) Sanctiunile prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. a), b) si c) se aplică de către presedintele de sedintă.

(2) Sanctiunile prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. d) se aplică la solicitarea presedintelui de sedintă sau a unui grup parlamentar de către plenul Camerei prin votul majoritătii celor prezenti.

(3) Abaterile care implică aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. e) si f) se constată de către Comisia juridică a Camerei Deputatilor sau a Senatului, la sesizarea unui grup parlamentar ori la sesizarea personală a unui deputat sau senator. Sesizarea se adresează presedintelui Camerei respective în termen de cel mult o lună de la data săvârsirii faptei.

(4) Comisia juridică solutionează sesizarea în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea ei. Hotărârea Comisiei se adoptă cu votul majoritătii membrilor săi, în sedintă secretă.

(5) Raportul Comisiei se înaintează de îndată, împreună cu dosarul cauzei, Biroului permanent al Camerei respective.

(6) Biroul permanent al Camerei respective solutionează cauza în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea raportului. Hotărârea Biroului permanent al Camerei se prezintă în sedintă publică a Camerei respective.

 

ARTICOLUL 55

Contestatia

 

(1) Împotriva hotărârii Biroului permanent al Camerei, care vizează aplicarea sanctiunilor prevăzute de art. 54 alin. (6), se poate face contestatie în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării.

(2) Contestatia se solutionează de către plenul Camerei în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea acesteia, cu votul majoritătii membrilor prezenti ai Camerei, în sedintă secretă.

(3) Hotărârea plenului Camerei este definitivă si executorie si se aduce la cunostintă publică în sedinta de plen.

 

CAPITOLUL XII

Dispozitii tranzitorii si finale

ARTICOLUL 56

Modificarea regulamentelor

 

(1) Regulamentul Camerei Deputatilor, Regulamentul Senatului si Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului se vor modifica si se vor completa în mod corespunzător cu dispozitiile prezentei legi si în conformitate cu deciziile Curtii Constitutionale pronuntate asupra prevederilor din aceste regulamente si se vor adapta în mod corespunzător.

(2) Camerele vor urmări ca reglementările instituite prin regulamentele proprii să fie concordate si corelate pe structuri, competente, proceduri si activităti.

 

ARTICOLUL 57

Activitatea Grupului Român al Uniunii Interparlamentare

 

(1) Toti deputatii si senatorii, în calitate de membri ai Grupului Român al Uniunii Interparlamentare (GRUI), plătesc o cotizatie individuală lunară la bugetul Grupului.

Cuantumul acestei cotizatii se stabileste, se aprobă si se modifică, după caz, prin hotărâre a birourilor permanente ale celor două Camere, la propunerea Comitetului director al GRUI.

(2) Modul de utilizare a fondului GRUI, rezultat din cotizatiile individuale ale membrilor săi, se aprobă de birourile permanente ale celor două Camere, la propunerea Comitetului director si în conformitate cu normele metodologice de utilizare a fondului, prevăzute în Statutul GRUI.

 

ARTICOLUL 58

Modificarea bugetelor

 

Camera Deputatilor si Senatul vor introduce în structura bugetară modificările ce decurg prin aplicarea prevederilor prezentei legi.

 

ARTICOLUL 59

Intrarea în vigoare

 

Prezenta lege intră în vigoare în conformitate cu art. 78 din Constitutie, republicată, la 3 zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ARTICOLUL 60

Aplicarea legii

 

(1) Comisia comună specială a Camerei Deputatilor si Senatului pentru Statutul deputatilor si senatorilor devine comisie permanentă însărcinată cu interpretarea unitară si aplicarea corectă a prevederilor legii, cu precădere a principiilor si regulilor de conduită parlamentară si cu rezolvarea oricăror probleme legate de aplicarea ei.

(2) Comisia comună permanentă a Camerei Deputatilor si Senatului pentru Statutul deputatilor si senatorilor prezintă anual, în sedinta comună a celor două Camere, un raport privind aplicarea prezentului statut.

 

ARTICOLUL 61

Modificări si abrogări

 

(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se modifică în mod corespunzător art. 61 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 1 alin. (1) si (2), art. 16, 17, 18, art. 21 alin. (31)–(8), art. 22, 23, art. 24 alin. (1), art. 25, 26, 27, 28 si art. 37 alin. (1) si (3) din Legea nr. 53/1991 privind indemnizatiile si celelalte drepturi ale deputatilor si senatorilor, precum si salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, cu modificările si completările ulterioare, art. 82 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, cu modificările si completările ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în conditiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) lit. j) si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

BOGDAN OLTEANU

PRESEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

 

Bucuresti, 21 aprilie 2006.

Nr. 96.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind Statutul deputatilor si al senatorilor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. – Se promulgă Legea privind Statutul deputatilor si al senatorilor si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 20 aprilie 2006.

Nr. 430.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind cerintele minime de securitate si sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

SECTIUNEA 1

Obiectivul si domeniul de aplicare

 

Art. 1. – Prezenta hotărâre stabileste cerintele minime pentru protectia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea si securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la zgomot, în special împotriva riscurilor pentru auz.

Art. 2. – Prevederile prezentei hotărâri se aplică tuturor activitătilor în care lucrătorii sunt sau este posibil să fie expusi, prin natura muncii lor, la riscuri generate de zgomot.

Art. 3. – Prevederile legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplică în totalitate activitătilor prevăzute la art. 2, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive si/sau specifice din prezenta hotărâre.

Art. 4. – În sensul prezentei hotărâri, parametrii fizici, utilizati ca predictori de risc, semnifică după cum urmează:

a) presiunea acustică de vârf (pvârf) – valoarea maximă a presiunii acustice instantanee, măsurată cu ponderarea în frecventă “C“;

b) nivelul de expunere zilnică la zgomot (LEX, 8h) [dB(A) re. 20 μPa] – media ponderată în timp a nivelurilor de expunere la zgomot pentru o zi de lucru nominală de 8 ore, definită de standardul SR ISO 1999:1996, pct. 3.6. Această notiune acoperă toate zgomotele prezente la locul de muncă, inclusiv zgomotul cu caracter de impuls;

c) nivelul de expunere săptămânală la zgomot (LEX, 8h) – media ponderată în timp a nivelurilor de expunere zilnică la zgomot într-o săptămână nominală de 5 zile de lucru de 8 ore, definită de standardul SR ISO 1999:1996 pct. 3.6 (nota 2).

 

SECTIUNEA a 2-a

Valori limită de expunere si valori de expunere la zgomot de la care se declansează actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sănătătii lucrătorilor

 

Art. 5. – Pentru aplicarea prezentei hotărâri, valorile limită de expunere si valorile de expunere de la care se declansează actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sănătătii lucrătorilor în raport cu nivelurile de expunere zilnică la zgomot si presiunea acustică de vârf sunt fixate după cum urmează:

a) valori limită de expunere: LEX, 8h = 87 dB(A) si, respectiv, pvârf = 200 Pa1);

b) valori de expunere superioare de la care se declansează actiunea: LEX, 8h = 85 dB(A) si, respectiv, pvârf = 140 Pa2);

c) valori de expunere inferioare de la care se declansează actiunea: LEX, 8h = 80 dB(A) si, respectiv, pvârf = 112 Pa3).

Art. 6. – (1) În cazul valorilor limită de expunere, determinarea expunerii efective a lucrătorului la zgomot trebuie să tină seama de atenuarea realizată de mijloacele individuale de protectie auditivă purtate de acesta.

(2) Valorile de expunere de la care se declansează actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sănătătii lucrătorilor nu trebuie să ia în considerare efectul utilizării mijloacelor de protectie prevăzute la alin. (1).

Art. 7. – În situatii pe deplin justificate, în cazul activitătilor în care expunerea zilnică la zgomot are variatii semnificative de la o zi de lucru la alta, în scopul aplicării valorilor limită de expunere si a valorilor de expunere de la care se declansează actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sănătătii lucrătorilor, trebuie să se folosească nivelul de expunere săptămânală la zgomot în locul nivelului de expunere zilnică la zgomot, pentru evaluarea nivelurilor de zgomot la care sunt expusi lucrătorii, cu conditia ca:

a) nivelul săptămânal de expunere la zgomot indicat prin monitorizare adecvată să nu depăsească valoarea limită de expunere de 87 dB(A); si

b) să se ia măsuri adecvate pentru reducerea la minimum a riscurilor asociate cu aceste activităti.

 

CAPITOLUL II

Obligatiile angajatorilor

SECTIUNEA 1

Determinarea si evaluarea riscurilor la zgomot

 

Art. 8. – În îndeplinirea obligatiilor prevăzute de legislatia natională care transpune Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie să evalueze si, dacă este necesar, să măsoare nivelurile de zgomot la care sunt expusi lucrătorii.

Art. 9. – Metodele si aparatura folosite trebuie să fie adaptate la conditiile existente, luând în considerare, în special, caracteristicile zgomotului care este măsurat, durata expunerii, factorii de mediu si caracteristicile aparatului de măsură.

Art. 10. – Metodele si aparatura utilizate trebuie să permită determinarea parametrilor definiti la art. 4 si să se stabilească dacă, într-o situatie dată, valorile prevăzute la art. 5–7 sunt depăsite.

Art. 11. – Metodele folosite pot include esantionarea, care trebuie să fie reprezentativă pentru expunerea personală a lucrătorului.

Art. 12. – Evaluarea si măsurarea prevăzute la art. 8 trebuie să fie planificate si efectuate de către serviciile de protectie si prevenire competente la intervale adecvate, luând în considerare, în special, prevederile din legislatia natională care transpun prevederile din Directiva 89/391/CEE referitoare la aceste servicii.

Art. 13. – Datele obtinute din evaluarea si/sau măsurarea nivelului de expunere la zgomot trebuie să fie păstrate într-o formă care să permită consultarea lor la o dată ulterioară.

Art. 14. – Atunci când se efectuează determinarea si evaluarea riscurilor, la evaluarea rezultatelor măsurătorilor trebuie să se tină seama de erorile de măsurare determinate în conformitate cu practica metrologică.

Art. 15. – În conformitate cu legislatia natională care transpune Directiva 89/391/CEE, la evaluarea riscurilor, angajatorul trebuie să acorde atentie deosebită următoarelor elemente:

a) nivelului, tipului si duratei expunerii, inclusiv expunerii la zgomot cu caracter de impuls;

b) valorilor limită de expunere si valorilor de expunere de la care se declansează actiunea, stabilite la art. 5–7;

c) efectelor asupra sănătătii si securitătii lucrătorilor care apartin unor grupuri sensibile la riscuri specifice;

d) efectelor asupra sănătătii si securitătii lucrătorilor rezultate din interactiunile dintre zgomot si substante ototoxice din mediul de muncă, precum si dintre zgomot si vibratii, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic;

e) efectelor indirecte asupra sănătătii si securitătii lucrătorilor rezultate din interactiuni dintre zgomot si semnale de avertizare sau alte sunete care trebuie percepute pentru a reduce riscul de accidentare;

f) informatiilor privind emisia de zgomot, furnizate de producătorii echipamentelor de muncă în conformitate cu prevederile legale;

g) existentei unor echipamente de muncă alternative, proiectate pentru a reduce emisia de zgomot;

h) prelungirii expunerii la zgomot peste programul de lucru normal, pe răspunderea angajatorului;

i) informatiilor adecvate obtinute în urma supravegherii sănătătii, inclusiv informatiilor publicate, atunci când este posibil;

j) punerii la dispozitie a mijloacelor de protectie auditivă cu caracteristici de atenuare adecvate.

Art. 16. – (1) Angajatorul trebuie să detină o evaluare a riscurilor si trebuie să identifice măsurile care trebuie luate pentru securitatea si sănătatea lucrătorilor, în conformitate cu legislatia natională care transpune Directiva 89/391/CEE.

(2) Evaluarea riscurilor trebuie să fie înregistrată pe un suport adecvat care să asigure păstrarea datelor.

(3) Evaluarea riscurilor trebuie să fie actualizată periodic si ori de câte ori s-au produs modificări semnificative care pot să conducă la expunerea lucrătorilor la zgomot sau atunci când rezultatele supravegherii sănătătii fac necesar acest lucru.


1) 140 dB(C) cu valoarea de referintă 20 μPa.

2) 137 dB(C) cu valoarea de referintă 20 μPa.

3) 135 dB(C) cu valoarea de referintă 20 μPa.

 

SECTIUNEA a 2-a

Evitarea sau reducerea expunerii la zgomot

 

Art. 17. – Riscurile generate de expunerea la zgomot trebuie să fie eliminate la sursă sau trebuie reduse la minimum, tinând seama de progresul tehnic si de existenta măsurilor de control al riscului la sursă.

Art. 18. – Reducerea riscurilor generate de expunerea la zgomot trebuie să se bazeze pe principiile generale de prevenire prevăzute de legislatia natională care transpune Directiva 89/391/CEE, luând în considerare mai ales următoarele:

a) alte metode de lucru care să reducă expunerea la zgomot;

b) alegerea unor echipamente de muncă adecvate, care să emită, tinând seama de natura activitătii desfăsurate, cel mai mic nivel de zgomot posibil, inclusiv posibilitatea de a pune la dispozitia lucrătorilor echipamente care respectă cerintele legale al căror obiectiv sau efect este de a limita expunerea la zgomot;

c) proiectarea si amplasarea locurilor de muncă si a posturilor de lucru;

d) informarea si formarea adecvată a lucrătorilor privind utilizarea corectă a echipamentelor de muncă, în scopul reducerii la minimum a expunerii acestora la zgomot;

e) mijloacele tehnice pentru reducerea zgomotului aerian, cum ar fi ecrane, carcase, căptuseli fonoabsorbante, precum si reducerea zgomotului structural prin amortizarea zgomotului sau prin izolare;

f) programe adecvate de întretinere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă si a sistemelor de la locul de muncă;

g) organizarea muncii astfel încât să se reducă zgomotul prin limitarea duratei si intensitătii expunerii si stabilirea unor pauze suficiente de odihnă în timpul programului de lucru.

Art. 19. – Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art. 8–16, atunci când sunt depăsite valorile de expunere superioare de la care se declansează actiunea, angajatorul trebuie să stabilească si să aplice un program de măsuri tehnice si/sau organizatorice pentru reducerea expunerii la zgomot, tinând seama, în special, de măsurile prevăzute la art. 17 si 18.

Art. 20. – (1) Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art. 8–16, locurile de muncă în care lucrătorii pot fi expusi la un zgomot care depăseste valorile de expunere superioare de la care se declansează actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sănătătii lucrătorilor trebuie să fie semnalizate corespunzător.

(2) Dacă este posibil tehnic si dacă riscul expunerii justifică aceasta, locurile de muncă prevăzute la alin. (1) se delimitează si se limitează accesul la acestea.

Art. 21. – În cazul în care, datorită naturii activitătii, lucrătorii dispun de încăperi de odihnă aflate în responsabilitatea angajatorului, zgomotul în aceste încăperi trebuie să fie redus la un nivel compatibil cu scopul amenajării lor si cu conditiile de utilizare a acestora.

Art. 22. – În conformitate cu prevederile legislatiei nationale care transpune Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie să adapteze măsurile prevăzute în prezenta sectiune la nevoile lucrătorilor care apartin grupurilor sensibile la riscuri specifice.

 

SECTIUNEA a 3-a

Protectia individuală împotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot

 

Art. 23. – Atunci când riscurile generate de expunerea la zgomot nu pot fi prevenite prin alte mijloace, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispozitie mijloace individuale de protectie auditivă, adecvate si corect ajustate, pe care acestia trebuie să le utilizeze, în conformitate cu prevederile legislatiei nationale care transpune Directiva 89/656/CEE si Directiva 89/391/CEE, în următoarele conditii:

a) atunci când expunerea la zgomot depăseste valorile de expunere inferioare de la care se declansează actiunea, angajatorul trebuie să pună la dispozitia lucrătorilor mijloace individuale de protectie auditivă;

b) atunci când expunerea la zgomot atinge sau depăseste valorile de expunere superioare de la care se declansează actiunea, lucrătorii trebuie să utilizeze mijloacele individuale de protectie auditivă;

c) mijloacele individuale de protectie auditivă trebuie să fie alese astfel încât să elimine sau să reducă la minimum riscul pentru auz.

Art. 24. – Angajatorul trebuie să ia măsuri pentru a asigura folosirea mijloacelor individuale de protectie auditivă de către lucrătorii săi.

Art. 25. – Angajatorul răspunde de verificarea eficientei măsurilor luate în conformitate cu art. 23 si 24.

 

SECTIUNEA a 4-a

Limitarea expunerii la zgomot

 

Art. 26. – Expunerea lucrătorului la zgomot, determinată potrivit art. 6, nu trebuie să depăsească, în nici un caz, valorile limită de expunere.

Art. 27. – Dacă se constată expuneri peste valorile limită de expunere, în pofida măsurilor luate pentru aplicarea prezentei hotărâri, angajatorul trebuie:

a) să ia de îndată măsuri de reducere a expunerii sub valorile limită de expunere;

b) să identifice cauzele expunerii excesive;

c) să adapteze măsurile de prevenire si protectie pentru a evita orice recurentă.

 

SECTIUNEA a 5-a

Informarea si formarea lucrătorilor

 

Art. 28. – Fără a aduce atingere prevederilor din legislatia natională care transpun Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie să asigure informarea si formarea lucrătorilor expusi la locul de muncă la un nivel de zgomot egal sau superior valorilor de expunere inferioare de la care se declansează actiunea si/sau a reprezentantilor acestor lucrători, privind riscurile generate de expunerea la zgomot, în special în ceea ce priveste următoarele:

a) natura acestor riscuri;

b) măsurile luate, în aplicarea prezentei hotărâri, în vederea eliminării sau a reducerii la minimum a riscurilor generate de zgomot, inclusiv conditiile în care se aplică aceste măsuri;

c) valorile limită de expunere si valorile de expunere de la care se declansează actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sănătătii lucrătorilor, prevăzute la art. 5–7;

d) rezultatele evaluării si măsurării zgomotului, efectuate în conformitate cu prevederile art. 8–16, însotite de o explicatie a semnificatiei acestora si a riscurilor potentiale;

e) folosirea corectă a mijloacelor de protectie auditivă;

f) utilitatea si metoda de depistare si semnalare a simptomelor deteriorării auzului;

g) conditiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătătii si scopul acestei supravegheri, în conformitate cu art. 30–33;

h) practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum a expunerii la zgomot.

 

SECTIUNEA a 6-a

Consultarea si participarea lucrătorilor

 

Art. 29. – Consultarea si participarea lucrătorilor si/sau a reprezentantilor acestora la aplicarea prevederilor prezentei hotărâri trebuie să se desfăsoare în conformitate cu legislatia natională care transpune Directiva 89/391/CEE si trebuie să se refere, în special, la următoarele:

a) evaluarea riscurilor si identificarea măsurilor care trebuie luate, prevăzute la art. 8–16;

b) măsurile destinate să elimine sau să reducă riscurile generate de expunerea la zgomot, prevăzute la art. 17–22;

c) alegerea mijloacelor individuale de protectie auditivă prevăzute la art. 23 lit. c).

 

CAPITOLUL III

Supravegherea sănătătii

 

Art. 30. – (1) Atunci când rezultatele evaluării si măsurării prevăzute la art. 8 indică un risc pentru sănătatea lucrătorilor, Ministerul Sănătătii va emite ordine pentru a asigura supravegherea adecvată a sănătătii acestora, în concordantă cu legislatia natională care transpune Directiva 89/391/CEE.

(2) Actele normative prevăzute la alin. (1), inclusiv cerintele specificate pentru fisele medicale si pentru posibilitatea consultării acestora, vor fi elaborate în conformitate cu legislatia si/sau practicile nationale.

Art. 31. – (1) Lucrătorii a căror expunere la zgomot depăseste valorile de expunere superioare de la care se declansează actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sănătătii lucrătorilor au dreptul la examenul medical periodic, inclusiv testarea auzului, efectuat de medicul specialist/primar de medicina muncii, în conformitate cu legislatia natională.

(2) Dacă evaluarea si măsurările prevăzute la art. 8 indică un risc pentru sănătatea lucrătorilor a căror expunere la zgomot depăseste valorile de expunere inferioare de la care se declansează actiunea, acestia au dreptul la control audiometric preventiv.

(3) Controalele prevăzute la alin. (1) si (2) au ca obiectiv diagnosticarea precoce a oricărei pierderi auditive datorate zgomotului si păstrarea functiei auditive.

Art. 32. – (1) Pentru fiecare lucrător care face obiectul supravegherii medicale, în conformitate cu prevederile art. 30 si 31, trebuie completat un dosar medical individual, care trebuie actualizat.

(2) Dosarele medicale trebuie să contină un rezumat al rezultatelor supravegherii sănătătii.

(3) Dosarele medicale trebuie să fie păstrate într-un mod adecvat, astfel încât să poată fi consultate ulterior, cu respectarea secretului medical.

(4) La cerere, copii ale dosarelor medicale actualizate trebuie să fie transmise directiilor de sănătate publică.

(5) Fiecare lucrător trebuie să aibă acces la dosarul medical individual propriu, la cererea sa.

Art. 33. – (1) În cazul în care, în urma supravegherii functiei auditive, se constată că un lucrător prezintă o pierdere identificabilă a auzului, medicul de medicina muncii va aprecia dacă este probabil ca pierderea de auz să fie rezultatul expunerii la zgomot la locul de muncă.

(2) În situatia prevăzută la alin. (1), medicul de medicina muncii trebuie să informeze lucrătorul cu privire la rezultatul care îl priveste personal.

(3) În situatia prevăzută la alin. (1), angajatorul trebuie:

a) să revizuiască evaluarea riscurilor realizată conform prevederilor art. 8–16;

b) să revizuiască măsurile prevăzute, conform prevederilor art. 17–25, pentru eliminarea sau reducerea riscurilor;

c) să tină seama de recomandările medicului de medicina muncii sau ale directiilor de sănătate publică privind aplicarea oricărei măsuri necesare pentru a elimina sau reduce riscurile, în conformitate cu prevederile art. 17–25, inclusiv posibilitatea de a transfera lucrătorul într-un alt loc de muncă, unde nu există risc de expunere;

d) să organizeze supravegherea sistematică a sănătătii si să asigure reexaminarea stării de sănătate a celorlalti lucrători care au suferit o expunere asemănătoare.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

 

Art. 34. – (1) În cazul în care, datorită naturii activitătii, este probabil ca utilizarea integrală si corectă a mijloacelor de protectie auditivă individuale să conducă la riscuri mai mari pentru sănătate sau securitate decât neutilizarea lor, se pot acorda derogări de la prevederile art. 23 lit. a) si b), art. 26 si 27.

(2) Derogările prevăzute la alin. (1) se acordă în urma consultării Ministerului Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei cu Ministerul Sănătătii si cu partenerii sociali.

(3) Derogările trebuie să fie însotite de conditii care garantează, luându-se în considerare conditiile speciale, că riscurile rezultate se reduc la minimum si că lucrătorii în cauză fac obiectul unei supravegheri sporite a sănătătii.

(4) Derogările se revizuiesc la fiecare 4 ani si se retrag imediat ce încetează situatiile care le justifică.

Art. 35. – (1) În vederea aplicării prezentei hotărâri în sectorul muzicii si al divertismentului, Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale si Familiei si Ministerul Sănătătii vor elabora, în consultare cu partenerii sociali si în conformitate cu legislatia si practicile nationale, un cod de conduită care să prevadă indicatii practice menite să ajute lucrătorii si angajatorii din acest sector să îsi îndeplinească obligatiile legale prevăzute în prezenta hotărâre.

(2) Elaborarea codului de conduită prevăzut la alin. (1) se va face până la data de 15 februarie 2008.

(3) Până la data de 15 februarie 2008 trebuie păstrate nivelurile de protectie deja atinse în ceea ce priveste lucrătorii din sectorul muzicii si al divertismentului.

Art. 36. – În situatia în care la locurile de muncă de la bordul navelor maritime se depăsesc valorile limită de expunere, prevederile art. 26 si 27 se pot pune în aplicare începând cu data de 15 februarie 2011.

Art. 37. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006.

Prezenta hotărâre transpune Directiva 2003/10/CE privind cerintele minime de securitate si sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenti fizici (zgomot), publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 42/2003.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Ministrul sănătătii,

Gheorghe Eugen Nicolăescu

Ministrul mediului si gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,

Gheorghe Dobre

 

Bucuresti, 12 aprilie 2006.

Nr. 493.

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind autorizarea functionării ca broker de asigurare a Societătii Comerciale “Corsig Broker de Asigurare“ – S.R.L.

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor emise în aplicarea acesteia,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din 18 aprilie 2006, prin care s-a aprobat cererea Societătii Comerciale “Corsig Broker de Asigurare“ – S.R.L. de obtinere a autorizatiei de functionare ca broker de asigurare,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1. – Societatea Comercială “Corsig Broker de Asigurare“ – S.R.L., cu sediul social în municipiul Ploiesti, str. 24 Ianuarie nr. 7, bl. D, sc. 3, parter, ap. 14, judetul Prahova, nr. de ordine în registrul comertului J29/138/25.01.2006, cod unic de înregistrare 18314421, este autorizată să functioneze ca broker de asigurare având ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. – Societatea comercială prevăzută la art. 1 are dreptul de a practica activitatea de broker de asigurare începând cu data înregistrării în Registrul brokerilor de asigurare, dar nu mai devreme de data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. – Societatea comercială prevăzută la art. 1 are obligatia de a prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor copii ale documentelor care atestă plata ratelor primei de asigurare aferente contractului de asigurare de răspundere civilă profesională, pe măsura achitării acestora.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Nicolae Eugen Crisan

 

Bucuresti, 20 aprilie 2006.

Nr. 114.325.

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

DECIZIE

privind autorizarea functionării ca broker de asigurare a Societătii Comerciale “Traditional Broker de Asigurare“ – S.R.L.

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, si ale normelor emise în aplicarea acesteia,

în baza Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din 18 aprilie 2006, prin care s-a aprobat cererea Societătii Comerciale “Traditional Broker de Asigurare“ – S.R.L. de obtinere a autorizatiei de functionare ca broker de asigurare,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide:

Art. 1. – Societatea Comercială “Traditional Broker de Asigurare“ – S.R.L., cu sediul social în municipiul Sibiu, Bd. Victoriei, bl. 29, parter, judetul Sibiu, nr. de ordine în registrul comertului J32/299/28.02.2006, cod unic de înregistrare 18433317, este autorizată să functioneze ca broker de asigurare având ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 2. – Societatea comercială prevăzută la art. 1 are dreptul de a practica activitatea de broker de asigurare începând cu data înregistrării în Registrul brokerilor de asigurare, dar nu mai devreme de data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. – Societatea comercială prevăzută la art. 1 are obligatia de a prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor copii ale documentelor care atestă plata ratelor primei de asigurare aferente contractului de asigurare de răspundere civilă profesională, pe măsura achitării acestora.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Nicolae Eugen Crisan

 

Bucuresti, 20 aprilie 2006.

Nr. 114.326.